Și tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge

înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui” (Luca I, 76).

DREPT MĂRITORI CREȘTINI,

Biserica pune în mare cinste și sărbătoare data de 24 iunie-

numită popular -Sânziene-Nasterea Sf. Ioan Botezătorul!

Sfântul Ioan Botezătorul este așezat în ierarhia sfinţilor pe treapta

cea mai înaltă, prin cinstirea acordată chiar de Mântuitorul Hristos, când,
vorbind ucenicilor săi despre Sfântul Ioan Botezătorul, care era închis în
temniţă de Irod Antipa, zice: „Adevăr vă spun, că dintre cei născuţi din
femeie nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei
XI, 71).

În pântecele maicii sale fiind, recunoaşte pe Mântuitorul, cel de

curând întrupat în Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, iar Sfânta
Elisabeta, fiind inspirată de Sfântul Duh, grăieşte: „Tu eşti Maica
Domnului, iar eu maica omului, tu Maica Stăpânului, eu maica robului, tu
Maica împăratului, eu maica ostaşului, tu Maica Dătătorului legii, eu a
împlinitorului legii, de unde pentru mine atâta cinste ca să vii tu la
mine?!”
Sfânta Tradiţie arată că atunci când Irod a ucis pruncii, fiind amăgit
de magi, Sfânta Elisabeta a fugit cu pruncul Ioan în pustie şi, murind ea
după puţină vreme, iar Zaharia fiind omorât din porunca lui Irod în
templu, Sfântul Ioan - pruncul a plecat în pustie, îmbracat în haină din păr
de cămilă, hrănindu-se cu lăcuste şi miere sălbatică. La vârsta majoratului,
a început să predice, iar pentru avea cuvânt puternic veneau la el noroade
multe din Ierusalim, din Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului, care,
mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi în râul Iordanului (Matei III, 5-6

El însă nu-şi atribuia ce nu avea şi nu se lăuda nici cu ce era. Și

fariseii din invidie au trimis la el preoţi şi leviţi, să-l întrebe cine este, el
le răspunde: „Nu sunt eu Hristosul!” Şi l-a întrebat: „Eşti Ilie?” Şi a
răspuns: „Nu!”, „Eşti tu proorocul?”, „Nu!”. „Dar cine eşti?” „Eu sunt
glasul celui ce strigă în pustie, neteziţi căile Domnului, cum a zis Isaia
Proorocul” (Ioan I, 19-23).

Nu se socotea nici prooroc şi nici măcar om ales.El glasul care striga

în pustie şi pregătea calea Domnului. „Eu botez cu apă, dar în mijlocul
vostru este Acela pe care voi nu-L cunoaşteţi, acela vă va boteza cu Duh
Sfânt, acela vine după Mine şi este înaintea mea, şi eu nu sunt vrednic să-I
dezleg cureaua încălţămintelor Lui” (Ioan I, 26-27).

Deși era smerit din fire, cuvântul lui devine tăios ca sabia. El
mustră fărădelegile oamenilor şi pe toţi îi cheamă la pocăinţă: „Pocăiţi-vă,
că s-a apropiat împărăţia cerurilor”. Cărturarilor şi fariseilor le strigă: „Pui
de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi roade
vrednice de pocăinţă; să nu credeţi că puteţi zice în voi: avem tată pe
Avraam, că vă spun: Dumnezeu şi din pietrele acestea poate să ridice pe
fiii lui Avraam” (Matei III, 7-10).

Cuvântul său mustrător nu cruţă nici pe regele incestuos Irod,

care trăia cu Irodiada şi căruia, din închisoarea unde îl aruncase, Sfântul
Ioan îi striga: „Nu ţi se cade să ai pe soţia fratelui tău!”. După cum ştiţi,
această tărie de caracter îi aduse şi martiriul prin tăierea capului.

Ioan Botezătorul este martorul arătării Sfintei Treimi, atunci când în

Iordan îl botează pe Iisus și aude glasul Tatălui ”Acesta este Fiul meu cel
iubit în care bine am voit”Matei III;17

Predica şi învăţăturile Sfântului Ioan Botezătorul sunt până astăzi

pildă ie de smereie,credință și zel în a arăta lumii pe Mesia Hristos
Mântuitorul lumii.

DREPT MĂRITORI CREȘTINI,

Hristos este iubire, iar ucenicii Lui sunt recunoscuți după împlinirea
poruncii iubirii aproapelui: "Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am
iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul.Intru aceasta vor cunoaște
toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții."
(Ioan 13, 34,35 ).
În rugăciunea Tatăl nostru când spunem "și ne iartă nouă greșelile
noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri", ne raportăm la semenii
noștri cu care trebuie conviețuim în pace, liniște iubire și iertare.
Există situații în viață omului când el nu se mai poate ruga pentru
sine însuși: fie că nu mai are luciditatea minții pentru a formula o
rugăciune, fie că e copleșit de prea multă suferințafie că viața și stresul de
zi cu zi îl copleșeste.
Este o mare binecuvântare să ai mamă credincioasă sau tata
credincios, soție credincioasă sau soț credincios, copii credincioși sau
prieteni credincioși, care se roagă stăruitor pentru tine. Tocmai acest
model ni-l prezintă Evanghelia de astăzi; de iubire,credință și dragoste
față de aproapele.
“În vremea aceea, pe când Iisus intră în Capernaum, s-a apropiat de
El un sutaș, rugându-L și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă,
slăbănog, chinuindu-se cumplit”.
Remarcăm că sutașul I se adresează Mântuitorului cu smerenie dar
cu încredere așa cum o făceau ucenicii Săi, și toți cei care credeau că
Hristos nu este doar un profet sau un proroc oarecare, ci că El este Însuși
Dumnezeu.
Sutașul nu-l cunoaște pe Iisus,dar auzind despre puterea Sa,
îndrăzneștesă vină în fața Lui.el nu cere ceva pentru sine. Și nici nu vine
poruncitor, în virtutea funcției sale și a puterii cu care fusese investit. Era
conducător peste o sută de oameni. Avea, fără îndoială, o mulțime de
servitori și de servitoare. Or, iată, sutașul nu face nici un gest care să îl
arate mai presus decât Cel Căruia I se adresează. Sluga sutașului zace
bolnavă în casă, iar stăpânul vine și se adresează lui Hristos, cu smerenie
de rob, să o tămăduiască.
 Domnul îi răspunde: “Venind, îl voi vindeca”. Ce îi spune însă sutașul:
“Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu
cuvântul și se va vindeca sluga mea”.
Ce credința mai mare decât această ați întâlnit altundeva în
Evanghelie? Domnul Se oferă să vina El Însuși în casă sutașului, a celui
care Îi solicita ajutorul, vindecarea, minunea, iar sutașul, în schimb, are
deplin conștientizată situația păcătoșeniei lui și se simte atât de nevrednic
de primirea Mântuitorului, încât nici nu îndrăznește să se gândească la
faptul că Acesta ar putea să-i treacă pragul.
La fel si femeii hananeiance care avea fiica chinuită de un diavol,
văzându-I credința Ii spune....fie ție cum voiești....

*Chiar Simon Petru, la pescuirea minunată văzând mulțimea peștilor

prinși, a căzut la picioarele lui Iisus și I-a zis: du-Te de la mine, Doamne,
căci sunt om păcătos; pentru că îl cuprinsese spaimă pe el și pe toți cei
care erau cu el,.Atunci Iisus a zis către Simon: nu-ți fie frică; de acum
înainte vei fi pescar de oameni. Însă, ceea ce este foarte important de
văzut aici, păcătoșenia sutașului nu anulează credința că Hristos poate,
prin Cuvântul Sau și prin puterea Să, să-i vindece slugă..
Ce spune sutașul mai departe? “Si eu sunt om sub stăpânirea altora
și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te! și se duce, și celuilalt:
Vino! și vine. Și slugii mele: Fă această și face”.
Desigur, răspunsul acesta, cum ne minunează pe noi astăzi, L-a
uimit și pe Hristos. De fapt, chiar Sf. Evanghelie de la Matei spune că
“auzind aceasta, Iisus S-a minunat!” E printre puținele momente în care
Sf. Scriptură ne spune că Domnul nostru Iisus Hristos “S-a minunat”. Se
uimește, Se minunează pentru că găsește între neamuri, între păgâni, o
credința extraordinară! ”Adevărat grăiesc vouă:la nimeni, în Israel, n-am
găsit atâta credință.”Matei 8,10
 Drept urmare, Hristos îi dăruiește sutașului împlinire a dorinței
după credința lui: “Du-te și fie ție după cum ai crezut!” Se vede că a
crezut puternic sutașul, pentru că, spune Evanghelia, “s-a însănătoșit slugă
sa în ceasul acela”.
Drept măritori creștini, iată o minune care e pentru noi pildă vie
pentru a ne apropia de Dumnezeu cu aceeași dragoste și credința, dragoste
și credința că El este într-adevăr Părintele nostru și ne consideră pe fiecare
dintre noi fii și fiice ale Sale. Și mai trebuie să reținem ceva de aici:
puterea lui Dumnezeu e atât de mare, încât nu există necaz, suferința,
durere, și nici chiar moarte să nu poată fi biruite de puterea lui
Dumnezeu! Numai să credem cu adevărat că El este stăpânul vieții și al
morții!
Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să ajutăm pe cei în suferința, prin
rugăciune și fapte bune, iar ajutându-i pe ei, cultivăm sănătatea spirituală
a sufletului nostru ca lumină a iubirii milostive, spre slava Preasfintei
Treimi.
Exemplul virtuţilor Sfântului Ioan Botezătorul, viaţa şi predica
lui; pilda de smerenie, de credința și de dragoste a sutașului să se facă
pildă vie umblării noastre. Și facă Bunul Dumnezeu ca și noi să
auzim, laolaltă cu acest sutaș: “Du-te, fie ție după cum ai crezut!” Iar
credința noastră să tămăduiască pe toți cei pentru care îndrăznim cu
rugăciune catre Dumnezeu, AMIN!