Foaia de Duminică

a Parohiei Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei—Roma XIII, Montesacro

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei
Nr. 84 – 14 I U L I E 2019, Duminica IV după Rusalii

„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul casei mele, ci doar

poruncește și se va tămădui sluga mea !” (Matei VIII.8)
Aceste cuvinte pe care le rostește cu smerenie
sutașul, le rostim și noi toți ori de câte ori ne
apropiem să ne împărtășim cu Domnul. Sunt
cuvinte care arată cine suntem noi (niște
necurați) și Cine este El (Sfântul Sfinților);
dar mai mult decât orice, arată dorința noastră
arzătoare de a fi părtași ai puterii pe care o dă
Dumnezeu, măcar că nici unul dintre noi nu
este demn de acest dar...Totuși, disperarea și
frica pe care o simțim cu toții în fața morții
iminente ne dă curajul de a îndrăzni să cerem
Domnului să fim părtași ai bunătății Sale.
Pentru aceasta și Hristos zice: „cu adevărat,
nicăieri în Israel nu am găsit o asemenea
credință” ! (Matei VIII.10) Este vorba aici de
credința celui deznădăjduit și neputincios.
În Israel nu se găsise încă nimeni care să
primească pe Dumnezeu așa cum L-a primit
sutașul. Căci acesta, păgân fiind, deci socotit
necurat de către evrei, era temător de

© Parohia Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei | Via Nicola Festa 50, Roma (RM) | montesacro@mitropolia.eu |
cell: 339 665 30 92 | www.facebook.com/Parohia Sf. Nicolae Roma XIII – Montesacro
Dumnezeu—adică apropiat de credința
iudaică—ba chiar era ctitor al Sinagogii din
Capernaum (Luca VII.5), una din cele mai
mari și frumoase de la acea vreme. De aceea,
din respect pentru Legea poporului evreu, nu
a îndrăznit să vină personal spre Iisus întrucât
veghea la căpătâiul slugii sale muribunde și se
socotea, conform Legii lui Moise, necurat.
Tot din acest motiv nu a dorit să Îl
compromită pe Domnul și să Îl cheme în casa
lui bineștiind că, tot conform Legii lui Moise,
atingerea de mort sau intrarea în casa unui
mort, era considerată necurăție (Levitic
XXI.2; Numeri VI.11).
Ci, deplin încredințat de puterea și autoritatea
lui Hristos, Îl rugă pe Acesta să poruncească
numai și sluga se va vindeca. Prin aceasta,
sutașul (centurion, în latină) arată că a înțeles
că Hristos este Unul Care poruncește și se
face, așa cum și el, ca sutaș, dă ordine și
acestea se împlinesc (Matei VIII.9).
Poate părea un lucru banal, dar de la gânduri
simple și logice precum acesta pornește
credința și înțelegerea corectă a lui Dumnezeu
și a faptelor Sale. De aceea și Iisus îl laudă pe
sutaș. Căci în tot neamul „cel ales” al lui Israel
nu se găsi nimeni să Îl primească pe
Dumnezeu cu asemenea simplitate în gând și
în inimă. Evreii se considerau deja fii ai lui
Dumnezeu, depozitari ai credinței,
„proprietari” ai lui Dumnezeu. Și tocmai de
aceea, nu au reușit să Îl vadă pe Dumnezeu
încarnat înaintea lor...În schimb, acest păgân,
fără să își complice gândurile prea mult, s-a
dat pe mâna lui Hristos din toată inima și cu
toată nădejdea. Și așa, poporul lui Dumnezeu
a ajuns să-L nesocotească pe Dumnezeu
Însuși, în timp ce păgânii, cei fără de
Dumnezeu, s-au apropiat de El și au devenit
fii ai Împărăției, adică trăitori în harul Său.
© Parohia Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei | Via Nicola Festa 50, Roma (RM) | montesacro@mitropolia.eu |
cell: 339 665 30 92 | www.facebook.com/Parohia Sf. Nicolae Roma XIII – Montesacro
De aceea, Sf. Părinți ai Bisericii au rânduit să
ne aducem aminte de sutaș, în această a patra
Duminică după Pogărârea Sfântului Duh, ca
să ne aducem mereu aminte de cele pe care
Dumnezeu le-a făcut pentru noi și de ceea ce
trebuie și noi să facem pentru El și mai ales:
cum să facem.
Căci, asemenea sutașului, trebuie să
îndrăznim să ne apropiem de El, bineștiind că
este unica șansă ce ni se dă pentru a fi salvați
din moarte. Totodată, să nu uităm rolul de
mijlocitor pe care l-a avut poporul evreu și
Legea dată lui de Moise (Vechiul Legământ),
căci toate s-au făcut pentru a prefigura ceea ce
se petrece cu noi în Împărăția lui Dumnezeu
(Noul Legământ).
Asemena sutașului și noi, mereu, ne apropiem
de Domnul plini de nădejdea că El ne va da
vindecarea mult dorită, nouă sau celor dragi,
în pofida necurăției noastre.
Tot cu această speranță dăruim din osteneala
fiecăruia, după putere, pentru a edifica și
locașul Bisericii lui Dumnezeu, ca și
Dumnezeu, la rândul Său, să ne primească în
locașurile Sale.
Tot asemenea sutașului, fiecare dintre noi
face loc în inima sa lui Dumnezeu, dar nu la
modul teoretic, căci Dumnezeu nu este o
ideologie, ci căutând cu ardoare, în pofida
păcatului propriu, dreptatea Lui (așa cum am
văzut în Duminica trecută) și căutând pacea
Lui (Ioan XIV.27) în pofida războiului
neîncetat ce se dă în sufletele noastre.
Și ori de câte ori vom înțelege că Dumnezeu
ne grăiește fiecăruia acolo unde suntem și prin
ceea ce facem, iar noi Îl vom chema să fie
prezent în toate ale noastre, zicându-i, ca la Sf.
Liturghie: Ție Îți aducem totul și pretutindeni
! poate vom putea avea plăcuta surpriză ca El
să Se mire către noi și să ne zică: „Așa
credință nu am văzut în tot Israelul !”Amin!