Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În anul 1896, în localitatea Rummindei, din nord-estul Indiei, s-a descoperit o coloană, de piatra pe care
se afla sapata o inscriptie.
Această inscripţie consemnează scutirea de impozite a satului Lumbini (astăzi Rummindei), de către regele
Aşoka, în anul 249, î. Hr., în semn de respect şi omagiu adus locului în care s-a născut întemeietorul budismului.
Tatal sau era un rege mic din Kapilavastu, oras in care s-a descoperit o urna cuprinzand cenusa si resturi de
oase calcinate presupuse a fi ale lui Budha
Siddhartha s-a născut probabil în anul 560 î. Hr., ca fiu al rahajului clanului Sakya.
Prin naştere primeşte numele de Siddhartha = Cel care şi-a ajuns scopul.
Al doilea nume, în sanscrită fiindu-i Gautama. În final se va numi Buddha = Iluminatul.
După tradiţie, mama sa ar fi murit la şapte zile după ce l-a născut.
Naşterea sa este prezentată legendar.
Mama sa se prinde de creanga unui copac iar copilul iese din coapsa dreaptă.
Abia născut, Bodhisarrva ( salvatorul ) face şapte paşi înspre nord şi scopate un răget ca un leu,
exclamând: ”sunt cel mai înalt din lume; sunt cel mai bun din lume; sunt cel mai bătrân din lume : aceasta
este ultima mea naştere; nu voi mai avea o altă existenţă
Miracolele continuă: când a fost întrodus în templul brahmanic, chipurile zeilor s-au ridicat de la locurile
lor şi au căzut la picioarele lui Bodhisatva şi au cântat un imn întru slava sa.
Cercetându-i corpul, ghicitorii recunosc cele 32 de semne fundamentale şi cele 80 de semne secundare ale
“marelui om” ( mahapuruşa ) şi declară că va fi un suveran universal sau un Buddha; un bătrân “rşi”
( călugăr ),
Când Siddharta a împlinit 16 ani, tatăl său i-a construit trei palate : unul pentru anotimpul friguros, unul
pentru vară, iar al treilea pentru anotimpul ploilor, apoi i-a căutat o nevastă.
Dar cum regii vecini nu pregetau să-şi dea fetele după un copil răsfăţat, legenda spune că tânărul a cerut
să i se aducă un arc ce putea fi întins doar cu eforturile reunite a o mie de bărbaţi. Arcul adus el l-a întins doar cu
degetul gros de la picior.
Auzindu-se această ispravă, fetele de peţit au apărut cu miile. Şi astfel s-a căsătorit, la vârsta dintre anii
16-20, cu o prinţesă pe nume Yasodhara, cu care a trăit, în cele trei palate, vreme de 10 ani, până i s-a născut un
fiu, numit Rahula.
Dupa 10 ani traiti alături de Yasodhara în petreceri, vânătoare şi lux, definită într-un cuvânt “desfătare”.
La o plimbare prin grădina palatului are patru întâlniri deosebite.
La porţile grădinii vede pe rând: un bătrân, un bolnav, slăbit, livid, un mort, şi în fine, un ascet.
Toate acestea îl determină să plece curând, şi s-o facă prin fugă.
În tot planul lui s-au amestecat şi zeii, şi ei doritori de înoirea vieţii. Aceştia îl trezesc într-o noapte şi-l
pun să contemple trupurile goale ale concubinelor sale adormite.
Dezgustat de imaginea descoperită, parasaste orasul fugind , iar dupa zece leghe oprindu-se isi taie parul,
isi schimba hainele si pe insotitorul sau il trimite inapoi.
Cutreiera tinuturi intregi si ajunge ucenic la cei mai vestiti asceti ai vremii, pe care ii intrece in curand si
ajunge sa-i faca proprii sai ucenici.
Toate acestea nu-i saduc multumire si incepe un program ascetic deosebit de aspru ajungand sa se
hraneasca cu un graunte de mei / zi, iar in cele din urma se dedica unui post total convins ca stapaneste tehnicile
tapas. In cele din urma este parasit de ucenicii sai.
Ramas singur se retrage la liziera unei paduri sub un ficus pentru meditatie in cautarea desavarsirii.
Inainte de a intra in meditatie este asaltat de Mara ( moartea) dar iese victorios din aceasta confruntare
si se dedica exclusiv iluminarii.
Sta in meditatie 7 saptamani timp in care va descoperi cele 4 adevaruri nobile si va deveni Budha.
II. 3. 2. Propovăduirea lui Buddha
Hotărât a predica şi altora adevărurile descoperite, isi regaseste intr-o manastire ucenicii care l-au parasit .
Demonstrandu-le ca a ajuns Budha acestia se convertesc si devin sfinti.
Cu timpul convertirile se vor inmulti si va crea o comunitate de calugari si una de calugariti cuprinzand
fiecare cateva zeci de mii de persoane.
Ajuns la 80 de ani moare in urma unei intoxicatii cu carne de porc si ciuperci si a dizinteriei, spre
surprinderea adeptilor sai.
Trupul sau a fost incinerat iar osemintele pastrate in urne funerare care au fost daruite printilor convertiti si
depuse in locuri speciale car cu timpul au devenit locuri de pelerinaj si in care s-au construit temple
Ultimele lui cuvinte par a fi fost: ”vă spun vouă, călugărilor, că tot ce se compune din mai multe
elemente este trecător; luptaţi cu înflăcărare!”1
Astfel, cel care căutase calea adevărată a vieţii, cel care a fugit de traiul bun, cel care a renunţat la zei, a
fost în final zeificat. Ateul a devenit zeu!