Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONSTANTIANA
(23 Decembrie)
Condacul 1
Iubitorului de adâncă smerenie, Cuviosului Părintelui nostru Nifon, cu evlavie să-i aducem
cântare de laudă, pe care, pentru simplitatea vieţii sale smerite, Scumpul nostru Mântuitor a
poruncit tuturor îngerilor şi arhanghelilor să-l pomenească neîntrerupt la jertfa lor cea înţelegătoare,
şi din inimă să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!
Icosul 1
Domnul Iisus Hristos te-a înzestrat cu har deosebit zicând: „Celui ce va pomeni numele tău în
rugăciunea sa acasă sau în biserică îi voi sta în ajutor în toate primejdiile şi necazurile, şi
îndeosebi în clipele cele din urmă ale vieţii sale”. Pentru aceasta noi cu credinţă îţi cântăm:
1
Condacul al 2-lea
Având ocrotitoare pe Maica Domnului, ori de câte ori greşeai cu ceva, îţi mărturiseai greşeala
în faţa icoanei sale, de la care primeai iertare şi mângâiere, pe care şi noi primindu-le prin
Taina Pocăinţei, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Arătându-ţi-se în vis, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan ţi-a zis: „Bucură-te, Nifone, robule al
lui Dumnezeu. Frumoasă este viaţa ta, dar ai întinat-o cu vorbe deşarte şi cu înjurături. Dar,
dacă te vei lupta să biruieşti pe vicleanul diavol care te îndeamnă la aceste păcate, eu îţi
făgăduiesc să-ţi vin în ajutor”. Astfel paisprezece ani te-ai luptat cu duhul desfrânării, până
când Domnul te-a izbăvit şi ţi S-a arătat în vis zicându-ţi: „Nifone, Nifone, îţi dau putere şi
stăpânire asupra necuraţilor diavoli! Tu însă îngrădeşte-te totdeauna cu smerenie, pentru că
iubesc foarte mult pe cei smeriţi şi Îmi întorc faţa de la cei mândri”. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că din vis ai înţeles că nu este cu putinţă cuiva să scape de răutăţile diavolilor dacă
nu merge adeseori la biserică să se roage lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai biruit şi patima lăcomiei;
Bucură-te, că, după ce te săturai de bunătăţile pământeşti, te rugai Mântuitorului să nu te
lipsească nici de cereasca Lui Împărăţie;
Bucură-te, că mâncai numai pâine uscată în fiecare zi, afară de sâmbăta şi duminica;
Bucură-te, că ai postit şi toată săptămâna fără să bei măcar apă;
Bucură-te, că ai fost fără de grijă, dar nu fără trezvie faţă de cursele vrăjmaşului;
Bucură-te, că nu te-ai temut de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua şi de lucrul care vine
din întuneric;
Bucură-te, că ai simţit tainică şi negrăită mireasmă;
Bucură-te, că tuturor le făceai plecăciune cu smerenie;
Bucură-te, că socoteai că n-ai făcut nici un bine spre plăcerea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că făceai milostenie şi cugetai zicând: „Nu-i destul că vine Hristos la picioarele
noastre să cerşească?”;
Bucură-te, că ai dus o viaţă de pocăinţă şi ne-ai învăţat şi pe noi zicând: „De vreme ce omul
păcătuieşte zilnic, de aceea zilnic trebuie să se şi pocăiască. Astfel, ceea ce satana construieşte
noi vom dărâma”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!
Condacul al 3-lea
Fiind cumplit ispitit de satana, ispită care a bântuit şi sufletul Sfântului Siluan Athonitul timp de
o oră, patru ani te-a chinuit, tulburându-ţi înţelegerea, făcându-te să te îndoieşti de existenţa
Creatorului, iar tu, Sfinte Nifon, asemenea Sfântului Siluan, ai avut mintea în iad şi nu te-ai
deznădăjduit, ci ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Aşa cum îţi prevestise Domnul: „Ia aminte însă, că mare ispită va veni asupra ta, dar nu te va
birui, pentru că Eu sunt cu tine”, întocmai ţi s-a întâmplat, de aceea noi, minunându-ne de
bărbăţia ta, îţi aducem cântare de laudă zicând:
2
Bucură-te, că în fiecare sâmbătă îţi începeai rugăciunea seara şi o terminai dimineaţa;
Bucură-te, că toată noaptea te rugai şi făceai metanii;
Bucură-te, că proorocului Daniel şi îngerilor urmai;
Bucură-te, că rugăciunea rostită de tine cuprindea în sine toată teologia;
Bucură-te, de răspunsul dat satanei: „Dacă Atotputernicul ţi-a îngăduit să mă ucizi, primesc cu
smerenie porunca Lui, dar dacă n-a rânduit aşa Dumnezeul meu, dispreţuiesc toate
vicleşugurile tale!”;
Bucură-te, că ai înfruntat pe diavol zicând: „Piei din ochii mei, pentru că eu cred cu tărie că
există Dumnezeu, Cel ce te-a osândit în focul cel veşnic pentru vicleşugurile tale”;
Bucură-te, că n-ai încetat rugăciunea de dimineaţă şi de seară, după cum ţi-a cerut vrăjmaşul;
Bucură-te, că de la picioarele Domnului Iisus Hristos nu te-ai depărtat;
Bucură-te, că ai ştiut că vrăjmaşul sălăşluieşte în întuneric şi cu întunericul luptă împotriva
oamenilor;
Bucură-te, că în biserică ai văzut chipul Domnului Iisus Hristos;
Bucură-te, că ai văzut pe Domnul Iisus strălucind ca fulgerul;
Bucură-te, că te-ai umplut de negrăită mireasmă;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!
Condacul al 4-lea
Întrebat de acel tânăr nevinovat cum să dobândească mântuirea, l-ai învăţat, insuflat fiind de
Duhul Sfânt, iar el, mirându-se de înţelepciunea cuvintelor tale, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Aflându-te în Biserica Maicii Domnului din Halcopratia, s-a apropiat de tine un copil foarte
cuminte şi ţi-a zis: „Cer şi eu de la tine să aud cuvânt bun”. Folosindu-ne şi noi de răspunsurile
date, îţi mulţumim cântându-ţi:
Condacul al 5-lea
Multe taine ţi-a descoperit ţie Domnul, Cuvioase Părinte, încât de le-am scrie pe toate, cum
zice şi Sfânta Evanghelie, nici în lumea toată nu ar încăpea cărţile scrise, de aceea puţine vom
aduce aminte, spre slava lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
3
Icosul al 5-lea
Fiind în biserică la Sfânta Liturghie, ai observat feţele celor ce se împărtăşeau. Ale unora se
înnegreau, ale altora străluceau ca soarele, iar noi, cugetând la această descoperire, îţi zicem
unele ca acestea:
Bucură-te, că ai văzut coborându-se foc din cer, care a acoperit jertfelnicul şi pe liturghisitor,
fără ca acela să-şi dea seama;
Bucură-te, de vederea celor patru îngeri în timpul cântării celei întreit-sfinte;
Bucură-te, că ai văzut pe Apostolul Pavel, care îndruma pe citeţ;
Bucură-te, de cuvintele Evangheliei;
Bucură-te, că, în timp ce citea Evanghelia, fiecare cuvânt ce ieşea din gura preotului arăta ca o flacără;
Bucură-te, că, înainte de Vohodul Mare, heruvimii au adus Pruncul şi L-au aşezat pe Sfântul Disc;
Bucură-te, că la Vohodul Mare înaintea preotului mergeau doi heruvimi şi doi serafimi;
Bucură-te, de nenumăraţii îngeri care-i însoţeau;
Bucură-te, că îngerii au acoperit Sfintele Daruri de pe Sfânta Masă cu aripile lor;
Bucură-te, că doi heruvimi stăteau de-a dreapta Sfintei Mese;
Bucură-te, că doi serafimi stăteau de-a stânga Sfintei Mese;
Bucură-te, că ai văzut un înger că ia cuţitul şi junghie Pruncul;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!
Condacul al 6-lea
Într-o seară, după ce ţi-ai terminat obişnuita rugăciune de noapte, meditai la înfricoşătorul
ceas al Judecăţii, atunci Domnul a binevoit să-ţi arate o vedenie despre Înfricoşătoarea
Judecată, pe care noi citind-o, ne cutremurăm şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Răsfoind Domnul cartea veacurilor, a luat a şaptea carte şi a citit, şi când a ajuns la jumătatea
acestui veac a zis: „Îl voi curma la jumătate”. Înţelegând noi că trăim aceste împliniri de
proorocire şi ferindu-ne de ispita de a preciza o dată, îţi vom zice unele ca acestea:
Bucură-te, că Domnul ţi-a poruncit să scrii cu de-amănuntul toate cele ce ai văzut şi ai auzit;
Bucură-te, că Domnul ţi le-a arătat ţie pentru că fiu Îi eşti şi împreună moştenitor al Împărăţiei
Sale;
Bucură-te, că ţi-ai venit în fire, dar lacrimile îţi curgeau şiroaie;
Bucură-te, că te gândeai la lucrurile minunate pe care le văzuseşi;
Bucură-te, că făceai tot ce-ţi stătea în putinţă ca să le câştigi;
Bucură-te, că adeseori te gândeai mai adânc şi mai curat la vedenia ta;
Bucură-te, cu zicerea ta: „O, ce bucurie, ce slavă, ce strălucire aşteaptă pe sfinţi în ceruri! Cum
mă mai tem să nu fiu lipsit de ele!”;
Bucură-te, că ai văzut pe Domnul Hristos în slavă negrăită;
Bucură-te, că în jurul Lui stăteau toate oştile cereşti;
Bucură-te, că ai văzut pe satana cum turbează şi urlă;
Bucură-te, că ai văzut pe îngeri că îi pregătesc focul iadului;
Bucură-te, că vedenia ta este unică în chipul ei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!
4
Condacul al 7-lea
Ţi-a dăruit Domnul atâta credinţă şi dragoste, încât te rugai cu îndrăzneală şi pentru elini,
pentru eretici şi evrei, ca să le deschidă ochii sufletului să vadă şi să înţeleagă întreita lumină a
Sfintei Treimi şi să cânte: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Pentru a ne învăţa puterea tainică a smereniei, ţi-ai cerut iertare de la o cerboaică, care s-a
ruşinat şi a luat-o la fugă, pentru ce mirându-se ucenicul tău, ţi-a spus unele ca acestea:
Condacul al 8-lea
Pe când te aflai încă pe prima treaptă a pocăinţei şi nu trecuseră încă trei ani de când
lepădaseşi viaţa cea rea, ţi-a venit un gând rău de nemulţumire faţă de Dumnezeu, însă mai
apoi l-ai respins şi I-ai cântat Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Văzând Domnul nemulţumirea ta, ţi-a amintit de darurile date ţie, pe care le avem şi noi, însă
le uităm din nepăsare. Pentru aceasta îţi zicem:
5
Condacul al 9-lea
Arătându-ţi-se în vis, Sfântul Apostol Pavel ţi-a prevestit că vei fi hirotonit arhiereu, însă tu
dimineaţa ai fugit din oraş şi ai ajuns în Constantiana, unde văzându-te, Sfântul Alexandru şi
poporul din acest oraş au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Odată ajuns în oraşul Constantiana, în a cărui eparhie ai fost hirotonit episcop, ai înţeles puterea
cuvântului: „Fugind de cinste, am căzut în cinste!”. Pentru aceasta noi, cu bucurie, îţi strigăm ţie:
Condacul al 10-lea
Aflând tu, Părinte, de fiica aceleia care îţi făcuse un bine, că zace în boală, ai mers la patul ei de
suferinţă şi ai tămăduit-o, iar ea a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Nenumărate tămăduiri ai făcut în viaţa ta, Cuvioase. Credem că şi în zilele noastre dăruieşti
sănătate celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta îţi cântăm ţie:
Icosul al 11-lea
Ai cerut de la Dumnezeu, Sfinte, ca rugăciunea ta, de se va citi muribunzilor, să le fie spre
uşurare la ieşirea sufletului. Dumnezeu ţi-a dăruit această harismă pentru folosul nostru,
pentru aceasta îţi strigăm ţie:
Condacul al 12-lea
Descoperindu-ţi-se mai înainte ceasul plecării la veşnicie, l-ai înştiinţat mai întâi pe ucenicul
tău, Petru ieromonahul, apoi vestea s-a răspândit în toată eparhia, tânguire şi plângere
nemângâiată se auzeau peste tot; tu însă i-ai îndemnat să se bucure şi să se veselească,
zicând: „Cu cât mă voi găsi mai aproape de Dumnezeu, Îl voi ruga cu căldură pentru mântuirea
noastră, dacă, desigur, veţi umbla în dreapta credinţă în care v-am învăţat”, de aceea te
rugăm, mijloceşte şi pentru noi, cei ce cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Prin dumnezeiască descoperire a fost înştiinţat şi Marele Atanasie despre sfârşitul tău, pe care,
întâlnindu-l, l-ai rugat: „Să nu uiţi, când vei săvârşi Sfânta Liturghie, să pomeneşti şi numele
păcătosului Nifon la proscomidie, deoarece este mare binefacere pentru cel mort să fie pomenit la
Sfântul Jertfelnic”. Deci, învăţându-ne şi pe noi valoarea Sfintei Liturghii, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că mai înainte de ceasul ieşirii sufletului te-ai rugat stăruitor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că din această rugăciune am aflat şi noi că Domnul Hristos de multe ori ţi-a zis: „Nu
mă uit la veghea şi la setea ta, ci te iubesc pentru adânca ta smerenie”;
Bucură-te, că fiind cuprins şi doborât de febră, ne-ai dat şi nouă pildă să nu cârtim când
suntem cuprinşi de boală;
Bucură-te, că şi Fericitului Atanasie i-ai spus: „Aşa cum aurul, topindu-se, leapădă rugina, aşa şi
omul se curăţă de păcatele sale dacă, îmbolnăvindu-se, mulţumeşte lui Dumnezeu;
7
Bucură-te, că îndată după ce ai spus acest cuvânt, faţa ta s-a luminat ca soarele, încât toţi s-au
înspăimântat;
Bucură-te, că Sfinţilor Apostoli, care au venit să te întâmpine, le-ai spus: „Bine aţi venit,
luminătorii lumii, purtătorilor de Dumnezeu Apostoli!”;
Bucură-te, că mucenicilor le-ai zis: „Bucuraţi-vă, mucenici ai Domnului, care aţi binevoit a veni
la un bătrân păcătos!”;
Bucură-te, că, întâmpinându-te proorocii, în faţa lor ai strigat: „Vă mulţumesc, cinstiţilor
prooroci, că aţi venit la un ticălos care a putrezit în păcate!”;
Bucură-te, că şi Fericitul Atanasie, insuflat fiind de Duhul Sfânt, a văzut pe sfinţii care te
sărutau unul câte unul;
Bucuraţi-vă în Domnul, ierarhi ai lui Hristos, cuvioşilor şi drepţilor, că aţi întâmpinat pe Sfântul
Nifon în ceasul morţii sale;
Bucură-te, că Maica Domnului venind, plin de negrăită bucurie şi cu putere ai zis: „Bucură-te,
cea plină de har, lumina şi sprijinitoarea mea! Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu! De-a
pururi pomenesc binefacerile tale!”;
Bucură-te, că Mântuitorul venind, ţi-a zis: „Vino la Mine, suflete, care ai purtat smerenia Mea!
Eu sunt Hristosul tău, pe Care cu atâta dor Îl chemai: «O, Hristosul meu! O, Hristosul meu!»
Vino deci la Mine!”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!