HTTP://NIP-

NOULIERUSALIMDELAPUCIOASA.BLOGSPOT.RO/2012/01/364-ARSENIE-
PAPACIOC-DEMASCA-ZDROBITOR.HTML

ARSENIE PAPACIOC DESPRE RATACIRILE DE LA Vladimireşt

mişcarea de la Mânăstrea Recea mişcarea cu Gherasim şi
Arsenie de la Cocoşu Visarion visarionişti Ghelasie de la
Frăsinei Pucioasa
În efortul lor de a specula fiecare eveniment din viaţa Bisericii Ortodoxe
Române şi de a-i „recupera” pentru Biserica lor schismatică (zisă şi „Biserica
Noul Ierusalim”) până şi pe cei mai proeminenţi duhovnici plecaţi din această
viaţă, dar care au rămas adânc încrustaţi în conştiinţa populară, liderii pucioşi au
căzut în ispita încercării de a-l revendica, numai pentru ei, inclusiv pe vrednicul de
pomenire arhimandritul Arsenie Papacioc – care tocmai a trecut la cele veşnice.
Lăcomia însă le-a jucat pucioşilor o uriaşă festă demascatoare. Insuficient
informaţi probabil, liderii pucioşi afirmă în ultimul lor „mesaj” (pe care pretind că
l-au primit de la „Dumnezeul” lor) că Arsenie Papacioc nu s-a pretat niciodată la
demascarea sectei „Noul Ierusalim”, aşa cum au făcut-o alţii „de teapa lui” (mari
duhovnici ai României, clerici din B.O.R.). Fără a bănui măcar că Arsenie
Papacioc a demascat public, în mai multe rânduri, „fenomenul Pucioasa” –
clasându-l fie „înşelătorie cruntă”, fie „rătăcire”, fie „caz grav care îndepărtează
de Ortodoxie” – liderii pucioşi se îmbată cu apă rece, prezentându-l (cu o
nonşalanţă vecină cu inepţia) pe marele duhovnic ca pe unul care ar fost în viaţă
un imparţial şi un neutru faţă de disputele din jurul acestui „fenomen”. Ba mai
mult, ei plusează cu inconştientă infatuare, pretinzând nici mai mult, nici mai
puţin, că Arsenie a fost chiar un simpatizant din umbră al pucioşilor, care „purta în
inima lui adevărul despre lucrarea de la Pucioasa”:
“ Iată, am deschis porţile cerului şi am primit acum un slujitor al Bisericii
neamului român. Am deschis pentru el porţile cerului, fiilor, şi v-am aşezat pe voi
să-i pomeniţi ziua lui de intrare între sfinţi. Îi dau acum odihna şi mângâierea
pentru slujirea lui cea plină de milă pentru om şi îi arăt acum slava lucrării Mele cu
tine, poporul Meu, căci el, pe pământ, n-a lovit în tine şi în acest cuvânt, şi în
lucrarea Mea cu tine şi a fost atent la ea şi a crezut că Eu sunt şi că nu e omul,
şi n-a făcut şi el cum au făcut ceilalţi duhovnici de până acum ai neamului
român şi care s-au grăbit şi au lovit cu cuvântul lor în taina Mea cu tine,
poporul Meu, iar când au dat ei ochii cu Mine, la plecarea lor de pe pământ, s-au
ruşinat adânc şi n-au avut la Mine trecerea pe care o are acum slujitorul căruia i-
am deschis Eu acum porţile cerului, preotul român Arsenie, cel plin de suferinţă
pe pământ pentru numele Meu, şi care în taină sfântă purta în inima lui
adevărul Meu cel din lucrarea Mea cu tine, iar acum, te-am aşezat să-i faci
pomenirea, şi intrarea, şi i-am arătat acum taina Mea cu tine pe care el a dorit-o,
dar n-a putut să aibă parte cât a fost pe pământ, să se apropie de ea.” (Citat din
predica intitulată Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-07-2011)
Afirmaţiile de mai sus ale liderilor pucioşi sunt însă o suită de minciuni
uluitoare!
Arsenie Papacioc „n-a lovit în pucioşi şi în Cuvântul de la Noul Ierusalim”??
Ba a lovit din plin, demascând toată mascarada de la Pucioasa şi numindu-i pe
pucioşi „rătăciţi”, clasând „Cuvântul” lor drept „înşelătorie cruntă” iar secta Noul
Ierusalim numind-o „un caz grav care îndepărtează de Ortodoxie”.
Arsenie Papacioc „a fost atent la lucrarea de la Pucioasa”?? Nicidecum, căci
el n-a fost atent în sensul de a o admira şi a o susţine, ci a fost atent ca să-i demaşte
caracterul eretic şi schismatic.
Arsenie Papacioc „a crezut că la Pucioasa vorbeşte Dumnezeu, şi nu
omul”?? Nicidecum, căci dacă ar fi crezut că această „vorbire” vine din cer, ar fi
fost plin de respect şi de condescendenţă faţă de ea, susţinând-o într-un mod
deschis şi militant, ca pe o adevărată lucrare a lui Dumnezeu. Or, Arsenie n-a făcut
nicicând aşa ceva.
Arsenie Papacioc „n-a făcut şi el cum au făcut ceilalţi duhovnici de până
acum ai neamului român – cum ar fi Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan, Dumitru
Stăniloae sau Constantin Galeriu – care au lovit cu necredinţa lor în Noul
Ierusalim”?? Ba, dimpotrivă, Arsenie aproape că i-a întrecut în vehemenţa
demascării imposturii de la Pucioasa, mai ales în dialogurile purtate cu ei.
Arsenie Papacioc „nu s-a grăbit să lovească cu cuvântul lui întaina de la
Pucioasa”?? Asta n-au aflat pucioşii (încă), dar el a făcut-o, şi încă de mai multe
ori.
Arsenie Papacioc „în taină sfântă purta în inima lui adevărul despre lucrarea
de la Pucioasa ”? Nicidecum! Dacă am admite că a fost aşa, înseamnă că una
gândea şi alta vorbea, ceea ce ar dezvălui un caracter imoral şi ar anula orice
credibilitate şi respect pentru aceste opinii şi pentru acest om – pe care pucioşii
încearcă să şi-l revendice în mod fraudulos.
Aşadar, în realitate lucrurile stau exact pe dos faţă de cele declarate de
pucioşi! Arhimandritul Arsenie Papacioc a criticat aspru în viaţa sa nu numai secta
pucioşilor, dar şi pe alţi rătăciţi pseudo-ortodocşi care au voit să fie originali cu
orice preţ şi s-au crezut a fi mari reformatori religioşi, nereuşind însă să-şi
depăşească propria condiţie şi asumându-şi în aparenţă trista figură a unor patetici
„fundamentalişti ultra-ortodocşi”. Un exemplu concret este, de pildă, cel oferit de
mişcăriştii-centrifugi de la Vladimireşti, pe care pucioşii şi i-au revendicat ca
strămoşii lor spirituali, prin „trâmbiţele apocaliptice” Ioan Iovan şi Veronica
Barbu-Gurău (doi teologi mediocri, despre care pucioşii pretind că au precedat-o
pe „trâmbiţa Verginica Tudorache Stoica”, fondatoarea schismei pucioşeşti). Într-
un interviu luat lui Arsenie Papacioc în iulie 1993, (când secta pucioşilor fusese
demascată deja într-un sinod al B.O.R.) lucrurile sunt spuse pe nume, fără echivoc,
şi de dreptul Arsenie: „aşa-zisul fenomen de la Pucioasa este de fapt (asemenea
celorlalte deviaţiuni mişcăriste, cu pretenţii de „fenomen”) o înşelătorie cruntă!”.
Reproducem câteva pasaje din acest interviu, comentând aspectele cel mai
relevante prin note explicative:
Sorin Dumitrescu: Părinte arhimandrit, vreau să vă întreb un lucru – ăsta-i
un lucru capital, care… ne preocupă pe toţi acuma –… această… acest lucru cu
alunecările credinţei… aţi auzit, de pildă – trebuie că vi s-a…v-a ajuns la ureche –
… aşa-zisul“fenomen” de la Pucioasa, care a creat o problemă în
Biserică.Răspunsul Sinodului, finalmente, a fost destul de… timid – îndrăznesc eu
ca să calific – bine c-a fost!
Arsenie Papacioc: Da! Bine c-a fost, şi n-a fost timid. (Notă: Arsenie
Papacioc apreciază că răspunsul Bisericii n-a fost unul timid, ci unul înţelept, de
temporizare, pentru a mări astfel şansele de recuperare a sutelor de naivi înşelaţi de
către liderii pucioşi, ca aceştia să se poată întoarce singuri în Biserica pe care au
părăsit-o) Nu se poate răspunde altfel, ştiţi!? Însă… i-a pus în situaţia să
recunoască… să se recunoască că sunt îndrăzneţi, sunt naivi: “…facem biserică
nouă…” (Notă: Expresia “biserică nouă” scoate în evidenţă dorinţa manifestă a
pucioşilor de a se desprinde de biserica strămoşească, adică de a alege schisma în
locul ascultării de ierarhia Bisericii) … nici din punct de vedere al unor organizaţii
regulamentare călugăreşti (Notă: Arsenie Papacioc pare a fi precis informat
că “mănăstirea” pucioşilor de la Glodeni era lipsită de cele mai elementare reguli.
Aici nu se mai practică nici tunderea în monahism, nici ascultarea de chiriarhul
locului, nici cârmuirea de către un stareţ sau o stareţă, nici vieţuirea separată dintre
bărbaţi şi femei, nici portul straielor călugăreşti, nimic, nimic, în afară de pretenţia
de a fi consideraţi în mod gratuit “sfinţi călugări”), nici nimic, amestec acolo…
bizantinerie… (Notă: Arsenie Papacioc demontează pretenţia pucioşilor de a se
declara singurii păstrători ai învăţăturii şi artei creştine originale, bizantine,
propovăduind tuturor cu emfază necesitatea “întoarcerii la izvoare”) au declarat-o
pe-aia “sfântă”, au dezhumat-o şi puţea, (Notă: Această remarcă a lui Arsenie
Papacioc este total hazardată, îndată ce se bazează pe relatări neconfirmate – la fel
de lipsite de credibilitate ca şi cele ale pucioşilor, care pretindeau că dimpotrivă,
osemintele Verginicăi miroseau a eau de Cologne. Faptul că Arsenie se lansează
într-o asemenea apreciere dovedeşte însă o totală inapetenţă a lui la poveştile
pucioşilor despre “sfânta Verginica”. El se plasează astfel fără echivoc în tabăra
celor care se declară dezgustaţi de basmele pucioşeşti) au zis că “e mireasmă
bună”, au îngropat-o imediat, a fost o femeie măritată şi făcea pe fecioara… (Notă:
Arsenie apreciază corect că o fecioară pătrunsă de dorul de călugărie autentică nu
ar fi făcut în nici un caz un compromis, cum a făcut Verginica prin căsătoria cu
Nicolae Stoica, un flocău cu cu 15 ani mai mic decât ea. Pucioşii prezintă căsătoria
Verginicăi ca fiind strict formală, fără a sesiza că intră singuri în plasa înşelăciunii
pe care tot ei au ţesut-o. Ei pretind aici că înşelătoria numită “căsătoria Verginicăi”
a fost aleasă şi ocrotită chiar de către Dumnezeu, ca fiind singura soluţie care i-ar fi
asigurat Verginicăi sprijin material şi o îngrijire aleasă. Nimic mai fals: Verginica
avea destui adepţi care o iubeau şi o ascultau fără crâcnire, aşa că avea cine să o
ajute şi nu ar fi dus lipsă de nimic. De altfel, cei care au contribuit la întreţinerea
familiei Stoica şi la re-zidirea casei cuplului Verginica-Nicolae Stoica au fost tot
adepţii pucioşi, care au ridicat la Pucioasa, din temelii, o casă cu etaj
numită “templu” pentru Verginica şi soţul ei. În schimb, soţul Verginicăi nu s-a
dovedit a fi sprijinul presupus de “Domnul” pentru Verginica, deoarece a preferat
băutura şi să alerge după alte femei, iar după câţiva ani de convieţuire a părăsit-o
definitiv pe Verginica şi s-a însurat cu altă femeie, cu care a făcut şi copii.
“Dumnezeul” Pucios, cel care i l-a ales Verginicăi pe Nicolae Stoica drept
mire, dacă era într-adevăr Dumnezeu, ar fi trebuit să ştie că “susţinătorul”
Verginicăi este de fapt un desfrânat şi beţiv, iar Verginica va fi ajutată pe viitor doar
de simpatizanţi, dintre care multe erau femei devotate – aşadar căsătoria Verginicăi
nu se justifica prin nimic. În acest sens, Arsenie e îndreptăţit să spună despre ea că
“…făcea pe fecioara”, îndată ce scopul declarat al căsătoriei – întrajutorarea celor
doi soţi – a fost numai de faţadă) vreau să zic că, aveam atâtea argumente şi aveam
ce să le spunem. Şi Biserica nu putea să ia o altă măsură, pentru că e vorba de
credincioşi, de lume, nu-ştiu-ce, ştiţi…(Notă: Arsenie apreciază că este mai
important să salvezi nişte credincioşi de la rătăcire decât să susţii la modul steril
nişte principii, chiar corecte în sinea lor, dar fără roade)
Sorin Dumitrescu: Bun! Alături de astea există un anumit reviriment
al “spiritului Vladimireşti”. Există chiar un reviriment al tipului de “profeţie
abruptă”,… cum să spun eu? poporană, de tip… “Petrache Lupu”… (Notă: Sorin
Dumitrescu ştie perfect că toate mişcările pseudo-ortodoxe centrifuge se
interconectează ideologic în mod spontan şi îşi caută cu disperare legitimitatea,
construind legături cu “spirite profetice” colaterale. Pucioşii, spre exemplu, au
“confiscat” pur şi simplu toate personalităţile excentrice ale ortodoxiei româneşti ,
cum ar fi Petrache Lupu, Iosif Trifa, Ioan Iovan, Veronica Barbu-Gurău, Arsenie
Boca, declarându-le pro domo “trâmbiţe apocaliptice” pucioşeşti!)
[…]
[…]
 Arsenie Papacioc: De fapt, să ştiţi că… să-i spună“fenomen”… e prea
mult spus! Nici la Vladimireşti… o înşelătorie cruntă… (Notă: Arsenie Papacioc
nu se sfieşte să ridice vălul de pe acele mişcări pseudo-ortodoxe, faţă de care
Biserica, din considerente de strategie probabil, a preferat să fie ceva mai flexibilă.
În concepţia lui Papacioc nu numai pucioşii, dar şi maglaviţii şi vladimireştii au
fost şi sunt nişte înşelători, faţă de care el personal preferă măsuri mai radicale,
intuind şi unele pericole subterane, pe care Biserica din principiu le ignoră sau le
minimalizează) o lipsă de curaj pentru nişte măsuri mai dure, sau, mai bine zis,
mai de la rădăcină… şi-au făcut de cap… în sfârşit, noi… ce “fenomen”!? (Notă:
“Fenomenologia” pucioasă şi a altor mişcări sectare este tratată de Papacioc cu
dispreţ, constatând că este vorba de nişte bieţi înşelători care, în lipsa unor măsuri
mai ferme din partea Bisericii, au înţeles greşit clemenţa ei şi şi-au făcut de
cap. Interesant este faptul că Arseniefoloseşte aceeaşi expresie la adresa pucioşilor,
spunând că “şi-au făcut de cap”, expresie pe care o vor folosi şi pucioşii în mesajul
din 22-07-2011 despre Biserica lui Arsenie: “şi-a făcut de cap” )Eu am fost şi
acolo, am vorbit şi acolo, mult… cu părintele Cleopa am fost, că eu sunt din
Sihăstria de fapt, dar…n-am mai fost de 30 de ani acolo…
Ignoranţa le-a dat însă pucioşilor şi mult curaj. Ei au plusat cu dezinvoltură,
atribuindu-i lui Arsenie Papacioc acum, după moarte, atribute care nu se regăsesc
câtuşi de puţin în poziţia sa publică despre pucioşi, exprimată în cursul vieţii. În
imaginaţia lor bolnavă, pucioşii pretind că spiritul lui Arsenie, eliberat acum de
trup, îi binecuvintează pe ei de pe tărâmul celălalt. În plus, el face acum ceea ce n-a
binevoit să facă pe vremea când era în trup: se roagă la „Dumnezeul” Pucioasei ca
să le deschidă El fraţilor lui din Biserică, cei rămaşi pe pământ, ochii şi mintea şi
inimile, ca să descopere şi să priceapă ei tainele de la Pucioasa şi să creadă în ele şi
să scape de urgia pregătită „necredincioşilor”:
“Binecuvântare duhovnicească lasă el acum de lângă Mine peste tine, iar
Eu, Domnul, îi dăruiesc lui acum răsplata trudei lui şi a credinţei lui, căci umilinţa
inimii lui a fost mare înaintea Mea, ca şi credinţa lui, şi se roagă el acum înaintea
tronului Meu să deschid ochii slujitorilor Bisericii neamului român şi inimile
lor apoi ca să le fac lor parte de descoperirea tainei venirii Mele acum la tine
cuvânt, şi să Mă bucur Eu de la ei, mai înainte ca ei să-şi piardă plata cea de la mila
Mea, căci cei necredincioşi au plata celor necredincioşi şi e cu mare durere plata
aceasta.” (Citat din predica intitulată Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa
din 22-07-2011)
Aşadar, pucioşii au devenit victimele propriei lor dezinformări. Ei s-au
demascat ca falsificatori fără scrupule ai realităţii, răstălmăcind-o în cel mai grăitor
mod cu putinţă. Ei l-au transformat peste noapte pe Arsenie Papacioc, dintr-un
vajnic apologet al dreptei credinţe şi demascator al mişcărilor sectare ce era, într-
un presupus simpatizant al mişcării pucioşeşti, neavând ei habar că Arsenie avea
cea mai proastă impresie despre „proorociţa Verginica”, despre ale cărei oseminte
spunea că „puţeau” a pucioasă – aşadar era departe de a o considerasfântă, cu
moaşte frumos mirositoare! Grav este că pucioşii pun cu forţa în gura lui
Dumnezeu toate aceste neadevăruri, ambalându-le sub eticheta mincinoasă
„Cuvântul lui Dumnezeu”, ca şi când Dumnezeu Însuşi l-ar fi lăudat pe Arsenie
Papacioc pentru reţinerea sa din timpul vieţii în a-i demasca pe pucioşi. Adică,
Dumnezeu pur şi simplu n-a ştiut care era adevărata poziţie a arhimandritului
Arsenie faţă de Noul Ierusalim!!!??? Aceasta conduce în mod inevitabil la
concluzia că: ori Dumnezeu este mincinos (ceea ce este absurd şi inacceptabil!), or
că „Dumnezeul” pucioşilor nu este Dumnezeu Adevărat, Atotştiutorul, ci doar o
invenţie a liderilor pucioşi, o biată făcătură omenească (ceea ce e mai mult decât
evident). Dacă adevăratul Dumnezeu ar fi fost la Pucioasa, oare n-ar fi ştiut El că
Arsenie a clasat „fenomenul Pucioasa” drept „înşelătorie cruntă”? Dacă aşa-zisul
„Cuvânt al lui Dumnezeu” de la Pucioasa spune minciuni (atunci când afirmă că
Arsenie Papacioc, în toată viaţa lui, nu i-a vorbit vreodată de rău pe pucioşi), mai
este el oare cuvânt de la Dumnezeu, sau este o însăilare meşteşugită de minciuni
ale omului îndrăzneţ, care vorbeşte vrute şi nevrute în numele Lui? Dacă Arsenie
ar fi fost într-adevăr simpatizant al Noului Ierusalim, aşa cum pretind pucioşii,
atunci interviul dat lui Sorin Dumitrescu nu-l demască şi pe el ca pe un impostor şi
ca pe un mincinos, atunci când a afirmat că „oasele dezgropate ale Verginicăi
puţeau” şi că „fenomenul pucios este o înşelătorie cruntă”? Când a spus adevărul
Arsenie Papacioc? Înainte sau după moartea sa? Fără îndoială că înainte, dacă
admitem – şi avem toate motivele să credem asta – că el era un om integru, deci nu
putea fi un impostor care abia după moarte să fi putut fi în stare să spună adevărul.
Un interviu realizat de Fabian Anton, avându-l ca interlocutor pe părintele
Arsenie Papacioc, este postat pe internet la
adresahttp://ortodoxie.3x.ro/parinti_contemp/p_arsenie_papacioc/PapaciocA.htm ş
i confirmă poziţia negativă a acestuia faţă de pucioşii de la Noul Ierusalim şi faţă
de toţi ceilalţi „mişcărişti” pseudo-ortodocşi, pe care el îi categoriseşte franc drept
„şarlatani”. Printre ei – surpriză sau nu – sunt şi câteva dintre „trâmbiţele
apocaliptice” ale pucioşilor : Veronica Barbu-Gurău şi preotul Ioan Iovan. Iată cum
arată un fragment din respectivul interviu (comentate de noi prin note explicative):
Fabian Anton: Despre fenomenul Maglavit (Notă: Şi Maglavitul este
revendicat de către pucioşi ca un precursor al ereziei lor, prin persoana “trâmbiţei
apocaliptice” Petrache Lupu ) ce părere aveţi?Arsenie Papacioc: Una
negativă.Fabian Anton: Se aseamănă celui de la Vladimireşti, ori celui de la
Pucioasa? Arsenie Papacioc: Aceleasunt mult mai rele, au deja aspect de
organizaţie, (Notă: Această observaţie este esenţială. Ea confirmă o alunecare
implacabilă a “mişcărilor” organizate către schismă, eveniment care în cazul
pucioşilor de la Noul Ierusalim a fost deja confirmat prin înfiinţarea unei noi
“biserici” şi a unei ierarhii paralele necanonice) sunt foarte rătăciţi. (Notă:
Atributul “foarte” exprimă sentimentul lui Arsenie că aceste două cazuri sunt
irecuperabile) Cea mai gravă problemă pe care a avut-o biserica în ultimii 50-60 de
ani a fost şi este Vladimireştiul. Cea mai grea problemă a Patriarhului Justinian a
fost Vladimireştiul.
Fabian Anton: Şi atunci ce este de făcut, că lumea se duce totuşi acolo?Arsenie
Papacioc: Lumea se duce şi-n iad, e adevărat. Oamenii se duc şi-n rai şi-n iad.
Acum, unde or fi mai mulţi nu ştiu…Fabian Anton: Despre Visul maicii Veronica
ce ştiţi...?Arsenie Papacioc: Nu-i mai zice „maică”. Este o şarlatancă. A venit la
mine, mi-a cerut să o spovedesc, a fost căsătorită… Trăieşte doar prin „minunile”
astea. Am vorbit şi cu Părintele Cleopa despre treaba asta, am vorbit de seara şi
până a doua zi, la ora 11, încontinuu. Se convinsese şi el ce-i cu Veronica şi cu
Ioan, ăsta care-i la Recea şi care fusese caterisit şi apoi a fost iertat. Nişte
nenorociri de-ţi stă mintea în loc. Acum sunt organizaţi frumos acolo, ca să atragă.
Pentru că diavolul nu poate să se arate în adevărata lui urâciune, că ai muri de l-ai
vedea. Se arată frumos, ţanţoş… Am fost şi eu la Vladimireşti şi Veronica tocmai
venea de la gară. Mi-a spus: „Uite Părinte, a venit Sfântul Ioan Evanghelistul şi mi-
a dus el valiza!”Fabian Anton: Păi poate i-o fi dus-o…
Arsenie Papacioc: Cred că dracul era foarte bucuros că-i ţine locul Sfîntului Ioan
Evanghelistul…Fabian Anton: Ştiţi cum zice Ţuţea: „Dracul te bagă şi-n biserică,
numai ca să fii de partea lui!”Arsenie Papacioc: A fost şi stareţ într-un timp! Frate,
pe plan moral 666 este foarte aproape. Nu vedeţi acum că s-a oficializat sodomia?
Nu vedeţi că păcatele sodomice urgentează Judecata de Apoi?Fabian Anton: Ce
părere aveţi de Părintele Ghelasie de la Frăsinei?Arsenie Papacioc:Negativă. O
părere negativă despre el, despre turta aceea isihastă, despre medicina lui… Văd ca
are influenţă însă. Am auzit că a plecat la Sfântul Munte. M-aş fi bucurat, dar nu
cred că-i adevărat. În sfârşit, nici să nu mai aud de aşa ceva…Fabian
Anton: Pornind de la o întâmplare din „Pateric”, vă întreb: Este mai uşor să vedem
îngeri, sau să ne vedem păcatele?Arsenie Papacioc: Să vezi îngeri este o mare
înşelare, (Notă: Şi pucioşii au în literatura lor apocrifă câteva referinţe la întâlniri
de gradul zero cu “îngeri” ) nu ai nici un merit, nu înseamnă nimic. Dar a-ţi vedea
păcatele înseamnă că semeni cu Hristos şi cu Sfinţii. Îngerii nu se arată fiindcă vrei
tu, poate nu-i nici înger bun… Se spune că un frate a văzut în chilie pe satana în
chip de Hristos. Şi „Hristos” îi zice: „Eu sunt Hristos, închină-te mie!” Iar el a
răspuns: „Toata viaţa m-am închinat lui Hristos. Cine eşti tu de nu ştii asta?” Şi
satana a dispărut. Deci cine vrea sa vadă, e slab; cine vrea să trăiască e important.
 O concluzie inevitabilă reiese din acest dialog: dacă Arsenie Papacioc
considera că “a vedea pe îngeri” este o mare înşelare, oare ce ar putea însemna “ a
vedea pe Dumnezeu”, adică exact ceea ce pretind liderii pucioşi de la Noul
Ierusalim?
Şi alte bloguri dezvăluie consistenţa mesajelor anti-pucioşiste ale lui Arsenie
Papacioc. Spre exemplu, pe blogul cu
adresahttp://blogul.eucred.ro/2010/03/14/NeVorbestePrArseniePapaciocVol2.aspx
se regăseşte următorul dialog edificator dintre părintele Ioanichie Bălan şi părintele
Arsenie despre “mişcăriştii” desprinşi din Biserica Ortodoxă Română:
Ioanichie Bălan: Deci, cu Ghelasie, ştiţi ceva anume? Nu cumva este
înrudit cu cazul de la Pucioasa? Eu vad ceva dubios. A spus Părintele Stăniloae –
vă spun ca să nu uit – , înainte de a muri cu vreo câteva luni ceva: fusesem pe la el,
şi printre altele spunea şi aceasta: „Părinte, avem, în Biserica Ortodoxă Română
şapte cazuri grave care ne îndepărtează de Ortodoxie”. „Care sunt aceste cazuri,
părinte profesor?” „Vladimireştiul, cu toată mişcarea lor; al doilea, mişcarea de la
Mânăstirea Recea (a pus-o separat); mişcarea cu “Tatăl, Fiul şi cu Duhul Sfânt”,
cu aceia,Gherasim şi Arsenie de la Cocoşu; Visarion, visarioniştii, despre care
aţi vorbit; Ghelasie de la Frăsinei; şi Pucioasa. V-am spus, sunt şapte cazuri în
care Biserica trebuie să ia nişte măsuri. Noi nu putem să lăsăm aşa.Arsenie
Papacioc: A apărut şi Pucioasa aceasta... Eu, i-am cam ameninţat pe ăştia, le-
am spus la cei care îi susţin că Visarion are ceva legături cuPucioasa.
Ioanichie Bălan: Are şi cu Vladimireştiul, să ştiţi.
Arsenie Papacioc: Şi i-am cam speriat pe preoţi. Am fost întrebat, de fapt, de o
ziaristă care a fost directoare la Europa Liberă, care e o fiică duhovnicească de a
mea. O fată bună, o femeie cumsecade.Ioanichie Bălan: Doina Alexandru?Arsenie
Papacioc: Asta, Doina Alexandru. De fapt, Dorina Alexandru.Ioanichie Bălan: A
venit la Galaţi, înapoi?Arsenie Papacioc: Îşi face casă la Costineşti. M-a întrebat
desprePucioasa, şi i-am spus aşa: „Dacă am pune într-un vas de reacţie elementele
de la Pucioasa, prea multă pucioasă ar ieşi!”... Adică nişte pucioasă şi nimic mai
mult.
Ce-au vrut sa facă? Irineu (Notă: este vorba de Irineu Bistriţeanul), ăsta, îmi era fiu
duhovnicesc. L-am salvat pe omul ăsta, părinte, când era diacon, dintr-o stare
sufletească foarte interesantă. Şi l-am salvat foarte simplu: i-am zis: „Schimbă-ţi
punctul de vedere, domnule!” Şi şi-a revenit. Şi mi-a rămas apropiat sufleteşte. A
retractat, s-a pocăit, s-a schimbat. Vorbeam cu Preasfinţitul Vartolomeu Anania:
„Părinte, zice, îşi vede de treabă, şi-a recunoscut greşeala.” (Notă: Consemnăm aici
o importantă mărturie despre adevărata poziţie de astăzi a arhiereului Irineu
Bistriţeanul faţă de pucioşi. Aceştia dimpotrivă, pretind că Irineu încă mai tânjeşte
după ei, dar nu-l lasă alţii să li se alăture) Nu poţi să-l condamni. A fost racolat de
tânăr.
Aşadar, cei doi părinţi duhovniceşti consideră la unison că deviaţionismul
“mişcărist” din România are în frunte “şapte cazuri grave” (printre care şi Noul
Ierusalim de la Pucioasa), caracterizate prin militantism sectar, faşă de care B.O.R.
ar trebui să ia măsuri mai ferme – pentru a împiedica migraţia unor creştini mai
slabi în credinţă spre aceste surogate ale Ortodoxiei.
Pucioşii, dacă tăceau, filozofi rămâneau. Dar toată pasărea pe limba ei
piere. Pe fondul ignoranţei lor nonşalante şi al infatuării lor fără de margini, care i-
au făcut să iasă pe tarabă cu un şirag de minciuni străvezii, vizibile pentru oricine,
putem spune acum fără nicio ezitare că Arsenie Papacioc le-a dat – de dincolo de
mormânt – lovitura de graţie pucioşilor de la Noul Ierusalim, demascându-le fără
echivoc impostura şi caracterul lor amăgitor.