Temă seminar- curs 1-2

Student: Beilic Bianca Maria

Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice

Specializarea: Asistență Socială, ID

Anul I

Tema 1
1. Dați un exemplu de activitate umană care poate fi explicată prin perspectiva
psihanalitică.
 Un exemplu de activitate umană care poate fi înțeleasă prin perspectiva
psihanalitică este relația de cuplu. Teoria psihanalitică afirmă că experiențele din
copilărie, mai ales relația cu părinții, au un impact semnificativ asupra
dezvoltării individuale și a modului în care individul se comportă în relațiile
interpersonale ulterioare. Astfel, o persoană poate dezvolta anumite modele de
atașament, convingeri și comportamente în cadrul relațiilor romantice sau în
cuplu, care sunt influențate de experiențele și resentimentele din copilărie. Un
exemplu concret ar putea fi o persoană care a avut o relație dificilă cu unul
dintre părinți în copilărie și care, ca urmare, poate dezvolta o teamă de a fi
părăsită sau poate căuta inconștient parteneri care reproduc tipul de relație
dificilă, în încercarea de a rezolva conflictele emoționale din copilărie sau de a-
și regăsi stima de sine.

3. Descrieți specificul psihologiei gestaltiste.

 Percepția ca întreg: Psihologia gestaltistă susține că oamenii nu doar

combină elementele individuale ale unui stimul pentru a forma o imagine, ci
percep acest stimul ca un întreg sau o configurație globală. Astfel, percepția nu
se rezumă la suma părților componente, ci presupune o înțelegere holistică a
obiectelor și evenimentelor.
 Organizarea perceptivă: Gestaltismul pune accent pe modul în care
oamenii organizează informațiile percepute în structuri sau figuri clare și
coerente. Această organizare perceptivă se bazează pe principii precum simetria,
proximitatea, similaritatea și închiderea.
  Importanța contextului: Psihologia gestaltistă subliniază că contextul în
care apare un stimul are un impact semnificativ asupra percepției și interpretării
acestuia. Astfel, felul în care percepem un obiect sau un eveniment poate fi
influențat de informațiile și elementele din mediul înconjurător.
 Supraviețuirea în mediu: Gestaltismul consideră că percepția are un scop
funcțional - de a ne ajuta să supraviețuim și să ne descurcăm în mediul
înconjurător. Prin urmare, percepția este privită ca un proces activ și adaptiv, în
care oamenii sunt motivați să găsească sens și semnificație în stimuli pentru a-și
satisface nevoile și scopurile.

6. Descrieți cum poate fi explicată anxietatea din perspectivă biologică.

 Explicația biologică a anxietății implică procese fiziologice și
neurochimice care au loc în organism. Anxietatea este o emoție esențială pentru
supraviețuire, asociată cu reacția de "luptă sau fugă". Această reacție
declanșează schimbări fiziologice necesare pentru a răspunde la un atac sau
pericol iminent.
În cazul anxietății excesive sau tulburărilor anxioase, există disfuncții în
circuitele neuronale implicate în generarea și reprimarea stării de frică. Aceste
disfuncții pot fi rezultatul dezechilibrelor chimice, cum ar fi creșterea nivelului
de neurotransmițători excitatori, precum noradrenalina, sau scăderea nivelului
de neurotransmițători inhibatori, precum GABA.
De asemenea, se consideră că anumite regiuni ale creierului, cum ar fi amigdala
(responsabilă de procesarea emoțiilor), pot fi mai active sau mai sensibile în
cazul persoanelor cu anxietate. Această hipersensibilitate poate duce la
interpretarea incorectă și exagerată a amenințărilor din mediul înconjurător,
intensificând reacția de anxietate.
Aspectele genetice și moștenite ale unei persoane pot, de asemenea, juca
un rol important în dezvoltarea anxietății. Studiile au demonstrat că există o
componentă genetică în predispoziția către tulburările anxioase, cu anumite
variante genetice care pot influența sensibilitatea și reactivitatea la stres.
În concluzie, anxietatea poate fi explicată din perspectivă biologică prin
implicația unor procese neurochimice și fiziologice, cum ar fi dezechilibrele
chimice în neurotransmițători și activitatea crescută a unor regiuni specifice ale
creierului. Factorii genetici și moșteniți pot, de asemenea, juca un rol important
în dezvoltarea anxietății.

5. Care este diferența dintre conduită și comportament?

 În psihologie, diferența dintre conduită și comportament poate fi
înțeleasă prin prisma semnificației și aprofundării factorilor interni și externi
care influențează acțiunile umane.
Conduită se referă la acțiunile și comportamentele observabile ale unei
persoane, care pot fi evaluate și descrise în mod obiectiv fără a se lua în
considerare motivațiile sau intențiile din spatele acestora. Este o abordare mai
superficială, care se concentrează pe aspectele externe ale acțiunilor umane. De
exemplu, atunci când vedem pe cineva mergând într-o direcție specifică sau
vorbind într-un anumit mod, putem spune că arată o conduită anume.
Pe de altă parte, comportament se referă la acțiunile și reacțiile unei
persoane într-un context specific și implică evaluarea intențiilor, motivațiilor și
semnificațiilor acestor acțiuni. Comportamentul este influențat de factori interni,
cum ar fi emoțiile, gândurile și crezurile individuale, precum și de factori
externi, cum ar fi mediul social și cultural. Comportamentul uman este complex
și subiectiv, deoarece luăm în considerare și interpretăm interacțiunile dintre
persoane și lumea din jurul lor. De exemplu, când cineva își exprimă emoțiile
printr-un comportament sau reacționează la o anumită situație într-un mod
specific, putem analiza motivele și intențiile din spatele acestui comportament și
potențialele implicații psihologice.
În concluzie, conduita se referă la comportamentul extern, observabil al
unei persoane, în timp ce comportamentul implică o abordare mai profundă,
luând în considerare și factorii interni și externi care influențează acțiunile
umane. Aceasta ne permite să înțelegem mai bine complexitatea și
subiectivitatea comportamentului uman în diferite contexte și situații.