Alte modalități prin care dăm dovadă de lipsă de

onestitate academică
( Lucrare de integritate academică )

Student: Fologea Ștefănel – Emanuel

Master: Pastorație și viață liturgică

Anul I

București

2019

1
 Pe lângă metoda plagiatului, Doamna Lector univ. dr. Emilia Șercan, a identificat și alte forme
prin care este prezentă lipsa de onestitate academică. Pe acestea le-a prezentat în „ Deontologie
Academică – Ghid practic „ apărut la editura Universității din București, în 2017 ( București ).
Înainte de a prezenta aceste forme, descrise de către Doamna Emilia Șercan, vom expune
câteva cuvinte de învățătură despre înșelare și minciună, afirmate de către Sfântul Ignatie
Briancianinov, pe scurt am putea spune că această lucrare, cuprinde atât informații de ordin
academic, cât și informații de întărire duhovnicească, sau de sporire a vieții noastre duhovnicești.
Sfântul Ignatie: „Drept mijloc de pierzanie a neamului omenesc a fost întrebuinţată de către
îngerul căzut minciuna (Facere 3, 13). Din această pricină, Domnul l-a numit pe diavol
„mincinos, tatăl minciunii şi ucigaş de oameni dintru început” (Ioan 8, 44). Domnul a unit strâns
noţiunea de minciună cu cea de ucidere de oameni, întrucât cea din urmă este urmarea
nemijlocită a celei dintâi. Cuvântul „dintru început” arată faptul că minciuna a slujit diavolului
chiar de la început ca armă pentru uciderea de oameni şi îi slujeşte în chip statornic ca armă spre
pierzarea oamenilor.
Începutul răutăţilor este gândul mincinos. Izvorul amăgirii de sine şi al amăgirii demonice este
gândul mincinos. Prin mijlocirea minciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte veşnică chiar în
rădăcina ei – protopărinţii! Protopărinţii noştri „s-au amăgit”, adică au recunoscut minciuna drept
adevăr şi, primind minciuna ascunsă sub chipul adevărului, s-au vătămat pe sine, fără putinţă de
tămăduire, cu păcatul aducător de moarte, lucru mărturisit şi de strămoaşa noastră: „Şarpele m-a
amăgit”, a zis ea, „şi am mâncat” (Facere 3, 13). De atunci, firea noastră pătrunsă de otrava
răului tinde „cu voie şi fără voie” spre răul care se înfăţişează voinţei pervertite, înţelegerii
schimonosite, simţirii pervertite a inimii în chipul binelui şi al desfătării. „Cu voie” – pentru că în
noi mai este încă o rămăşiţă de libertate şi de alegere între bine şi rău. „Fără voie” – pentru că
această rămăşiţă de libertate nu lucrează ca o libertate deplină; ea lucrează sub înrâurirea de
neînlăturat a stricăciunii făcute de păcat. Ne-am născut aşa şi nu putem să nu fim aşa; şi de aceea
ne găsim cu toţii, până la unul, în stare de amăgire de sine şi de înşelare demonică.
Din acest fel de a privi starea oamenilor în legătură cu binele şi răul, ( adică ) starea în care se
află în mod obligat fiecare om, reiese următoarea definiţie a înşelării, care o lămureşte în chip cu
totul mulţumitor: înşelarea este însuşirea de către oameni a minciunii luate de ei drept adevăr.
Înşelarea lucrează mai întâi asupra felului de a gândi; după ce a fost primită şi a corupt felul de a
gândi, ea nu întârzie să se împărtăşească inimii, corupând simţirile inimii; luând stăpânire asupra
fiinţei omului, ea se revarsă în toată activitatea lui, otrăvindu-i şi trupul ca pe unul care a fost
legat în chip nedespărţit cu sufletul de către Ziditor. Starea de înşelare este starea de pierzanie
sau de moarte veşnică. “1
Deși multor oameni, nu le-ar păsa de această introducere duhovnicească, nădăjduiesc în
răbdarea și atenția acestora, de a o urmări. Prin cele afirmate de către Sfântul Ignatie, realizăm
cât este de important, ca să ne ferim de aceste uneltiri ale diavolului și oricât de greu ni s-ar
părea, să alungăm din viața noastră de buni creștini, minciuna și înșelarea, indiferent de locul,
modul și scopul folosirii acesteia.

1
BRIANCIANINOV Ignatie, Sfânt, Despre înşelare, editată de Schitul românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 1999
(ediţie digitală, Apologeticum, 2005), pp. 3-4.

2
 În continuare vom urmări cele afirmate de către Lector univ. dr. Emilia Șercan, înafară de
plagiat, indiferent cum se afișează acesta: plagiatul de tip copy-paste sau clonă; prin citare
parțială; prin parafrazare; prin mixare; prin reciclare; plagiatul hybrid; prin confuzie; mascat; de
tip agregat, așa cum ne sunt prezentate în cartea doamnei, mai există și alte forme prin care se
arată cât de lipsiți de onestitate suntem. Avem forme gen ghostwriting; contract cheating;
autoratul de onoare (din oficiu), ori pur și simplu falsificarea de date. Toate acestea ne
denigrează atât lumește, cât și duhovnicește. Tentația de a cădea, în aceste metode este foarte
mare, având în vedere lipsa chefului de muncă ( cercetare ), a timpului și mai ales a interesului.
Dar această tentație poate fi spulberată prin atragerea interesului față de subiectele respective,
prin actualizarea lor, astfel mulți se vor simți cuprinși de către acestea, însă vor rămâne și
persoane indiferente.
Cu privire la prima formă, ce s-ar traduce mot a mot, fantomă-scriitor: “Ghostwriter-ii sunt
persoane angajate special să scrie o lucrare, o carte, fără ca publicul larg să știe cine este, în
realitate, autorul. Dacă această practică este inacceptabilă în mediul universitar, ea este utilizată
pe scară largă de vedete, sportivi sau oameni politici pentru a-și scrie memoriile sau anumite
secvențe de viață.“2 Tot la această formă, aflăm că metoda de redactare se poate face în două
moduri: lucrări personalizate, care se mulează după nevoile tale, editându-se după cerințele tale
și lucrări la comandă, ce sunt scrise deja de către alți oameni și postate în schimbul altor
documente pe diferite site-uri, iar acestea îți sunt pur și simplu livrate (exemplu: scribd ).3
A doua formă ține de prima formă, însă are un lucru special, și anume: “studentul deschide o
licitație pe internet, pe un site specializat în acest sens, unde descrie tematica și cerințele exacte
pentru realizarea lucrării de care are nevoie. În funcție de aceste criterii, o serie de scriitori-
fantomă licitează suma pentru care se oferă 41 să scrie lucrarea, iar, de cele mai multe ori,
studenții aleg să plătească prețul cel mai mic care le este oferit pentru serviciul solicitat. “4
Următoarea formă se prezintă astfel: “ Conceptul de autor de onoare se referă la persoanele
care nu au participat la realizarea unei lucrări, cărți sau cercetări și, cu toate acestea, figurează pe
lista celor care au realizat-o. Există situații în care persoane care ocupă o poziție de conducere în
mediul universitar sau care au o notorietate ridicată sunt menționate ca autori ai unor lucrări la a
căror realizare nu au contribuit. Decizia de a include un autor de onoare în colectivul de autori
poate fi luată fie pentru a avea trecere la acea persoană, dacă aceasta ocupă o poziție de
conducere, fie pentru a avea certitudinea că lucrarea va fi publicată și, ulterior, citată dacă acea
persoană are o bună reputație în comunitatea academică. “5
Comunitatea științifică internațională a fost zguduită în ultimii ani de o serie de acuzații de
falsificare sau alterare de date în studii realizate și publicate de cercetători reputați, recunoscuți la
nivel mondial. Totuși, falsificarea de date nu este o problematică de dată recentă, această
chestiune fiind analizată încă de la începutul secolului XIX de către inventatorul englez Charles
Babbage.
Babbage a clasificat fabricarea de date în patru categorii:

2
ȘERCAN Emilia, Lector univ. dr. Deontologie academic – ghid practice, Editura Universităţii din Bucureşti, 2017
, București, p.39.
3
Ibidem.p.40.
4
Ibidem.pp.40 - 41.
5
Ibidem.p.41.

3
(1) falsificarea – este o procedură elaborată de denaturare a unor date;
(2) contrafacerea – implică fabricarea completă a unor date;
(3) decuparea – presupune eliminarea datelor care nu corespund ipotezei de lucru;
(4) prepararea – înseamnă efectuarea mai multor măsurători, analize, interviuri etc., și raportarea
exclusivă a acelor date considerate convenabile de către cercetător.
Pentru limitarea cazurilor în care poate să apară alterarea datelor, comunitatea științifică a
introdus o procedură de management a datelor care se referă la modalitatea de colectare a
informațiilor, proprietatea și responsabilitatea asupra datelor colectate, păstrarea și partajarea
accesului la date cu alți cercetători sau chiar cu alte persoane interesate
Procedura de management a datelor include:
- supravegherea modalității de colectare a datelor;
- asigurarea confidențialității subiecților care au participat la studiu;
- stocarea în siguranță a datelor astfel încât baza de date să poată fi pusă la dispoziția altor
cercetători interesați de replicare;
- analizarea și utilizarea datelor într-o manieră responsabilă;
- prezentarea veridică a datelor.6

6
Ibidem.pp. 42 – 43.

4
 Concluzii

Din cele afirmate mai sus, putem concluziona următoarele:

 Trebuie să fim cât mai originali în lucrările noastre, evitând totodată influențele din afară.
 Să rămânem sinceri atât cu noi, cât și cu cei din jurul nostru, știind că întodeauna un lucru
ce nu este al nostru și ni-l însușim, cu timpul va demonstra că nu ne aparține.
 Să nu acceptăm oferta de a ne face altcineva lucrarea și nici noi la rândul nostru, pentru
un câștig material, să ne pierdem adevărata bogăție.
 Este un lucru imoral atât lumește, cât și la nivel spiritual, să luăm idei și trăiri personale
ale altora și să le trăim noi.
 Să alungăm din noi lipsa de interes, indiferența și inconștiența, făcând loc astfel
creativității, dorinței de muncă și implicarea activă.
 Să nu ne dăm lucrările proprii altora, în schimbul obținerii unei funcți.

Bibliografie

1. BRIANCIANINOV Ignatie, Sfânt, Despre înşelare, editată de Schitul românesc Lacu,

Sfântul Munte Athos, 1999, Grecia. (ediţie digitală, Apologeticum, 2005)
2. ȘERCAN Emilia, Lector univ. dr. Deontologie academic – ghid practice, Editura
Universităţii din Bucureşti, 2017 , București.