Acceptat de Dumnezeu

Introducere

Oare ce ne califică pentru a fi siguri că atunci când vom sa înaintea lui Dumnezeu
vom fi acceptați în raiul lui Dumnezeu? Știu că toți vom răspunde: harul! Dar cum
funcționează acest har? Nu ai uneori așa o teamă că s-ar putea ca judecata lui
Dumnezeu să fie diferită de a noastră?
Hai să încercăm să delușim acest subiect!

1. Să spui nu când alții spun da!

Matei 7:21 "Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia
cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. "Matei 7:22 "Mulţi
Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău?
N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele
Tău?’ " Mate 7:23 "Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut;
depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’ "
E un avertisment destul de serios. Prorocia, scoaterea de draci, minunile, toate
acestea reprezintă lucruri extraordinare, dar nimic nu este mai măreț decât a te
controloa pe tine, nimic nu este mai important decât să te lași biruit și construit
de Duhului lui Dumnezeu.

Iosif. A știu să spună nu ispitei când alții au spus da. Să știi să spui nu păcatului e
cea mai mare biruință pentru că este biruința asupra ta. Iosif era într-o țară
străină pe care nu el a ales-o, cu amărăciunea trădării de către frații lui și cu
perspectiva de a trăi bine pe seama lui Potifar. Deja se avea bine cu Potifar și nu
mai trebuia decât să fie bine și cu doamna Potifar și viitorul lui era asigurat.
Diavolul nu vine la noi cu coarne, cu copite și cu furca îm mână să îți spună: îți
rezerv cazanul nr 4. El vine pe fondul dezamăgirii de către semeni, prieteni, pe
fondul înstrăinării și al unei gânduri viclene, șmechere care să te împingă spre
păcat. Cum a luptat Iosif cu această ispită? Ce putere să ai ca să birui? Cum
funcționează harul lui Dumnezeu? Geneza 39:9 "El nu este mai mare decât mine
în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui.
Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui
Dumnezeu?” " Ceea ce spune de fpat Iosif aici este: omul acesta s-a purtat bine cu
mine. Nu pot să îmi bat joc de el, nu pot să mă port ca un nerecunoscător. Nu pot
să facu una ca asta omului care mi-a făcut bine, nu pot să fac una ca asta lui
Dumnezeu. Nu din frică pentru că frica nu a pocăit pe nimeni, ci din dragostea
care este recunoscătoare.
Să căutăm să înțelegem:
a. Iosif se oferă să ducă mâncare fraților săi la Sihem. Era o muncă de slugă
nu de fiu. Dar el vrea să le facă o bucurie. Nu i-a găsit la Sihem dar a
continuat să meargă pănă i-a găsit la Dotan. Dragostea îți dă putere să mai
faci un pas spre cei pe care îi iubești, să mai facu un sacrificiu, să mai
aștepți o vreme…! Dar ei l-au întâmpint cu ură și s-au sfătuit să îl omoare:
l-au aruncat într-o groapă: Geneza 37:20 "Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l
aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară
sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.” " Cel ce iubește desori
ajunge în groapa săpată de cei pe care îi iubește. Poate cineva să spună
 amin? Pot să garantez oricui în această dimineață că mai devreme sau mai
tărziu va ajunge în această groapă. Iată motivul pentru care trebuie să
spui nu păcatului când alții spun da: vine o zi când aruncat în groapă nu
mai rămâne nicio lumină decât cea de sus, de la Dumnezeu. Când medicul
dă din umeri, când soțul nu mai are ochi pentru tine, când copiii tăi nu îți
mai dau bună ziua, atunci vei înțelege că doar Dumnezeu este ajutorul tău
și, în aceea zi vei dori să poți privi cerul fără remușcare, fără frică, fără să
te osândească cugetul. Mulți cad și nu se mai ridică nu pentru faptul că
Dumnezeu nu poate, sau nu vrea, ci pentru că păcatul ne-a mâncat
credința care ne poate conduce spre Dumnezeu. Iată de ce trebuie să spui
nu păcatului când alții spun da.
b. Iosif are vise. Mai întăi se visează snop care stă în picioare iar snopii din
jur se aruncau la picioarele lui. Apoi visează cum soarele și luna și 11
stele se plecau înaintea lui. Sunt multe diferențe între om și animal dar
una dintre ele este că omul visează. Animalele nu au vise. Mulți oameni s-
au prăbușit pentru că nu au de ce merge înainte. Nu mai au nicio țintă, au
devenit cinici. Mulți tineri au îmbătrânit, dar nu în afară, ci înlăuntru.
Diavolul este expert în a transforma visele în coșmaruri. Mulți primi din
partea lui Dumnezeu promisiuni, El pune în inima noastră un vis pe care
păcatul îl distruge. Dumnezeu ne-a rânduit unui destin, Dumnezeu a
așezat în noi un vis care trebuie păstrat spunând nu păcatului când alții
spun da. Pentru că Dumnezeu nu vrea ca visul tău să fie o cenușă rece, ci
un jar mistuitor.
Ilustrație: când m-am întors la Dumnezeu, părinții mei care erau ortodocși
mi-au tăiat orice mijloc de trai. Prin fata cu care m-am căsătorit, Mina l-am
găsit pe Dumnezeu. Nu putea să stau cu mâinile în sân și m-am angajat
pentru a supraviețui. Mâncam cartofi prăjiți pentru că atât ne permiteam.
M-am angajat portar la tribunal și lucram 12 ore. Eram student la drept,
primul în an și colegi de-ai mei veneau la serviciul părinților lor care erau
judecători, procurori, avocați și când dădeau ochii cu mine mă întrebau ce
caut acolo? Părinții mei au fost bogați dar când m-am pocăit s-au supărat și
m-au lăsat fără niciun ban. Mușți dintre colegi râdeu de mine, sau le era
milă, unii credeau că mi-am pierdut mințile, dar eu aveam un vis în inimă și
știam că merită să lupt pentru el. După un an de zile de serviciu ca portar
am decis să merg la interviu la o companie ce căuta avocați debutanți și
care ofera un salariu foarte mare. Am plecat cu mare încredere pentru că
eu eram credincios. Când am ajuns la companie era 10 candidați. Toți erau
copiii cuiva cu nume: avocet, inspector, director…eu venea ca fost portar.
M-am cam dezumflat. Am fost al 9-lea la interviu. Mi-au pus 2 întrebări: una
din dreptul civil al obigațiilor și a doua dinntr-o disciplină de care nu am
auzit nicioadată. Am răspuns perfect la prima iar la a doua întrebare mă tot
frământam ce să fac. Mă hotărâsem să răspund ca un avocat, să vorbesc
repede, tare chira dacă nu avea niciun sens. Dar mi-am adus aminte că sunt
pocăit și am decis să spun nu când alții spun da. Și am spus: nu știu să
răspund și nu am auzit niciodată despre această expresie juridică. Am știut
că nu voi avea postul dar ei au zâmbit și mi-au spus că sunt angajat. Am
vrut să fug de teamă că se vor răzgândi, dar am rămas și i-am întrebat de ce
m-au angajat dacă nu am știut nimic la a doua întrebare. Ei mi-au spus că
intreviu nu e doar o verficare a cunoștinșelor, ci și a cararcterului: cea de-a
doua întrebare au inventant-o și toți cei dinanintea mea au răspuns la ea.
Concluzia: se poate trăi ca pocăit, se poate trăi atunci când te hotărîști să spui nu
păcatului când alții spun da.

2. Să spui da când alții spun nu!

Matei 10:32 "De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi
mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; "
Nu poți o viață întreagă să stai cu piciorul pe frână și să faci precum motorul.
Trebuie să accelerezi dacă vrei să trăiești. Mulți stau cu mașina în garaj de frică
că îi scade prețul. Dar la Dumnezeu e diferit: cu cât ai mai mulți kilometrii
străbătuți cu atât ești mai prețuit. Marii oameni ai lui Dumnezeu au spus mereu:
nu mă voi opri din alergare. Evrei 12:1 "Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu
un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne
înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. "
Trebuie să spui nu păcatului când alții spun da dar trebuie și să spui da slujirii
când alții spun nu. Nu e credință atunci când ne izolăm între pereții bisericii. Nu e
credință să fugi de oameni într-o peșteră ca să fii sfânt. Dumnezeu nu vrea să fii
liliac, ci să mergi în lumina zilei, să alergi pentru El.
a. Avraam a auzit vocea Lui Dumnezeu care l-a chemat să slujească. Nu a
primt planul de slujire. A mers cu Dumnezeu în fiecare zi. S-a oprit când El
a spus stai și a mers când El a spus mergi. A parasite casa, cetatea,
rudeniile pentru o promisiune: din tine se va naște un popor. Au trecut
2000 de ani. Știe cineva de Avraam astăzi? Își ține Dumnezeu
promisiunea? Merită să îi slujești?
b. Caleb. A fost una dintre cele 12 iscoade ale Canaanului. A adus știri ,,așa
cum îi spunea inima’’ spune Biblia. A vorbit despre roadele Canaanului:
struguri mari, lapte și miere. Alte 10 iscoade nu au văzut decât uriașii lui
Anac. Așa sunte noi: vrem binecuvântări cât casa și necazuri cât gămălia
acului. Întodeauna binecuvântările mari aduc pe urmele tale uriașii lui
Anac. Caleb i-a îndemnat să lupte. Ei au decis să îl omoare. A scăpat
pentru că Dumnezeu a intervenit. Calen e omul ce are ,, unaltfel de duh’’ , o
altfel de inimă. E inima care merge înainte, care slujește chiar dacă
rămâne singur. Îl întălnim pete 45 de ani, la vărsta de 85 de ani. Stă de
vorbă cu Iosua care era guvernatorul noii țări. Iosua îi oferă un loc roditor,
o câmpie, cu izvir de apă dar Caleb vrea muntele Hrebonului. Iosua e
uimit. De ce vrei muntele Hrebronului? E doar piatră. Nu poți cultiva. Dar
bătrânul Caleb îi spune: acum 45 de ani i-am spus da lui Dumnezeu când
alții i-au spus nu. I-am îndemnat pe oameni să lupte dar s-au temut iar
astăzi sunt praf și pulbere. Toți au murit. Eu am spus da lui Dumnezeu și
la 85 de ani sunt ca stânca. Iosua 14:10 "Acum iată că Domnul m-a ţinut în
viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul
astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, şi acum iată că azi sunt în
vârstă de optzeci şi cinci de ani. "Iosua 14:11 "Şi astăzi, sunt tot aşa de
tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam
atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră. " Unii
încercă să fie vegetarieni. Bine pentru ei. Alții aleargă, alții folosesc
vitamin. Toate sunt bune. Dar adevărata putere vine din slujire. Când
slujești Dumnezeu nu are bătrâni, ci soldați. Caleb spune: dă-mi Hebronul
 că acolo au rămas 3 uriași de ai lui Anac. Merg să termin ce trebuia făcut
acum 45 de ani, merg pentru ca să mă audă credincioșii din Filadelfia că
trebuie să spui da slujirii când alții spun nu.

3. Să taci când alții vorbesc degeaba

Ioan 19:9 "A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?”
Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. "Ioan 19:10 "Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti?
Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!” "
Vine un timp în viață când credința te învață că trebuie să taci. Deseori ne
confruntăm cu nedreptatea. Oamenii nu mai judecă drept. Mulți dintre noi am
auzit vorbe rele la adresa noastră. În fața batjocoritorului Irod, Isus a tăcut. Irod
dorea să vadă cum Isus face vreo minune. Vroia spectacol. Isus a tăcut. Nu îi lăsa
pe oameni să facă circ din viața ta. În fața unor asemenea reacții e bine să taci.
Multe lucruri nu sunt așa cum trebuie: muncești mult și nu îți sunt recunoscute
meritele ai intenții bune dar oamenii le răstălmăcesc. Și uneori își vine să strigi,
să te lupți cu ei , să le spui în față cuvintele pe care le merită. Privește însă spre
pilda Domnului Isus care a tăcut. De ce a tăcut Isus? De ce să taci când alții
vorbesc degeaba?
a. Pentru că trebuie să lași ziua de ieri să vorbească. Prea mulți ne
argumentăm cu cuvinte când argumentul principal trebuie să fie ziua de
ieri. Hristos a tăcut pentru că întreaga lui viață era o dovadă a ceea ce este
El. Să construim cu fapta, nu cu vorba. Nu e nevoie de cuvinte când ziua de
ieri ai trait-o frumos. Mai devreme sau mai tărziu oamenii vor înțelege.
Orbii, șchiopii, surzii, leproșii erau cuvintele nerostite ale lui Isus.
Sufletele care au fost ridicate din noroi erau principalele cuvinte ale lui
Isus. Uneori ne justificăm, ne lamentăm, vorbim mult pentru că în ziua de
ieri nu prea se găsește vreo faptă bună.
b. Pentru că trebuie să lași ziua de mâine să vorbească. Hristos va merge
la cruce. El știa de unde a venit și unde se va duce. Știa că misiunea Lui e
să fie jertfă pentru cei pierduți. Nu avea nevoie, nu simțea nevoia de a
explica, ceea ce reprezenta ținta vieții lui. Uneori vorbim mult pentru că
ne lipsește curajul. Ne lipsește determinarea de a face ceea ce trebuie. Și
ne ascundem în spatele cuvintelor. Există un proverb românesc: ,,să taci și
să faci’’. Azi în fața unui ca Pilat, taci. Și fii hotărât ca în ziua de mâine să
mergi înainte, că împlinești destinul la care te-a chemat Dumnezeu.

Ilustrație: povestea unei fotografii. George nu și-a cunoscut părinții. El a

fost un pachet nedorit, așezat pe treptele unui orfelinat. A venit la Viață și
Lumină de copil. A crescut lângă noi. Când a devenit adolescent și mai apoi
tânăr avea o expresie: ,,da, domnu’ ‘’! Dacă era nevoie să mature cineva: da,
domnu! Dacă era nevoie să dea cineva zăpada el: da, domnu. Irina a venit la
noi după o drama în familie. Un copil tăcut. Rar vorbea. Foarte timidă,
respectuoasă și harnică. Când am botezat-o aproape a șoptit. George când
era în apa botezului îi bătea inima că am putut să simt.
Într-o zi au bătut la ușa biroului. S-au așezat:George și Irina. Mi-au spus că
vor să se căsătorească. ,,Cât de repede’’ au zis ei. I-am întrebat cum vor să
facă nunta: cu mulți invitați mi-au spus. Avem mulți prieteni de pe la
orfelinatele prin care am fost. I-am întrebat dacă știu căt costă un meniu.
Au tăcut. I-am întrebat dacă au rochie de mireasă și costum de mire. Au
tăcut. I-am întrebat dacă au unde locui după nuntă. Au tăcut. I-am întrebat
dacă au serviciu. Abia atunci George mi-a spus încet: va purta Dumnezeu de
grijă. Am rămas fără replica. Sunt pastor. Cu aceste cuvinte mi-au închis
gura. E ceea ce le spun mereu oamenilor: nu vă neliniștiți, nu vă agitați, nu
vă pierdeți cu firea…Dumnezeu va purta de grijă.
Au plecat. Eu am rămas…cu 100 de frământări. Am sunat la biserică și am
aranjat ca tot personalul să slujească gratis. Am sunat prietenii și am făcut
rost de rochie de mireasă și costum. Am făcut rost de bani pentru meniuri.
Am sunat la toți prietenii. Cineva m-a sunat și m-a întrebat dacă nu știu un
tănăr care fie harnic, fără mofturi și să lucreaze. Unul care să zică: da,
domnu? Am întrebat eu. Așa am găsut slujbă pentru George. O familie de
prieteni m-au rugat să le găsesc un babysitter. O tănără care să fie
respectuoasă și discrete. Am întrebat-o pe Irina dacă vrea. Mi-a spus cu
ochii în lacrimi că de mica visa la așa ceva. Cu o săptămână înainte de nuntă
un prieten din Australia m-a întrebat dacă nu știu un cuplu de tineri
credincioși, săraci pentru că el are o garsonieră în București, în centru pe
care vrea să le-o dea gratis ca să locuiască acolo. În ziua nunții le-am dat
cheiile garsonierei.
Când am ajuns la tortul miresei, George și Irina au venit la masa unde eram
iar George cu ochii sclipind de bucurie mi-a spus: ,,Domnu! Nu v-am spus eu
că Dumnezeu poartă de grijă?

Amin!