Acatistul Sfantului calugar aghiorit

anonim, care a scris cartea ”

Vedere Duhovniceasca”

1
Condacul 1
Mare lucrător al rugăciunii minţii te-ai
arătat, sfinte părinte, şi ai fost îndemnat de
har ca să aşterni în scris un îndrumător
pentru felul începerii, înaintare şi
desăvârşire fără rătăcire a lucrării nesfârşite
a minţii. Bucură-te, mare sfinte al lui
Dumnezeu, carele te-ai desăvârşit în
lucrarea minţii şi ne-ai lăsat nouă ca şi
comoară cartea ta numită „Vedere
Duhovnicească”.

Icosul 1

2
Mari sfinţi care au vieţuit pe acest pământ,
au rămas necunoscuţi înaintea oamenilor.
Dar rugăciunile lor sunt neîncetat auzite de
Împăratul Cerurilor, Cel Carele Se arată
minunat întru sfinţii Săi. Aşa şi tu, sfinte
părinte, pentru multa ta smerenie ai dorit să
rămâi necunoscut de oameni, dar pururea te
rogi pentru noi.
Bucură-te, cel care te rugai fierbinte pentru
tine şi pentru întreaga lume;
Bucură-te, cel care te dăruiai cu totul în
rugăciune;
Bucură-te, cel care ai văzut lumina nezidită;
Bucură-te, cel care ai văzut în slavă Sfânta
Treime, cea de o Fiinţă;
Bucură-te, cel care te rugai cu atâta durere în
inimă încât îţi epuizai trupul;
Bucură-te, cel care prin rugăciunea ta îl
chinuiai pe mândrul diavol;

3
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.

Condacul 2
Dorind după Dumnezeu ca cerbul după
izvoarele apelor, sfinte părinte, tu aveai
mintea pururea unită cu El. Şi lepădându-te
cu desăvârşire de toate înţelesurile cele
lumeşti, pe Domnul contemplai şi Îi cântai:
Aliluia.
Icosul 2

4
Vieţuind în aspră nevoinţă, în post
permanent, în chinuirea şi ostenirea fără
măsură a trupului, în umilire excesivă, tu
căutai să îţi pregăteşti şi să-ţi curăţeşti inima
pentru a-L primi pe Domnul.
Bucură-te, cel care ne-ai învăţat că
rugăciunea inimii nimiceşte demonii;
Bucură-te, cel care contemplai cu mintea
slava de care se bucură heruvimii;
Bucură-te, cel care ne îndemnai să ne
nimicim patimile prin pocăinţă;
Bucură-te, cel care ne sfătuiai să ne smerim
trupul prin nevoinţă;
Bucură-te, cel care te-ai făcut pildă de
adevărată lepădare de sine;
Bucură-te, cel care în rugăciune uitai cu
totul de tine, de trup şi de lume;
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
Condacul 3

5
Toată viaţa ta ai închinat-o rugăciunii, căci
ea luminează sufletul şi inima cu raze
strălucitoare care izvorăsc în chip sensibil
din Numele lui Hristos, şi dezleagă norul
păcatului care întunecă mintea şi n-o lasă să
cânte cum se cuvine: Aliluia.
Icosul 3
Dacă omul nu-şi zdrobeşte inima cu
rugăciunea, el se îndreptăţeşte pe sine şi nu
se smereşte; şi când intră în biserică e ca un
pom uscat, neavând nici o evlavie adevărată
pentru Dumnezeu sau cele sfinte, nici vre-un
dor ceresc, nici un gând pios. Ajută-ne şi pe
noi, sfinte părinte, să ne zdrobim inima cu
rugăciunea.
Bucură-te, cel care prin smerenie ai alungat
toată înşelăciunea;
Bucură-te, cel care învăţai că mintea nu
trebuie să se desprindă nicidecum de locul
unde se zice rugăciunea;
Bucură-te, cel care insistai ca să ne adunăm
mintea de la risipirile spre lucrurile
exterioare;
6
Bucură-te, cel care ai stârpit toate gândurile
vrăjmaşului de îngânfare;
Bucură-te, cel care ai cunoscut că
rugăciunea adevărată se poate face numai cu
inima zdrobită;
Bucură-te, cel care ai simţit cum inima
aprinsă de focul Sfântului Duh spune
rugăciunea cu multă căldură şi multă
uşurinţă;
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
Condacul 4
Harul fierbinte şi izvorâtor de viaţă se dă pe
măsura strădaniilor depuse în timpul
rugăciunii. Iar tu, sfinte părinte, după ce te
vindecai de durere, o luai de la capăt cu
rugăciunea puternică, până la durere. Şi te
rugai cu atâta zdrobire şi durere încât
aproape că simţeai că-ţi dai sufletul Celui
Căruia Îi cântai: Aliluia.
Icosul 4
7
Rugăciunea făcută cu durere este făcătoare
de minuni. Rugăciunea neîncetată risipeşte
toate puterile vrăjmaşului. Rugăciunea din
inimă nimiceşte diavolii. Rugăciunea cu
pocăinţă alungă din suflet toate patimile.
Sfinte, ajută-ne şi pe noi să ne rugăm cum se
cuvine.
Bucură-te, cel care ai văzut cum prin lacrimi
vine mângâierea harului;
Bucură-te, cel care ai stat împotriva
vrăjmaşului cu Numele Domnului;
Bucură-te, cel care ne avertizai că dacă
slăbeşte rugăciunea şi frica de Dumnezeu,
patimile iar înviază;
Bucură-te, cel care simţeai în inimă cum
rugăciunea începe să fiarbă;
Bucură-te, cel care prin lacrimi de pocăinţă
te-ai curăţit de tot păcatul;
Bucură-te, cel care prin rugăciune fierbinte
ai biruit iadul;

8
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
Condacul 5
Dacă omul se roagă neîncetat, diavolul nu
poate să-l atace. Dumnezeu a dat har şi
putere celor care Îl iubesc din tot sufletul şi
Îl cheamă din adâncul inimii, cântând:
Aliluia.
Icosul 5
Tu ai văzut într-o vedenie cum demonii din
cetatea iadului de sub pământ sunt nimiciţi
unul câte unul de flacăra de foc provocată de
un rugător din inimă. Demonii nu ştiau de
unde vine focul care îi arde ca o sabie de
foc. Până şi satana, când a scos capul din
cetate ca să vadă de unde vine focul, a fost
ars în faţă şi s-a tras înăuntru, închizând şi
porţile iadului. 
Bucură-te, cel care ai văzut cum rugăciunea
care cheamă cu stăruinţă Numele Domnului,
se face sabie de foc;
9
Bucură-te, cel care în rugăciune te aduceai
cu totul Domnului Hristos;
Bucură-te, cel care îndemnai pe monah ca la
fiecare respiraţie să zică o rugăciune rar şi
clar;
Bucură-te, cel care nemaiavând ce să aduci
Domnului, te-ai dat pe tine ca şi dar;
Bucură-te, cel care tânjeai din tot sufletul
după întâlnirea cu Împăratul Cerului;
Bucură-te, cel care ardeai cu totul de dorul
Lui;
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
Condacul 6
Ştiind că Domnul dă pâinea rugăciunii
numai celor care se silesc mult spre
dobândirea ei, tu te sforţai aşa de tare în
lucrarea ei, încât ajungeai la scuipare de
sânge din pricina efortului. Iar Domnul nu a
trecut cu vederea pe cel care Îi cânta:
Aliluia.
10
Icosul 6
Fără rugăciunea minţii în inimă, patimile nu
pot fi îndepărtate; iar dacă nu pleacă
patimile, nu pleacă nici demonii. Ajută-ne,
sfinte părinte, să ne înarmăm cu postul, cu
privegherea, cu osteneala şi cu smerenia, ca
să punem început bun în lupta pentru
mântuire.
Bucură-te, cel care ne îndemnai să luptăm cu
cei trei vrăjmaşi care se cheamă: Neştiinţă,
Nepăsare şi Uitare;
Bucură-te, cel care ne preveneai că cine
încearcă să înveţe singur rugăciunea e în
primejdie să cadă în înşelare;
Bucură-te, cel care ai văzut cum sufletul
care se îndrăgosteşte de Hristos nu se mai
interesează de nimic altceva în afară de Cel
iubit;
Bucură-te, cel care de nici o deşertăciune din
viaţa asta pământească nu te-ai lăsat
ademenit;
Bucură-te, cel care ne învăţai să ne curăţim
prin spovedanie de orice păcat ascuns;
11
Bucură-te, cel care ne-ai spus că toţii sfinţii
numai prin ascultare la rugăciunea curată au
ajuns;
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
Condacul 7
Cine s-a deprins cu rugăciunea, orice lucru
vede, îi aminteşte de Dumnezeu şi ajunge la
contemplări dumnezeieşti. Iar tu, sfinte al lui
Dumnezeu, mereu erai cufundat în
rugăciune şi în cântarea de: Aliluia.
Icosul 7
Cine se roagă cu evlavie peste măsură şi cu
nemăsurată atenţie, cu smerenie, cu inimă
curată şi cu nădejde, acela va simţi pace
lăuntrică şi se va împărtăşi cu Hristos la
fiecare astfel de rugăciune. Învaţă-ne şi pe
noi, sfinte părinte, să ne rugăm.
Bucură-te, cel care ne-ai învăţat să ne rugăm
ca şi cum clipa de faţă ne-ar fi ultima din
această viaţă;
12
Bucură-te, cel care ştiai cât de mult poate să
ajute gândul la moarte şi judecată;
Bucură-te, cel care ne chemai la războiul cu
metaniile în mână;
Bucură-te, cel care de la Domnul ai primit
tainică cunună;
Bucură-te, cel care ne aminteai că noi nu
putem nimic, dar că Domnul ne poate ajuta
să biruim în toate;
Bucură-te, cel care te-ai luptat cu păcatul
până la sânge;
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
Condacul 8
Te-ai avântat în războiul rugăciunii ca şi
cum ar fi fost ultima ta şansă să biruieşti pe
diavoli. Şi ai luptat cu toată puterea ta, până
la ultima suflare. Iar în inima ta răsuna
cântarea: Aliluia.
Icosul 8

13
Unii demoni încearcă să ne umple de frică,
unii încearcă să ne descurajeze, alţii încearcă
să ne distragă atenţia de la rugăciune şi alţii
încearcă să ne slăbească credinţa. Sfinte
părinte, ajută-ne pe noi să stăm tari şi să nu
lăsăm pe vrăjmaşi să ne netrebnicească
rugăciunea.
Bucură-te, cel care ne îndemnai să ne rugăm
cu toată silinţa ca şi cum ar fi ultima noastră
şansă;
Bucură-te, cel care ne spuneai că trebuie să
fim conştienţi că Domnul este împreună cu
noi în această luptă;
Bucură-te, cel care ne învăţai ca atunci când
îi simţim aproape pe demoni să ne silim cu
mai mult foc spre rugăciune;
Bucură-te, suflet curat şi plin de bărbăţie;
Bucură-te, cel care având nădejde în mila
Domnului nu tremurai de spaimă în faţa
demonului;
Bucură-te, cel care încă în trup fiind ai
gustat din bunătăţile raiului;

14
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
Condacul 9
Ştiind că cine doreşte să se învrednicească
de darul rugăciunii inimii trebuie să o ceară
de la Dumnezeu cu cea mai fierbinte inimă,
având o vieţuire înaltă, curată, neprihănită şi
nevoitoare, stăruind în cererea sa, tu toată
viaţa ai cântat Domnului: Aliluia.
Icosul 9
Pomul rugăciunii minţii trebuie udat cu
multe lacrimi ca să sădeşti pomul rugăciunii
duhovniceşti. Ajută-ne, sfinte al lui
Dumnezeu, ca să dobândim şi noi lacrimile
dulci ale pocăinţei şi împreună cu ele şi pe
cele vărsate din dorul după Sfânta Treime.
Bucură-te, cel care ai văzut cum din silirea
extremă şi prelungită a rugăciunii inimii se
naşte înlăuntrul omului durerea;

15
Bucură-te, cel care te-ai nevoit până la
scuipare de sânge ca să-l alungi pe satana cu
totul din inima ta;
Bucură-te, cel care ne ziceai că din durere se
nasc lacrimile permanente şi rugăciunea
Sfântului Duh în inimă;
Bucură-te, cel care în smerenia ta, nu ai uitat
niciodată că eşti făcut din tină;
Bucură-te, cel care ai cunoscut că din durere
se naşte trezvia;
Bucură-te, cel care mortificându-ţi mai întâi
trupul, ai gustat mai apoi învierea;
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
Condacul 10

16
Ştiind că darul rugăciunii nu se dă oricărui
om, tu ai vieţuit cu lacrimi fierbinţi şi multe,
cu inimă curată, cu smerenie multă, cu
nădejde vie, cu neţărmurită evlavie, cu
credinţă fierbinte, cu mintea curăţită, cu
nevoinţe trupeşti, în foamete, în sete şi
nedormire, căci duhul tău cânta: Aliluia.
Icosul 10
Tu spuneai că atunci când ne acoperă
nesimţirea sau deznădejdea, să căutăm mai
cu ardoare lacrimile căci numai ele pot
curăţi mintea de întunecare, numai ele pot
trezi inima, numai ele pot supune trupul
sufletului. Ajută-ne, sfinte părinte, să
alungăm nesimţirea din noi, căci rău s-au
întunecat sufletele noastre.
Bucură-te, cel care ai văzut cum lacrimile
curg ca un şuvoi nesfârşit din silirea fără
măsură a rugăciunii inimii;
Bucură-te, cel care în rugăciune atingeai
culmile durerii;
Bucură-te, cel care te-ai arătat ca o stea
călăuzitoare;
17
Bucură-te, cel care ne-ai fost dat ca
îndrumător nerătăcit în a rugăciunii lucrare;
Bucură-te, cel ne avertizai că cine nu-şi
curăţeşte inima şi omul cel lăuntric se face
vas al satanei;
Bucură-te, cel care ne îndemnai să stricăm
cuibul diavolului din noi prin adâncă
smerenie, neîncetată rugăciune şi
permanentă ascultare;
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
Condacul 11
Slăbirea extremă a stării exterioare şi
lăuntrice a omului care provine din silirea
extremă a rugăciunii inimii şi din postul
neîncetat, aduce sufletului şi inimii dulceaţă
şi mângâierea Sfântului Duh, şi-l îndeamnă
pe om pururea a cânta: Aliluia.
Icosul 11

18
Durerea şi vărsarea de sânge apar la
rugăciune deoarece în acel loc al pieptului s-
a luptat şi s-a războit rugăciunea cu diavolul
şi cu slujitorii lui, iar Numele lui Hristos este
sabie care taie şi arde pe vrăjmaş şi tot
păcatul. 
Bucură-te, cel care nu ai ostenit în a ne
povăţui pe noi;
Bucură-te, cel care ne-ai pregătit aşa cum se
cuvine pentru război;
Bucură-te, cel care ai văzut cum prin plâns
se luminează mintea şi omul se vede tot mai
păcătos;
Bucură-te, cel care tânjeai după vederea
Domnului Hristos;
Bucură-te, cel care cu rugăciunea stăruitoare
ai pus pe fugă pe demoni;
Bucură-te, cel care te rogi cu osârdie şi
pentru amărâţii de noi;
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
19
Condacul 12
Rugându-te tainic din adâncul sinelui tău şi
înfrânându-te de la toate mâncărurile care
aduc plăcere, gura ta se îndulcea de la
rugăciune ca şi de la zahăr şi miere. Iar tu,
biruit de dorul dumnezeiesc cântai: Aliluia.
Icosul 12
Zdrobirea inimii biciuie pe demoni mai mult
decât orice altă pedeapsă, arzând degrabă ca
un cuptor toate vicleşugurile lor. Ajută-ne,
sfinte părinte, şi pe noi, ca să lepădăm
mândria din noi şi să ne zdrobim inima.
Bucură-te, cel care ai zdrobit orice păcat din
inima ta;
Bucură-te, cel care i-ai uimit pe îngeri cu
nevoinţa ta;
Bucură-te, cel care ai strigat din centrul
inimii tale către Domnul şi El te-a auzit;
Bucură-te, cel care te-ai arătat în rugăciune
ca un zid neclintit;
Bucură-te, cel care ai alungat de la tine orice
voinţă trupească;

20
Bucură-te, cel care ţi-ai refuzat orice odihnă
pământească;
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
Condacul 13
O, Sfinte părinte, cel care te-ai rugat
Domnului cu rugăciunea minţii neîncetat din
adâncul inimii până la durere, şi prin
lucrarea aceasta l-ai pus pe fugă pe
vrăjmaşul diavol, învaţă-ne şi pe noi cum să
ajungem la adevărata rugăciune, ca să
cântăm ţi noi din toată inima: Aliluia. (Acest
Condac se spune de trei ori).
Icosul 1

21
Mari sfinţi care au vieţuit pe acest pământ,
au rămas necunoscuţi înaintea oamenilor.
Dar rugăciunile lor sunt neîncetat auzite de
Împăratul Cerurilor, Cel Carele Se arată
minunat întru sfinţii Săi. Aşa şi tu, sfinte
părinte, pentru multa ta smerenie ai dorit să
rămâi necunoscut de oameni, dar pururea te
rogi pentru noi.
Bucură-te, cel care te rugai fierbinte pentru
tine şi pentru întreaga lume;
Bucură-te, cel care te dăruiai cu totul în
rugăciune;
Bucură-te, cel care ai văzut lumina nezidită;
Bucură-te, cel care ai văzut în slavă Sfânta
Treime, cea de o Fiinţă;
Bucură-te, cel care te rugai cu atâta durere în
inimă încât îţi epuizai trupul;
Bucură-te, cel care prin rugăciunea ta îl
chinuiai pe mândrul diavol;
Bucură-te, mare sfinte al lui Dumnezeu,
carele te-ai desăvârşit în lucrarea minţii şi
ne-ai lăsat nouă ca şi comoară cartea ta
numită „Vedere Duhovnicească”.
22
Condacul 1
Mare lucrător al rugăciunii minţii te-ai
arătat, sfinte părinte, şi ai fost îndemnat de
har ca să aşterni în scris un îndrumător
pentru felul începerii, înaintare şi
desăvârşire fără rătăcire a lucrării nesfârşite
a minţii. Bucură-te, mare sfinte al lui
Dumnezeu, carele te-ai desăvârşit în lucrarea
minţii şi ne-ai lăsat nouă ca şi comoară
cartea ta numită „Vedere Duhovnicească”.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine,
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea
fericită şi prea nevinovată şi Maica
Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai
cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără
de asemănare, decât Serafimii, care, fără
stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai
născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare
de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

23
24