Elev: Rata Georgian

Clasa: a XIII-a RP
 Difractia luminii

Lumina este una dintre formele importante de energie. Fara energia

eliberata de soare viata pe Pamant nu ar fi posibila. Pe de alta parte, lumina
este radiatia care ne da posibilitatea sa vedem. Majoritatea obiectelor din
jurul nostru le vedem datorita luminii pe care o reflecta. Atunci cand lumina
obiectelor ajunge la ochiul nostru le vedem.
De obicei lumina stralucitoare a soarelui este considerate ca fiind pura
sau alba. Insa acest lucru nu este adevarat deoarece lumina alba este de fapt
o combinatie de mai multe culori. Culorile componente luminii albe se pot
vedea cu ochiul liber atunci cand razele de soare lumineaza picaturile de
ploaie, acest fenomen putand fi observat sub forma unui curcubeu. Cand
lumina e reflectata de marginea unei oglinzi sau atunci cand trece printr-un
recipient de sticla, poate fi vazuta o banda de culori denumita spectrul
luminii. Aceasta trece treptat de la culoarea rosu pana la violet. De obicei se
considera ca spectrul este alcatuit doar din sapte benzi colorate, nuantele mai
fine fiind neglizate. Aceste sapte culori sunt cele stiute ca fiind ale
curcubeului: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet.
Spectrul luminii reprezinta doar o parte din gama larga de radiatii
numita spectrul electromagnetic. Acesta mai cuprinde radiatiile gamma,
radiatiile X, ultravioletele, radiatiile infrarosii si undele radio. Aceste forme
de radiatii electromagnetice se propaga cu viteza luminii – sproximativ
300.000km/s.Diferenta principala intre aceste tipuri de unde elctromagnetice
o reprezinta lungimea lor, determinata de ritmul in care sunt produse undele
electromagnetice. In spectrul electromagnetic undele electromagnetice se
afla intre radiatiile infrarosii si cele ultraviolete.
Lentilele din aparatele de fotografiat si din instrumentele optice
formeaza imagini deviand radiatiile luminoase. Lentilele simple
confectionate produc franjuri colorati p emarginea imaginilor pe care le
formeaza deoarece deviaza radiatiile colorate mai mult sau mai putin. In
echipamentele de calitate, acest defect este eliminate folosind doua lentile
suprapuse, astfel incat prima lentila descompune lumina alba in radiatii
colorate, eliminand acele margini franjurate.
Precum a aratat Newton, lumina alba poate fi produsa combinand
radiatiile celor sapte culori ale curcubeului, insa exista o cale si mai simpla
de a face acest lucru. Radiatiile rosii, verzi si albastre pot fi combinate astfel
incat sa se obtina lumina alba, aceste trei culori fiind denumite culorile
primare ale luminii. Prin combinarea lor in diverse moduri se pot obtine alte
culori.
Faptul ca lumina alba este un amestec de mai multe culori ne ajuta sa
explicam de ce unele obiecte ne par necolorate. Daca un obiect reflecta toate
cele trei componente ale luminii albe, acesta va fi vazut alb, iar daca nu
reflecta nici una din aceste componente, va fi vazut negru.
Aproximativ in secolul III i.e.n., grecii au dedus ca lumina e emisa de
corputi luminoase, cum ar fi soarele sau carbunii incinsi, insa modul in care
radiatiile luminoase se formeaza si se deplaseaza in spatiu a ramas un mister
secole de-a randul. Chiar si in zilele noastre aceasta problema a ramas
neinteleasa de catre oamenii de stiinta.
In anii 1600, Isaac Newton sia ltii credeau ca lumina este compusa din
particule ce se misca cu viteza mare, particule denumite corpusculi. O alta
opinie despre compozitia luminii ii apartine olandezului Christian Huygens
si adeptilor sai. Acestia considerau ca lumina e alcatuita dintr-o succesiune
de unde.
In 1801, in urma unei serii de experimente cu privire la difractia
luminii, savantul englez Thomas Young a explicat aceasta plecand de la
presupunerea ca lumina se propaga sub forma de unde. Difractia luminii este
definita ca fiind un fenomen prin care lumina , in loc sa se propage in linie
dreapta, se imprastie usor la trecerea printr-o fanta ingusta.
In anul 1860 savantul scotian James Clerk Maxwell a sustinut ca lumina este
o forma particulara a energiei electromagnetice , aceasta deplasandu-se sub
forma de unde.
Cu toate acestea, la inceputul secolului XX, savantul german Max
Plank a demonstrat ca energia radiatiilor e formata din mici cantitati de
energie, numite cuante. Pe aceasta ipoteza se bazeaza teoria cuantica a
luminii emisa de Plank, teorie pentru care a primit premiul Nobel pentru
fizica in 1918. Cuanta de energie luminoasa este o particular denumita foton.
Intotdeauna lumina emisa sau absorbita se comporta ca un curent de fotoni.
Dupa cum s-a vazut, adevarata natura a luminii este greu de inteles.
Din acest motiv despre lumina se spune ca are o natura duala, iar pentru a-si
explica observatiile, savantii pot folosi atat teoria ondulatorie a luminii cat si
teoria crepusculara.
Asemenea electricitatii, lumina poate fi generata cu ajutorul altor
forme de energie. Soarele produce lumina si alte radiatii electromagnetice ca
urmare a unor reactii nucleare puternice care transforma hidrogenul in heliu.
Atunci cand carbunii sau lemnele ard, energia chimica a combustibilului se
transforma in caldura si lumina. La trecerea curentului printr-un filament
metalic, becurile transforma energia in lumina si caldura.
Unele organisme vii, precum viermii lemnosi si unele specii de pesti,
fungi si bacterii, emit lumina printr-un fenomen numit bioluminiscenta, in
urma caruia lumina este produsa pe baza energiei chimice, rezultata atunci
cand substanta numita lucifera se combina cu oxigenul.
 Laserul este una dintre cele mai folositoare surse de lumina. Intr-un
tub laser se stimuleaza atomii pentru a elibera fotoni cu ajutorul curentului
electric. Fotonii ies din tub sub forma unui fascicul ingust de lumina sau alt
tip de radiatie electromagnetica, in functie de substanta folosita pentru a
produce fotonii. Spre deosebire de lumina normala, lumina de laser este
coerenta, astfel toate undele luminoase osciland impreuna. Fasciculul de raze
are numeroase utilizari: cicatrizarea tesuturilor in chirurgie, taierea otelului,
ghidarea proiectilelor catre tinta si transmiterea unor semnale de
comunicatie.

Difractia luminii

Difractia luminii reprezinta procesul de ocolire a obstacoleor de către

lumina atunci când acestea sunt comparabile cu lungimea de unda o radiatiei
incidente.
Difractia lumnii
1 – pe o fanta
L1
LR

S P0


)

N
E1 E2
Fascicul paralel
Fascicul difractat P

- atunci când dimensiunile fantei sunt foarte mici comparabile cu lungimea

de unda a luminii incidente.
- este explicata pe baza principiului lui Hayden.
Def: Ptr. orice punct de pe suprafata de unda a undei principale poate
fi o noua sursa de unde secundare.
 P0

Ecranul trebuie plasat în planul focal al lentilei convergente L2. Pe

ecran se observa fig. de difractie formata dintr-o sucesiune de franje
luminoase şi intunecate şi echidistante cu un max. central (puternic) imens.
Distributia intensitatii luminoase: L 2

L1

) 
O F

P
 L1 L2

S
P

)

1 2 F

Fenomene optice:
Optica: este acea parte a fizicii care studiaza lumina şi fenomenele ce
au loc la interactiunea luminii cu diferite medii.
Medii: - transparent: mediul care lasa sa treaca lumnia prin el;
- opac: nu lasa sa treaca lumina prin el.
Mediul izotrop: este mediul prin care o proprietate se manifesta la fel
pe orice difractie (viteza de propagare a luminii este aceeasi pe orice
directie).
1) I) Optica geometrica
- mersul razelor de lumina prin diferite medii.
Explica fenomene ca : reflexia luminii, refractia luminii, reflexia totala
şi dispersia.
Principiul fundamental al opticii geometrice este ca lumina se propaga
în linie dreapta.
II II) Reflexia luminii
III - fenomenul de intoarcere a luminii în mediul din care a provenit atunci
când intalneste suprafete de separatie dintre 2 medii.
Legile reflexiei:
1) raza incidenta, reflectata şi normala dusa în puncte de incidenta la
suprafete de separatie dintre 2 medii sunt coplanare.
2) Unghiul de incidenta = unghiul de reflexie.
III) Refractia luminii:
Reprezinta fenomenul de shimbare a directiei de propagare a luminii la
trecerea dintr-un mediu transparent în alt mediu transparent.
Legile refractiei:
1) raza incidenta, refractata şi normala la suprafata de separare dintre cele 2
medii dusa prin punctul de incidenta sunt coplanare.
2) n1sini = n2sinr.
n2>n1
IV) Reflexie totala
Pt. oricare i>l  reflexie totala
2) I) Optica ondulatorie