Acatistul Sfantului Cuvios Parin-

te Sofronie Saharov, ucenicul

Sfantului Siluan Athonitul
(11 iulie)

1
Condacul 1
Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, vă-
zând că încă din tinereţe ai cunoscut o încorda-
tă căutare lăuntrică (cum poate omul dobândi
veşnicia?) ţi-a dat să trăieşti o dumnezeiască
cercetare, care ţi-a schimbat toată viaţa. Bucu-
ră-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitu-
le povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Icosul 1
Insetând după Dumnezeu tu ai părăsit pictura
şi te-ai retras în Sfântul Munte Athos ca să-L ai
pe Hristos mai adevărat. Şi din pronia lui Dum-
nezeu, întâlnindu-te cu Sfântul Siluan, s-a pro-
dus un eveniment istoric care avea să influ-
enţeze întreaga noastră epocă.
Bucură-te, floare bine înmiresmată răsărită din
Moscova;
Bucură-te, fire de artist care foarte ai iubit pic-
tura;
Bucură-te, încordat căutător al celor veşnice;
Bucură-te, cel care te-ai lepădat de cele vre-
melnice;
Bucură-te, cel care ai abandonat pictura pen-
tru Hristos;
Bucură-te, cel care ai căutat numai cele pentru
suflet de folos;
2
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 2
De la marele tău povăţuitor, tu ai moştenit şi
marea învăţătură despre cum se naşte cuvân-
tul duhovnicesc. Şi te-ai silit toată viaţa să ur-
mezi Mântuitorului Carele n-a grăit cuvinte
deşarte. Ajută-ne să-I urmăm şi noi şi să zicem :
Aliluia.

Icosul 2
După moartea Sfântului Siluan ai cerut blago-
slovenie să te retragi în pustie, dar toţi călugă-
rii ţi s-au împotrivit, şi abia după mult timp ai
primit dorita blagoslovenie. Şi ajungând du-
hovnic la mănăstirea Sfântul Pavel, îi povăţuiai
neîncetat pe călugări pe calea spre desăvârşi-
re.
Bucură-te, părinte cel care ai învăţat că duhov-
nicul trebuie să simtă ritmul lumii lăuntrice al
fiecărui om ce vine către el;
Bucură-te, slujitorule al Celui ce S-a jertfit ca
un miel;
Bucură-te, părinte, cel care te rugai ca Duhul
lui Dumnezeu să te povăţuiască, dând cuvântul
cel de trebuinţă fiecăruia;
Bucură-te, părinte, cel care cerşeai de la Dum-
3
nezeu ajutor ca să nu greşeşti, căci îţi recunoş-
teai nedesăvârşirea;
Bucură-te, părinte, cel care te rugai ca Domnul
să te păzească în căile adevăratei voii Sale;
Bucură-te, părinte, cel care cereai de la Dom-
nul să-ţi insufle cuvinte folositoare şi fraţilor
mântuitoare;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 3
Văzând cum grija mai-marilor mănăstirilor era
îndreptată spre organizarea practică a vieţii
înţelegeai cât de însetaţi erau vieţuitorii mă-
năstirilor de cuvânt duhovnicesc. Şi te rugai
pentru fiecare suflet în parte în ceasul convor-
birii cu el, să-ţi descopere Dumnezeu care este
gândul Lui şi chiar cuvintele Lui pentru acel
sărman suflet, ca el să se ridice şi să cânte: Ali-
luia.

Icosul 3
Cu fiecare din cei ce veneau la tine tu te purtai
cu cea mai mare luare aminte şi grijă, iar ei îţi
răsplăteau aceasta cu adâncă recunoştinţă. Tu
cunoşteai nevoile duhovniceşti ale oamenilor
chiar şi fără ca ei să vorbească despre ele.

4
Bucură-te, cel care încercai să-ţi ţii auzul minţii
către inimă pentru a prinde gândul lui Dumne-
zeu pentru fiecare în parte;
Bucură-te, părinte, cel care erai cuprins de
nesfârşită dragoste;
Bucură-te, părinte, cel care erai căutat pentru
sfat duhovnicesc şi pentru sprijin;
Bucură-te, părinte, cel care ne-ai învăţat că din
cauza mândriei noastre inima ne e întunecată
şi plină de venin;
Bucură-te, părinte, cel care ai încercat să ne în-
veţi despre dragostea desăvârşită;
Bucură-te, părinte, cel care ştiai că propovădui-
rea desăvârşirii în lumea decăzută este cu ne-
putinţă;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 4
Ajuns în Europa, în jurul tău, părinte, a început
să se strângă o obşte monahală. Şi căutând loc
potrivit unde să ridici o mănăstire, ai fost pri-
mit în Anglia, deşi nu prea înţelegeau ei folo-
sul monahului pentru societate, căci nu ştiau
să cânte: Aliluia.

5
Icosul 4
Incă dintru început tu foarte mult timp ai in-
vestit în cuvântările cu fraţii. Şi de multe ori în-
cepând cuvânt de învăţătură, stăteaţi cu toţii
ceasuri în şir şi tot nu se epuiza cuvântul.
Bucură-te, izvor de înţelepciune;
Bucură-te, comoară de sfaturi bune;
Bucură-te, părinte, cel care te-ai jertfit pentru
ucenicii tăi;
Bucură-te, păstorule blând şi iubitor de oi;
Bucură-te, părinte, cel care îi învăţai pe cei sla-
bi mustrându-i pe cei tari;
Bucură-te, părinte, cel care te-ai silit şi nevoit
chiar şi pământul înţelenit al unor inimi să-l ari;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 5
Prin cuvântul tău viaţa chinoviei Sfântului Ioan
botezătorul din Essex se sfinţea, şi orice lucra-
re cât de mică dobândea o însemnătate de di-
mensiuni cosmice. În viaţa de obşte tu vedeai
mai presus de toate chipul fiinţării Dumneze-
ieşti după asemănarea Sfintei Treimi, Căreia se
cuvine cântarea: Aliluia.

6
Icosul 5
Dragostea reciprocă este cuprinsul vieţii Fiecă-
ruia dintre Cele Trei Ipostasuri Dumnezeieşti.
Prin urmare, dragostea şi unimea frăţimii deve-
niseră tema de căpetenie a cuvântărilor tale. Şi
mereu repetai cuvântul Domnului care zice
,,toţi una să fie; precum Tu, Părinte, întru Mine,
şi Eu întru Tine, … şi aceştia întru Noi una să
fie ’’ .
Bucură-te, cel care ai insistat foarte mult pen-
tru unimea obştii;
Bucură-te, cel care în rugăciune depăşeai hota-
rele firii;
Bucură-te, cel care ai văzut lumina necreată;
Bucură-te, cel care ţi-ai păstrat inima curată şi
nevinovată;
Bucură-te, cel care ne-ai învăţat că toată
atenţia trebuie să ne-o punem în a trece ziua
fără de păcat;
Bucură-te, cel care aminteai mereu că trebuie
să ne rugăm neîncetat;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 6
In cuvântările tale se poate simţi cu deosebită
putere cât de strâns era legată viziunea ta
dogmatică cu întregul proces al vieţii duhovni-
7
ceşti lăuntrice. Dogmele Bisericii aveau o legă-
tură reală şi directă cu cele de zi cu zi ale mă-
năstirii, cu ultimele mărunţişuri ale vieţii zilni-
ce a fiecărui monah. Monahul trebuie să stea
cu mintea aţintită la Dumnezeu chiar şi când
face cele mai banale activităţi zilnice. El neîn-
cetat trebuie să cânte: Aliluia.

Icosul 6
Theologia devenise starea ta şi te rugai ca
Dumnezeu să împărtăşească şi celorlalţi starea
ta. Gnoseologia noastră este calea către ade-
vărata cunoaştere a adevăratului Dumnezeu –
theologia ca stare a duhului nostru care trăieş-
te necontenit în Dumnezeu – Duhul Sfânt.
Bucură-te, părinte, cel care te grăbeai înainte
de moarte să transmiţi totul ucenicilor tăi;
Bucură-te, părinte, cel care îi umpleai cu ener-
gie sfinţitoare dumnezeiască pe toţi ucenicii
tăi;
Bucură-te, părinte, cel care trăiai o pocăinţă
mistuitoare;
Bucură-te, suflet plin de bărbăţie şi nădejde ta-
re;
Bucură-te, părinte, cel care îndemnai ca cel
ajuns la marginea deznădăjduirii să bea o ceaş-
că de ceai;
Bucură-te, părinte, cel care mereu în mila Dom-
8
nului nădăjduiai;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 7
Nu te pregăteai aproape niciodată pentru a ţi-
ne cuvânt fraţilor, ci te rugai ca să-ţi dea Dom-
nul cuvânt de învăţătură. Şi chiar şi când erai
pe jumătate bolnav şi pe jumătate orb, gârbo-
vit de bătrâneţe, dragostea faţă de ucenicii tăi
te ajuta ca să treci peste neputinţa ta, pentru
a-i folosi pe cei care cântau Domnului: Aliluia.

Icosul 7
Tu te purtai firesc şi simplu, vorbeai rar şi ca
din inimă. Dar avântul rugăciunii fierbinţi către
Dumnezeu, prin cuvântul tău, cuprindea pe cei
de faţă şi le înălţa cugetul în acea lume unde
realităţile dumnezeieşti se contemplează ca
ceva vădit.
Bucură-te, părinte, cel care însetai să-i vezi pe
ucenici bucurându-se de ‚‚toată plinirea Dum-
nezeirii’’;
Bucură-te, părinte, cel care slăveai pe Domnul
văzând eliberarea sufletelor de mrejele înşelă-
ciunii;
Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai că pocă-

9
inţa adâncă este foc care mistuie tot ce e necu-
rat în om;
Bucură-te, părinte, cel care plângeai pentru tot
Adamul, pentru întregul Om;
Bucură-te, părinte, cel care prin pomenirea lui
Dumnezeu îţi sfinţeai toată lucrarea şi cuvân-
tul;
Bucură-te, părinte, cel care ne povăţuiai cum
să facem ca viaţa de zi cu zi să devină o necon-
tenită împărtăşire cu Domnul;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 8
Tu învăţai că singurul început şi temei al vieţii
duhovniceşti este pocăinţa. Şi când te afundai
cu întreaga ta fiinţă în acel iad dureros al pocă-
inţei, se pogora asupra ta harul Sfântului Duh
şi te ridica în ţărmul Dumnezeieştii vieţi. De
acest har se umplea fiecare cuvânt al tău, fie-
care mişcare a sufletului şi a inimii tale. Toate
manifestările din viaţa zilnică, până la cele mai
mici amănunte, purtau pecetea curatei con-
templări a Adevărului. Inima ta cânta: Aliluia.

Icosul 8
Drumul nerătăcit către contemplare şi dumne-

10
zeiasca dragoste este unul singur: pocăinţa. Iar
ultima culme a vederii lui Dumnezeu este
atunci când omul întreg se adânceşte în Dum-
nezeu şi Lumina cea necreată umple întreaga
sa fiinţă: şi duhul şi sufletul, şi până şi trupul.
Dragostea, de acum nepământească, cuprinde
în întregime sufletul şi înclină omul spre rugă-
ciunea pentru întreaga lume, pentru toţi oa-
menii, pentru întreg Adamul.
Bucură-te, înfocat propovăduitor al pocăinţei;
Bucură-te, părinte, cel care mereu te afundai
în contemplaţie;
Bucură-te, părinte cel care învăţai că adevărata
cale spre cer trece prin iad;
Bucură-te, rugătorule pentru lume prin care
toate cursele vrăjmaşilor cad;
Bucură-te, cel care învăţai că scârbele sunt pe-
cetea alegerii de către Dumnezeu;
Bucură-te, cel care îndemnai să primim necazu-
rile şi scârbele cu bucurie şi mulţumire, oricât
ne-ar fi de greu;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 9
Suferinţele preschimbă omul, asemănându-l
Fiului Celui Unul – născut, Carele însuşi a sufe-
rit până la moarte. Suferinţele aduc un rod
11
atât de măreţ, încât, dacă am fi noi ceva mai
înţelegători, nu am mai dori nicidecum ‚‚a ne
pogorî de pe cruce’’, ci am cânta: Aliluia.

Icosul 9
Durerile sunt de neocolit pentru a primi Dum-
nezeieştile dăruiri. Dacă ne apropiem de pris-
tolul lui Dumnezeu zdrobiţi până la capăt sub
povara scârbelor, de vom adăuga acestora şi
propria noastră zdrobire lăuntrică şi pocăinţă,
necruţându-ne pe noi, atunci fără îndoială,
dumnezeiasca lumină ne va adumbri.
Bucură-te, părinte, cel care ne-ai învăţat să ce-
rem ajutorul lui Dumnezeu pentru a răbda su-
ferinţele şi necazurile;
Bucură-te, părinte, cel care ne îndemnai să nu
cerem izbăvirea de ele;
Bucură-te, părinte, cel care ne încurajai că
Domnul pogoară mila Sa peste cei care rabdă
scârbe pentru El;
Bucură-te, părinte, cel care din proprie expe-
rienţă ştiai că crucea devine negrăit de dulce
când sufletul e cercetat de El;
Bucură-te, părinte, cel care ziceai că adevărata
veşnică proslăvire nu e decât cruce, ocări, defă-
imări, sărăcie, dureri, poate chiar moarte;
Bucură-te, părinte, cel care ne asigurai că este
cu neputinţă a se mântui omul fără durere;
12
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 10
Pomenirea morţii învaţă adevărata rugăciune.
Pomenirea morţii umple sufletul de o sfântă
frică şi de trezvie care nu îi mai îngăduie omu-
lui să greşească. Pomenirea morţii aduce ade-
vărata pocăinţă. Iar printre lacrimi sufletul stri-
gă: Aliluia.

Icosul 10
Să ne gândim la propria moarte, să contem-
plăm la Dreptul Judecător, să ne temem de în-
fricoşătoarea Judecată, să ne gândim cu cutre-
mur care va fi soarta noastră având în vedere
mulţimea păcatelor. Să înţelegem că suntem
vrednici de iad, dar să nădăjduim în mila Dom-
nului, Carele S-a răstignit ca să mântuiască tot
Omul.
Bucură-te, părinte, cel care ai învăţat de la
sfântul Siluan că trebuie să ne ţinem mintea în
iad, dar să nu deznădăjduim;
Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai că dacă
ne pocăim nici un păcat nu ne poate despărţii
de Domnul pe care Îl iubim;
Bucură-te, părinte, cel care ne-ai ajutat ca prin

13
pomenirea morţii să nu mai irosim nici o clipă
de viaţă;
Bucură-te, părinte, cel care ne-ai povăţuit să
nu deznădăjduim, căci demonul pentru aceasta
îşi dă întreaga silinţă;
Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai să ne
păzim mintea de şoaptele celui viclean;
Bucură-te, părinte, cel care insistai să ardem cu
Numele Domnului toate mrejele celui tiran;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 11
Inceputul vieţii duhovniceşti este începutul
luptei cu păcatul, cu patimile. A birui patimile
este lucrarea cea mai grea, însă această biru-
inţă este şi cea mai mare dintre toate. Patimile
se biruiesc printr-o lungă, încrâncenată luptă,
grea şi neîntreruptă, zi şi noapte, cu împreună
lucrarea harului. Fără har n-am putea nici mă-
car să zicem: Aliluia.

Icosul 11
Patimile întunecă mintea, patimile răcesc ini-
ma, patimile ne taie îndrăzneala spre Dumne-
zeu, patimile întunecă chipul lui Dumnezeu din
om. Este de neapărată trebuinţă să ne curăţim

14
mintea şi inima şi întreg sufletul nostru.
Bucură-te, părinte, cel care ai luptat cu patimi-
le până la sânge;
Bucură-te, părinte, cel care ziceai că lepădarea
de sine în fiecare clipă este cea mai grea cruce;
Bucură-te, părinte, cel care ai biruit pe omul
cel vechi;
Bucură-te, părinte, cel care te-ai făcut rob al lui
Dumnezeu în veci;
Bucură-te, părinte, cel care ai zdrobit jugul pă-
catului;
Bucură-te, părinte, cel care te-ai dezbrăcat de
voia proprie şi te-ai predat Domnului;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 12
Tu te-ai ostenit să ne transmiţi nouă toată în-
văţătura pe care ai primit-o de la duhovnices-
cul tău părinte, sfântul Siluan. Şi după o viaţă
cuvioasă de 98 de ani, cu bucurie ţi-ai dat sufle-
tul în mâinile Domnului celui iubit. Iar acum te
veseleşti cu toţi îngerii şi toţi sfinţii cântând:
Aliluia.

Icosul 12
Domnul îţi descoperise vremea adormirii tale

15
şi, mai înainte de a pleca, tu ţi-ai mângâiat uce-
nicii şi le-ai zis ‚‚după ieşirea mea cea după trup
noi nu ne despărţim’’
Bucură-te, vas ales al Domnului;
Bucură-te, rugătorule neîncetat pentru mântu-
irea Omului;
Bucură-te, mijlocitorul nostru cel neobosit;
Bucură-te, ajutătorul nostru cel neclintit;
Bucură-te, părinte, care ne-ai povăţuit cu mare
dragoste;
Bucură-te, părinte, care nu ne uiţi nici după
moarte;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 13
O, Sfinte Preacuvioase Părinte Sofronie, tu ne-
ai povăţuit şi prin cuvinte de folos şi prin pilda
vieţii tale, încercând să ne areţi calea spre de-
săvârşire. Ajută-ne prin rugăciunile tale să nu
fie zadarnice ostenelile tale, ci însutit roditoa-
re, şi, urmând ţie, veşnic să cântăm împreună
cu tine: Aliluia. (Acest Condac se spune de trei
ori)

Icosul 1
Insetând după Dumnezeu tu ai părăsit pictura

16
şi te-ai retras în Sfântul Munte Athos ca să-L ai
pe Hristos mai adevărat. Şi din pronia lui Dum-
nezeu, întâlnindu-te cu Sfântul Siluan, s-a pro-
dus un eveniment istoric care avea să influ-
enţeze întreaga noastră epocă.
Bucură-te, floare bine înmiresmată răsărită din
Moscova;
Bucură-te, fire de artist care foarte ai iubit pic-
tura;
Bucură-te, încordat căutător al celor veşnice;
Bucură-te, cel care te-ai lepădat de cele vre-
melnice;
Bucură-te, cel care ai abandonat pictura pen-
tru Hristos;
Bucură-te, cel care ai căutat numai cele pentru
suflet de folos;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neos-
tenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 1
Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, văzând
că încă din tinereţe ai cunoscut o încordată că-
utare lăuntrică (cum poate omul dobândi veş-
nicia?) ţi-a dat să trăieşti o dumnezeiască cer-
cetare, care ţi-a schimbat toată viaţa. Bucură-
te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

17
Rugaciune:
Cuvioase părinte Sofronie, ajută-ne pe noi cu
rugăciunile tale să trăim în dragoste şi în frică
de Dumnezeu. Ajută-ne să petrecem în trezvie
şi în rugăciune neîncetată. Ajută-ne să dobân-
dim rugăciunea cea adevărată. Ajută-ne să ne
curăţim ochii sufletului ca să ajungem la vede-
rea lui Dumnezeu. Ajută-ne să trăim în pocă-
inţă şi în luptă cu păcatul, având pururi pome-
nirea morţii înaintea noastră. Ajută-ne să bi-
ruim mândria din noi şi să ne lepădăm desăvâ-
rşit de voile şi poftele noastre. Ajută-ne să tră-
im în pace, unire şi dragoste cu toţi oamenii, ca
să fim una, după modelul Sfintei Treimi. Ajută-
ne, părinte sfinte, să punem început bun şi să
ne mântuim. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine,
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită
şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nos-
tru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi
mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafi-
mii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cu-
vântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Năs-
cătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi. Amin.

18