Etică și integritate academică: Plagiatul

Etica și integritatea academică reprezintă una dintre cele mai mari probleme
dezbătute de-a lungul timpului din mai multe puncte de vedere, cum ar fi din punct
de vedere filozofic, pedagogic, social etc. Cuvântul etică provine din grecescul
ethos și scoate în evidență caracterul și modul de viață al indivizilor, conform
spuselor lui Platon și Aristotel. Din punct de vedere pedagogic și didactic, etica și
integritatea sunt doua valori importante care sunt puse în discuție cu scopul de a
determina schimbări în modul de viață, a modela comportamente pozitiv sociale
ale persoanelor.
Prin această disciplină de studiu, se încearcă șlefuirea caracterelor și
alegerea corectă din punt de vedere moral și imoral. Este important ca de la cele
mai timpurii vârste sau perioade ale vieții să ne implementăm un mod de viață
sănătos, atât fizic cât și psihic, religios, etc. Toate acestea fiind astfel în strânsă
legătură cu mentalitatea societății în care trăim, în funcție de modul de dezvoltare
al acesteia. Odată cu secolul XXI se impune un mod de viață specific, în care
indivizii societății să își coordoneze activitățile și acțiunile după reguli moral-
sociale pozitive, pentru dezvoltarea atât a lor cât și a celor din jur a sentimentelor
pozitive, morale, de întelegere, compasiune, voință, generozitate etc.
Citind cele trei teorii ce stau la baza imoralității, respectiv teoria
deontologică, teoria utilitaristă și teoria virtuții, ce au la bază mari filozofi precum
Kant, Aristotel, etc., deduc urmatoarele informații: Cele trei elemente esentiale pe
care se bazează exisțenta noastră sunt urmatoarele: adevărul, drepatatea și iubirea.
Prin adevăr se înlătură elementele imorale, ce determină comporamente negative,
informații distorsioate asupra unui fapt, eveniment, prin iubire se arată sentimentul
de solidaritate, generozitate, compasiune și întelegere iar prin dreptate, omul dă
dovadă de curaj, acesta fiind sincer atât cu sine cât și cu ceilalți din jurul său.
Altfel spus, condiția umană a existenței raționale se realizează prin
îmbinarea celor trei elemente fără de care societatea nu ar fi una solidă, bazată pe
caractere libere, integrale și armonioase.
Dintre discuțiile puse pe masa de critică a oamenilor de știință în domeniul
pedagogiei, una dintre disputele cele mai necesar impuse este plagiatul. Plagiatul
reprezintă una dintre cele mai grave probleme ce stau la baza societății în care
trăim. Obiectivul principal care se urmărește este acela de combatere a acestei
acțiuni de întrebuințare de merite nefolositoare și dăunătoare societății, cu scopul
de a dezvolta liber, integral și armonios al individului de mâine.
Datorită dezvoltării societății în care trăim, si datorită schimbărilor din toate
punctele de vedere, mai ales în ceea ce privește mass-media, și circulația
informațiilor, de cele mai multe ori uităm sau ne agățăm de comoditate și omitem
utilizarea bibliotecilor în sensul informării asupra unor informații, căutarea de
materiale directe ce ne aduc informații concrete si nu pierdute datorita uzării
acestora din mână în mână. Astfel apare acest „curent”, mijloc, modalitate, prin
care comoditatea iși pune amprenta si utilizăm informații, uneori eronate, uzate,
erodate, alteori spuse corect în sine, însa spuse de către alți oameni de știință, etc.
Circulația aceasta continuă si ciclică, ne amesteca informațiile în cap, și nu mai
reușim sa le cernem, să le asociem sau să le clasificăm, și tindem să ni le
întrebuințăm, ca fiind idei, informații, concepte sau poate ipoteze proprii, efectul
fiind apoi acela că intenționat sau neintenționat ne lovim de eșec.
Un lucru important este acela al faptului ca acest lucru se poate întâmpla
voluntar sau involuntar. Voluntar se întâmplă atunci când acțiunea de copiere se
realizează în mod deliberat, conștient, uneori încercând să ascunzi anumite
elemente prin modificarea sensului sau ordinii elementelor în fraza, propoziție,
însă avantajul este acela că datorită unor programe speciale, acest fapt poate fi
verificat simplu prin introducerea textului în acel program, iar acesta va detecta
dacă textul este plagiat sau nu. Involuntar, plagiatul se poate realiza atunci când
citești sau te informezi cantitativ mult, și nu se lasă o perioadă de timp de stocare a
informațiilor, prelucrarea și analizarea lor, pentru a emite astfel judecăți, păreri,
opinii, avantaje sau dezavantaje asupra unui fapt sau a unei probleme. Informația
astfel proaspăt culeasă te poate pune în dificultate, deoarece studierea și emiterea
proprie de raționamente asupra acesteia poate fi deja emisă de către altcineva,
structurată asemănător sau poate doar nuanțată într-un alt mod.
Conform analizării studiilor atât cele ale studenților cât și cele ale elevilor și
nu numai, plagiatul, din punctul meu de vedere, reprezintă copierea, informarea
conștienta și reproducerea informațiilor, în aceeași manieră sau modelate într-o
structură asemănătoare, de definire a unui concept, cu scopul atingerii unui
obiectiv personal.
 Aceste obiective sunt de ordin personal, exemplu în acest sens fiind elevii,
care au drept scop, stima părinților față de sine, aprecierea profesorilor,
autoaprecierea conștient negativă precum și alte atribute explicate şi menţionate pe
parcursul acestui eseu.
Plagiatul reprezintă o acțiune conștient dăunătoare atât pentru sine cât și
pentru societate din multe punte de vedere, cum ar fi: moral, social, cultural cât și
în ceea ce privește funcțiile gândirii, memoria, creativitatea, etc. Din punct de
vedere moral, cei în cauză suferă disfuncționalități în ceea ce privește conviețuirea
prin respectarea regulilor de bună conduită și respect, atât față de sine cât și față de
cei din jur. Din punct de vedere social, plagiatul reprezintă un virus ce s-a rșspândit
în masă asupra societății, personalității și dezvoltarii mentale ale indivizilor.
Cultural vorbind, această acțiune, respectiv plagierea, atacă și distruge dovezi
importante în ceea ce privește originalitatea și veridicitatea unui document, act,
eveniment etc., prin modificarea structurii lexicale a unui cuvânt sau idee, cu
scopul atrubuirii acestuia în diferite scopuri. In ceea ce privește gândirea, plagiatul
atribuie merite negative, improprii, menite să ducă în eroare, cu scopul atribuirii de
merite necuvenite.
„Toți se plâng de memoria lor, dar nimeni nu se plânge de propria judecată.”
(Francois de la Rochefoucauld)
Prin aceasta acțiune, memoria rămâne în stare latentă, pe plan secund,
întrucât creierul nu mai stochează informații noi, nu se mai șlefuiește prin funcțiile
gândirii, nu mai caută noi soluții sau ipoteze prin care să găsească noi posibile
rezolvări de situație, cercetări directe, etc. Altfel spus, plagiatul reprezintă o forma
de atribuire a meritelor ce nu ne aparțin, o ipostază mai putin obositoare atât fizică,
prin faptul că nu mai cautăm informații prin cercetare directă, observare subiectivă,
palparea situațiilor prin întâmpinarea de probleme sau eventuale eșecuri, și nici
psihică, prin faptul că nu mai folosim gândirea creatoare, prin prelucrarea și
stocarea informațiilor la un nivel ridicat.