Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializarea Asistență Socială, Anul I- ID

Introducere în sociologie
Tema 2

Student:

Beilic Bianca Maria

IAȘI
2023
1. Socializarea primară
 are loc in copilărie.
 este profund afectivă.
 reprezintă un proces de transformare a copiilor in adevărate ființe umane,
sociale prin învățarea valorilor de bază, prin pregătire si limbaj.
 cunoaște o dezvoltare pozitivă din punct de vedere social si psihologic
atunci când copiii sunt crescuți in familii de către ambii părinti.
Această perioadă este decisivă pentru formarea personalității, precum și
pentru accesul la anumite roluri și statut social. Socializarea primară include, de
asemenea, modul în care copilul este antrenat pentru a fi capabil să
interacționeze și să răspundă așteptărilor societății față de el. Agenții
socializării, persoanele care realizează socializarea, în această etapă sunt părinții
și prietenii, dar și mass-media, care joacă un rol în medierea realității obiective.
Așadar, realitatea cu care copilul este expus încă din primele momente ale
vieții sale și pe care o absoarbe făcându-și a sa, este lumea vieții persoanei cu
sens. Specificul abordat în timpul socializării primare variază de la societate la
societate în funcție de definițiile date copiilor și copilăriei. Ele diferă chiar și în
cadrul aceleiași comunități, se transmit diferit, atât în funcție de definiția socială
a anumitor caracteristici biologice (vârsta, sexul), cât și de distribuția socială a
cunoștințelor. Instrumentul principal și privilegiat al socializării primare este
limbajul. Prin limbajul copilului i se transmit copilului tipare comportamentale,
care pot fi aplicate imediat sau mai tarziu in viata de zi cu zi si ii permit
copilului sa fie identificat sau distins de ceilalti.

2. Studiu privind abuzul asupra copiilor

Metoda de cercetare: Cercetare calitativă
 Observația
 Analiza documentelor
 Interviul
Obiective:
 Identificarea copiilor cu risc ridicat de abuz;
 Detectarea factorilor de risc și a tratamentului incorect(abuz), care pot fi
recunoscuți și limitati;
 Identificare resurselor afective, sociale, economice necesare unei
dezvoltări armonioase a minorilor;
 Îndrumarea copiilor şi părinţilor spre consiliere individuală sau de grup.
Ipoteze:
Ipoteza generală
- Copiii care au coeficientul inteligenţei emoţionale mare şi prezintă abilităţi
emoţionale şi sociale, fac mai bine faţă abuzului emoţional.
Ipoteze de lucru
Copiii abuzaţi în mediul familial sau societate pot depăşi starea de traumă în
carese află cu ajutorul consilierii psihologice.
Copiii care au fost abuzaţi, prin consiliere psihologică pot învăţa să prevină și să
depășească aceste situaţii.

Întrebări de cercetare:
1. Locuiți cu ambii părinți?
2. Comunicați mai mult cu mama sau tatăl dumneavoastră?
3. Care este activitatea dumneavoastră preferată pe care o faceți împreună cu
părinții?
4. Preferați să ascundeți o greșeală de părinți sau să spuneți adevărul?
5. Vă este frică să recunoașteți o greșeală părinților?
6. Vă simțiți des singuri?
7. Ați fost lovit intenționat de către părinți?
8. Ce ați dori să schimbați la părinții dumneavoastră?
9. Cu ce membru al familiei vă place să petreceți timpul?
10.Care este activitatea dumneavoastră preferată?

Subiectul cercetării: minori cu vârsta cuprinsă între 7-12 ani.

Identificarea și prevenirea unui abuz asupra copiilor. Conceptul central al
articolului se concentrează pe ideea de a depista formele de abuz pentru a
interveni prin prevenire și consiliere pentru copiii abuzați.
3. Cultura materială și cultura nematerială din lumea mea
Cultura este definită, din perspectivă sociologică, ca un mod de viață
caracteristic uman, incluzând toate comportamentele care sunt învățate și
transmise din generație în generație în întreaga societate. Cultura include
credințele, credințele, valorile și comportamentele specifice unui grup de
oameni, unei comunități/societăți. Cultura se referă la ceea ce gândim, cum
acționăm și ceea ce avem.

Cultura materială , obiectele naturale sau create de om cărora oamenii le-

au atribuit anumite utilizări și semnificații. Toate lucrurile tangibile sunt incluse
în această categorie. În consecință, acest tip de cultură vizează în principal
caracterul practic și are capacitatea de a îmbunătăți direct calitatea vieții
oamenilor. După cum am menționat mai sus, cultura materială include obiecte
fizice care pot fi văzute, atinse și simțite de alții. Indiferent de epoca căreia îi
aparțin, siturile arheologice create de om sunt cultură materială. Acestea sunt
creații umane. Aproape orice creează oamenii poate fi considerat cultură
materială. Cultura materială face viața omului mai ușoară deoarece oferă o punte
între oameni și mediul fizic. Prin urmare, cultura materială reprezintă și relația
omului cu natura. Oamenii își pot construi o casă pentru a se proteja de soare, iar
acest proces de supraviețuire i-a determinat pe oameni să creeze multe lucruri
materiale, adăugând astfel valoare propriei culturi. Clădirile, arhitectura,
cântecele, arta, muzica, câmpurile de plante, canalele, rezervoarele de apă,
statuile și mii de alte lucrări creative pot fi considerate exemple de cultură
materială. Folosind cultura materială, oamenii pot adăuga valoare culturii lor.
De asemenea, pot modifica sau chiar exploata mediul în timpul procesului. Cu
toate acestea, cultura materială a transformat oamenii în creatura dominantă pe
pământ.

Cultura intangibilă conține ideile, valorile sau atitudinile care formează o

cultură. Cunoștințele, credințele, normele și regulile care alcătuiesc o societate și
comportamentul uman pot fi considerate cultură intangibilă. Fiecare cultură are
propriul său sistem de credințe și poate crede în zei, îngeri, rai și iad, precum și
în multe alte mituri și legende. Acestea sunt transmise din generație în generație
și au contribuit la reunirea oamenilor într-o comunitate. În general, atitudinea și
sistemul de credințe al unei comunități este creat de instituții sociale precum
familia, religia, guvernul, educația etc. Cultura intangibilă include lucruri
intangibile și nu există fizic ca obiecte fizice. Cu toate acestea, lucrurile
materiale au valoare simbolică atașată lucrurilor imateriale. De exemplu,
oamenii au credințe religioase în inimile lor și este o cultură intangibilă.
Această credință poate fi simbolizată de anumite obiecte fizice precum statui sau
simboluri. Astfel, credințele imateriale sunt ferm atașate de obiectele materiale.
Verighetele au o existență fizică și pot reflecta dragostea, grija și încrederea
reciprocă dintre cupluri.

Exemplele culturale materiale din viața mea sunt locuința, vechea mașină
a părinților pe care am primit-o cadou, costumul național care a fost dăruit din
generație în generație, un tablou celebru dăruit de foștii proprietari ai unei case
cumpărate și ceasul lasat moștenire de la unul dintre bunici, iar dintre cele
culturale nemateriale amintesc de familie, prietenii, educație, religie și legile
țării în care locuiesc.

4. Studiul sociologic

Apariția sociologiei medicale se bazează atât pe multidimensionalitatea

fenomenului „sănătății”, cât și pe ambiția sociologiei, în conformitate cu
principiile stabilite de fondatorii săi, de a fi o știință despre „fericirea” și
„libertatea” umană. Obiectul sociologiei medicale este de a studia fundamentele
sociale ale sănătății și bolii, interdependența dintre factorii sociali și starea de
sănătate sau de boală a unei populații, precum și incidența bolii sau a stării de
sănătate în viața socială a unui individ. . și grupuri de oameni. „Sociologia
sănătății este studiul specific al aspectelor socio-economice ale sănătății, locul
sistemului de sănătate în societate și relația dintre diferitele politici de sănătate.”
(Steudler, 1972)
Sociologia medicală oferă informații despre procesele sociale care
interferează cu echilibrul fizic sau mental al indivizilor, contribuie la studii
epidemiologice sociale și studiază conceptele de sănătate și comportament în
sănătate, în performanța și dezvoltarea organizațională. a politicii de sănătate.
Analizând problemele de sănătate, sociologia medicală își propune să înțeleagă
societatea, în care domeniul medical reflectă în mod specific comportamentul
indivizilor și al grupurilor sociale. Studiind relația sănătate-boală-societate,
sociologia medicală încearcă să exploreze acest loc special în viața socială. Deși
experiența medicală socială este de mare beneficiu pentru medicină, majoritatea
oamenilor nu sunt dispuși să accepte să testeze noi tratamente medicale pe
propriul lor corp. Frica și dorința de a te proteja intră în joc, și eu mă încadrez în
această categorie. Chiar dacă aș avea ocazia să contribui la dezvoltarea acestei
industrii, nu aș fi dispus să testez noi tratamente pe propriul meu corp, mai ales
când mi se spune că ar putea fi dăunător sănătății mele.Puternic. Cred că
tehnologia s-a dezvoltat suficient pentru a găsi o alternativă. Nu exclud
posibilitatea consimțământului unor persoane, al căror scop este să susțină
medicina. Pe scurt, fiecare are libertatea de a decide dacă dorește sau nu să
influențeze un anumit studiu. Un rol decisiv joacă, de asemenea, modul de
gândire al fiecărui individ, nivelul de educație, dar și influența oamenilor din
jurul său sau a mass-media.

BIBLIOGRAFIE
 Suport de curs
 SOCIOLOGIE MEDICALĂ curs opţional –
Anul II Medicina Generală
 CULTURĂ ŞI DIVERSITATE INTRODUCERE ÎN
SOCIOLOGIE- Ionuţ Anastasiu
 An 1 Metodologia Cercetarii Sociologice.metode Si Tehnici de
Cercetare- UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA
DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE
 SOCIOLOGIA CULTURII. Partea I. CONCEPTE
FUNDAMENTALE- MINISTERUL EDUCAŢIEI,
CERCETĂRII ŞI TINERETULUIUNIVERSITATEA „1
DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA
 https://ro.scribd.com/presentation/56998557/Ipoteza-%C5%9Fi-
intrebarea-de-cercetare