MASTER: MANAGEMENT EDUCATIONAL- ANUL I

STUDENT MASTERAND: ZARNESCU IOANA

DISCIPLINA: ETICA SI DEONTOLOGIE ACADEMICA SI PROFESIONALA

Etică și integritate academică: Plagiatul

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste etica din punct de vedere

stiintific ca fiind acea disciplina care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor si
conditiei umane din perspectiva principiilor morale si cu rol in viata sociala.
Etica insumeaza, de asemenea, si totalitatea normelor de conduita morala
corespunzatoare, fiind in multe situatii, de altfel, sinonimizata cu conceptul de
morala.
Din punct de vedere etimologic, termenul provine din limba latina -
ethicus, iar in greaca, termenul este reprezentat de cuvantul -ethikos (moral).
Asadar , etica se ocupa de studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare
istorica, cu continutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala, este una dintre
formele constiintei sociale, fiind adanc inradacinata in fiinta umana, ca parte
integranta a caracterului fiecarui individ. In ceea ce priveste mediul academic,
etica se regaseste la intersectia dintre etica cercetarii, managementul eticii in
organizatii si deontologia profesionala a cercetatorului sau a profesorului.
Conform dictionarului de neologisme, a ‘‘a lua, a fura ideile, expresiile,
inventiile cuiva si a le prezenta drept creatii proprii, a publica pe numele sau
fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar’’. Cuvantul a patruns in
limba romana prin intermediul frantuzescului plagier.
Legea nr 206 din 27 mai 2004 privind buna conduita in cercetarea
stiintifica, dezvoltarea tehnologica si inovare defineste plagiatul drept ‘’
expunerea intr-o opera scrisa sau o comunicare orala, inclusiv in format
electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstratii, date, ipoteze, teorii,
rezultate ori metode stiintifice extrase din opere scrise, inclusiv in format
electronic ale altor autori, fara a mentiona acest lucru si fara a face trimitere la
sursele originale’’.
Etica și integritatea academică reprezintă una dintre cele mai mari
probleme dezbătute de-a lungul timpului din mai multe puncte de vedere, cum
ar fi din punct de vedere filozofic, pedagogic, social etc. Cuvântul etică provine
din grecescul ethos și scoate în evidență caracterul și modul de viață al
indivizilor, conform spuselor lui Platon și Aristotel. Din punct de vedere
pedagogic și didactic, etica și integritatea sunt doua valori importante care sunt
puse în discuție cu scopul de a determina schimbări în modul de viață, a modela
comportamente pozitiv sociale ale persoanelor.
 Prin această disciplină de studiu, se încearcă șlefuirea caracterelor și
alegerea corectă din punt de vedere moral și imoral. Este important ca de la cele
mai timpurii vârste sau perioade ale vieții să ne implementăm un mod de viață
sănătos, atât fizic cât și psihic, religios, etc. Toate acestea fiind astfel în strânsă
legătură cu mentalitatea societății în care trăim, în funcție de modul de
dezvoltare al acesteia. Odată cu secolul XXI se impune un mod de viață
specific, în care indivizii societății să își coordoneze activitățile și acțiunile
după reguli moral-sociale pozitive, pentru dezvoltarea atât a lor cât și a celor
din jur a sentimentelor pozitive, morale, de întelegere, compasiune, voință,
generozitate etc.
Citind cele trei teorii ce stau la baza imoralității, respectiv teoria
deontologică, teoria utilitaristă și teoria virtuții, ce au la bază mari filozofi
precum Kant, Aristotel, etc., se deduc urmatoarele informații: Cele trei
elemente esentiale pe care se bazează exisțenta noastră sunt urmatoarele:
adevărul, drepatatea și iubirea. Prin adevăr se înlătură elementele imorale, ce
determină comporamente negative, informații distorsioate asupra unui fapt,
eveniment, prin iubire se arată sentimentul de solidaritate, generozitate,
compasiune și întelegere iar prin dreptate, omul dă dovadă de curaj, acesta fiind
sincer atât cu sine cât și cu ceilalți din jurul său.
Altfel spus, condiția umană a existenței raționale se realizează prin
îmbinarea celor trei elemente fără de care societatea nu ar fi una solidă, bazată
pe caractere libere, integrale și armonioase.
Dintre discuțiile puse pe masa de critică a oamenilor de știință în domeniul
pedagogiei, una dintre disputele cele mai necesar impuse este plagiatul.
Plagiatul reprezintă una dintre cele mai grave probleme ce stau la baza societății
în care trăim. Obiectivul principal care se urmărește este acela de combatere a
acestei acțiuni de întrebuințare de merite nefolositoare și dăunătoare societății,
cu scopul de a dezvolta liber, integral și armonios al individului de mâine.
Datorită dezvoltării societății în care trăim, si datorită schimbărilor din toate
punctele de vedere, mai ales în ceea ce privește mass-media, și circulația
informațiilor, de cele mai multe ori uităm sau ne agățăm de comoditate și
omitem utilizarea bibliotecilor în sensul informării asupra unor informații,
căutarea de materiale directe ce ne aduc informații concrete si nu pierdute
datorita uzării acestora din mână în mână. Astfel apare acest „curent”, mijloc,
modalitate, prin care comoditatea iși pune amprenta si utilizăm informații,
uneori eronate, uzate, erodate, alteori spuse corect în sine, însa spuse de către
alți oameni de știință, etc. Circulația aceasta continuă si ciclică, ne amesteca
informațiile în cap, și nu mai reușim sa le cernem, să le asociem sau să le
clasificăm, și tindem să ni le întrebuințăm, ca fiind idei, informații, concepte
sau poate ipoteze proprii, efectul fiind apoi acela că intenționat sau
neintenționat ne lovim de eșec.
 Un lucru important este acela al faptului ca acest lucru se poate întâmpla
voluntar sau involuntar. Voluntar se întâmplă atunci când acțiunea de copiere se
realizează în mod deliberat, conștient, uneori încercând să ascunzi anumite
elemente prin modificarea sensului sau ordinii elementelor în fraza, propoziție,
însă avantajul este acela că datorită unor programe speciale, acest fapt poate fi
verificat simplu prin introducerea textului în acel program, iar acesta va detecta
dacă textul este plagiat sau nu. Involuntar, plagiatul se poate realiza atunci când
citești sau te informezi cantitativ mult, și nu se lasă o perioadă de timp de
stocare a informațiilor, prelucrarea și analizarea lor, pentru a emite astfel
judecăți, păreri, opinii, avantaje sau dezavantaje asupra unui fapt sau a unei
probleme. Informația astfel proaspăt culeasă te poate pune în dificultate,
deoarece studierea și emiterea proprie de raționamente asupra acesteia poate fi
deja emisă de către altcineva, structurată asemănător sau poate doar nuanțată
într-un alt mod.
Conform analizării studiilor atât cele ale studenților cât și cele ale elevilor și nu
numai, plagiatul, din punctul meu de vedere, reprezintă copierea, informarea
conștienta și reproducerea informațiilor, în aceeași manieră sau modelate într-o
structură asemănătoare, de definire a unui concept, cu scopul atingerii unui
obiectiv personal.
Aceste obiective sunt de ordin personal, exemplu în acest sens fiind elevii, care
au drept scop, stima părinților față de sine, aprecierea profesorilor,
autoaprecierea conștient negativă precum și alte atribute explicate şi menţionate
pe parcursul acestui eseu.
Plagiatul reprezintă o acțiune conștient dăunătoare atât pentru sine cât și pentru
societate din multe punte de vedere, cum ar fi: moral, social, cultural cât și în
ceea ce privește funcțiile gândirii, memoria, creativitatea, etc. Din punct de
vedere moral, cei în cauză suferă disfuncționalități în ceea ce privește
conviețuirea prin respectarea regulilor de bună conduită și respect, atât față de
sine cât și față de cei din jur. Din punct de vedere social, plagiatul reprezintă un
virus ce s-a raspândit în masă asupra societății, personalității și dezvoltarii
mentale ale indivizilor. Cultural vorbind, această acțiune, respectiv plagierea,
atacă și distruge dovezi importante în ceea ce privește originalitatea și
veridicitatea unui document, act, eveniment etc., prin modificarea structurii
lexicale a unui cuvânt sau idee, cu scopul atribuirii acestuia în diferite scopuri.
In ceea ce privește gândirea, plagiatul atribuie merite negative, improprii,
menite să ducă în eroare, cu scopul atribuirii de merite necuvenite.
„Toți se plâng de memoria lor, dar nimeni nu se plânge de propria judecată.”
(Francois de la Rochefoucauld)
Prin aceasta acțiune, memoria rămâne în stare latentă, pe plan secund, întrucât
creierul nu mai stochează informații noi, nu se mai șlefuiește prin funcțiile
gândirii, nu mai caută noi soluții sau ipoteze prin care să găsească noi posibile
rezolvări de situație, cercetări directe, etc.
 Altfel spus, plagiatul reprezintă o forma de atribuire a meritelor ce nu ne
aparțin, o ipostază mai putin obositoare atât fizică, prin faptul că nu mai cautăm
informații prin cercetare directă, observare subiectivă, palparea situațiilor prin
întâmpinarea de probleme sau eventuale eșecuri, și nici psihică, prin faptul că
nu mai folosim gândirea creatoare, prin prelucrarea și stocarea informațiilor la
un nivel ridicat.

Bibliografie specifica:
Academia Romana, Institutul de Lingvistica Iorgu Iordan,Ed.Univers
Enciclopedic,2007, sv plagia, plagiat
Dr. Robert Coravu, Revista Romana de Biblioteconomie si Stiinta Informarii,
Ce este plagiatul si cum poate fi prevenit.

Site-uri
- http:/dexonline.ro/definitie/
- www.edupedu.ro