ACATISTUL PĂRINTELUI PAISIE 

OLARU
18 octombrie

Condacul 1
Apărătorul celor căzuţi, ridicându-i prin blândeţe şi smerenie, bucură-te aducem ţie,
Părinte Paisie. Tu, cel ce ai stâlpări de rugăciuni neîncetate, izbăveşte-ne pe noi din necazuri şi
suferinţe ca să-ţi zicem ţie: Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Icosul 1
Copil fiind, ai fost premiantul clasei. Iar copiii îţi cântau: „Ai ascultat, ai învăţat, coroană
ai luat!”. Iar tu din cărţile de premiu cu vieţile sfinţilor, ai prins drag de Biserică, pentru care îţi
cântăm:

Bucură-te, că ai fost premiantul clasei;

Bucură-te, că vieţile sfinţilor ţi-au luminat sufletul;
Bucură-te, că te-ai îndrăgostit de mănăstire, încă din şcoală, citind viaţa Sfântului Sava;
Bucură-te, că de Paşti tata te atingea cu pasca sfinţită pe frunte;
Bucură-te, că tatăl tău îţi spunea Paraclisul Maicii Domnului pe de rost;
Bucură-te, că mama ţi-a spus „Să nu dai cinstea pe ruşine”;
Bucură-te, stea care răsari în Lumina lină;
Bucură-te, că rugăciunea cu simţire şi lacrimi te-a unit cu Domnul Hristos, dulcele Mântuitor;
Bucură-te, că nu ţi-ai pus nădejdea în oameni, ci numai în Dumnezeu;
Bucură-te, că ne-ai învăţat să avem credinţă că Dumnezeu e cu noi şi în noi totdeauna;
Bucură-te, că ne-ai învăţat să nu ne temem de moarte, foamete, boală;
Bucură-te, că te-ai întristat că noi ne încredem în bani şi în plăceri;
Bucură-te, că ţi-ai adus aminte de ceasul judecătii viitoare şi nu ai mai greşit;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Condacul al 2-lea
Fiind în război te-ai rugat lui Dumnezeu că dacă te scapă cu viaţă, călugăr te faci. De pe front
ţi-a rămas în minte, în viaţa duhovnicească comanda: „ochiul la inamic, urechea la comandant,
şi cu Dumnezeu înainte”. Iar întors de pe front, ai împărţit pământul primit fraţilor tăi şi te-ai
retras la mănăstire cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea
La Schitul Cozancea, petreceai într-o poiană rugându-te. Şi auzind acolo cântare
îngerescă, ai construit trei chilii şi un paraclis, ai pus pomi şi viţă-de-vie şi te nevoiai în
retragere, în înfrânare, în rugăciune, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că într-o poiană ai auzit cântări îngereşti;

Bucură-te, că acolo ai zidit un paraclis Sfântului Mina;
Bucură-te, că seara, acolo te linişteai;
Bucură-te, că ai iubit natura, florile, izvoarele şi cerul înstelat;
Bucură-te, că ai iubit slujbele, poezia, singurătatea;
Bucură-te, că în sihăstrie Dumnezeu are grijă de fiecare suflet, pasăre, fir de iarbă;
1
Bucură-te, că mai presus de toate, ai iubit oamenii;
Bucură-te, că te-ai jertfit pe tine;
Bucură-te, că ţi-ai pus sufletul în cumpănă pentru mântuirea credincioşilor;
Bucură-te, că mergând la duhovnic, îndată te linişteai de ispitele începătorilor;
Bucură-te, că ai fost ispitit de cele şapte păcate de moarte;
Bucură-te, că prin rugăciune, smerenie şi răbdare le biruiai cu darul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Condacul al 3-lea
La Schitul Cozancea ai primit duhovnicia. Iar noi, fiii tăi duhovniceşti, care ţi-am fost
copii sufleteşti, îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Văzând un ţăran căruia îi căzuseră boii sub greutatea carului, ai căzut în genunchi şi te
rugai împingând cerdacul rugându-te: „Hai măi boişori, sculaţi-vă. Hai, cu Doamne ajută!”. Iar
boii s-au ridicat şi au plecat. Iar noi văzând dragostea ta, zicem:

Bucură-te, că i-ai primit pe toţi cu dragoste, i-ai ascultat, mărturisit şi binecuvântat;

Bucură-te, că te-ai adresat mai mult inimii decât minţii;
Bucură-te, că te-ai smerit primul, că ai plâns ca să-i smereşti pe fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, că le-ai promis iertarea şi Raiul;
Bucură-te, că din milă şi dragoste pentru toţi, nu i-ai înfruntat niciodată, nu ai mustrat cu
asprime, nu ai ridicat tonul;
Bucură-te, că ai pus medicament pe rana deschisă;
Bucură-te, că vorbirea cu tine era o glăsuire a emoţiei, a inimii, a bucuriei, a lacrimii;
Bucură-te, că dialogul cu tine a fost al încrederii şi al speranţei de mântuire;
Bucură-te, căci fiind un părinte al dragostei şi nădejdii, ne-ai vorbit despre Rai;
Bucură-te, că nu te-ai temut de iad, pentru că ai iubit oamenii şi pe Dumnezeu;
Bucură-te, că pe ucenici îi învăţai cu fapta, prin rugăciune, post, tăcere şi blândeţe;
Bucură-te, că în smerenia ta credeai că nu corespunzi cu viaţa şi învăţătura;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Condacul al 4-lea
La scaunul grădinii duhovniceşti spovedeai treizeci sau o sută de oameni, apoi lucrai în
grădina mănăstirii, ca să uiţi de păcatele auzite, în linişte, rostind în taină rugăciunea inimii,
nevăzându-te cineva stând fără lucru, nici în chilie, nici în grădină, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Pe cei ce cădeau în păcate grele, nu-i mustrai aspru, ci îi primeai cu dragoste, îi încurajai
că Dumnezeu le dă iertare, dacă părăsesc păcatele şi îi îmbărbătai: „De câte ori cazi, scoală-te,
mărturiseşte-ţi păcatele, căieşte-te şi du-ţi crucea mai departe, cu ochii la Hristos, până ajungi
sus, la Golgota”, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că ai spus că dacă călugării şi mirenii au între ei pacea Domnului, a conştiinţei şi

dragoste, se pot mântui;
Bucură-te, că prin „Doamne Iisuse…” stăm de vorbă cu Dumnezeu;
2
Bucură-te, că pe toți i-ai ajutat prin rugăciune, cuvânt şi exemplu personal;
Bucură-te, că ne-ai spus să facem pace şi să purtăm în noi pacea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că nu ne-ai dorit aici slava şi cele trecătoare, care toate duc la pierzanie;
Bucură-te, că ne-ai spus că făcând voia Domnului vom avea folos îndestulat, şi dincolo de
mormânt fericirea veşnică;
Bucură-te, că ai văzut că cei ce au umblat după slava omenească şi s-au amăgit de grijile
acestei lumi, la urmă au regretat amarnic;
Bucură-te, că în fiecare zi ai pus început bun, stăpânindu-te să nu cazi;
Bucură-te, că ne-ai învăţat că mânia nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că smerenia ţi-a fost cugetul inimii;
Bucură-te, că ai primit ocările de la oameni ca din mâna lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ţi-ai plâns păcatele aici, ca să te bucuri dincolo;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Condacul al 5-lea
Fiind legat de Părintele Cleopa cel mai mult în această viaţă şi fiind iubit de el, te-ai
mutat la Mănăstirea Sihăstria. Ai iubit acest loc pentru liniştea, singuratatea şi pacea lui. Iar
aici ai fost rânduit duhovnicul obştii şi al pelerinilor, care îţi cântau: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Ne-ai învăţat că cel mai bine este ca omul să fie ca o oală de lut, bună pentru toate şi
folosită în fiecare zi; pe când vasul de aur se foloseşte doar la zile mari. Aşa şi omul smerit,
care nu caută cinstea şi dregătoria, rămâne nebăgat în seamă între cei de jos, dar pe toţi îi
foloseşte, îi îndeamnă, îi ajută, îi odihneşte şi toţi îl caută şi se bucură de el, pentru care îţi
cântăm:

Bucură-te, căci cuvintele tale pline de har aveau ceva din lumea veşniciei, a sfinţilor, a
îngerilor;
Bucură-te, că sfaturile tale lecuiau, linişteau inima, hrăneau sufletul, limpezeau cărările
sufletului;
Bucură-te, căci cuvintele tale erau tainice, pline de Duh;
Bucură-te, că ucenicilor le-ai spus să trăiască în dragoste desăvârşită;
Bucură-te, că le-ai spus să se roage mereu, să iubească biserica şi citirea sfintelor cărţi;
Bucură-te, că i-ai învăţat să asculte de duhovnici, să facă multă milostenie;
Bucură-te, că i-ai învăţat ca în toate să fie smeriţi şi blânzi şi să nu uite de moarte;
Bucură-te, că ai arătat că duhovnicul este lumină pentru ceilalţi;
Bucură-te, că el poartă în el darul Duhului Sfânt;
Bucură-te, că aşa poate să lecuiască sufletele oamenilor;
Bucură-te, că în cel pătimaş Duhul Sfânt nu lucrează şi el se sminteşte de păcatele oamenilor;
Bucură-te, că atunci când spovedeai te rugai, erai blând, cu dreaptă socoteală, şi dobândeai pe
mulţi;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Condacul al 6-lea
Văzând frumuseţea munţilor ai zis că tare te temi să nu rămânem cu raiul de aici şi să-l
pierdem pe celălalt din pricina lenevirii. Pentru care cântăm: Aliluia!
3
Icosul al 6-lea
De la Sihăstria ai plecat la Slatina şi Rarău cu Părintele Cleopa şi cu o parte din obşte.
Aici ai învăţat rugăciunea inimii şi ai fost duhovnic patru ani, apoi întorcându-te la liniştea
Sihăstriei. Pentru aceea, cu bucurie îți strigăm unele ca acestea:

Bucură-te, că ne-ai spus că mai mult să faci cu fapta decât să vorbeşti cu cuvântul;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai văzut bolnavi sufleteşte din cauza mândriei;
Bucură-te, că nu ştiai dacă să taci sau să le vorbeşti;
Bucură-te, că ne-ai învăţat să ascultăm multe, dar puţine să vorbim;
Bucură-te, că ai învăţat cum ţi-a dat Dumnezeu în ceasul acela şi cum te îndemna inima;
Bucură-te, că ucenicilor le-ai dat sfat să se roage mereu;
Bucură-te, căci cugetai la rugăciune, mila lui Dumnezeu, ceasul morţii şi al Judecăţii;
Bucură-te, că i-ai îngrijit pe călugării bolnavi şi bătrâni;
Bucură-te, căci călugării bolnavi spuneau că eşti tata şi mama lor;
Bucură-te, că vegheai la capul lor când adormeau;
Bucură-te, că după moarte le tămâiai mormântul patruzeci de zile;
Bucură-te, că erai plin de pace şi dragoste pentru Domnul Hristos;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Condacul al 7-lea
Părinte Paisie, ai avut vreme de smerenie şi de stăpânire şi de mustrare şi de mângâiere
şi de cruţare şi de îndrăznire şi de bunătate şi de asprime, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Ne spuneai că „Orice faci, să cauți scopul cu care faci acel lucru. Doreşti să placi
oamenilor, sau lui Dumnezeu? Luaţi seama că tare este scump Raiul şi tare este greu de ajuns
în Rai. Aveţi grijă de suflet, că mare răspundere are fiecare de el. Că nu anii ne ajută ci faptele,
dragii mei.” Pentru care noi îţi cântăm:

Bucură-te, că după spovedanie spuneai „Iertaţi-mă, că poate v-am smintit sau poate nu m-am
purtat cu voi cu mai multă dragoste”;
Bucură-te, că ne-ai spus „Să nu ne temem niciodată, căci la cârma vieţii noastre stă Bunul
Dumnezeu. El ne acoperă cu harul Duhului Sfânt, numai să nu lăsăm sfânta rugăciune”;
Bucură-te, că lăsându-te în voia lui Dumnezeu, ai fost sigur că Dumnezeu nu te-a lăsat, primind
boala, ocara și ispita cu dragoste şi bucurie;
Bucură-te, că primind cuvintele şi dragostea ta ne-am lăsat și noi în voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne-ai spus să ne întoarcem acolo unde ştim că am pierdut pacea inimii;
Bucură-te, că ne-ai spus să mergem înainte cu nădejde, că nu aici e viaţa, ci dincolo;
Bucură-te, cel ce căutai izvoare şi zideai fântâni, punând la ele o cruce de lemn;
Bucură-te, cel ce căutai izvoare de har sub mulţimea păcatelor oamenilor;
Bucură-te, că ai avut dragoste să-i ajuţi pe cei bolnavi;
Bucură-te, că le-ai văzut sfârşitul frumos;
Bucură-te, că la Sihăstria spovedeai şi lucrai în grădină;
Bucură-te, că aici ai întâlnit călugări liniştiţi, tăcuţi, smeriţi;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!
4
Condacul al 8-lea
Soţului cel necredincios care venise la tine cu copila infirmă i-ai citit rugăciuni şi i-ai dat
untdelemn sfinţit cu care să ungă copila de două ori pe zi. Şi ea făcându-se sănătoasă, soţul a
crezut în Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Fiind secetă ai zis să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi şi să postim, că Domnul are de
unde da, dacă are cui da. Şi atunci când a plouat ai plâns şi ai cerut un pahar cu apă de ploaie
zicând: „Cine ştie ale cu sunt lacrimile acestea”. De aceea, cunoscând virtuțile tale, cu glas de
bucurie îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că ne-ai spus să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu şi vom avea pace în suflet;
Bucură-te, că ne-ai învăţat că atunci când nu ştim ce să facem, să ne rugăm lui Dumnezeu
stăruitor cu post şi metanii măcar trei zile şi să ascultăm de glasul conştiinţei;
Bucură-te, că ne-ai învăţat că ceea ce ne îndeamnă mai mult aceea e voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne-ai învăţat că semn al rătăcirii duhovniceşti este urârea rugăciunii;
Bucură-te, că ne-ai spus că dacă părăsim pravila Bisericii şi Dumnezeu ne părăseşte;
Bucură-te, că rugăciunea ai înjugat-o cu mersul la spitale, la cei săraci și cu gândul la moarte;
Bucură-te, că aşa ai dobândit lacrimi fierbinţi în rugăciune;
Bucură-te, că folosul rugăciunii e iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului;
Bucură-te, că mai cu folos e rugăciunea cu lacrimi şi umilinţă;
Bucură-te, că prin ea creştem în dragoste, smerenie și credinţă;
Bucură-te, că în timpul liber te rugai, citeai și cercetai câte un părinte bolnav;
Bucură-te, că testamentul tău a fost testamentul dragostei;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Condacul al 9-lea
Venind un stareţ, care avea câţiva fraţi care îi făceau tulburare, să-ți ceară sfat, i-ai zis:
„Cu pace, cu pace! Că aşa strigăm cu mâinile la cer când ne rugăm în orice ectenie sau cerere.
Cu pace părinte, că eşti păstor, toţi au suflet şi au nevoie de mântuire. Fii cu pace şi în
dragoste cu toţi, că tare greu e la urmă când te mustră conştiinţa, că ai amărât pe fraţi, şi nu
mai poţi face nimic. Pentru care îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Părinte, ai arătat că dacă mănăstirile ar pune-o înainte pe Maria, apoi pe Marta, atunci
ele ar înflori şi diavolul ar fi alungat dintre oameni. Iar noi îţi cântăm:

Bucură-te, că ai spus că mănăstirea este Ierusalim şi Sion duhovnicesc;

Bucură-te, că ai arătat că de nevoinţa noastră depinde dobândirea Ierusalimului ceresc;
Bucură-te, că ai fericit pe cei ce au ajuns în cinul îngeresc;
Bucură-te, că cel mai bun sfat pentru călugări era să aibă răbdare în mustrări;
Bucură-te, că ai învăţat ca în ispită să te rogi și să rabzi, până vine slobozirea;
Bucură-te, că ne-ai învățat că trebuie să stăm la adăpost, ca la venirea furtunii;
Bucură-te, că adăpostul e rugăciunea în biserică, paraclisul Maicii Domnului, închinarea la Sfânta
Cruce şi catisme din psaltire;

5
Bucură-te, că după ce trece ispita se face linşte în suflet şi ieşi la ascultare;
Bucură-te, că vei mulţumi lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului;
Bucură-te, că ai zis unui ucenic să fie călugăr adevărat, nu numai un cântăreţ în strană;
Bucură-te, că ai zis că teologia noastră e rugăciunea inimii cu lacrimi;
Bucură-te, că ne-ai arătat că dacă Marta ascultă de Maria, „nimeni nu va dărâma cetatea noastră”;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Condacul al 10-lea
Părinte Paisie, ai fost o plămadă a umilinţei, a rugăciunilor şi a lacrimilor celor simpli,
întorcându-te înspre ei miluindu-i şi învăţându-i a cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Pe creştina bolnavă şi necunoscută, care venise la tine şi stătea în mulţime plângând în
genunchi, i-ai pus mâna caldă pe creştet în timpul rugăciunii şi ai slobozit-o sănătoasă. Iar noi
îţi cântăm:

Bucură-te, că cititul psalmilor ţi-a fost trupul rugăciunii;

Bucură-te, că înţelesul adânc al psalmilor ţi-a fost sufletul rugăciunii;
Bucură-te, că citirea psalmilor îi arde pe diavoli ca o sabie de foc;
Bucură-te, căci cu psalmii părinţii făceau minuni şi alungau duhurile rele din oameni;
Bucură-te, că ne-ai învăţat că psaltirea, unită cu postul şi smerenia, sunt cele mai puternice
arme împotriva diavolilor;
Bucură-te, căci cu ele sfinţii izgoneau pe diavoli şi aduceau îngerii pe pământ;
Bucură-te, că cine citeşte psalmii imită îngerii şi cântă împreună cu ei;
Bucură-te, că primul folos al rugăciunii a fost pacea sufletului şi mulţumirea duhovnicească;
Bucură-te, că semnul sporirii duhovniceşti ţi-au fost lacrimile în rugăciune, cugetul că eşti
păcătos, marea bucurie din inimă și mila faţă de toţi;
Bucură-te, că ai ajuns de la gândirea lui Dumnezeu, la simţirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că la simţirea duhovnicească ai ajuns făcând voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne-ai spus că trebuie să avem totdeauna conştiinţa şi mintea curate ca
rugăciunea noastră să poată ajunge la cer;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Condacul al 11-lea
Plângând spuneai: „Vin timpuri foarte grele de încercare şi suferinţă şi mulţi vor cădea,
fiind biruiţi de ispitele veacului celui din urmă”, pentru care îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea
După Revoluţia din ‘89 ai zis : „Acesta e un semn mare că s-a luat pacea de pe pământ.
Căci s-a zdrobit capul şarpelui dar veninul lui a rămas şi s-a răspândit în toată lumea prin coada
lui”. Iar noi îţi cântăm:

Bucură-te, că ne-ai spus că e vremea când diavolul dă mai mult război, că vede că are timp
puţin;
Bucură-te, că Domnul ne-a făgăduit că va rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor;
Bucură-te, că ne-ai arătat că răcirea dragostei şi împuţinarea râvnei pentru cele sfinte sunt un
6
semn al pustiirii;
Bucură-te, că ne-ai spus că azi sunt păcate multe, credinţă puţină, rugăciune puţină, vremuri
de pe urmă;
Bucură-te, că ne-ai învăţat să ne spovedim des;
Bucură-te, că altfel ne-o iau înainte ispitele şi o păţim;
Bucură-te, că ne-ai spus că dincolo e o lumină lină, că acolo luna e totdeauna plină;
Bucură-te, că acolo soarele nu asfinţeşte şi clima nu se răceşte;
Bucură-te, că acolo păsările cântă frumos şi laudă pe Domnul Hristos;
Bucură-te, că îngerii neîncetat dau slavă lui Dumnezeu;
Bucură-te, că acolo dorim să fim în vecii vecilor;
Bucură-te, că până acolo trebuie să avem răbdare câtă putem duce în spinare;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

Condacul al 12-lea
Odată, venind la tine o bătrână bolnavă să-i citeşti rugăciuni i-ai spus: „Sunt şi eu
bolnav! Cum să-ţi citesc?” Iar bătrâna a zis: „Citiţi-mi mie şi faceţi-vă sănătos şi sfinţia
voastră!” Şi aşa a fost, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea
La peste nouăzeci de ani, având piciorul rupt, fiind fără vedere și cu auzul slăbit, ai
petrecut așa cinci ani. Iar când aveai câte o tulburare ziceai: „Iar am supărat pe Dumnezeu.
Iartă-mă, Doamne, că mult te-am supărat! Măicuţa Domnului, nu mă lăsa, că nu mai am nici o
putere. Încotro s-o apuc, unde să mă duc? Te aştept aici, plângând în drum”. Apoi te înseninai
la faţă, făceai trei cruci şi rosteai în taină rugăciunea inimii:

Bucură-te, că la bătrâneţe spuneai că „Am supărat pe Dumnezeu şi nu mai am pace

sufletească”;
Bucură-te, că îţi pierdeai răbdarea în suferinţă şi plângeai;
Bucură-te, că te întrebai „Unde să mă duc? Nu mă duc Iisuse bun, ci te-aştept plângând în
drum”;
Bucură-te, că nu vedeai, dar aveai mângâiere în rugăciunea minţii prin care vorbeai cu
Domnul;
Bucură-te, că le-ai spus la toţi să aibă răbdare, dar când ai fost bolnav ţi-ai dat seama ce greu e
să ai răbdare;
Bucură-te, că te bucurai când auzeai de bine, de pace și de dragoste în mănăstire;
Bucură-te, că rugându-te cu rugăciunea inimii pe patul de suferinţă, ai zis că te rogi lui
Dumnezeu şi Măicuţei Domnului, că de acum atât ţi-a mai rămas;
Bucură-te, că rosteai rugăciunea Domnului Iisus până ce venea Domnul;
Bucură-te, că spuneai „Iartă-mi mie, Doamne, cum iert şi eu”;
Bucură-te, căci şi bolnav fiind, cu cuvinte simple, pline de duh şi putere ai deschis inimile şi
sufletele tuturor;
Bucură-te, căci cu milă, iubire, smerenie şi blândeţe i-ai primit pe toţi, fiind duhovnicul cel mai
căutat;
Bucură-te, că la plecare spuneai: „Să ne întâlnim la uşa Raiului!”;
Bucură-te, Părinte Paisie, povăţuitor spre poarta Raiului!

7
Condacul al 13-lea (acest Condac se zice de trei ori)
După plecarea ta, un ucenic te-a văzut în vis plângând şi spunând: „Dacă voi nu plângeţi,
plâng eu pentru voi, că tare e greu de ajuns în Rai. O, câtă nevoie şi câtă frică are sufletul
atunci! Şi dacă nu plângi tu pentru tine aici, cine să te plângă după moarte? Căci numai pe cel
ce îl doare inima şi are conştiinţa curată, numai acela plânge. Vedeţi cum trece timpul?! Vai,
vai, să nu vă treceţi timpul fără folos, că nu-l mai întâlniţi. Ce puteţi face astăzi, faceţi, şi nu
amânaţi pe mâine, că nu ştim dacă mai ajungem până atunci. Că dacă poţi şi nu faci, ai mare
păcat, şi de ochii Domnului nu poţi ascunde nimic. Orice faci, se caută scopul cu care se face
acel lucru. Doreşti să placi oamenilor sau lui Dumnezeu? Luaţi seama că tare este scump Raiul
şi tare este greu de ajuns în Rai. Aveţi grijă de suflet, că mare răspundere are fiecare pentru el.
Că nu anii ne ajută, ci faptele, dragii mei.”

RUGĂCIUNEA  pe care Părintele Paisie o rostea celor ce plecau:

„Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvânteze! Domnul să vă ajute! Domnul
să vă miluiască! Domnul să vă păzescă de tot răul! Domnul să vă umple de bucurie
duhovnicească! Domnul, ca un bun şi iubitor de oameni, să vă ierte de păcate şi în ceruri cu
drepţii să vă primească! Binecuvântează, Doamne, pe robii tăi aceştia şi rugăciunea lor, şi
dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor, şi smerenia lor, şi răbdarea lor! Binecuvântează,
Doamne, osteneala lor, şi pâinea lor, şi copiii lor, şi viaţa lor şi sfârşit bun le dăruieşte, iar
dincolo un colţişor de rai le dăruieşte, că binecuvântat eşti în veci. Amin!”