Sesiunea 904

2PETRU Cap. 3:1-6

Dragi prieteni, ultima parte a celui de al doilea capitol al celei de a doua epistole a
apostolului Petru se ocupa de problema apostaţilor. Despre ei spune Petru că sunt ca o
“scroafa spălată care s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”.
Acesta a fost contextul în care am vorbit despre fiul risipitor care din mijlocul
porcilor s-a întors la tatăl său. Cred că putem adăuga ceva la pilda fiului risipitor. Să ne
imaginăm că unul din purceii din cocina aceea i-a spus fiului risipitor: “Spui că vrei să pleci
din această cocină plină de mocirlă şi resturi şi să te duci la casa tatălui tău? M-ai convins
şi pe mine, cred că aş vrea să merg şi eu cu tine.”
Fiul i-a spus, probabil: “Dacă mergi cu mine, să ştii că lucrurile vor fi altfel acolo. Va
trebuie să te speli şi să fii curat tot timpul.”
Ajunşi la casa tatălui, fiul este îmbrăţişat, primit cu mare bucurie, este îmbrăcat în
haine noi şi frumoase. Porcuşorul care a venit cu el este spălat şi el şi poate chiar este
împodobit cu o fundă roz. Aşa frumos şi curat, probabil că a alergat guiţând prin toată
casa. Dar după vreo două zile a venit la fiul risipitor cu o faţă tristă şi i-a spus: “Mie nu-mi
place aici!”
“De ce?”, a întrebat fiul. “Eu mă simt mai bine ca niciodată. Ce nu-ţi convine?”
Porcul a răspuns: “Nu-mi place ideea că trebuie să dorm pe aşternuturi albe. Dacă aş
putea să mă duc într-un loc cu mult noroi alunecos, aş dormi mult mai bine acolo.”
Fiul a replicat: “Nu avem aşa ceva în casa tatălui meu. Nu poţi trăi într-o cocină
aici.”
“Un alt lucru care mă deranjează”, a continuat porcul, “este că trebuie să stăm la
masă, să mâncăm cu furculiţa şi cuţitul din farfurii de porţelan, când ar fi mai bine să se
pună mâncarea pe jos şi noi să ne repezim la ea.”
“Dar noi nu facem aşa ceva aici”, a răspuns fiul. Replica porcului a fost: “Atunci cred
că mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu.”
Tatăl lui nu era în casa aceea, aşa că el a pornit spre casa lui. Fusese spălat şi
curăţat, dar a plecat înapoi spre cocina care îi era casă. Ajuns acolo l-a găsit pe tatăl lui
bălăcindu-se într-o mocirlă mizerabilă, urât mirositoare şi a sărit cu bucurie în ea
exclamând: “Ce bine e să fii acasă!” Ştiţi de ce? Pentru că era un porc.
Am descoperit că în perioadele în care vine foarte multă lume la biserică şi se
măreşte numărul membrilor unei congregaţii devine dificil să deosebeşti creştinii cu
adevărat născuţi din nou de cei care doar pretind că sunt creştini.

1
 M-am gândit că putem privi lucrurile în felul următor: la un capăt al drumului se află
casa Tatălui şi la celălalt capăt se află cocina de porci. Vom întâlni mereu fii risipitori care
se întorc la casa Tatălui.
Mai demult am stat de vorbă cu fiul unui predicator. El a venit să mă vadă pentru că
ar fi vrut să revină acasă după multă vreme, dar nu ştia dacă sau cum va fi primit. El
plecase de mai multă vreme să-şi încerce norocul în diverse locuri. Nu a reuşit însă mai
nimic pentru că nu avea destul talent pentru a se face remarcat de cineva. În schimb, se
înhăitase cu tot felul de indivizi dubioşi, le copiase comportamentul şi ajunsese ca vai de
el. La un moment dat s-a trezit, la fel ca în pilda biblică, şi s-a decis să vină acasă. Nu mai
suporta viaţa pe care o ducea, ajunsese să urască acea cocină în care se afundase. Cu
regret sincer tânărul acesta îmi mărturisea: “Tatăl meu este un om minunat. L-am
dezamăgit prin tot ce am făcut şi nu ştiu cum mă va primi. Nu ştiu dacă pot să mă duc
acasă.”
Atunci eu i-am spus: “O să-l sun eu şi dacă nu vrea să vorbească cu tine,
închidem.” L-am sunat pe tatăl acestui tânăr şi după ce am schimbat câteva banalităţi
despre vreme şi despre cunoştinţe comune, am ştiut că el deja se întreabă de ce l-am
sunat. I-am spus: “Este cineva la mine în birou şi vrea să vorbească cu tine.” A ştiut
imediat despre cine era vorba. “E fiul meu?”, a venit întrebarea rostită cu un glas frânt.
“Da”, i-am răspuns şi i-am întins fiului receptorul, după ce tatăl a spus: “Vreau să vorbesc
cu el.” Fiul avea lacrimi în ochi şi sunt sigur că şi tatăl era foarte emoţionat. Am ieşit din
birou şi i-am lăsat să vorbească. După ce a închis, fiul a ieşit din birou şi mi-a spus: “Mă
duc acasă.”
Vă spun că pentru mine aceasta a fost cea mai bună dovadă a faptului că pilda
Domnului Isus este una adevărată.
Totuşi, uneori este greu să deosebeşti fiii risipitori care merg spre cocina de porci
de porcii care merg spre casa Tatălui. Problema cu porcul este că nu-i va plăcea în casa
Tatălui. Poate că se va spăla, va fi curat pe dinafară şi va deveni foarte religios. Cei din jur
nu vor şti ce este în inima lui, dar exteriorul va arăta foarte bine.
Odată a venit la mine o doamnă şi mi-a spus că nu ştia ce să mai creadă despre un
personaj pe care-l cunoscuse pe vremea când era unul din liderii bisericii. Îl revăzuse de
curând într-un alt oraş. Se apucase de băut, divorţase şi umbla cu alte femei. Întrebarea ei
era: “Omul acesta este mântuit?” I-am spus că nu ştiu. Ea s-a mirat: “Cum adică, dvs. care
sunteţi păstor, nu ştiţi dacă acest om este mântuit sau nu?”
Răspunsul meu a fost: “Nu, nu ştiu. Nu pot să spun cu certitudine acest lucru pentru
nu văd decât ce este în afară. Dar putem să fim atenţi la un lucru.

2
 Să ne imaginăm că avem în faţa noastră un drum cu o cocină la un capăt şi casa
Tatălui la celălalt capăt. Am învăţat că, dacă aştepţi o vreme, toţi porcii se vor întoarce la
cocina lor, în timp ce fiii risipitori vor reveni acasă. Aşteptaţi şi veţi vedea ce se va
întâmpla. Dacă omul acela continuă să trăiască în cocina de porci, veţi şti că este un porc
pentru că apostolul Petru spune că scroafa spălată se întoarce să se tăvălească în
mocirlă.”
Aceasta este imaginea unui apostat şi este una teribilă. Nici un fragment din
Scriptură nu este mai înspăimântător decât cel din capitolul 18 al cărţii Apocalipsa cu
privire la apostazie. Dar o să ajungem şi acolo cu ajutorul lui Dumnezeu.
Acum însă să ne îndreptăm privirile asupra ultimului capitol al acestei epistole, capitolul cu
numărul 3. El poate fi împărţit în trei secţiuni: (1) Atitudinea faţă de revenirea Domnului
Isus – un test pentru apostaţi; (2) programul lui Dumnezeu pentru lume; şi (3) îndemnuri
pentru credincioşi.
Să începem cu atitudinea faţă de revenirea Domnului Isus, ceea ce constituie testul
apostaziei.
2 Pet. 3:1-2
v.1 Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v’o scriu. În amîndouă, caut să vă
trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,
v.2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi
de porunca Domnului şi Mîntuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.
Simon Petru clarifică aici un lucru: el afirmă că a scris ambele epistole. Poate că o
traducere mai bună, în loc de “mintea sănătoasă” ar fi “judecata limpede”. Este vorba de
un proces prin care sunt readuse în minte lucruri ştiute dar care între timp au fost
contaminate de confuzii.
Petru se adresează aici credincioşilor autentici. El le spune: “Vreau să vă aduc
aminte de lucrurile pe care le ştiţi.” Un prieten mi-a spus: “Am o memorie bună. Problema
este că am o capacitate de a uita chiar mai bună decât memoria.”
Mulţi avem aceeaşi problemă. Petru putea spune acest lucru din experienţă. În
noaptea în care a negat de trei ori că-L cunoaşte pe Domnul, el a uitat că complet că
Domnul Isus îi spusese că aşa va face. Relatarea Evangheliei sună astfel: “Domnul S-a
întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese
Domnul: ‘Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.’” (Luca 22:61).
Petru uitase acest lucru. Ştiind cât de repede uităm toţi, el a vrut să ne aducă aminte unele
lucruri. Care sunt acestea?

3
 Păi avem “Sfinţii proroci”, adică profeţii Vechiului Testament, cei care au scris
cărţile profeţilor din Vechiul Testament. Observaţi că apostolul Petru nu se consideră pe
sine mai presus de ceilalţi apostoli; el este doar unul dintre ei. Înainte de a încheia epistola
va menţiona scrierile lui Pavel, ceea ce înseamnă că îl număra şi pe el printre apostoli.
Petru spune că lucrurile pe care vrea să le amintească au fost scrise de profeţi şi de
apostoli. Iată subiectul la care se referea el:
2 Pet. 3:3
v.3 Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri,
cari vor trăi după poftele lor,
Acest lucru trebuie ştiut “înainte de toate”. În zilele din urmă vor veni batjocoritori –
cei pe care i-a descris atât de bine în capitolul 2. Aceştia vor fi membri ai bisericii, unii
dintre ei chiar pastori, care “vor trăi după poftele lor”, împlinindu-şi dorinţele lor, fără să
urmeze Cuvântul lui Dumnezeu. Aceştia sunt oamenii care atacă adevărul Bibliei. Dacă
cineva este gata să se lase de păcatele lui şi să-L primească pe Hristos, Dumnezeu va
lucra astfel încât Cuvântul să fie real în inima lui. Pavel el scria corintenilor despre vălul
pus peste minţile lor. Dacă însă inima lor se întoarce la Dumnezeu, spunea el, vălul va fi
ridicat. Problema acestor oameni nu este una de ordin intelectual, ci una care ţine de
inima neîntoarsă la Domnul. Argumentul prezentat de ei este fals:
2 Pet. 3:4
v.4 şi vor zice: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri,
toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!“
Cu alte cuvinte, ei vor spune cam aşa ceva: “voi spuneţi că Domnul Isus trebuie să
vină şi să ia din lume Biserica Sa, după care va veni perioada de şapte ani a necazului cel
mare, urmată de venirea Domnului pe pământ unde va întemeia Împărăţia Sa. Ei bine,
unde este Domnul? De ce n-a venit?” Ei vor batjocori toate aceste lucruri. Vor nega cea
de-a doua venire a Domnului Isus Hristos şi care vor nega acest lucru nu vor fi doar ateii,
ci şi oameni care spun că sunt credincioşi.
Dar profeţii Vechiului Testament despre ce au scris? Ei au scris despre venirea
Domnului Isus Hristos pe pământ pentru întemeierea împărăţiei Sale. Despre ce au scris
apostolii? Ei au scris despre venirea Domnului Isus pentru a lua biserica Sa din lume; au
scris despre necazul cel mare şi despre venirea Domnului pentru întemeierea Împărăţiei
Sale. Observaţi că profeţii Vechiului Testament nu au scris despre biserică. Ei au scris
numai despre venirea Domnului pe pământ pentru întemeierea Împărăţiei Sale.
Domnul Isus însuşi a descoperit faptul că va veni după cei ce sunt ai Săi. În
Evanghelia după Ioan este consemnată declaraţia Sa care spune:

4
“În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu mă duc să vă
pregătesc un loc. Şi după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi
lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.” Locul pe care urma să-l pregătească nu
se afla aici, pe pământ. Nu era de cealaltă parte a Muntelui Măslinilor. Dacă nu credeţi,
mergeţi să vedeţi! Nu veţi găsi nimic acolo. Domnul S-a întors în ceruri şi acolo ne
pregăteşte un loc. El a promis că va veni să ne ia. În 1 Tes. 4:17 citim că ne vom întâlni cu
Domnul în văzduh.
Să recapitulăm: Profeţia din Vechiul Testament referitoare la venirea lui Hristos era
legată de întemeierea Împărăţiei Sale pe pământ; profeţia din Noul Testament referitoare
la venirea Sa este despre luarea bisericii Sale de pe pământ, urmată de venirea Sa pentru
întemeierea Împărăţiei pe pământ.
“Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul
zidirii.” Aceasta este “dovada” pe care o aduc batjocoritorii şi este argumentul cel mai des
invocat şi astăzi. “Părinţii noştri” sunt toţi strămoşii până la Adam.
Batjocoritorii adoptă strategia lui “lasă-mă să te las”; să nu schimbăm nimic, să
lăsăm lucrurile aşa cum sunt. Nu s-a întâmplat nimic neobişnuit în trecut, lucrurile au
progresat, omul a evoluat şi totul a mers bine. Petru spune: “Aici greşiţi! Dacă credeţi că
nu s-a întâmplat nimic în trecut, vă voi arăta că nu este aşa!”
În continuare Petru vorbeşte despre lumea din trecut, lumea din prezent şi lumea
din viitor. Este o lume în trei aspecte temporale. Ştiţi cum e cu şampoanele acelea 2 în 1
care au şi balsam în ele sau detergentul acela 3 în 1 care are şi agent de curăţire, şi
balsam de rufe, şi înălbitor. Cam aşa prezintă şi Petru lumea aceasta sub forma 3 în 1.
Este sigur că lumea se îndreaptă spre momentul în care va fi stăpânită de un
dictator universal. Va veni o criză care va duce la sfârşitul omului pe acest pământ.
Iată cum era lumea din trecut:
2 Pet. 3:5-6
v.5 Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul
lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,
v.6 şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă.
“Căci dinadins se fac că nu ştiu” – această afirmaţie îi pune pe toţi oamenii de
ştiinţă într-o lumină foarte proastă! “… lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.”
Lumea alcătuită din oamenii şi animalele vremii aceleia a pierit. Este vorba de vremea
potopului lui Noe, deşi a mai fost înaintată ideea unei lumi de dinainte de Adam.

5
 Unii cercetători sunt de părere că există o pauză între primul şi cel de-al doilea
verset din Biblie (Geneza 1:1 şi 1:2) şi că atunci a avut loc o mare catastrofă. Acest punct
de vedere este respins astăzi de majoritatea oamenilor de ştiinţă creştini.
A avut loc o judecată în lumea de dinainte de Adam, înainte de apariţia omului pe
pământ. Avem un indiciu despre acest lucru în Isaia 14:12-14: “Cum ai căzut din cer,
Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!
Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi vor ridica scaunul de domnie mai presus de
stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-
noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” Dorinţa lui Satan nu a fost
niciodată să fie diferit de Dumnezeu. El a vrut să ia locul lui Dumnezeu. Şi mulţi sunt
oamenii care vor să ia locul lui Dumnezeu.
Orice om care caută să-şi obţină singur mântuirea şi crede că este destul de bun
pentru a ajunge în cer ignoră faptul că are de-a face cu un Dumnezeu sfânt. El pare să nu
înţeleagă că fiecare om este păcătos, este pierdut şi că Dumnezeu a pregătit un mijloc
unic de răscumpărare din păcat. Domnul Isus a spus: “Nimeni nu vine la Tatăl decât prin
Mine.” Amintiţi-vă că Domnul Isus – care era şi Dumnezeu, şi om – a spus lucrul acesta.
Dacă credeţi că puteţi să ajungeţi la Tatăl ceresc prin forţe şi merite proprii, este ca şi cum
aţi spune: “Vin la Tine, Dumnezeule, şi voi sta lângă Tine pentru că şi eu sunt un
dumnezeu.” Aceasta a fost dorinţa lui Satan şi această dorinţă a dus la judecata în urma
căreia el a fost alungat din ceruri împreună cu alţi îngeri care l-au urmat în răzvrătirea sa.
Mulţi comentatori şi cercetători ai Bibliei spun că Petru se referă aici la judecata prin
apă din vremea lui Noe. Civilizaţia antediluviană a fost distrusă prin potop şi există multe
dovezi în acest sens. Săpăturile arheologice făcute pe locul în care se afla cetatea Ur din
Caldeea arată că au fost distruse mai multe civilizaţii. Arheologii au descoperit straturi de
nisip şi sedimente care au fost depozitate printr-un potop. Sub toate acestea au găsit
rămăşiţele unei civilizaţii superioare.
Fie că este vorba de judecata de dinainte de Adam, fie că Petru se referă la
judecata din vremea lui Noe, important este că a fost o judecată, a fost un cataclism care a
dus la dispariţia lumii de atunci şi din acel moment nimic nu a mai fost ca înainte. Lucrurile
nu au mai fost aşa cum erau la începuturile creaţiei.
Petru va prezenta acum lumea din timpul prezent. Noi însă, o să privim la ea în
viitor…Până atunci însă, dragi ascultători, să medităm la ce am auzit şi să-mplinim!

Fiţi binecuvântaţi!