45

ARHETIPURI BIZANTINE
N TRADIIA PSALTIC I CREAIA MUZICAL ROMNEASC
Conf. univ. dr. ELENA CHIRCEV
Academia de Muzic Gheorghe Dima Cluj-Napoca
Elena CHIRCEV, muzicolog, conferentiar universitar la Facultatea Teoretic a
Academia de Muzic Gh. Dima Cluj-Napoca, Catedra de Muzicologie. Cursuri
la nivel de licent: Sisteme de educaie muzical; la masterat: Istoria i
paleografia muzicii bizantine, Repertoriu vocal didactic. Participri la
simpozioane de bizantinologie, nationale si internationale. Studii si volume
publicate n domeniul paleografiei muzicale bizantine. Articole, cronici,
interviuri, recenzii publicate n reviste de specialitate. Redactor la postul de radio
Renasterea al Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.
Orice demers referitor la trecutul culturii muzicale romnesti are n vedere cele trei mari
filoane ale acesteia: folclorul, muzica bizantin si creatia cult de factur occidental, subliniindu-se
adesea faptul c manuscrisele muzicale bizantine reprezint mrturia cea mai de pret a unui trecut
ndelungat de cultur romneasc
34
. n evolutia sa spectaculoas din secolul trecut, scoala
componistic romneasc si-a apropiat muzica bizantin, n diferite ipostaze ...de la bizantinismul
frust... la prefigurarea unei lumi muzicale metabizantine... surprinznd prin modelarea unor
arhetipuri ale muzicii si spiritualittii bizantine, ntreaga arie de reflectare a acesteia, potentialittile
ei universale dup cum constata compozitoarea Irinel Anghel, ncercnd o radiografiere a creatiei
romnesti din a doua jumtate a secolului al XX-lea
35
.
O ntrebare incitant formulat n perioada de pregtire a acestui simpozion Poate fi
considerat muzica bizantin un arhetip al creatiei muzicale romnesti? ne-a determinat s
ntoarcem privirea dinspre manuscrisele cu neume bizantine (care ne sunt mai familiare) spre
modelele permanente si universale, spre simbolurile arhetipale pe care aceast muzic le nglobeaz
si pe care apoi le transmite si creatiilor contemporane.
Rspunsul pe care l formulm acum nu poate fi dect unul prea scurt, fat de complexitatea
acestei problematici si credem c trebuie s porneasc de la o realitate sintetizat de bizantinologul
Constantin Secar n enuntul: ... muzica bizantin nu este muzic!
36
. Altfel spus, cntrile
bisericesti depsesc prin functia pe care o ndeplinesc acceptiunea pe care o are termenul din
34
Titus Moisecu, Prolegomene bizantine. Muzic bizantin n manuscrise i carte veche romneasc, Editura
Muzical, Bucuresti, 1985, p. 15.
35
Irinel Anghel, Orientri, direcii, curente n muzica romneasc din a doua jumtate a secolului XX, Editura
Muzical, Bucuresti 1997, p.11.
36
Constantin Secar, Muzica bizantin doxologie i nlare spiritual, Editura Muzical, Bucuresti, 2006, p. 5.
46
muzicologia occidental; ... ele ating efectiv nlimile doxologice ale apropierii de contemplarea
divinittii. Din acest punct de vedere muzica bizantin reprezint cea mai nalt expresie a teologiei
harice, ortodoxe
37
. Ca parte a cultului ortodox, ea este impregnat de simbolismul propriu
rnduielii Sfintelor slujbe, ce au si functie de reprezentare simbolic, rennoire mistic si
sacramental a istoriei Mntuirii.
1. Numere
Nu a fost usor s stabilim prioritti, dar, cum orice muzic se bazeaz pe raporturi sonore,
ne-am ndreptat mai nti atentia spre lumea simbolismului numeric. Am ales doar la cteva
exemple numerele trei, patru, opt si nou, cu toate c exist si altele care ne conduc spre muzica
bizantin (n primul rnd unu vezi monodie, ison; apte numrul Laudelor bisericesti etc.).
Trei. Numr fundamental n toate culturile, exprimnd ordine intelectual si spiritual, totalitatea,
desvrsirea, trei reprezint n crestinism perfectiunea unittii dumnezeiesti. Ca atare, numrul
poate fi gsit n practicarea cultului nc din primele secole crestine, simbolismul su fiind invocat
spre exemplu, n secolul al V-lea pentru a justifica ora la care trebuie svrsit Sf. Liturghie si care
nu putea fi dect Ceasul III (ora nou dimineata, pentru timpul laic): ora care poart numele
Treimii Dumnezeiesti se cuvine s fie sfintit prin svrsirea lucrrii sfinte spre slava lui Dumnezeu
cel n trei persoane
38
.
Anul bisericesc ortodox, care ncepe la 1 septembrie, dup traditia mostenit din Legea
Veche, se divide n trei mari perioade, avnd n centrul su srbtoarea nvierii: perioada prepascal
(numit a Triodului, care cuprinde n cele zece sptmni ale sale si Postul Mare al Sfintelor Pasti),
perioada pascal (a Penticostarului, de opt sptmni), si perioada postpascal (perioada
Octoihului). Denumirile provin de la crtile de stran folosite n aceste perioade de cntretii
bisericesti, dar observm cum fiecare se raporteaz la un anumit numr. Cartea Triodului, spre
exemplu, si datoreaz numele unor creatii poetico-muzicale specifice perioadei: triodele, specie de
dimensiuni reduse a canonului, care se cnt doar n perioada Presimilor
39
.
n cadrul slujbelor bisericesti, numrul trei este prezent n multe situatii: exist gesturi
rituale ce se realizeaz de trei ori (cdirea, semnul crucii, ntreita afundare a pruncului n apa
sfintit, la botez etc.), cntri si formule rituale care se repet de trei ori. La rndul su, oficiul
Liturghiei se desfsoar pe planul unei trilogii dramatice, cele trei prti distincte Proscomidia,
Liturghia catehumenilor si Liturghia credincioilor succedndu-se si nlntuindu-se ntr-o actiune
unitar, n jurul temei mntuirii lumii prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. Tema simbolic a coborrii
37
Idem, ibidem.
38
Matei Vlastare, cf. Preot profesor dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Editura Institutului Biblic si de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1998, p. 159.
39
Presimi este denumirea popular a perioadei Triodului.
47
lui Dumnezeu n lume prin Fiul su
40
este subliniat si completat n partea a doua a Sfintei
Liturghii printr-o form imnografic solemn, care ne trimite spre acelasi numr trei: Trisaghionul
liturgic. Denumirea perpetuat n bibliografia romneasc face trimitere la textul grecesc, n care
cuvntul uio (sfnt) se repet de trei ori, pentru fiecare dintre cele trei ipostaze ale unicei
Dumnezeiri: Aghios o Theos, Aghios athanatos, Aghio ischiros, Eleison imas (Sfinte
Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte, miluieste-ne pe noi). Imn trinitar foarte vechi,
ntrebuintat n toate Bisericile Orientului, att Ortodoxe ct si neortodoxe, si generalizat deja n
serviciul liturgic n secolul al V-lea, trisaghionul mrturiseste credinta c vesnica prezent a lui
Dumnezeu cuprinde n sine vesnica prezent a Sfintei Treimi. Lucrrile de specialitate insist
asupra sensului mistic al imnului trisaghion care simbolizeaz ... unirea Bisericii triumftoare cu
cea lupttoare, a cerului cu pmntul, a ngerilor si a sfintilor cu oamenii, unire realizat prin
ntruparea si venirea Fiului lui Dumnezeu pe pmnt. El ne sugereaz si prezenta mistic sau
participarea nevzut a sfintilor ngeri la slujba de slvire pe care o nltm lui Dumnezeu mpreun
cu dnsii...
41
.
Regsim numrul trei si n procesul de creare a repertoriului liturgic. nssi compunerea
imnurilor sacre de ctre Sfintii Printi Ioan Chrisostomul (Ioan Gur de Aur), Cosma Melodul si
Ioan Damaschinul este prezentat ntr-un tratat din secolul al XV-lea al lui Gabriel Ieromonahul,
drept un proces care se desfsoar n trei etape: a) mai nti s-a compus melodia ntr-un permanent
raport cu textul sacru (metrofonia); b) apoi muzica a fost notat n manuscris; c) iar n al treilea
moment, pentru o mai bun si frumoas interpretare, a fost adugat si cheironomia
42
.
Tot n trei etape se desfsoar si procesul de nsusire a cntrii bizantine: paralaghie,
metrofonie (punerea n comun a silabelor intervalice cu textul) si melos acesta din urm fiind cel
mai dificil de realizat, conform scrierilor muzicale bizantine, cci melosul este melodia
adevrat.
43
Patru. Simbolistica numrului patru este la fel de cuprinztoare. Este numr sacru n Vede, cu rol
determinant n gndirea si filozofia indienilor din America de Nord, dar prezent si n cosmogonie,
n ritualuri initiatice, n filozofia platonician, st la baza gndirii jungiene si... enumerarea ar putea
continua cci, din vremurile apropiate de perioada preistoric numrul 4 a fost folosit pentru a
semnifica solidul, tangibilul, sensibilul. Relatia dintre el si cruce fcea din numrul patru un simbol
incomparabil de plenitudine si universalitate, un simbol totalizator
44
.
40
Pr. prof. dr. Petre Vintilescu, op. cit., p. 180.
41
Pr. prof. dr. Ene Braniste, Liturgica special, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,
Bucuresti, 1980, p. 317.
42
Gabriel Ieormonahul, cf. Nicolae Gheorghit, Tradiia muzical a koinonicului duminical n perioada post-bizantin.
Morfologie Sintax Exighisis, tez de doctorat, mss., Bucuresti, 2005, p. 134.
43
Nicolae Gheorghit, op. cit., p. 133.
44
Jean Chevalier, Alain Geerbrant, Dicionar de simboluri, vol. 3, Editura Artemis, Bucuresti, 1994, pp. 28-29.
48
n cultul crestin, ziua liturgic, este mprtit n patru Ceasuri ceasul I, ceasul III, ceasul
VI i ceasul IX asemeni ceasurilor pe care evreii le mosteniser de la asiro-babilonieni. Socotind
ziua ca intervalul cuprins ntre rsritul si apusul soarelui, durata unui ceas este variabil, n functie
de anotimp. mprtirea se raporteaz ns la momentul echinoctiilor, intervalul de 12 ore, fiind
socotit ntre orele 6 si 18, fiecrui Ceas revenindu-i cte trei ore. Aceast veche mprtire oriental
s-a pstrat n ntreg crestinismul, momentele de rugciune din cursul zilei, raportndu-se si astzi la
aceste ceasuri, a cror denumire a fost pstrat chiar dac slujbele nu se mai svrsesc exact la
momentele din zi indicate de titulatura lor.
Este firesc s regsim numrul patru numrul Sfintei Cruci si al Evanghelistilor si n
perimetrul muzical, mai precis, n organizarea modal bizantin. Desi totalul ehurilor bizantine
medievale este opt, teoria si traditia manuscris ne prezint dou grupe de patru, mprtindu-le n
autentice si plagale, clasificare pstrat pn n prezent.
Opt. Sistemul modal bizantin ne conduce firesc spre numrul opt, datorit calittii lui de a fi dublul
lui patru. Prezent n foarte multe culturi, opt a devenit un numr sacru, asociat cu mplinirea,
desvrsirea, echilibrul cosmic. n crestinism, opt este simbolul nvierii si al transfigurrii, asemeni
zilei a opta, care vesteste vesnicia. Regsim acest numr n organizarea repertoriului liturgic de
factur bizantin, realizat de Sf. Ioan Damaschinul n secolul al VIII-lea. Bogata productie
imnografic a secolelor anterioare a fost sistematizat, n functie de structura melodic, n cartea
numit Octoechos. n acest caz, opt reprezint perfectiunea si sugereaz, totodat, medierea pe care
rugciunea cntat o realizeaz ntre lumea pmnteasc si cea a cea dumnezeiasc. Transformrile
pe care le-a suferit muzica bizantin n evolutia ei secular nu au afectat Octoihul alctuit n primul
mileniu crestin, acesta fiind si astzi sistemul de organizare al melodiei circumscrise traditiei
bizantine, deci si al celei ortodoxe romnesti. Din punctul de vedere al substantei melodice care
nsoteste serviciul divin pe parcursul unui an liturgic, numrul opt este constant prezent, cci n
practica liturgic, fiecrei sptmni i corespunde succesiv unul dintre ehuri nceputul rotatiei
avnd ca reper srbtoarea nvierii, dup care se ncepe cu ehul 1.
Se cuvine s mai amintim n acest context si octogonul, simbol conex al cifrei opt, prezent n
manifestri exterioare ale cultului. Astfel, cristelnita n care preotul cufund copilul la botez are
form octogonal sau este asezat pe un suport octogonal, aceast form simboliznd nvierea,
intrarea n viata cea nou, dobndit la botez prin scoaterea din apa sfintit.
Nou. Asociem acest numr n prezentarea noastr, n primul rnd, cu o creatie poetico-muzical
specific bizantin: canonul, poem de mari dimensiuni, alctuit din nou ode, care la rndul lor au n
component trei pn la nou tropare (strofe), compuse conform unor reguli stricte. Retinem ns
mai nti, dintre semnificatiile simbolice ale lui nou, pe cea de a anunta deopotriv un sfrsit si o
49
rencepere, nastere si moarte, sfrsitul unui ciclu si deschiderea unei noi etape, idei semnalate n mai
multe culturi.
Integrat slujbei Utreniei (slujba de dimineat) pe tot parcursul anului, canonul este totusi o
emblem a perioadei Triodului, pentru c are o mai larg ntrebuintare n aceast perioad, fiind
cuprins si n alte slujbe, cum este cea a deniei din sptmna a cincia a Postului mare, cnd n
biserici rsun integral Canonul de pocint al Sf. Andrei Criteanul, compus din 250 de strofe.
Pentru ortodocsi, Triodul reprezint o perioad de pregtire, prin post si rugciune, pentru marea
srbtoare a nvierii si totodat de rememorare a Jertfei Mntuitorului, prin Patimile si moartea Sa
pe Cruce. Ax central al ntregului an bisericesc, nvierea Domnului marcheaz si trecerea ntr-o alt
etap, acea care prin nltarea n slav a Domnului, urmat de Pogorrea Duhului Sfnt a dus la
ntemeierea Bisericii crestine. Cele nou ode ale canonului sugereaz trecerea de la vremea de lupt
cu pcatul, la perioada biruintei asupra pcatului si a mortii, a triumfului si a bucuriei pascale.
n legtur cu numrul nou, mai amintim doar faptul c Trisaghionul, despre care am vorbit
ceva mai nainte, se cnt de trei ori la slujba obisnuit si de nou ori la cea arhiereasc
45
, dup
numrul cetelor ngeresti.
Simbolurile numerice au o prezent consistent n muzica bizantin, dar cum nu ne-am
propus o abordare exahaustiv a acestora, ncheiem sectiunea dedicat numerelor cu cteva scurte
observatii. Numerele sunt prezente si n denumirea unora dintre sistemele de alctuire a scrilor
modale: difonia, trifonia, tetrafonia, indicnd alctuirea acestora prin alturarea conjunct a unor
tricorduri, tetracorduri sau pentacorduri.
De asemenea, merit s observm si faptul c neumele distematice au redat nc de la
nceputurile notatiei intervalele reprezentate prin cifre de primele numere prime: 1, 2, 3 si 5 (adic
intervalele de prim, secund, tert si cvint). Evolutia monodiei bizantine, reflectat si n
diversificarea intervalelor muzicale, nu a schimbat aceast situatie, combinarea neumelor care
reprezint aceste intervale genernd orice interval simplu sau compus.
Numerele de la unu la opt servesc n practica muzical bisericeasc si pentru identificarea si
recunoasterea modurilor bizantine, cea mai frecvent nomenclatur fiind cea de natur numeral,
folosit n manuscrisele muzicale: protos, deuteros, tritos, tetartos, plaghios protos, plaghios
deuteros etc., n limba greac si ehul/glasul nti, al doilea etc., n limba romn. n lucrrile
teoretice, se altur acestor denumiri si cele toponimice, mprumutate din teoria modurilor antice
grecesti doric, frigic etc.
45
Slujb arhiereasc, adic desfsurat n prezenta unui ierarh al Bisericii sau oficiat de acesta.
50
2. Figuri geometrice
Dintre figurile geometrice, cea care are cea mai reprezentativ legtur cu muzica bizantin
este cercul. ncrcat de o simbolistic bogat si plasat ntre primele simboluri fundamentale
46
, cu o
important contributie la arhitectura bizantin (vezi bisericile circulare, cupola etc.), cercul st si la
baza unui important mijloc didactic, cu subtile semnificatii: roata glasurilor. ncadrarea modurilor
bizantine ntr-o schem cuprinztoare apartine lui Ioannes Koukouzeles, marele reformator al
muzicii bizantine din secolul al XIV-lea. Koukouzeles numeste schema sa Marele cerc al rotii
muzicale si red cu ajutorul acesteia raportul dintre cele patru glasuri autentice si cele patru
plagale. Manuscrisele bizantine reproduc n diferite variante aceast schem n sumarele lor
propedii
47
.
Un exemplu l reprezint roata glasurilor din Ms. gr. 867, fol. 594
r
, de la Biblioteca
Academiei Romne, o reprezentare complex, cu multe elemente, apropiat de reprezentarea lui
Koukouzeles. Exist ns si variante mai simple, cu un sigur cerc, pe care sunt reprezentate doar
cheile glasurilor sau altele mai elaborate care contin silabele mnemotehnice specifice (ananes,
neanes, nana etc.), semne diastematice sau scurte formule melodice, denumirile grecesti ale ehurilor
etc. n procesul didactic, nsusirea notiunilor legate de sistemul modal era completat prin traditia
oral, cci propediile nu contin nici un fel de explicatii ale acestor scheme. Pornind de la
simbolistica cercului, putem vedea astzi n roata glasurilor, pe de o parte, exprimarea ideii de
perfectiune a sistemului modal, dar si prezenta suflului divin, fr nceput si fr sfrsit, n creatia
muzical bizantin, ale crei caracteristici modale sunt sintetizate n aceast schem.
Arborele sau copacul. Unul dintre cele mai bogate si rspndite arhetipuri este arborele
48
, ce
are, conform lui Mircea Eliade, cel putin sapte interpretri principale, printre acestea figurnd si cea
de simbol al raporturilor ce se stabilesc ntre pmnt si cer, fiind astfel sinonim cu Axa lumii.
Crestinismul a stabilit o legtur ntre arborele vietii si arborele crucii. Este posibil ca marele succes
de care s-a bucurat acest arhetip n rndul miniaturistilor si mesterilor sticlari din secolul al XIII-lea
s fi condus la includerea sa n propediile din manuscrisele muzicale bizantine, pentru a reprezenta
ehurile bizantine. n manuscrisele romnesti, aceast reprezentare apare sub titlul Schimbrile
glasurilor n chipul copacului si s-a perpetuat pn n pragul secolului al XIX-lea.
O diagram din Tehnologia tis mousikis de Apostolos Konsta din Chios, una dintre
personalittile remarcabile ale muzicii de traditie bizantin de la sfrsitul secolului al XVIII-lea si
nceputul celui urmtor, aduce copacul ntr-o alt reprezentare, legat de aceast dat de notatie si
procesul dificil al nsusirii acesteia. Desi pare o simpl joac cu neumele, (cci toate semnele sunt
46
Jean Chevalier, Alain Geerbrant, Dicionar de simboluri, op. cit., vol. 1, p. 294.
47
Propedie parte teoretic la nceputul manuscriselor muzicale medievale din categoria Anastasimatarion. Cuprinde
enumerarea diferitelor categorii de neume, a ehurilor si cheilor acestora, apechematele (formule de acordaj ale ehurilor
bizantine) si, uneori, scurte exercitii pentru nsusirea neumelor.
48
Jean Chevalier, Alain Geerbrant, op. cit., vol. 1, p. 124.
51
neume ale notatiei kokouzeliene, folosit n secolele XV-XVIII) al crei rezultat poate fi privit si ca
o reprezentare antropomorf, aceast diagram, care ajuta probabil la memorarea neumelor, este
ncrcat de semnificatii. La baza sa, stau semnele diastematice, cele care dau linia melodic
simpl, cu care se poate realiza paralaghia, prima treapt a initierii muzicale. Fructele,
roadele copacului sunt semnele din categoria cheironomiilor, marile hypostasuri ale perioadei
medievale, cele care desvrsesc instruirea si realizeaz melosul, iar coroana copacului este
ntregit de termenii scrisi cu litere, care fac trimitere la importante capitole ale teoriei muzicale.
3. Genurile poetico-muzicale
Am nceput demersul nostru cu temeri asupra posibilittii de a da un rspuns complet.
Constatm c am reusit pn aici abia o fugar atentionare asupra ctorva arhetipuri prezente n
muzica bizantin, implicit si n traditia romneasc. Dar, la rndul ei, aceast muzic a generat, nc
din primele secole de existent modele, tipare asadar arhetipuri ce au cluzit creatia pn n
zilele noastre
49
.
ntre acestea, un loc important l ocup cele mai vechi creatii poetico-muzicale bizantine:
troparul, condacul si canonul, aprute pe rnd, n secolele V, VI si VII. Creatia bogat a melozilor
din primul mileniu s-a transmis nealterat prin manuscrisele medievale, chiar si dup cderea
Constantinopolului, circulnd ca atare si n spatiul romnesc. Dac textele au rmas neschimbate,
codificarea crtilor de ritual fiind ncheiat la sfrsitul primului mileniu, melodiile au evoluat si s-au
mbogtit, dar nu s-au ndeprtat prea mult de tiparul initial. Unul dintre cele mai elocvente
exemple, n acest sens, l reprezint Condacul Nasterii Domnului, Fecioara astzi, creatie din
secolul al VI-lea a lui Roman Melodul, care si-a nscris numele n acrostihul celor 24 de strofe care
l alctuiesc. Studiul comparat, ntreprins de printele Ioan D. Petrescu
50
, pe un mare numr de
manuscrise, din secolul al XIII-lea (nu s-au pstrat condacarioane mai vechi) pn n cel de al
XVIII-lea relev marea asemnare a constructiei modale. Melodia sa era att de cunoscut, nct n
manuscrisul su din 1713, Filothei sin Agi Jipei nu i noteaz dect textul. Supus n continuare
procesului de romnizare, mpreun cu ntregul repertoriu liturgic, condacul lui Roman Melodul a
trecut si n tipriturile secolului al XIX-lea, fiind preluat de aici de Paul Constantinescu si
remarcabil prelucrat n Oratoriul bizantin de Crciun. Ceva mai recent, regsim modelul
condacului sublimat ntr-o creatie instrumental, Cvartetul pentru quartet de saxofoane
49
Amintim c despre o muzic bizantin, desprins din trunchiul comun al muzicii crestine, cu trsturi distincte,
vorbim doar de pe la secolul al VI-lea, din vremea mpratului Iustinian.
50
Ioan D. Petrescu, Condacul Naterii Domnului. Studiu de muzicologie comparat, Tipografia Ziarului Universul,
Bucuresti, 1940.
52
Kontakion, n care Gh. Firca ... sondeaz corespondente instrumentale cu spiritul vocal al
formelor imnice
51
Condacul lui Roman Melodul ilustreaz, prin legendara sa aparitie, si un alt aspect al creatiei
bizantine: calitatea de a fi revelat. Marcu din Efes istoriseste cum, n noaptea dinaintea
Crciunului, Maica Domnului a aprut n vis lui Roman, i-a nmnat un sul de pergament, pe care
acesta l-a nghitit si a doua zi a urcat n amvon pentru a cnta condacul. Comentarii ce nsotesc si
alte texte liturgice subliniaz, n diferite forme, aceast calitate. Un singur exemplu, care provine
din manuscrisele romnesti: n 1570, Oprea diacul nota n epilogul unui octoih pe care l copiase:
Aceast dumnezeiasc carte ce iaste osmoglasnic o au scris cela ntru sfinti, printele nostru Ioan
Damaschin. Dar nu cu stiint omeneasc, ce cu minte de sfintii ngeri luminat au scris...
Muzica asa-numit arhetipal tinde s recupereze ... aceste modele cereti bazate pe
armonie, simetrie, proportie, puritate, simplitate,
52
observa Despina Petecel Theodoru, artnd n
continuare c bizantinismul a reprezentat una dintre cile urmate de compozitorii romni ai
secolului al XX-lea. Citatul muzical, ce permite detectarea tuturor surselor folosite de Paul
Constantinescu, n elaborarea marilor sale opusuri vocal-simfonice, a fost ocolit n lucrrile
ultimelor decenii ale secolului trecut, care tind s mbine valorile arhetipale ale limbajului vechi
bizantin cu cele ale limbajului contemporaneittii. Lucrri intitulate explicit Ison, Axion (Stefan
Niculescu), Phtora (Nicolae Brndus), Bizan dup Bizan (Theodor Grigoriu) sau
Metabizantinirikon (Octavian Nemescu) sau altele, ce nu fac trimitere direct la sursa bizantin,
analizate n lucrri ale ultimei perioade de distinsele colege de al Bucuresti, Irinel Anghel si
Valentina Sandu-Dediu, subliniaz felul n care aceasta este prezent n creatia contemporan: ...
ca functie, ca ethos, ca aluzie, ca interferent sau de pe pozitia recuperrii arhetipurilor, a
modelelor permanente, universale.
Nu putem ncheia fr a aminti mcar faptul c arhetipurile bizantine sunt valorificate, n
continuare, n creatia contemporan de factur bizantin, destinat cultului (cu notatie neumatic si
tot ceea ce aceasta implic din punct de vedere stilistic). Un exemplu muzical de exceptie este
reprezentat de o variant relativ recent a imnului Lumin lin, de la Vecernie, compus de arhid.
dr. Sebastian Barbu-Bucur. Imn hristologic si trinitar, ce provine din secolele II sau III, acesta se
cnta n vechime n momentul cnd se ivea pe cer Luceafrul de sear. Simbolistica sa face
trimitere direct la Mntuitorul care se identificase pe sine cu lumina lumii
53
.
51
Irinel Anghel, p. 12.
52
Despina Petecel Theodoru, De la mimesis la arhetip. ncercare hermeneutic asupra ideii de Adevr n opera de
art, Editura Muzical, Bucuresti, 2003, p. 110.
53
n cadrul simpozionului exemplul muzical a fost audiat, nregistrarea apartinnd Formatiei Byzantion (vezi
Byzantion, Vecernia Acopermntului Maicii Domnului, vol. V, Melos Studio, Iasi, 2004).