Ştefan IONESCU

IMPACTUL
AMENAJĂRILOR
HIDROTEHNICE
ASUPRA MEDIULUI

Consiliul Naţional al Cercetării

Ştiinţifice din Învăţământul Superior

Serie coordonată de :

Radu DROBOT
Universitatea Tehnică
C.N.C.S.I.S. de Construcţii Bucureşti
Jean Pierre CARBONNEL
Université "Pierre et Marie Curie"
Paris 6

Contract de Grant nr. 25444/1999

Editura *H*G*A* , Bucureşti

2001
 Ştefan IONESCU

IMPACTUL
AMENAJĂRILOR
HIDROTEHNICE
ASUPRA MEDIULUI

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice

C.N.C.S.I.S. din Învăţământul Superior

Contract de Grant nr. 25444/ 1999

Serie coordonată de :

prof.dr.ing. Radu DROBOT

Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
dr. Jean Pierre CARBONNEL
Université "Pierre et Marie Curie", Paris 6

Editura *H*G*A*, Bucureşti

2001
 Cristina Sorana IONESCU
Universitatea Politehnica Bucuresti
Splaiul Independentei 313, cod 77206
e-mail: c r i s t i n a @ e e e e . u n e s c o . p u b . r o

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

IONESCU, ŞTEFAN
Impactul amenajărilor hidrotehnice asupra mediului /
Ştefan Ionescu. – Bucureşti : Editura *H*G*A*, 2001
p. ; cm. – (Ingineria resurselor de apă)
ISBN 973-8176-04-2

504.06

Copyright © 2001. Editura *H*G*A*, Bucureşti

hga @o pe ns ys. ro
 PREFAŢĂ

Prezenta lucrare vizeazå încercarea de a råspunde necesitå¡ii obiective de a înlesni

punerea de acord a planificårii, proiectårii, execu¡iei ¿i exploatårii construc¡iilor
hidrotehnice cu cerin¡ele legitime ale protec¡iei mediului înconjuråtor, în condi¡iile în
care preocupårile în acest sens ale organismelor interna¡ionale, ale autoritå¡ilor politice
¿i administrative ale ¡årii ¿i ale unor numeroase grupuri sociale sunt din ce în ce mai
active ¿i mai profunde.
¥n inten¡ia ca procesul de echilibrare ra¡ionalå a obiectivelor economice ¿i sociale cu
cele de protec¡ie a mediului så aibå un caracter cooperant ¿i deschis, astfel încât så
exprime pe cât posibil interesele generale ale societå¡ii la un moment dat, în perspectiva
unei evolu¡ii viitoare anticipate, cartea abordeazå un spectru larg de probleme, de la cele
principiale, pânå la cele privind metodele concrete de studiu ¿i decizie.
Cartea se adreseazå în principal hidrotehnicienilor, fie încå studen¡i, fie ingineri sau
tehnicieni care lucreazå în domeniile planificårii, promovårii, finan¡årii, avizårii, pro-
iectårii, execu¡iei sau exploatårii construc¡iilor hidrotehnice. Printre hidrotehnicieni se
numårå ¿i cei care lucreazå în domeniul construc¡iilor hidrotehnice, chiar dacå au o
forma¡ie ini¡ialå diferitå (hidrologie, geologie, energeticå, îmbunåtå¡iri funciare,
economie ¿i planificare, mecanicå, electrotehnicå etc.). ¥n subsidiar, prezenta lucrare
poate fi utilå persoanelor sau grupurilor de altå specialitate (biologie, ecologie,
pedologie, silviculturå, pisciculturå, turism ¿i agrement etc.) care lucreazå temporar în
echipe multidisciplinare ce întocmesc sau avizeazå studiile de impact al construc¡iilor
hidrotehnice asupra mediului înconjuråtor ori sunt implicate în procesele de decizie
privind realizarea construc¡iilor hidrotehnice. ¥n måsura în care trateazå probleme de
principiu, materialul poate servi ca sugestie pentru abordarea problemelor de impact
asupra mediului din alte domenii ale construc¡iilor inginere¿ti ori ale unor obiective
industriale.
Prezenta lucrare grupeazå ¿i sistematizeazå o parte importantå a experien¡ei existente
în domeniu pe plan intern ¿i interna¡ional, punând la dispozi¡ie informa¡ii care så
permitå: în¡elegerea caracterului sistemic complex al fenomenelor de impact asupra
mediului, deprinderea modalitå¡ilor de identificare ¿i evaluare a acestora, conceperea ¿i
proiectarea måsurilor de ameliorare a impactului ¿i abordarea ra¡ionalå a proceselor de
decizie, în condi¡iile existen¡ei unui vast complex de criterii, adesea contradictorii.
Scopul lucrårii este de a oferi un îndrumar ¿i un stimulent pentru gândire, analizå ¿i
sintezå ¿i nu un inventar de efecte ¿i re¡ete de rezolvare, pe cât de inoperant din punct de
vedere practic, pe atât de dåunåtor din punct de vedere conceptual.
Pe de altå parte, cartea nu inten¡ioneazå (¿i nici nu poate) så facå din cititorii
hidrotehnicieni speciali¿ti care så poatå rezolva independent probleme de impact asupra
mediului ¿i/sau så-i transforme în ecologi, biologi, sociologi etc. De aceea, abordarea
disciplinelor conexe (în special a ecologiei) se face la un nivel general ¿i minimal, cu
scopul de a permite cititorilor så în¡eleagå necesitatea profundå a protec¡iei mediului ¿i
complexitatea ¿i natura sistemicå a fenomenelor de impact, så-¿i formeze un limbaj
comun minimal cu specialitå¡ile conexe ¿i så devinå capabili de a emite ¿i aviza teme de
studii, de a în¡elege ¿i aviza studii de impact ¿i de a putea lucra în echipe multidis-
ciplinare la realizarea acestora.

3
 Cuprinsul cår¡ii abordeazå complex problema impactului construc¡iilor asupra
mediului, ca un tratat de inginerie a mediului în domeniul amenajårilor ¿i
construc¡iilor hidrotehnice, cuprinzând concretizarea principiilor în måsuri cu caracter
ingineresc (tehnic, organizatoric sau decizional) destinate ameliorårii impactului, spre
deosebire de unele lucråri din domeniu, care abordeazå impactul mediului asupra apei.
*
* *
Prezenta lucrare a fost alcåtuitå pornind de la cursul de specialitate pe care autorul îl
sus¡ine la Facultatea de Hidrotehnicå din cadrul Universitå¡ii Tehnice de Construc¡ii
Bucure¿ti, completat astfel încât så devinå util ¿i activitå¡ilor de concep¡ie, avizare,
proiectare, execu¡ie ¿i exploatare a construc¡iilor hidrotehnice.
Fiind din 1992 membru al Comitetului Tehnic pentru Mediu Înconjuråtor al
Comisiei Interna¡ionale a Marilor Baraje (ICOLD), autorul a beneficiat de numeroase
documente elaborate de aceastå organiza¡ie, una dintre primele ¿i cele mai bine pregåtite
organiza¡ii profesionale interna¡ionale implicate în problematica protec¡iei mediului
înconjuråtor.
În procesul de în¡elegere ¿i asimilare a problemelor de ecologie, autorul a beneficiat
de unele rezultate ale studiilor realizate de Institutul de ªtiin¡e Biologice din Bucure¿ti ¿i
în particular de ajutorul ¿i sugestiile domnului dr.doc. Petre Bånårescu, membru
corespondent al Academiei Române ¿i al doamnei dr. Victoria Tatole, cårora le exprim
întreaga gratitudine. În pofida unor obiective ¿i justificate diferen¡e de opinie, dezbåtute
cu prilejul a nenumårate întâlniri pe parcursul a peste 10 ani, colaborarea exemplarå cu
dân¿ii constituie o dovadå cå dacå existå bunå credin¡å, ecologii ¿i inginerii se pot
în¡elege unii cu ¿i pe al¡ii, în gåsirea unor solu¡ii convenabile.

Autorul

4
 DIN PARTEA COORDONATORILOR

Beneficiind de sprijinul financiar acordat de Programul TEMPUS - PHARE, ini¡iat

de Comunitatea Europeanå, începând cu anul 1992, în cadrul Facultå¡ii de Hidrotehnicå
din Universitatea Tehnicå de Construc¡ii Bucure¿ti (UTCB) s-a înfiin¡at ªcoala de Studii
Academice Postuniversitare « Ingineria Resurselor de Apå », organizatå dupå
principiile ciclului 3 francez (D.E.A. - Diplôme d'Etudes Approfondies).
Derularea programelor TEMPUS (JEP 3801/92-95, respectiv S_JEP 09781/95-98)
în cadrul UTCB a fost esen¡ialå : a creat contacte ¿tiin¡ifice, a sprijinit financiar dezvol-
tarea învå¡åmântului postuniversitar, a facilitat ob¡inerea de burse pentru perfec¡ionarea
a 35 de tineri ingineri români în laboratoarele universitå¡ilor partenere din stråinåtate. ¥n
plus, a asigurat :
− formarea unui numår de peste 100 de speciali¿ti în domeniul ¿tiin¡elor apei ¿i
mediului ;
− pregåtirea profesionalå a 9 asisten¡i universitari ¿i peste 20 de doctoranzi ;
− 2 burse UE-RO ;
− prelegeri sus¡inute de profesori din Fran¡a (Université Pierre et Marie Curie
Paris, Université Louis Pasteur Strasbourg), Belgia (Université de Liège) ¿i
Italia (Università degli studi di Genova);
− crearea unui laborator de informaticå dotat cu aparaturå performantå ;
− înfiin¡area unei biblioteci de informaticå ;
− editarea unei serii de 30 de lucråri din domeniul hidrologiei, hidro-geologiei,
protec¡iei mediului sau al pregåtirii ¿tiin¡ifice fundamentale ;
− stabilirea de contacte cu Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL), Elve¡ia,
care a participat cu resurse financiare din partea statului elve¡ian la derularea celor
douå programe, inclusiv prin sponsorizarea a 2 cår¡i .
Faptul cå ¿i dupå încetarea derulårii proiectelor sus-men¡ionate ªcoala de Studii
Academice Postuniversitare « Ingineria Resurselor de Apå » continuå, demonstreazå,
dacå mai era necesar, renumele pe care ¿i l-a format în rândul universitå¡ilor ¿i
institu¡iilor de profil din România.
¥n vederea acoperirii cu materiale scrise a acestui domeniu atât de vast ¿i apropiat vie¡ii,
APA, coordonatorii celor 2 programe au decis så continue ¿i în viitor activitatea desfå¿uratå
în perioada celor 6 ani TEMPUS.
Rezultatul acestei inten¡ii îl constituie editarea unei noi serii de lucråri, intitulatå
« Ingineria Resurselor de Apå », care se adreseazå, în egalå måsurå, studen¡ilor,
docto-ranzilor, cercetåtorilor, precum ¿i speciali¿tilor preocupa¡i de pregåtirea
profesionalå continuå.

Coordonatori: Radu DROBOT şi Jean - Pierre CARBONNEL

 CUPRINS

1. MEDIUL ÎNCONJURÅTOR - SUPORT ªI OBIECT

AL EXISTENºEI ªI ACTIVITźII UMANE....................................... 9
1.1. Omul - produs ¿i componentå majorå a mediului......................... 9
1.2. Definirea mediului înconjuråtor.................................................... 9
1.3. Terra - suportul material al mediului............................................ 10
1.4. Unele date generale despre hidrosferå......................................... 11
1.5. Interven¡ia umanå în ecosferå....................................................... 13
1.6. Preocupåri ¿i solu¡ii pentru protec¡ia mediului planetar............... 17
Bibliografie............................................................................................. 19
2. CONSTRUCºIILE HIDROTEHNICE, FACTORI DE IMPACT
ªI COMPONENTE ALE MEDIULUI ÎNCONJURÅTOR..................... 21
2.1. Apa - resurså fundamentalå a planetei.......................................... 21
2.2. Importan¡a ¿i amploarea influen¡ei construc¡iilor hidrotehnice
asupra mediului ............................................................................ 26
2.3. Principalele categorii de efecte ale construc¡iilor hidrotehnice
asupra mediului înconjuråtor........................................................ 30
2.4. Måsuri posibile pentru ameliorarea impactului............................ 34
2.5. Principii de abordare a problemelor de impact
asupra mediului înconjuråtor........................................................ 37
2.6. Condi¡ii ¿i ac¡iuni necesare pentru rezolvarea
ra¡ionalå a problemelor de impact................................................. 38
Bibliografie............................................................................................. 40
3. IMPACTUL FUNCºIONAL
AL AMENAJÅRILOR HIDROTEHNICE.............................................. 41
3.1. Forme de impact func¡ional.......................................................... 41
3.2. Impactul regularizårii stocurilor de apå........................................ 42
3.3. Impactul produc¡iei de energie hidroelectricå............................... 50
3.4. Impactul asigurårii resurselor pentru alimentåri cu apå................ 53
3.5. Protec¡ie pentru diminuarea poluårii............................................. 54
3.6. Alte forme de impact func¡ional................................................... 54
Bibliografie............................................................................................. 54
4. NOºIUNI DE ECOLOGIE...................................................................... 57
4.1. Defini¡ia ¿i obiectul ecologiei....................................................... 57
4.2. No¡iuni din teoria sistemelor......................................................... 59
4.3. Sisteme biologice - defini¡ii.......................................................... 65
4.4. Caracteristici ale sistemelor biologice.......................................... 67
4.5. Ecosistemul ¿i componentele sale................................................. 67
4.6. Rela¡ii ¿i elemente importante în ecosistem.................................. 72
4.7. Consecin¡ele modificårii mediului asupra ecosistemelor.
Echilibrul biologic........................................................................ 76

6
 4.8. Limitele capacitå¡ii de autoreglare................................................ 77
4.9. Importan¡a ¿i cåile protec¡iei ecosistemelor.................................. 78
Bibliografie............................................................................................. 82

5. EFECTE ECOLOGICE ALE AMENAJÅRILOR HIDROTEHNICE ... 83

5.1. Particularitå¡i ale analizei efectelor ecologice...............… .............. 83
5.2. No¡iuni de limnologie................................................................... 84
5.3. Efectele barårii cursurilor de apå.................................................. 94
Bibliografie............................................................................................. 103
6. MÅSURI PENTRU AMELIORAREA IMPACTULUI ECOLOGIC..... 105
6.1. Måsuri necesare la concep¡ia ¿i proiectarea amenajårilor
hidrotehnice.................................................................................. 105
6.2. Måsuri în etapa de exploatare....................................................... 119
6.3. Condi¡ii pentru aplicarea måsurilor ecologice.............................. 130
Bibliografie............................................................................................. 131
7. EFECTE GEOFIZICE ALE BARAJELOR
ªI MÅSURI DE AMELIORARE A ACESTORA.................................. 133
7.1. Generalitå¡i................................................................................... 133
7.2. Modificarea morfologiei albiilor ¿i lacurilor............................... 133
7.3. Efecte regionale............................................................................ 142
7.4. Calitatea apei................................................................................ 146
7.5. Influen¡e asupra apelor subterane................................................. 153
7.6. Afectarea peisajului...................................................................... 157
Bibliografie............................................................................................. 164
8. IMPACTUL CONSTRUCºIILOR HIDROTEHNICE
ÎN DOMENIUL SOCIAL ªI ECONOMIC............................................. 167
8.1. Reevaluarea utilitå¡ilor ¿i folosin¡elor construc¡iilor hidrotehnice 167
8.2. Pescuitul ¿i ¿i piscicultura............................................................. 168
8.3. Dezvoltarea infrastructurii regionale............................................ 170
8.4. Ocuparea de terenuri..................................................................... 172
8.5. Influen¡e asupra popula¡iei din zona amenajårilor........................ 175
8.6. Protejarea vestigiilor culturale ¿i istorice..................................... 177
8.7. Activitå¡i de turism ¿i agrement.................................................... 180
Bibliografie............................................................................................. 184
9. PARTICULARITźI ALE IMPACTULUI UNOR TIPURI
SPECIALE DE CONSTRUCºII HIDROTEHNICE
ASUPRA MEDIULUI ¥NCONJURÅTOR ............................................ 185
9.1. Bazine de reten¡ie pentru apele reziduale sau materiile
depuse hidraulic ........................................................................... 185
9.2. Lucråri hidrotehnice subterane..................................................... 189
9.3. Canale hidrotehnice...................................................................... 191
9.4. Construc¡ii de canalizare ¿i epurare a apelor................................. 192
9.5. Construc¡ii de recuperare a unor terenuri imersate
sau inundabile .............................................................................. 193

7
 9.6. Construc¡ii portuare ¿i costiere.................................................... 194
Bibliografie............................................................................................. 194
10. EVALUAREA IMPACTULUI CONSTRUCºIILOR
HIDROTEHNICE ASUPRA MEDIULUI.............................................. 197
10.1. Cadrul legal................................................................................... 197
10.2. Con¡inutul documenta¡iilor de evaluarea a impactului................. 199
10.3. Stabilirea variantelor de proiect sau de regim de exploatare ....... 204
10.4. Metode de identificare a impactului............................................. 206
10.5. Metodologie de decizie multicriterialå......................................... 212
10.6. Analiza beneficiu - cost orientatå pe probleme
de mediu înconjuråtor .................................................................. 217
Bibliografie............................................................................................. 220
11. PROBLEME ORGANIZATORICE, ADMINISTRATIVE
ªI FINANCIARE..................................................................................... 221
11.1. Sistemul managementului de mediu ............................................ 221
11.2. Organizarea studiilor primare pentru analiza impactului
construc¡iilor hidrotehnice asupra mediului................................. 224
11.3. Monitorizarea factorilor de mediu .............................................. 230
11.4. Costuri aferente ameliorårii impactului asupra mediului ............. 233
11.5 Rela¡iile cu ter¡ii ¿i opinia publicå ............................................... 237
Bibliografie............................................................................................. 238
ANEXA – Matricea de identificare a impactului A.H.E. Drågan-Iad
asupra mediului înconjuråtor............................................................ 239

8
 1

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR - SUPORT ŞI OBIECT

AL EXISTENŢEI ŞI ACTIVITĂŢII UMANE

1.1. OMUL - PRODUS ŞI COMPONENTĂ MAJORĂ A MEDIULUI

Omul ca fiin¡å ¿i ca specie biologicå este produsul unui lung proces de

evolu¡ie ¿i selec¡ie naturalå, început pe planeta Terra cu milioane de ani în
urmå. Omul contemporan apar¡ine speciei Homo sapiens sapiens, apårutå acum
40-50 de mii de ani. Din punct de vedere strict biologic, omul este deci unul din
nenumåratele produse ale dezvoltårii vie¡ii în condi¡iile de mediu favorabile
apårute într-un mod încå incomplet în¡eles ¿i norocos pe aceastå oarecare
planetå a sistemului solar.
Pe de altå parte înså, prin con¿tiin¡a de sine, prin inteligen¡a sa, prin
capacitatea de a construi ¿i utiliza unelte ¿i ma¿ini, prin comportamentul social
inteligent ¿i organizat, omul a devenit în timp, începând de câteva mii de ani,
dar mai cu seamå în ultimele douå secole, un element cu totul deosebit al
mediului din care provenea: el a început så modifice în interesul såu lumea
înconjuråtoare, atât pe cea neînsufle¡itå, cât ¿i pe cea vie, iar modificårile sunt
importante, vizibile ¿i bogate în consecin¡e la o scarå din ce în ce mai mare,
mergând în ultimele decenii pânå la dimensiuni planetare.
De¿i a devenit o for¡å dominantå ¿i necontestatå a acestei lumi, omul ca
specie råmâne fundamental dependent de mediul natural, nu numai ca utilizator
con¿tient al resurselor acestuia, ci ¿i (sau poate mai ales) ca umilå ¿i trecåtoare
fiin¡å, care are nevoie de apå, de aer ¿i de hranå.

1.2. DEFINIREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Pentru a putea aborda ¿i în¡elege legåtura complexå om-mediu, este neapårat

necesar så se defineascå unele concepte, precizându-le con¡inutul ¿i limitele.
Orice defini¡ie implicå înså un punct de vedere: lumea nu este aceea¿i pentru un
vultur, pentru o furnicå, ori pentru un om; evident cå nu se poate adopta decât
un punct de vedere antropic. Referitor la defini¡ia mediului înconjuråtor, nici
precizarea punctului de vedere antropic nu este suficientå: lumea ¿i mediul

9
înconjuråtor sunt percepute ¿i în¡elese în mod diferit de un eschimos ¿i de un
locuitor al Africii ecuatoriale, de un påstor din Pamir ¿i de un pescar din
Filipine, de un crescåtor de vite ¿i de un o¡elar din Pittsburgh, de un poet ¿i de
un contabil, de un biolog ¿i de un inginer, fie acesta electronist, mecanic ori
constructor. ªi este bine så se sublinieze cå aceste puncte de vedere, probabil
foarte diferite, sunt obiective ¿i egal îndreptå¡ite la aten¡ia generalå. De aceea,
un punct de vedere care så poatå fi acceptat majoritatea oamenilor ¿i så
serveascå în¡elegerii între ace¿tia trebuie så fie cel al unui om ideal: locuitor al
planetei Terra, apar¡inând speciei Homo sapiens sapiens, cu care acesta se simte
solidar în aspira¡iile sale majore.
Existå în literatura de specialitate numeroase propuneri de defini¡ii ale
mediului înconjuråtor ¿i uneori în¿irarea lor este sugestivå, punând în eviden¡å
complexitatea no¡iunii. S-a ales dintre acestea numai una, elaboratå de Consiliul
Interna¡ional al Limbii Franceze, a cårei concizie ¿i încårcåturå semanticå se
armonizeazå mai bine cu obiectul preocupårilor noastre, construc¡iile
hidrotehnice. Din acest motiv ea a fost adoptatå ¿i de Comisia Interna¡ionalå a
Marilor Baraje (ICOLD, 1980) ¿i are urmåtoarea formå: Mediul înconjuråtor
este ansamblul, la un moment dat, al agen¡ilor fizici, chimici ¿i biologici ¿i al
factorilor sociali, susceptibili så aibå efecte directe sau indirecte, imediate sau
în timp, asupra fiin¡elor vii ¿i activitå¡ilor umane.

1.3. TERRA - SUPORTUL MATERIAL AL MEDIULUI

Orice concept privind mediul înconjuråtor, defini¡ia sa ¿i chiar faptul cå are

cine så discute despre acesta implicå existen¡a planetei noastre, Terra, pe care se
dezvoltå forme superioare de via¡å. Câteva informa¡ii sumare despre aceasta
sunt necesare ¿i revelante pentru o în¡elegere profundå a importan¡ei ¿i
semnifica¡iei studiului ¿i protec¡iei mediului înconjuråtor.
Universul accesibil observa¡iilor astronomice, denumit uneori Metagalaxie,
ale cårui dimensiuni cresc odatå cu perfec¡ionarea instrumentelor ¿i tehnicilor
de observa¡ie, are în prezent o razå de 15⋅ 109 ani-luminå ¿i numårå sute de
milioane de galaxii. O galaxie con¡ine de la sute de milioane la sute de miliarde
de stele. Una din aceste galaxii, de mårime mijlocie, este Galaxia noastrå, pe
care o observåm sub forma Cåii Lactee ¿i care con¡ine aproximativ 2⋅ 1011 stele.
Soarele nostru este una dintre ele, de mårime mijlocie, de formå sfericå cu raza
de 696.000 km, în jurul cåruia graviteazå nouå planete ¿i o însemnatå cantitate
de materie neorganizatå. Påmântul nostru, planeta Terra, este un corp rece (fårå
luminå proprie), aproape sferic, cu o razå medie de 6.371 km, care graviteazå în
jurul Soarelui la distan¡a medie de 149.600.000 km (Ureche, 1982; Toma ¿i
Stavinschi, 1986). O imagine mai corectå asupra acestor valori poate fi ob¡inutå

10
printr-o compara¡ie u¿or de intuit: dacå soarele ar fi o sferå cu un diametru de
7m (de înål¡imea unei case cu un etaj), atunci Påmântul ar avea dimensiunile
unei mingi de tenis, aflatå la o distan¡å de 1,5 km de aceasta.
Acest insignifiant corpuscul din univers are o calitate foarte rarå: datoritå
condi¡iilor pe care le îndepline¿te Soarele (stea simplå, de dimensiuni suficiente
pentru o activitate stabilå de cel pu¡in câteva miliarde de ani) ¿i Terra, ca planetå
(orbitå aproape circularå, cu razå potrivitå pentru a primi o anumitå cantitate de
radia¡ii ¿i cu o maså proprie ce asigurå o temperaturå internå potrivitå ¿i re¡inerea
unei atmosfere compuse din gaze cu greutate molecularå medie), pe acest corp a
putut så aparå ¿i så se dezvolte via¡a, care a atins formele superioare ale
organismelor cu con¿tiin¡å de sine. Marja de varia¡ie a acestor condi¡ii sine qua
non pentru via¡å este extraordinar de micå. Calcule bazate pe astronomia stelarå
aratå cå probabilitatea realizårii simultane a condi¡iilor de apari¡ie a vie¡ii în forme
imaginabile pe un corp ceresc oarecare din Galaxia noastrå este de 1/100.000
pânå la 1/1.000.000. Aceasta conduce la observa¡ia cå de¿i pot exista numeroase
alte planete pe care via¡a ar fi posibilå, acest fenomen este cu siguran¡å foarte rar
¿i excep¡ional în univers (Såhleanu, 1965).
Descrierea clasicå a planetei noastre s-a bazat multå vreme pe sistematizarea
conven¡ionalå a elementelor acesteia în patru sfere:
- atmosfera, constituitå din înveli¿ul gazos al acesteia;
- litosfera,alcåtuitå din scoar¡a terestrå solidå pânå la adâncimi explorabile;
- hidrosfera, cuprinzând apa în toate formele fizice ¿i loca¡iile cunoscute;
- biosfera, constituitå din înveli¿ul sub¡ire de substan¡å vie, liberå sau
impregnatå în materia celorlalte sfere.
¥n ultimele decenii s-a impus un nou concept: antroposfera, definit ca totalitatea
fiin¡elor umane, împreunå cu obiectele create de acestea ¿i cu rela¡iile dintre ele.
Adâncirea studiilor asupra planetei ¿i a vie¡ii în ultimul secol în special, a pus
în eviden¡å importan¡a fundamentalå a rela¡iilor ¿i interac¡iunilor dintre
elementele neînsufle¡ite ¿i cele vii în procesul evolu¡iei la scarå globalå. ¥n aceastå
concep¡ie, desigur, tot în mod conven¡ional, se define¿te toposfera ca sumå a
înveli¿urilor abiotice (neînsufle¡ite) ale planetei: atmosfera, litosfera ¿i hidrosfera.
Sistemul integrat ¿i dinamic alcåtuit din toposferå, biosferå ¿i rela¡iile
complexe ¿i reciproce dintre elementele acestora a fost denumit ecosferå. Foarte
adesea, în literatura modernå, ecosfera este adoptatå drept concept primar, toate
celelalte sfere ¿i elemente fiind considerate componente ale acesteia.

1.4. UNELE DATE GENERALE DESPRE HIDROSFERÅ

În domeniul hidrotehnicii ¿i al rela¡iilor acesteia cu mediul înconjuråtor, este

evidentå necesitatea unor informa¡ii despre apå, la nivel planetar.

11
 Rezervele mondiale de apå se ridicå la un volum total de aproximativ
1,4 miliarde km 3 , a cårui råspândire uniformå pe suprafa¡a globului ar da un
strat uniform de aproape 3.000 m grosime. În figura 1.1 sunt prezentate formele
sub care se gåse¿te aceastå apå, care aratå în mod convingåtor cât de mici sunt
în ultimå instan¡å cantitå¡ile de apå utilizabilå (de bunå calitate ¿i accesibilå).
(Haws, 1991; Budeanu ¿i Cålinescu, 1982).

Fig. 1.1. Bilanţul calităţii apei de pe planeta Terra.

Hidrosfera este un ansamblu fundamental dinamic. Anual o cantitate de

aproximativ 520.000 km 3 de apå se evaporå ¿i recad pe suprafa¡a globului sub
formå de precipita¡ii. Precipita¡iile anuale pe suprafa¡a continentalå a planetei,
însumând 107.000 km 3 , depå¿esc cu aproximativ 45.000 km 3 evapora¡iile
anuale, astfel cå în ciclul închis al apei pe glob, acest excedent se scurge sub
ac¡iunea gravita¡iei spre måri ¿i oceane, sub formå de râuri, ghe¡ari ¿i infiltra¡ii
subterane (Budeanu ¿i Cålinescu, 1982). Curen¡ii marini, valurile ¿i mareele
antreneazå, în mi¿carea lor, uria¿e mase de apå, considerabil mai mari decât cele
de pe uscat. Mi¿carea apei are consecin¡e importante asupra celorlalte elemente
ale ecosferei; men¡ionåm numai procesele de dizolvare ¿i spålare a rocilor ¿i
solurilor, urmate de transport la mari distan¡e, depuneri ¿i procese metamorfice

12
ulterioare. Anual, numai din procesele de eroziune superficialå, sunt
transportate de pe continente în oceane zeci de miliarde de tone de material
solid. Marile fluvii ale planetei, în special cele din zonele tropicale, transportå
anual uria¿e cantitå¡i de sedimente; de exemplu (în milioane de tone/an): Hwang
Ho - 1.600, Gange - 1.455, Amazon - 363, Mississippi - 300, Irrawaddi - 299,
Nil - 111 (Brown, 1988).

1.5. INTERVENŢIA UMANĂ ÎN ECOSFERĂ

Istoria planetei Terra ¿i a vie¡ii pe aceasta este o istorie a transformårilor, a

modificårilor continue, mai lente sau mai rapide, pe care le suferå ecosfera.
Echilibrul aparent al naturii este nu echilibru dinamic, în permanentå schimbare ¿i
evolu¡ie. Istoria vie¡ii pe Påmânt a fost marcatå în repetate rânduri de perioade
critice, în care au avut loc fenomene extinse de eliminare definitivå a unor specii,
denumite dispari¡ii în maså. Aceste restrângeri ale formelor de via¡å definesc
limitele erelor geologice ¿i indicå schimbåri globale în acele vremuri. ¥n ultimii
500 de milioane de ani au avut loc ¿ase asemenea fenomene pe scarå largå; unul
din cele mai acute, petrecut la sfâr¿itul erei permiene (cu 240 mil. ani în urmå), a
dus, probabil, la exterminarea a 95% din toate speciile vii din ocean (Simberloff,
1983). Se estimeazå cå 99,9% dintre speciile care au tråit pe Terra sunt acum
dispårute (Raup, 1991). Numeroasele ipoteze ¿i explica¡ii avansate suscitå tot
atâtea controverse, dar anumite concluzii sunt suficient de concludente:
- dispari¡ia unor specii nu a fost bruscå, ci s-a consumat în timp îndelungat
(în mediul marin au dispårut în asemenea perioade în medie 1,2 specii pe
mileniu; reptilele uria¿e au dispårut în peste 2 milioane de ani);
- dupå o astfel de dispari¡ie, cursul normal al vie¡ii se reia cu dificultate,
diversitatea existen¡ei anterioare atingându-se dupå câteva milioane de ani;
- nici una din aceste dispari¡ii nu a fost cauzatå de om.
Abia în pleistocenul târziu (acum 10.000 de ani) se pare cå omul, vânåtorul
din neolitic, a fost cauza dispari¡iei mamiferelor mari din Europa ¿i America de
Nord. Existå ¿i alte modificåri ale ecosferei, petrecute în ultimii 5.000 de ani,
explicate ipotetic ca urmåri ale activitå¡ii umane: de¿ertificarea unor zone din
Orientul apropiat ¿i Sahara datoritå despåduririlor ¿i chiar recenta de¿ertificare a
Sahelului, ca urmare a suprapå¿unatului (respectiv înmul¡irii excesive a
animalelor) devenit posibil prin eradicarea din zonå a mu¿tei tse-tse (Glossina
palpalis) prin utilizarea masivå a insecticidelor (Botnariuc ¿i Vådineanu, 1982).
Aceste modificåri s-au produs înså pe cåi naturale (chiar dacå au fost amorsate
de activitå¡i umane), în zone limitate sau în perioade îndelungate de timp, astfel
încât capacitatea de regenerare, reglare ¿i adaptare a naturii a limitat ¿i atenuat
efectele.

13
 Interven¡ia omului modern în ecosferå are înså câteva caracteristici, care o
deosebesc fundamental de procesele naturale; cele mai importante ¿i mai larg
acceptate dintre acestea sunt:
- în general omul nu se adapteazå la condi¡iile oferite de mediul natural, ci,
dimpotrivå, î¿i impune voin¡a, adaptând mediul la nevoile sale;
- în consecin¡å, rela¡ia dintre popula¡ia umanå ¿i mediu nu mai este
conduså prin mecanisme de autoreglare ¿i nu se subordoneazå legilor
ecologiei naturale; mediul a devenit un fel de materie primå pentru
activitatea umanå;
- din punct de vedere energetic, spre deosebire de restul lumii vii, care
utilizeazå practic în exclusivitate energia solarå directå sau înglobatå în
hranå, omul utilizeazå masiv resurse energetice din mediul înconjuråtor
(combustibilii fosili, cåderile de apå, dezintegrarea atomilor grei etc.);
- în lumea naturalå, ciclurile de transformare a materiei se supun legilor
unui echilibru dinamic, în care totul se transformå, iar de¿eurile activitå¡ii
unor fiin¡e folosesc altora, în re¡ele complicate de rela¡ii; popula¡ia umanå
înså produce cantitå¡i uria¿e de materii nedegradabile fizico-chimic sau
biochimic, care se acumuleazå ¿i adesea sunt direct ¿i intens dåunåtoare
lumii vii;
- mijloacele tehnice ¿i tehnologice de care dispune permit omului så
determine în mediul natural schimbåri de mare amploare ¿i profunzime ¿i
de excep¡ionalå rapiditate, uneori chiar explozive (Constantinescu, 1976);
- schimbårile nu sunt numai cantitative, ci ¿i calitative; prin nerespectarea
intrårilor ¿i a ie¿irilor naturale ale sistemelor ecologice ¿i a ciclurilor
biogeochimice naturale, se creeazå sisteme ¿i circuite artificiale, care nu
se integreazå în mediu, ci exercitå un impact unilateral asupra acestuia
(Budeanu ¿i Cålinescu, 1982);
- intensitatea ac¡iunilor omului asupra mediului înconjuråtor a crescut
exponen¡ial, asemeni dezvoltårii numerice a popula¡iei umane (fig. 1.2), a
dezvoltårii mijloacelor sale ¿tiin¡ifice, tehnice ¿i tehnologice ¿i implicit a
consumurilor de energie ¿i produc¡iei de de¿euri (Töfler, 1973).
Aceastå freneticå activitate umanå la scarå planetarå nu este rodul fanteziei
sau al unor ambi¡ii de¿arte; imensa majoritate a ac¡iunilor umane izvoråsc încå
din nevoia instinctivå de supravie¡uire la nivel individual, de grup sau de specie.
Din timpuri imemoriale, omul a ac¡ionat individual sau în grup, luptându-se din
greu cu natura potrivnicå ¿i cu adversari puternici, pentru a tråi mai bine, pentru
a avea hranå mai multå, mai bunå ¿i mai sigurå, pentru a se pune la adåpost de
vitregiile ¿i calamitå¡ile naturale, pentru a-¿i proteja progenitura ¿i a-¿i asigura
supravie¡uirea individualå ¿i ca specie. Aceastå pornire atavicå, zestrea sa de
animal, a fost tåria ¿i motorul evolu¡iei sale; pe aceasta se întemeiazå bunåstarea
materialå relativå a unor comunitå¡i umane în diferite locuri ¿i perioade ale

14
istoriei omenirii. Iar aceastå bunåstare constituie temelia pe care s-au clådit în
timp spiritualitatea umanå, religia ¿i filosofia, arta ¿i cultura, matematica, ¿tiin¡a
¿i tehnica, politica ¿i justi¡ia, genetica ¿i ecologia. De aceea, în mod perfect
justificat din punct de vedere filosofic, practic ¿i moral, scopul fundamental al
tuturor ac¡iunilor ¿i activitå¡ilor umane la scarå localå, na¡ionalå sau mondialå,
declarat ¿i recunoscut ca atare ¿i validat de cvasi-totalitatea organiza¡iilor ¿i
forumurilor politice na¡ionale ¿i interna¡ionale este aståzi ridicarea nivelului de
via¡å materialå ¿i spiritualå a oamenilor sau, într-o expresie sinteticå, îmbunåtå-
¡irea calitå¡ii vie¡ii oamenilor, al cåror numår este în continuå cre¿tere (fig. 1.2).

2025 - 8400 milioane

2000 - 6000 milioane
1990 - 5000 milioane
1968 - 3400 milioane
1500 1000 500 0 500 1000 1500
Popula¡ia - milioane locuitori anul 1900

anul 1500

anul 600

anul 350

anul 1 era noastrå

Fig. 1.2. Explozia demografică

(după Ramade, 1974, completat cu date UNESCO, 1999).

¥n mod concret ¿i practic, ac¡iunile ¿i activitå¡ile umane sunt gândite ¿i

realizate de cåtre persoane sau grupuri de oameni, de regulå lipsite de
preocupåri referitoare la mediul ambiant, nepregåtite din punct de vedere
¿tiin¡ific ¿i tehnic pentru aprecierea efectelor secundare ale activitå¡ii lor ¿i în
mod obiectiv ¿i neimputabil, lipsite de capacitatea de a anticipa asupra
consecin¡elor generale ¿i cumulate ale activitå¡ilor întregii comunitå¡i umane
asupra mediului înconjuråtor la scarå regionalå sau planetarå. De aceea, pânå la
apari¡ia ¿i con¿tientizarea crizei ecologice, aceste persoane sau grupuri nici nu
pot fi fåcute råpunzåtoare de ignoran¡a lor, de incon¿tien¡a cu care au ac¡ionat.

15
Ba mai mult, se cunosc numeroase exemple în care ac¡iuni umane menite så
amelioreze condi¡iile de mediu, au avut efecte contrare, din cauza unei obiective
necunoa¿teri a complexitå¡ii rela¡iilor ¿i influen¡elor în ecosferå. Unul din aceste
exemple, cel referitor la de¿ertificarea Sahelului, a fost men¡ionat mai înainte.
Dorind så-¿i amelioreze condi¡iile de via¡å, omul a ob¡inut adesea contrariul.
Figura 1.3 descrie simbolic procesul descris mai sus.

Scop: cre¿terea
? calitå¡ii vie¡ii

Rezultat: scåderea ac¡iuni:

calitå¡ii vie¡ii exploatarea

degradarea agresarea mediului

ireversibilå a M.I. înconjuråtor (M.I.)

depå¿irea
capacitå¡ii de
regenerare a M.I.

Fig. 1.3. Cercul vicios al agresiunii umane asupra mediului.

Efectele nocive ale activitå¡ii umane asupra mediului înconjuråtor, cumulate

în timp, au început så se facå sim¡ite ¿i så devinå supåråtoare în anumite zone
ale planetei, de regulå în cele mai intens populate ¿i mai industrializate, în
preajma celui de al doilea råzboi mondial, în special în S.U.A., iar dupå 1950 ¿i
în Europa occidentalå. La început efectele incriminate erau cele locale sau
regionale: poluarea aerului în marile ora¿e ¿i centre industriale, poluarea apelor
¿i dispari¡ia vie¡ii în râurile în care erau evacuate fårå epurare dejec¡iile urbane
¿i reziduurile industriale, degradarea ¿i erodarea terenurilor agricole utilizate
intensiv ¿i nera¡ional sau a celor defri¿ate masiv, dispari¡ia unor specii de
animale råmase fårå un habitat favorabil sau intens vânate ori pescuite etc.
Apoi, dupå ce aceste efecte au devenit alarmante ¿i au început så fie studiate
sistematic, s-a constatat cå unele au dimensiuni planetare; noi efecte nocive au
fost descoperite ca urmare a unor måsuråtori ¿i cercetåri speciale, inaccesibile
sim¡urilor umane. Dintre acestea se men¡ioneazå: cre¿terea con¡inutului de
bioxid de carbon în atmosferå, efectul de serå, pericolul topirii ghe¡urilor polare
¿i al cre¿terii sensibile a nivelului oceanelor, dispari¡ia localå ¿i periodicå a
stratului de ozon ce protejeazå lumea vie de radia¡ia ultravioletå excesivå etc.
Cauzele efectelor sunt uneori limpezi, alteori ipotetice, adesea controversate.
Unele date statistice indicå o agravare continuå a situa¡iei mediului înconjuråtor

16
cu o ratå de cre¿tere îngrijoråtoare. Natura vie, plantele ¿i animalele, par a fi în
special în pericol; o estimare a procesului de dispari¡ie a unor specii de
mamifere indicå o cre¿tere alarmantå a numårului de specii dispårute într-un
secol: 0,01 în pleistocen, 0,08 în pleistocenul târziu (odatå cu apari¡ia
vânåtorilor din neolitic), 17 în perioada anilor 1600-1980 era noastrå ¿i 145 în
perioada 1980-2000 (Brown, 1988). Restrângerea genofondului planetar ar
putea avea efecte deosebit de grave pe termen lung asupra condi¡iilor de
supravie¡uire a omenirii (Botnariuc, 1989).
Apari¡ia, amplificarea ¿i con¿tientizarea acestor efecte, cunoscute global sub
numele de crizå ecologicå, au condus la reac¡ia a numeroase grupuri de oameni.
La început, prin anii '50, au apårut grupuri izolate de protestatari, locale ¿i
modest organizate, adesea animate de naturali¿ti, medici ori sociologi. Cu
timpul, acestea au evoluat spre forme din ce în ce mai ample ¿i mai bine
organizate pe plan regional, na¡ional, interna¡ional ¿i mondial, trecând de la
simple forme de protest la partide politice, adesea cu o remarcabilå prizå la
public, precum ¿i la mari organiza¡ii ¿tiin¡ifice sau social-culturale, cu mare
influen¡å interna¡ionalå.
Imensul rol salutar al tuturor acestor organiza¡ii, de regulå foarte active pe
plan social ¿i publicitar, a fost trezirea opiniei publice mondiale, declan¿area
unei vaste campanii de studii ¿i cercetåri ¿tiin¡ifice complexe ¿i angajarea
tuturor organismelor politice, de la cele locale la cele interna¡ionale, în
problematica protec¡iei mediului înconjuråtor.

1.6. PREOCUPĂRI ŞI SOLUŢII

PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI PLANETAR

Studiile ¿tiin¡ifice de mare amploare asupra fenomenelor de interac¡iune

între activitå¡ile umane ¿i mediul natural au pus în eviden¡å caracterul planetar
al acestora ¿i fragilitatea echilibrului ecologic. A început elaborarea unor
strategii ¿i reguli care så permitå evitarea transformårii involuntare a eforturilor
umanitå¡ii depuse pentru o via¡å mai bunå, în contrariul såu, respectiv în
degradarea ireversibilå posibil foarte gravå a condi¡iilor de via¡å, mergând pânå
la periclitarea a înså¿i existen¡ei umane pe Terra.
Fårå îndoialå cå în atitudinea ¿i solu¡iile preconizate de o serie de grupåri ¿i
organiza¡ii ecologiste s-au strecurat adesea exageråri ¿i naivitå¡i, combinate,
uneori, cu forme agresive de ac¡iune. Poate cå acestea au fost necesare pentru
sensibilizarea opiniei publice; este înså evident cå solu¡iile de întoarcere la
naturå (preconizate ¿i de mi¿carea hippy, la începuturile sale) ¿i de stopare a
proceselor de dezvoltare economicå nu sunt realiste; ba mai mult, în pofida
inten¡iilor declarate, acestea sunt antiumaniste, întrucât nu numai cå nu pot

17
ajuta, ci condamnå la e¿ec efortul de a asigura condi¡ii de via¡å måcar minimale
pentru popula¡ia umanå în continuå cre¿tere.
Solu¡iile pentru asigurarea unui echilibru ecologic planetar convenabil ¿i
protec¡ia mediului înconjuråtor trebuie så porneascå de la un punct de vedere
antropic. Altfel, un punct de vedere care ar urmåri conservarea naturii în sine ¿i
pentru sine ar conduce cu siguran¡å la concluzia cå cea mai bunå solu¡ie ar fi
eliminarea urgentå a acestei specii prolifice, active, capricioase ¿i stricåtoare
care este Homo sapiens.
De aceea, în stabilirea conduitei sale în rela¡iile cu mediul înconjuråtor,
societatea umanå trebuie så gåseascå o cale de împåcare a intereselor deseori
contradictorii ale dezvoltårii economico-sociale cu cele ale men¡inerii unei
ecosfere sånåtoase.
Declara¡ia Conferin¡ei Na¡iunilor Unite asupra mediului înconjuråtor
(Stockholm, 1972) aråta în acest sens: Pentru a se bucura liber de binefacerile
naturii, omul trebuie så profite de cuno¿tin¡ele sale în vederea creårii,
împreunå cu aceasta, a unui mediu înconjuråtor mai bun. Protejarea ¿i
îmbunåtå¡irea mediului înconjuråtor, pentru genera¡iile actuale ¿i cele viitoare,
constituie pentru umanitate un obiectiv de prim ordin, o sarcinå a cårei
realizare va trebui coordonatå ¿i armonizatå cu cea a îndeplinirii obiectivelor
fundamentale deja fixate de pace ¿i de dezvoltare economicå ¿i socialå în
întreaga lume.
Rapoartele, devenite celebre, ale ¿i mai celebrului Club de la Roma dezvoltå
aceea¿i concep¡ie. ¥n primul raport din 1972 - Limitele cre¿terii - D. Meadows,
referindu-se la criticile aduse hiperindustrializårii, inclusiv de pe pozi¡ii
ecologice, sublinia cå nu e vorba de o opozi¡ie oarbå împotriva progresului, ci
de o opozi¡ie împotriva progresului orb. Al patrulea raport - Så ie¿im din epoca
risipei-din 1976, aråta: O societate echilibratå trebuie så ofere un nivel de via¡å
satisfåcåtor pe plan material, fårå a compromite calitatea vie¡ii. Bunåstarea ¿i
dezvoltarea acestei societå¡i nu vor putea fi garantate decât dacå structura
economicå va exploata resursele naturale în mod mai inteligent ¿i în armonie
cu natura. Tendin¡a trebuie så fie deci orientarea spre o economie bazatå, în
måsura posibilå, pe surse de energie practic inepuizabile, pe utilizarea de
materii prime larg disponibile sau/¿i regenerabile, pe o gestiune inteligentå a
resurselor alimentare ¿i a calitå¡ii mediului...
Principala modalitate concretå de transpunere în realitate a unor asemenea
principii este ingineria ecologicå. Aceasta trebuie så gåseascå în fiecare
domeniu de activitate umanå, solu¡iile, cåile ¿i mijloacele de dezvoltare
economicå compatibile cu protec¡ia mediului înconjuråtor: introducerea ¿i
dezvoltarea unor tehnologii nepoluante, înlocuirea unor resurse naturale,
schimbarea criteriilor de eficien¡å în adoptarea deciziilor de dezvoltare
economicå, compensarea imediatå ¿i directå a efectelor negative inevitabile
asupra mediului înconjuråtor etc.

18
 ¥n aplica¡iile sale, ingineria ecologicå trebuie så porneascå de la premisa cå
problema men¡inerii echilibrului ecologic, având un caracter fundamental
dinamic, nu este cea a påstrårii unei ståri neschimbate a naturii, ceea ce ar fi
împotriva legilor fundamentale de existen¡å a acesteia ¿i deci imposibil de
realizat, ci cea de a men¡ine viteza, profunzimea ¿i amploarea schimbårilor în
limite compatibile cu evolu¡ia echilibratå a mediului natural, cu capacitatea de
regenerare ¿i autoreglare a lumii vii. Opozi¡ia fa¡å de orice fel de schimbare este
nu numai nerealistå ¿i nera¡ionalå, ci chiar împotriva naturii, care se schimbå
continuu, cu sau fårå voia ori contribu¡ia omului.
Criteriul fundamental în aprecierea oportunitå¡ii ¿i admisibilitå¡ii schim-
bårilor produse de om în mediul înconjuråtor trebuie så fie ameliorarea vie¡ii
oamenilor în toate aspectele sale, inclusiv în cel al sånåtå¡ii mediului natural,
într-o largå perspectivå spa¡ialå ¿i temporalå. Aceastå responsabilitate fa¡å de
viitorul omenirii trebuie så devinå o caracteristicå a tuturor ac¡iunilor noastre;
aceasta implicå nu numai dorin¡å ¿i bunåvoin¡å, ci ¿i competen¡å în fiecare
domeniu de activitate, cercetåri ¿tiin¡ifice ¿i tehnice, afectarea de mijloace
financiare, preocupare ¿i efort politic ¿i administrativ, modificåri în mentalitatea
¿i modul de a gândi ¿i ac¡iona al majoritå¡ii oamenilor, începând cu cei ce au
putere de influen¡are ¿i adoptare a deciziilor.
Subliniind nevoia imperativå de responsabilitate, având ¿i o importantå
componentå moralå, Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu ¿i Dezvoltare a
Organiza¡iei Na¡iunilor Unite din 1987 argumenteazå: Noi împrumutåm de la
genera¡iile care vor veni un capital ecologic, ¿tiind precis cå nu-l vom putea
nicicând restitui. Ele vor avea tot dreptul så ne repro¿eze cå am fost risipitori,
dar nu vor putea nici odatå så recupereze ceea ce le datoråm. Ac¡ionåm astfel
pentru cå noi nu avem de dat socotealå nimånui: genera¡iile viitoare nu
voteazå, nu au nici o putere politicå sau financiarå, nu se pot ridica împotriva
deciziilor noastre. ªi poate cå înainte de a ac¡iona ireversibil, to¡i ar trebui så ne
amintim cuvintele lui Antoine de Saint-Exupery: Noi nu mo¿tenim påmântul de
la stråmo¿ii no¿tri, noi îl împrumutåm de la copiii no¿tri.

BIBLIOGRAFIE

Botnariuc N., Vådineanu V., Ecologie, Editura Didacticå ¿i Pedagogicå, Bucure¿ti,

1982.
Botnariuc N., Genofondul ¿i problemele ocrotirii lui, Editura ªtiin¡ificå ¿i
Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1989.
Brown L.R. (coordonator), Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnicå,
Bucure¿ti, 1988.
Budeanu C., Cålinescu E., Elemente de ecologie umanå, Editura ªtiin¡ificå ¿i
Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1982.

19
 Constantinescu N.N., Economia protec¡iei mediului natural, Editura Politicå,
Bucure¿ti, 1976.
Haws E.T., Raport General la Q 64, XVII ICOLD, vol. I, Wiena, 1991.
ICOLD, Dams and the environment, Buletin nr.35, Paris, 1980.
Ramade F., Eléments d'écologie appliquée, McGraw Hill, Paris, 1974.
Raup D.M., Extinction: Bad Genes or Bad Luck?, W.W. Nortom, New York, 1991.
Såhleanu V., Chimia, fizica ¿i matematica vie¡ii, Editura ªtiin¡ificå, Bucure¿ti,
1965.
Simberloff D., The Next Mass Extinction, Garden (martie 1983), Londra, 1983.
Toma E., Stavinschi M., La drum cu påmântul, Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå,
Bucure¿ti, 1986.
Töfler A., ªocul viitorului, Editura Politicå, Bucure¿ti, 1973.
Ureche V., Universul, vol.I Astronomie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982.

20
 2

CONSTRUCŢIILE HIDROTEHNICE,
FACTORI DE IMPACT ŞI COMPONENTE
ALE MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

2.1. APA - RESURSĂ FUNDAMENTALĂ A PLANETEI

În formele cunoscute pe Terra, via¡a este un proces care s-a dezvoltat pe

seama proprietå¡ilor chimice ¿i fizice ale solu¡iilor proteice coloidale, al cåror
suport este apa lichidå la o temperaturå convenabilå. Aceastå calitate de
componentå sine qua non a vie¡ii se datoreazå unui complex de proprietå¡i
favorabile proceselor vitale pe care apa le întrune¿te, dintre care men¡ionåm:
- bunå capacitate de dizolvare pentru såruri, pentru unele combina¡ii ale
carbonului, pentru aer ¿i oxigen;
- este un element constitutiv al particulelor coloidale;
- asigurå structura moleculelor ¿i structurilor moleculare (analog apei de
cristalizare în structurile cristaline);
- udå numeroase materiale, permi¡ând formarea înveli¿urilor lichide ale
particulelor coloidale ¿i determinând fenomenul de capilaritate;
- în interac¡iunea cu coloizii se modificå proprietå¡ile fizice ale ambelor
substan¡e;
- constanta sa dielectricå mare favorizeazå disocierea electroliticå a
substan¡elor dizolvate;
- capacitatea caloricå mare ¿i conductibilitatea termicå ridicatå îi permit så
joace un rol important în termoreglare;
- absoarbe radia¡iile de mare energie (ceea ce a fost probabil foarte
important în perioada de apari¡ie a vie¡ii) (Såhleanu, 1965).
Apa este deci un lichid biologic, constituind cea mai mare parte în
compozi¡ia celulelor ¿i a lichidelor intersti¡iale ¿i circulante ale organismelor
pluricelulare. Con¡inutul în apå al tuturor plantelor ¿i animalelor este foarte
ridicat, mergând pânå la 99,9% pentru unele vie¡uitoare marine primitive (de
exemplu meduzele). Corpul unui om adult este compus din 65-70% apå. Dar
apa nu este numai un component al organismelor vii, ci ¿i elementul care
condi¡ioneazå ¿i permite desfå¿urarea proceselor metabolice ¿i de histogenezå.

21
De exemplu, la om, formarea fiecårui kilogram de ¡esut viu necesitå o cantitate
de zece ori mai mare de apå. ¥n procesele de fotosintezå la nivel planetar se
înglobeazå anual în biomasa vegetalå 2.250 km 3 de apå, care reintrå par¡ial în
circuit prin catabolism ¿i mineralizarea organismelor moarte (Budeanu ¿i
Cålinescu, 1982). Aproximativ 25% din aceastå apå se pierde definitiv prin
eliberarea oxigenului (Gâ¿tescu, 1990).
Apa constituie ¿i un aliment indispensabil, atât pentru plante, cât ¿i pentru
animale: ea permite ajungerea sårurilor minerale solubile la celulele vegetale ¿i
respectiv men¡inerea echilibrului hidric al corpului animalelor, deci ¿i al
omului. Pentru om, apa constituie o resurså indispensabilå, de importan¡å
vitalå, fårå de care hrana ¿i cea mai mare parte a produselor ¿i activitå¡ilor sale
nu ar mai putea fi asigurate. Odatå cu sporirea popula¡iei ¿i dezvoltarea
industrialå necesitå¡ile de apå la nivelul tehnologiilor actuale sunt mari ¿i în
continuå cre¿tere. ¥n tabelul 2.1 sunt prezentate câteva consumuri specifice
medii pentru unele activitå¡i ¿i produse (Budeanu ¿i Cålinescu, 1982):

Tabelul 2.1

Consumuri specifice medii de apă pentru unele activităţi şi produse

Activitatea sau produsul Unitate de Consum de apå

måsurå (U.M.) pe U.M.
Irigarea culturilor
- grâu 1 ha 3600 - 7500 m 3
- sfeclå de zahår 1 ha 7000 - 9000 m 3
- orez 1 ha 16500 m 3
Asigurarea puterii în termocentrale 100 MW 36 m 3 /sec.
Produse alimentare
- carne 1 kg 30 m 3
- lapte 1l 4 - 8l
- zahår 1 kg 100 l
- ouå 1 bucatå 450-550 l
Produse industriale
- material fisionabil 1 tonå 20 tone
- cåråmizi 1 tonå 2-3 tone
- materiale plastice 1 tonå 1320 tone
- cauciuc sintetic 1 tonå 2500 tone
- hârtie 1 tonå 200 tone
- autovehicul mediu 1 bucatå 380 tone

22
 Consumul total mondial de apå dulce din râuri, lacuri ¿i bazine subterane
este evaluat la aproximativ 3.500 km 3 pe an, ceea ce revine la aproximativ
10 km 3 pe zi (la nivelul anului 1970); consumul este repartizat pe folosin¡e
principale astfel: 73% pentru agriculturå, 22% pentru industrie ¿i 5% pentru
nevoi menajere (Haws, 1991).
Consumul de apå a crescut continuu în decursul timpului; el s-a multiplicat
de aproximativ 35 de ori în ultimele trei secole, din care de 7 ori între anii 1900
¿i 1960 ¿i de 12 ori între 1900 ¿i 1990 (Haws, 1991; Budeanu ¿i Cålinescu,
1982). Dar nevoile de apå au crescut mai rapid din trei motive principale:
cre¿terea popula¡iei, schimbarea structurii activitå¡ilor ¿i produc¡iei umane ¿i
cre¿terea standardului de via¡å la nivel planetar. Aceste cre¿teri ¿i schimbåri au
fost ¿i vor fi inegale pe zone. Astfel, Banca Mondialå (World Development
Report 1989) estimeazå o cre¿tere a popula¡iei globului între anii 1985 ¿i 2025
de la 4.844 milioane locuitori la 8.415 milioane, din care în ¡årile slab
dezvoltate de la 3.666 la 7.078 milioane, iar în ¡årile puternic dezvoltate de la
1.179, la 1.336 milioane.
Cea mai importantå nevoie a popula¡iei în continuå cre¿tere este hrana. ¥n
1980, o treime din recolta mondialå provenea din cele terenurile irigate care
reprezentau 17% din totalul celor cultivabile (Brown, 1988). Pânå în anul 2025,
pentru a påstra nivelul de asigurare a hranei este necesarå dublarea produc¡iei
agricole; singura ¿anså realistå pentru aceasta este de a ob¡ine cel pu¡in 80% din
sporul de hranå prin irigarea de noi terenuri ¿i prin diversificarea produc¡iei
agricole, datoritå de asemenea iriga¡iilor (Le Moigne ¿.a., 1990).
Asigurarea unui nivel de trai acceptabil implicå o importantå cre¿tere a
consumurilor de energie, din care bunå parte în agriculturå sau industria
alimentarå. ¥ntre anii 1980 ¿i 1988, cre¿terea produc¡iei de energie în lume a
fost de 33% (din care 47% în Africa, 60% în Asia de Est ¿i Oceania, 97% în
restul Asiei, 77% în America Latinå, 22% în Europa de Est ¿i ¡årile din fosta
U.R.S.S., 23% în Europa de Vest ¿i 25% în America de Nord). Pentru a ¡ine
pasul cu necesitå¡ile, între anii 1988 ¿i 2000 s-a estimat ca necesarå o cre¿tere a
produc¡iei de energie de cel pu¡in 66%. O parte importantå din aceasta va fi
energie hidraulicå, singura energie regenerabilå actualmente economic
amenajabilå ¿i nepoluantå (Le Moigne ¿.a., 1990).
Tendin¡a acceleratå de urbanizare, mai cu seamå în ¡årile în curs de
dezvoltare, va conduce la o cre¿tere importantå a nevoilor de apå de foarte bunå
calitate, potabilå ¿i/sau industrialå.
Toate aceste utilizåri ale apei dulci sunt absolut vitale pentru omenire, iar
cre¿terile necesitå¡ilor estimate mai sus sunt la limita inferioarå a prognozelor
actuale. De unde î¿i va asigura omenirea aceste nevoi? Din fericire, apa este o
resurså regenerabilå, aflatå într-un permanent ciclu natural, al cårui furnizor de
energie este Soarele. Evapora¡ia datoratå cåldurii solare, excedentarå pe

23
suprafa¡a oceanelor, alimenteazå prin precipita¡ii continentele cu apå,
transformatå în cursul acestui proces din apå såratå în apå dulce. O imagine a
acestui ciclu, cuprinzând ¿i date cantitative (cifrele indicå propor¡ii relative din
1000 de unitå¡i ale apei din precipita¡ii), este prezentatå în figura 2.1 (Agnesse,
1971).
Apa dulce disponibilå, fåcând abstrac¡ie de marile lacuri naturale, se gåse¿te
în cursurile de apå (cu un volum mediu instantaneu de 2.000 km 3 , care se
reînnoie¿te la fiecare 18-20 zile) ¿i în depozite subterane, cu un volum de
40.000 km 3 , dar cu reînnoire foarte lentå (Haws, 1991). Stocul anual mediu de
apå din râuri (47.000 km 3 ) raportat la popula¡ie conduce la un disponibil
teoretic de peste 9.700 m 3 /an⋅om pe totalul planetei, repartiza¡i pe continente
astfel: Europa - 4.700, Asia - 5.000, Africa - 8.000, America de Nord - 20.000,
America de Sud - 44.000 ¿i Australia - 18.800 m 3 /an⋅om (Gâ¿tescu, 1990).

P r e c i p i t a ¡ i i 1000 511

78 52 376 5
E S I E E - evapora¡ii
390 480 130 S - scurgeri
I – infiltra¡ii
476 13

PLANTE USCAT
52
OCEAN 86 376
17
4 18 PÂNZÅ FREATICÅ
Activitå¡i umane

4 18

3 12
12 Activitå¡i industriale 3
17 5
1 6
5 Activitå¡i domestice 2

Fig. 2.1. Circuitul apei pe Terra (după Agnesse, 1971).

24
 ¥n România, stocul anual mediu pe râurile interioare este de 40 km 3 , iar cel
de pe Dunåre de 170 km 3 la intrare ¿i 200 km 3 la ie¿irea din ¡arå. Cum apa din
Dunåre este practic inutilizabilå pentru alimentåri cu apå în afara zonei de
câmpie riveranå, stocul utilizabil specific este de aproximativ 1.700 m 3 /an⋅om,
o valoare relativ modestå, care situeazå ¡ara noastrå printre ¡årile cu resurse
sårace din Europa. Apele subterane au, de asemenea, un volum modest de circa
9 km 3 , din care numai 5-6 km 3 tehnic utilizabili.
Din nefericire, apa dulce provenitå din precipita¡ii nu apare nici în locurile ¿i
nici în momentele potrivite cu necesitå¡ile umane ori ale naturii. Aproximativ
2/3 din aceasta se scurge rapid în timpul viiturilor, producând distrugeri în loc
de foloase, iar ceea ce råmâne este în principiu utilizabilå. Din aceasta se
asigurå necesarul mondial de circa 3.500 km 3 anual, care raportat la popula¡ie
conduce la un necesar mediu specific de 750 m 3 /an ¿i locuitor sau circa
2.000 l /zi⋅om. ¥n mod concret înså, necesarul variazå în timp ¿i este foarte
neuniform repartizat în spa¡iu pe suprafa¡a planetei, în func¡ie de zona
geograficå, climå, altitudine ¿i grad de dezvoltare economicå (reflectat în
capacitatea de captare, stocare ¿i transport a apei). Astfel, în ¡åri foarte
dezvoltate, cum este S.U.A., necesarul specific este ridicat ¿i în continuå
cre¿tere: 5.500 l /zi⋅om în anul 1960, 8.000 l /zi⋅om în 1975 ¿i 12.000 l /zi⋅om
preliminat pentru anul 2000. ¥n Europa necesarul specific este de circa
3.000 l /zi⋅om. ¥n unele ¡åri subdezvoltate ¿i regiuni aride, necesarul mediu
anual poate coborî sub 50 l /zi⋅om, iar în anumite perioade chiar sub limitele
biologic necesare supravie¡uirii. ¥n România, necesarul efectiv actual este de
aproximativ 850-900 m 3 /an⋅om (2.400 l /zi⋅om).
Ameliorarea satisfacerii nevoilor de apå dulce ale oamenilor ¿i ale naturii vii
se poate face actualmente pe câteva cåi, dintre care (exceptând stocarea localå,
necontrolatå ¿i de scurtå duratå ce se poate ob¡ine prin men¡inerea unei vegeta¡ii
corespunzåtoare pe soluri ¿i terenuri) se pot men¡iona:
1. captarea, stocarea ¿i transportul apei din râuri, lacuri ori pânze freatice în
vederea distribuirii în locul ¿i la momentul potrivit, conform necesitå¡ilor;
2. reutilizarea apei dupå o tratare corespunzåtoare, într-un lan¡ de folosin¡e
compatibil cu cerin¡ele de calitate impuse;
3. reducerea consumurilor specifice, a pierderilor din instala¡ii ¿i a risipei în
toate domeniile de utilizare (agriculturå, industrie, gospodårie urbanå
etc.), în special prin introducerea unor tehnologii adecvate în procesele
beneficiare, realizarea unor construc¡ii ¿i instala¡ii hidrotehnice de înaltå
calitate ¿i o exploatare responsabilå a acestora;
4. desalinizarea apelor marine ¿i oceanice;
5. topirea ghe¡urilor polare transportate prin plutire.

25
 Toate aceste cåi, dar mai cu seamå primele trei (de altfel singurele larg
aplicate pânå în prezent) aratå cå ameliorarea satisfacerii nevoilor de apå dulce
este posibilå numai prin realizarea ¿i exploatarea unor construc¡ii hidrotehnice
corespunzåtoare.

2.2. IMPORTANŢA ŞI AMPLOAREA INFLUENŢEI

CONSTRUCŢIILOR HIDROTEHNICE ASUPRA MEDIULUI

Construc¡iile hidrotehnice au în general o influen¡å caracteristicå asupra

mediului înconjuråtor, deosebitå de cea a celor mai multe crea¡ii sau activitå¡i
umane. Principalele argumente în favoarea unei asemenea prezump¡ii sunt
urmåtoarele:
- sunt, de regulå, nepoluante în exploatare, contribuind chiar în unele
cazuri la diminuarea poluårii apelor (construc¡iile de epurare a apelor);
- ac¡ioneazå direct ¿i determinant la gestionarea uneia din resursele
fundamentale ale planetei, apa, de importan¡å vitalå pentru mediul
înconjuråtor (natural ¿i antropic), fårå a se întrevedea o solu¡ie
alternativå;
- sunt implicate în quasi-totalitatea activitå¡ilor umane de orice naturå (in-
dustrie, agriculturå, cre¿terea animalelor, servicii urbane, naviga¡ie etc.);
- constituie un mijloc eficient de diminuare a efectelor catastrofale pe care
unele fenomene naturale (debite mari pe râuri, inunda¡ii, erodåri de
terenuri, furtuni ¿i uragane etc.) le pot avea asupra mediului natural sau/¿i
antropic;
- pot avea adesea dimensiuni fizice foarte mari, de ordinul de mårime al
elementelor mediului geografic natural, influen¡ând zone întinse ale
planetei ¿i introducând modificåri de importan¡å globalå;
- au, de regulå, un impact sigur, imediat ¿i foarte vizibil asupra mediului
înconjuråtor (la care se adaugå ¿i forme insidioase ori latente de impact);
fie cå acesta este sau nu benefic, el se aflå cu siguran¡å în aten¡ia opiniei
publice.
Caracterul nepoluant al celor mai multe construc¡ii hidrotehnice trebuie
subliniat în contrast cu caracterul marii majoritå¡i a crea¡iilor productive ¿i
activitå¡ilor umane. Se reaminte¿te cå a polua înseamnå a murdåri, a infecta, a
vicia, a face nociv. Trebuie så constatåm cå, în general, construc¡iile
hidrotehnice, de¿i pot afecta în sens negativ mediul înconjuråtor, nu ac¡ioneazå
asupra acestuia prin poluare; mai mult decât atât, unele construc¡ii hidrotehnice
sunt destinate depoluårii apei, altele måresc capacitatea de autoepurare naturalå,
iar unele servesc în mod direct la depozitarea, diluarea ori anihilarea unor
substan¡e ¿i materii poluante.

26
 Pe de altå parte, trebuie så se admitå cå problema principalå a protec¡iei
mediului înconjuråtor, din punct de vedere ecologic, la scarå localå ¿i planetarå
economic, social ¿i moral este problema poluårii mediului în toate
componentele sale: aer, apå, sol ¿i subsol. Pericolele majore privind viitorul
vie¡ii pe planeta noastrå (efectul de serå, dispari¡ia stratului protector de ozon
din stratosferå, apari¡ia unor boli ¿i muta¡ii genetice datorate metalelor grele ¿i
substan¡elor radioactive, epuizarea unor resurse printre care ¿i apa dulce curatå,
distrugerea unor terenuri cultivabile etc.) sunt legate în mod direct de diferite
procese de poluare, fie cå acestea sunt consecin¡e secundare ¿i nedorite ale unor
activitå¡i umane, fie cå sunt rezultatul utilizårii excesive ¿i îndelungate a unor
substan¡e în primå instan¡å utile (îngrå¿åminte chimice, pesticide, insecticide
etc.). Una din principalele metode de combatere a poluårii este gåsirea unor
procedee sau tehnologii noi, mai pu¡in sau deloc poluante, prin care så se ob¡inå
produse sau servicii similare.
Din acest punct de vedere, construc¡iile hidrotehnice constituie suportul unor
procedee ecologice, curate, pentru ob¡inerea energiei ¿i a produselor agricole:
energia hidroelectricå în locul energiei ob¡inute în termocentrale ¿i sporul de
produc¡ie vegetalå prin iriga¡ii în locul utilizårii îngrå¿åmintelor chimice
artificiale.
Dacå se face referire la importan¡a construc¡iilor hidrotehnice în gestiunea
resurselor de apå, la nivel local sau planetar, unele date statistice ar putea fi
relevante. Cele peste 40.000 de lacuri de acumulare (cu volum de apå mai mare
de 1.000.000 m 3 fiecare) existente pe glob au o capacitate totalå de 6.000 km 3 ,
adicå de peste trei ori mai mult decât volumul apei din toate râurile påmântului
la un moment dat. Cum reînnoirea apei din râuri se face la nivel mediu global în
aproximativ 18-20 de zile, volumul apei din lacurile de baraj reprezintå
aproximativ 1/8 din stocul anual al tuturor râurilor Terrei. Aceste rezerve de apå
permit o sensibilå sporire a consumului în raport cu posibilitå¡ile existente în
regim natural (Gâ¿tescu, 1990). Apele subterane au un volum total de
40.000 km 3 , din care aproximativ 1/3 tehnic utilizabile; în mod natural,
reînnoirea acestor ape se face foarte lent, unele având caracter fosil. Dar,
utilizarea unor tehnici moderne permite stocarea artificialå a apei în pânze
subterane, prin injectare sau irigare. Peste 2/3 din apa necesarå în Israel este
astfel stocatå. În California se depoziteazå anual, apå în bazine subterane,
2,5 miliarde m 3 prin injectare în pânze freatice (Brown, 1988).
¥n România, în regim natural pot fi utilizabili anual 5 km 3 apå. Datoritå
amenajårilor hidrotehnice existente, se poate asigura actualmente un necesar
mediu de 21 km 3 pe an, iar o amenajare hidrotehnicå integralå ar putea asigura
un necesar anual mediu de 61 km 3 apå, ridicând necesarul specific mediu de la

27
 sub 900 m 3 /an⋅om la ora actualå la un maximum posibil de aproximativ
2.600 m 3 /an⋅om. Comparativ cu Statele Unite ale Americii ¿i Europa
Occidentalå, unde necesarul actual este de peste 3.500 m 3 /an⋅om, respectiv cu
pu¡in sub 2000 m 3 /an⋅om, se observå nu numai relativa såråcie în resurse de apå
a ¡årii noastre, ci mai ales imperioasa necesitate de realizare integralå a
amenajårilor ¿i construc¡iilor hidrotehnice de gospodårire a apelor (regularizare,
stocare, captare, transport, tratare, epurare, recirculare, reutilizare etc.), strict
necesare pentru a asigura condi¡ii acceptabile (chiar ¿i modeste) pentru evolu¡ia
mediului viu, natural sau uman.
În ceea ce prive¿te implicarea construc¡iilor hidrotehnice în quasi-totalitatea
activitå¡ilor umane, eviden¡ele fac de prisos comentariile. Tabelul 2.1, prezentat
mai sus, con¡ine date edificatoare în acest sens. Se men¡ioneazå cå instala¡iile
care permit reciclarea ¿i reutilizarea apei sunt în cea mai mare parte tot
construc¡ii hidrotehnice. Se semnaleazå de asemenea cå unele comunitå¡i umane
datoreazå construc¡iilor hidrotehnice resurse vitale (produc¡ia agricolå din unele
zone ale lumii este posibilå numai prin iriga¡ii) sau de importan¡å primordialå
(de exemplu, în Norvegia peste 99% din energia produså ¿i consumatå este de
origine hidraulicå).
Ca mijloc de eliminare sau diminuare a efectelor distructive ale unor
fenomene naturale asupra mediului înconjuråtor, construc¡iile hidrotehnice
intervin în numeroase forme ¿i situa¡ii, direct sau indirect. Cele mai cunoscute ¿i
mai evidente ac¡iuni protectoare ale construc¡iilor hidrotehnice asupra mediului
înconjuråtor sunt:
- diminuarea sau eliminarea viiturilor extraordinare pe râuri, prin atenuarea
sau re¡inerea debitelor naturale în lacurile de acumulare create de baraje;
- men¡inerea unor debite minime acceptabile pe râuri ¿i a unei umiditå¡i
mai ridicate pe terenurile riverane (în mod natural sau prin iriga¡ii), în
perioadele de secetå prelungitå, pe baza stocurilor de apå re¡inute în
lacurile de acumulare de baraj sau în pânzele freatice;
- apårarea împotriva eroziunii sau degradårii prin aluvionare a terenurilor
riverane, prin lucråri de regularizare ¿i apårare a albiilor minore sau/¿i
majore ale râurilor;
- protec¡ia împotriva inundårii a malurilor ¿i zonelor joase ale unor golfuri
¿i estuare în timpul mareelor înalte sau ca urmare a valurilor de hulå ¿i
supraînål¡årii nivelurilor apelor datoritå vânturilor;
- protec¡ia plajelor ¿i coastelor marine împotriva inundårii ¿i erodårii în
timpul furtunilor ¿i uraganelor;
- eliminarea apei în exces ¿i evitarea inundårii unor terenuri sau zone
urbane datoritå precipita¡iilor abundente, prin lucråri de desecare ¿i
respectiv canalizare a apelor pluviale.

28
 Efectul benefic al acestor protec¡ii asupra mediului antropic este evident; mai
pu¡in evident, dar deloc mai pu¡in important, este înså cel asupra naturii vii: o
viiturå importantå pe un râu (în special în zone montane ¿i colinare) provoacå o
adevåratå catastrofå ecologicå, fauna acvaticå putând fi distruså în întregime pe
sectoare relativ mari, refacerea ei putând så dureze ani de zile. Din påcate, în
viziunea opiniei publice, astfel de efecte sunt privite adesea ca naturale, în timp
ce efecte negative minore sau situa¡ii locale, care nu au nici o legåturå cu
construc¡iile hidrotehnice sunt atribuite acestora.
Numeroase construc¡ii hidrotehnice au dimensiuni mari, ceea ce din punct de
vedere al rela¡iilor cu mediul înconjuråtor reprezintå o dublå importan¡å:
1. impactul asupra mediului este amplu ¿i profund;
2. construc¡iile hidrotehnice constituie elemente importante ale mediului
abiotic, modificând adesea geografia planetei.
Referitor la dimensiunile de ansamblu, câteva exemple pot fi edificatoare:
- volumul total al apei din lacurile de acumulare de pe glob este de peste
6.000 km 3 , respectiv de trei ori mai mare decât stocul mediu multianual
al apei din toate râurile planetei; suprafa¡a acelora¿i lacuri este cuprinså
între 400.000 km 2 (Haws, 1991) ¿i 600.000 km 2 (Mihailov ¿.a., 1988),
cifre semnificative în raport cu suprafa¡a unor ¡åri europene (ca de exem-
plu: România - 237.500 km 2 , Marea Britanie - 243.132 km 2 , Fran¡a -
543.998 km 2 ) sau a unor måri (Marea Neagrå - 412.000 km 2 , Marea
Balticå - 414.000 km 2 , Marea Ro¿ie - 438.000 km 2 );
- în România, ¡arå cu dezvoltare modestå a construc¡iilor hidrotehnice, cele
443 de lacuri de acumulare cu volum mai mare de 1.000.000 m 3 au un
volum total de apå de 11,5 km 3 ¿i o suprafa¡å de peste 30.000 ha;
- lungimea re¡elelor de alimentare cu apå ¿i canalizare a marilor ora¿e de pe
glob, dupå date aproximative, dar minimale, depå¿e¿te câteva zeci de
milioane de kilometri;
- canalele de naviga¡ie artificiale au o lungime cumulatå de mii de
kilometri, modificând geografia fizicå ¿i economicå a unor vaste regiuni
ale globului.
Dimensiunile individuale ale unor construc¡ii hidrotehnice (baraje, canale de
naviga¡ie continentale sau interoceanice etc.) sunt bine cunoscute. Un exemplu
ar fi totu¿i revelator: executarea între anii 1918 ¿i 1990 a construc¡iilor
hidrotehnice de închidere a golfului ¿i estuarului Zuiderzee din Olanda ¡arå cu
suprafa¡a de 35.438 km 2 , a condus la scoaterea de sub influen¡a mårii ¿i a unor
inunda¡ii catastrofale a unei suprafe¡e de 3.750 km 2 , de o valoare economicå,

29
turisticå, socialå ¿i mai ales ecologicå inestimabilå, de importan¡å europeanå
(ICOLD, 1989).
Impactul sigur, imediat ¿i vizibil al construc¡iilor hidrotehnice asupra
mediului înconjuråtor are, în mod inevitabil, un ecou pe måsurå în opinia
publicå. Nu se dore¿te discutarea aici a efectelor reale, care fac obiectul lucrårii
de fa¡å, ci semnalarea unui fenomen larg råspândit, amintit ¿i mai sus, cel al
punerii în sarcina construc¡iilor hidrotehnice a unor efecte asupra mediului
înconjuråtor datorate unor cauze naturale ori activitå¡ilor umane care nu au nici
o legåturå cu acestea, ce vor fi numite în cele ce urmeazå pseudoefecte.
Sunt cunoscute în întreaga lume numeroase situa¡ii în care datoritå necu-
noa¿terii problemelor, a lipsei de studii adecvate, a intereselor politice ale unor
grupuri ¿i intereselor comerciale ale unei pår¡i a presei insuficient de res-
ponsabile, pe fondul unei psihologii sociale vulnerabile la informa¡ii ¿i zvonuri
spectaculoase, o serie de fenomene ¿i întâmplåri fårå nici o legåturå cauzalå cu
construc¡iile hidrotehnice au fost trecute în seama acestora, mai cu seamå a
celor recent realizate. Eliminarea unor astfel de påreri, profund dåunåtoare
promovårii, execu¡iei ¿i exploatårii normale a construc¡iilor hidrotehnice este
foarte dificilå, mai ales dupå ce s-au fixat în con¿tiin¡a publicå, cu atât mai mult
cu cât proprietarii ¿i proiectan¡ii lucrårilor nu au adesea informa¡ii ¿tiin¡ifice ¿i
tehnice adecvate în momentele ini¡iale, iar abilitatea lor în rela¡iile cu publicul ¿i
mijloacele de informare ale acestuia este uneori deficitarå∗.

2.3. PRINCIPALELE CATEGORII DE EFECTE

ALE CONSTRUCŢIILOR HIDROTEHNICE
ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Concepute ¿i realizate din timpuri foarte vechi în scopul unei utilizåri

convenabile a apei ca resurså ¿i ca suport al unor activitå¡i umane, construc¡iile
hidrotehnice au numeroase ¿i profunde efecte asupra mediului înconjuråtor în

∗
Evenimente recente (de la sfâr¿itul perioadei de secetå prelungitå dintre anii 1983 ¿i
1990) sunt edificatoare în acest sens. De exemplu, o gazetå localå din Båile Herculane,
repede urmatå de Primårie ¿i de numero¿i cetå¡eni, a acuzat execu¡ia barajului
Herculane (baraj situat la 20 km în amonte, pe râul Cerna) de diminuarea sensibilå a
debitelor râului ¿i a unor izvoare termale ¿i minerale, de mic¿orarea ionizårii negative ¿i
înråutå¡irea calitå¡ii aerului ¿i de poluarea malurilor râului, de¿i barajul nu intrase încå în
func¡iune, deci nu modificase cu nimic regimul hidrologic natural. Dupå prima jumåtate
a anului 1991, perioadå foarte ploioaså, de¿i barajul a început så acumuleze, lucrurile au
revenit la situa¡ia normalå, de¿i poluarea din zonå are fårå îndoialå efectele sale. ¥n mod
asemånåtor, poluarea industrialå a apelor, cu efecte mai u¿or vizibile în lacurile de
acumulare, este în mod eronat atribuitå acumulårii, respectiv sta¡ionårii apei.

30
toatå complexitatea sa. O identificare ¿i enumerare exhaustivå a acestora este cu
siguran¡å imposibilå deoarece:
- varietatea tipurilor de construc¡ii hidrotehnice este foarte mare ¿i în
continuå evolu¡ie;
- varietatea condi¡iilor naturale în care sunt amplasate acestea este practic
infinitå ¿i schimbåtoare în timp;
- impactul este foarte complex, cu multe forme insidioase sau latente ¿i
cu numeroase efecte de ordin superior (într-un lan¡ de cauzalitå¡ii
succesive ¿i evolutive);
- existå cu siguran¡å încå numeroase efecte necunoscute, mai cu seamå
dintre cele latente ori de un ordin superior.
O clasificare a efectelor din câteva puncte de vedere principale este cu sigu-
ran¡å necesarå ¿i utilå pentru a avea de la început o imagine mai concretå, dar ¿i
suficient de cuprinzåtoare, a rela¡iilor posibile dintre construc¡iile hidrotehnice
¿i mediul înconjuråtor, ilustratå la un nivel foarte general în figura 2.2.
Datoritå diversitå¡ii tipurilor de construc¡ii hidrotehnice ¿i de condi¡ii de
mediu, efectele clasificate reprezintå o mul¡ime de efecte identificate, posibile;
în fiecare caz concret în parte vor apare numai o parte din acestea, a¿a cum pot
så aparå ¿i efecte noi, încå neidentificate ¿i deci necunoscute.
• Din punct de vedere al domeniului de manifestare a efectelor în mediul
înconjuråtor se pot distinge urmåtoarele categorii:
- efecte func¡ionale, care decurg din scopul în care au fost realizate
construc¡iile hidrotehnice: regularizarea debitelor naturale de apå,
captarea ¿i distribuirea acestora la consumatori, ameliorarea calitå¡ilor
apei, protec¡ia împotriva inunda¡iilor, schimbarea regimului hidric al unor
terenuri, convertirea energiei hidraulice în alte forme de energie,
realizarea unor cåi navigabile etc.; efectele func¡ionale sunt, de regulå,
inten¡ionate, controlate, directe ¿i modificabile;
- efecte ecologice, care se referå la ac¡iunile directe sau indirecte asupra
vie¡uitoarelor, plante sau animale, considerate individual, dar mai ales ca
specii, într-o perspectivå temporalå;
- efecte geofizice, care se referå la modificåri ale mediului abiotic ori la reac¡ii
ale acestuia la ac¡iunile exercitate de construc¡iile hidrotehnice (modificåri
geografice, hidrologice, hidrogeologice, seismice, morfologice etc.);
- efecte economico-sociale, care cuprind consecin¡ele realizårii construc-
¡iilor hidrotehnice asupra mediului antropic (schimbarea destina¡iei ¿i
calitå¡ii unor terenuri cu valoare economicå efectivå sau poten¡ialå, strå-
mutåri de popula¡ii, apari¡ia de noi localitå¡i sau industrii, schimbåri ale
ocupa¡iilor ¿i meseriilor popula¡iei, turism ¿i agrement, afectarea posi-
bilitå¡ilor de valorificare a unor resurse naturale, afectarea unor vestigii
arheologice, istorice sau culturale etc.).

31
 EFECTE FUNCºIONALE
TURISM, AGREMENT,
SPORTURI NAUTICE
PISCICULTURÅ DEPOZITAREA
UNOR DEªEURI
ALIMENTÅRI CU PRODUC IA DE AMELIORAREA
APÅ ENERGIE, CONDIºIILOR
EFECTE (INDUSTRIE, REGENERABILÅ, PRIN REDUCEREA
ORAªE, IRIGAºII) NEPOLUANTÅ POLUÅRII
ECONOMICE
ªI SOCIALE CREªTEREA EFECTE
ATENUAREA DEBITELOR
VIITURILOR MINIME
ECOLOGICE
EXPROPRIERI,
STRÅMUTÅRI, RISC (mic) DE
REGULARIZARE
STRES DEGENERARE
CREªTERE A STOCURILOR
REDUCEREA IZOLAREA INSTABILITATE
ECONOMICÅ DE APÅ
SUPRAFEºELOR BAZINULUI BIOTICÅ (3-5 ani)
DE TEREN AMELIORAREA AMONTE
EFECTE ECOSISTEM NOU
AFECTAREA CONDIºIILOR DE (posibil favorabil)
VIAºÅ principale CREAREA
PEISAJULUI LACULUI
- HRANÅ ale REDUCEREA sau
AFECTARE - APÅ POTABILÅ (biotop nou) SECºIONAREA
SITURI
BARAJELOR
-ENERGIE IEFTINÅ AREALELOR
CULTURALE -REDUS INUNDAºII asupra MODIFICAREA
(istorice, -TURISM, ODIHNÅ MEDIULUI BIOTOPULUI MODIFICAREA
arheologice, AVAL ECOSISTEMULUI
-REDUS POLUARE
artisice etc.) AVAL
INFLUENºAREA
NOU REGIM ECOSISTEMELOR MENºINEREA
REºELE PUBLICE LOCURI TERESTRE PRIN
(drumuri, linii electrice, DE HIDROLOGIC
MUNCÅ REPOPULÅRI
relee TV, spitale, COLMATÅRI STRATIFICARE
dispensare etc.) TERMICÅ COLONIZAREA
(în lac ¿i albii )
PÅSÅRILOR
RISC EROZIUNI AVAL MODIFICÅ ACVATICE
suplimentar DE RESTITUºIA CALITATEA APEI
PERICOL DE
SEISM + NECOMPENSATÅ EUTROFI-
CEDARE MODIFICÅ REGIMUL
MODIFICÅRI APELOR ZARE
BARAJ ÎNTÂRZIE
REFACEREA CLIMATICE SUBTERANE
REZERVELOR DE LOCALE
RISC
BALAST
INFLUENºARE
FAVORIZEAZÅ IZVOARE DE APE NUTRIENºI
SEISMICITATE
ALUNECÅRI DE MINERALE ªI
INDUSÅ
TEREN TERMALE
EFECTE GEOFIZICE

Fig. 2.2. Principalele efecte ale construc¡iilor hidrotehnice

(¿i în particular ale barajelor) asupra mediului înconjuråtor.

32
 • Din punct de vedere al calitå¡ii efectelor induse în mediul înconjuråtor
se deosebesc urmåtoarele categorii:
- efecte benefice, care îmbunåtå¡esc elementele mediului înconjuråtor sau
creeazå premise de dezvoltare favorabilå a acestora;
- efecte dåunåtoare sau nefavorabile, care distrug, dezavantajeazå sau
determinå evolu¡ia nefavorabilå a unor elemente ale mediului
înconjuråtor;
- efecte indiferente, a cåror calitate este dificil sau imposibil de apreciat,
fie din lipså de criterii, fie din lipsa unor cuno¿tin¡e ¿i prognoze
satisfåcåtoare.
Se men¡ioneazå cå punctul de vedere ¿i criteriile de apreciere a calitå¡ii
efectelor este cel antropic, dar apar¡inând unui om ideal, deta¿at de interese
înguste ¿i con¿tient de importan¡a protec¡iei mediului înconjuråtor, inclusiv a
elementelor sale naturale.
Se men¡ioneazå, de asemenea, cå adesea unele construc¡ii hidrotehnice sau
pår¡i ale acestora au efecte complexe asupra mediului înconjuråtor, ac¡ionând
benefic asupra unor elemente ale acestuia ¿i nefavorabil asupra altora; ambele
ac¡iuni trebuie luate în considerare ¿i cuantificate în mod corespunzåtor.
• În ceea ce prive¿te probabilitatea de apari¡ie ¿i manifestare a unor
efecte putem deosebi urmåtoarele categorii:
- efecte certe, a cåror apari¡ie ¿i manifestare, mai devreme sau mai târziu,
este sigurå, în orice condi¡ii;
- efecte probabile, a cåror ¿anså de apari¡ie este mare, în func¡ie de starea
¿i evolu¡ia condi¡iilor locale ¿i specifice ale mediului, adesea instabile ¿i
greu de evaluat cu anticipa¡ie;
- efecte improbabile, dar posibile în anumite condi¡ii ¿i combina¡ii ale
elementelor mediului, a cåror ¿anså de realizare este reduså;
- efecte necunoscute, fie cå sunt imaginabile dar nu pot fi tehnic ¿i
¿tiin¡ific argumentate din lipså de cuno¿tin¡e, informa¡ii ¿i/sau
experien¡å, fie cå din acelea¿i motive nu sunt nici måcar imaginabile ori
previzibile, ceea ce nu înseamnå cå nu ar putea så aparå la un moment
dat, eventualitate pentru care trebuie så fim pregåti¡i, cel pu¡in din punct
de vedere psihologic.
• Din punct de vedere al duratei de manifestare se deosebesc:
- efecte permanente, a cåror ac¡iune se manifestå continuu ¿i nedefinit în
timp;
- efecte temporare, cu ac¡iune limitatå în timp, fie într-o singurå perioadå,
fie în mai multe perioade, ce pot apårea ciclic sau întâmplåtor,
condi¡ionat de suprapuneri favorizante de cauze.

33
 • ¥n func¡ie de termenul de manifestare a efectului în raport cu momentul
apari¡iei cauzei primare, respectiv cu cel al realizårii construc¡iei hidrotehnice,
se pot identifica:
- efecte imediate, care se manifestå simultan sau dupå o perioadå foarte
scurtå (cel mult câteva luni) în raport cu instalarea cauzelor;
- efecte cu termen de apari¡ie mediu, care apar dupå câteva luni pânå la
câ¡iva ani (conven¡ional de regulå 3-5 ani) de la instalarea cauzei primare;
- efecte cu termen de apari¡ie lung, care apar sau devin observabile dupå
câ¡iva ani (3-5) de la realizarea construc¡iilor hidrotehnice.
• De¿i foarte subiectiv ¿i dificil în utilizare, dar extrem de util în carac-
terizarea generalå a situa¡iilor curente, punctul de vedere referitor la importan¡a
cantitativå ¿i/sau calitativå a efectelor permite urmåtoarea clasificare conven-
¡ionalå:
- efecte importante, care modificå în mod esen¡ial situa¡ia preexistentå,
conducând la dispari¡ia unor elemente sau fenomene ale mediului natural
ori antropic sau dimpotrivå, determinând apari¡ia unor elemente sau
fenomene noi, a cåror prezentå este substan¡ialå ¿i caracterizantå pentru
mediul studiat;
- efecte de importan¡å medie;
- efecte de importan¡å minorå, care afecteazå în micå måsurå mediul sau
produc schimbåri ale unor elemente secundare ale acestuia, astfel încât, în
ansamblu, situa¡ia generalå este foarte asemånåtoare cu cea originarå.
• În sfâr¿it, din punct de vedere al legåturii dintre cauzå ¿i efecte, acestea
din urmå pot fi:
- efecte directe sau de ordinul I, care sunt o consecin¡å directå ¿i imediatå a
apari¡iei construc¡iei hidrotehnice;
- efecte de ordinul II, care sunt consecin¡e ale unuia sau mai multor efecte
directe;
- efecte de ordin superior (III, IV s.a.m.d.), consecin¡e ale unuia sau mai
multor efecte de ordin inferior;
- pseudoefecte, care nu au legåturi cauzale cu construc¡iile hidrotehnice,
dar sunt în mod eronat atribuite acestora.

2.4. MĂSURI POSIBILE PENTRU AMELIORAEREA IMPACTULUI

Impactul definit ca ac¡iune ¿i influen¡å asupra mediului înconjuråtor este

comun ¿i inevitabil pentru toate crea¡iile ¿i activitå¡ile umane. Respira¡ia unui
om influen¡eazå mediul înconjuråtor. Dar ¿i activitå¡ile tuturor vie¡uitoarelor
sunt în aceea¿i situa¡ie. Chiar ¿i activitatea unei furnici sau a unei bacterii

34
influen¡eazå mediul înconjuråtor, desigur într-o måsurå insignifiantå; suma unor
astfel de influen¡e transformå în timp fa¡a planetei. Aproape toate fenomenele
naturale abiotice, vânturile, valurile, apele curgåtoare, ploile, zåpezile,
cutremurele, erup¡iile vulcanice, radia¡iile solare ¿i atrac¡ia lunii au ¿i ele un
impact deloc neglijabil, uneori cu caracter catastrofal. Prin urmare, nici în
realizarea construc¡iilor hidrotehnice nu poate fi puså problema eliminårii ¿i nici
måcar a diminuårii sensibile a impactului asupra mediului înconjuråtor. Singura
problemå care poate fi puså în mod realist ¿i care poate fi rezolvatå satisfåcåtor
este cea de a ameliora din punct de vedere calitativ ¿i cantitativ impactul
construc¡iilor hidrotehnice asupra mediului înconjuråtor sau, cu alte cuvinte,
de a ob¡ine un impact convenabil, poten¡ând efectele benefice ¿i diminuând sau
compensând efectele dåunåtoare, ¡inând seama de prioritå¡ile ra¡ionale în
protejarea diferitelor elemente ale mediului.
Atingerea unui asemenea obiectiv este posibilå dacå în procesul de pregåtire,
proiectare, execu¡ie ¿i exploatare a construc¡iilor hidrotehnice, persoanele ¿i
institu¡iile implicate sunt avizate ¿i con¿tiente cu privire la impactul asupra
mediului înconjuråtor, sunt de bunå credin¡å ¿i decid sau ac¡ioneazå ¡inând
întotdeauna seama de criterii specifice corespunzåtoare.
Un asemenea comportament constituie esen¡a a ceea ce numim ¿i în¡elegem
prin ingineria ecologicå a construc¡iilor hidrotehnice. Practicarea sa implicå
competen¡å tehnicå ¿i ¿tiin¡ificå, pluridisciplinaritate ¿i o realå con¿tiin¡å civicå
¿i socialå. Dificultatea aplicårii sale provine din indisolubila legåturå dintre
måsurile de ameliorare a impactului asupra mediului înconjuråtor ¿i concep¡iile
¿i solu¡iile de proiectare, execu¡ie sau exploatare a amenajårilor ¿i obiectelor
hidrotehnice, spre deosebire de numeroase alte domenii inginere¿ti în care
protec¡ia mediului înconjuråtor se reduce adesea la adåugarea unor instala¡ii de
epurare a aerului sau apei în lan¡ul tehnologic clasic. Preocuparea principalå a
prezentei lucråri este tocmai aceea de a pune la dispozi¡ia celor interesa¡i
cuno¿tin¡e minime necesare pentru a putea practica o inginerie ecologicå, între
care sugestiile privitoare la måsurile posibile ¿i necesare ocupå un loc
primordial.
Asemenea efectelor construc¡iilor hidrotehnice asupra mediului înconjuråtor,
måsurile de ameliorare a impactului sunt de o varietate ce exclude orice
încercare de inventariere ¿i analizå exhaustivå. Totu¿i o încercare de
sistematizare ¿i clasificare generalå este cu atât mai mult necesarå ¿i utilå.
• Din punct de vedere al domeniului de impact asupra cåruia ac¡ioneazå
måsurile, acestea se clasificå (asemenea efectelor) în: func¡ionale, ecologice,
geofizice, economice ¿i sociale.
• Din punct de vedere al rela¡iei cu efectele induse de construc¡iile
hidrotehnice asupra mediului înconjuråtor, putem deosebi:

35
 - måsuri de poten¡are a efectelor benefice;
- måsuri de diminuare a efectelor dåunåtoare;
- måsuri complementare, care vizeazå domenii diferite de cel al
construc¡iilor hidrotehnice, dar care aplicate în zona de amplasare ¿i în
legåturå cu acestea conduc la ameliorarea impactului (câteva exemple:
împåduriri ¿i lucråri antierozionale în bazinul amonte al acumulårilor,
eliminarea surselor de poluare a apelor din bazin, alegerea unor extinderi
¿i trasee convenabile pentru drumuri ¿i linii electrice aeriene etc.);
- måsuri compensatorii, care acceptând producerea unor efecte dåunåtoare,
realizeazå compensarea (måcar par¡ialå) a acestora prin construc¡ii,
amenajåri ori activitå¡i independente de lucrarea principalå, cum ar fi de
exemplu: construc¡ia de påstråvårii, amenajarea piscicolå în viviere în
lacurile de acumulare, popularea periodicå cu pe¿te din specii valoroase
în lacuri sau sectoare de râu afectate ori nu de amenajarea hidrotehnicå,
plantarea de påduri în compensarea celor tåiate etc.;
- måsuri psiho-sociale, care trebuie så asigure informarea corectå a opiniei
publice, a grupurilor sociale direct interesate, a mijloacelor de informare
în maså ¿i a organismelor politice ¿i administrative asupra construc¡iilor
hidrotehnice ¿i a efectelor acestora asupra mediului înconjuråtor, punând
în eviden¡å efectele benefice ¿i dåunåtoare la scarå localå, regionalå,
na¡ionalå sau, în cazuri speciale, interna¡ionalå; aceastå categorie de
måsuri, inclusiv abilitatea ¿i profesionalismul în derularea lor, poate avea
o importan¡å fundamentalå în promovarea ¿i realizarea normalå a
construc¡iilor hidrotehnice (în mod paradoxal, uneori mult mai
importantå decât calitatea studiilor ¿i proiectelor ori mårimea efectelor
sociale pozitive ale acestora).
• Din punct de vedere al etapelor în care se iau måsurile în raport cu
realizarea construc¡iilor hidrotehnice, pot fi deosebite urmåtoarele categorii:
- måsuri de justificare ¿i verificare a necesitå¡ii ¿i oportunitå¡ii realizårii
investi¡iei, mai cu seamå în raport cu alte posibilitå¡i ¿i metode capabile
de a satisface acelea¿i nevoi ¿i utilitå¡i; se cunosc situa¡ii în care, de
exemplu, luarea unor måsuri de mic¿orare a consumurilor de apå
menajerå, industrialå ori de utilitate publicå (måsuri de ordin tehnic,
tehnologic sau/¿i administrativ) s-a dovedit mai ieftinå ¿i mai
convenabilå în rela¡iile cu mediul înconjuråtor decât realizarea unor
construc¡ii hidrotehnice care så suplimenteze disponibilul de apå;
- måsuri referitoare la concep¡ia lucrårilor, care trebuie så analizeze
amplasarea, mårimea ¿i parametrii func¡ionali ai amenajårilor, precum ¿i
solu¡iile constructive ¿i tehnologice de ansamblu ¿i de detaliu ale obiectelor
componente, astfel încât så se realizeze un echilibru ra¡ional între utilitatea
construc¡iilor hidrotehnice ¿i impactul lor asupra mediului înconjuråtor;

36
 - måsuri referitoare la execu¡ia lucrårilor, care så limiteze efectele
dåunåtoare asupra mediului (poluare, defri¿åri, halde de steril, braconaj
etc.) ¿i så asigure o refacere cât mai rapidå ¿i completå a mediului natural
dupå încheierea lucrårilor;
- måsuri referitoare la exploatarea lucrårilor, care så asigure corelarea
regimului de exploatare cu necesitå¡ile ameliorårii impactului asupra
mediului înconjuråtor ¿i så contribuie la instaurarea cât mai rapidå a unui
echilibru ecologic stabil ¿i convenabil;
- måsuri de corec¡ie pentru ameliorarea efectelor neprevåzute sau
subestimate, care se iau în perioada de exploatare lucrårilor hidrotehnice,
pe baza observa¡iilor sistematice, a studiilor de specialitate ¿i analizelor
de impact ¿i care pot conduce la reproiectarea ¿i modificarea construc-
¡iilor ori a regimului de exploatare (uneori sunt necesare noi investi¡ii
pentru lucråri corective);
- måsuri referitoare la dezafectarea ¿i/sau abandonarea lucrårilor, strict
necesare în astfel de situa¡ii, fårå de care construc¡iile hidrotehnice
abandonate pot deveni sursa unor grave evolu¡ii în starea mediului
înconjuråtor sau a unor accidente urmate de inunda¡ii, cu tot cortegiul de
consecin¡e posibile.

2.5. PRINCIPII DE ABORDARE A PROBLEMELOR DE IMPACT

ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Principiile de abordare a problemelor de impact nu pot fi stabilite a priori, ci

sunt de regulå rezultatul unei sinteze generalizate a experien¡ei existente în
domeniu, în care procedeele, metodele ¿i regulile care au condus în majoritatea
cazurilor la decizii ¿i ac¡iuni a cåror corectitudine în raport cu a¿teptårile a fost
validatå de practicå, au fost ridicate la rangul de principii. O sumarå prezentare a
celor mai larg acceptate dintre ele, anticipând asupra concluziilor analizei
proceselor de impact ce urmeazå, este înså necesarå ¿i utilå abordårii problemelor
de detaliu dintr-o perspectivå avizatå, cu orizont mai larg. Prezentarea se va limita
înså la enun¡, fårå o argumentare ¿i prezentare detaliatå, care constituie obiectul
lucrårii de fa¡å în ansamblul såu. Rezolvarea corectå a problemelor de impact
asupra mediului înconjuråtor, în special în domeniul deosebit de complex al
construc¡iilor hidrotehnice, implicå existen¡a unor studii complexe, profunde,
interdisciplinare ¿i pe perioade suficient de îndelungate, fårå de care anticipa¡ia ¿i
prognoza, oricum aproximative, devin prea pu¡in credibile.
Fiecare caz ¿i situa¡ie constituie un unicat, reutilizarea unor solu¡ii ori
procedee fiind permiså numai dupå o analizå adecvatå; generalizarea lor poate fi
chiar periculoaså.

37
 Întrucât nici o solu¡ie nu poate satisface în mod ideal ¿i/sau egal toate
dezideratele ¿i criteriile, compromisul fiind obligatoriu, este necesarå
ierarhizarea importan¡ei efectelor ¿i ac¡iunilor (måsurilor) în fiecare situa¡ie
particularå, astfel încât så se insiste asupra celor mai importante ¿i så fie
sacrificate aspectele secundare; principiul pare banal, dar practica aratå cå
adesea interese partizane deturneazå sensul corect al analizelor de impact ¿i
minimalizeazå sau eludeazå problemele esen¡iale, cu consecin¡e majore.
Este foarte important ¿i de dorit ca luarea deciziilor ¿i alegerea solu¡iilor så
se facå prin consensul pår¡ilor interesate, ¡inând seama în analize de toate
pårerile, interesele ¿i criteriile exprimate ¿i imaginabile; luarea unor decizii
arbitrare (sau prin arbitraj neacceptat unanim) poate avea mai târziu, în special
pentru proprietarul lucrårii, neplåcute ¿i grave consecin¡e materiale ¿i morale.
În condi¡iile unor prognoze în mod obiectiv nesigure ¿i a apari¡iei aproape de
neevitat a unor evenimente neprevåzute, ameliorarea impactului construc¡iilor
hidrotehnice asupra mediului înconjuråtor implicå urmårirea efectelor ¿i
corectarea måsurilor pe toatå durata construc¡iei ¿i exploatårii lucrårilor.
Deoarece cea mai mare parte a måsurilor necesare (dar mai cu seamå cele
privitoare la concep¡ia lucrårilor) sunt indisolubil legate de modalitatea detaliatå
de alcåtuire a construc¡iilor hidrotehnice, imaginarea, alegerea ¿i implementarea
solu¡iilor ¿i måsurilor de ameliorare a impactului asupra mediului înconjuråtor
trebuie så se facå sub conducerea sau/¿i coordonarea unui specialist
hidrotehnician. Cea mai bunå garan¡ie de calitate pentru un studiu de impact
asupra mediului înconjuråtor, mai cu seamå în domeniul construc¡iilor
hidrotehnice, o constituie expertiza unei persoane sau institu¡ii cu competen¡å
realå, verificatå de reu¿ite anterioare.
În orice analizå comparativå de variante pentru ob¡inerea utilitå¡ilor propuse,
¡inând seama ¿i de efectele secundare implicite, så se introducå ca variantå de
bazå, cea de nerealizare a amenajårii sau construc¡iei hidrotehnice (numitå
frecvent varianta zero). Adesea, aceasta este cea mai bunå metodå de a pune în
eviden¡å numeroasele efecte benefice ¿i în armonie cu natura pe care le oferå
construc¡iile hidrotehnice în compara¡ie cu alte modalitå¡i de a ob¡ine energie,
apå potabilå, hranå mai multå, protec¡ie împotriva unor calamitå¡i naturale ori
vacan¡e plåcute ¿i ieftine.

2.6. CONDIŢII ŞI ACŢIUNI NECESARE PENTRU REZOLVAREA

RAŢIONALĂ A PROBLEMELOR DE IMPACT

Existå, evident, un numår foarte mare de condi¡ii favorizante pentru o

rezolvare corectå ¿i ra¡ionalå a problemelor pe care le ridicå impactul
construc¡iilor hidrotehnice asupra mediului înconjuråtor. Dintre acestea vor fi

38
eviden¡iate câteva, care corespund momentului ¿i condi¡iilor actuale în ¡ara
noastrå:
- asigurarea unei minime competen¡e ¿i calificåri pentru personalul din
toate domeniile de activitate care lucreazå ¿i decide în probleme de
impact (promovarea, proiectarea, execu¡ia, exploatarea ¿i avizarea
investi¡iilor), în condi¡iile de complexitate ¿i interdisciplinaritate
cunoscute;
- familiarizarea cu problematica specificå a cât mai multor hidrotehnicieni,
din toate sectoarele de activitate, dar mai cu seamå a celor cu func¡ii de
conducere ¿i decizie, pentru a elimina cel pu¡in atitudinea de adversitate
¿i respingere a dialogului în legåturå cu cerin¡ele protec¡iei mediului
înconjuråtor, pe care o manifestå câteodatå, din nefericire, unele
persoane;
- introducerea în practica obi¿nuitå a metodologiilor bazate pe analizå
decizionalå multicriterialå, care pot înlocui aprecierile arbitrare,
deopotrivå incorecte, contestabile ¿i, ca urmare, generatoare de conflicte;
- întocmirea unor studii generale cu caracter ecologic la scarå regionalå sau
a întregii ¡åri, care så permitå o amplasare ra¡ionalå a amenajårilor
hidrotehnice (în special hidroenergetice) ¡inând seama, comparativ, de
poten¡ialul economic (energetic) ¿i respectiv biologic al diferitelor zone,
bazine hidrografice ¿i sectoare de râu;
- întocmirea sistematicå de analize ¿i studii de impact în vederea acordårii
avizelor ¿i acordurilor de mediu, de preferin¡å de cåtre persoane sau
institu¡ii diferite de proiectantul lucrårilor, spre a lårgi domeniul
punctelor de vedere;
- deplasarea preocupårilor proiectelor construc¡iilor hidrotehnice ¿i a anali-
zelor de impact ale acestora asupra mediului înconjuråtor de la consta-
tarea, comentarea ¿i justificarea admisibilitå¡ii efectelor spre cåutarea ¿i
aplicarea unor måsuri ¿i solu¡ii care så amelioreze impactul;
- drept urmare, ar fi de a¿teptat så aparå o schimbare fericitå de mentalitate
¿i atitudine, atât a inginerilor, cât ¿i a ecologilor (sau a unor apåråtori ai
unor sectoare ale mediului natural), care så permitå nu numai un dialog
ra¡ional ¿i argumentat, ci ¿i o realå ¿i beneficå colaborare.
Realizarea în timp a unor asemenea condi¡ii implicå ac¡iuni ample, bine
pregåtite, dar în acela¿i timp urgente ¿i adesea costisitoare. Completarea ¿i
perfec¡ionarea cadrului juridic ¿i întårirea organizatoricå ¿i administrativå a
ministerului de resort sunt printre cele mai importante. Este necesarå extinderea
formelor de învå¡åmânt ¿i perfec¡ionare de diferite grade, nu numai pentru
ecologi, ci poate mai ales pentru speciali¿tii viitoarelor numeroase ramuri de
inginerie ecologicå, pentru cå este evident mai bine så se procedeze corect de la

39
bun început, decât så se corecteze erorile sub presiunea (justificatå) a ecolo-
gi¿tilor.

BIBLIOGRAFIE

Agnesse P., Clefs pour l'écologie, Editura Seghers, Paris, 1971.

Brown L.R. (coordonator), Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnicå,
Bucure¿ti, 1988.
Budeanu C., Cålinescu E., Elemente de ecologie umanå, Editura ªtiin¡ificå ¿i
Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1982.
Gâ¿tescu P., Fluviile Terrei, Editura Sport – Turism, Bucure¿ti, 1990.
Haws E.T., Raport General la Q 64, XVII - ICOLD, vol. I, Wiena, 1991.
ICOLD, Dams end environement - The Zuiderzee damming, Buletin nr. 66, Paris,
1989.
Ionescu ªt., Impactul barajelor asupra mediului înconjuråtor. Strategii în
amenajarea resurselor de apå. Raport general., Simpozionul Na¡ional ″Construc¡iile
hidrotehnice în secolul XXI″, Editura Conspress, Bucure¿ti, 1997.
Le Moigne G., Mermel T.W., Rangeley R., Guggenheim S., Dam planning,
people and the environment: World Bank policies and practice, New York, iunie 1990.
Mihailov L.P., Uspenski S.M., Adas M.M., Some aspects of environmental
protection measures during reservoir operation, XVI ICOLD, vol.1, San Francisco,
1988.
Såhleanu V., Chimia, fizica ¿i matematica vie¡ii, Editura ªtiin¡ificå, Bucure¿ti,
1965.

40
 3

IMPACTUL FUNCŢIONAL
AL AMENAJĂRILOR HIDROTEHNICE

3.1. FORME DE IMPACT FUNCŢIONAL

Impactul func¡ional al construc¡iilor hidrotehnice este impactul asupra

mediului înconjuråtor, care rezultå ca urmare a realizårii func¡iilor proiectate ale
acestora sau ca rezultat implicit ¿i inevitabil al realizårii func¡iilor.
Func¡iile proiectate ale construc¡iilor hidrotehnice sunt foarte diverse:
producerea de energie electricå, asigurarea surselor de alimentare cu apå pentru
orice tip de folosin¡e, regularizarea râurilor, apårarea împotriva inunda¡iilor,
protec¡ia malurilor (inclusiv a terenurilor ¿i construc¡iilor riverane), transportul
apei, îmbunåtå¡irea calitå¡ii apelor (naturale sau uzate), facilitarea transportului
naval, depozitarea unor de¿euri lichide sau solide (transportate în suspensie) etc.
Prin natura lor, cele mai multe construc¡ii hidrotehnice, proiectate pentru o
anumitå func¡ie, realizeazå implicit ¿i alte func¡ii, uneori mai importante pentru
mediul înconjuråtor decât func¡ia principalå. De exemplu, o amenajare
hidroenergeticå cu lac de acumulare mare (cu capacitate de regularizare anualå
sau multianualå) realizeazå în afara produc¡iei de energie electricå ¿i o
regularizare a stocurilor de apå, cu efecte notabile privind atenuarea viiturilor,
cre¿terea debitelor minime, posibilitå¡i de captare u¿oarå a unei ape de calitate
(decantatå) pentru alimentåri cu apå, facilitå¡i evidente pentru pisciculturå sau
pentru dezvoltarea unor activitå¡i de turism ¿i agrement etc.
Domeniile mediului înconjuråtor asupra cårora se exercitå impactul
func¡ional pot fi cele mai diverse: economic, social, ecologic, geofizic.
Din punct de vedere calitativ, foarte adesea efectele sunt benefice pe
ansamblu, chiar ¿i în domeniul ecologic. De exemplu, ¿tiind cå o viiturå
excep¡ionalå constituie pentru ecosistemele acvatice o catastrofå naturalå de
mari propor¡ii, care necesitå o perioadå de reechilibrare a acestora de 4-5 ani,
este evident cå o atenuare a debitelor maxime în lacuri constituie o protec¡ie
binefåcåtoare majorå pentru sectorul aval.
O serie de construc¡ii hidrotehnice sunt în fond destinate în mod direct
protec¡iei mediului înconjuråtor natural: re¡elele de canalizare ¿i sta¡iile de
tratare a apelor uzate, bazinele de reten¡ie a apelor poluate ¿i de decantare a

41
poluan¡ilor proveni¡i din de¿euri industriale, unele lucråri de regularizare ¿i
protec¡ie a malurilor etc. De aceea, în aprecierea globalå a impactului, realizarea
unei construc¡ii hidrotehnice trebuie întotdeauna comparatå cu varianta zero,
respectiv cea care prevede nerealizarea acesteia. De multe ori se constatå în
acest fel cå, pe ansamblu, o construc¡ie hidrotehnicå bine conceputå, realizatå ¿i
exploatatå poate fi beneficå pentru mediul înconjuråtor în general ¿i pentru cel
natural în particular.
Efectele func¡ionale exemplificate mai sus sunt efecte directe. Realizarea
unor construc¡ii hidrotehnice poate avea înså o serie de efecte indirecte implicite
majore asupra mediului. De exemplu, o amenajare hidroenergeticå permite
producerea de energie electricå din surse regenerabile, cu tehnologii nepoluante,
ceea ce prin compara¡ie cu alte modalitå¡i (uzine termoelectrice) aduce mari
avantaje ecologice, prin evitarea poluårii aerului, apei ¿i solului. O situa¡ie
asemånåtoare este cea a måririi produc¡iilor agricole prin iriga¡ii facilitate de
construc¡iile hidrotehnice, ceea ce constituie o solu¡ie ecologicå în compara¡ie
cu cea a utilizårii fertilizan¡ilor, care polueazå apele freatice ¿i contribuie la
eutrofizarea lacurilor. Nu vor fi considerate înså efecte ale construc¡iilor
hidrotehnice, cele care rezultå din exploatarea defectuoaså a instala¡iilor care
utilizeazå apa furnizatå de construc¡iile hidrotehnice.
În continuare vor fi tratate câteva dintre cele mai importante efecte
func¡ionale, directe sau indirecte, a cåror luare în considerare este de naturå så
punå în valoare multe din efectele benefice ale construc¡iilor hidrotehnice
asupra mediului înconjuråtor antropic ¿i natural ¿i så demonstreze cå acestea
constituie adesea solu¡ii ecologice pentru rezolvarea unor nevoi socio-
economice (energie, hranå).

3.2. IMPACTUL REGULARIZĂRII STOCURILOR DE APĂ

3.2.1. EFECTE FIZICE ASUPRA REGIMULUI APELOR

Amenajårile hidrotehnice cu lacuri de acumulare au implicit efecte

importante asupra regimului hidrologic din aval, indiferent de folosin¡e ¿i de
modul lor de exploatare, prin regularizarea stocurilor de apå (pe diverse nivele:
zilnic, såptåmânal, sezonier, anual, multianual). Dintre efectele cele mai
importante se men¡ioneazå atenuarea undelor de viiturå, cre¿terea debitelor
minime asigurate ¿i modificarea regimului de scurgere în aval de restitu¡ia
debitelor utilizate. Aceste efecte primare pot avea consecin¡e benefice sau
dåunåtoare, în func¡ie de situa¡ia localå, judecatå în raport cu cea din regim
neamenajat. Cuantificarea lor (preferabil, dacå este posibil, în expresie
båneascå) constituie o modalitate de evaluare a impactului economic, social sau

42
ecologic. În continuare vor fi prezentate unele dintre principiile metodologice
pentru cuantificarea efectelor men¡ionate.

3.2.2. METODOLOGII DE CUANTIFICARE A EFECTELOR

3.2.2.1. Micşorarea debitelor maxime prin atenuarea undelor de viitură

şi mărirea debitelor minime prin regularizarea stocurilor de apă (Ionescu
ªt., 1993). ¥n regim natural, în sec¡iunea din aval de baraj existå definit un
regim hidrologic multianual, exprimat prin distribu¡ia probabilistå a debitelor:

F(Q, p) =P(Q> Qp ) (3.1)

sau:
Q = fn ( p ) , (3.2)

care în practicå are forma perechilor de valori ( Qp , p), unde Qp este un debit
de o valoare datå, iar p reprezintå probabilitatea anualå de depå¿ire a acestei
valori. Pentru ape mari, distribu¡ia este de obicei de tipul Pearson III sau Kri¡ki -
Menkel ¿i opereazå cu valori cuprinse între p = 10% (limita inferioarå, sub care
debitele mari nu depå¿esc de regulå albia minorå ¿i deci nu produc pagube) ¿i
p = 0,01% (limita maximå fizic posibilå, asimilatå cu debitul maxim posibil,
cunoscut sub prescurtarea PMF - Probable Maximum Flood). Pentru ape mici,
distribu¡iile depind de structura bazinului ¿i se referå la probabilitå¡i de depå¿ire
începând de regulå de la p = 80% (respectiv probabilitatea anualå de 20% de a
avea debite mai mici) ¿i pânå la p = 99% (respectiv probabilitå¡i de 1% de a
avea debite mai mici decât valoarea datå Qp ).
¥n regim amenajat, la ape mari, datoritå proceselor de atenuare a undelor de
viiturå, debitele naturale Qp se diminueazå la valori ale debitelor în regim
amenajat (defluente din lac) Ap < Qp . Pentru fiecare debit Qp (respectiv pentru
fiecare probabilitate anualå de depå¿ire p, denumitå în continuare asigurare)
rezultå o diminuare de debit:

D p = Q p - Ap . (3.3)

Valoarea acestei diminuåri se determinå prin calcule de atenuare, bazate în

mod clasic pe ipoteza cå la apari¡ia viiturii, nivelul apei în lac se gåse¿te la
creasta deversorului (respectiv la Nivelul Normal de Reten¡ie - NNR). Recent a
fost puså la punct o metodologie probabilistå (Ionescu ªt., 1993), conformå cu
reglementårile legale (STAS 4068/1), care porne¿te de la ipoteza cå nivelele

43
ini¡iale ale apei în lac la apari¡ia viiturii variazå aleator dupå o distribu¡ie
Erlang, deduså din prelucrarea programelor de exploatare (grafice dispecer) pe
un numår de minim 30 de ani. ¥n aceasta ipotezå, debitele defluente A sunt
considerabil mai mici decât în prima ipoteza (A'), diminuårile atingând valori
importante. ¥n figura 3.1 se prezintå comparativ cele trei serii de debite
(distribu¡ii ale lui Q, A ¿i A') pentru cazul lacului acumulårii Drågan, pe râul
Drågan, afluent al Cri¿ului Repede.

700
Debit
600
( m3 s ) 500
400 Q
300
200 A A’
100
0 10−6 10−5 10−4 10−3 10−2 10−1 1
Probabilitatea de depå¿ire

Fig. 3.1. Funcţiile de distribuţie ale debitelor maxime în aval de lacul Drăgan.
Q - în regim natural; A - în regim amenajat, cu nivel iniţial variabil aleator;
A' - în regim amenajat, cu nivel iniţial fix la NNR.

În figura 3.2 se prezintå atenuårile ob¡inute pentru cinci mari lacuri de

acumulare.
¥n regim amenajat, la ape mici, debitele minime naturale Qp pot fi mårite
sensibil prin regularizarea stocului, respectiv prin emisia în perioade de ape mici
a apelor acumulate în lac în sezonul ploios sau din topirea zåpezilor. Diferen¡ele
depind de mårimea lacului ¿i de regimul de exploatare ¿i pot fi exprimate în
forma:

D p = Ap - Q p . (3.4)

Valorile diferen¡elor (suplimentelor) de debit, calculate pe baza graficului-

dispecer pot fi foarte importante; de exemplu, suplimentele de debit minim
asigurat 97% la câteva amenajåri hidroenergetice (Râul Mare-Retezat-
1,2 m 3 / s ; Drågan-1,39 m3 / s ; Cerna-1,02 m3 / s ; Poiana Mårului-0,3 m3 / s )
sunt de ordinul de mårime al debitelor naturale minime medii anuale ¿i deci
dubleazå practic disponibilul de apå în perioade de secetå severå.

44
 Lacul Gura Apelor Lacul Drăgan
1600 800
1400

Q (mc/s)
1200 600
1000
Q (mc/s)

800 400
600
4004 200
200
0 0
10% 1% 0,10% 0,01% 10% 1% 0,10% 0,01%
Asigurarea debitului Asigurarea debitului

Lacul Fântânele Lacul Oaşa

1400 600
1200
Q (mc/s)

Q (mc/s)
1000 400
800
600
400 200
200
0 0
10% 1% 0,10% 0,01% 10% 1% 0,10% 0,01%
Asigurarea debitului Asigurarea debitului

Lacul Vidra
800
600 LEGENDA
Q (mc/s)

400 Debit natural

Debit atenuat
200
0
10% 1% 0,10% 0,01%
Asigurarea debitului

Fig. 3.2. Atenuarea debitelor maxime în câteva mari lacuri de acumulare.

Efectele hidrologice în bazinul hidrografic din aval (Ionescu ªt., 1995)

depind de diferen¡ele de debit ob¡inute în lac ¿i de formarea debitelor pe
diferen¡a de bazin, aflatå în regim natural (necontrolatå de acumulare). ¥n figura
3.3 se prezintå o schemå a unui astfel de bazin (pe modelul bazinului Cri¿ul
Repede, cu acumularea Drågan).
Schema bazinului se stabile¿te în fiecare caz în parte prin împår¡irea în m
sectoare caracteristice i, pentru care între debitul natural la intrare ¿i cel de la
ie¿ire, diferen¡ele sunt relativ mici (sub 10%) ¿i pe care se poate lucra în
consecin¡å cu un debit mediu pe sector Q i , p , corespunzåtor unei asiguråri p
date.
¥n cazul apelor mari, pe un sector de râu oarecare i din aval, în regim
amenajat se va ob¡ine un debit atenuat provenind din bazinul controlat de
amenajare corespunzåtor unei asiguråri p j , plus un debit provenind din
diferen¡a de bazin, corespunzåtor unei asiguråri pk ≠ p j .

45
 Fig. 3.3. Schema bazinului râului Crişul Repede, aval de confluenţa cu râul Drăgan.

Analizând mai multe combina¡ii limitå posibile de compunere a apelor mari

în bazin ( p j , pk ), s-a ales combina¡ia care conduce la cele mai mici efecte ale
atenuårii în aval (deci cea mai dezavantajoaså din punct de vedere al
de¡inåtorului lacului), care corespunde unei probabilitå¡i de apari¡ie a unei
combina¡ii ( p j , pk ) propor¡ionalå cu produsul p j ,k = p j ⋅ pk . ¥n acest caz, în
mod simbolic se poate scrie:

Qi*, p j , k = Qi, p j , k − Dp j . (3.5)

¥n cazul apelor mici se poate adopta cu grad de încredere mare ipoteza

omogenitå¡ii situa¡iei pe întregul bazin, respectiv pi = p j = pk = p , în care caz
se poate scrie:
Qi*, p = Qi, p + Dp . (3.6)

3.2.2.2. Efecte economice prin reducerea pagubelor. Efectele economice

ale modificårii regimului hidrologic constau în evitarea unor pagube probabile
la debite extreme: prin inunda¡ii la ape mari ¿i prin lipsa apei pentru satisfacerea
nevoilor utilizatorilor sau ale mediului natural în perioade de secetå.
Pe un sector oarecare de râu, i, existå posibilitatea determinårii pe baze
statistice ¿i/sau analitice a pagubelor aferente unui debit dat (maxim sau minim)
corespunzåtore unei asiguråri p, ca valoare medie anualå (pe totalul
anotimpurilor) ¿i ¡inând seama de rela¡ia (3.2) aceste pagube pot fi exprimate în
formele:

46
 ( Pi ) p = f2 (Qp ) = f3 ( p) = Pi, p . (3.7)

Pentru ape mari, paguba totalå medie anualå a¿teptatå pe un sector i,

corespunzåtoare tuturor debitelor maxime posibile (cuprinse între Q p = 0,1 ¿i
Qp = 0,0001 ) este:
p = 0, 0001
Pi = ∫ Pi, p ⋅ dp . (3.8)
p = 0,1

¥n regim natural, Pi se calculeazå introducând în rela¡ia (3.7) debitele

naturale Qi, p , iar în regim amenajat debitele modificate Qi*, p , conform rela¡iilor
(3.5) respectiv (3.6).
¥n figura 3.4 sunt reprezentate curbele pagubelor în regim natural (n) ¿i
amenajat (a) pentru ape mari ¿i respectiv ape mici, pe un sector i; pagubele
totale sunt propor¡ionale cu suprafe¡ele de sub curbele respective, conform
rela¡iei (3.8). Efectul economic al amenajårii pe un sector este egal cu diferen¡a
de pagube între cele douå regiuni, respectiv propor¡ional cu suprafe¡ele
reprezentate ha¿urat în figura 3.4.
Rela¡ia de calcul (3.8) transpuså în diferen¡e finite permite calculul tabelar
automat al tuturor valorilor necesare (Ionescu ªt., 1995). Paguba total evitatå pe
întregul bazin hidrografic PT va fi suma diferen¡elor pe sectoare:
n
PT = ∑ Pm,i . (3.9)
i =1

PAGUBE 10 PAGUBE 10
PRIN LA APE
INUNDAŢII MICI
(APE MARI) miliarde lei
miliarde lei
5 5
n n
a
a
p -% 0 p -% 0 99
10 1 0,1 0,01 80 90 95
3
Q - m /s Q - m3/s
255 500 875 1520 2,32 1,75 1,55 1,33

Fig. 3.4. Variaţia pagubelor cu debitele (maxime sau minime),

respectiv cu asigurările acestora.

47
 Se men¡ioneazå cå pentru ape mari, paguba este determinatå de atingerea
unui nivel maxim dat al apelor, depinzând în mod univoc de debit, respectiv de
intervalul de probabilitate dp → ∆p în care se gåse¿te acesta, indiferent de
durata apelor mari. Probabilitatea de apari¡ie a unui asemenea debit (¿i respectiv
pagube) este datå de intervalul de probabilitate aferent din distribu¡ia debitelor
maxime anuale.
Efectele economice care permit stabilirea oportunitå¡ii, compara¡ia
variantelor ¿i decizia de realizare pentru lucråri de investi¡ie în domeniul
gospodåririi apelor care cuprind lacuri de acumulare, ¡inând seama de impactul
func¡ional al acestora asupra mediului înconjuråtor, se bazeazå pe calculul
cheltuielilor totale C pe durata estimatå de exploatare T (ani), actualizate la
origine (la momentul punerii în func¡iune a investi¡iei). Acestea ¡in seama de
valoarea investi¡iei (în acumulare), de cheltuielile anuale, de pagubele anuale
medii determinate conform rela¡iei (3.9), de indicele de dezvoltare ¿i de indicele
anual de dezvoltare economicå probabilå a zonei pe care se pot produce pagube.
Pentru luarea unei decizii asupra oportunitå¡ii unei investi¡ii, ¡inând seama de
magnitudinea impactului func¡ional asupra mediului, inclusiv asupra celui
natural, se calculeazå costurile totale actualizate pentru varianta zero, respectiv
pentru regimul hidrologic natural (neamenajat), ca ¿i pentru varianta sau
variantele de amenajare cu acumulare, în diferite ipoteze de compunere a
debitelor maxime în bazin ¿i pentru câteva combina¡ii de parametri care
determinå atenuarea în lacul de acumulare (volumul lacului, tipul evacuatorului,
volumele prezervate pentru atenuare, înål¡imea lamei de apå deversantå etc.). În
principiu,se alege varianta de amenajare cu cel mai mic cost total, pentru care
rezultå o diferen¡å de cost fa¡å de regimul natural:

∆CT = (CT ) a − (CT ) n . (3.10)

Aplicarea metodologiei expuse ¿i a rela¡iilor stabilite mai sus, pentru cazul

efectelor atenuårii viiturilor în lacul Drågan (cu considerarea variabilitå¡ii
aleatoare a nivelelor ini¡iale ale apei), asupra pagubelor în bazinul râului Cri¿ul
Repede, pânå la ie¿irea din ¡arå, pune în eviden¡å importantele efecte ale
atenuårii asupra mediului înconjuråtor:
- pagubele în regim amenajat (inclusiv asupra mediului natural) se reduc
prin atenuare în måsurå însemnatå, reprezentând pe total bazin între
30,91% ¿i 52,57% din cele în regim natural (în func¡ie de varianta
ipoteticå de compunere a debitelor maxime în bazin), a¿a cum rezultå
din figura 3.5;
- în lungul cursului de apå, mårimea pagubelor în regim amenajat este
foarte mult reduså prin atenuare imediat în aval de acumulare (ajungând
la 6-7% din cea în regim natural) ¿i mai pu¡in reduså pe sectoarele aval,

48
 aflate la distan¡å mare de acumulare, unde reprezintå totu¿i sub 40-65%
din paguba în regim natural;
- masa reducerii pagubelor are loc pentru debite maxime mici, care apar
relativ frecvent, cu inciden¡å realå ¿i evidentå asupra mediului în cursul
unei genera¡ii; pentru acestea (cu probabilitate de depå¿ire anualå
cuprinså între 10% ¿i 1%), reducerea pagubelor reprezintå între 52% ¿i
72% din reducerea totalå, pe ansamblul variantelor; debitele maxime din
gama medie (p=1%-0,1%) contribuie la reducerea pagubelor cu 24%
pânå la 39%, iar cele mari (p=0,1%- 0,01%) cu numai 4,5% pânå la 9%.

100
90
80
PA/PN 70
(%) 60
50 maxim
40
30 minim
20
10
0
1 2 3 4 5 6 7 8 Total
Sectorul i

Fig. 3.5. Valoarea raportului între pagubele în regim amenajat (PA)

şi cele în regim natural (PN); valori maxime şi minime,
conform ipotezelor extreme de calcul.

Un exemplu cantitativ privind efectele asupra apelor mari poate fi dat pentru
România, conform datelor furnizate de Ministerul Mediului (1990): prin
amenajårile hidrotehnice existente, în compara¡ie cu situa¡ia naturalå
(neamenajatå) la debite afluente similare ¿i ¡inând seama de dezvoltarea
economicå ¿i socialå, se evitau la nivelul anului 1990 pagube anuale directe de
cel pu¡in 2,5 miliarde lei ¿i pagube indirecte având cel pu¡in acee¿i valoare, fårå
a fi socotite efectele asupra mediului natural viu.
Pentru ameliorarea regimului de ape mici cu efecte importante asupra
mediului antropic ¿i natural, metodologia expuså se aplicå practic identic; din
påcate, informa¡iile privind valoarea pagubelor sunt relativ sumare. Calcule
aproximative indicå efecte de acela¿i ordin de mårime cu cele ob¡inute prin
atenuarea apelor mari, fårå a lua în considerare efectele extrem de importante

49
asupra mediului natural (fauna piscicolå). Se men¡ioneazå cå pentru ape mici,
mårimea pagubei este determinatå atât de valoarea debitului minim cât ¿i de
durata acestuia. Dacå se lucreazå cu distribu¡ia medie anualå a debitelor minime
medii zilnice, intervalul de probabilitate aferent unui debit minim dat ∆ p poate
fi interpretat ¿i ca durata dintr-un an (în zile) în care debitele minime vor fi
cuprinse în acel interval, astfel cå acesta va fi cuprins implicit în integrala din
rela¡ia (3.8). Dacå paguba specificå Ds aferentå unui debit minim Qp este
exprimatå în lei/zi, paguba totalå se va exprima prin produsul Ds ⋅∆ p⋅(365 zile).

3.3. IMPACTUL PRODUCŢIEI DE ENERGIE HIDROELECTRICĂ

3.3.1. CARACTERUL REGENERABIL AL ENERGIEI HIDRAULICE

Una dintre problemele cruciale ale ecologiei mondiale este conservarea

resurselor limitate (minerale sau organice fosile) ¿i în special a celor energetice,
fårå de care men¡inerea ¿i evolu¡ia civiliza¡iei umane este de neconceput.
Solu¡ia de principiu este utilizarea pe scarå din ce în ce mai largå a resurselor
regenerabile.
Energia hidroelectricå produså din surse regenerabile prezintå printre altele
un avantaj fundamental: sursa este practic inepuizabilå ¿i utilizarea sa reprezintå
un câ¿tig net în bilan¡ul energetic, în timp ce inutilizarea reprezintå o pierdere
irecuperabilå de energie. Dintre posibilele forme de resurse energetice
regenerabile cunoscute, în actualul stadiu tehnologic, unele au o importan¡å
limitatå. Astfel utilizarea for¡ei vântului, a valurilor ¿i chiar a convertirii
energiei solare în energie termicå sau direct în energie electricå (prin celule
fotovoltaice) depind de surse existente în zone destul de limitate, cu mari
varia¡ii dictate de condi¡ii climatice; ponderea lor posibilå în produc¡ia de
energie este limitatå nu numai fizic ci (cel pu¡in deocamdatå) în special
economic. De aceea utilizarea lor poate constitui o solu¡ie în condi¡iile
tehnologice cunoscute sau previzibile, numai pentru cazuri speciale, de regulå
consumatori izola¡i, cu preten¡ii de calitate reduse sau ca resurså
complementarå. Cea mai importantå, mai bine ståpânitå ¿i mai eficientå surså de
energie regenerabilå este hidroenergia, în special în forma producerii de energie
electricå. Aceastå surså asigurå aproximativ 6-7% din consumul total de energie
¿i 20% din produc¡ia de energie electricå pe plan mondial (Goldenberg ¿. a.,
1988; Escudero, 1993). În România, într-un an hidrologic mediu ¿i în condi¡iile
consumului la nivelul anului 1995, hidroenergetica asigurå aproximativ 26%
din nevoile de energie; în anii 1997-1999, boga¡i în precipita¡ii ¿i în condi¡iile
scåderii consumului, ponderea energiei hidroelectrice a atins 34-36% din
necesar.

50
 Resursele disponibile (tehnic amenajabile) sunt încå mari: pe plan mondial
numai 14% din poten¡ialul hidroenergetic este amenajat, iar în România este
amenajat în propor¡ie de aproximativ 40%. ºårile dezvoltate ¿i-au amenajat în
propor¡ii însemnate poten¡ialul (practic în totalitate în Elve¡ia, Fran¡a ¿i Italia,
67% în Japonia, 55% în Statele Unite ale Americii ¿i Canada etc.), iar unele ¡åri
utilizeazå practic exclusiv energie hidroelectricå (Norvegia peste 99%), de¿i
dispun ¿i de alte resurse naturale (USCOLD, 1992).
Pentru România, ¡arå relativ såracå în resurse energetice fosile eficiente,
tributarå importurilor de petrol ¿i gaze ¿i cu o balan¡å comercialå deficitarå,
importan¡a utilizårii maximale a resurselor regenerabile este majorå din punct
de vedere al conservårii resurselor ¿i a men¡inerii unui mediu înconjuråtor
favorabil dezvoltårii economico-sociale.

3.3.2. EFECTE IMPLICITE SAU CONEXE ALE HIDROENERGIEI

ÎN PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Atât problemele conservårii mediului, cât ¿i problema asigurårii energiei (¿i

a hranei) au în mod obiectiv un caracter planetar (dictat de atmosfera unicå, de
nevoia redistribuirii resurselor ¿i de interdependen¡å economicå mondialå) ¿i nu
pot fi rezolvate decât la acest nivel, prin efortul majoritå¡ii statelor lumii, care
trebuie så ac¡ioneze în consens nu numai din obliga¡ie moralå, ci ¿i datoritå
constrângerilor decurgând din acorduri interna¡ionale ¿i politici oficiale ale
organismelor de creditare (W.B., F.M.I., B.I.R.D.) (Fujino, 1993).
Rezolvarea ra¡ionalå ¿i echilibratå a problemelor energetice, corelate cu cele
privind protec¡ia mediului, impune obiectivele majore ale strategiei politice în
energetica mondialå, constând în reducerea consumurilor ¿i restructurarea
treptatå a produc¡iei prin cre¿terea ponderii resurselor regenerabile ¿i nepoluante
(Escudero, 1993). Între acestea, hidroenergetica este în actualul stadiu de
dezvoltare tehnicå ¿i ¿tiin¡ificå cea mai importantå cantitativ ¿i singura eficientå
economic (Goldenberg ¿. a., 1988; Fujino, 1993). În bunå parte din aceste
motive, strategia energeticå mondialå se bazeazå pe mårirea ponderii utilizårii
resurselor hidroenergetice (Goldenberg ¿. a., 1988; Oud, 1993).
Din punct de vedere al poluårii aerului, apei ¿i solului, sectorul energetic
bazat pe arderea combustibililor fosili se diferen¡iazå net de cel hidroenergetic.
În timp ce primul produce numeroase noxe (Ianculescu ¿i Låzårescu, 1992),
sectorul hidro este practic nepoluant, exceptând unele emisii minore în perioada
anilor de execu¡ie a lucrårilor. Sectorul termoenergetic este înså puternic
poluant. Pentru compara¡ie, sectorul hidroenergetic a produs în 1989 o cantitate
de energie de 2.100 TWh, care a evitat emisia a 587 milioane tone CO 2 în
centrale termice, reprezentând peste 10% din totalul emisiilor de CO 2 de pe

51
planetå (USCOLD, 1992). Poluarea cu CO 2 ¿i evaluarea efectelor emisiilor
poate fi cuantificatå prin evaluarea costului social al acestora (pagube,
combaterea efectelor, atenuarea emisiilor, stocarea CO 2 în oceane ¿i zåcåminte
de gaze epuizate etc.). Încercårile de cuantificare pe plan mondial (în cea mai
mare parte realizate dupå anul 1993), de¿i cu valori diferite, indicå ordine de
mårime asemånåtoare. În vederea recuperårii acestor costuri sociale ¿i a
orientårii ra¡ionale din punct de vedere social al investi¡iilor, numeroase ¡åri au
introdus prin lege o taxå pe carbon, uneori asociatå cu o taxå pe energie
(Finlanda - 1990, Suedia - 1990, CEE - 1993, SUA - 1993). Emisiile totale de
CO 2 prilejuite de execu¡ia amenajårilor hidroenergetice sunt supuse ¿i ele
acestor taxe, dar acestea reprezintå sub 8% din emisia de CO 2 pe un singur an a
unei termocentrale pe cårbune echivalente (Oud, 1993).
În România, centralele termice în func¡iune au contribuit în anul 1990 la
poluarea atmosferei cu 70 milioane tone CO 2 (56% din totalul pe ¡arå al
emisiilor), 1,3 milioane tone SO2 (80% din total), 350.000 t NO x (40% din
total), 16.000 t pulberi (12% din total) ¿i 1.000.000 t CO (40% din total)
(Ianculescu ¿i Låzårescu, 1992). Emisiile specifice au fost u¿or superioare celor
medii pe plan mondial (Oud, 1993).
Emisiile de SO2 (aproximativ 0,032t SO2 /MWh pe ansamblul sistemului
energetic na¡ional în structura sa actualå) sunt cauza principalå a ploilor acide,
cu efecte grave ¿i extinse la nivel continental asupra vegeta¡iei terestre (în
special a pådurilor). La acestea se adaugå depozite de zgurå ¿i cenu¿å de
90milioane tone (în 1990), reprezentând 10% din volumul total de substan¡e
poluante evacuate pe sol în România (fårå a socoti haldele de steril ale unitå¡ilor
ce livreazå cårbunele necesar). Depozitele de cenu¿å ¿i zgurå ale centralelor
termo-electrice (cu depuneri specifice de 0,25t/MWh) ocupå definitiv
importante suprafe¡e de teren ¿i polueazå apele cu le¿ii timp de mul¡i ani dupå
depunere (Fujino, 1993; Ianculescu ¿i Låzårescu, 1992). Comparativ cu haldele
de steril de la lucrårile de excava¡ii pentru amenajåri hidroenergetice, haldele de
zgurå ¿i cenu¿å le egaleazå volumetric la aceea¿i produc¡ie de energie
echivalentå de bazå în 12-18 ani ¿i deci pe durata de via¡å a amenajårilor
hidroelectrice, au volume de 5-8 ori mai mari (Ionescu ªt., 1997). În condi¡iile
utilizårii masive a resurselor de cårbuni inferiori, la efectele asupra mediului ale
centralelor termoenergetice trebuie adåugate cele ale industriei extractive.
Dintre acestea, poluarea gravå a râului Jiu (Ionescu ªt., 1995) ¿i degradarea
ireversibilå a unor mari suprafe¡e de teren prin exploatarea la zi a lignitului sunt
printre cele mai importante.
De aceea, la aprecierea ¿i cuantificarea impactului asupra mediului al
construc¡iilor hidrotehnice care asigurå între alte ¿i produc¡ia de energie
electricå, trebuie så se ¡inå seama de efectele implicite asupra reducerii poluårii.

52
 În fond, produc¡ia de energie hidroelectricå reprezintå o solu¡ie ecologicå
pentru rezolvarea problemei energetice la nivel planetar.

3.4. IMPACTUL ASIGURĂRII RESURSELOR

PENTRU ALIMENTĂRI CU APĂ

Asigurarea nevoilor de apå (fig. 3.6) constituie o problemå de importan¡å

vitalå pentru România. Excluzând Dunårea ¿i zonele riverane, stocul de apå
utilizabil (în industrie, agriculturå ¿i urbanism) ar fi în condi¡ii naturale
(neamenajate) de circa 5 km 3 /an. La nivelul actual de amenajare, sunt utilizabili
21 km 3 /an (realizat în 1987-1989), care reprezintå un necesar specific de
aproximativ 900 m 3 /locuitor• an. La o amenajare integralå tehnic posibilå a
cursurilor de apå interioare, stocul utilizabil ar putea cre¿te pânå la 61 km 3 /an,
ceea ce ar putea asigura un necesar specific de 2.600 m 3 /locuitor• an.

70 Regim natural
Apă disponibilă (fără amenajări)
60
pentru consum
50
(km cubi) Cu amenajări
40 hidrotehnice
30 existente
20 Cu amenajare
10 hidrotehnică
0 integrală

Fig. 3.6. Disponibilităţi de apă pentru consum în România

în funcţie de gradul de amenajare hidrotehnică a bazinelor hidrografice.

Dacå se comparå aceastå valoare maximå probabilå cu valorile similare

realizate în alte zone în etapa actualå (Europa de Vest-2.100 m 3 /locuitor⋅an,

SUA-3.500 m 3 /locuitor⋅an), se poate aprecia nivelul modest al resurselor
poten¡iale ¿i necesitatea vitalå ca în orice caz amenajarea integralå a resurselor
hidraulice så fie realizatå într-o perioadå viitoare ¿i relativ apropiatå (urmåtorii
20-40 ani). Iar aceastå amenajare este implicit ¿i indisolubil legatå ¿i de
dezvoltarea corespunzåtoare a construc¡iilor hidrotehnice, care asigurå în
principal sau cu rol secundar regularizarea stocurilor de apå.
Avantajele economice ale limpezirii apei prin decantare în lacurile de
acumulare sunt evidente în cazul utilitå¡ilor de alimentare cu apå ¿i pot fi
cuantificate cu relativå u¿urin¡å dacå se cunosc turbiditå¡ile medii în amonte de

53
lac ¿i în zona prizei din lac, precum ¿i cheltuielile de decantare ¿i filtrare în
sta¡iile de tratare a apei. Elaborarea unei metodologii este elementarå ¿i implicå
monitorizarea turbiditå¡ii în locurile ¿i perioadele semnificative.

3.5. PROTECŢIE PENTRU DIMINUAREA POLUĂRII

În afara celor destinate anume depoluårii apelor uzate, existå construc¡ii

hidrotehnice cu un efect func¡ional important de diminuare a poluårii: acela de
re¡inere ¿i depozitare temporarå sau definitivå a unor de¿euri poluante, cum sunt
cenu¿ile de la centralele termoelectrice pe cårbune, sterilul de la sta¡iile de
preparare a minereurilor ¿i cårbunelui, substan¡e chimice secundare produse în
diferite ramuri industriale etc. Impactul direct al acestora se va eviden¡ia în
capitolul 9. Se atrage înså aten¡ia cå efectul benefic indirect al acestor
construc¡ii trebuie eviden¡iat comparativ cu cel al altor solu¡ii posibile pentru
rezolvarea convenabilå economic ¿i ecologic a problemelor respective.

3.6. ALTE FORME DE IMPACT FUNCŢIONAL

Direct sau indirect, numeroase construc¡ii hidrotehnice au efecte func¡ionale

economice ¿i/sau sociale de mare importan¡å. Men¡ionåm dintre acestea:
facilitarea dezvoltårii unor activitå¡i de agrement (în special în vecinåtatea
lacurilor de acumulare), dezvoltarea re¡elelor de drumuri ¿i linii electrice,
crearea de locuri de muncå etc., care contribuie adesea în mod esen¡ial la
îmbunåtå¡irea condi¡iilor de mediu antropic ¿i la dezvoltarea regionalå, inclusiv
privind nivelul de civiliza¡ie al locuitorilor.

BIBLIOGRAFIE

Escudero J., Regulation and energy policy, hydropower plant upgrading and
environment, Conference proceedings ″Hydropower, Energy and the Environment″,
Stockholm, 1993.
Fujino K., International cooperation for environmental coexistence and technology
trensfer of hydropower development in developing countries, Conference proceedings
″Hydropower, Energy and the Environment″, Stockholm, 1993.
Goldenberg J., Johansson T., Reddy A., Williams R., Energy for a Sustainable
World , Estern Ltd., 1988.
Ianculescu S, Låzårescu M., Energia ¿i mediul, Mediul înconjuråtor, vol. III, nr. 2,
1992.

54
 Ionescu ªt., Tranzitarea apelor mari prin lacuri de acumulare, Hidrotehnica, vol.
38, nr.2, Bucure¿ti, 1993.
Ionescu ªt., Diminuarea pagubelor poten¡iale prin atenuarea viiturilor în lacuri de
acumulare ca argument in favoarea finan¡årii proiectelor de baraje - Hidrotehnica,
vol.40. nr. 5 – Bucure¿ti, 1995.
Ionescu ªt., Valea Sadului reservoir- A solution for multipurpose water
management, Proceedings of the ICOLD Symposium ″Reservoirs in River Basin
Development″, Oslo 1995, ed. A.A. Balkema, Rotterdam, 1995.
Ionescu ªt., Impactul barajelor asupra mediului înconjuråtor. Strategii în
amenajarea resurselor de apå. Raport general., Simpozionul Na¡ional ″Construc¡iile
hidrotehnice în secolul XXI″, Bucure¿ti 21-22 martie 1997, Editura Conspress,
Bucure¿ti 1997.
Oud E., Global warning: a changing climate for hydro, Water Power & Dam
Construction, 1993.
USCOLD (Jan Veltrop), The Role of Dams in the 21-st Century, Bulletin (special),
1992.

55
 4

NOŢIUNI DE ECOLOGIE

4.1. DEFINIŢIA ŞI OBIECTUL ECOLOGIEI

Observa¡iile asupra naturii vii, inerente în procesul de procurare a hranei, au

permis omului, fiin¡å inteligentå ¿i plinå de curiozitate, så constate din timpuri
imemoriale cå între sine ¿i lumea înconjuråtoare, însufle¡itå sau neînsufle¡itå, ca ¿i
între diferitele fenomene naturale, existå numeroase legåturi ¿i rela¡ii. ¥n lipsa
unor explica¡ii limpezi, aceste constatåri au devenit una din cauzele unor religii
panteiste, ale unor ritualuri, obiceiuri sau supersti¡ii, dar ¿i ale începuturilor
studiului sistematic al naturii. Mårturiile scrise care ne-au parvenit din antichitate
(din lumea greacå în special) atestå con¿tientizarea importan¡ei rela¡iilor de
interdependen¡å dintre organismele vii ¿i mediul lor de via¡å ¿i reflectarea lor atât
în ¿tiin¡ele naturii, cu caracter accentuat practic (în mod exemplar datoritå lui
Hipocrate, adevåratul întemeietor al biologiei), cât ¿i în filosofia acelor vremuri
(Anaximandru, Empedocle din Agrigent, Aristotel). Dezvoltarea în Europa a
diferitelor ramuri ale biologiei, începutå în epoca Rena¿terii, a condus în secolul
al XVIII-lea la o acumulare remarcabilå de cuno¿tin¡e ¿i la încercåri de
sistematizare, care au culminat în secolul urmåtor cu teoria lui Darwin asupra
originii speciilor (1859). Aceste ¿tiin¡e cuno¿teau ¿i utilizau rela¡iile existente
între indivizii unei specii, între specii ¿i între acestea ¿i mediul înconjuråtor în
toatå complexitatea sa, dar numai ca elemente auxiliare ¿i ajutåtoare în studiul
componentelor lumii vii. În momentul în care aceste rela¡ii au devenit obiectivul
central ¿i principal al studiului, s-a nåscut ecologia. Cel care i-a consacrat numele
(propus ini¡ial de Reiter), i-a dat o primå defini¡ie ¿i i-a consacrat primele studii, a
fost naturalistul german Ernst Haeckel (1834-1919). Denumirea, folositå pentru
prima datå în 1866, provine din combinarea a douå cuvinte din limba greacå
veche: oikos-caså (în sensul de gospodårie ¿i economie domesticå) ¿i logos–
¿tiin¡å. Primele defini¡ii: ¿tiin¡a care se ocupå cu “studiul rela¡iilor complexe
directe sau indirecte cuprinse în no¡iunea darvinistå a luptei pentru existen¡å ¿i
domeniu de cuno¿tin¡e privind economia naturii”.
Ulterior, ecologia s-a dezvoltat continuu, de¿i cu o anumitå ezitare ¿i
încetinealå, datorate lipsei de precizie în definirea domeniului ¿i caracterului
abstract al obiectului de studiu. Precizarea treptatå ¿i definirea unor no¡iuni ¿i
concepte specifice, ca ¿i preluarea unor cuceriri ale unor ¿tiin¡e moderne

57
(cibernetica, teoria sistemelor, informatica), care au permis mari progrese în
structurarea logicå ¿i metodologicå a ecologiei, au condus în ultimii 40 de ani la
conturarea unei ¿tiin¡e cu o puternicå ¿i clarå specificitate, cu rezultate
remarcabile în plan teoretic ¿i practic. O contribu¡ie fundamentalå la dezvoltarea
ecologiei moderne se datoreazå lui Eugene P. Odum, a cårui lucrare de bazå,
Fundamentals of Ecology (1957), trateazå problemele în manierå consecvent
sistemicå, cu un nou stil de gândire constituind ¿i aståzi un model.
Dupå ce fenomenele de poluare au devenit evidente, pårând så punå în
primejdie înså¿i existen¡a vie¡ii, iar problemele apårårii mediului înconjuråtor au
devenit publice, dând na¿tere uneia din cele mai puternice mi¿cåri de maså ¿i
politice ale secolului, ecologia, ca ¿tiin¡å sub egida cåreia pot avea loc ac¡iunile
acesteia, a devenit modernå, actualå ¿i omnipotentå.
Anticipând asupra unor termeni ¿i no¡iuni a cåror definire va fi fåcutå
ulterior, se vor parcurge câteva din defini¡iile moderne ale ecologiei; diferen¡ele
dintre ele nu sunt numai formale, ci exprimå uneori påreri diferite în fond (chiar
dacå adesea acestea se referå numai la nuan¡e), permi¡ând cititorului så remarce
¿i o anumitå evolu¡ie în timp a conceptului.
Mac Fayden, 1957: Ecologia studiazå rela¡iile între vie¡uitoare, plante sau
animale ¿i mediul lor, pentru a descoperi principiile dupå
care se desfå¿oarå aceste rela¡ii.
Dajoz, 1970: Ecologia este ¿tiin¡a care studiazå condi¡iile de existen¡å ale
fiin¡elor ¿i interac¡iunile de orice naturå care existå între
aceste fiin¡e ¿i mediul lor.
Sacchi, 1971: Ecologia este disciplina care studiazå raporturile între
organisme ¿i mediul lor înconjuråtor.
Krebs, 1972: Ecologia este studiul ¿tiin¡ific al interac¡iunilor care deter-
minå distribu¡ia ¿i abunden¡a organismelor.
Odum, 1971: Ecologia studiazå nivelurile de organizare superioare celui in-
dividual ¿i anume: popula¡ii, biocenoze, ecosisteme ¿i biosferå.
Ghiliarov, 1973: Ecologia este ¿tiin¡a corela¡iilor ¿i interac¡iunilor vie¡ii cu
mediul înconjuråtor, pe trepte supraindividuale.
Stugren, 1975: Ecologia este ¿tiin¡a interac¡iunilor în sistemele suprain-
dividuale.
Botnariuc, 1982: Ecologia studiazå sistemele supraindividuale de organizare
ale materiei vii (popula¡ii, biocenoze, biosferå), integrate în
mediul lor abiotic.
Ionescu Al., 1988: Ecologia este ¿tiin¡a interrela¡iilor dintre vie¡uitoarele care
alcåtuiesc o biocenozå ¿i dintre acestea ¿i biotop. Ea studiazå
fluxul de materie, energie ¿i informa¡ie care stråbate un
ecosistem bine delimitat: este deci ¿tiin¡a care studiazå
ecosistemele.

58
 Dupå 1970 au apårut numeroase discipline ¿tiin¡ifice sau tehnice care, având
ca obiect ¿i rela¡iile cu mediul înconjuråtor, s-au declarat ramuri ale ecologiei:
ingineria ecologicå (agrarå, forestierå, pedologicå etc.), ecologia umanå, urbanå,
spiritualå etc. Se afirmå chiar cå ecologia trebuie så devinå o ¿tiin¡å mult mai
cuprinzåtoare, o ¿tiin¡å a gospodåririi planetei, în concordan¡å cu defini¡ia datå
de Haeckel, dar extinså de la domeniul naturii la domenii mult mai largi: tehnic,
social, umanist, politic. Viitorul va aråta dacå aceastå tendin¡å va deveni sau nu
realitate, indiferent de polemicile actuale existente pe aceastå temå. Este înså
neîndoielnic cå, profitând de multidisciplinaritatea ecologiei, numeroase ramuri
ale ¿tiin¡elor naturii ¿i-au adåugat în mod nejustificat prefixul eco, sperând så
ob¡inå astfel revitalizare, modernizare ¿i mai cu seamå...subven¡ii. Mult mai
grav este faptul cå, profitând de succesul la public ¿i de prestigiul unor
organiza¡ii de bunå credin¡å, adjectivul ecologic a fost adoptat în mod abuziv de
foarte numeroase grupåri sociale ¿i politice, fårå nici un fel de pregåtire
¿tiin¡ificå specificå, riscând så compromitå, så discrediteze ¿i så banalizeze
conceptul ¿i ideea generoaså a protec¡iei mediului înconjuråtor (Ionescu Al.,
1991). Poate cå ¿i din acest motiv, în limba românå (¿i nu numai) a apårut
tendin¡a de diferen¡iere semanticå între cuvintele ecolog- specialist în ecologie
ca ¿tiin¡å, ¿i ecologist-persoanå care apar¡ine unei organiza¡ii ce ac¡ioneazå în
numele protec¡iei mediului înconjuråtor. Se sperå cå cel din urmå nu va cåpåta
cu timpul ¿i un sens peiorativ, absolut nemeritat de numeroase persoane de cea
mai bunå credin¡å.
În continuare, se va utiliza termenul ecologie în sensul defini¡iilor din
paragraful precedent ¿i mai ales al celei din urmå, insistând asupra problemelor
ecosistemelor acvatice. Se va accepta sintagma inginerie ecologicå pentru a
defini preocupårile ¿i måsurile de naturå inginereascå, tehnicå ¿i organizatoricå,
menite så amelioreze efectele ac¡iunilor umane asupra ecosistemelor.

4.2. NOŢIUNI DIN TEORIA SISTEMELOR

4.2.1. GENERALITĂŢI

Atât observa¡iile ¿tiin¡ifice, cât ¿i cele empirice, aratå cå între obiectele,

fiin¡ele, fenomenele ¿i ideile cunoscute în lume existå în mod evident
numeroase interac¡iuni ¿i conexiuni, care se manifestå cu regularitate, fårå
întrerupere ¿i neîntâmplåtor. Pe aceastå bazå, ideea de sistem a apårut încå din
antichitate (Pliniu) ¿i a fost invocatå de cei mai mul¡i fondatori de ¿tiin¡e
(Descartes, Newton, Darwin). Ca ¿tiin¡å a rela¡iilor ¿i interac¡iunilor între
elementele care compun lumea cunoscutå, ea fost închegatå într-o teorie unitarå,
dispunând de un aparat matematic specific, relativ dificil, dar extrem de per-
formant, prin lucrårile lui L. von Bertalanffy (1942, 1957). Teoria sistemelor s-a

59
dezvoltat ¿i råspândit extrem de rapid ¿i datoritå utilizårii cu succes în cursul celui
de al doilea råzboi mondial; actualmente ea constituie o metodå quasi-generalå de
abordare a problemelor în practic totalitatea domeniilor de activitate umanå.
Conform teoriei sistemelor (Bertalanffy, 1957), ″un sistem este un complex
de elemente care se aflå într-o continuå interac¡iune ¿i ac¡ioneazå ca un ansam-
blu″. Constatând cå ac¡iunea este mecanismul fundamental al Universului,
teoria postuleazå cå întreg Universul este organizat în sisteme, înlån¡uite într-o
nesfâr¿itå ierarhie: orice sistem este alcåtuit dintr-o mul¡ime de subsisteme, fiind
la rândul såu parte dintr-un sistem superior. Constituie sisteme: Universul,
galaxiile, sistemele solare, planetele, continentele, rocile, cristalele, moleculele,
atomii, particulele elementare ale acestora. În lumea vie, ¿irul sistemelor inte-
grate cuprinde: biosfera, ecosistemele, biocenozele, popula¡iile, speciile, indi-
vizii, organele vitale ale acestora, ¡esuturile, celulele, cromozomii etc. Oprirea
asupra unui sistem ca obiect de studiu (¿i implicit definirea limitelor sale) este o
problemå de oportunitate în raport cu scopul propus: un ecolog alege ca sistem
de exemplu un ecosistem, în timp ce un genetician poate alege un cromozom.
Complexitatea ¿i posibilitå¡ile de agregare sau diviziune ale sistemelor sunt
teoretic nelimitate. ¥n mod practic înså, diviziunea trebuie opritå atunci când
continuarea sa nu mai poate aduce concluzii suplimentare; în acest caz se ajunge
la categoria elementarå conven¡ionalå, numitå element al sistemului.

4.2.2. COMPONENTELE SISTEMELOR

Un sistem în întregul såu nu se confundå cu suma pår¡ilor (elemente sau

subsisteme), ci posedå una sau mai multe func¡ii sau calitå¡i proprii, care
caracterizeazå individualitatea sa ¿i reprezintå activitå¡i ale componentelor
orientate spre men¡inerea integritå¡ii ¿i unitå¡ii sale. De exemplu, o reuniune
completå de elemente ale unui organism animal (provenind din tran¿area unuia
sau mai multor animale asemånåtoare din aceea¿i specie) nu constituie un
sistem; apar¡inând unui animal viu, acelea¿i elemente conferå calitå¡ile proprii
sistemului, care se deplaseazå, se hråne¿te, cre¿te, se înmul¡e¿te etc., exer-
citându-¿i func¡iile vitale într-o maniera proprie, care îl deosebe¿te de un alt
animal din aceea¿i specie.
Structura sistemului define¿te mul¡imea componentelor sale ¿i
interac¡iunilor dintre ele, precizând:
- limitele sistemului (fizice sau ideale);
- con¡inutul sistemului (substan¡a, energia ¿i informa¡iile ce pot fi stocate,
transformate sau deplasate);
- re¡elele de transport (în lungul cårora se deplaseazå în fluxuri substan¡a,
energia ¿i/sau informa¡iile), inclusiv punctele de control care regleazå
intensitatea unor fluxuri.

60
 Mul¡imea mårimilor care caracterizeazå la un moment dat func¡iile ¿i
structura unui sistem constituie starea sistemului.
Dacå S este mul¡imea elementelor unui sistem, tot ceea ce nu face parte din
aceasta constituie complementul pânå la infinit al mul¡imii considerate, numit
mediul înconjuråtor al sistemului. ¥n mod teoretic, toate elementele sunt
interactive, atât cele din S, cât ¿i cele din mediul înconjuråtor. ¥n mod practic
înså, zona în care se petrec efectiv interac¡iuni reciproce observabile
(måsurabile cu mijloacele existente la un moment dat), semnificative cantitativ
(mai mari decât erorile de måsurare) ¿i calitativ (interesante în raport cu obiectul
de studiu al sistemului) este limitatå într-un domeniu numit mediul înconjuråtor
eficient al sistemului, care va fi numit în continuare mediu înconjuråtor.
Între sistem ¿i mediul såu înconjuråtor au loc ac¡iuni ¿i reac¡iuni variabile în
timp, condi¡ionate calitativ ¿i cantitativ de starea sistemului ¿i a mediului såu
eficient. Cåile prin care mediul ac¡ioneazå asupra sistemului se numesc intråri;
cåile prin care sistemul ac¡ioneazå asupra mediului se numesc ie¿iri (ale
sistemului). Elementele unui sistem care au legåturi directe cu exteriorul se
numesc elemente marginale, iar cele care nu au legåturi directe cu exteriorul, ci
numai cu elemente ale aceluia¿i sistem, se numesc elemente interioare. ¥n
func¡ie de tipul rela¡iilor cu exteriorul, sistemele pot fi clasificate astfel:
- sisteme deschise, care con¡in cel pu¡in un element marginal, prin care au
loc schimburi de substan¡å ¿i energie;
- sisteme închise, care con¡in cel pu¡in un element marginal, dar prin care
se fac numai schimburi de energie;
- sisteme izolate, care nu con¡in nici un element marginal.

4.2.3. ECHILIBRUL SISTEMELOR

Supuse în permanen¡å ac¡iunilor ¿i influen¡elor perturbatoare ale mediului

înconjuråtor, sistemele naturale (care nu pot fi izolate) î¿i schimbå în mod
continuu starea, fiind prin aceasta sisteme dinamice sau în echilibru dinamic.
Din acest punct de vedere pot fi deosebite:
- sisteme stabile, care dupå trecerea dintr-o stare A în altå stare B ca urmare a
unei ac¡iuni perturbatoare exterioare, pot reveni în starea ini¡ialå A prin tran-
sformåri închise, fårå alte ac¡iuni exterioare; stabilitatea implicå o anumitå
configura¡ie a sistemului, caracterizatå de coeren¡a între elementele sale;
- sisteme instabile, care scoase din starea A în starea B, evolueazå spre o
stare C, din care trec în starea D ¿i a¿a mai departe; de regulå, asemenea
sisteme se autodistrug; ele nu mai pot reveni la starea ini¡ialå prin
transformåri închise, ci numai în mod excep¡ional, prin aplicarea unui
anumit ¿ir de ac¡iuni exterioare.

61
 Studiul stabilitå¡ii sistemelor, de o mare importan¡å teoreticå ¿i practicå,
comportå numeroase informa¡ii ¿i o analizå complexå asupra caracteristicilor
acestora (stare, func¡ii, structurå, elemente marginale etc.) ¿i asupra ac¡iunilor
perturbatoare (natura, intensitatea, durata, frecven¡a etc.) ¿i necesitå adesea
concretizarea cazului în spe¡å. Mijloacele de asigurare a stabilitå¡ii unui sistem au
înså un caracter general (Grünberg, 1977). Ele constau din ac¡iuni interne des-
tinate men¡inerii func¡iunilor sistemului ¿i poartå numele de reglåri. Reglarea
permite så se ob¡inå sau så se men¡inå un anumit nivel cantitativ ¿i calitativ al
ie¿irilor sistemului, prin modificarea (dozarea) intrårilor, aplicatå prin corec¡ii
succesive. Existå în principiu douå tipuri de mecanisme (scheme) de reglare,
intrate în uz interna¡ional în forma din limba englezå: feed-back ¿i feed-before.
• Mecanismul feed-back (retroac¡iune), este mecanismul prin care dupå
producerea unui dezechilibru printr-o intrare în sistem, apare o ac¡iune a
sistemului (ie¿ire) care modificå într-un mod bine determinat intrarea, cu efect
sigur; în func¡ie de sensul modificårii putem avea:
- feed-back negativ, care la depå¿irea unui anumit nivel programat al
ie¿irilor reduce intensitatea intrårilor sistemului;
- feed-back pozitiv sau autoexcita¡ie, care modificå intrårile în raport cu
nivelul ie¿irilor, în sensul prelungirii sau amplificårii unui anumit efect ¿i
care poate conduce chiar pânå la distrugerea sistemului.
De exemplu, pentru un sistem normal organism uman, sånåtos în sensul de
corect alcåtuit, intrarea în sistem hranå reduce aciditatea gastricå ¿i då senza¡ia
de sa¡ietate, care opre¿te sau reduce intensitatea hrånirii (feed-back negativ);
dacå sistemul este defect (boli ale sistemului nervos ce controleazå procesele
gastrice, bulimie), hrånirea în exces poate conduce în timp la dilatarea
stomacului ¿i la senza¡ia de foame, care poate intensifica procesul de hrånire
pânå la distrugerea sistemului, prin indigestii sau obezitate (feed-back pozitiv).
• Mecanismul feed-before sau feed-forward (anteac¡iune), introdus mai
târziu în teoria sistemelor (Richard, 1968) ¿i amplu dezvoltat recent (Bogart,
1980), este mecanismul prin care înainte de producerea unui dezechilibru, prin
procese de prognozå sau anticipa¡ie se întreprind ac¡iuni de tip ie¿ire care
anuleazå sau mic¿oreazå efectul unei viitoare intråri dezechilibrante; efectul
acestora este numai probabil (ac¡iune cu efect aleator), putând så se dovedeascå
corect, insuficient sau nenecesar; mecanismul este de regulå propriu sistemelor
din care fac parte ¿i oamenii, dar se cunosc cazuri ¿i în lumea animalå (plecarea
precipitatå a påsårilor migratoare înainte de o iarnå timpurie, provizii mari de
hranå la unele specii înainte de ierni grele etc., a cåror corectitudine este atestatå
statistic în propor¡ie de peste 80%).
Unele sisteme posedå o proprietate deosebitå: ele pot så-¿i asigure autocon-
trolul în func¡ionare ¿i så conducå prin autoreglare la realizarea unui anumit pro-
gram, fiind cunoscute sub numele de sisteme cibernetice (Grünberg, 1977).

62
 Primul sistem (mecanism) cibernetic artificial cunoscut este regulatorul centri-
fugal al tura¡iei motoarelor cu abur, imaginat ¿i realizat de James Watt (fig. 4.1).

ABUR

Fig. 4.1. Schema primului mecanism cu autoreglare (cibernetic):

regulatorul centrifugal al lui James Watt.

El descrie într-o manierå u¿or inteligibilå mecanismul de feed-back negativ

(mic¿orarea intrårii de abur la cre¿terea vitezei motorului, ca ie¿ire din sistem) ¿i
pozitiv (mårirea intrårii de abur la scåderea tura¡iei acestuia).
Sistemele biologice sunt de regulå sisteme cibernetice. În domeniul ecologic,
sensul mecanismelor de reglare este ilustrat în figura 4.2.

Înrăutăţirea condiţiilor de existenţă

Consum de substanţă şi energie

FEED - BACK NEGATIV
micro- Produşi de
climă, H2O dezasimilaţie
sol
combina- INPUT BIO- OUTPUT
ţii INTRARE CENOZA IESIRE Frunze moarte,
minerale cadavre de
BIOTOP animale

FEED - BACK POZITIV

Conservarea şi ameliorarea condiţiilor de existenţă

Fig. 4.2. Circuite feed-back în mecanismele de reglare ale biocenozei

(după Stugren, 1982).

63
 4.2.4. ANALIZA SISTEMICĂ ÎN ECOLOGIE

Analiza sistemicå în studiul ecosistemelor implicå utilizarea teoriei generale

a sistemelor, pe baza elaborårii unor modele care permit cercetarea ¿i explicarea
fenomenelor biologice, punând în eviden¡å întregul (Stugren, 1982). Sistemul
este privit sintetic, ca un întreg indivizibil, ale cårui calitå¡i proprii rezultå din
integrarea tuturor calitå¡ilor elementelor componente. Scopul analizei sistemice
este descoperirea structurii interne, a dinamicii sale ¿i a func¡iilor întregului,
prin eviden¡ierea conexiunilor generatoare de sistem, pe baza definirii for¡elor ¿i
rela¡iilor care determinå reunirea într-un ansamblu func¡ional, numite factori
integratori. De exemplu, în analiza unui ecosistem în accep¡iunea lui Tansley,
factorul integrator este conexiunea func¡ionalå, în special cea troficå.
Sintetizând datele din literatura de specialitate (Stugren, 1982; Botnariuc,
1976), se pot indica fazele principale ale unei analize sistemice:
- stabilirea factorilor integratori, a limitelor, elementelor ¿i con¡inutului
sistemului;
- eviden¡ierea interac¡iunilor elementelor (subsistemelor) ¿i definirea
structurii interne a sistemului:
- alcåtuirea unor modele matematice care permit simularea mecanismelor
fundamentale care activeazå func¡iile sistemului;
- verificarea prin calcul (de regulå automat, bazate pe programe adecvate) a
similitudinii dintre realitatea cunoscutå prin observa¡ii ¿i måsuråtori pe de
o parte ¿i rezultatele ob¡inute cu diferite modele, permi¡ând astfel
alegerea modelului optimal, care oferå cea mai stabilå ¿i mai operativå
structurå.
În analiza unui sistem se pot folosi mai multe modele, respectiv tipuri de
structuri, adecvate fiecare unui anumit factor integrator. De exemplu, se pot
deosebi: structura de biotop, structura spa¡ialå (geometricå), structura
biocenoticå, structura trofodinamicå ¿i structura biochimicå (Stugren, 1982).

4.2.5. SISTEME ECOLOGICE ASOCIATE

CONSTRUCŢIILOR HIDROTEHNICE

Un sistem care admite ca factor integrator rela¡iile dintre o construc¡ie

hidrotehnicå (de pildå un baraj) ¿i mediul såu înconjuråtor ar trebui så cuprindå
lucrårile hidrotehnice propriu-zise (inclusiv pe cele provizorii, ce au servit la
realizarea sa, cum ar fi carierele, balastierele, organizarea de ¿antier, personalul
utilizat în execu¡ie etc.), lacul de acumulare, bazinul hidrografic amonte (care
condi¡ioneazå regimul hidrologic ¿i constituie loca¡ia unei pår¡i a ecosistemelor
influen¡ate), bazinul aval pânå la limita influen¡elor hidrologice, geofizice ¿i
sociale semnificative ¿i måsurabile, precum ¿i zona difuzå a beneficiarilor de

64
folosin¡e (consumatori de energie electricå, consumatori de apå, beneficiari de
locuri de muncå sau activitå¡i de agrement etc.).
Întregul sistem sau unele dintre subsistemele sale, care pot ¿i trebuie analizate
¿i ca sisteme autonome (sistemul bazin amonte, sistemul lac de acumulare,...,
sistemul energetic na¡ional etc.), necesitå modele structurale de unul sau mai
multe dintre tipurile men¡ionate, în func¡ie de specificul fiecåruia. No¡iunile
expuse mai sus referitoare la teoria sistemelor sunt, evident, foarte sumare,
fragmentare ¿i departe de a atinge måcar toate domeniile teoriei sistemelor.
Selec¡ia operatå a avut în vedere în special acele no¡iuni care sunt mai frecvent
utilizate în abordarea ¿i tratarea sistemicå a problemelor de ecologie, necesare
hidrotehnicienilor pentru în¡elegerea calitativå a fenomenologiei ecologice. Pentru
analize ecologice sistemice ¿i mai cu seamå pentru prognoze ecologice cantitative
va fi întotdeauna necesar så se apeleze la ecologi specializa¡i în domeniile de
studiu interesante (limnologie, ecologia sistemelor terestre asociate).

4.3. SISTEME BIOLOGICE - DEFINIŢII

A¿a cum s-a aråtat în defini¡ia ecologiei, obiectul preocupårilor acesteia îl con-
stituie nivelul supraindividual al sistemelor biologice (fig. 4.3). Definirea acestor
elemente supraindividuale diferå de la autor la autor, dar esen¡a lor este comunå.

ECOSFERĂ
Biosferă Toposferă
ECOSISTEM

Biocenoză nivele Biotop

supraindividuale
mediu - fizic
Populaţie
extern - biologic
- social
Organism

- sisteme de organe
Trepte - organe
supra-celulare - ţesuturi mediu
extracelular
Celula vie
mediu mediu
- organite celulare
Trepte intracelular intern
- macromolecule
subcelulare - micromolecule
Fig. 4.3. Niveluri de integrare (definirea nivelului supraindividual)
(după Budeanu şi Călinescu, 1982).

65
 • Popula¡ia este un sistem de indivizi din aceia¿i specie, cu genofond
comun, care ocupå o zonå restrânså de via¡å.
• Specia este definitå (pentru problemele ce constituie obiectul
preocupårilor capitolului de fa¡å) ca un sistem de organisme cu tipologie
similarå, care prin rela¡ii sexuale pot da na¿tere unor organisme asemånåtoare,
capabile la rândul lor de reproducere. Existå organisme hibride (de exemplu:
cal + mågar ⇒catâr), dar acestea nu alcåtuiesc specii, deoarece nu sunt fertile.
Genofondul comun se referå la cerin¡a ca membrii unei popula¡ii så aibå
stråmo¿i comuni într-o perioadå de timp de câteva genera¡ii; un grup de
påstråvi, adu¿i recent din diferite zone lipsite de legåturi directe pentru ace¿tia,
nu constituie o popula¡ie, dar urma¿ii lor, dupå un numår de genera¡ii, se pot
constitui într-o popula¡ie.
• Biocenoza (termen introdus de Möbius în 1877) este un sistem de
popula¡ii care locuiesc împreunå în aceea¿i zonå restrânså ¿i realizeazå
împreunå o activitate definitå prin transformåri metabolice cuplate. În termeni
comuni, aceasta înseamnå cå popula¡iile fac parte din aceea¿i re¡ea troficå: se
hrånesc unele pe seama altora.
• Biosfera este sistemul alcåtuit din materia vie planetarå, respectiv din
ansamblul biocenozelor la nivel planetar.
• Biotopul (termen introdus de Dahl în 1908) este ansamblul omogen din
punct de vedere topografic, climatic ¿i biochimic, al factorilor abiotici la nivelul
unei biocenoze.
• Toposfera este ansamblul biotopurilor la nivel planetar.
În ecologie se utilizeazå adesea alte douå no¡iuni importante: ni¿a ecologicå
¿i habitatul.
Ni¿a ecologicå este unitatea de distribu¡ie a unei specii, determinatå de
resursele de hranå ¿i de factorii externi, în sensul de rol func¡ional al unei
popula¡ii sau al unei specii într-o biocenozå.
Habitatul este o parte a biotopului ocupatå de un individ sau de o popula¡ie,
care oferå acestora condi¡ii de dezvoltare pentru o anumitå activitate (hrånire,
reproducere, adåpost etc.). Spre a în¡elege mai bine deosebirea dintre ele, se
poate spune ca habitatul este adresa unei popula¡ii, în timp ce ni¿a ecologicå
este profesiunea sa.
• Ecosistemul (denumit astfel de Tansley în 1935) este ansamblul
comunitå¡ilor de fiin¡e vii (biocenozå) ¿i al condi¡iilor energetice, fizice,
chimice ¿i biologice ale mediului înconjuråtor pe un spa¡iu dat, relativ omogen
(biotop), sau pe scurt, sistemul biotop-biocenozå; el constituie unitatea
organizatoricå elementarå a ecosferei ¿i obiectul de studiu al ecologiei.

66
 4.4. CARACTERISTICI ALE SISTEMELOR BIOLOGICE

Sistemele biologice au anumite caracteristici, importante ¿i semnificative

pentru în¡elegerea ¿i judecarea fenomenologiei ecologice, dintre care
men¡ionåm (Botnariuc ¿i Vådineanu, 1982):
- au caracter istoric (în sensul cå nu pot fi analizate decât cunoscând istoria
evolu¡iei lor);
- constituie sisteme informa¡ionale (recep¡ioneazå, prelucreazå ¿i
acumuleazå informa¡ii pe care le transmit altor sisteme); cea mai
importantå informa¡ie este cea geneticå, con¡inutå în cunoscutul
chromozon dublu spiralat; fidelitatea informa¡iei recep¡ionate ¿i transmise
asigurå perpetuarea speciilor; erorile în transmiterea ¿i recep¡ionarea
informa¡iei genetice constituie suportul sine qua non al evolu¡iei conform
teoriei neo-darwiniste, în sensul cå organismele nu evolueazå în timpul
vie¡ii prin modificåri favorabile unor noi condi¡ii de mediu, ci cå în
cadrul unei specii prolifereazå ¿i devin dominan¡i urma¿ii unor indivizi
ale cåror însu¿iri deosebite ¿i avantajoase sunt rezultatul unei erori
genetice întâmplåtoare;
- au proprietatea de integralitate (în sensul cå întregul are proprietå¡i noi,
un element al sistemului având proprietå¡i diferite dacå este înglobat în
sistem sau dacå fiin¡eazå sau este analizat separat);
- starea sa caracteristicå este echilibrul dinamic, schimbarea permanentå;
- sunt sisteme cu program (în sensul cå au o evolu¡ia progresivå a
tråsåturilor, prin ståri succesive determinate de un program);
- sunt sisteme cu autoreglare (cibernetice), exceptând situa¡iile în care
apare interven¡ia umanå;
- sunt heterogene, ceea ce constituie o condi¡ie pentru autoreglare;
- sunt inseparabile de mediul înconjuråtor, nu numai de cel apropiat, ci,
uneori, chiar de mediul planetar.

4.5. ECOSISTEMUL ŞI COMPONENTELE SALE

Elementele principale ale unui ecosistem sunt biotopul ¿i biocenoza.

• Biotopul este definit de o serie de factori, numi¡i adesea în sintagma
factorii biotopului, dintre care cei mai importan¡i sunt: • factorii geografici
(pozi¡ie, altitudine, expozi¡ie, morfologie); • factorii mecanici (vânt, mi¿carea
apei, mi¿carea ghe¡urilor ¿i solului); • factorii fizici (temperaturå, luminå,
umiditate, foc); • factorii chimici (salinitate, aciditate, oxigen, CO2 , poluan¡i
chimici).
În interac¡iune, ace¿ti factori determinå macro, mezo ¿i microclima.

67
 Factorii biotopului variazå în timp, fie periodic (zilnic, sezonier, anual,
multianual), fie prin perturba¡ii ¿i catastrofe, naturale (uragane, secete,
cutremure, erup¡ii vulcanice, viituri catastrofale etc. ¿i schimbåri lente de climå)
sau produse de om (poluare, interven¡ii mecanice: baraje, cariere, mine, canale,
explozii etc.).
• Biocenoza are o structurå definitå de speciile componente ¿i de rela¡iile
dintre ele. Indicii structurali cel mai adesea folosi¡i pentru a caracteriza sintetic
o biocenozå sunt: frecven¡a pe specii; abunden¡a relativå; dominan¡a; constan¡a;
fidelitatea; echilabilitate; diversitatea.
Rela¡iile intraspecifice într-o biocenozå pot fi de diferite tipuri, dintre care se
men¡ioneazå cele mai importante:
- neutralismul (lipsa de rela¡ii directe);
- competi¡ia (pentru aceea¿i hranå, pentru habitate sau alte resurse, cum ar
fi insola¡ia ¿i substan¡ele minerale pentru plante, ilustratå în fig. 4.4);

densitate densitate
specia 2

specia 1

specia 2 specia 1

timp timp
a. b.
Fig. 4.4. Excluderea prin competiţie (Odum, 1959) a. cultură mixtă; b. cultură pură.

- mutualismul (rela¡ii cu influen¡e reciproce), cu diferite forme, dintre care

se men¡ioneazå: protocooperarea (rela¡ie neobligatorie, ocazionalå, ca de
exemplu asocierea la vânåtoare), simbioza (asociere vitalå pentru ambele
specii, ca de exemplu algele ¿i ciupercile, care prin asociere formeazå
lichenii, considera¡i multå vreme o specie de plante), comensualismul
(tolerarea la hranå, ca de exemplu hrånirea hienelor ¿i vulturilor din
resturile pråzii carnivorelor mari), amensualismul (împiedicare indirectå a
dezvoltårii, ca de exemplu lipsirea de luminå a fagilor tineri de cåtre brazi
în påduri mixte), parazitismul (în care parazitul preia de la organismul
parazitat direct substan¡a hrånitoare prelucratå, respectiv sângele la
animale sau seva la plante) ¿i (cea mai frecventå rela¡ie) predatorismul un

68
 organism se hråne¿te cu altul: zooplanctonul înghite fitoplancton,
ierbivorele pasc plante, carnivorele månâncå alte animale).
Toate aceste rela¡ii, dar mai cu seamå cele de tip predatorism pot fi
structurate sintetic în ceea ce se cunoa¿tem sub numele de lan¡uri sau re¡ele
trofice (de la trophè hranå în greaca veche).
În figura 4.5 este reprezentatå o re¡ea troficå generalå, iar în figura 4.6 o re¡ea
specificå unui ecosistem lacustru. Aspectul principal eviden¡iat de aceste re¡ele
este cel structural. Dupå locul ocupat în lan¡ul trofic, organismele vii pot fi:

LUMINĂ
H 2O Fotosinteză CO2
transpi-
osmoză raţie
PRODUCĂTORI CONSUMATORI I CONSUMATORI II,III,..
plante verzi ierbivore carnivore

NECROFAGE
SAPROFAGE

Substanţe
minerale D E S C O M P U N Ă T O R I

Fig. 4.5. Schema generală a unei reţele trofice (după Budeanu şi Călinescu, 1982).

III Amfibieni Păianjeni Peşti

CONSUMATORI

II Viermi Insecte Hidroide

Larve
I amfibieni Larve insecte Crustacee Moluşte
mici

PRDUCĂTORI
PRIMARI Alge Seminţe de plante acvatice
Fig. 4.6. Reţea trofică într-un ecosistem lacustru, între clase de vieţuitoare
(după Budeanu şi Călinescu, 1982).

69
 ⎯ autotrofe sau producåtori, reprezentate de întreg regnul vegetal;
⎯ heterotrofe; acestea pot fi:
- consumatori de ordin I sau ierbivore, care se hrånesc cu producåtori;
- consumatori de ordin II, care se hrånesc în mod sistematic ¿i cu consuma-
tori de ordin I (de¿i pot fi omnivore, deci se pot hråni ¿i cu plante);
- consumatori de ordin III, care se hrånesc sistematic ¿i cu consumatori
de ordin II;
- consumatori de ordin N, care se hrånesc ¿i cu consumatori de ordin N-1;
- saprofage care se hrånesc cu materii organice în stare de descom-
punere (fermenta¡ie sau putrefac¡ie), rezultate din cadavrele sau
dejec¡iile plantelor sau/¿i animalelor;
- necrofage, care se hrånesc predominant cu cadavre de animale;
- detritofage, care se hrånesc predominant cu detritus (vegetal sau
animal), format din resturi organice mai vechi.
⎯ descompunåtoare (bacterii, microorganisme), care transformå cadavrele ¿i
de¿eurile animale ori vegetale în substan¡e simple (de regulå minerale),
accesibile organismelor autotrofe.
Rela¡iile trofice într-un ecosistem fac obiectul unor teorii complexe, care
analizeazå ¿i prognozeazå nu numai legåturile la un moment dat, ci mai cu
seamå varia¡iile în timp, datorate succesiunii anotimpurilor, perioadelor de
secetå sau umiditate prelungitå, vârstei organismelor dominante în cadrul
diferitelor popula¡ii etc. Re¡elele trofice prezentate reprezintå deci simplificåri
sintetice ale sistemelor de rela¡ii trofice. Reprezentarea graficå în formå de
piramidå a numårului de indivizi sau al biomasei diferitelor grupe de organisme
dintr-o re¡ea troficå se nume¿te piramidå troficå (fig. 4.7).
Un exemplu convingåtor în ceea ce prive¿te complexitatea rela¡iilor trofice
¿i numårul relativ mare de popula¡ii care iau parte la proces este reprezentat în

IV - carnivore II 3
PIRAMIDA III - carnivore I 354.904
II - ierbivore 708.624
NUMÅRULUI I - producåtori 5.842.424

descompunåtori IV carnivore II - 1,5 g/m3

PIRAMIDA 5 g/m3 II carnivore I - 11 g/m3
BIOMASELOR II ierbivore - 37 g/m3
I - producåtori - 809 g/m3
Fig. 4.7. Piramide trofice (ecologice) într-un ecosistem lacustru (Odum, 1959).

70
modelul homomorf al unui ghiol din Delta Dunårii (fig. 4.8), inclusiv func¡iilor
de transfer între compartimentele modelului homomorf (tab. 4.1).

energia incidentă 1
macrofite
fioplancon 2 submerse 3

D.O.C. 4 P.O.C. 5

zooplancton zooplancton faună

paşnic 6 răpitor 7 fitofilă 8

peşti răpitori 11
peşti planctonofagi, faună
bentonofagi 10 bentică 9

detritus 12
13 scurgeri de energie 13

Fig. 4.8. Diagrama modelului homomorf al ghiolului Merhei (Botnariuc, 1976).

Tabelul 4.1

Funcţiile de transfer între compartimentele modelului homomorf

al ghiolului Merhei (Botnariuc, 1976)

Numårul Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
compartimentului specii
din figura 4.8. grupe
1 - - x x o o o o o o o o o o
2 294 x + o x x x o x o x o x o
3 6 x o + x x o o x x o o x o
4 - o x x o x x x o o o o o o
5 - o x x x o x o x o o o x o
6 89 o x o x x o x o o o o x o
7 13 o o o x x o o o o x o x o
8 10 o x x o x o o o o x o x o
9 12 o o x o o o o o o x o x o
10 26 o x o o x x x x x o x x x
11 5 o o o o o o o o o x + x x
12 - o x x o x x x x x x x o o
13 - o o o o o o o o o x x o o

LEGENDA: x – indicå existen¡a unui transfer între compartimentele de la intersec¡ie;

+ - indicå un schimb în cadrul aceluia¿i compartiment; o - indicå inexisten¡a schimbului.

71
 Cele de mai sus permit o observa¡ie extrem de importantå: un ecosistem,
chiar ¿i de mici dimensiuni, cuprinde zeci de grupe de specii, sute de specii (¿i
deci popula¡ii) ¿i milioane de organisme, a cåror coexisten¡å este o condi¡ie sine
qua non a func¡ionårii ¿i stabilitå¡ii acestuia. De aceea, existen¡a a trei pe¿ti
råpitori relativ mari (v. fig. 4.7), care intereseazå în mod deosebit, implicå
existen¡a a peste 5 milioane de producåtori (plancton, alge etc.); dacå se creeazå
condi¡ii nefavorabile pentru oricare din treptele inferioare ale re¡elei trofice,
dispar implicit ¿i treptele superioare, lipsite de hranå, chiar dacå interven¡ia
umanå nu le afecteazå în mod direct.

4.6. RELAŢII ŞI ELEMENTE IMPORTANTE ÎN ECOSISTEM

4.6.1. FLUXURI

Pentru desfå¿urarea func¡iunilor unui sistem este strict necesarå asigurarea

interac¡iunilor ¿i schimburilor prin fluxuri:
fluxul substan¡elor (între
organisme vii sau între acestea ¿i mediu);  fluxul energetic (pentru toate
formele de energie);  fluxul informa¡ional. În figura 4.9 este prezentat
schematic, pentru exemplificare, fluxul energetic într-un ecosistem acvatic.

Radiaţie
solară

aer
apå
Căldură Ex1
P
A1
I1
P - producåtori Ex2
Ci - consumatori C1 (H)
H - ierbivore A2
D - descompunåtori
I2
Ex3
F - fosilizare C2
Ii - energie transferatå A3
Ex - excre¡ie I3
A - produc¡ie netå neasimilatå
Ex4
C3
de nivelul superior D A4
F
sediment I4

Fig.4.9. Transferul şi utilizarea energiei într-un ecosistem acvatic (după Odum, 1959).

72
 Circula¡ia fluxurilor de face pe cåi de transport proprii (specifice)
ecosistemului, pe care existå puncte de control de reglaj, ce declan¿eazå
mecanismele de reglare (feed-back ¿i feed-before). Interven¡iile care întrerup
(sec¡ioneazå) local sau deterioreazå total sau par¡ial fluxurile (respectiv cåile de
transport sau/¿i punctele de control) conduc la perturbarea gravå sau la
dispari¡ia ecosistemului, a¿a cum într-un organism animal, întreruperea
sistemelor de transport nervos, digestiv sau al circula¡iei sanguine ar întrerupe
fluxurile ¿i ar conduce la paralizia sau moartea acestuia.

4.6.2. FACTORI DE INFLUENŢĂ AI FACTORILOR DE MEDIU

Ace¿ti factori, denumi¡i adesea factori limitativi sau factori inhibitori ai

mediului, prezenta¡i sumar în tabelul 4.2, pot stânjeni ¿i limita evolu¡ia
ecosistemelor. Cel mai adesea ei constituie un dat natural, dar ac¡iunile umane
pot så-i modifice, fie în sensul poten¡årii lor, fie în sensul diminuårii.

Tabelul 4.2

Factori limitativi (inhibitori) ai mediului

- cåldura
climatici; - umiditatea: - din sol;
- din aer.
terestre: factor edafic: solul
Influen¡e geomorfologice: - altitudinea
abiotice - înclinarea ¿i orientarea versan¡ilor
(ac¡iuni) cosmice: - succesiunea zi-noapte;
- succesiunea anotimpurilor;
- radia¡ii solare;
- influen¡e lunare ¿i solare;
- câmpuri electrice, magnetice;
- ionizåri.
intraspecifice - autolimitåri
Influen¡e (homotipice) - efecte de grup
biotice interspecifice - reproducere;
(heterotipice) - råspândire;
- apårare;
- rela¡ii trofice
Influen¡e antropice: generate de ac¡iunile voluntare ¿i involuntare ale oamenilor

73
 4.6.3. OPTIM ECOLOGIC

În func¡ie de oricare factor de mediu (climatic, chimic etc.) sau de grupåri de

factori, numite sintetic factor sinecologic (reprezentând o configura¡ie optimå a
conexiunilor în biocenozå), organismele pot avea zone (domenii) de preferin¡å,
care asigurå o abunden¡å relativå ridicatå a popula¡iilor, zone de toleran¡å, în
care popula¡iile respective pot så se dezvolte, dar în condi¡ii dificile pentru ele,
rezultând abunden¡e moderate sau mici sau zone în care popula¡ia, specia este
absentå, datoritå condi¡iilor specifice, care nu pot fi suportate de cåtre indivizi
sau care nu permit reproducerea speciei (fig. 4.10).
Dupå felul în care pot suporta varia¡iile condi¡iilor de mediu (capacitate
numitå amplitudine sau valen¡å ecologicå), organismele (speciile, popula¡iile)
pot fi clasate (conven¡ional) în douå categorii: stenobionte (sau stenoapte), care
pot suporta un domeniu îngust de varia¡ie a factorilor de mediu ¿i euribionte
(sau euriapte), care pot suporta varia¡ii largi ale factorilor de mediu.
specie absentå

Abunden¡a specie zonå optimalå,-

specie rarå

absentå
specie
sau rata de rarå, specie abundentå
cre¿tere a zonå de a
unei specii stress

Factor ecologic
Factor specie absentå specie rarå
ecologic F2
(turbiditate) b
zonå optimalå

Factor ecologic F1 (con¡iut de oxigen al apei)

Fig. 4.10. Limite de toleranţă a unei specii:

a. faţă de un factor de mediu; b. Faţă de doi factori de mediu.

În func¡ie de factorul de mediu, speciile sau organismele pot fi clasate prin

denumiri specifice, utilizând sufixele steno- sau euri- (însemnând îngust ¿i
respectiv larg în greaca veche); de exemplu, din punct de vedere al suportårii
varia¡iilor de temperaturå, acestea pot fi stenoterme sau euriterme. Din punct de
vedere al suportårii varia¡iilor în regimul de hranå, pot exista specii stenotrofe
(foarte preten¡ioase la natura ¿i calitatea hranei) sau euritrofe (care se pot hråni
cu un spectru larg de substan¡e) etc. Imaginea graficå a acestor domenii de
suportabilitate a condi¡iilor de mediu este reprezentatå în figura 4.11.

74
 Abunden¡å
I
(rata de cre¿tere)
I
II

Factor ecologic
Fig. 4.11. Exigenţele speciilor pentru un anumit factor ecologic,
amplitudinea (valenţa) ecologică; I -specii stenobionte (stenoapte);
II -specii euribionte (euriapte).

Exigen¡ele speciilor la varia¡ia condi¡iilor de mediu pot fi definite ¿i pe

criterii de spa¡iu în care apar condi¡iile favorabile dezvoltårii pentru unul sau
mai mul¡i factori ecologici (figura 4.12).

Abundenţă
(rată de creştere)

Specia 1
a Specia 2
Specia 3

Specia 4

Factor ecologic variabil în lungul unui curs de apă

(viteză, turbiditate, temperatură, conţinut de oxigen etc.)

Abundenţă
(rată de creştere) specia 2 specia 5
b specia 1 specia 3
specia 4

Complex de factori ecologici

izvoare zona montanå zona colinarå zona de câmpie emisar

Fig. 4.12 a. Exigenţele speciilor pentru un factor ecologic, variabil în lungul

cursului unui râu; b. exigenţele speciilor pentru un ansamblu
de factori ecologici în lungul cursului unui râu.

75
 Speciile extrem stenobionte la factori sinecologici, care pot fi întâlnite numai
în zone restrânse, strict delimitate se numesc specii endemice. Prin extensie, pot
fi definite ¿i asocia¡ii, biocenoze sau ecosisteme endemice. De exemplu specia
de pe¿te Romanichtis valsanicola poate fi întâlnitå în lume numai în bazinul
superior al râului Arge¿, iar în ultimii ani, probabil numai în râul Vâlsan.
• Arealul unei specii sau biocenoze (sau aria de distribu¡ie) este spa¡iul în
care se dezvoltå aceasta; delimitarea sa este determinatå de amplitudinea
ecologicå descriså mai sus ¿i se poate raporta fie la valorile factorilor de mediu
(fig. 4.12 a), fie chiar la limitele topografice (sau geografice) ale acestui spa¡iu
(fig. 4.12 b), caz în care reprezentarea graficå poartå denumirea de curbå de
areal. Se observå cå arealele au zone de optimum (arii de dominan¡å) ¿i limite
cu stingere treptatå, ale cåror dimensiuni depind de valen¡a ecologicå a speciilor
(steno sau euribionte); în sens matematic, curbele de areal reprezintå în fond
func¡ii de distribu¡ie probabilistå ¿i în particular func¡ii de densitate de
probabilitate (frecven¡å a întâlnirii unor exemplare) în coordonatele spa¡iului
analizat (ca de exemplu în lungul unui curs de apå).
Spa¡iul minim necesar unei biocenoze pentru a atinge o diversitate completå,
necesarå viabilitå¡ii stabile a ecosistemului se nume¿te areal minim. Una din
condi¡iile determinårii arealului minim este aceea de existen¡å a unui numår
suficient de exemplare (organisme) din fiecare specie, astfel încât så nu aparå
degenerescen¡a acestora prin reproducere consanguinå, cu transmiterea ereditarå
în întreaga popula¡ie a unor defecte genetice. Uneori este utilizat termenul de
spa¡iu sau areal critic minim pentru supravie¡uirea pe termen lung, în condi¡ii
de stabilitate a unui organism sau a unei biocenoze.
*
* *
Se men¡ioneazå cå ecologia modernå utilizeazå din ce în ce mai intens
metode matematice, aflate în dezvoltare continuå, care pun la dispozi¡ie
programe complexe de analizå ¿i prognozå, mai ales privind evolu¡ia structurii
biocenotice a ecosistemelor.

4.7. CONSECINŢELE MODIFICĂRII MEDIULUI

ASUPRA ECOSISTEMELOR. ECHILIBRUL ECOLOGIC

Mediul înconjuråtor ¿i ecosistemele se modificå continuu (¿i în stare

naturalå). Nu se pune deci problema men¡inerii acestora într-o stare datå, ci de a
le men¡ine într-o stare de echilibru, care så le asigure o evolu¡ie (inevitabilå) în
conformitate cu legile naturii.
• Echilibrul ecologic semnificå stabilitatea ecosistemelor întemeiatå pe
echilibrarea for¡elor antagoniste ¿i armonizarea contradic¡iilor interioare prin

76
capacitatea de autoreglare. Echilibrul ecologic este un echilibru dinamic, mobil
în permanen¡å, prin care structura internå a sistemului se remaniazå, dar întregul
råmâne, cu caracteristici generale lent variabile. Biosistemul råmâne func¡ionl,
dar în interiorul såu punctul de sprijin se deplaseazå de la o componentå la alta.
Un sistem ecologic este deci un sistem în continuå evolu¡ie, o succeiune de
ståri de echilibru, o continuå remaniere a rela¡iilor între elementele sistemului,
fiecare remaniere conducând la un nou punct de echilibru temporar.
• Mecanismele echilibrului ecologic dinamic sunt mecanismele de reglare
¿i autoreglare cunoscute, dintre care primordial este feed-back-ul (pozitiv, dacå
ie¿irile stimuleazå intrårile ¿i negativ, dacå ie¿irile inhibå intrårile), care
corecteazå post-factum abaterile. În cazul ecosistemelor în care omul este un
participant activ ¿i interesat, poate fi luat în considerare mecanismul de feed-
before, care poate så previnå probabilistic erorile sau abaterile (dezechilibrele
eventuale din sistem).

4.8. LIMITELE CAPACITĂŢII DE AUTOREGLARE

Eficien¡a ¿i men¡inerea capacitå¡ii de autoreglare a unui ecosistem depind de

doi factori predominan¡i:
1. Caracterul schimbårilor mediului înconjuråtor, determinat de:
- profunzimea schimbårilor (care se referå la calitatea acestora);
- viteza schimbårii (raportatå la scara timpului biologic);
- amploarea schimbårilor (manifestarea localå sau generalå, pe întregul
areal sau numai în zone ale acestuia).
2. Caracterul biocenozei (faptul cå are în componen¡å popula¡ii de
organisme steno sau euribionte, tåria dependen¡elor ¿i a fidelitå¡ii dintre
popula¡ii etc.).
În cazul unor schimbåri profunde, rapide ¿i/sau ample, mai cu seamå în cazul
biocenozelor sensibile, capacitatea de autoreglare a ecosistemului poate fi
depå¿itå temporar sau definitiv. Consecin¡ele posibile depind de împrejuråri
particulare ¿i de eventuala interven¡ie externå naturalå sau antropicå; în
principiu pot så aparå urmåtoarele tipuri de evolu¡ie:
⎯ dispari¡ia ecosistemului originar, urmatå de apari¡ia unui ecosistem nou,
fundamental diferit sau dispari¡ia vie¡ii pentru perioade îndelungate;
⎯ adaptarea (sau modificarea) ecosistemului, prin procese, care în func¡ie
de situa¡ia particularå, pot implicå:
- apari¡ia unei crize temporare ¿i gåsirea unei noi ståri de echilibru pe
cale naturalå, în care se påstreazå elemente ale biocenozei originare,
diferit structurate ¿i eventual cu alte func¡ii;

77
 - modificarea prin emigrarea sau dispari¡ia unor popula¡ii originare ¿i
colonizarea unor noi popula¡ii (din zone învecinate);
- adaptarea dirijatå de interven¡ii antropice, cu folosirea legilor ¿i proce-
selor naturale, care are avantajul cå se poate derula în timp scurt ¿i într-o
direc¡ie convenabilå, dar care men¡ine un cuantum de risc de eroare.
Interven¡ia umanå în evolu¡ia ecosistemelor, bazatå pe studiul echilibrului
viitor (prin metode ¿tiin¡ifice de prognozå), constituie o problemå de mare
dificultate, datoritå complexitå¡ii problemelor ¿i imprevizibilitå¡ii obiective a
unor factori de influen¡å, într-o lume în care caracterul întâmplåtor al
fenomenelor este la fel de omniprezent ¿i obiectiv ca ¿i caracterul lor spa¡ial sau
temporal. O solu¡ie este aceea de observare atentå a evolu¡iilor ¿i de corectare
pe parcurs a interven¡iilor, dar opera¡ia este foarte dificilå.
• Evaluare stårii ecosistemelor în cursul proceselor de transformare ¿i
adaptare constituie o problemå dificilå. Utilizarea unui set de caracteristici
structurale se dovede¿te adesea inoperantå în luarea unor decizii. De aceea în
ultimii ani a apårut sugestia caracterizårii stårii ecosistemelor printr-un singur
parametru sau indice. Conferin¡a Na¡iunilor Unite asupra mediului ¿i a
dezvoltårii, care a avut loc la Rio de Janeiro în 1992 a decis prin Conven¡ia
asupra diversitå¡ii biologice så se bazeze pe biodiversitate, definitå ca
″variabilitatea organismelor vii de orice origine, inclusiv, între altele: ecosis-
temele terestre, marine sau alte ecosisteme acvatice, precum ¿i complexele
ecologice din care acestea fac parte; aceasta cuprinde diversitatea în interiorul
speciilor ¿i între specii, ca ¿i aceea a ecosistemelor″ (UNEP, 1995). Încercårile
de utilizare conduc la concluzia generalå cå în cadrul ecosistemelor nu existå o
legåturå directå ¿i evidentå între men¡inerea proceselor ecologice globale
esen¡iale ¿i diversitatea lor (Tatole, 1999; UNEP, 1995). De aceea, calea
probabilå de evaluare, în special pentru ecosistemele acvatice din râuri ¿i lacuri,
va råmâne determinarea unor indici biotici globali, precum BMWPS (Biological
Monitoring Working Party Score), utilizat în ¡åri anglo-saxone sau IBGN
(Indice Biologique Global Normalisé), utilizat în ¡åri francofone (AFNOR,
1992), alåturi de analiza sistemicå consecventå, care constituie metoda generalå
de analizå cea mai beneficå ¿i concludentå.

4.9. IMPORTANŢA ŞI CĂILE PROTECŢIEI ECOSISTEMELOR

Importan¡a protec¡iei ecosistemelor rezultå în principal din câteva deziderate

complexe:
- asigurarea condi¡iilor generale de mediu favorabile pentru om (organism
euribiont, parte inseparabilå a mediului natural), în special prin resurse de

78
 calitate (apå, aer, sol, hranå, energie etc.), precum ¿i prin condi¡ii sociale
¿i estetice (peisaj);
- conservarea genofondului, de o importan¡å specialå în condi¡iile
perspectivelor ingineriei genetice (Botnariuc, 1989), ceea ce implicå în
primul rând salvarea de la dispari¡ie a speciilor rare ¿i endemice;
- conservarea resurselor vitale pentru om ¿i naturå (apå, aer, energie, sol,
climå), care de¿i în parte regenerabile, sunt degradabile local, adesea
ireversibil.
Problema protec¡iei speciilor amenin¡ate cu dispari¡ia trebuie înså analizatå
într-un context mai larg. Numårul speciilor existente pe glob este uria¿ ¿i de fapt
încå necunoscut (v. tab. 4.3).
Acestea reprezintå înså numai 0,1% dintre speciile care au tråit în cursul
istoriei planetei, întrucât restul de 99,9% sunt acum dispårute (Raup, 1991).
Dispari¡ia speciilor este un proces natural continuu, care pe baza datelor
paleontologice a avut cinci perioade-cheie de dispari¡ie în maså a unor specii:
cambrian, devonian, permian, triasic ¿i jurasic.

Tabelul 4.3

Numărul cunoscut şi estimat de specii

ale principalelor grupe de animale şi plante (Groombridge,1992)

Numår de specii pe planetå

Grupa
cunoscute estimate total % descrise
Viru¿i 5.000 500.000 1
Bacterii 4.000 400.000 1
Ciuperci 70.000 1.000.000 7
Protozoare 40.000 200.000 20
Alge 40.000 200.000 20
Plante vasculare 250.000 300.000 83
Crustacee 40.000 150.000 27
Påianjeni 75.000 750.000 10
Insecte 950.000 8.000.000 12
Molu¿te 70.000 200.000 35
Vertebrate 45.000 50.000 90
TOTAL 1.589.000 11.750.000 -

Numai în Europa, 2.500 de tipuri de habitate naturale adåpostesc 215.000 de

specii, din care numeroase sunt amenin¡ate cu dispari¡ia (fig. 4.13). Realist ¿i
pragmatic, sarcina salvårii tuturor acestora este nerealistå ¿i costisitoare, fårå a
mai ¡ine cont de faptul cå în fond ea ar fi împotriva naturii. De aceea, problema
protec¡iei speciilor amenin¡ate cu dispari¡ia ca ¿i deciziile oportune de principiu
corespunzåtoare va mai fi discutatå.

79
 60
50
40
% 30
20
10
0
mamifere păsări reptile amfibieni peşti plante
grupe de specii

Fig. 4.13. Specii ameninţate cu dispariţia în Europa în 1995 (UNEP, 1997).

• Cåile de protec¡ie a ecosistemelor, respectiv conduitå de urmat pentru

to¡i cei ce realizeazå lucråri de orice categorie ¿i în particular construc¡ii
hidrotehnice, care au, inevitabil, numeroase forme de impact asupra mediului
natural, constau în cele din urmå în încercarea de a respecta câteva reguli de
principiu:
- de a ob¡ine, prin måsuri adecvate la proiectarea, execu¡ia, exploatarea ¿i
abandonarea lucrårilor, efecte minime, convenabile sau acceptabile;
- de a prevedea måsuri compensatorii, complementare sau/¿i corective,
care så amelioreze starea mediului natural, contrabalansând efectele
nefavorabile inevitabile.
Cåile de realizare practicå a acestor reguli trebuie identificate în func¡ie de
situa¡ie; acestea ar putea consta din:
ƒ prezervarea ecosistemelor, respectiv lipså totalå de influen¡å, în cazul
ecosistemelor deosebit de valoroase, ceea ce implicå renun¡area la lucråri
sau luarea unor måsuri cu totul speciale (ca de exemplu realizarea unei
galerii de aduc¡iune a apei pe sub teritoriul parcului na¡ional Retezat,
fårå ie¿irea la zi a acestora în interiorul zonei);
ƒ conservarea ecosistemelor, ceea ce presupune admisibilitatea unor mici
modificåri ¿i adaptåri ale acestora, cu påstrarea structurii ¿i func¡iilor sau
cu alte cuvinte un nou echilibru al aceluia¿i ecosistem; o asemenea cale,
aplicabilå ecosistemelor obi¿nuite care nu cuprind specii sau asocieri
rare sau endemice ori de mare diversitate ¿i vitalitate biologicå implicå:
- influen¡e minime;
- respectarea limitelor capacitå¡ii de autoreglare;
- måsuri de ajutor pentru autoreglare;
ƒ transformarea ecosistemelor, respectiv modificarea lor calitativå sau
edificarea unor noi ecosisteme, aplicabilå ecosistemelor puternic
antropizate sau degradate, implicå respectarea unor minime exigen¡e:

80
 - noul ecosistem (proiectat) trebuie så fie convenabil, echilibrat, stabil;
- procesul de na¿tere a noilor ecosisteme trebuie dirijat ¿i permanent
corectat, pe durate suficiente pentru stabilizare (4-6 ani);
- proiectarea noilor sisteme ¿i interven¡ia de dirijarea trebuie så fie
conduså cu competen¡å ¿i responsabilitate, sub îndrumarea unor
institu¡ii sau persoane cu pregåtire ¿tiin¡ificå corespunzåtoare;
- chiar dupå (cel pu¡in aparentå) stabilizare, urmårirea ¿i corectarea
evolu¡iei ecosistemului transformat trebuie avutå periodic în vedere.
Privitor la conservarea ecosistemelor (cea mai frecventå cale de interven¡ie)
Uniunea Interna¡ionalå pentru Conservarea Naturii ¿i Resurselor sale a definit-o
în 1980 astfel: ″op¡iunea utilizårii de cåtre om a biosferei în a¿a fel încât
ob¡inând maximum de profit suportabil de cåtre biosferå så men¡inå poten¡ialul
ei pentru a råspunde nevoilor ¿i aspira¡iilor genera¡iilor viitoare″. Scopurile
vizate sunt men¡inerea proceselor ecologice esen¡iale, conservarea diversitå¡ii
genetice ¿i utilizarea durabilå a speciilor ¿i ecosistemelor. Se men¡ioneazå cå
a¿a numita reabilitare a ecosistemelor acvatice, care urmåre¿te aducerea unor
ecosisteme degradate la starea originarå, este de fapt o transformare de
ecosistem, care plecând de la starea actualå, dore¿te în fond så construiascå un
nou ecosistem, conform modelului oferit de starea originarå, demult ¿i
ireversibil dispårutå.
• Cadrul de realizare al protec¡iei durabile a ecosistemelor îl constituie
ingineria ecologicå a diferitelor domenii de activitate umanå; aceasta trebuie så
îmbine într-o manierå indisolubilå preocupårile ¿i solu¡iile inginere¿ti obi¿nuite
cu cele ale protec¡iei mediului, pe baza unei consideråri realiste ¿i ¿tiin¡ifice a
rela¡iei om-societate-naturå, într-o perspectivå temporalå largå.
Principiu fundamental al tuturor ramurilor de inginerie ecologicå trebuie så
fie aplicarea consecventå în rezolvarea problemelor tradi¡ionale a modelelor
naturale, cum ar fi: ciclurile biogeochimice, ciclurile energetice, regenerarea
energiei, respectarea limitelor capacitå¡ii de autoreglare etc. Realizarea
principiilor se bazeazå pe ac¡iuni concrete, a cåror împlinire trebuie sever ¿i
consecvent urmåritå prin lege; se men¡ioneazå între acestea:
- integrarea tehnicå ¿i integrarea tehnologicå în modele naturale. Exemple:
producerea de de¿euri biodegradabile, utilizarea maximalå a unor surse
regenerabile de energie (cum ar fi valorificare maximå a hidroenergiei),
mårirea produc¡iilor agricole preponderent prin iriga¡ii, limitând la strictul
necesar utilizarea îngrå¿åmintelor chimice, folosirea masei vegetale
pentru produc¡ia de energie ¿i îngrå¿åminte etc.;
- schimbarea mentalitå¡ii umane la scarå socialå, prin educa¡ie ecologicå,
învå¡åmânt general ¿i de specialitate în domeniul ecologic, implicarea
societå¡ii civile în problematica protec¡iei mediului, ac¡iuni concertate

81
 prin mijloacele mass-media ¿i, nu în ultimul rând, aplicarea strictå ¿i
severå a legilor ¿i reglementårilor privind protec¡ia mediului.
În timp, pe fondul unei situa¡ii economice prospere, asemenea måsuri
conduc spre un nou tip de civiliza¡ie umanå, ale cåror începuturi sunt deja
vizibile în ¡åri bogate, cu tradi¡ii culturale seculare, pe care literatura de
specialitate o nume¿te CIVILIZAºIA ECOLOGICÅ.

BIBLIOGRAFIE

AFNOR, Indice Biologique Global Normalisé, Guide techique, Grenoble, 1992.

Bertalanffy L. von, Theoretische Biologie, Gebr. Borntraeger, Berlin, 1942.
Bertalanffy L. von, General System Theory, G.Braziler, New York, 1957.
Boghart D.H., Feed-back, Feedforward and Feedwithin, Strategy Information in
Systems, Behavioural Science, 25, 1980.
Botnariuc N., Concep¡ia ¿i metoda sistemicå în biologia generalå, Editura
Academiei, Bucure¿ti, 1976.
Botnariuc N., Vådineanu V., Ecologie, Editura Didacticå ¿i Pedagogicå, Bucure¿ti,
1982.
Botnariuc N., Genofondul ¿i problemele ocrotirii lui, Editura ªtiin¡ificå ¿i
Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1989.
Budeanu C., Cålinescu E., Elemente de ecologie umanå, Editura ªtiin¡ificå ¿i
Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1982.
Groombridge B., Global biodiversity, Status of the Earth living Ressources,
Chapman & Hall, Londra, 1992.
Grünberg L., Teoria generalå a sistemelor, concepte, implica¡ii, metodologii,
controverse, Editura Academiei, Bucure¿ti, 1977.
Ionescu Al., Ecologie ¿i societate, Editura Ceres, Bucure¿ti, 1991.
Odum E.P., Fundamentals of ecology, Saunders, Philadelphia, 1959.
Raup D.M., Extinction: Bad genes or Bad Luck? Norton, New York, 1991.
Richard I.A., The Secret of Feedforward, Saturday Review, 6, 1968.
Stugren B., Bazele ecologiei generale, Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå,
Bucure¿ti, 1982.
Tatole V., Dinamica biodiversitå¡ii în perimetre amenajate hidrotehnic,
Hidrotehnica vol. 44, nr. 6, Bucure¿ti, 1999.
UNEP (United Nations Environment Programe), Global Biodiversity Strategy,
Cambridge University Press, 1995.
UNEP, Global environment out look, Oxford University Press, 1997.

82
 5

EFECTE ECOLOGICE
ALE AMENAJĂRILOR HIDROTEHNICE
ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
5.1. PARTICULARITĂŢI ALE ANALIZEI EFECTELOR ECOLOGICE

Analiza impactului ecologic al construc¡iilor hidrotehnice prezintå o

particularitate importantå: spre deosebire de alte forme de impact (func¡ional,
geofizic, economico-social), accesibile în¡elegerii inginerilor, acesta abordeazå
un domeniu în general stråin preocupårilor acestora. No¡iunile elementare de
ecologie prezentate în capitolul precedent nu sunt de naturå så facå din ingineri
speciali¿ti în ecologie. De aceea, în analiza impactului ecologic, inginerii vor
apela întotdeauna la un colaborator de specialitate, pe care trebuie înså så-l
orienteze ¿i så-l ajute, astfel încât solu¡iile preconizate ¿i recomandårile så fie
realiste ¿i fezabile.
Pe de altå parte, varietatea tipurilor de construc¡ii hidrotehnice ¿i varietatea
condi¡iilor de mediu este atât de mare, încât identificarea formelor de impact în
cea mai mare parte a situa¡iilor (combinate) imaginabile este imposibilå. De
aceea se va adopta solu¡ia identificårii impactului pentru construc¡iile
hidrotehnice de barare a cursurilor de apå. Aceastå solu¡ie este justificatå de
urmåtoarele caracteristici ale acestora:
- au un impact major, complex ¿i evident;
- au func¡ionalitate diverså, multiplå ¿i strict necesarå în foarte numeroase
domenii: produc¡ie de energie, alimentåri cu apå pentru orice folosin¡e,
depozitarea de¿eurilor industriale, regularizarea stocurilor de apå
(reducerea apelor mari, mårirea debitelor minime), pisciculturå, turism ¿i
agrement, îndiguiri (contra inunda¡iilor sau poldere) etc.;
- sunt în aten¡ia opiniei publice;
- sunt reprezentative pentru toate construc¡iile hidrotehnice, întrucât
prezintå practic toate tipurile de efecte, cu intensitate mare.
Pentru construc¡iile hidrotehnice de tip special, care au forme de impact
particulare, se vor face unele precizåri în capitolul 9.

83
 De¿i din motive de sistematizare vor fi tratate separat efectele asupra
biotopului, asupra biocenozelor ¿i asupra rela¡iilor din ecosistem, între acestea
existå înså legåturi indisolubile.
Pe de altå parte, construc¡iile hidrotehnice (¿i barajele în particular) afecteazå
zone diferite, cu caracteristici distincte de biotop: medii acvatice (în lac, în
bazinul amonte, în bazinul aval, în pânze freatice), medii terestre sau atmosferice,
care configureazå cel pu¡in tot atâtea ecosisteme. Limitele ecosistemelor în aceste
zone, ca ¿i limitele mediului lor înconjuråtor eficient, nu se impun de la sine, nu
sunt evidente ¿i clare; ecologul trebuie så decidå asupra lor, delimitând obiectul
de studiu cu o dozå inevitabilå de subiectivism ¿i arbitrar.

5.2. NOŢIUNI DE LIMNOLOGIE

Crearea limnologiei, ca ecologie a apelor interioare (continentale) în general ¿i

a lacurilor în special, se datoreazå lui Forbes (1887); la noi în ¡arå existå o
puternicå ¿coalå limnologicå, al cårei creator este N. Botnariuc, cel care a introdus
în ecologia româneascå teoria generalå a sistemelor ¿i conceptul de nivel de
integrare.

5.2.1. STRATIFICAREA TERMICĂ

În condi¡ii de climå temperatå (cu succesiune de sezoane calde ¿i reci), cu

adâncimea apei mai mare de 15-20 m ¿i circula¡ie slabå a curen¡ilor, datoritå
faptului cå densitatea maximå a apei se înregistreazå la temperatura de +4°C, în
cursul sezonului cald apare fenomenul de stratificare termicå, ilustrat de
diagrama din figura 5.1 în cursul cåruia apar trei straturi (zone) pe adâncime,
relativ bine delimitate:
- epilimnion, respectiv zona superficialå, care se încålze¿te sub ac¡iunea
radia¡iei solare ¿i a aerului cald;
- metalimnion (sau termoclin), zonå de trecere în care se înregistreazå un
mare gradient al varia¡iei de temperaturå;
- hipolimnion, respectiv zona profundå, în care apa rece ¿i denså se
men¡ine în tot cursul anului.
În lipsa unor curen¡i de amestecare, apa din hipolimnion se men¡ine
neprimenitå pe perioade de mai mul¡i ani (înregistrându-se chiar durate de
sta¡ionare de 30 de ani). Apele relativ mai calde afluente în lac se scurg cåtre
prize (mai cu seamå dacå acestea se gåsesc la nivele superioare), în zona de
suprafa¡å a lacului, a¿a cum o demonstreazå måsuråtorile efectuate în
numeroase lacuri de acumulare, chiar dacå acestea au adâncimi relativ reduse.
Figura 5.2 ilustreazå spectrul måsurat al curen¡ilor într-un lac.

84
 0 epilimnion
Adân- metalimnion (termoclin)
cimea
(m) 10
hipolimnion

20

30
0 10 20 30
(→+4°C) Temperatura apei (°C)

Fig. 5.1. Stratifica¡ia termalå în lacuri.

24,0°C

1 21,0°C
2

10,5°C

Fig. 5.2. Structura de scurgere ¿i condi¡ii de stratificare termicå în lacul Kazaya (Kubo
¿.a., 1988); 1 – epilimnion; 2 – metalimnion; 3 – hipolimnion.

O ilustrare a varia¡iei în timp ¿i adâncime a temperaturii apei (sub forma

curbelor izoterme pe o verticalå datå, în cursul unui an) este prezentatå în figura
5.3, pentru lacul Lawrence, lac cu adâncime micå.

0 26
1 1
2 24
2 22 22
3 6 18 20 2
4 24
5 16 3
H(m)

5
6
4 12 14 86
8
7 9
10 10
6
10 8
5 5
12
ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct nov dec

Fig. 5.3. Izoterme în timp ¿i adâncime (H) în lacul Lawrence- SUA;

linia groaså reprezintå limita de contact metalimnion-epilimnion.

85
 5.2.2. CONŢINUTUL DE OXIGEN AL APEI

Oxigenul dizolvat în apå, esen¡ial pentru asigurarea unor procese biologice

normale ¿i deci pentru dezvoltarea biocenozelor, provine din aer. Cantitatea de
oxigen dizolvat este rezultatul unui bilan¡ între oxigenul intrat (dizolvat) ¿i
oxigenul ie¿it (consumat). Cantitatea de oxigen intrat este cu atât mai mare cu
cât suprafa¡a specificå de contact aer-apå ( m 2 suprafa¡å/ m 3 apå) este mai mare
¿i cu cât temperatura apei este mai scåzutå. Consumul de oxigen se datoreazå
proceselor metabolice ale materiei vii, dar mai ales proceselor de descompunere
(care implicå un consum biochimic de oxigen, CBO).
În apele curgåtoare de munte, cu adâncime micå ¿i temperaturå scåzutå, la
care de regulå scurgerea este puternic turbulentå (înso¡itå chiar de amestec apå-
aer), cantitatea de oxigen dizolvat este ridicatå, adesea la limita de satura¡ie. În
râurile de ¿es, mai adânci, mai calme ¿i mai calde, cantitatea de oxigen este ceva
mai scåzutå. În lacuri înså, în special în lacurile artificiale adânci, suprafa¡a
specificå de contact este de zeci sau sute de ori mai micå. Apa de la suprafa¡å
(în contact cu aerul) este caldå vara ¿i acoperitå de ghea¡å iarna. Apa profundå
rece nu este în contact cu aerul. Consumul de oxigen este ridicat, datoritå
proceselor de descompunere a substan¡ei organice moarte, care cade la fundul
lacului. De aceea, mai cu seamå în hipolimnion, cantitatea de oxigen dizolvat
scade dramatic, adesea pânå la lipsa totalå. Evolu¡ia cantitå¡ii de oxigen dizolvat
în lacuri este ilustratå de måsuråtorile prezentate în figura 5.4.

35
>
H apå 30
25
în lac
(m)
20 ℵ
15
10
5
ℑ
0
I FMAM IJA SOND I F M AM IJ A SOND I FM AM IJ AS OND I
1984 1985 1986

ℜ 0 1 2 4 6 >6

Fig. 5.4. Curbe de egală concentraţie de oxigen dizolvat în apa din lacul Petit Saut
(Sissakian şi Desmoulins, 1991). 1 - nivelul prizei energetice; 2 - nivelul prizei
pentru debite de servitute; 3 - concentraţia de oxigen dizolvat, în mg/ l ;
punerea în funcţiune a centralei electrice.

86
 Între stratificarea termicå ¿i con¡inutul de oxigen al apei existå evident o
strânså legåturå. Måsuråtori simultane de temperaturå ¿i con¡inut de oxigen,
realizate ¿i reprezentate grafic în mod automat, prezentate în figura 5.5,
demonstreazå odatå în plus aceastå legåturå.

TEMPERATURA
0
2
22
°C
Adâncime 18
5
(m) 10 14
20
30 10
40 6
III IV V VI VII IX X XII II III
Luna

OXIGEN DIZOLVAT
0
14
2
Adâncime 12 mg O2 / l
5
(m) 10
10
8
20
6
30
4
40
2
III IV V VI VII IX X XII II III
Luna

Fig. 5.5. Distribuţia pe verticală şi în timp a valorilor obţinute

privind temperatura apei şi oxigenul dizolvat (Uceda ş.a., 1994).

5.2.4. NIVELUL TROFIC AL RÂURILOR ŞI LACURILOR

Cea mai importantå caracteristicå a lacurilor din punct de vedere ecologic

este bogå¡ia de hranå (trophé) disponibilå pentru popula¡iile biocenozei ¿i mai
cu seamå pentru producåtori. Din acest punct de vedere sunt posibile diverse
clasificåri, dintre care se alege cea mai simplå (pentru care denumirile
categoriilor de lacuri provin din greaca veche):
- lacuri (sau râuri) oligotrofe (de la oligos = pu¡in, sårac);
- lacuri (sau râuri) mezotrofe (de la mezo = mediu, intermediar);
- lacuri (sau râuri) eutrofe (de la eu = bine, bun, larg);
- lacuri (sau râuri) distrofe (de la dis = dificil, greu).

87
 Pentru stabilirea categoriei de troficitate existå în literatura de specialitate
numeroase metode. Se prezintå spre exemplificare metoda sau modelul
Vollenweider pentru diagnosticarea nivelului trofic (Vollenweider, 1980).
Parametrii de bazå sunt con¡inutul de fosfa¡i, exprimat prin con¡inutul de
P (mg/ m 3 ) ¿i con¡inutul de clorofilå Chl (mg/ m 3 ), a cåror måsurare permite
stabilirea probabilitå¡ii ca lacul respectiv så apar¡inå unei anumite categorii
trofice, a¿a cum rezultå din graficele din figura 5.6.

1,0 1,0
ultra-oligotrofe
oligotrofe mezotrofe eutrofe
hiper-
0,5 eutrofe 0,5

0 1 0
10 100 1000
mg[P]/ m 3
1,0 1,0
ultra-oligotrofe hipereutrofe
oligotrofe mezotrofe eutrofe

0,5 0,5

0 0
1 10 100
mg[Chl]/ m 3

Fig. 5.6. Model de evaluare a eutrofizării (Vollenweider, 1980);

[P] - conţinut mediu anual în fosfaţi total; [Chl]- conţinut maxim în clorofilă.

Pentru precizarea categoriei, se analizeazå unii factori cantitativi cum sunt:

- adâncimea medie (Z);
- timpul de reînnoire a apei (T);
- intråri ¿i ie¿iri de fosfa¡i ¿i azota¡i;
- transparen¡å (måsuratå cu disc Secchi).
Discul Secchi este un aparat de måsurare a turbiditå¡ii în diferite zone pe
adâncimea apei, care måsoarå cu o celulå fotoelectricå intensitatea fluxului
luminos reflectat de un disc alb situat la o distan¡å fixå de o surså de luminå

88
standard (bec etalonat). Cu cât apa este mai limpede, fluxul måsurat este mai
puternic ¿i invers.
În mod suplimentar se ¡ine seama ¿i de o serie de parametri calitativi, cum
sunt:
- natura planctonului;
- profile verticale fizico-chimice (temperatura, pH, oxigen, azot, fosfor, fier);
- evolu¡ia fizicå a epilimnionului în 24 ore ¿i parametrul sintetic A=Z/T,
care poate fi utilizat pentru intrarea în grafice de tipul celui prezentat în
figura 5.7 (cu un exemplu pentru lacul Valparaiso).

10
Concentra¡ia de fosfor

eutrofie
1

“
mezotrofie barajul
0,1
Valparaiso
oligotrofie

0,01 1
0,1 10 100 1000
Factorul A = z /T (m/an)
z - adâncimea medie a apei (m) [n T;
T - interval de referin¡å (ani).

Fig. 5.7. Situaţia prevăzută a lacului Valparaiso conform modelului Vollenweider

(Bengoechea, 1991).

5.2.5. STRUCTURĂ COMPLEXĂ A BIOCENOZELOR ACVATICE

Biocenozele lentice (din ape cu vitezå micå, inclusiv lacuri) ¿i cele lotice
(din cursurile de apå curgåtoare) prezintå o mare varietate. Exemplele date
anterior privitoare la ghiolul Merhei, la re¡elele ori piramidele trofice în sisteme
lacustre ilustreazå aceastå afirma¡ie. De aceea este oportunå ¿i necesarå o
clasificare a organismelor unei biocenoze acvatice în câteva categorii omogene
din anumite puncte de vedere interesante pentru ecologie. Dintre numeroasele
propuneri din literatura de specialitate, se prezintå câteva subdiviziuni specifice
ale biocenozelor lacustre, ale cåror denumiri se bazeazå pe sufixe împrumutate
din greaca veche:

89
 • Plancton (de la planktos = råtåcitor), organismele care plutesc în
grosimea apei, compuse de regulå din indivizi de mici dimensiuni; deosebim
fitoplancton ¿i zooplancton, dupå cum indivizii sunt producåtori (plante) sau
consumatori de diverse ranguri (animale), fie cå ace¿tia apar¡in
microplanctonului (fiin¡e mono sau pluricelulare de dimensiuni pânå la 100 µ )
sau holoplanctonului (alge, diatomee, protozoare etc.).
• Neuston (de la néuo = eu må aplec, alunec), vie¡uitoare care alunecå pe
suprafa¡a apei, mai numeroase în zona malurilor.
• Necton (de la néo = eu înot), vie¡uitoare care înoatå liber în apå, cu
mijloace proprii de locomo¡ie, compus din pe¿ti, mamifere, cefalopode,
crustacee etc.
• Pleustonul (de la pléo = eu cålåtoresc pe mare), plante superioare care
plutesc pe suprafa¡a ¿i în grosimea apei.
• Bentos (de la bénthos = adâncime) - organisme care tråiesc pe substrat,
pe fundul lacului, uneori cufundate par¡ial în materialul fin, compus din pe¿ti,
alge, viermi, larve etc. Fauna ¿i microflora din intersti¡iile nisipului din substrat
poartå numele de psamon (de la psammos = nisip).

5.2.6. SUBDIVIZIUNI AL BIOCENOZELOR ACVATICE

În râurile sau lacurile din zona cu climå temperatå din emisfera nordicå,
biocenozele cuprind în general acelea¿i tipuri de specii, dintre care pe¿tii sunt de
cel mai mare interes, de¿i existen¡a acestora nu poate fi separatå de baza troficå
alcåtuitå din organisme aflate pe treptele inferioare ale piramidelor trofice.
Interesul este fårå îndoialå economic ¿i social (pescuit sportiv), uneori ¿i
faunistic, de¿i planctonul, larvele de insecte, viermii ori microcrustaceii nu sunt
categorii mai pu¡in importante din punct de vedere ecologic.
În figura 5.8 se prezintå o clasificare piscicolå a râurilor, bazatå pe arealul
speciilor dominante pe anumite sectoare caracteristice, reprezentat principial în
figura 4.12b, iar în tabelul 5.1 sunt prezentate principalele caracteristici
biologice ale unor pe¿ti de apå dulce din zona temperatå nordicå (frecvent
întâlni¡i ¿i în ¡ara noastrå).
Sunt necesare unele precizåri ¿i comentarii. Astfel, în tabelul din figura 5.8 ¿i
tabelul 5.1 sunt prezentate o serie de specii de pe¿ti mai pu¡in cunoscute, lipsite
de importan¡å economicå sau de pescuit, cum sunt porcu¿orul de râu, porcu¿orul
de vad, zglåvocul etc. Aceste specii sunt numite specii indicatoare sau specii
acompaniatoare, întrucât sunt relativ u¿or de prins în campaniile de e¿antionare
biologicå, în compara¡ie cu pe¿tii de interes real (påstråvul, lipanul, lostri¡a sau
al¡i pe¿ti de talie mare, de regulå råpitori). Pe de altå parte, existå o mare
fidelitate a unor asocieri între cele douå categorii, astfel cå pe baza corela¡iilor

90
 izvoare mare,
ocean

Hipopo-
Zonå Epiritrom Metaritrom Hiporitrom Epipotamon Metapotamon
tamon
geograficå RITROM POTAMON
(toren¡i, pâraie, râuri de munte) (râuri de deal ¿i câmpie, fluvii)
zona Râuri categoria I Râuri categoria II - III Domeniu
piscicolå maritim
zone zona salmonicolå zona ciprinicolå
biologice superioarå medie inferioarå superioarå inferioarå
z. Påstråv z. Lipan z. Mreanå z. Plåticå
specii dominå dominå mixt: salmonide ciprinide de ape ciprinide de ape
påstråv tânår påstråv adult + ciprinide de repezi ¿i ciprinide de calme + carnivore
principale
ape repezi ape calme
specii zglåvoc, zglåvoc, påstråv, clean, scobar, biban, ¿tiucå crap, babu¿cå, biban,
acompani- boi¿tean boi¿tean, scobar, porcu¿or ¿tiucå
atoare molan

Fig. 5.8. Clasificarea piscicolă a râurilor din zona europeană temperată.

91
stabilite
tabilite prin e¿antionaj complet se pot face aprecieri cu mare grad de încredere
asupra existen¡ei ¿i abunden¡ei speciilor interesante, cunoscând abunden¡a
speciilor acompaniatoare.
Datele din tabelul 5.1 privitoare la exigen¡ele speciilor (temperaturå, con¡inut
de oxigen), la perioada de reproducere, la suportul necesar pentru depunerea
pontei (icre ¿i lap¡i), la numårul de ouå depuse sau la durata eclozårii icrelor, au
o importan¡å deosebitå pentru inginerul de construc¡ii hidrotehnice, care trebuie
så ia måsuri de monitorizare, de protec¡ie a habitatelor ¿i privind regimul de
exploatare favorabile dezvoltårii normale a speciilor respective. Fårå asemenea
informa¡ii nu este posibilå în¡elegerea proceselor biologice fundamentale din
ecosisteme ¿i identificarea situa¡iilor critice, chiar dacå måsurile necesare
trebuie întotdeauna stabilite cu concursul unui ecolog specializat.

5.2.7. FACTORI DE BIOTOP LMITATIVI PENTRU UNELE SPECII ACVATICE

A¿a cum s-a aråtat în capitolul 4, fiecare specie sau popula¡ie are nevoie
pentru supravie¡uire ¿i dezvoltare de anumite condi¡ii de mediu, configurate de
factorii biotopului. În apele din ¡ara noastrå, specia valoroaså cea mai întâlnitå
este påstråvul (Salmo trutta fario), specie stenobiontå, care necesitå condi¡ii de
via¡å preten¡ioase, a¿a cum rezultå ¿i din tabelul 5.1. Acestea prezintå limite
stricte, în func¡ie de vârsta organismelor, condi¡iile de temperaturå, de adâncime
¿i vitezå a apei, con¡inut de oxigen sau chiar debit al râului (fig. 5.9).

1 1
P 0,8
P 0,8
0,6 0,6
0,4 0,4
0,2 0,2
0 0
0 1 2 0 0,5 1
viteză (m/s) adâncime (m)
1
CH 0,8 pontă
0,6 puiet
0,4
0,2 tineret
0 (alevini)
0,0 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0
debit (m3/s)

Fig. 5.9. Zone de optimum pentru păstrăvul european (sa lmo trutta fario)
P – preferinţă, CH – calitate habitat (Chaveroche, 1986).

92
 Tabelul 5.1
Caracteristici biologice ale unor peşti de apă dulce

Sistematizare Reproducere
Familia Specia (nume) Perioada Condi¡ii Loc de pontå Nr. ouå Data
comun latin t & O2 Kg.femelå incuba¡iei
Påstråv comun Salmo trutta fario oct.-nov. O 2 >7-8 mg/ l nisip, pietri¿, apa de izvor 1.000 - 2.000 410 (°C⋅zi)
t = 5-10°C
Salmonide Påstråv curcubeu Salmo Gairdneri nov.-mart O 2 >7-8 mg/ l lacuri reci
t = 5-10°C
Fântânel Salvelinus fontinalis sep.-nov. O 2 mare fund nisipos, curent, zonå de 2.000 465 (°C⋅zi)
izvor
Lipan Thymallus thymallus mart.-mai O 2 mare fund nisipos, pietros 600-6.000 200 (°C⋅zi)
Lostri¡å Hucho hucho O 2 mare idem
Escocide ªtiuca Esox lucius aprilie t = 5-10°C zone calme, h = 20 cm 15.000-30.000 120 (°C⋅zi)
Crap Cypinus carpio mai-iun. t = 17-20°C zone calme, h= 20-40 cm, 100.000 90 (°C⋅zi)
vegeta¡ie
Mreanå Barbus barbus apr.-iun. fund pietros, pietri¿ 3.000-8.000 10-15 zile
Porcu¿or comun Gobio gobio mai-iun. plante ¿i pietre, la adâncime 1.000-3.000 2-4 såpt.
P. de vad Gobio uranoscopus
Ciprinide Lin Tinca tinca mai-iun. t = 19-20°C ape adânci, multå vegeta¡ie 300.000
Scobar Chandostroma nasus feb.-apr. fund cu pietri¿, la izvoare 2.000-100.000 2 såpt.
Plåticå Abramis brama mai-iun. t >12°C apå pu¡in adâncå, la mal 20.000-40.000
Ocheanå Rutilus rutilus apr.-iun. t >10-15°C fund adânc, lini¿tit, pietros 5.000-10.000 1-2 såpt.
Oblete Alburnus alburnus apr.-iun. t >15 C pietri¿ la mal, vegeta¡ie 1.000-2.000 2-3 såpt.
Clean Leuciseus cephalus mai-iun. t >15 C plante acvatice, pietri¿ 100.000
Boi¿tean Phaxinus phaxinus mai-iun. pietri¿, pietre < 1.000
Cobitide Molan Numacheilus barbatulus apr.-mai pietri¿, plante subacvatice 50.000-80.000 1-3 såpt.
Percide Biban Perca fluviatilis mart.-mai t = 7-8°C vegeta¡ie bogatå, apå adâncime 4.000-300.000 1-3 såpt.
micå
ªalåu Lucioperca lucioperca apr.-iun. t = 12-15°C nisip, pietri¿, apå 1-3 m 90.000-300.000 110 (°C⋅zi)
Cottide Zglåvoc Cottus gobio mart.-apr fa¡a inferioarå a pietrelor plate 100-300 2-4 såpt.

93
 Limitele de suportabilitate pentru factorii sinergici sunt chiar mai severe; de
exemplu, pentru complexul turbiditate-con¡inut de oxigen, în figura 5.10 se
aratå în ce domenii pot supravie¡ui påstråvii tineri; se observå cå în anumite
condi¡ii, ace¿tia mor în propor¡ie de 10% dupå un numår anumit de ore.

15,0
Materii în 12,5
suspensie 2h 4h
(g/l) 10,0 6h 8h
zona de
7,5 mortalitate 10h
5,0
zona de
2,5 supravie¡uire
0,0
0 1 2 3 4 5 6 7 8
oxigen dizolvat (mg/l)

Fig. 5.10. Curbe izocrone de prag de mortalitate de 10% pentru păstrăvi tineri; efect
combinat al materiilor în suspensie şi oxigenului dizolvat (Rambaud ş.a., 1988).

5.3. EFECTELE BARĂRII CURSURILOR DE APĂ

Pentru nevoi de sistematizare ¿i ordonare a abordårii efectelor ecologice ale

barajelor, se propune urmåtoare clasificare specificå a zonelor cu efecte
ecologice relativ omogene:
- în lacul de acumulare;
- în bazinul hidrografic din amonte;
- în bazinul aval:
- între captare ¿i restitu¡ie;
- în aval de restitu¡ia debitelor captate;
- în zonele limitrofe (inclusiv ecosisteme terestre).
În cea mai mare parte, capitolele urmåtoare se bazeazå pe observa¡iile,
comentariile ¿i concluziile amplelor studii de impact al unui mare numår de
amenajåri hidroenergetice complexe asupra mediului (nepublicate), realizate în
anii 1988-1992 de un colectiv al Institutului de ªtiin¡e Biologice al Academiei,
precum ¿i pe unele publica¡ii (Bånårescu ¿. a., 1991; Tatole, 1999), lucråri ce nu
vor mai fi citate explicit în text.

94
 5.3.1. EFECTE ECOLOGICE ÎN ZONA LACULUI DE ACUMULARE

5.3.1.1. Efectele barajelor asupra biotopului. Cel mai important efect al

barårii este izolarea sectorului de râu amonte de cel aval, împår¡indu-se
ecosistemul în douå zone cu caracteristici de biotop diferite ¿i rupând brusc
legåtura dintre biocenozele corespunzåtoare.
Apari¡ia lacului reprezintå apari¡ia unui biotop complet nou, în care se
modificå viteza apei, calitatea apei, precum ¿i fluxul energetic specific,
trecându-se de la apa pu¡in adâncå a râului, cu mare flux de energie solarå la
metru cub, la apa adâncå a lacului, cu aport energetic specific mic. Modificarea
vitezei apei atrage dupå sine modificarea regimului aluviunilor: în lac apare
fenomenul de depunere a substan¡elor în suspensie (colmatare), cel mai
semnificativ fiind cel de la coada lacului, unde apar forma¡iuni deltaice; tot
depunerile conduc la concentrarea de substan¡e hrånitoare (azota¡i, fosfa¡i,
materii organice) ¿i de substan¡e nocive (pesticide, poluan¡i din reziduuri
industriale etc.). Modificarea calitå¡ii apei se referå în special la urmåtoarele
elemente:
- temperatura, datoritå stratificårii termice (v. §. 5.2.1.) ¿i insola¡iei, foarte
intenså la suprafa¡a apei (neprotejatå de vegeta¡ie), dar reduså prin
raportare la volum;
- reducerea cantitå¡ii de oxigen dizolvat (v. §. 5.2.2.);
- cre¿terea salinitå¡ii, datoritå proceselor de concentrare, precipitare,
evaporare, dizolvare a unor substan¡e din cuvetå (intrate quasi-permanent
sub apå);
- scåderea turbiditå¡ii, ceea ce måre¿te zona activå biologic;
- acumularea de substan¡e organice sau/¿i chimice, cu efecte adesea
imprevizibile.
Crearea lacului întrerupe accesul faunei terestre de pe un mal pe altul, cu
efecte posibile importante, dacå unele popula¡ii aveau anterior habitate esen¡iale
(de exemplu de hrånire ¿i de adåpostire) pe maluri diferite.
Lacurile importante modificå microclimatul: iner¡ia termicå a apei atenueazå
varia¡iile de temperaturå ale aerului, iar în perioade secetoase sau la începutul
anotimpului rece, umiditatea atmosfericå poate cre¿te sensibil (uneori cu apari¡ia
ce¡ei nocturne, matinale sau permanente).
Datoritå modificårii biotopului apar modificåri corespunzåtoare ale
ecosistemelor.
5.3.1.2. Efecte asupra biocenozelor preexistente. Efectele pot fi directe
(poluarea din perioada de execu¡ie, sec¡ionarea arealelor, efecte mecanice prin
antrenarea indivizilor din faunå în prize ¿i turbine, mårirea randamentului de
capturå la pe¿te, moartea prin înecare a plantelor ¿i a unei mari pår¡i dintre

95
animalele ecosistemului terestru preexistent) sau indirecte, prin efecte asupra
ecosistemelor. Acestea din urmå, deosebit de complexe, datorate modificårii în
timp a rela¡iilor între elementele de biotop ¿i biocenoze, conduc la rea¿ezarea
(reechilibrarea) ecosistemelor, a cåror nouå calitate ¿i duratå de instabilitate
depinde de profunzimea, amploarea, natura ¿i viteza transformårilor, precum ¿i
de tipul biocenozelor preexistente.
5.3.1.2. Efecte principale asupra relaţiilor din ecosistem. Tipul ¿i
numårul efectelor este foarte mare ¿i existå probabil efecte încå necunoscute.
Dintre cele cunoscute se men¡ioneazå cele mai importante:
a) În primii 3-5 ani de la crearea lacului apare o instabilitate bioticå,
cauzatå de modificarea biotopului, care la rândul såu instaleazå procesul de
reechilibrare a ecosistemului. Acesta se bazeazå pe ac¡iunea mecanismelor de
reglare a sistemului prin feed-back, care ac¡ioneazå în trepte, prin corecturi
succesive. Nivelele variabile ale apei mari în lac, rapide ¿i/sau mai lente,
stânjenesc procesul, îngreunând formarea ¿i stabilizarea neustonului ¿i a
bentosului. Fitoplanctonul se diversificå, prin apari¡ia unor zone distincte: în
amonte predominå diatomee reobionte, în zona lacustrå apar dominante tipuri
diferite specifice lacului, iar în zona intermediarå se formeazå un fitoplancton
mixt.
Reac¡ia popula¡iilor existente în aceastå etapå poate fi foarte diverså. În
general, organismele ¿i/sau popula¡iile pot så aibå una din urmåtoarele reac¡ii:
mor, migreazå, se adapteazå sau colonizeazå.
b) Formarea lacului stimuleazå descompunerea bacterianå. Procesul se
desfå¿oarå în etape: se acumuleazå sedimente ¿i materii organice (inclusiv cele
existente pe fundul lacului, din vegeta¡ia ¿i animalele ecosistemului terestru
ini¡ial); se dezvoltå noi specii bacteriene, predominant în bentos: hidrogen-
bacterii, bacterii sulfuroase (care au ca produs de dezasimila¡ie hidrogenul
sulfurat), bacterii sulfooxidante fototrope (care îmbogå¡esc sedimentele cu
compu¿i de sulf, ce dau culoarea neagrå mâlului ¿i apei datoritå sulfurilor de
fier), bacterii metanogene (organisme terminale în lan¡ul trofic, ce se formeazå
în bentos). Drept urmare, apa capåtå un miros dezagreabil.
c) Reducerea cantitå¡ii de oxigen dizolvat este puternic accentuatå de
încårcarea organicå mare, care conduce la o valoare importanta a CBO. Una din
consecin¡e este aceea cå în lipsa oxigenului, fierul trivalent Fe+++ insolubil,
care fixeazå mâlul pe fund, trece în Fe++ solubil; mâlul neprotejat se amestecå
cu apa ¿i då un nou surplus de substan¡e organice nutritive.
d) Modificarea dinamicii (ciclului natural) de fosfor (P) ¿i azot (N) då
na¿tere unui proces: se modificå prin selec¡ie compozi¡ia pe specii a
fitoplanctonului (calitativ ¿i cantitativ), se modificå spectrul de nutri¡ie al

96
zooplanctonului ¿i speciilor fitoplanctofage, se modificå hrana consumatorilor ¿i
a¿a mai departe.
e) Modificarea dinamicii sedimentelor då na¿tere mai multor arii de
sedimentare lacustrå: deltaicå, de abraziune (prin ac¡iunea valurilor ¿i
distrugerea rådåcinilor plantelor, care fixeazå solul vegetal). Fiecare arie
constituie un nou biotop.
f) Dislocarea habitatelor naturale ¿i organismelor din râu; bentosul natural
este distrus, apare un nou biotop, care favorizeazå asocia¡iile pelofile (nectonul).
g) Alterarea distribu¡iei pe¿tilor ¿i întreruperea cåilor de migrare. Drept
urmare, pe¿tii reofili (care agreeazå apa curgåtoare cu vitezå mare, de la rheos =
vitezå) de talie micå dispar, iar cei de talie mare se men¡in, numai dacå au acces
la locuri de reproducere în amonte. Salmonidele (påstråv, lipan, lostri¡å) sunt
înlocuite de ciprinide (crap, lin, plåticå etc.).
h) Crearea unui supliment de aport nutritiv pentru larve de insecte, care pot
så se dezvolte cu mare intensitate. Efectele pot deveni supåråtoare, întrucât
unele specii de ¡ân¡ar pot zbura pe distan¡e mari (specia Culex la 16 km); se
cunoa¿te cazul unui lac din Brazilia, unde o specie vorace de ¡ân¡ari a gonit mii
de locuitori de pe malurile acestuia.
i) Provocarea posibilå a stocårii de apå la marginea lacurilor (în zone
colinare ¿i de ¿es). Apar bål¡i, cu vegeta¡ie ¿i faunå specifice.
j) Schimbarea rela¡iei gazdå-parazit. Gazde sunt påsåri, broa¿te, melci ¿i
chiar pe¿ti. Pericolul vine de la parazi¡ii cu gazde intermediare pe¿ti sau melci.
De exemplu, parazitul Fascicola hepatica (care provoacå gålbeaza oilor) are ca
gazdå melcul Galba truncatula, a cårui dezvoltare favorizatå de lac poate
conduce la epizootii. Tenia are ca gazdå intermediarå pe¿tele din lac, putând så
prolifereze peste limitele naturale.
k) Favorizarea fenomenelor secundare legate de poluare. Astfel, se
modificå toxicitatea unor ioni metalici; în ape acide devin solubili Hg, Mn, Zn,
Ni, Pb, Cd. La pH sub 4,6, se dizolvå Al, care se depune pe branhiile pe¿tilor,
conducând la sufocarea acestora. Are loc o concentrare a substan¡elor nocive în
organisme, a¿a cum se poate constata din figura 5.9.
Aceste substan¡e pot ajunge în organismul uman pe multiple cåi (fig. 5.10),
unde separat pot fi letale, iar sinergic dau mortalitate rapidå ¿i quasi-generalå.
l) Modificarea microclimatului (uniformizarea temperaturilor, mårirea
umiditå¡ii aerului, formarea de cea¡å în perioadele de toamnå, iarnå ¿i în
dimine¡ile de varå) modificå flora ¿i fauna riveranå.
m) Influen¡area sånåtå¡ii riveranilor (apari¡ia ¡ân¡arilor ¿i parazi¡ilor,
umiditatea agraveazå astmul ¿i reumatismul etc.).

97
 apa de mare zooplancton pe¿ti prådåtori
nedozabil 0,020 ppm 0,200 ppm

fitoplancton crustaceu, pe¿ti microfagi påsåri ihtiofage

0,001 ppm 0,030 ppm 1,600 ppm

130.000 diatomee 1 microcrustaceu

6000 microcrustacee 1 hering

5000 heringi 1 balenå 4⋅ 1012 diatomee

Fig. 5.9. Concentrarea poluanţilor în organismele superioare

(după Budeanu şi Călinescu, 1982); ppm - părţi per milion.

PESTICIDE
sol apa
plante
viermi
plancton
ierbivore

insecte carnivore

pasari pesti

OM
Fig. 5.10. Circulaţia unui poluant între diverse elemente ale unui ecosistem
(după Budeanu şi Călinescu, 1982).

5.3.1.3. Procesul de eutrofizare a lacurilor. Eutrofizarea este un proces,

favorizat de stratificarea termicå, ce se desfå¿oarå în douå etape.
• Prima etapå (de dezvoltare) constå dintr-o serie de faze succesive
condi¡ionate: aportul de hranå în exces (N+P)⇒supraproduc¡ia de plante
(macrofite, alge, plancton de fund)⇒modificarea reparti¡iei speciilor de pe¿ti
(salmonide ->ciprinide)⇒diminuarea transparen¡ei apei⇒reducere oxigenului
dizolvat.

98
 • A doua etapå de regres biologic constå din urmåtoarele faze succesive:
vegeta¡ie luxuriantå de alge se sufocå în lipså de oxigen ⇒ moartea algelor ⇒
formarea masivå la fund de materii putrescibile ⇒ dispari¡ia oxigenului în
straturile profunde vara ⇒ apar: H 2 S , ioni liberi de Fe, Mg, Al, precum ¿i bule
de gaze.
Principalele consecin¡e ale eutrofizårii sunt:
- înråutå¡irea calitå¡ii apei (gust, miros, înfundarea filtrele sta¡iilor de
epurare cu materie organicå în suspensie, capacitatea de coroziune
pronun¡atå a metalelor datoritå aciditå¡ii ridicate);
- dificultå¡i în activitå¡ile de agrement (apå cu aspect murdar, turbure, cu
miros neplåcut);
- diminuarea poten¡ialului de pescuit.

5.3.2. EFECTE ÎN BAZINUL DIN AMONTE DE LAC

Efectele ecologice asupra ecosistemelor acvatice din bazinul amonte de lac

depind în mod esen¡ial de mårimea arealului. Dacå acesta este suficient, efectele
întreruperii legåturii (circula¡iei) cu avalul sunt minore. Cea mai mare parte a
bazinelor din amonte de barajele din România î¿i påstreazå practic nealterate
vechile ecosisteme, cu o mare varietate ¿i vitalitate a biocenozelor acvatice.
Exemplele din bazinele Timi¿, Bistri¡a, Arge¿, Lotru, Some¿, Sebe¿, Drågan etc.
sunt foarte concludente. Un areal insuficient conduce la diminuarea sau chiar
dispari¡ia din biocenoze a popula¡iilor de organisme mari (în special pe¿ti),
datoritå lipsei de hranå ¿i degenerescen¡ei genetice, prin înmul¡ire consanguinå
într-o popula¡ie reduså numeric.

5.3.3. EFECTE ÎN BAZINUL HIDROGAFIC DIN AVAL DE LAC

Efectele în aval de lac sunt numeroase ¿i dependente de caracteristicile locale

particulare. Cel mai important efect primar este modificarea regimului
hidrologic lichid, cu numeroase consecin¡e secundare. Pentru amenajårile
hidrotehnice la care apa din lac este captatå pentru utilizåri la diferi¡i beneficiari,
restitu¡ia debitelor în albie se poate face fie concentrat ¿i integral, cu calitå¡i
pu¡in modificate ale apei (la centrale electrice cu deriva¡ie), fie relativ
concentrat, cu diminuåri cantitative ¿i cu modificåri importante ale calitå¡ii apei
(alimentåri cu apå menajerå sau industrialå), fie difuz (iriga¡ii). În anumite
situa¡ii, apa poate fi restituitå în alt bazin hidrografic. În func¡ie de cazurile
prezentate mai sus, se pot deosebi, pe cursul râului din aval de captare, douå
sectoare, caracterizate de forme de impact deosebite: sectorul A, cuprins între

99
captare ¿i restitu¡ia debitelor (sau primul emisar important) ¿i sectorul B, din
aval de zona de restitu¡ie a debitelor. Efectele diminuårii cantitative sau ale
poluårii apelor din aval de restitu¡ie prin utilizare la beneficiarii de apå nu sunt
efecte ale construc¡iilor hidrotehnice, deci nu fac obiectul preocupårilor acestei
lucråri. Întrucât efectele principale ¿i majoritare sunt comune pe cele douå
sectoare, tratarea lor se va face în mod unitar, urmând ca cei interesa¡i så re¡inå
numai efectele compatibile cu caracteristicile sectorului analizat.
o Un efect ecologic important derivå din atenuarea apelor mari (v. cap. 3);
eliminarea sau diminuarea viiturilor extraordinare protejeazå în mod semnificativ
ecosistemele aval, deoarece o viiturå importantå modificå biotopul, distruge unele
habitate ¿i antreneazå spre zone de mortalitate o mare parte a biocenozelor, în
special pe cea cu posibilitå¡i de deplasare (¿i adåpostire) reduse, cum ar fi algele,
viermii, larvele, crustaceele etc., dar ¿i pe¿tii mari. Refacerea ecosistemelor lotice
naturale dupå viituri importante poate dura 4-6 ani.
o Surplusul de debit peste cel din regim natural (prin emisii din lac), în
perioade de secetå severå, are în mod evident efecte ecologice benefice,
depinzând de modul de administrare al regimului debitelor. Dacå restitu¡ia
debitelor se face neuniform (ca de exemplu în regim pulsatoriu, de la uzinele
hidroelectrice de vârf sau semi-vârf), efectele benefice sunt anulate de cele
dåunåtoare. Varia¡ia debitelor, între practic zero ¿i debitul instalat de cel pu¡in
douå ori pe zi, conduce la stressarea faunei si dispari¡ia la ape mici a multor
habitate (golfule¡e, ochiuri de apå etc.), ceea ce influen¡eazå nefavorabil
ecosistemul, pânå la posibila sa dispari¡ie. Fluctua¡ii zilnice ale debitului utilizat
influen¡eazå negativ dezvoltarea comunitå¡ilor de plante ¿i animale acvatice ¿i
pe alte cåi, dintre care se amintesc:
- Nu se mai dezvoltå macrofitele submerse ¿i vegeta¡ia palustrå, ca urmare,
dispare fitofauna, componentå alcåtuitå din specii dependente de acestea
(pentru adåpost, hranå ¿i reproducere); în schimb, printr-un proces
antagonic, se dezvoltå fitoplanctonul, uneori în exces (cu condi¡ia
existen¡ei unor surse alohtone de nutrien¡i), care prin înfloriri succesive
poate så determinå eutrofizarea. Când este avansat, acest proces conduce
la ecranarea lacului, care se soldeazå cu mortalitatea în maså a unor
popula¡ii de nevertebrate ¿i pe¿ti.
- Fluctua¡iile împiedicå reproducerea pe¿tilor care depun ponta în ape de
adâncime micå (ex.: scobarul-semnalat cândva ca specie dominantå în
Olt); por¡iunile cu apå rapidå ¿i pu¡in adâncå de la coada lacurilor sunt
locurile predilecte pentru depunerea de ponte, dar aceste ponte se pierd
deoarece în câteva ore ajung fie pe uscat, fie în apå mult prea adâncå.
o Pe sectorul A (între captare ¿i restitu¡ie) apar reduceri importante de
debite. La ape mari, efectele reducerii constau în dispari¡ia spålårii albiilor, care

100
pot fi colmatate cu materiale aduse de toren¡i (pietre, dar ¿i multe materiale
organice: frunze, crengi, mâl organic, resturi de teren vegetal, cadavre de
animale etc.), a cåror prezen¡å în albie dåuneazå evident ecosistemelor.
o Pe acela¿i sector A, la ape mici se poate produce dispari¡ia totalå a apei,
deci a ecosistemului. Adesea pentru salvarea acestuia se pune un accent deo-
sebit pe debitele låsate permanent în aval de baraj (captare), numite de regulå
debite de servitute sau debite prezervate. Concluziile experien¡ei ecologice
(Bånårescu ¿.a., 1991) aratå cå este posibilå conservarea ecosistemului numai
dacå debitul de servitute reprezintå mai mult de 70-80% din debitul natural
(inclusiv varia¡iile) ¿i 100% din acesta la ape mici; valori mai mici ale acestuia
influen¡eazå sensibil ecosistemele (exemplu bine studiat în bazinul Timi¿ului).
Ori prevederea unor asemenea debite în aval de captåri nu este practic posibilå,
întrucât ar face ineficientå orice amenajare hidrotehnicå pe râurile interioare
mici ¿i mijlocii. Chiar la debite de servitute relativ mari, calitatea apei
influen¡eazå ecosistemele. ¥n absen¡a posibilitåtilor de circula¡ie a faunei spre
amonte ¿i aval, mai cu seamå în cazul sec¡ionårii nefericite a arealelor, debitele
de servitute nu pot salva ecosistemele sau unele componente ale acestora. De
aceea, analiza privind mårimea convenabilå a debitelor de servitute trebuie så se
refere nu la fauna naturalå, ci la noul ecosistem.
o Se schimbå calitatea apei în aval (chiar dacå se prevåd debite de
servitute): debitul, viteza, temperatura, turbiditatea, oxigenul dizolvat.
o Se reduce aportul de hranå, apa din micii afluen¡i sau din emisiile din lac
fiind în general lipsitå de substan¡e hrånitoare.
o Se schimbå morfologia ¿i granulozitatea patului albiei, prin eroziuni
(datorate debitelor cu ape limpezi, cu mare capacitate de transport aluvionar, care
se încarcå pe seama materialului din albia preexistentå) sau agradåri (depunerea
de material adus de toren¡i ¿i afluen¡i, material care nu poate fi transportat în aval
în lipsa apelor mari, corespunzåtoare albiei naturale), în func¡ie de situa¡ia
particularå. Datoritå schimbårii regimului vitezelor ¿i încårcårii cu aluviuni a
noilor debite, are loc o importantå modificare a granulozitå¡ii patului albiei, în
sensul mic¿orårii acesteia. Aceasta modificå fundamental ¿i dramatic condi¡iile de
biotop pentru popula¡iile din bentos, psamon ¿i neuston, care alcåtuiesc o parte
esen¡ialå a bazei trofice a ecosistemului.
o Se modificå locul de depunere a icrelor (zona amonte devenind
inaccesibilå).
o Spore¿te randamentul de capturå la pe¿ti, pescuitul (mai cu seamå
braconajul) putând conduce la dispari¡ia rapidå a ihtiofaunei.
o Urmare celor de mai sus, se modificå distribu¡ia comunitå¡ilor în aval,
deci se modificå treptat ecosistemele; de regulå, se schimbå compozi¡ia
bentosului, iar salmonidele sunt înlocuite de ciprinide; apare florå terestrå în
albie pe sectoarele de tip A.

101
 Influen¡a asupra ecosistemelor din aval este uneori determinantå, iar alteori,
dacå din aportul unor afluen¡i se produce o refacere rapidå a debitelor naturale,
influen¡ele pot fi minore sau chiar neglijabile. Efectele ecologice ale barårii
pentru sectoarele din aval depind în mod determinant de complexe de condi¡ii
locale, particulare. Cazul râului Drågan în aval de barajul cu acela¿i nume, care
î¿i men¡ine dupå 15 ani de exploatare, fårå nici un fel de debite de servitute sau
deversåri, un aspect de râu de munte normal, cu un ecosistem echilibrat de tipul
celui ini¡ial sau exemplul râului Timi¿, care în aval de barajul Co¿tei (care
deviazå apele în canalul Bega, exploatat de peste 125 de ani, fårå debite de
servitute) prezintå unul din cele mai diversificate ¿i mai pline de vitalitate
ecosisteme acvatice din ¡arå, demonstreazå afirma¡ia de mai sus. De aceea,
efectele enumerate trebuie privite ca poten¡iale efecte posibile, date cu beneficiu
de inventar. ªansele apari¡iei ¿i manifestårii lor trebuie înså analizate în fiecare
situa¡ie în parte; dupå realizarea lucrårilor hidrotehnice, apari¡ia ¿i evolu¡ia
efectelor ecologice trebuie monitorizatå ¿i, dacå este posibil, corectatå.

5.3.4. ALTE EFECTE ECOLOGICE

Mai cu seamå pentru lacurile din zonele de deal sau câmpie, realizarea
construc¡iilor poate conduce la modificarea nivelului apelor subterane. În
amonte de baraje sau diguri de reten¡ie, prevåzute cu etan¿åri în profunzime,
apare adesea o ridicare a nivelului, urmatå de înmlå¿tiniri, apari¡ia unei flore
specifice sau umidificarea nedoritå, cu afectarea gravå a faunei subpåmântene;
evident cå se produce o gravå perturbare a ecosistemelor preexistente, fiind
posibilå o remaniere totalå a acestora. Uneori acest efect este inten¡ionat:
ridicarea nivelului apelor subterane în zone aride, lipsite de pânze freatice sau
cu un nivel coborât al acestora (inaccesibil rådåcinilor plantelor) poate conduce
la modificarea beneficå a condi¡iilor de biotop ¿i la apari¡ia unor ecosisteme
antropizate (culturi vegetale, på¿uni) sau naturale, de o diversitate ¿i vitalitate
net superioarå celor preexistente.
În aval de frontul relativ etan¿ al construc¡iilor de barare, este posibilå
coborârea nivelului apelor subterane, dacå acestea se alimentau preponderent
din albia râului; aceasta poate conduce poate la uscarea terenului, respectiv la
modificarea florei ¿i faunei terestre.
Deforestarea (defri¿area unor terenuri silvice), cauzatå de execu¡ia unor
lucråri hidrotehnice (în special în cuvetele lacurilor, în balastiere ¿i carierele de
piatrå) ¿i invocatå ca efect negativ de unele organiza¡ii care militeazå pentru
protec¡ia mediului, pe lângå efectul de reducere a ecosistemelor silvice,
influen¡eazå bilan¡ul CO2 atmosferic. Studii aprofundate aratå cå emisia de
CO 2 prin descompunerea sau arderea pådurii (la o vârstå medie de 50 ani) ¿i

102
lipsa de absorb¡ie a noi cantitå¡i de CO 2 , prin înglobare în biomaså, ating cel
mult 230 t carbon/ha. Echivalentul de emisii de CO 2 în sistemul termoenergetic
din România, evitate prin produc¡ia de hidroenergie, compenseazå efectul
deforestårii în câteva luni, pânå la cel mult 3 ani (func¡ie de tipul ¿i condi¡iile
naturale ale amenajårii hidroenergetice); pe durata de via¡å, efectul este
compensat de zeci sau sute de ori.
Dispari¡ia micilor bål¡i temporare sau permanente din lunca râurilor (care au
reprezentat sursa principalå de furnizare a faunei ¿i microflorei în etapa de
constituire a biocenozei lacului), cauzatå de un numår mare de construc¡ii
hidrotehnice prin amenajarea cursului, conduce la pierderea calitå¡ii de
ecosisteme autarhice, independente.
Realizarea unor construc¡ii conduce, de asemenea, la dispari¡ia localå a
ecosistemelor terestre ¿i fragmentarea lor. Au loc dislocåri zonale prin
amplasarea diferitelor componente ale amenajårii hidrotehnice: lacul, bazinul,
uzina, aduc¡iunile principale ¿i secundare, construirea drumurilor de acces,
organizårile de ¿antier (balastiere, halde de steril, colonii de muncitori etc.).
Aceste modificåri conduc la cre¿terea efectivelor popula¡ionale ale anumitor
specii ¿i la scåderea pânå la dispari¡ie a efectivelor altora.

5.3.5. REFACEREA ECHILIBRULUI ECOLOGIC

Din motivele expuse mai sus se constatå cå drept urmare a realizårii celor
mai multe tipuri de construc¡ii hidrotehnice, problema ecologicå realå este aceea
de a se realiza un echilibru nou al ecosistemului preexistent sau chiar crearea
unui ecosistem nou. Durata refacerii ¿i calitatea noului ecosistem depinde atât
de amploarea, profunzimea ¿i viteza schimbårii, cât ¿i de natura biocenozelor.
Pentru ca acestea så fie convenabile sunt necesare måsuri de diferite naturi, în
special din categoria celor care favorizeazå procesele naturale ¿i func¡ionarea
mecanismelor de autoreglare. Pentru eficien¡a lor, în sensul ob¡inerii unui mediu
natural stabil, echilibrat ¿i convenabil din punct de vedere general antropic, este
necesarå interven¡ia calificatå pentru dirijarea, supravegherea ¿i corectarea
proceselor men¡ionate.

BIBLIOGRAFIE

Bånårescu P., Tatole V., Ionescu ªt., Determination of compensation flow

recordment downstream the dams of hydroelectric development in relation to the
evolution of the aquatic fauna, XVII ICOLD Congress, Q 64, R 30, Vienna, 1991.
Bengoechea Usategui C., Valparaiso dam - Tera river. First filling experiences,
XVII ICOLD, Q 64 R5, Vol.I, Vienna, 1991.

103
 Budeanu C., Cålinescu E., Elemente de ecologie umanå, Editura ªtiin¡ificå ¿i
Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1982.
Chaveroche P., Gras R., Sabaton C., Aide à la détermination de la valeur d'un
débit réservé.habitat de la truitte commune (salmo trutta fario), Rapport EDF HE/31-
86.13., 1986.
Kubo N., Shiola K., Kitamura Y., Phenomena of red tide in fresh water and
environmental coditions in kazaya reservoir, Q60 R18, Vol.I, San Francisco, 1988.
Rambaud J., Clair M., Sandret J., Fran J-P., Khalanski M., Ricard C.,
Experience aquise dans les vidanges de retenues par EdF et la Compagnie Nationale du
Rhone, Q60 R30, Vol.I, San Francisco, 1988.
Sissakian C., Desmoulins G., Impacts des retenues en site tropical: Actions
entreprises à l'occasion de la réalisation du barrage de Petit Saut en Guyane
Francaise, XVII ICOLD, Q 64 R1,Vol.I, Vienna, 1991.
Tatole V., Dinamica biodiversitå¡ii în perimetre amenajate hidrotehnic,
Hidrotehnica, vol. 44, nr. 6, Bucure¿ti, 1999.
Uceda J.L., Romeo R., Palau A., Berges M., Principal effects of the refilling of a
large reservoir after its total emptying, XVII ICOLD, Q69 R20, Vol.II, Durban, 1994.
Vollenweider R. A., Eutriphication Control, nature and Resources, O.E.C.D.,
Paris, 1980.

104
 6

MĂSURI PENTRU AMELIORAREA

IMPACTULUI ECOLOGIC

6.1. MĂSURI NECESARE LA CONCEPŢIA ŞI PROIECTAREA

AMENAJĂRILOR HIDROTEHNICE

6.1.1. GENERALITĂŢI

În procesul de stabilire a måsurilor de ameliorare a impactului ecologic este

necesarå respectarea câtorva principii, proprii ingineriei ecologice.
Având în vedere cå atât dezvoltarea economico-socialå, cât ¿i protec¡ia
mediului, constituie activitå¡i ¿i obiective la care nu se poate renun¡a, este
necesarå asigurarea unui echilibru convenabil pe plan general-social între
func¡ionalitatea construc¡iilor hidrotehnice ¿i impactul lor asupra mediului.
Ideea de echilibru convenabil duce la conceptul de impact convenabil sau
impact acceptabil pe plan social. Acesta este definit de câteva exigen¡e,
reglementate prin legi ¿i norme: eliminarea efectelor grave ¿i ireversibile,
poten¡area efectelor benefice, mic¿orarea ¿i/sau compensarea efectelor inevita-
bile ¿i luarea unor måsuri conexe (care depå¿esc domeniul construc¡iilor
hidrotehnice).
În luarea måsurilor de ameliorare a impactului ecologic este deosebit de
importantå acoperirea tuturor fazelor din via¡a construc¡iilor: stabilirea
oportunitå¡ii, concep¡ia, proiectarea, execu¡ia, exploatarea ¿i, dacå este cazul,
post-utilizarea acestora. Dificultå¡ile aplicårii acestor principii sunt majore ¿i î¿i
au origina în complexitatea ¿i varietatea construc¡iilor, complexitatea ¿i
varietatea condi¡iilor de mediu, dificultatea obiectivå a prognozelor în domeniul
ecologic (similare ca problematicå cu prognoza meteorologicå pe diferite
termene), subestimarea de cåtre ingineri a efectelor ecologice (din ignoran¡å sau
din interes, chiar dacå sunt de bunå credin¡å) ¿i supraestimarea de cåtre ecologi
a unor efecte, combinatå cu neîn¡elegerea consecin¡elor economice ori sociale
ale nerealizårii unor amenajåri hidrotehnice. La acestea se adaugå o anumitå
adversitate a opiniei publice neinformate sau manipulate, în special prin
extrapolarea ¿i mediatizarea unilateralå a cazurilor extreme de impact
nefavorabil cunoscute.

105
 Pentru asigurarea aplicårii cu succes a principiilor enun¡ate solu¡iile posibile
constau în competen¡å ¿i responsabilitate din partea tuturor factorilor implica¡i
în decizii, care trebuie så se bazeze pe elemente primare de înaltå calitate ¿i
mare grad de încredere, pe metode de abordare moderne ¿i pe mijloace de
interven¡ie realiste ¿i sigure. Se men¡ioneazå dintre acestea:
- studii complexe, complete, realizate în intervale de timp suficiente spre a
cuprinde dinamica proceselor naturale;
- date primare suficiente ¿i sigure;
- luarea în considerare, pe lângå solu¡iile locale, ¿i a unor strategii globale
(regionale, na¡ionale, continentale);
- metodologii de analizå bine verificate, care pun accent pe unicitatea
cazurilor;
- recomandarea unor måsuri de detaliu, fezabile ¿i acceptabile financiar, în
condi¡iile concrete ale locului ¿i momentului (¿i nu lansarea unor sfaturi
¿i dorin¡e irealizabile);
- în¡elegerea necesitå¡ii måsurilor de protec¡ie a mediului ¿i aplicarea lor cu
bunå credin¡å (renun¡ând cu hotårâre la mentalitå¡i formaliste, de
″supafa¡å″ ¿i care nu rezolvå corect problemele de fond);
- asigurarea fondurilor aferente.

6.1.2. MĂSURI PRIVIND OPORTUNITATEA

PROIECTELOR ŞI CONSTRUCŢIILOR

Un proiect al unei construc¡ii se realizeazå pentru satisfacerea unei nevoi

(economice, sociale, politice etc.). În primå etapå, problema analizei
oportunitå¡ii ¿i necesitå¡ii proiectelor constå în identificarea solu¡iilor alternative
posibile pentru satisfacerea nevoii respective.
De exemplu, pentru acoperirea nevoilor de energie, existå numeroase cåi.
Cea mai importantå este reducerea consumurilor, prin introducerea unor
tehnologii performante (becuri luminescente în locul celor cu incandescen¡å,
producerea aluminiului, prin colectarea metalului pe electrozi speciali în curen¡i
de aer, în locul electrolizei în baie de criolit ¿.a.), economia bazatå pe
organizarea ra¡ionalå a proceselor industriale etc. Celelalte solu¡ii constau în
mårirea produc¡iei, utilizând diversele resurse disponibile: energia hidraulicå,
arderea combustibililor fosili de diferite tipuri, energia nuclearå de dezintegrare,
energia solarå etc.
Pentru satisfacerea nevoilor de apå, situa¡ia este similarå. Principala cale
trebuie så fie reducerea pierderilor ¿i consumurilor. Poate cå cea mai fericitå
solu¡ie pentru asigurarea apei în municipiul Bucure¿ti este refacerea re¡elelor de
alimentare (pentru care pierderile estimate sunt peste 30% din apa livratå) ¿i nu

106
dezvoltarea unor noi surse. Înlocuirea pe scarå largå a robinetelor clasice de la
obiectele sanitare (imperfecte ¿i u¿or defectabile) cu robinete moderne, ar opri
scurgerea nedoritå a miliarde de picåturi pe zi, însumând probabil importante
debite de apå. Consumul de apå industrialå poate fi drastic redus nu numai prin
retehnologizåri (scumpe) sau reducerea pierderilor inutile, dar mai cu seamå
prin recondi¡ionarea ¿i recircularea apei tehnologice. Dacå sporirea cantitå¡ilor
disponibile se impune totu¿i, existå numeroase solu¡ii concrete de realizare:
dezvoltarea surselor de suprafa¡å ¿i a sta¡iilor de tratare aferente, captarea unor
ape subterane, captarea unor ape de izvor de munte ¿i transportul acestora chiar
la distan¡e foarte mari etc.
Desigur cå pentru aplicarea solu¡iilor alternative ra¡ionale, procesul de
analizå trebuie så se traducå în måsuri economico-financiare, respectiv la
måsurarea exactå a cantitå¡ilor livrate la fiecare consumator, concomitent cu
stabilirea ra¡ionalå a pre¡ului produselor, în care så se introducå ¿i costurile
corespunzåtoare de protec¡ie sau refacere a mediului pentru toate solu¡iile
posibile; de exemplu, pre¡ul energiei electrice (sau termice) bazatå pe arderea
combustibililor fosili trebuie så cuprindå taxe pe emisii de noxe (de pildå
carbon), plus måsurile necesare protec¡iei ¿i refacerii zonelor de extrac¡ie a
combustibililor (foarte mari pentru lignitul extras din bazinul Gorjului). Fårå
asemenea måsuri, aplicarea solu¡iilor cu adevårat eficiente nu este posibilå. Nici
un consumator responsabil ¿i autonom, din punct de vedere financiar, nu va face
investi¡ii ori eforturi organizatorice dacå risipa de energie ieftinå sau de apå
ieftinå este mai avantajoaså pentru el. Måsuri de asemenea importan¡å, cu efecte
benefice majore pe plan na¡ional, se pot aplica numai pe baza interesului
economic al consumatorilor ¿i în nici un caz prin sfaturi bune sau ordine
administrative, care prevåd måsuri punitive în caz de neaplicare, a cåror
urmårire nu este practic posibilå.
Datoria inginerilor este aceea de a face asemenea analize ¿i de a le prezenta
factorilor politici, spre a lua decizii legislative; datoria tuturor celor informa¡i ¿i
con¿tien¡i este de a sus¡ine adoptarea lor, prin orice mijloace legale ce stau la
dispozi¡ia societå¡ii civile. Ca urmare a analizei unor solu¡ii diferite, care
împlinesc o nevoie socialå, trebuie aleaså cea pentru care se ob¡ine raportul
minim între costuri (inclusiv cele pentru protec¡ia acceptabilå a mediului) ¿i
efectele inevitabile asupra mediului.
Existå astfel posibilitatea ca o solu¡ie consideratå clasicå ¿i pânå nu demult
indiscutabilå, så se dovedeascå inoportunå. Numeroase studii de impact
realizate în ¡årile Europei occidentale au condus la astfel de concluzii, în urma
cårora unele lucråri importante au fost oprite ¿i înlocuite (func¡ional) cu lucråri
în solu¡ii complet diferite, cu impact redus. Este cunoscut, de exemplu, cazul
barajului Ernstbach (Germania), destinat alimentårii cu apå potabilå, la care s-a
renun¡at în favoarea captårii unor izvoare din zona montanå, conduse spre

107
consumatori printr-o aduc¡iune subteranå (conductå) de aproape 100km lungime
(NU-CES, 1985).
Nu existå nici o îndoialå cå aceste categorii de måsuri, care definesc politica
generalå a unui stat fa¡å de problemele generale ale mediului înconjuråtor, sunt
cele mai importante prin consecin¡ele lor, nu numai local ¿i pe termen scurt, ci
într-o perspectivå mai largå. În lipsa unor asemenea prevederi, toate celelalte
måsuri pot avea numai efecte locale, relativ minore.

6.1.3. MĂSURI CONCEPTUALE ÎN ETAPA

DE PROIECTARE A LUCRĂRILOR

Cea mai productivå etapå în luarea måsurilor de ameliorare a impactului

ecologic este fårå îndoialå cea a concep¡iei ¿i proiectårii construc¡iilor
hidrotehnice ¿i în particular a barajelor. Un baraj bine conceput are impact redus
¿i ameliorabil, în timp ce unul prost conceput, nu poate fi de regulå adus la un
impact convenabil prin nici un fel de måsuri ulterioare realizårii sale.
Måsurile conceptuale ¿i de proiectare au o mare arie de cuprindere, dintre
care se prezintå numai unele domenii, intrate în obi¿nuin¡a practicå. Se amintesc
douå dintre acestea, care de¿i nu privesc direct problematica ecologicå, au efecte
secundare importante în acest domeniu. Prima måsurå este aceea de a prevedea
scheme cu folosin¡å complexå, cu asocierea factorilor interesa¡i, cu gåsirea unor
solu¡ii comune pentru satisfacerea nevoilor din diferite sectoare de activitate
(produc¡ie de energie, alimentåri cu apå, protec¡ie la viituri, pisciculturå, turism
¿i agrement etc.). Realizarea unor construc¡ii independente pentru fiecare
folosin¡å, dincolo de cheltuielile net superioare, aduce cu certitudine o mai
amplå ¿i mai gravå perturbare a mediului înconjuråtor. Cea de a doua måsurå se
referå la corelarea func¡ionalå cu alte lucråri în bazin: antierozionale, de stingere
a toren¡ilor, de diminuare a poluårii apelor, de agrement (organizat sau
neorganizat), privind modalitå¡ile de practicare a agriculturii ¿i chiar privind
perspectivele de dezvoltare economicå regionalå.
6.1.3.1. Amplasarea amenajărilor hidrotehnice pe plan regional.
Alegerea amplasamentului unei amenajårii hidrotehnice în ansamblu, bazatå pe
studii pe arii ¿i domenii largi (zonale, regionale, na¡ionale), care så ofere
informa¡ii semnificative despre elemente importante (clasarea poten¡ialului
biologic, clasarea poten¡ialului hidraulic), trebuie så aibå în vedere renun¡area la
zone sau bazine hidrografice cu specii, biotipuri sau ecosisteme rare ori
endemice, protejarea unor rezerva¡ii în zonele cu mare poten¡ial biologic,
respectiv preferin¡a pentru alegerea de bazine deja antropizate, cu poten¡ial
biologic mai redus. Modul în care au fost ameliorate solu¡iile de amenajare pe
Râul Mare (renun¡area la unele captåri ¿i la depozitarea sterilului pe teritoriul

108
Parcului Na¡ional Retezat) sau Bistri¡a, amonte de Poiana Teiului (unde s-a
renun¡at la amenajare), sunt concludente în acest sens.
În ecosistemele obi¿nuite, pe baza analizei mai multor variante semnificativ
diferite din punct de vedere al impactului ecologic, decizia multicriterialå sau
tehnico-economicå (care include pagube, måsuri, efecte benefice) poate
conduce la un impact convenabil pe ansamblul criteriilor de decizie acceptate.
6.1.3.2. Amplasarea amenajărilor hidrotehnice în cadrul unui bazin
hidrografic. Dacå decizia asupra bazinului în care se face amenajarea a fost
luatå, amplasarea construc¡iilor trebuie så facå obiectul unor studii generale,
care se bazeazå pe studii asupra condi¡iilor naturale pe arii ¿i domenii largi din
bazinul ales (inclusiv clasarea poten¡ialului biologic pe râuri, afluen¡i ¿i
sectoare) ¿i pe elaborare unor variante de amplasament semnificativ diferite din
punct de vedere al impactului ecologic, care ¡in seama de natura, amploarea,
profunzimea ¿i viteza perturba¡iilor introduse (inclusiv clasarea poten¡ialului
hidraulic, energetic sau privind disponibilul de apå curatå). Solu¡ia aleaså
trebuie så satisfacå optimal, pe baza unui criteriu de decizie convenit, ambele
categorii de cerin¡e: tehnico-economice ¿i ecologice.
Spre exemplificare, în figura 6.1 se prezintå schema unui bazin hidrografic
de tip montan, pe care s-a decis realizarea unei amenajåri preponderent
hidroenergetice, cu o pozi¡ie datå a centralei. În lungul firului principal al râului
se poate determina diagrama poten¡ialului energetic PE = k ⋅ Q ⋅ H , propor¡io-
nal cu Q - debitul captat la o cotå oarecare ¿i cu H - cåderea hidraulicå
disponibilå, egalå cu diferen¡a între cota de captare ¿i cota restitu¡iei la centrala
electricå. Acest poten¡ial energetic (PE) este nul la izvoare ( Q = 0 ) ¿i în
sec¡iunea centralei ( H = 0 ), având un maximum, de regulå foarte aplatizat.
Pe acela¿i fir de apå se poate reprezenta curba de optimum pentru elementul
ecologic interesant (ecosistem, popula¡ie, asocia¡ie de specii etc.); în exemplul
dat se alege curba de optimum al popula¡iei de salmonide din ecosistem. Se
observå cå din punct de vedere strict energetic, varianta de amplasare a
barajului ¿i a sistemului de captåri secundare la o cotå superioarå conduce la
valorificarea celui mai mare poten¡ial energetic. Din punct de vedere ecologic
înså, varianta sec¡ioneazå în mod nefericit arealul popula¡iei de salmonide,
izolând în amonte un areal sub cel minimal. Alegerea variantei de amplasament
din aval de o confluen¡å majorå, la cote u¿or inferioare, conduce la o pierdere de
energie (∆E), de regulå nesemnificativå pentru eficien¡a tehnico-economicå ¿i
financiarå a amenajårii, dar laså în amonte un areal suficient pentru dezvoltarea
durabilå a ecosistemului izolat în amonte. Evident, aceastå variantå va fi
preferatå.
Se va re¡ine, deci, regula ca la alegerea amplasamentelor construc¡iilor hidro-
tehnice de captare a apei så se urmåreascå evitarea sec¡ionårii neconvenabile a
arealelor speciilor valoroase ¿i så se renun¡e eventual în totalitate la captarea

109
 V

- ∆E
Optim energetic (PE = k⋅Q⋅H)

areal minim
Optim ecologic pentru salmonide
(curba de areal)

Fig. 6.1. Alegerea amplasamentului convenabil pentru barajul

unei amenajări hidroenergetice.

unor afluen¡i cu mare poten¡ial biologic (Bånårescu ¿.a., 1991), ca de exemplu

afluentul din stânga al râului principal din figura 6.1, care ar permite astfel
accesul popula¡iilor de salmonide din aval de barajul principal la habitatele de
reproducere din zona izvoarelor.
6.1.3.3. Alegerea volumului şi geometriei lacurilor. La alegerea volumului
lacurilor, în afara considerentelor care ¡in de gradul de regularizare dorit (zilnic,
såptåmânal, sezonier, anual, multianual), trebuie så se ¡inå seama de elemente
care influen¡eazå direct sau indirect evolu¡ia lor ecologicå.
Astfel, volumul lacului trebuie så asigure un echilibru între utilitatea
func¡ionalå ¿i fenomenele secundare; un lac prea mic conduce la colmatarea
rapidå ¿i la apari¡ia depunerilor deltaice, favorizând eutrofizarea, în timp ce un
lac prea mare are toate ¿ansele så stea gol într-o mare parte a anului sau, dupå
ani seceto¿i, låsând uscate mari suprafe¡e, supuse anterior fenomenelor de
abraziune, practic fårå vegeta¡ie, cu aspect deplorabil. În ambele cazuri apar
efecte nefavorabile, necompensate de func¡ionalitate.
Dacå volumul de apå ce trebuie evacuat din lac într-un timp scurt este
determinat de considerente func¡ionale (de exemplu, func¡ionarea centralei

110
electrice pe perioada de vârf de sarcinå), viteza de varia¡ie a nivelului apei în lac
depinde de suprafa¡a acestuia la fiecare nivel. Aceastå vitezå de varia¡ie a
nivelului apei în lac poate influen¡a sensibil unele procese biologice, cum ar fi de
pildå migrarea popula¡iilor de animale mici din zona de suprafa¡å a malurilor
(neuston, psamon), compuse din organisme cu posibilitå¡i de deplasare reduse
(viermi, larve, crustacee), dar cu mare importan¡å în ecosistem, constituind baza
troficå a mai tuturor organismelor mari din necton, mai cu seamå în lacurile
artificiale adânci, cu un bentos redus. Dacå vitezele maxime de varia¡ie a nivelului
apei sunt compatibile cu deplasarea acestor organisme, ele pot supravie¡ui în cea
mai mare parte; în caz contrar, acestea pot råmâne pe uscat ¿i mor în maså.
O problemå importantå, în special pentru lacurile din zone de deal ¿i câmpie,
cu regularizare zilnic-såptåmânalå (fig. 6.2), este aceea cå prin varia¡ii curente
de nivel al apei în lac, între nivelul normal de reten¡ie ¿i nivelul minim de
exploatare curentå pot så aparå mari suprafe¡e de teren inundate temporar sau cu
adâncime micå de apå (sub 1-1,5 m).

Brătia r. Topolog
Cocoru
⊗ ⊗ Galicea
Detaliu
r. Olt secţiune

⊗ ℑ ℘
⊗ ℜ r. Olt

Valea Mare
Băbeni
ℵ
0 2 4 6 8 10 Km ℘
Detaliu secţiune
NNR
⊗ ℑ Nivel minim

ℜ
Fig. 6.2. Scoaterea de sub inundaţie temporară sau cu apă puţin adâncă, a unor
terenuri riverane, prin realizarea digurilor longitudinale de retenţie, 1–barajul stăvilar
şi centrala electrică; 2–diguri longitudinale de retenţie; 3–lacul de acumulare;
4–varianta (ipotetică) de baraj transversal, cu volume de lucrări minime; 5–suprafeţe
scoase de sub inundaţie temporară sau cu adâncime mică de apă.

111
 Fårå a mai socoti ocuparea inutilå a unor suprafe¡e productive de teren
agricol de cea mai bunå calitate, acestea produc efecte ecologice neplåcute:
distrugerea vegeta¡iei terestre ¿i a animalelor subpåmântene, apari¡ia unei
vegeta¡ii de baltå sau mla¿tinå, care defavorizeazå calitatea apei, dezvoltarea
larvelor unor specii nedorite (¡ân¡ari); în perioada de uscare, vântul antreneazå
mari cantitå¡i de praf din depunerile aluvionare fine. Solu¡ia prevederii unor
diguri longitudinale de reten¡ie, de¿i aduce costuri suplimentare importante
pentru amenajarea hidrotehnicå (în compara¡ie cu solu¡ia barårii transversale),
oferå pe ansamblu mari avantaje economice, sociale ¿i ecologice. Aceastå
solu¡ie a fost larg practicatå pentru amenajårile în cascadå de pe râurile Bistri¡a,
Arge¿, Olt, Cri¿, Jiu etc.

6.1.4. MĂSURI CONSTRUCTIVE ŞI FUNCŢIONALE

Dintre numeroasele måsuri constructive (care implicå investi¡ii) sau

func¡ionale (care se traduc prin respectarea unor reguli de exploatare
convenabile, cu efecte economice implicite), se vor prezenta câteva mai
importante, grupate pentru zona lacului sau pentru zone aval ori alåturate.
6.1.4.1. Curăţarea cuvetei lacului. Curå¡area cuvetei lacului înainte de
prima umplere are o importan¡å deosebitå pentru evolu¡ia ecologicå ulterioarå a
acestuia. Vegeta¡ia (inclusiv rådåcinile mari ale arborilor) trebuie adunatå ¿i
evacuatå; adesea, resturile ¿i cioatele se ard în ampriza lacului, iar cenu¿a (care
con¡ine practic toate sårurile minerale din substan¡a organicå) trebuie evacuatå
în afara amprizei lacului. Trebuie så se acorde o importan¡å deosebitå curå¡årii
zonelor ocupate anterior de locuin¡e ¿i localitå¡i, pe care este posibil så se
gåseascå cimitire, latrine, instala¡ii industriale dezafectate, gropi de gunoi etc.,
uneori påråsite cu mult timp în urmå ¿i deci greu de identificat ¿i localizat.
Substan¡ele organice din latrine sau morminte produc gaze în procesul de
descompunere; prin acumulare în golul subteran, aceste pot ridica acoperirea de
påmânt. Efectele sunt u¿or de imaginat, atât din punct de vedere al
biocenozelor, cât ¿i pentru calitatea apei sau activitå¡ile de agrement pe lac.
6.1.4.2. Aerarea artificială a apei. Lipsa de oxigen din apå, precum ¿i
stratificarea termicå, pot fi combåtute prin aplicarea unor procedee de aerare
artificialå, al cåror principiu de bazå este mårirea suprafe¡ei de contact între apå
¿i aerul bogat în oxigen. Aplicarea pe scarå relativ largå a acestor procedee în
ultimii 15 ani a fost justificatå în special economic: tratarea ¿i îmbunåtå¡irea
calitå¡ii apei pentru consum este mai ieftinå dacå se face încå din lac, înainte de

112
a cåpåta gust ¿i miros, decât dupå aceea, în sta¡ii de tratare. Efectele ecologice
înso¡itoare sunt înså extrem de benefice asupra biocenozelor lacustre.
Existå publicate în literatura tehnicå (¿i adesea brevetate) numeroase tipuri
constructive de dispozitive de aerare, rezultat al unor ample studii, bazate pe
încercåri pe modele la scarå reduså, utilizarea de modele matematice (foarte
exacte), sta¡ii pilot, måsuråtori în exploatare ¿i corec¡ii. Câteva tipuri
reprezentative sunt prezentate în figura 6.3.
Efectele aerårii artificiale a apei sunt importante ¿i extinse, a¿a cum o
demonstreazå numeroase måsuråtori. ¥n figura 6.4 se prezintå, de exemplu,
må¿uråtorile înregistrate la un lac din Japonia. Efectele au înså o duratå limitatå,
astfel cå procesul de aerare trebuie continuat practic permanent în perioadele
critice, în care apare deficit de oxigen în straturile profunde.
Se men¡ioneazå cå în sistemele cu injec¡ie de aer în apå, se poate injecta aer
atmosferic, oxigen sau diverse amestecuri între acestea. Procesul de aerare
produce prin antrenare ¿i circula¡ia apei (ceea ce atrage dupå sine eliminarea
stratifica¡iei termice), deplasarea fitoplanctonului spre zone mai pu¡in favorabile
dezvoltårii sale, diminuarea fitoplanctonului ¿i algelor mobile, eliminarea
mirosului ¿i gustului neplåcut al apei ¿i, deci, condi¡ii mai bune pentru
numeroase popula¡ii lacustre ¿i în special pentru ihtiofaunå.
6.1.4.3. Concepţia şi dispunerea prizelor de apă din lac. Concep¡ia
prizelor de apå din lac (pentru utilitå¡i sau pentru goliri) a evoluat sensibil în
ultimele douå decenii. Dispunerea lor supraetajatå, capacitå¡ile suficiente ¿i
unele dispozitive speciale, asigurå o mai bunå exploatare a lacului (detalii în
cap. 7, în care se pun în eviden¡å marile avantaje în combaterea unor efecte
geofizice nefavorabile).
Din punct de vedere ecologic, sunt de semnalat câteva efecte, dintre care cele
mai importante sunt prezentate mai jos:
- se permite captarea apei cu calitå¡i optime la un moment dat, inclusiv
pentru ecosistemele din aval; în figura 6.5, pe exemplul lacului Meaugon,
se ilustreazå aceste avantaje, legate de întregul proces de eutrofizare care
are loc în lac;
- se permite reglajul evacuårii aluviunilor ¿i a apei încårcate cu suspensii
afluente la viituri;
- este posibilå evacuarea apei din hipolimnion ¿i, deci, reciclarea ei
periodicå (recomandabil la cel mult 2 ani);
- este posibilå aerarea apei evacuate, chiar provenind din hipolimnion (cu
prevederea unor prize de aer cu injectare în curent, fie în turbinele
centralelor electrice, fie în difuzorii golirilor de fund); existen¡a unei ape
bine oxigenate în aval favorizeazå biocenozele din acest sector;

113
 4 4
°
° °
A
B
→ → →
1 1 ↑ 1 1 ↑
↑
°
↑

C1

° C2
±

→
LEGENDA:
1. apă dezoxigenată ;
2. aer comprimat bine oxigenat;
3. ieşire apă oxigenată ;
D 4. ieşire aer în exces;
5. flotoare;
6. tevi perforate.
← ←

Fig. 6.3. Sisteme de aerare artificială a apelor profunde şi de răcire a apei superficiale.
A. Sistem LIMNO (Beuffe ş.a., 1994); B. Schema sistemelor air-lift
(Imhoff, 1988; Fujimoto şi Morikita, 1988; Houis ş.a., 1988);
C. Sistem difuzor pneumatic (Johnson şi Labounty, 1988); 1 - vedere; 2 – secţiune;
D. Sistem fântână arteziană (Hirose ş.a., 1991).

114
 154,00
← Cota m
140
100 100
130
80 80
120
80 80
60 60 110
60
40 40 40 100
20
90

154,00
° ↓
↑ Cota m
140
160 160
100 130
60 80
60 60 60 120
40 20
40
40
110
60 100
100 100
90

154,00
° ↓
→ Cota m
140
80
80
130
40 60
60 120
20 60
60 60 110
40 100
40 20 80 60
90

° ↓

Fig. 6.4. Distribuţia saturaţiei de oxigen dizolvat (%) în apa lacului: 1 – înaintea operaţiei
de aerare (iulie); 2 – o lună după începerea operaţiei de aerare (august);
3 – două săptămâni după încetarea operaţiei de aerare (octombrie);
4 – ieşirea apei oxigenate; 5 – intrarea apei lipsite de oxigen (Shimizu ş.a., 1991).

115
Fig. 6.5. Evolu¡ia calitå¡ii apelor în lacul Meaugon (doc. SRAE Bretagne).

116
 - prevederea la prize a unor gråtare electrostatice, care creeazå câmpuri
electrostatice dezagreabile pentru pe¿ti, împiedicå în bunå måsurå intrarea
acestora în prize ¿i aduc¡iuni, cu efecte posibile dezastruoase; în afara
efectelor mecanice în turbine ¿i anumite tipuri de vane, expulzarea bruscå
a pe¿tilor cu bå¿icå înotåtoare de la presiunile mari din aduc¡iune (uneori
zeci de atmosfere), la presiunea atmosfericå poate produce pur ¿i simplu
explozia acestora.
6.1.4.4. Crearea în lac a unor habitate favorabile pentru faună. Varia¡ia nive-
lelor în lacuri ¿i distrugerea zonelor de mal prin abraziune creeazå condi¡ii nefa-
vorabile atât pentru biocenozele acvatice, cât ¿i asupra celor terestre legate de apå.
O solu¡ie posibilå pentru ameliorarea situa¡iei constå din organizarea
pisciculturii în viviere. Acestea sunt bazine plutitoare, cu pere¡i permeabili din
plase metalice sau din materiale plastice amplasate în lacuri, cu mårimea
ochiurilor variabilå cu dimensiunile pe¿tilor din fiecare bazin (pentru puiet,
alevini, pe¿ti maturi, reproducåtori). Sistemul, practicat ¿i la noi în ¡arå, în mai
multe lacuri are numeroase avantaje: pe¿tele dispune de hranå naturalå din lac în
propor¡ie de peste 50% ¿i mai cu seamå este obi¿nuit în condi¡iile de biotop din
bazinul hidrografic, fiind perfect adaptat la acestea în cazul repopulårii lacului
sau a sectoarelor de râu din amonte sau din aval de acesta.
O altå solu¡ie ingenioaså pentru ameliorarea habitatelor lacustre,
experimentatå cu succes, este crearea unor insule artificiale plutitoare, asemenea
celei prezentate în figura 6.6.

Fig. 6.6. Insulă plutitoare artificială, care asigură habitate convenabile faunei lacustre
(după Konzo ş.a., 1997).

Dacå pe malurile lacului se dezvoltå habitate ale unor påsåri sau animale de
apå (în special locuri de cuibårit) sau se observå zone de depunere preferen¡ialå
a pontei unor specii de pe¿ti, se recomandå împrejmuirea acestora, avertizarea
de acces interzis ¿i minima pazå necesarå, pentru ca interdic¡ia så fie måcar
par¡ial respectatå.

117
 6.1.4.5. Amenajarea zonelor de la coada lacului. Datoritå depunerilor
aluvionare, în special în timpul apelor mari din perioadele în care lacul este plin,
la coada lacurilor apar forma¡iuni deltaice, favorabile dezvoltårii unor
ecosisteme locale sezoniere, nu prea convenabile. În perioadele în care lacul se
gole¿te, în aceste zone biocenozele specifice mor sau trec prin crize grave, iar
materia organicå (inclusiv cea con¡inutå în depuneri) intrå în procese de
descompunere, înso¡ite de degajarea unor mirosuri neplåcute ¿i de focare de
infec¡ie. De aceea este de dorit ca procesul de depunere så fie împins pe cât
posibil în zone de mai mare adâncime, astfel ca expunerea lor în atmosferå så
fie posibilå numai în mod excep¡ional. În figura 6.7 se sugereazå asemenea
måsuri.

A
×
×
↓
↓
→
↓ ←
→ ←
∝
→″

≥ ° ≥
± ×

Sec¡iune A - A

→
↓ °
×
ℑ ∝
ℵ ℑ
Fig. 6.7. Amenajarea zonelor de la coada lacurilor. 1 – albia minoră a râului;
2 – terenul natural; 3 – apărarea de mal a şenalului; 4 – platforme pe haldele de steril;
5 – păstrăvărie; 6 – captare de apă; 7 – evacuarea apelor uzate;
8 - anexe gospodăreşti ale păstrăvăriei; 9 – nivelul normal de retenţie în lac;
10 – nivelul sub care se produce depunerea de aluviuni.

118
 ªenalizarea râului se poate face într-un canal protejat la viteze mari ale apei,
creat în umplutura de pe maluri, realizatå din material provenit din steril de la
executarea lucrårilor hidrotehnice (excava¡ii de suprafa¡å sau din subteran,
descoperte de cariere sau balastiere etc.). Cu aceastå ocazie se rezolvå în mod
civilizat ¿i ecologic ¿i problema haldelor de steril, împrå¿tiate pe la diferite
puncte de lucru, a cåror amenajare este dificilå sau neglijatå. Pe platformele
laterale astfel create se ob¡in terenuri plate (atât de pre¡ioase în zone montane),
favorabile pentru vegeta¡ie, dar mai ales pentru realizarea unor amenajåri de
agrement (cabane, camping, terenuri de sport etc.). O solu¡ie tentantå este
amenajarea unor påstråvårii, care beneficiazå gravita¡ional de apå din râu ¿i de
condi¡ii de biotop asemånåtoare celor din râu ¿i din lac, astfel cå popularea lor
cu pe¿te are mari ¿anse de succes, practic fårå perioade de adaptare a
popula¡iilor.
Dacå în amonte, în apropiere de coada lacului, existå emisii concentrate de
ape uzate poluate, în special din cele care con¡in exces de nutrien¡i pentru
producåtorii din lac, o amenajare posibilå ¿i necesarå constå din realizarea unor
construc¡ii pentru captarea ¿i transferul afluentului poluant spre aval (by-pass
prin canale sau conducte sub lac).

6.2. MĂSURI ÎN ETAPA DE EXPLOATARE

6.2.1. DEBITE DE SERVITUTE (PREZERVATE)

6.2.1.1. Generalităţi. Pe sectoarele de râu din aval de baraje sau captåri,

pânå în sec¡iunile de restitu¡ie a debitelor utilizate (dacå aceastå situa¡ie existå)
sau pânå la primul emisar important, debitele lichide sunt sensibil diminuate
fa¡å de regimul hidrologic natural. De aceea este necesarå prevederea emisiei
unor debite imediat în aval de baraj sau captare (numite debite de servitute sau,
mai corect, debite prezervate), care sunt sustrase utilizårii în amenajarea
hidrotehnicå. Valoarea acestor debite constituie o problemå mult discutatå ¿i
controversatå (Stegåroiu, 1988; Ionescu, 1989; Bånårescu ¿. a., 1991; ªchiopu,
1998; Stegåroiu, 1999), mai cu seamå în condi¡iile naturale ale râurilor de
munte ¿i de deal din România, care au valori relativ reduse ale debitelor naturale
medii multianuale. ¥n decursul timpului au existat diferite recomandåri în acest
sens. Fostul Consiliu Na¡ional al Apelor recomanda mai multe variante, la
alegere:
- Qs = Q minim mediu lunar cu asigurare 95%;
- Qs = Q minim mediu zilnic asigurare 80%;
- în func¡ie de debitul de etiaj, Qe , cu valorile Qs =1,33 ⋅ Qe în perioada
aprilie-septembrie ¿i Qs = 0,66 ⋅ Qe în perioada octombrie-martie.

119
 Neajunsul acestor recomandåri, ca de altfel a oricåror reglementåri
administrative standard, este acela cå nu ¡in seama în nici un fel de starea
ecologicå realå a râului, deci de utilitatea realå a debitelor prezervate. Efectele
economice ale unor asemenea prevederi sunt greu de acceptat. De exemplu,
pentru amenajarea proiectatå a râului Cri¿ul Pietros, dacå nu existå alte restric¡ii
sau folosin¡e, produc¡ia de pe¿te din regim natural se poate realiza cu investi¡ii
de sub 1% din pierderea anualå de energie datoratå prevederii unor debite de
servitute la nivelul men¡ionat.
Departamentul silviculturii din diferitele ministere care au patronat domeniul
recomanda valori departajate pe categorii de calitate a apei râului:
− pe râuri de categoria I: Qs = debitul natural Qn = debitul integral;
− pe râuri de categoria II: Qs = 2/3 Qn ;
− pe râuri de categoria III: Qs = 1/3 Qn ;
− pe râuri de categoria IV : nu se formuleazå preten¡ii privind Qs .
Aceste recomandåri, aparent ideale din punct de vedere ecologic, scot afarå
din circuitul amenajårilor hidrotehnice toate râurile de categoria I (reprezentând
39% din lungimea râurilor ¡årii), respectiv toate apele de munte, cele care oferå
cel mai mare poten¡ial hidroenergetic ¿i cele mai importante resurse pentru
alimentårile cu apå potabilå. Pentru râurile de categoria II (reprezentând 30%
din lungimea râurilor), posibilitatea de a utiliza numai 1/3 din debit scoate în
afara domeniului de eficien¡å tehnico-economicå orice amenajare hidrotehnicå
cu captare de apå. În acest fel, 70% din râurile ¡årii sunt excluse din domeniul
de utilizare a apelor. De aceea recomandårile men¡ionate, exprimând un punct
de vedere îngust ¿i unilateral, sunt nerealiste ¿i practic inaplicabile, a¿a cum s-a
¿i întâmplat în decursul timpului, când avizele departamentului silviculturii au
fost ignorate de cåtre toate forurile de decizie.
6.2.1.2. Stabilirea debitelor de servitute. Solu¡ia ra¡ionalå pentru stabilirea
debitelor de servitute pare a fi analiza complexå a fiecårei situa¡ii în parte, a cårei
unicitate a fost argumentatå anterior, pornind de la principiul satisfacerii
maximale a unui complex de criterii, care så permitå diferen¡ierea ra¡ionalå a
debitelor prezervate pe sectoare ¿i sezoane ¿i adaptarea la condi¡iile hidrologice
ale momentului. Criteriile ce trebuie luate în considerare la stabilirea debitelor de
servitute sunt: satisfacerea utilitå¡ilor economico-sociale, asigurarea igienei albii-
lor, alimentarea pânzelor freatice ¿i protec¡ia ecosistemelor acvatice ori riverane.
Satisfacerea utilitå¡ilor economico-sociale implicå asigurarea unor debite de
servitute mai mari decât debitele pentru care diver¿i consumatori au realizat
anterior, în condi¡ii legale (cu avize de gospodårire a apelor), prize de apå. Dacå
realizatorul construc¡iei de barare poate asigura alimentarea cu apå a celor de
mai sus, în condi¡ii de calitate ¿i cantitate cel pu¡in egale cu cele anterioare (¿i
convenabile din punct de vedere financiar), se pot reduce debitele de servitute.

120
 Igiena albiilor (care implicå scurgerea unui debit numit uneori debit salubru)
constituie o problemå delicatå ¿i greu de definit pe criterii obiective. Spålarea
periodicå a albiilor de depuneri aluvionare (aduse de toren¡i ¿i micii afluen¡i) nu
este o problemå de debit de servitute, ci de debite periodice de spålare, cu
valoare suficient de mare (v. cap. 7). De aceea, debitele de servitute trebuie
prevåzute ca diferen¡å între debitul salubru necesar într-o anumitå sec¡iune
(localitå¡i rurale în care se utilizeazå direct apa din râu, locuri de adåpare a
vitelor etc.) ¿i debitul natural constituit pe restul de bazin din aval de captare.
Alimentarea pânzelor freatice este necesarå numai în situa¡ia specialå când
acestea sunt alimentate din râu, ceea ce se întâmplå destul de rar, de regulå
numai în zone de câmpie; în restul zonelor, dimpotrivå, râul este alimentat de
apele freatice din terase, ceea ce conduce adesea la refacerea relativ rapidå a
unor debite convenabile în albii. În orice caz, dacå se pune problema alimentårii
unor ape subterane (pentru utilitå¡i domestice rurale sau culturi agricole), este
preferabilå (tehnic, economic ¿i din punct de vedere al siguran¡ei rezultatelor)
solu¡ia injectårii debitelor necesare prin pu¡uri absorbante, în locul alimentårii
din debite de servitute.
Criteriul ecologic pentru stabilirea debitului de servitute trebuie aplicat luând
în considerare efectele locale (pe sectorul de râu afectat) ¿i generale (pe bazinul
hidrografic), ¡inând seama de cele aråtate în capitolul 5: conservarea
ecosistemului este posibilå numai dacå debitul de servitute reprezintå mai mult
decât 70-80% din debitul natural (inclusiv varia¡iile) ¿i 100% din acesta la ape
mici; valori mai mici ale acestuia sau modificarea calitå¡ii apei influen¡eazå
sensibil ecosistemele; fårå circula¡ie amonte-aval, debitul de servitute nu ajutå
ecosistemele; analiza privind mårimea convenabilå a debitelor de servitute
trebuie så se refere nu la fauna naturalå, ci la noul ecosistem. Fa¡å de
observa¡iile de mai sus, conduita recomandatå pentru stabilirea unei valori
ra¡ionale pentru debite de servitute trebuie så ¡inå seama de: lungimea
sectoarelor de râu pânå la refacerea unor debite suficiente din aport natural pe
diferen¡a de bazin, ¿i de valoarea ecosistemelor pe aceste sectoare.
Pentru luarea unei decizii trebuie avute în vedere cel pu¡in urmåtoarele
posibilitå¡i:
─ renun¡area la captare în cazul:
- existen¡ei unor ecosisteme foarte valoroase, care impun prezervarea;
- prezen¡ei unor ecosisteme valoroase a cåror conservare necesitå
debite de servitute egale cu cel pu¡in 2/3 din debitele naturale;
─ dacå este admisibilå modificarea ecosistemelor din aval (ecosisteme
banale, pe sectoare relativ scurte în raport cu mårimea bazinului
hidrografic amenajat):

121
 - prevederea unui debit de servitute suficient pentru noul ecosistem
proiectat (prognozat), altul decât cel preexistent;
- în cazul sistemelor de captåri secundare, prezervarea unui râu în stare
naturalå, renun¡ând la realizarea captårii.
Decizia trebuie luatå pe baza unor studii sau analize de impact ¿i aprobatå
prin acordul de mediu (pentru construc¡ii noi) sau prin autoriza¡ia de func¡ionare
(în cazul amenajårilor existente, cu eventuala corectare periodicå a prevederilor,
în func¡ie de evolu¡ia monitorizatå a ecosistemelor din bazin).

6.2.2. REDRESAREA DEBITELOR

ÎN AVAL DE SECŢIUNEA DE RESTITUŢIE

În cazul amenajårilor hidroenergetice, pentru protejarea ecosistemelor din

aval de sec¡iunea de restitu¡ie a debitelor turbinate, este necesarå uniformizarea
acestora, întrucât regimul pulsatoriu are efecte negative, semnalate pe larg în
capitolul 5.
În regim natural, ecosistemele din aval suportå bine varia¡iile de debit diurne
lente (de exemplu primåvara, la topirea zåpezilor, raportul între debitele zilnice
maxime ¿i cele minime atinge curent valoarea 3, dar ajunge adesea ¿i la valoarea
10).
De aceea, dacå prin redresare totalå s-ar ob¡ine un debit zilnic constant, Qr ,
se admite ca pentru mic¿orarea volumelor bazinelor (lacurilor) de redresare så
se prevadå în timpul T f (ore) func¡ionårii centralei electrice principale un debit
Qr , f = m ⋅ Qr , unde m=1,5÷3.
În timpul nefunc¡ionårii acesteia, egal cu (24- T f ), rezultå implicit un debit :

24 ⋅ Qr − T f ⋅ Qr , f 24 − m ⋅ Tf
Qr,n = = Qr ⋅ ,
24 − T f 24 − Tf

cu condi¡ia de a avea Qr,n ≥ 0,33 T f ⋅ Qr , f . Planul de exploatare a bazinului

redresor trebuie bine pregåtit, astfel încât så se adapteze stocului de apå turbinat
zilnic, respectiv regimului de func¡ionare, definit de T f , de numårul perioadelor
de func¡ionare ¿i de numårul grupurilor energetice în func¡iune.
Evacuarea debitelor redresate se face fie prin goliri de fund, fie prin turbinare
într-un numår suficient de grupuri energetice mici.

122
 6.2.3. ASIGURAREA CIRCULAŢIEI PEŞTILOR DIN BIEFUL AVAL
SPRE ZONELE DIN AMONTE DE CAPTARE (BARAJ)

6.2.3.1. Generalităţi. În special pentru salmonide, ale cåror habitate de

hrånire pentru adul¡i se gåsesc în sectoarele aval ale râurilor de munte, iar
habitatele de reproducere se gåsesc numai în zonele superioare, la izvoare,
circula¡ia spre amonte în perioadele de depunere a pontei este obligatorie pentru
supravie¡uirea popula¡iilor din aval. Dacå analiza ecologicå aratå cå o
conservare convenabilå a ecosistemelor cuprinzând salmonide este importantå
(în special atunci când bazinul amonte este sub arealul minim) ¿i dacå sectorul
aval nu prime¿te afluen¡i neamenaja¡i suficien¡i, ale cåror zone de izvorâre så
poatå asigura reproducerea, devine necesarå realizarea trecerilor pentru pe¿ti:
scåri, ascensoare, ecluze etc.
6.2.3.2. Scări de peşti. Cea mai obi¿nuitå trecere pentru pe¿ti este scara de
pe¿ti. Aceasta constå dintr-un canal cu pantå de ordinul 1:10, fragmentat în
bazine succesive, în care pe¿tii sar sau trec spre amonte din râul din aval pânå în
lac. Dintre numeroasele tipuri constructive, în figura 6.8 se prezintå unul mult
utilizat în Europa, potrivit pentru påstråvul comun (salmo trutta fario). Multå
vreme proiectarea scårilor de pe¿ti s-a fåcut pe baze empirice, utilizând scheme
tip ¿i tabele de dimensionare asemenea celui din figura 6.8, eventual experimen-
tate pentru popula¡iile de pe¿ti dintr-un anume bazin hidrografic.
Drept urmare s-a constatat adesea ineficien¡a lor, la care s-au adåugat pierderile
mari datorate braconajului, prinderea pe¿tilor fåcându-se cu mare u¿urin¡å. De
aceea, organele silvice au dezafectat o mare parte din pu¡inele scåri de pe¿ti
existente la captårile de apå, în special acelor pentru microhidrocentralele electrice.
Un numår important de lucråri (Mallen– Cooper, 1993 ; White D., Pennino
B., 1980; Katopodis C., 1981) aratå cå proiectarea ¿i realizarea scårilor de pe¿ti
realmente func¡ionale trebuie så se bazeze pe studii, experimente, calcule ¿i
corec¡ii la scarå naturalå, rod al colaborårii între ingineri ¿i ihtiologi. Se indicå
în continuare problemele critice remarcate în func¡ionarea scårilor de pe¿ti în
numeroase pår¡i ale lumii, cu sugestii de rezolvare corectå.
• Func¡ionarea la nivele variabile ale apei în biefuri. Perioada de migra¡ie
a pe¿tilor spre amonte dureazå 1-2 såptåmâni (pentru påstråv, în lunile
octombrie sau noiembrie, dupå condi¡iile meteorologice din perioada de
toamnå). În acest interval, debitele naturale afluente pot fi foarte variate (de la
ape minime la viituri importante), astfel cå nivelul apei poate fi diferit chiar la
baraje (praguri) cu creastå fixå ¿i regularizare orarå. Pentru lacuri cu grad mai
mare de regularizare, regimul pluvial anual ¿i regimul de exploatare pot
conduce la nivele foarte diferite de la un an la altul. Scara de pe¿ti trebuie så
poatå func¡iona la toatå aceastå gamå de niveluri. În aval, coborârea scårii sub
nivelul talvegului rezolvå problema.

123
 B
L
b

d H F
a
Tmed h
p c

Q Debit ( m 3 / s ) 0,125 0,250 0,500

L Lungime (m) 2,00 2,50 3.00
B Lå¡ime (m) 1,25 1,50 1,80
Tmed Adâncime medie (m) 1,00 1,30 1.55
b Låtimea fantei (m) 0,20 0,30 0.40
p Prag (m) 0,73 0,90 0,95
H Sarcina pe fantå (m) 0,42 0,55 0,75
c×d Dimensiuni orificii (m) 0,15×0,15 0,2×0,2 0,3×0,3
h Denivelere între douå bazine (m) 0,30 0,30 0,30

Fig. 6.8. Scară de peşti cu fante laterale şi orificii înecate (Larinier şi Mirales, 1991).
Valorile a şi F se determină în funcţie de variaţia nivelelor amonte şi aval;
restul valorilor se stabilesc conform tabelului.

În amonte, problema este mult mai dificilå ¿i implicå solu¡ii speciale: ie¿iri
laterale cu pere¡i mobili sau vane plane la toate compartimentele scårii de
deasupra nivelului minim de exploatare, posibilitå¡i de prelungire sau scurtare a
scårii cu câte un tronson-casetå etc.
• Intrarea în scara de pe¿ti. Intrarea în scarå din aval constituie cel mai
important element al eficien¡ei acesteia, în sensul cå pe¿tii trebuie så o poatå
gåsi cu u¿urin¡å ; ea trebuie så fie amplasatå, de preferin¡å, în zone apropiate
malurilor, acolo unde existå aflux de apå rece bine oxigenatå, care curge cu
viteze relativ mari, agreate de speciile reofile (iubitoare de vitezå). Pentru
barajele ståvilar cu centralå în frontul de reten¡ie, figura 6.9 indicå unele solu¡ii
de principiu.
• Aportul suplimentar de apå (debitul de atragere). Pentru pragurile de
captare fårå centralå sau pentru captårile cu derivarea apei în perioada migra¡iei
pe¿telui (respectiv a func¡ionårii scårii) este necesar un debit suplimentar de apå,
adesea cu mult peste debitul ce se poate scurge prin scara propriu-ziså ¿i care
necesitå în consecin¡å o micå golire de fund specialå.

124
 a b

2
2
1
1

c d

2
2
1
1

Fig. 6.9. Aşezarea scării de peşti în cazul unei centrale hidroelectrice în frontul
de retenţie. a,b – intrarea corectă lângă centrală, preferabil la mal. (a); c – intrarea
prea aval; d – dacă evacuatorul deversează frecvent, sunt necesare două scări de peşti.

Apa se preleveazå din lac din zone bine oxigenate (eventual artificial) ¿i
trebuie så asigure în tronsonul de râu din aval, timp de cel pu¡in 8 ore/zi, un
debit mai mare sau egal cu debitul mediu multianual al perioadei (lunii) respec-
tive. Emisia apei în râu trebuie så se facå la baza scårii, eventual într-o camerå
de lini¿tire, amplasatå sub nivelul albiei, cu tavanul sub formå de gråtar des.
• Diferen¡a de nivel ″h″ între douå compartimente succesive ale scårii.
Valoarea h determinå viteza apei prin orificii ( v = 2 gh ) ¿i prin fante. În
func¡ie de specie, talie, vârstå ¿i calitå¡i individuale, pe¿tii pot înainta împotriva
curentului de o anumitå vitezå. Prin cercetåri experimentale pot fi determinate
curbe reprezentând procentul de pe¿ti de o anumitå categorie care pot trece spre
amonte. În figura 6.10 este reprezentatå o asemenea diagramå, imaginatå pentru
exemplificare dupå un model australian, realizat pentru cu totul alte specii de
pe¿ti migratori decât cei europeni; de aceea diagrama nu va putea fi folositå
pentru aplica¡ii practice. Viteza limitå maximå se alege astfel încât så se asigure
trecerea a cel pu¡in 80% dintre pe¿tii maturi (reproducåtori); diagrama sugereazå

125
rolul benefic al scårilor de pe¿ti în selec¡ia pentru reproducere a celor mai
puternice exemplare, care asigurå vitalitatea speciei.
• Dimensiunile compartimentelor scårii. Importan¡a dimensiunilor rezidå
în reducerea convenabilå a turbulen¡ei, astfel ca pe¿tii så se poatå odihni între
douå salturi. În primå instan¡å, dimensiunile indicate în tabelul din figura 6.8,
rezultat al unor îndelungate ¿i bine verificate observa¡ii, pot fi luate ca bazå de
orientare.

100
Procentaj
de trecere 80 ° °
în amonte
% 60 ← →
40 ↑ ↓
20 ± ″
0
0 1 2 3
Viteza apei în orificiu (m/s)

Fig. 6.10. Capacitate de trecere spre amonte a peştilor de diferite talii (sau vârste),
determinată pe baze experimentale. 1-peşti de lungime de 7 cm;
2- peşti de lungime de 10 cm; 3-peşti de lungime de 15 cm; 4-peşti de lungime
de peste 20 cm; 5-prag de trecere de 95 %; 6-viteze inferioare realizabile;
7-viteza standard la denivelări între bazine h=30 cm (după Mallen–Cooper, 1993).

• Turbulen¡a sau puterea specificå a scårii de pe¿ti a fost definitå

cantitativ (White D., Pennino B., 1980 ; Katopodis C., 1981) sub forma:

P = (Q ⋅ h ⋅ γ ) / V , (6.1)
unde:

P este energia specificå, în watt/ m 3 ;

Q – debitul scårii, în m 3 / s ;
h – pierderea de cådere la o treaptå, respectiv diferen¡a de nivel
între douå trepte succesive (m);
γ - greutatea apei (care la +25°C are valoarea 9777 Newton/ m 3 );
V – volumul unui compartiment, egal cu B⋅L⋅ Tmed ( m 3 ).
Valoarea maximå admisibilå a puterii specifice pentru ca scara så fie
eficientå depinde de caracteristicile speciei de pe¿te. În literatura de specialitate

126
citatå se indicå valori de 150-200W/ m 3 pentru somon; determinåri fåcute în
Australia pentru pe¿ti migratori locali au indicat valori suportabile de
100-125W/ m 3 (Mallen– Cooper, 1993). Pentru påstråv sunt necesare
determinåri experimentale.
• Dimensiunile totale maxime ale scårilor de pe¿ti. Dacå trecerea pe¿telui
dintr-un bazin al scårii în altul superior seamånå cu o probå fizicå de mare
intensitate în timp scurt (similarå cu såritura în înål¡ime la atletism), parcurgerea
întregii scåri este o probå de rezisten¡å în timp la efort prelungit (similarå de
exemplu cu proba atleticå de 3.000 m obstacole). Observa¡iile indicå drept
suportabile pentru påstråvul european diferen¡e de nivel totale între biefuri de
10 m (30-35 de bazine succesive). Dacå diferen¡a de nivel este mai mare, la
fiecare 8-10 m diferen¡å de nivel trebuie realizat un bazin ceva mai mare,
prevåzut eventual cu posibilitå¡i de hrånire artificialå, care så permitå ¿i
exemplarelor normal dotate så se odihneascå temporar, spre a putea parcurge
întreaga scarå.
6.2.3.3. Alte tipuri de treceri de peşti. Pentru speciile de pe¿te de
dimensiuni mai mari ¿i/sau cu valoare biologicå ¿i economicå mare (sturioni,
somon), s-au realizat treceri de dimensiuni impresionante ¿i de numeroase tipuri
speciale. Se men¡ioneazå rezultate deosebit de bune ob¡inute cu lifturi de pe¿te
(Lepetit ¿.a., 1988), cu ecluze speciale etc.

6.2.4. CONTROLUL NIVELULUI APELOR SUBTERANE

Nivelul apelor subterane din zonele învecinate construc¡iilor hidrotehnice

(sau influen¡ate de acestea chiar la distan¡e mari) are, fårå îndoialå, un efect
ecologic important asupra ecosistemelor terestre, naturale sau antropice.
Måsurile pentru reglarea lor (desecåri, drenaje, etan¿are diguri de contur lac,
inundåri, pu¡uri, rigole la diguri etc.) vor fi înså tratate în capitolul 7, deoarece
efectele lor sunt mai direct legate de efectele geofizice sau sociale.

6.2.5. MĂSURI PRIVIND REGIMUL DE EXPLOATARE

Proiectarea construc¡iilor hidrotehnice ¿i instruc¡iunile lor de exploatare

trebuie så prevadå o serie de dispozi¡ii constructive ¿i reguli privind în special
regimul de func¡ionare zilnic ¿i sezonier, a cåror respectare amelioreazå
considerabil impactul ecologic. Dintre acestea, de cea mai mare importan¡å este
alegerea unor parametri func¡ionali convenabili, care så permitå realizarea unor
valori limitå determinate ¿tiin¡ific, cu corectarea prin observa¡ii în exploatare; în
acest sens se men¡ioneazå:

127
 - men¡inerea unor viteze reduse de varia¡ie a nivelelor apei în lac, care
permit migrarea, cel pu¡in par¡ialå, a faunei de tip psamon ori neuston;
- men¡inerea unui nivel constant al apei în lac, cu varia¡ii sub ± 10 cm, pe
perioadele de depunere a pontei (icre ¿i lap¡i) de cåtre pe¿tii lacu¿tri;
perioadele se determinå prin studii, observa¡ii ¿i prognoze, cu asisten¡a
¿tiin¡ificå a unei persoane (sau institu¡ii) de specialitate;
- controlul aluvionårii lacului, în cazurile în care acest lucru este posibil,
respectiv la baraje de tip ståvilar, cu lacuri relativ mici ¿i cu pragul
deversorului fix amplasat în apropierea talvegului; la acestea, evacuarea
apelor mari (care transportå peste 90% din debitele solide) trebuie så se
facå cu toate stavilele complet ridicate, astfel încât aluviunile så fie
tranzitate într-un regim asemånåtor celui natural, în aceste perioade
relativ scurte renun¡ându-se la func¡ionarea centralelor electrice;
- primenirea hipolimnionului la cel mult doi ani, prin urmårirea regimului
de func¡ionare, chiar dacå aceasta implicå pierderi de apå; de regulå,
emisia apelor din hipolimnion, prin goliri de fund, se combinå cu emisia
debitelor de spålare a albiei din aval.

6.2.6. ALTE MĂSURI PENRU AMELIOAREA EFECTELOR ECOLOGICE

6.2.6.1. Măsuri suplimentare pentru combaterea eutrofizării. În vederea

prevenirii sau combaterii eutrofizårii, dacå se manifestå tendin¡e supåråtoare în
acest sens, se recomandå de la caz la caz analiza ¿i eventual trecerea la aplicarea
unor måsuri speciale, dintre care se men¡ioneazå:
- fixarea fosforului în sedimente cu coagulan¡i speciali;
- realizarea în jurul lacului a unor construc¡ii de protec¡ie contra påtrunderii
substan¡elor nutritive (contracanale pe contur, cu descårcare în aval de lac
sau chiar transferul spre aval a unor toren¡i regulariza¡i);
- curå¡area perfectå a cuvetei lacului cu ocazia unor goliri de lac;
- tåierea vegeta¡iei de la coada lacului, recoltarea algelor ¿i evacuarea
acestora în aval;
- controlul (combaterea) chimicå a algelor (cu sulfat de cupru);
- inhibarea dezvoltårii forma¡iunilor de macrofite, prin mårirea ampli-
tudinii varia¡iei decadale a nivelului apei în lac pânå la valori de 4-5 m,
dacå regimul de exploatare a lacului permite aceasta (în afara perioadei de
reproducere a ichtiofaunei);
- controlul biologic al algelor (prin popularea lacurilor sau canalelor cu
pe¿ti fitofagi).

128
 6.2.6.2. Măsuri pentru protejarea şi favorizarea faunei piscicole. O serie
de måsuri suplimentare posibile pot fi luate pentru favorizarea dezvoltårii
speciilor valoroase de pe¿te:
- planificarea lucrårilor de între¡inere, revizie ¿i repara¡ii care necesitå
golirea lacului în afara perioadelor de reproducere a ichtiofaunei;
- salvarea popula¡iilor de pe¿te în cazul golirii quasi-totale a lacului, din
motive tehnice;
- repopulårile piscicole (pe bazå de studii calificate, care så asigure
prevenirea metisajului speciilor prin repopulåri nesupravegheate din
punct de vedere ¿tiin¡ific, care depå¿esc uneori nivelul de competen¡å al
organelor silvice locale);
- asigurarea unui aport suplimentar de hranå pentru pe¿ti în perioade
deficitare;
- frânarea dezvoltårii speciilor nefavorabile (sau indezirabile).
6.2.6.3. Măsuri compensatorii. Pentru ameliorarea impactului ecologic, se
pot lua o serie de måsuri compensatorii, care nu eliminå efectele nefavorabile, ci
le compenseazå prin ac¡iuni benefice, de naturå similarå. Dintre acestea se
men¡ioneazå: extensia poten¡ial majorå a ecosistemelor acvatice prin pisciculturå
¿i dirijarea evolu¡iei acestora, popularea periodicå a lacurilor ¿i a sectoarelor de
râu din aval de captåri cu specii de pe¿te adecvate noilor ecosisteme, crearea ¿i
protejarea unor habitate convenabile diferitelor popula¡ii din biocenoze,
îmbunåtå¡irea condi¡iilor de via¡å pentru unele specii terestre afectate de lucråri
(amenajarea unor zone de hrånire în perioade critice, protec¡ie pentru pui etc.).
Apari¡ia ¿i formarea unor popula¡ii importante de påsåri migratoare pe marile
lacuri de acumulare este un efect benefic, care are loc în mod natural. În unele
zone, ca de exemplu în perimetrele amenajate prin vaste lucråri hidrotehnice, pe
parcursul a peste 70 de ani, în Olanda, în zona fostului golf Zuiderzee (Saeijs,
1994) a condus la formarea celui mai valoros ¿i variat ecosistem acvatic din
Europa, care a fost recent declarat rezerva¡ie naturalå, de¿i este în fond artificial.
De aceea, crearea sau protejarea unor habitate convenabile pentru påsårile
migratoare ¿i speciile înso¡itoare care apar în timp poate poten¡a sensibil ¿i
semnificativ acest efect favorabil al construc¡iilor hidrotehnice, în special ale celor
cu mari lacuri de acumulare.
În cazul în care în zonele învecinate amenajårilor hidroelectrice existå specii
sau biocenoze valoroase din punct de vedere biologic (specii rare sau endemice,
asocieri rare de specii etc.), administra¡ia trebuie så se implice în realizarea
condi¡iilor de protec¡ie a acestora, chiar pânå la realizarea unor rezerva¡ii pentru
flora ¿i fauna terestrå; ini¡iativa pentru asemenea måsuri trebuie så apar¡inå
institu¡iilor abilitate (Comisia pentru protec¡ia monumentelor naturii a
Academiei Române).

129
 6.3. CONDIŢII PENTRU APLICAREA MĂSURILOR ECOLOGICE

6.3.1. CONDIŢII GENERALE

Condi¡ia primordialå ¿i calea cea mai sigurå de protec¡ie a unor ecosisteme

de valoare deosebitå este aceea de a declara zonele (arealele) pe care se dezvoltå
acestea ca fiind oficial ¿i legal protejate. Uniunea Interna¡ionalå pentru
Conservarea Naturii ¿i Resurselor sale a stabilit încå din anul 1980, categoriile
de zone sau arii protejate:
Grupa A:
I - Rezerva¡ii ¿tiin¡ifice;
II - Parcuri na¡ionale;
III - Monumente naturale;
IV - Rezerva¡ii naturale de conservare;
V - Peisaje protejate.
Grupa B:
VI - Rezerva¡ii de resurse;
VII - Rezerva¡ii antropologice;
VIII - Arii selec¡ionate ¿i utilizate multiplu.
Grupa C: Arii care fac obiectul unor programe interna¡ionale de protec¡ie:
- rezerva¡ii ale biosferei;
- sisteme naturale ale patrimoniului mondial.
Fiecare dintre aceste arii se gestioneazå dupå criterii specifice, recomandate
tuturor statelor de cåtre organismele interna¡ionale specializate.

6.3.2. CONDIŢII PARTICULARE UNUI PROIECT

Toate måsurile structurale trebuie så facå obiectul unor studii ¿i proiecte

realizate de institu¡ii de specialitate. Decizia asupra realizårii acestora se va face
conform procedurilor obi¿nuite pentru lucråri de investi¡ii, ¡inând seama de
cerin¡ele legale ale organelor abilitate ale statului ¿i de participarea la investi¡ie a
tuturor factorilor implica¡i, propor¡ional cu daunele aduse ecosistemelor (prin
poluare, modificarea regimului hidrologic etc.) ¿i cu cuantumul folosin¡elor de
care beneficiazå (produc¡ie de energie, alimentåri cu apå, pisciculturå, turism ¿i
agrement etc.).
Asigurarea protec¡iei mediului biologic implicå disciplinå la nivelul
conducerii amenajårilor hidrotehnice (privind poluarea, respectarea avizelor,
exemplu personal în protec¡ia mediului) ¿i mai cu seamå asigurarea disciplinei
la nivelul lucråtorilor proprii (disciplinå tehnologicå, dar ¿i în ceea ce prive¿te

130
realizarea ¿i între¡inerea gospodåriilor anexå, evitarea braconajului, protec¡ia
vegeta¡iei).

BIBLIOGRAFIE

Bånårescu P., Tatole V., Ionescu ªt., Determination of compensation flow

recordment downstream the dams of hydroelectric development in relation to the
evolution of the aquatic fauna, XVII ICOLD Congress, Q 64, R 30, Vienna, 1991.
Beuffe H., Dutartre A., Doutriaux E., Grégoire A., Hetier A., Mercier B.,
Gestion de la qualité de l'eau, de la flore et de la faune: bilans et techniques de
restauration, XVII ICOLD, Q69 R22, Vol.II, Durban, 1994.
Fujimoto S., Morikita Y., On pilot experiments concerning countermeasures
against reservoir eutrophication in Japan, XVI ICOLD, Q60 R17, Vol.I, San
Francisco, 1988.
Hirose T., Terazono K., Watanabe W., Experimental research on
countermeasures against eutrophication by means of fountain, XVII ICOLD, Q 64 R15,
Vol. I, Vienna, 1991.
Houis J., Martin X., Morin J.P., Evrard J., Insertion réussie de retenues dans leur
environnement, XVI ICOLD, Q60 R23, Vol.I, San Francisco, 1988.
Imhoff K.R., Some experiences with dams, their relation to the environment and
water quality, XVI ICOLD, Q60 R5, Vol.I, San Francisco, 1988.
Ionescu ªt., Stabilirea debitelor de servitute în aval de captårile amenajårilor
hidroenergetice, Hidrotehnica, vol.34, nr. 6, 1989.
Johnson P.L., Labounty J.F., Optimization of multiple reservoir uses through
reaeration - Lake Casitas, USA: a case study, XVI ICOLD, Q60 R27, Vol.I, San
Francisco, 1988.
Katopodis C., Considerationin the designof fishways for frshwater species.,
th
Proceedings of the 5 Canadian Hydrotechnical Conference, Montreal, 1981.
Konzo N., Terazono K., Ishii H., Experimentation on creation of a floating
islandin a dam reservoir, XIX ICOLD, c13, Vol.I, Florence, 1997.
Lepetit J.P., Sabaton C., Travade F., Noguerol P., Roux P., Pierson L.,
Cottereau C., Retenues et faune piscicole: débite réservée et transit des poissons
migrateurs, XVI ICOLD, Q60 R45, Vol.I, San Francisco, 1988.
Mallen– Cooper M., Fishways in Australia ; past problems, present successes and
futur opportunities, ANCOLD Bulletin, Issue no.93, Melbourne, 1993.
Nations Unies– Conseil Economique et Social, Evaluation de l'impact sur
l'environnement du barrage de l`Ernstbach, en République Fédérale d'Allemagne,
ENV/GE.1/R.45, 1985.

131
 Saeijs L.H., Creative in a changing delta towards a controlled ecosystem
management in the Netherlands, XVII ICOLD, Q69 R25, Vol.II, Durban, 1994.
Shimizu S., Kawakita A., Ito T., Examples of water quality improvement in
reservoirs, XVII ICOLD, Q 64 R23, Vol.I, Vienna, 1991.
Stegåroiu P., Protec¡ia mediului acvatic în aval de amenajårile hidrotehnice,
Hidrotehnica, vol. 33, nr. 7, 1988.
Stegåroiu P., O metodå operativå de apreciere a scurgerii minime necesare
protec¡iei ecologice a râurilor montane, Hidrotehnica, vol. 44, nr. 6, 1999.
ªchiopu V., Considera¡ii privind debitele minime necesare în albia râurilor în aval
de lucrårile hidrotehnice, Mediul înconjuråtor, vol. VII, nr. 2, 1998.
White D, Pennino B., Connectct river fishways: model studies, Proceedings ASCE,
Journal of the Hydraulics Division, nr.7, 1980.

132
 7

EFECTE GEOFIZICE ALE BARAJELOR

ŞI MĂSURI DE AMELIORARE A ACESTORA

7.1. GENERALITĂŢI

Efectele geofizice sunt efecte directe, primare (de ordin I), ale construc¡iilor
hidrotehnice asupra mediului geofizic, neînsufle¡it. Toate aceste efecte
intereseazå în fond, deoarece au efecte secundare majore asupra altor
componente ale mediului: ecosistemele, func¡ionalitatea construc¡iilor hidro-
tehnice, activitatea economicå ¿i via¡a socialå. Studiul lor se va face înså
separat, deoarece måsurile cele mai eficiente sunt cele care se iau asupra
cauzelor primare, respectiv asupra elementelor mediului geofizic.

7.2. MODIFICAREA MORFOLOGIEI ALBIILOR ŞI LACURILOR

7.2.1. COLMATAREA LACURILOR DE ACUMULARE

7.2.1.1. Importanţa procesului. Procesul de colmatarea rezervoarelor,

rezultat al reducerii vitezei apei în lacuri, constituie un efect geofizic de primå
importan¡å, prin amploarea efectelor directe ¿i indirecte, afectând în subsidiar
domeniul ecologic ¿i mai cu seamå pe cel economico-social. Gravitatea
efectelor constituie o problemå pe plan mondial. De aceea, problematica face
obiectul unui numår extrem de mare de studii, între care metodologiile de calcul
¿i prognozå a proceselor ocupå un loc important (UNESCO, 1985). În România,
situa¡ia gravå se manifestå pentru lacurile mici (Ionescu, Echizli, 1992; Ionescu
¿.a., 1997), având un coeficient de acumulare sub 0,1 (fig. 7.1). Se remarcå
gradul ridicat de colmatare a, exprimat prin raportul între volumul colmatat VC
¿i volumul total ini¡ial VI , respectiv a = (VC / VI) ⋅ 100% , înregistrat în perioada
1987– 1992, pentru 18 baraje ståvilar, apar¡inând amenajårilor în cascadå pe
râurile Bistri¡a, Arge¿ ¿i Olt. Se men¡ioneazå cå lacurile de pe Bistri¡a ¿i Arge¿
sunt situate în aval de câte un lac de acumulare cu volum mare, respectiv
Izvorul Muntelui (V = 1.200 hm 3 ) ¿i Vidraru (V = 465 hm 3 ), apa restituitå
dupå turbinare din acestea fiind practic lipsitå de aluviuni.

133
 a < 25% a > 75 % 75% > a > 50%
13% 17%
13%

50% > a > 25%

57%

Fig. 7.1. Repartiţia procentuală a lacurilor barajelor stăvilar pe grade de colmatare.

a = (Volum colmatat/ Volum iniţial) în %.

În figura 7.2 sunt reprezentate volumele colmatate pentru cele 18 lacuri.

CASCADA R^ULUI BISTRI|A

dup` 18-24 ani de exploatare
12
10
Volum (hm cubi)

LEGENDA:
8
6 Volum disponibil;
4
2 Volum colmatat.
0
a\I ri ei ori va ni ec
i
ng
`r du mn n`t co rle
Lili c`u
Va Doa @ Ra G@ Ba
P@ tca
V
B@ LA C U L

CASCADA R^ULUI OLT . CASCADA R^ULUI ARGE}.

dup` 8-16 ani de exploatare dup` 13-19 ani de exploatare
25 14
Volum (hm cubi)

12
Volum (hm cubi)

20
10
15 8
10 6
4
5
2
0 0
a ni
rn u e]t
i lce ure ora ]ti ni ] en
i
Tu D` @ ov Oie ure ge on
ic u V
R @ G r b e Ar ig
mn Ce ad
Z
R@ LACUL rte
Cu L AC UL
Fig. 7.2. Situaţia colmatării lacurilor realizate cu baraje–stăvilar
pe cascadele râurilor Bistriţa, Olt şi Argeş.

Efectele nefavorabile ale acestui grad ridicat de colmatare sunt foarte

numeroase ¿i în general bine cunoscute (Ionescu ¿. a., 1997; Ichim ¿i Rådoane,
1986); sunt necesare totu¿i detalii sumare asupra a câtorva dintre acestea:
- utilitatea barajelor ¿i suple¡ea regimului de exploatare este diminuatå de
reducerea volumelor utile ale acumulårilor (Ionescu ª., Bogan V., 1990);

134
 - pierderea de energie prin mic¿orarea cåderii centralelor din cascade
datoritå ridicårii nivelului albiei la coada lacului din aval atinge în medie
pe centralele în cascadå 4% din produc¡ie, iar la unele dintre acestea pânå
la 7%;
- la evacuarea debitelor maxime de viiturå, nivelele înregistrate la cozile de
lac sunt considerabil mai înalte, iar digurile laterale ¿i unele construc¡ii
învecinate (poduri, drumuri, cåi ferate) pot fi inundate ¿i deversate;
- este favorizatå apari¡ia forma¡iunilor deltaice ¿i dezvoltarea procesului de
eutrofizare, folosin¡ele pentru agrement fiind practic compromise.
7.2.1.2. Factori de influenţă. Procesul de colmatare a rezervoarelor este
determinat de un numår relativ mare de factori primari, în general cunoscu¡i
calitativ, pentru care existå ¿i modele de prognozå. Cu condi¡ia ob¡inerii unor
date de bazå strict necesare ¿i suficiente, prognoza asupra procesului este
posibilå, uneori cu rezultate foarte bune (UNESCO, 1985; Ichim ¿i Rådoane,
1986). Urmårirea sistematicå a proceselor de colmatare, måsuråtorile efectuate
¿i corelarea rezultatelor cu caracteristicile factorilor primari permit înså så se
facå o serie de observa¡ii importante, capabile så orienteze evaluarea ¿i
ameliorarea procesului. În condi¡iile de mediu specifice râurilor interne din
România, se pot face urmåtoarele observa¡ii principale (Ionescu ¿. a., 1997):
o Provenien¡a materialului solid antrenat de apå (debit solid) este în mare
parte datoratå antrenårii materialului fin din bazinul versant, favorizatå de
alunecåri de teren, pråbu¿iri ¿i eroziuni toren¡iale. Granulozitatea materialului
aluvionar depus în lacuri este întotdeauna inferioarå granulozitå¡ii materialului
din patul albiei naturale. Gradul înalt de colmatare a lacurilor de pe Bistri¡a ¿i
Arge¿, protejate în amonte de lacuri de acumulare foarte mari ¿i cu afluen¡i
minori în aval de acestea, argumenteazå suplimentar afirma¡ia de mai sus.
Aprecieri bazate pe måsuråtori aratå cå la ape mari ordinare (maxime anuale),
68% din materialul aluvionar provine din bazinul versant ¿i numai 32% provine
din transla¡ia particulelor din patul albiei.
o Cea mai mare parte a transportului aluvionar se produce la ape mari, de
regulå în prima parte a viiturii, la debite lichide ce depå¿esc valoarea debitului
maxim cu probabilitate anualå de depå¿ire de 10%. Lipsa unor ape mari
extraordinare pe perioade lungi de timp creeazå impresia unei situa¡ii sta¡ionare
convenabile; apari¡ia acestora modificå înså rapid ¿i dramatic situa¡ia.
o În cazul lacurilor dispuse în lan¡ (cascadå) pe cursul unui râu, o
importan¡å deosebitå o are pozi¡ia în cascadå. La realizarea acumulårilor de pe
râul Olt, lacul cap de cascadå s-a schimbat în timp. Måsuråtorile efectuate aratå
cå în perioada de început a exploatårii, ritmul de colmatare a lacului amonte este
net superior; dupå atingerea înså a unui anumit grad de colmatare, precum ¿i în
cazul apari¡iei unor ape mari extraordinare (Q > Q10% ), procesul se extinde

135
rapid ¿i inexorabil spre aval, adesea cu spålåri ale depunerilor din lacul amonte
¿i redepunerea lor în lacurile aval. A¿a cum s-a men¡ionat mai sus, nici måcar
existen¡a în capul amonte al cascadei a unor lacuri foarte mari (cazul râurilor
Bistri¡a ¿i Arge¿) nu modificå sensibil evolu¡ia proceselor de colmatare.
o Forma în plan a lacurilor de acumulare influen¡eazå sensibil tendin¡ele
de colmatare; zonele de apå moartå sunt supuse unei colmatåri rapide ¿i
ireversibile (v. fig. 7.3).
o Regimul de exploatare al lacurilor, în special în perioadele de ape mari
constituie un factor de cea mai mare importan¡å. Evacuare viiturilor la nivele
înalte, cu scopul de a produce energie suplimentarå au condus la o colmatare
acceleratå, iar efectele asupra produc¡iei de energie au fost nefavorabile.

∩
∅ ⊗
ℵ
⊗
⊕ ℜ

0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 Km

ℜ
℘

Fig. 7.3. Vedere în plan a lacului Pângăraţi.(1) Baraj stăvilar şi centrala electrică
Pângăraţi; (2) canalul de fugă de la centrala electrică Dimitrie Leonida; (3) curentul
principal la ape mari; (4) prag de reţinere a aluviunilor grosiere pe pârâul Oanţu;
(5) diguri de contur; (6) dig permeabil de dirijare a curentului de ape mari; (7) zonă
colmatată, cu apă puţin adâncă, cu vegetaţie locală şi cu tendinţe de eutrofizare,
care se decolmatează prin dragaj; (8) zonă de depunere a materialului dragat.

7.2.1.3. Decolmatarea. În lacurile puternic colmatate, acolo unde efectele

asupra func¡ionårii prizelor, regularizårii zilnice a debitelor, înål¡årii nivelelor la
ape mari sau asupra mediului înconjuråtor au devenit supåråtoare, s-au încercat
douå categorii de måsuri de decolmatare: dragajele ¿i spålarea hidraulicå.

136
 Dragajul a fost practicat la noi în ¡arå în cinci acumulåri. Cazul lacurilor
Oie¿ti, Cerbureni ¿i Curtea de Arge¿ (pe râul Arge¿) este edificator: pe durata a
peste ¿ase ani, dragajele au reu¿it cel mult så men¡inå volumele utile la valorile
existente, dar nu au condus la mårirea volumelor utile. Energia consumatå
pentru dragaj ¿i lucråri auxiliare de depunere a pulpei a reprezentat circa 6% din
energia produså de centralele aferente celor trei ståvilare. Materialul dragat
(circa 3 milioane m 3 ) a fost depus ini¡ial în afara lacurilor, ocupând mari
suprafe¡e de teren productiv; ulterior acesta a fost depus în incinte create chiar
în ampriza lacului, care cu timpul a devenit în fapt un fel de canal printre halde.
Rezultatele ob¡inute nu justificå ¿i nu încurajeazå continuarea procedeului, decât
pentru decolmatarea localå a zonelor prizelor (Ionescu ¿i Echizli, 1992).
Pentru lacurile cu volume mari, dragajul hidraulic în zonele de la coada
lacului sau din zona prizelor, combinat cu transportul pulpei în volumul mort
propriu-zis sau în golfuri la care existå posibilitatea înål¡årii în timp a unor
platforme, poate da rezultate convenabile tehnic ¿i economic.
Decolmatårile prin spålare hidraulicå au dat rezultate bune ¿i durabile
numai în condi¡ii particulare: lacuri de lå¡ime micå (de cel mult 3-4 ori lå¡imea
albiei naturale la ape mari), dacå cota pragului ståvilarului deversor a fost
realizatå în imediata vecinåtate a cotei talvegului natural. Sunt cunoscute
rezultatele foarte bune ob¡inute la lacul Cânde¿ti (Dimu, 1997), precum ¿i cele
ale unor spålåri naturale accidentale în lacurile de pe Oltul mijlociu (Ionescu
¿. a., 1997), care în timpul viiturii din 1991 (având un debit de aproximativ
1.350 m 3 /s) au condus la îndepårtarea unor volume de aluviuni de peste 11
milioane m 3 din lacurile Dåe¿ti, Râmnicu-Vâlcea, Râureni ¿i Govora, în
perioade în care acestea erau golite pentru diverse repara¡ii. Dacå forma
lacurilor nu este potrivitå pentru asemenea spålåri, existå posibilitatea,
proiectatå ¿i încercatå pe modele pentru lacul Pângåra¡i, de a realiza un ¿enal de
scurgere prin construirea în lac a unui dig longitudinal permeabil (fig. 7.4).
În toate cazurile men¡ionate, cât ¿i prin observa¡ii locale la cozile de lac, s-a
constatat cå depunerile aluvionare men¡inute permanent sub nivelul apei sunt
relativ u¿or antrenabile la spålåri hidraulice, în timp ce depunerile care au fost
scoase de sub inunda¡ie chiar ¿i o singurå datå, se consolideazå ¿i se cimenteazå,
devenind foarte greu antrenabile în curent fårå o interven¡ie mecanicå.
Aceste cazuri, ca ¿i altele asemånåtoare (dar cu lipsa evaluårii volumului
spålat), fac dificilå tragerea unor concluzii privind eficien¡a ¿i îmbunåtå¡irea
tehnologiei spålårilor. Mai cu seamå dependen¡a procesului de spålare de gradul
de consolidare a aluviunilor depuse, evidentå calitativ, este pu¡in cunoscutå
cantitativ ¿i face dificilå anticiparea rezultatelor.

137
 2
6 7
1 4

5 8

Fig. 7.4. Conceptul sistemului by-pass pentru aluviuni (Ando ş.a., 1994).
1. barajul Miwa; 2. evacuare de aluviuni prin sisteme auxiliare (dragaj);
3. galerie de derivaţie (by-pass); 4. baraj separator; 5. canal de derivaţie (by-pass);
6. baraj de corectare a torenţilor; 7. sedimente; 8. excavaţii.

Unele sinteze în domeniu (ICOLD, 1989) con¡in aprecieri asupra proceselor

de decolmatare, dintre care se men¡ioneazå:
− spålarea hidraulicå a aluviunilor poate fi combinatå cu dragajul sau cel
pu¡in cu dislocarea mecanicå a aluviunilor consolidate;
− procedeul este admisibil dacå, cel pu¡in sezonier, existå excedent de apå,
deoarece raportul apå/sedimente are valori cuprinse între 9 ¿i 50;
− dragajul este admisibil numai dacå existå locuri potrivite pentru
depozitare (chiar platforme artificiale la coada lacului sau în zone din lac
cu adâncimi reduse), pe care se creeazå terenuri cu valoare economicå,
deoarece spre deosebire de delte, acestea pot avea nivele superioare,
deasupra cotelor de inunda¡ie ¿i pot fi drenate.
7.2.1.4. Măsuri de prevenire ori diminuare a procesului de colmatare.
Dacå decolmatarea nu pare a fi convenabilå, solu¡ia ra¡ionalå constå în
prevenirea, împiedicarea sau încetinirea colmatårii.
Prima ¿i cea mai importantå måsurå este fårå îndoialå controlul eroziunii
solului în amonte (ICOLD, 1989; Ichim ¿i Rådoane, 1986). Måsurile posibile
pentru realizarea acestui deziderat sunt foarte diverse, adoptarea lor depinzând
de condi¡ii locale specifice fiecårui lac ¿i de aspecte tehnico-economice. Dintre
aceste numeroase solu¡ii posibile, se amintesc urmåtoarele:
- împådurirea ¿i fixarea terenurilor în bazinul hidrografic amonte;
- regularizarea (stingerea) toren¡ilor;
- stabilizarea alunecårilor de teren spålate de apele râurilor.
O a doua måsurå este captarea ¿i re¡inerea sedimentelor în amonte de lac.
Între måsurile posibile se pot men¡iona:

138
 - realizarea unor baraje de re¡inere a aluviunilor la coada lacurilor, cu
transportul acestora prin canale sau galerii în aval sau cu exploatarea lor
la uscat (cu devierea localå a apelor mici); procedeul a fost utilizat cu un
succes relativ în diverse ¡åri, a¿a cum se indicå în figura 7.3.
- realizarea unor planta¡ii de stuf sau a unor perdele de vegeta¡ie la coada
lacurilor (ICOLD, 1989), care favorizeazå depunerile deltaice; solu¡ia
este admisibilå dacå existå condi¡ii topografice favorabile (delte cu
suprafe¡e mari) ¿i dacå existå premise de dezvoltare în aceste zone a unor
noi ecosisteme favorabile;
- realizarea unor bazine de re¡inere selectivå a aluviunilor grosiere (inclusiv
nisip) pe afluen¡ii cu transport solid semnificativ, astfel ca acestea så
poatå fi exploatate economic ca surse de balast pentru construc¡ii;
- dirijarea aluviunilor spre zone mai adânci ale lacurilor, prin amenajarea
cozilor de lac (v. cap. 6) sau prin transport hidraulic al materialului
dragat.
Tranzitarea aluviunilor spre aval constituie o solu¡ie idealå, înså ea poate fi
aplicatå numai în situa¡ii particulare: la lacurile barajelor ståvilar cu pragul fix
apropiat de talveg, eventual cu realizarea unui ¿enal bordat de diguri
permeabile, a¿a cum s-a aråtat mai sus, prin evacuarea viiturilor cu stavilele
complet deschise.
La lacurile relativ mici, dirijarea curen¡ilor încårca¡i cu aluviuni, prin
func¡ionarea dirijatå a diferitelor organe de prizå sau golire, a¿a cum se va aråta
în mod detaliat în subcapitolul 7.4, figura 7.8, poate influen¡a favorabil procesul
de colmatare.
O problemå specialå o constituie colmatarea ¿enalelor sau canalelor
navigabile; acesta înså este o problemå principalå a func¡ionalitå¡ii
construc¡iilor hidrotehnice pentru naviga¡ie fluvialå ¿i numai în subsidiar o
problemå de impact asupra mediului, astfel cå nu va fi abordatå în mod detaliat,
întrucât implicå måsuri ¿i solu¡ii particulare, specifice.

7.2.2. DIMINUAREA APORTULUI DE ALUVIUNI ÎN AVAL

7.2.2.1. Efecte. Ca o consecin¡å a procesului de colmatare a lacurilor, apare

diminuarea aportului de aluviuni în aval. Efectele pot fi favorabile pentru
depoluarea mecanicå în aval (Ionescu, 1996), dar, de regulå, sunt dåunåtoare:
apare eroziunea fundului ¿i malurilor albiilor de râuri, precum ¿i diminuarea sau
împiedecarea refacerii depozitelor de agregate naturale pentru construc¡ii
(balast), de mare importan¡å pentru economia na¡ionalå sau/¿i regionalå.
Eroziunea albiilor ¿i malurilor se datoreazå tendin¡ei normale a apelor curate
emise în aval de a se încårca cu particule solide, pânå la limita capacitå¡ii de

139
transport solid determinatå de caracteristicile scurgerii (debite, viteze, pante
etc.). Efectele sunt adesea poten¡ate de emisia unor debite variabile
(neredresate), ale cåror valori maxime se pot apropia de debitele critice de
formare a albiei, precum ¿i de exploatårile de balast în aval de lacuri, care
måresc local panta râului. Efectele secundare ale eroziunilor pot fi foarte grave:
• Erodarea terenurilor riverane, cu pråbu¿irea malurilor; efectul produs pe
râul Arge¿ în perioada de exploatare dinaintea realizårii bazinelor de redresare
(1965-1973) a condus la dispari¡ia efectivå a sute de hectare de teren agricol pe
toatå lungimea cursului, pânå la vårsarea în Dunåre.
• Dezvelirea pilelor ¿i culeelor podurilor rutiere ori de cale feratå, cu
apari¡ia pericolului de deplasare sau pråbu¿ire. Coborârea albiei râului Buzåu pe
lungimi mari, cu aproximativ 3m în 10 ani de exploatare a amenajårilor
hidroenergetice, fårå lac redresor aval este cu atât mai îngrijoråtoare, cu cât pe
zona respectivå se aflå podurile magistralelor rutiere ¿i de cale feratå care leagå
Muntenia de Moldova. Pråbu¿irea cu peste 10 ani în urmå a unei pile a podului
peste râul Strei a cåii ferate magistrale Bucure¿ti-Arad s-a datorat în mare
måsurå exploatårii cu ape extrem de limpezi ¿i fårå redresarea debitelor a
amenajårii hidroenergetice Râul Mare-Retezat (de¿i ancheta oficialå a re¡inut
motiva¡ia numai în subsidiar).
• Råmânerea pe uscat a prizelor de apå de mal.
• Coborârea nivelului freatic în zonele riverane.
7.2.2.2. Măsuri de ameliorare. Måsurile obi¿nuite care s-au practicat ¿i se
recomandå pentru construc¡iile noi sau ameliorarea impactului celor existente
au avut în vedere:
- exploatare ra¡ionalå a lacurilor, acolo unde este posibil (ståvilare cu prag
la talveg ¿i tranzitarea viiturilor fårå reten¡ie);
- realizarea unor praguri de regularizare, care så fixeze talvegul la cotele
ini¡iale în profile suficient de dese, cel pu¡in în aval de zonele de interes
(poduri);
- consolidarea construc¡iilor (poduri, drumuri, cåi ferate) sau a terenurilor
riverane;
- observa¡ii ¿i måsuråtori sistematice, care så permitå interven¡ii utile,
înainte de apari¡ia unor consecin¡e nefavorabile.
În acest domeniu s-a manifestat tendin¡a de a pune în seama barajelor unele
efecte datorate exploatårii intensive ¿i nera¡ionale a unor depozite de balast, dar
¿i invers, negarea unor efecte aproape evidente ale barajelor de cåtre
administratorii acestora.

140
 7.2.3. COLMATAREA ALBIILOR DIN AVAL

7.2.3.1. Efecte. Colmatarea albiilor cuprinse între baraj (captare) ¿i sec¡iunea

de restitu¡ie (sau primul emisar important), lipsite de debite lichide (derivate
prin aduc¡iuni), are efecte importante: afluen¡ii creeazå conuri de dejec¡ie care
nu se mai spalå, cre¿te vegeta¡ie în albia minorå, scade capacitatea de transport
al debitului lichid la ape mari, fiind posibile inunda¡ii grave; apar bra¡e moarte,
uneori cu apå stagnantå, care pot evolua spre ecosisteme nefavorabile ¿i focare
de infec¡ie. Un exemplu edificator în acest sens îl constituie cazurile locale în
albia râului Bistri¡a, între barajul Izvorul Muntelui ¿i sec¡iunea de restitu¡ie a
debitelor la centrala de la Pângåra¡i, cât ¿i în aval de mai toate barajele cascadei
de pe râul Bistri¡a.
Spålarea lacurilor la ape mici are efecte durabile de înnåmolire în zona din
aval; cazul spålårii lacului Vâlsan în anul 1984, care a condus la periclitarea
speciei endemice de pe¿te Romanichtys valsanicola, este unul din exemplele de
impact negativ grav, produs din ignoran¡a deciden¡ilor ¿i lipsa de activitate a
organelor teritoriale de protec¡ie a mediului.
7.2.3.2. Măsuri de ameliorare. Måsurile obi¿nuite de combatere a efectelor
negative au constat din:
- spålåri periodice ale albiilor, prin viituri naturale sau/¿i artificiale; existå
recomandåri ca acestea så se facå cel pu¡in o datå la 5 ani (ICOLD,
1989);
- regularizarea albiilor din aval, cu crearea unei cunete în albia minorå,
corespunzåtoare Qs ¿i debitului pe diferen¡a de bazin;
- nivelarea ¿i între¡inerea albiei minore ¿i a celei majore, inclusiv curå¡area
de vegeta¡ie, care faciliteazå depunerile;
- regularizarea afluen¡ilor toren¡iali cu praguri de re¡inere a materialului
grosier transportat la viituri;
- interdic¡ia amplasårii de mici construc¡ii noi în albia majorå; ca urmare a
faptului cå pe perioade îndelungate, în albiile din aval nu mai apar ape
mari, popula¡ia localå ¿i mai cu seamå cea din gospodåriile riverane
avanseazå spre albie, mai ales cu anexe gospodåre¿ti: cote¡e, cocini,
latrine etc.; la prima apå mare (sau chiar la probe de func¡ionare a
golirilor de fund, precum în cazul barajului Fântânele în 1999), acestea
diminueazå capacitatea de scurgere, ridicå nivelurile ¿i adesea sunt luate
de ape;
- interdic¡ia fermå a amplasårii de construc¡ii noi în albia minorå sau/¿i
majorå fårå avize serioase de gospodårire a apelor; un exemplu
convingåtor în acest sens este cazul demolårii intempestive, prin explozii
¿i interven¡ii riscante, a pragului realizat fårå aprobåri în ora¿ul Bicaz

141
 (pentru un mic lac de agrement), cu ocazia viiturilor din 1997, demolare
necesarå întrucât ridicarea nivelului apelor punea în grav pericol o zonå
construitå pe malul stâng al Bistri¡ei;
- realizarea de observa¡ii sistematice asupra albiilor ¿i aplicarea unor
corec¡ii necesare (prin lucråri efective sau måsuri privind regimul de
exploatare), înainte de manifestarea efectelor nefavorabile.
Din påcate, astfel de måsuri nu au fost generale ¿i sistematice iar adesea au
fost luate în ultimå instan¡å, dupå constatarea unor situa¡ii grave. Aceastå
situa¡ie a condus la efecte negative asupra mediului ¿i a creat în mod absolut
nemeritat o atmosferå nefavorabilå construc¡iilor hidrotehnice (facilitatå de
interven¡ii neprofesionale ale unor mijloace din mass-media), al cåror rol ¿i
impact real au fost cel mai adesea favorabile.

7.3. EFECTE REGIONALE

7.3.1. RISCUL DE CEDARE AL BARAJELOR

De¿i în mod normal barajele reduc riscul de inunda¡ii (prin atenuåri sau
îndiguiri), existå un efect negativ poten¡ial, derivând din riscul de cedare al
barajelor. ¥n general acesta este foarte redus, fiind controlat prin responsabilitate
¿i în fazele de proiectare, execu¡ie ¿i exploatare, în conformitate cu legea
calitå¡ii în construc¡ii (Legea nr. 10/1995), prin urmårirea între¡inerii ¿i
repara¡iilor ¿i mai cu seamå prin organizarea atentå a urmåririi comportårii
barajului în exploatare. Existå de asemenea un sistem operativ de mic¿orare a
efectelor în caz de accident, bazat pe aparate de måsurå ¿i control, cu valori de
aten¡ie ¿i alarmå, observa¡ii vizuale sistematice, sistem de avertizare ¿i alarmare
a popula¡iei din aval ¿i planuri detaliate de organizare a ac¡iunilor în caz de
alarmå, inclusiv evacuarea popula¡iei din zona periculoaså (Stematiu ¿i Ionescu,
1999).

7.3.2. SEISMICITATEA INDUSĂ

7.3.2.1. Definiţie. Realizarea marilor lacuri de acumulare, dacå sunt

îndeplinite simultan mai multe condi¡ii defavorizante, poate conduce la apari¡ia
unei seismicitå¡i regionale:
- înål¡imea de reten¡ie mai mare de 80-100 m;
- structura geologicå particularå;
- starea de tensiune preexistentå în roci aflatå la valori limitå;
- existen¡a sensibilitå¡ii rocilor ¿i contactelor tectonice la inundare.

142
 Efectele seismicitå¡ii induse apar în primii cinci ani de la umplerea quasi-
completå a lacului. Magnitudinile seismelor sunt de cel mult 4– 5 grade
(Richter), dar cu focare situate la adâncimi mici (sub 15 km), astfel cå pot så
rezulte intensitå¡i locale mari (pe scara MSK sau Mercalli). De aici derivå
vechea regulå de a adopta în calcule seismice pseudo-statice un coeficient
seismic mare, a / g = 0,1 (în Japonia chiar 0,13).
7.3.2.2. Identificarea seismicităţii induse. În scoar¡a terestrå se produc
practic permanent seisme naturale, care sunt resim¡ite cu pe zone întinse diferite
intensitå¡i. Problema este de a identifica în mod suficient de riguros acele
seisme care se datoreazå focarelor noi, apårute ca urmare a creårii lacurilor,
întrucât efectele lor pot depå¿i pe cele ale seismelor naturale ¿i pot face obiectul
unor cereri de despågubire. În acest scop a fost elaboratå o metodologie
(Vlådu¡, 1988), al cårei autor este un canadian de origine românå, Vlådu¡ Toma.
Metodologia este recunoscutå oficial de Comisia Interna¡ionalå a Marilor Baraje
(ICOLD), precum ¿i de organisme de finan¡are ¿i asigurare interna¡ionale. Baza
aplicårii metodologiei o constituie observa¡iile seismice în amplasamentul
lucrårii ¿i în zonele învecinate, pe minim cinci ani înainte de umplerea lacului ¿i
apoi continuu în perioada exploatårii lacului.
7.3.2.3. Efecte posibile. Printre efectele posibile ale seismicitå¡ii induse se
pot numåra:
- avariile proprii barajului ¿i pagubele produse în aval, prin inundare;
- pagubele aduse ter¡ilor de mi¿carea seismicå (afectarea clådirilor,
alunecåri de teren, efecte psihologice).
În asemenea situa¡ii, legea prevede acordarea de compensa¡ii ¿i despågubiri.
7.3.2.4. Măsuri şi tehnici de reducere a efectelor. Înainte de apari¡ia
seismicitå¡ii induse, la realizarea oricårui baraj de mari dimensiuni, trebuie luate
unele måsuri, chiar dacå acestea se pot dovedi de prisos; se men¡ioneazå astfel:
- controlul vitezei de umplere a lacului; s-a constatat cå umplerea foarte
rapidå face ca rea¿ezårile în roca din profunzime så se facå violent, prin
¿ocuri seismice, în timp ce o umplere lentå permite ca acelea¿i rea¿ezåri
så se facå prin deforma¡ii plastice, fårå ¿ocuri;
- concep¡ia antiseismicå a lucrårilor ¿i construc¡iilor noi realizate pe o
distan¡å de 10-15 km de lac, asigurate la un coeficient seismic acoperitor.
Dacå existen¡a fenomenului de seismicitate induså a fost constatatå ¿i
confirmatå, iar solicitårile seismice a¿teptate sunt mai mari decât cele normale
pentru seisme naturale, sunt necesare unele måsuri suplimentare, de regulå pe
cheltuiala proprietarului barajului; se men¡ioneazå dintre acestea:
- consolidarea construc¡iilor vechi, eventual cu dezafectarea lor temporarå;

143
 − måsuri speciale pentru protejarea construc¡iilor vulnerabile la seisme,
care pot avea urmåri poten¡iale grave (depozite de de¿euri toxice; exploa-
tåri petrolifere; mine ¿i construc¡ii miniere);
− elaborarea de norme locale pentru proiectarea ¿i consolidarea construc-
¡iilor civile ¿i industriale din zona afectatå;
− modificarea hår¡ilor de zonare seismicå a teritoriului afectat.

7.3.3. ALUNECĂRI DE TEREN

7.3.3.1. Cauze primare. Printre cauzele alunecårilor de versan¡i datorate

realizårii barajelor (dar ¿i a altor lucråri hidrotehnice) se pot numåra:
- varia¡ia nivelului în lac; dupå saturarea terenului la nivele înalte, cobo-
rârea rapidå a acestora în zone cu roci sau terenuri pu¡in permeabile,
înråutå¡esc considerabil condi¡iile de stabilitate;
- inundarea unor straturi sensibile la înmuiere, ale cåror caracteristici
fizico-mecanice de rezisten¡å la alunecare scad, facilitând depå¿irea stårii
de echilibru limitå;
- eroziunea bazei versan¡ilor sau execu¡ia unor lucråri de excava¡ii la lucrårile
principale sau auxiliare (drumuri tehnologice ¿i de acces, cariere, platforme
etc.), neînso¡ite de lucråri de sprijinire, consolidare sau drenare (dupå caz);
- seismicitatea induså sau producerea de explozii puternice în perioada de
execu¡ie a lucrårilor.
7.3.3.2. Efecte potenţiale. O categorie specialå de efecte sunt cele pro-
vocate de alunecarea unor mase de teren din versan¡i în lacul de acumulare. Este
cunoscut cazul celebru al accidentului de la barajul Vaiont (Italia, 1963), când
un munte întreg a alunecat în lac sub ac¡iunea unor cauze dintre cele semnalate
mai sus, provocând deversarea peste barajul de beton arcuit a apei dislocuite, cu
o lamå înaltå de 30 m ¿i omorând 1994 de persoane din localitå¡ile din aval. În
afara acestui efect de undå care poate apårea în cazul alunecårilor mari ¿i rapide,
se produce colmatarea (mic¿orarea volumului) lacurilor, foarte gravå dacå zona
alunecårii se gåse¿te în apropierea prizelor de apå.
Dacå alunecårile sunt mici, lente sau au loc în afara amprizei lacului, pot så
aparå efecte constând din:
- distrugerea lucrårilor din ampriza alunecårii (ca în cazul alunecårii de la
nodul de presiune al uzinei electrice Lere¿ti);
- afectarea stabilitå¡ii barajelor, dacå alunecårile afecteazå versan¡ii aval ai
acestora (umerii barajului);
- efectele secundare ale unor asemenea ruperi (pierderi de debite relativ
mari, pânå la viituri catastrofale);

144
 - afectarea peisajului;
- apari¡ia unor terenuri neutilizabile;
- afectarea drumurilor de contur ale lacurilor.
7.3.3.3. Măsuri de prevenire şi combatere. Dintre numeroasele måsuri
posibile, în cea mai mare parte adecvate situa¡iei locale particulare, existå unele
måsuri cu caracter ceva mai general, dintre care se men¡ioneazå:
- realizarea de studii extinse la proiectare ¿i pe parcursul execu¡iei lucråri-
lor, când încep de regulå så se manifeste primele semne de instabilitate;
- studii speciale ¿i calcule adecvate în situa¡ii suspecte (prin metode
specifice mecanicii rocilor, respectiv prin cea de analizå a echilibrului
limitå al unor volume delimitate de accidente sau discontinuitå¡i
geologice, cunoscutå sub numele de metoda Londe);
- måsuri constructive adecvate situa¡iei, cum sunt: descårcåri de versan¡i,
umpluturi de steril la baza versan¡ilor instabili, drenaje de suprafa¡å sau/¿i
subterane, ancoraje profunde, eventual post-tensionate (procedeu utilizat
la versantul stâng al barajului Tåu), pilo¡i Benotto, ziduri de sprijin (cu
umplerea spa¡iilor dintre acestea ¿i versant înainte de amorsarea sau
plecarea alunecårii);
- urmårirea atentå în exploatare a tuturor zonelor din perimetrul amenajårii,
dar în special a acelora în care lucrårile hidrotehnice modificå starea
preexistentå (prin excava¡ii, explozii, modificarea nivelului apelor
subterane, exfiltra¡ii din conducte sau galerii sub presiune etc.);
- luarea unor måsuri imediat dupå apari¡ia primelor semne ¿i manifeståri ale
unei alunecåri (cel mai adesea sub forma unor cråpåturi în teren în zona
pår¡ii superioare a alunecårii sau tendin¡a de înclinare a arborilor înal¡i).

7.3.4. MODIFICAREA LOCALĂ A CLIMATULUI

Apari¡ia marilor lacuri de acumulare poate produce unele modificåri locale,

de obicei minore, ale climatului, cu efecte nefavorabile, dar ¿i favorabile
ecosistemelor ¿i oamenilor, constând în special din elementele indicate în
schema din figura 7.4.
Måsurile de mic¿orare a unor efecte negative se concretizeazå de regulå în
combaterea poleiului pe drumurile învecinate, avertizarea rutierå ¿i prevederea
de materiale antiderapante (zgurå, nisip) în zonele afectate. Uneori, dacå
localnicii care tråiesc permanent pe marginea lacului suferå de boli
incompatibile cu modificårile de climå (astm, reumatism etc.), este posibil så se
punå problema mutårii lor definitive în zone prielnice, cu acordul celor în
cauzå, pe cheltuiala proprietarului barajului.

145
 Crearea
acumulării de apă

Schimbări în regimul Aplatizarea suprafeţei; Schimbări în

termic prin înmagazinarea lungirea evaporaţie
căldurii în apă Fetch - ului şi umiditate

Reducerea Schimbări în Intensificarea

variaţiilor locale regimul vânturilor şi uneori
de temperatură şi gheţurilor reducerea înnorărilor

Schimbări în Schimbări în Schimbări

ciclul de numărul de zile în precipitaţii Ceaţă
îngheţ - dezgheţ geroase

Fig. 7.4. Impactul potenţial asupra climatului al lacului din zone temperate nordice
(ICOLD, 1974).

7.4. CALITATEA APEI

7.4.1. IMPORTANŢA PROBLEMEI

Calitatea apei acumulate în lacuri ¿i livratå consumatorilor are o importan¡å

determinantå în aprecierea calitå¡ii serviciilor furnizate de construc¡iile
hidrotehnice ¿i se råsfrânge asupra tuturor acestora. Din punct de vedere
geofizic, calitatea apei brute (la nivelul captårii) este definitå în special de
caracteristicile sale fizico-chimice: con¡inut de såruri ¿i alte substan¡e chimice
(poluan¡i, metale rare), de suspensii, de gaze dizolvate (inclusiv oxigen),
temperaturå, aciditate etc., care se traduc de regulå în proprietå¡ile
organoleptice: gust, miros, limpezime, culoare. La acestea se adaugå eventualul
con¡inut de substan¡e organice, inclusiv bacterii, coci, viru¿i etc.
Unii utilizatori sunt pu¡in sensibili la calitatea apei (de exemplu
hidroenergetica sau unii consumatori de apå de råcire în circuit deschis), de¿i o
aciditate excesivå le poate produce mari pagube, prin coroziunea acceleratå a
instala¡iilor metalice. Cei mai mul¡i consumatori înså (în special cei care
consumå apå potabilå) sunt foarte sensibili ¿i, în mod justificat, foarte
preten¡io¿i la calitatea apei. Ace¿tia sunt practic întotdeauna obliga¡i la tratarea
apei brute în instala¡ii speciale, care fac obiectul ingineriei alimentårilor cu apå.
Dificultatea problemei ¿i importan¡a sa derivå din aceea cå tratarea apei brute în
sta¡ii de tratare depinde în mod determinant de calitatea acesteia la surså
(respectiv în lac), atât din punct de vedere financiar, cât ¿i din punct de vedere
calitativ. O apå brutå cu miros ¿i gust neplåcut are mari ¿anse så nu mai poatå fi

146
aduså la caracteristici conforme cu normele, prin metode de tratare obi¿nuite ¿i
acceptabile din punct de vedere al costurilor.
Calitatea apei este deci o no¡iune relativå ¿i trebuie definitå în fiecare situa¡ie
în parte, în func¡ie de domeniul de utilizare al acesteia, astfel încât så se propunå
parametrii de calitate realizabili în condi¡ii financiare avantajoase în raport cu
alte surse ¿i posibilitå¡i. De aceea, stabilirea calitå¡ii necesare a apei trebuie så se
facå prin cooperarea factorilor interesa¡i (beneficiarii folosin¡elor), cu aprobarea
statului (prin legi, avize ¿i control), ¡inând seama de opiniile organiza¡iilor
neguvernamentale ¿i ale autoritå¡ilor locale, având în vedere cele douå etape de
tratare: în lac ¿i în sta¡ii de tratare. În procesul de stabilire a calitå¡ii apei este
necesar så se identifice parametrii ¿i så se stabileascå valorile care pot fi
rezonabil atinse, så se stabileascå cerin¡ele la consumåtori, så se negocieze cu
flexibilitate apropierea celor douå tipuri de exigen¡e, så se urmåreascå
parametrii în exploatare ¿i så se revinå eventual asupra lor, pe baze ra¡ionale,
vizând un beneficiu maxim general (economic, social, sanitar etc.).
De aceea, în afara normelor cu caracter de standard na¡ional, care precizeazå
condi¡iile minimale de calitate a apei pentru diferite folosin¡e ¿i în special
pentru cea potabilå (STAS 1342– 91, Apa potabilå - Condi¡ii de calitate, STAS
12585-87, Apa din bazine de înot ¿i din zone naturale amenajate pentru înot –
Condi¡ii tehnice de calitate, STAS 9450– 88, Apå pentru irigarea culturilor
agricole – Condi¡ii tehnice de calitate), existå norme la fel de severe ¿i pentru
calitatea apei brute, consemnate pentru apele de suprafa¡å în ″STAS 4706– 88,
Ape de suprafa¡å – Categorii ¿i condi¡ii tehnice de calitate″. Apele subterane,
constituind adesea o surså pentru captare ¿i utilizare, au calitå¡i influen¡ate într-o
måsurå determinantå de calitatea apelor de suprafa¡å care le alimenteazå.

7.4.2. FACTORII CARE DETERMINĂ CALITATEA APEI

Calitatea apei este influen¡atå ¿i determinatå de un mare numår de factori

primari ori secundari, afla¡i într-o strânså interdependen¡å.
Cea mai mare parte a factorilor nu depinde de construc¡iile hidrotehnice, dar
întrucât ele sunt ultimele elemente ale procesului de alimentare cu apå a
utilizatorilor, responsabilitatea pentru calitatea apei le revine de facto, chiar
dacå în fond cauzele sunt în amonte ¿i de jure au cu totul al¡i responsabili. De
aceea, preocuparea pentru calitatea apei trebuie så constituie un obiectiv de prim
ordin pentru cei ce proiecteazå, executå sau exploateazå construc¡ii hidrotehnice
implicate în proces. Schema din figura 7.5 prefigureazå factorii de influen¡å ¿i
sugereazå aceastå råspundere a administratorului unui lac de acumulare.
Factorii primari ¿i secundari care influen¡eazå calitatea apei pot fi clasifica¡i
din numeroase puncte de vedere. O clasificare recentå (ICOLD, 2000) adoptå

147
clasarea factorilor de influen¡å care se manifestå într-un lac de acumulare, în trei
categorii:
• Fizici: morfometrie (suprafa¡å, volum, adâncime medie, fetch, expunere
la soare); gradien¡i fizici, chimici ¿i biologici; con¡inutul debitului afluent;
pozi¡ia de intrare a debitului afluent; modalitå¡ile de evacuare a apei; timpul de
sta¡ionare a apei în lac; stratificarea termicå; sedimentåri, eroziuni ¿i abraziuni;
turbiditatea, respectiv adâncimea de penetra¡ie a luminii.

Caracteristici
fizice
Crearea Acumulă ri
acumulă rii şi Caracteristici
descompuneri chimice Eutrofizare

Oxigen
Întocmirea dizolvat
proiectului
Utiliză ri
Stratificare ale apei
Termică Caracteristici
Exploatarea fizice
Acumulă rii
Calitatea Caracteristici
apei în aval chimice

Oxigen
dizolvat

Suprasaturare
cu gaze

Fig. 7.5. Forme de impact potenţial al lacului asupra calităţii apei (ICOLD, 1973).

• Biochimici: efecte biochimice ale stratificårii termice (viteza reac¡iilor

chimice); oxigenul dizolvat; anoxia (descompunerea anaerobå); eutrofizarea.
• Efecte regionale: clima; densitatea popula¡iei; categoria de troficitate a
lacului; regimul hidrologic; poluarea din amonte; aportul de nutrien¡i; percep¡ia
regionalå a calitå¡ii apei.
O clasificare a factorilor de influen¡å în func¡ie de natura lor, care permite o
delimitare a efectelor datorate lacului de acumulare de cele datorate unor factori
naturali sau antropici exteriori, stabile¿te trei categorii de factori, astfel:

148
 • Factori naturali, respectiv calitatea iini¡ialå a apei:
- compozi¡ie chimicå ¿i în special con¡inut de såruri (în exces: sare, sulfat
de sodiu din dizolvarea gipsului, carbonat sau hidroxid de calciu etc. sau
în deficit: såruri de iod, såruri de calciu, magneziu, sodiu, potasiu etc.);
- caracteristici fizice (temperaturå, turbiditate etc.);
- caracteristici biologice (con¡inut de substan¡e organice, în special de
agen¡i patogeni de diferite categorii, proveni¡i din procese naturale).
• Factori antropici, proveni¡i direct sau indirect din activitå¡i umane,
constând cel mai adesea din ceea ce numim poluare:
− poluarea chimicå:
- din industrie: reziduuri industriale din industria chimicå ¿i extrac-
tivå, metale grele, substan¡e radioactive, acizi sau baze (le¿ii de la
cenu¿ile termocentralelor) etc.;
- din agriculturå: îngrå¿åminte chimice pe bazå de azot sau fosfor,
pesticide, insecticide, fungicide etc.;
- din activitå¡i domestice, urbane sau rurale;
− poluare fizicå, din acelea¿i surse, cele mai grave fiind cre¿terea turbiditå¡ii
(mai cu seamå cu particule fine sau u¿oare, cum este praful de cårbune de
la sta¡iile de prepara¡ie din Valea Jiului), poluarea cu produse petroliere sau
uleiuri ¿i poluarea termicå, de la instala¡iile de råcire în circuit deschis;
− poluarea biologicå, cu reziduuri organice netratate în sta¡ii de epurare
biologicå, provenind de regulå de la abatoare, crescåtorii de animale,
fabrici de conserve (chiar ¿i din materii prime vegetale), re¡ele urbane de
canalizare ori sanatorii ¿i spitale de mai mare anvergurå; este interesant
de amintit poluarea foarte gravå produså de fabricile de antibiotice, ale
cåror reziduuri distrug micro-flora ¿i microfauna din aval, eliminând
desfå¿urarea proceselor de descompunere bacterianå, temelia autoepurårii
biologice a cursurilor de apå.
• Factori favorizan¡i, datora¡i construc¡iilor hidrotehnice ¿i în particular
lacurilor de acumulare, care permit acumularea, concentrarea sau manifestarea
factorilor primari, cu intensitå¡i ¿i efecte cu mult peste cele rezultate din cumulul
cantitativ al acestora, deoarece adesea declan¿eazå procese fizice, chimice sau/¿i
biologice autonome, cu evolu¡ii greu de prognozat ¿i cu atât mai mult de contro-
lat. Principalii factori favorizan¡i sunt concentrarea poluan¡ilor ¿i procesul de
eutrofizare, descrise ¿i comentate în capitolul 5 ¿i reamintite schematic în figura
7.6. Excluzând construc¡iile hidrotehnice, care au ca rol func¡ional tratarea apei
(pentru alimentåri cu apå sau a apelor uzate) ¿i care destinate fiind protec¡iei
mediului fac obiectul unor discipline inginere¿ti particulare, celelalte construc¡ii
hidrotehnice au practic în exclusivitate cel mult un rol de factori favorizan¡i în
degradarea calitå¡ii apei.

149
 Încarcări cu reziduuri Influente naturale directe
produse de om
Hrană Lumină

Bacterii Nutrienti Nutrienti Fitoplancton

Oxigen
Factori de Nutrienti
creştere Oxigen
Hrană Hrană
CALITATEA
Nutrienti APEI Noxe
Organisme moarte
Detritus Zooplancton
Excretii
Organisme moarte Excretii Hrană

Peşte

Fig. 7.6. Conexiunile ecologice principale care determină calitatea apei (Chen, 1970).

Prin excep¡ie, lacurile pot conduce la cre¿terea salinitå¡ii apei prin dizolvarea
unor depozite minerale din versan¡ii supu¿i inundårii ¿i retragerii succesive a
apei, sau prin evaporare de la suprafa¡a lacului în sezonul cald ¿i secetos. Acest
din urmå efect este de regulå neglijabil în regiuni cu climå temperatå, dar poate
cåpåta o importan¡å majorå pentru lacurile realizate în regiuni foarte calde ¿i
uscate, pe teritoriul sau în vecinåtatea de¿erturilor ori semi-de¿erturilor
subtropicale.

7.4.3. MĂSURI PENTRU AMELIORAREA CALITĂŢII APEI

Plecând de la clasificarea factorilor de influen¡å, måsurile de ameliorare a

calitå¡ii apei pot urmåri corectarea favorabilå a factorilor naturali, eliminarea,
diminuarea sau corectarea factorilor antropici sau/¿i eliminarea ori diminuarea
factorilor favorizan¡i. Primele douå categorii de måsuri implicå activitå¡i conexe
domeniului construc¡iilor hidrotehnice, în care responsabilii acestuia pot (¿i
trebuie) så ac¡ioneze indirect, prin intermediul organismelor de protec¡ie a
mediului ¿i eventual prin contribu¡ii financiare la luarea unor måsuri în amonte,
care pot reduce sensibil cheltuielile proprii. Cea de a treia categorie de måsuri
constituie obiectul direct al preocupårilor ¿i responsabilitå¡ilor celor care
promoveazå, proiecteazå, executå sau exploateazå construc¡ii hidrotehnice.
Complexul de måsuri necesare în aceastå ultima categorie constituie un
proces, numit adesea în literatura de specialitate managementul calitå¡ii apei în
lac (ICOLD, 2000). Procesul implicå ac¡iuni privind:

150
 A) Planificarea, proiectarea, construc¡ia ¿i exploatarea barajului:
- realizarea, în fiecare fazå, a unor studii speciale privind calitatea apei;
- evaluarea (prin prognozå) a efectelor probabile ale unor variante (de
amplasament, tip constructiv, regim de exploatare etc.);
- ob¡inerea acordului public.
B) Considerarea situa¡iei bazinului de recep¡ie (geologie, hidrologie,
soluri, topografie, climå, fenomene meteorologice, utilizarea terenurilor,
activitå¡i în zonå, surse antropice de poluare):
- evaluarea sistematicå;
- studiul special al surselor difuze de poluare;
- studiul rela¡iilor ¿i raporturilor dintre poluarea concentratå ¿i cea difuzå.
C) Adoptarea unor måsuri tehnice, dintre care se men¡ioneazå:
- destratificarea termicå, prin crearea de curen¡i de amestecare, inclusiv în
combina¡ie cu oxigenarea (v. fig. 6.3, C ¿i D);
- oxigenarea (în hipolimnion, v. fig. 6.3, A ¿i B);
- oxigenarea în turbine ¿i vane, prin prevederea unor prize de aer cu intrare
în zonele de presiune subatmosfericå;
- amestecul localizat (crearea artificialå de curen¡i de apå, prin pompaj sau
elice amplasate în zona prizelor de apå);
- prevederea de prize multietajate, pentru prelevarea apei cu cele mai
convenabile calitå¡i la un moment dat; câteva exemple sunt date în
figurile 6.5, 7.7 ¿i 7.9;

303,2 m

282,10
272,28 ←
↑ →
217,70

↓
181,50

Fig. 7.7. Dispoziţia generală a evacuatorilor la barajul Shimokubo (Oike ş.a., 1988)
1-deversor; 2-goliri de semi-fund; 3-priza de apă etajată; 4-goliri de fund.

- amplasarea evacuårilor (prize, goliri) astfel încât så fie posibilå dirijarea

controlatå a apei cu diferite calitå¡i; un exemplu privind dirijarea apelor
încårcate cu suspensii în lacuri mici ¿i mijlocii este indicat în figura 7.8;

151
 ← →
↓
A ↑ B ← ↓

° ↓
→ ←
← °
C ↓ D ↑

Fig. 7.8. Diagrama schematică a comportamentului apei încărcate cu suspensii

a unei viituri (Oike ş.a., 1988). A-prelevare de suprafaţă, golire de suprafaţă;
B–prelevare în profunzime, golire de fund; C–prelevare în profunzime, golire
de suprafaţă; D–prelevare de suprafaţă, golire de fund; 1–debitul afluent; 2–apă rece;
3–apă caldă; 4–evacuare de apă încărcată cu suspensii; 5–evacuare de apă limpede.

- evacuarea selectivå a hipolimnionului (prin goliri de fund sau prize

hidroenergetice, corect amplasate ¿i având capacitate suficientå);
- în sezonul cald, folosirea pentru alimentåri cu apå potabilå a apei reci din
hipolimnion (dupå oxigenare);
- reaerarea structuralå a apei evacuate în albie în aval de baraj în
disipatoare, trambuline, goliri de fund;
- utilizarea algelor filamentoase pentru favorizarea proceselor de auto-
epurare ¿i concentrare de substan¡e nocive.
Måsurile tehnice indicate nu sunt exhaustive; existå probabil ¿i vor apårea în
continuare ¿i alte solu¡ii. De regulå, aplicarea måsurilor se face combinat, a¿a
cum se aratå în figura 7.9.
D) Utilizarea unor metode de måsurare a calitå¡ii apei, necesare pentru
stabilirea strategiei managementului calitå¡ii apei:
- colectarea tuturor datelor din teren;
- modelarea proceselor (matematicå, fizicå, biologicå, simulare etc.),
cuprinzând: selectarea modelului, compilarea datelor, calibrarea mode-
lului, aplicarea modelului ¿i verificarea post-construc¡ie, în exploatare, cu
aplicarea unor corec¡ii care se dovedesc necesare.

152
 8

6 4 9 5

11
10
12 4
13
5
8
2
6
1 7
7
8
14
3 9
15
10

Fig. 7.9. (1) Sistem de creare a unui mediu ce asigură calitatea apei unui lac;
(2) sistem de control al curentului; (3) sistem care utilizează alge filamentoase;
(4) dispozitive de control al circulaţiei curenţilor; (5) instalaţii selective de control
al intrării apei; (6) instalaţii selective de control al evacuării apei; (7) instalaţii
de oxigenare a apelor profunde; (8) instalaţii de purificare a apelor afluente în lac;
(9) instalaţii de purificare a apelor de la suprafaţa lacului; (10) instalaţii de purificare
a apelor evacuate din lac; (11) mixolimnion circulant; (12) termoclin; (13) hipolimnion;
(14) curenţi de circulaţie; (15) aport de apă de râu (Hirose ş.a., 1994).

7.5. INFLUENŢE ASUPRA APELOR SUBTERANE

7.5.1. ZONELE DIN AMONTE DE SECŢIUNEA DE BARARE

În zonele din amonte de sec¡iune de barare a apelor de suprafa¡å sau de alte

construc¡ii hidrotehnice care bareazå scurgerea subteranå (elemente de etan¿are
ale unor canale, de exemplu) au loc, de regulå, cre¿teri ale nivelelor. Situa¡ia are
o deosebitå importan¡å în special în zonele de câmpie, mai cu seamå pentru
lacurile cu diguri longitudinale de reten¡ie, ca cele prezentate în figura 6.2,
alåturi de care pot exista suprafe¡e întinse de teren sub nivelul apei din lac.
7.5.1.1. Efecte. Efectele pot fi benefice (umidificarea unor zone uscate, ridi-
carea nivelului freatic la adâncimi accesibile pentru vegeta¡ie). În regiuni aride,
acest efect poate constitui chiar scopul func¡ional principal al construc¡iei hidro-
tehnice. Cel mai adesea înså efectele sunt nefavorabile: înmlå¿tiniri, såråturarea

153
solului (prin evaporarea continuå a unor ape încårcate cu såruri, spre deosebire de
apele pluviale), inundarea pivni¡elor, apari¡ia igrasiei la clådiri, pråbu¿irea caselor
de påmânt sau cåråmizi nearse, apari¡ia de apå nepotabilå în unele fântâni,
alunecåri de teren. Local, asemenea evenimente au avut loc la numeroase lucråri.
7.5.1.2. Măsuri de ameliorare. Scopul måsurilor de reglare a nivelului
apelor subterane este de a crea un regim favorabil mediului natural (vegeta¡ie)
sau antropic. De cele mai multe ori este de dorit så se men¡inå nivelurile din
regim natural, de¿i unele corec¡ii ale acestora (bazate pe studii adecvate) pot fi
oportune în anumite situa¡ii particulare.
Dacå apele subterane sunt alimentate din râu ¿i lac, solu¡iile reprezintå
elemente obi¿nuite ale barajelor ¿i digurilor: voaluri sau pere¡i de etan¿are a
funda¡iilor ¿i drenaje func¡ionale ¿i suficiente în spatele acestora. În unele
situa¡ii, men¡inerea unui aflux controlat de apå (care så asigure men¡inerea unor
nivele dorite) se face prin injectarea debitului necesar în pu¡uri absorbante
(uneori prin pompaj). În figura 7.10 se prezintå un asemenea caz, care permite
alimentarea controlatå (prin pompaj) a pânzei freatice din terasa inferioarå a
Dunårii, izolatå etan¿ de apele dintr-un lac de acumulare cu nivel de reten¡ie
superior. Pentru toate situa¡iile unor teritorii aflate sub nivelul reten¡iei din lac,
realizarea construc¡iilor de evacuare a apelor pluviale excedentare spre aval este
absolut obligatorie.
Dacå apele subterane sunt alimentate cel pu¡in par¡ial ¿i/sau temporar din
terase, cu scurgere spre râu, realizarea unor niveluri apropiate de cele din regim
natural (eventual corectate) implicå drenaje, cu evacuarea apelor în aval.

4 6
1 5

3 7

9 8 10

Fig. 7.10. Secţiune transversală prin digul de retenţie la amenajarea Freudenau (Hauck,
1991): 1–fluviul Dunărea; 2–nivelul mediu de retenţie în acumulare; 3–nivelul mediu
natural; 4–vegetaţie de mal, rezistentă la imersiune; 5–banchetă stabilizată cu vegetaţie;
6–arbori şi arbuşti pentru teren uscat; 7–nivelul optim al pânzei freatice; 8–pereţi de
etanşare; 9–puţ de extragere (captare) a apei; 10–puţ de alimentare a pânzei freatice.

O situa¡ie mixtå este ilustratå în figura 7.11, unde lucrårile de etan¿are ¿i

drenaj asigurå reglajul nivelurilor atât sub influen¡a apelor din lac, cât ¿i a aflu-
xului din terase, în codi¡ii extrem de severe, dictate de vecinåtatea unui obiectiv
arhitectonic, istoric ¿i turistic (un mic palat, împreunå cu o celebrå alee cu tei).

154
 6
7 5
3
3

4
8
0 5m
2
2 1 1

Fig. 7.11. Amenajarea malurilor lacului Rabenstein (Delmonico, 1988):

1–perete de etanşare; 2–drenaj; 3–riprap; 4–perete de protecţie a rădăcinilor;
5–trotuar; 6–covor de aerare; 7–aleea cu tei; 8–mal iniţial.

Un exemplu de lucråri de drenare de o deosebitå amploare, cu rezultate

remarcabile, se semnaleazå la barajul acumulårii Lacul Morii din amonte de
ora¿ul Bucure¿ti (ªelårescu ¿. a., 1997).
O problemå tratatå de obicei exclusiv din punct de vedere tehnico-economic
este cea a alegerii solu¡iei de drenaj: cu rigole (sau canale) adânci ori cu drenuri
subterane. Dincolo de considerentele tehnice (natura terenului, durabilitate,
între¡inere, costuri etc.), alegerea implicå ¿i criterii privind protec¡ia mediului.
La siguran¡å egalå, solu¡ia cu drenuri subterane este preferabilå (chiar dacå este
aparent mai costisitoare), deoarece: mic¿oreazå suprafa¡a terenurilor ocupate, nu
întrerupe circula¡ia animalelor domestice sau sålbatice, eliminå pericolul (real ¿i
relativ frecvent înregistrat) cåderilor de animale sau oameni în canale adânci,
conferå un aspect plåcut din punct de vedere peisagistic.

7.5.2. ZONELE DIN AVAL DE SECŢIUNEA DE BARARE

În zonele din aval de sec¡iune de barare a apelor de suprafa¡å sau de alte

construc¡ii care bareazå scurgerea subteranå au loc, de regulå, scåderi ale
nivelelor apelor subterane. Situa¡ia are o deosebitå importan¡å tot în zonele de
câmpie, în special în situa¡ia în care apele subterane sunt alimentate exclusiv
sau preponderent din râu.
7.5.2.1. Efecte. Coborârea nivelurilor apei subterane, chiar ¿i numai sezonier
(în perioade de secetå prelungitå), poate conduce la uscarea vegeta¡iei naturale,
tasarea unor construc¡ii, secarea unor pu¡uri ¿i fântâni, diminuarea
randamentului alimentårilor cu apå din pânzele freatice sau scåderea produc¡iei

155
agricole. Dacå alimentarea pânzelor freatice din aval de lucrare este permanent
¿i suficient asiguratå de aportul de debit din terase, efectele construc¡iilor de
barare sunt neglijabile ¿i chiar benefice (se îmbunåtå¡e¿te calitatea apelor
subterane).
7.5.2.2. Măsuri de ameliorare. Sunt cunoscute numeroase tipuri de måsuri
de ameliorare, dintre acestea, se men¡ioneazå numai tipurile principale:
− prevederea unor debite de servitute suficiente, care så alimenteze pânza
freaticå;
− irigarea periodicå a terenurilor afectate;
− introducerea unui supliment strict necesar de apå în pânzele subterane
prin pu¡uri de infiltrare (sau pu¡uri absorbante), a¿a cum s-a aråtat în
figura 7.10;
− realizarea de observa¡ii permanente asupra varia¡iilor în timp a
caracteristicilor pânzelor freatice (niveluri, direc¡ii de scurgere, viteze,
pante, calitate a apei etc.), începute de preferin¡å cu cel pu¡in 4-5 ani
înainte de realizarea lacului; uneori, în perioade de secetå severå, unele
efecte de natura celor de mai sus s-au pus pe seama barajelor, dar numai
studiile atente, bazate pe informa¡ii de natura celor men¡ionate, pot
demonstra cå cel mai adesea este vorba de cauze naturale deloc sau
nesemnificativ influen¡ate de construc¡iile hidrotehnice.

7.5.3. PROBLEME SPECIALE

7.5.3.1. Zone carstice. În zonele carstice pot så aparå probleme speciale în

legåturå cu apele subterane, dintre care cea mai importantå ¿i frecventå este
pierderea apelor din lac. Se cunosc numeroase asemenea situa¡ii: lacul barajului
Kremasta din Grecia pierdea la nivele înalte peste 10 m 3 /sec., cel al barajului
Lar din Iran pierdea (pânå la realizarea unor mari lucråri de etan¿are a cuvetei)
peste 10 m 3 /sec. cu nivelul apelor sub nivelul minim de exploatare, lacul
barajului Monte Jacque din Spania (baraj în arc de 80 m înål¡ime) stå permanent
gol, dupå o primå umplere par¡ialå etc. Emergen¡a apei infiltrate în zone
nea¿teptate (uneori necunoscute) poate provoca efecte nedorite, printre care
acela cå unele izvoare de apå potabilå pot deveni nepotabile.
Unele construc¡ii hidrotehnice (galerii subterane cu nivel liber sau pu¡uri)
pot drena apele din carst. Aceasta poate conduce la modificarea echilibrului
versan¡ilor, la secarea izvoarelor din zonå, la spålarea golurilor carstice de
depuneri anterioare (argile lateritice, nisip), deci la cre¿terea exponen¡ialå a
efectelor (printr-un mecanism tipic de feed-back pozitiv); efectul secundar al
unor asemenea evenimente poate fi uscarea sau afectarea gravå a vegeta¡iei pe

156
zone extinse ale versan¡ilor superiori în perioade lipsite de precipita¡ii (caz
întâlnit la amenajarea hidroenergeticå Drågan– Iad, pe valea Bisericii).
În cazul realizårii construc¡iilor hidrotehnice amplasate în zone carstice sunt
necesare studii speciale ¿i dificile, care så stabileascå oportunitatea men¡inerii
amplasamentelor sau natura ¿i amploarea måsurile constructive necesare pentru
o comportare convenabilå (de regulå foarte costisitoare ¿i uneori nesigure).
7.5.3.2. Influenţe asupra izvoarelor de apă minerală şi/sau termală.
Problema posibilei influen¡e a amenajårilor hidrotehnice asupra izvoarelor
naturale de apå mineralå ¿i/sau termalå (prin diluare sau prin eliminarea surselor
de alimentare) are o importan¡å propor¡ionalå cu valoarea economicå ¿i socialå
a acestora, care în unele cazuri poate depå¿i cu mult valoarea beneficiilor aduse
de amenajare. Unele izvoare de acest tip constituie baza naturalå a existen¡ei
unui mare numår de sta¡iuni balneo-climaterice celebre pe plan mondial sau de
exploatare a surselor de apå mineralå exportatå în întreaga lume la pre¡uri
uneori foarte ridicate.
Prima ¿i cea mai importantå måsurå este realizarea unor studii foarte extinse
în fazele primare de proiectare, derulate pe perioade îndelungate (a¿a cum s-a
practicat cu succes pentru lucrårile realizate în zone apropiate de Båile
Herculane ¿i Båile Felix în ¡ara noastrå). În cazul în care studiile aratå cå
efectele nu sunt excluse, solu¡ia corectå este renun¡area la amenajare sau
modificarea proiectului ¿i adoptarea de scheme sigure.

7.6. AFECTAREA PEISAJULUI

7.6.1. CONSIDERAŢII GENERALE

Peisajul, în accep¡iunea propuså pentru studiul problemelor de impact asupra

mediului, este aspectul propriu unui teritoriu rezultând din combinarea
factorilor naturii cu cei crea¡i de om, a cårui percep¡ie umanå este legatå de
ideea de frumuse¡e ¿i armonie. Dat fiind faptul cå fårå percep¡ie umanå nici
måcar o discu¡ie despre peisaj nu are obiect, acesta poate fi privit ¿i ca un aspect
social. Pe de altå parte, aspectul teritoriului este de regulå legat de vegeta¡ie;
din acest punct de vedere peisajul este legat direct ¿i indisolubil de o parte a
ecosistemului local. Întrucât înså în elementele sale primare peisajul se bazeazå
pe existen¡a unui biotop favorabil, iar ameliorarea sa implicå ac¡iuni asupra
mediului natural, acesta va fi tratat ca fiind în principal un efect geofizic.
Criteriul de apreciere a calitå¡ii peisajului este impresia de frumos, care este
un concept eminamente individual ¿i subiectiv; percep¡ia esteticå depinde ¿i de
armonia cu cadrul teritorial general, respectiv de armonia cu caracterul
func¡ional al acestuia, din punct de vedere uman. O clådire din metal ¿i sticlå nu
se armonizeazå cu un cadru natural autentic, unde ar fi mai potrivitå o caså

157
româneascå tradi¡ionalå. Tot a¿a, un element de naturå sålbaticå så nu se
integreazå într-un cadru teritorial puternic antropizat, unde se preferå, parcuri
sau aranjamente vegetale artificiale. Frumuse¡ea unui peisaj capåtå recunoa¿tere
colectivå prin consensul realizat în sânul unui grup, dar care poate fi de bunå
credin¡å contestatå ¿i detestatå de alte persoane sau grupuri. Tradi¡iile culturale
¿i obi¿nuin¡ele unei popula¡ii au un cuvânt greu în aprecierea esteticå; o dovadå
în acest sens este istoria evolu¡iei stilurilor ¿i manierelor în artå în general ¿i în
arhitecturå, urbanisticå ¿i peisagistica grådinilor în particular. De aceea,
aprecierea unui peisaj poate avea cel mult o temelie statisticå, de¿i de multe ori
bunul gust nu este cel majoritar ¿i dominant la un moment dat; de aceea, în
cadrul acestei aprecieri trebuie så se acorde o pondere decisivå profesioni¿tilor,
care sunt în cazul în spe¡å arhitec¡ii peisagi¿ti.
Fa¡å de considera¡iile de mai sus, efectele asupra peisajului ¿i måsurile de
ameliorare a acestuia vor fi judecate dupå aprecierile de bun sim¡ ale omului
obi¿nuit, exprimate ¿i validate de cåtre speciali¿ti.

7.6.2. EFECTE ALE CONSTRUCŢIILOR HIDROTEHNICE

ASUPRA PEISAJULUI

Efectul favorabil al lacurilor de acumulare asupra peisajului, în special la

nivele înalte ale apei este recunoscut explicit ¿i implicit de majoritatea
persoanelor, grupurilor sau institu¡iilor. Frumuse¡ea unor lacuri de acumulare, în
special în zonele montane ¿i colinare, cu maluri naturale, nu are nevoie de
demonstra¡ii; afluen¡a turi¿tilor în sezonul cald o confirmå fårå comentarii.
De asemenea, existå înså posibile efecte nefavorabile asupra peisajului:
- inundarea unor zone pitore¿ti (chei, poieni, uneori monumente ale naturii,
cum a fost cazul Luncii Berhinei la barajul Gura Apelor);
- aspectul lacurilor la nivele scåzute, cu maluri lipsite de vegeta¡ie;
- albii seci în aval de baraje; construc¡ii definitive prost încadrate în peisaj
(construc¡ii de beton, peree fårå vegeta¡ie, drumuri neîngrijit proiectate ¿i
realizate);
- construc¡ii provizorii (halde de steril, cariere ¿i balastiere, platforme de
organizare de ¿antier tehnologicå ¿i socialå) abandonate fårå amenajåri
corespunzåtoare.
Din nefericire, grija pentru amenajarea finalå a zonelor afectate de execu¡ia
construc¡iilor hidrotehnice a fost izolatå ¿i sporadicå, dar în compensa¡ie, într-o
¡arå cu climå suficient de umedå ¿i de caldå, mai cu seamå în zonele montane ¿i
colinare, natura rezolvå singurå o bunå parte dintre probleme, mai cu seamå
dacå este ajutatå în mod inteligent ¿i responsabil de cåtre proiectan¡ii,
executan¡ii ¿i administratorii construc¡iilor. Ea nu poate înså acoperi rånile

158
grave aduse teritoriului, vandalismul, lipsa de responsabilitate socialå ¿i lipsa de
civiliza¡ie; eliminarea acestora este ¿i råmâne în sarcina omului, la nivel
individual ¿i social.

7.6.2. MĂSURI PENTRU AMELIORAREA PEISAJULUI

Måsurile posibile pentru ameliorarea peisajului sunt în sens propriu

nenumårate. Ele trebuie avute în vedere în toate etapele existen¡ei unei
construc¡ii: decizia de realizare, proiectarea, execu¡ia, exploatarea ¿i, dacå este
necesar, abandonarea. Cele mai fericite solu¡ii sunt neîndoielnic specifice
fiecårei lucråri, fiecårui teritoriu ¿i fiecårei zone de tradi¡ie culturalå în parte. De
aceea, în cele ce urmeazå se vor da numai unele sugestii referitoare la aspecte
considerate importante sau frecvent întâlnite în practica inginereascå.
7.6.2.1. Prezervarea sau conservarea monumentelor naturii. Zonele de
interes peisagistic deosebit, cel mai adesea înso¡ite de interes ecologic, trebuie
evitate pur ¿i simplu fie prin renun¡area la proiect, fie prin modificarea acestuia
pânå la ob¡inerea unor parametri convenabili. Calea cea mai sigurå de protec¡ie
este aceea de a declara aceste zone ca fiind oficial ¿i legal protejate, conform pro-
cedurii indicate în paragraful 6.3.1. Se reaminte¿te cå una dintre grupele de pro-
tec¡ie este grupa V - Peisaje protejate. Regulile specifice ce trebuie respectate în
aceste arii sunt stabilite de cåtre institu¡iile abilitate prin lege cu administrarea lor.
7.6.2.2. Menţinerea nivelului apei la nivelul normal de retenţie (sau la cel
mai înalt atins) în perioada sezonului turistic (mai-septembrie). În sectorul
energetic aceastå måsura nu aduce de regulå pagube func¡ionale; dacå acestea
existå, ele pot fi suportate de cåtre organiza¡iile turistice, a¿a cum se procedeazå
în numeroase ¡åri. La lacurile care asigurå apå pentru iriga¡ii, aplicarea måsurii
este practic imposibilå.
7.6.2.3. Amenajarea pantelor barajelor de pământ şi a zonelor din aval
de baraje. În aceastå categorie intrå numeroase tipuri de måsuri ¿i solu¡ii
constructive, a cåror varietate este nelimitatå. Câteva exemple pot ilustra aceste
posibilitå¡i, pu¡in sau deloc folosite în practica barajelor din ¡ara noastrå.
o Realizarea protec¡iei paramentelor amonte ale digurilor de reten¡ie peste
nivelul normal de reten¡ie ¿i a rigolelor ¿i canalelor de la piciorul aval prin
înierbare sau protec¡ie cu prefabricate cu goluri, spre deosebire de solu¡ia
protec¡iei cu peree de beton, nenecesare ¿i foarte inestetice (dar comode în
execu¡ie ¿i chiar în exploatare). Solu¡ia a fost folositå larg în Germania de peste
60 de ani (Tölke, 1938). În principiu, în sec¡iune transversalå, un dig de reten¡ie
poate fi amenajat conform schemei din figura 7.12.

159
 3
NAE
2
NNR 3
4

1
5 6

Fig. 7.12. Amenajarea unui dig de retenţie în secţiune transversală: 1–pereu de beton,
etanş; 2–dispozitiv sparge-val şi banchetă de inspec¡ie a pereului; 3–înierbare
a taluzului (sau protecţie cu prefabricate cu goluri pe paramentul amonte);
4–dren colector; 5–prism de drenaj şi consolidare; 6–rigolă de colectare
a apelor infiltrate sau din precipitaţii; 7–perete de etanşare.

Înierbarea taluzului aval trebuie sus¡inutå permanent, prin asigurarea apei la

rådåcina plantelor, prin stropire sau irigare subteranå cu apå din lac, eventual cu
instala¡ii reglabile speciale; în caz contrar, a¿a cum o demonstreazå realitatea,
iarba se usucå ¿i dispare în 2-3 sezoane calde ¿i uscate.
o Protec¡ia taluzelor ¿i rigolelor cu prefabricate din beton prevåzute cu
goluri, care oferå posibilitatea însåmân¡årii ¿i dezvoltårii unei vegeta¡ii perene,
constituie o solu¡ie de luat în considerare nu numai pentru construc¡iile noi, ci ¿i
pentru reabilitarea celor existente. U¿or de realizat, eficiente la protec¡ia
taluzelor chiar pentru viteze mari ale apei sau ac¡iuni ale valurilor, aceste
protec¡ii (fig. 7.13) devin practic invizibile dupå 2-3 ani, sub masca de iarbå ce
se dezvoltå.
45 cm

30 cm
a

30 cm
b c

Fig. 7.13. Amenajarea taluzelor, canalelor şi rigolelor cu scurgere intermitentă

utilizând elemente prefabricate cu goluri: a. canalul fără apă este înierbat;
b. canalul temporar plin cu apă era capacitat de scurgere; c. schema prefabricatelor
de beton, care se pot ţese în covoare de dimensiunile dorite.

160
 o Amenajarea în forme naturale digurilor sau a zonei aval a barajelor este
ilustratå ¿i în figura 7.11. În figura 7.14 se prezintå modul de amenajare a zonei
aval la un baraj de beton de greutate din Elve¡ia, la care peste jumåtate din
înål¡imea de 50 m a fost acoperitå cu material provenit din excava¡ii, dispus în
forme aparent naturale ¿i acoperit cu vegeta¡ie arboricolå specificå zonei.

1450 mdM

1 2 3

1400 mdM
0 20 40 m

Fig. 7.14. Amenajarea peisagisticå a zonei aval a unui baraj: 1– teren natural;
2– proiect ini¡ial; 3– proiect ameliorat, realizat (Working Group Swiss COLD, 1988).

o Amenajarea în forme elaborate arhitectural a zonelor laterale sau din

aval a barajelor ¿i digurilor este larg practicatå. Figura 7.10 ilustreazå o
asemenea situa¡ie, într-o zonå care constituie de fapt o parte a amenajårii unui
port pe malul Dunårii. Figura 7.15 prezintå o realizare de excep¡ie din Fran¡a, la
care alegerea speciilor de arbori ¿i arbu¿ti s-a fåcut ¡inând seama de posibile
efecte ale rådåcinilor acestora asupra terasamentelor digului.

3 4
2
1 5
NNR
4 6
Q=3000 mc/s
ISERE

7
0 5 10 15 20 m

Fig. 7.15. Profil prin dig la amenajarea St. Egreve (Mahiou ¿.a., 1991):
1– reten¡ia; 2– pistå de biciclete ¿i motorete; 3– iarbå; 4– arbu¿ti; 5– arbori;
6– contra-canal; 7– perete de etan¿are.

Contracanalul de la piciorul aval al digului, care colecteazå ¿i apele infiltrate

din precipita¡ii, este alimentat suplimentar, în mod permanent, ¿i amenajat cu
praguri în biefuri conjugate, accesibile trecerii pe¿tilor, a cåror excelentå
dezvoltare permite organizarea periodicå a unor concursuri de pescuit sportiv.

161
 Zona din aval de dig a devenit un adevårat parc, cu mare valoare ecologicå,
socialå ¿i economicå, datoritå amenajårilor peisagistice.
o Lucrårile de organizare a ¿antierelor de construc¡ie, inclusiv
platformele care la adåpostesc, dåuneazå fårå îndoialå peisajului. Acestea
trebuie reduse la minimum, ascunse temporar cu perdele forestiere, amenajate în
final, fie prin redarea în circuitul vegetal, fie prin amenajarea unor utilitå¡i
(terenuri de camping ¿i sport, construc¡ii de agrement), care så se integreze în
peisajul local.
o Amenajarea carierelor de piatrå dupå încheierea lucrårilor trebuie så
constituie o preocupare deosebitå. Principiile de urmat în acest sens au în
vedere:
− amplasarea lor în zone care le ascund vederii din zonele circulate (fiind
preferabilå, dacå este posibil, amenajarea în incinte închise, ca în fig.
7.16, A);
− prevederea unor berme de lå¡ime suficientå, pentru a permite cre¿terea
rapidå a unor specii de arbori a cåror înål¡ime depå¿e¿te înål¡imea treptei
(fig. 7.16);
− ascunderea bazei carierei ¿i interzicerea accesului public (datoritå unor
posibile cåderi de piatrå din taluze, chiar consolidate ¿i protejate local),
astfel încât aceasta så parå un afloriment natural (fig. 7.16 ¿i 7.17).

2
1 5

4
5 3

Fig. 7.16. Proiectarea şi amenajarea finală a carierelor de piatră.

A. carieră închisă; B. carieră de coastă. 1–tunel de evacuare a pietrei exploatate;
2–puţ de transport gravitaţional al pietrei la rampa de încărcare; 3–berme
de minim 3m lăţime; 4–zonă de siguranţă; 5–drum public sau de exploatare.

162
 2 2
1 2
1
1

1450 mdM 1450 mdM 1450 mdM

Fig. 7.17. Amenajarea unei cariere de piatră amplasată pe malul lacului

(Working Group of the Swiss Committee on Large Dams, 1988).

o Amenajarea haldelor de steril cu încadrare în naturå, constituie o

problemå de primå importan¡å ecologicå ¿i peisagisticå datoritå efectelor, dar
mai cu seamå numårului mare de cazuri. Adesea nu s-au luat nici un fel de
måsuri pentru amenajarea acestora, a cåror evolu¡ie în timp este ¿i mai
defavorabilå, prin alunecåri, ravenåri ¿i devenirea de locuri de depozitare a
gunoaielor ori de¿eurilor (moloz, rumegu¿ de lemn etc.). O solu¡ie radicalå, dar
costisitoare, este transportul materialelor de haldå în zone amenajate, la cozile
de lac (fig. 6.7) sau la baza aval a unor baraje (fig. 7.14). În figura 7.18 se
indicå, pentru cazul haldelor izolate, amplasate lângå sursa de steril, câteva
måsuri de detaliu, deosebit de importante, cum ar fi:
− apårarea piciorului spre râu, în vederea evitårii alunecårilor la ape mari
prin eroziunea bazei; praful fin de rocå nerulatå din sterilul rezultat din
explozii în roci cu cristale dure, antrenat în apa râului, råne¿te grav
branhiile pe¿tilor;

5
1
7
6
2 3
4

Fig. 7.18. Schema amenajării unei halde de steril. 1–strat de argilă; 2–material fin
(sub ∅50 mm), acoperit cu sol vegetal; 3–apărare de mal; 4–nivelul apelor mari
ordinare; 5–vegetaţie arboricolă specifică zonei climatice; 6–arbuşti şi ierburi
specifici pentru condiţiile de sol, pantă şi climă; 7–profil incorect.

163
 − dirijarea apelor pluviale din amonte, pentru excluderea ravenårii
taluzelor;
− prevederea unui strat de material fin (impermeabil) la adâncimea doritå a
nivelului freatic, spre a permite ajungerea rådåcinilor plantelor la apå;
− prevederea unor pante ale taluzelor cât mai line cu putin¡å, care u¿ureazå
fixarea vegeta¡iei (ideal sub 1:4, ceea ce este greu de realizat din punct de
vedere economic, necesitând suprafe¡e mari de haldare);
− depunerea de teren vegetal chiar ¿i în cantitå¡i minime, pe platforma
superioarå ¿i pe taluze;
− însåmân¡area cu specii potrivite condi¡iilor de sol, umiditate, climå,
insola¡ie etc.
Modul în care au fost studiate ¿i sunt în curs de amenajare unele halde din
amenajarea Râul Mare - Retezat constituie un exemplu de urmat.
o Colorarea betoanelor ¿i reproducerea texturii rocilor naturale din zonå
la realizarea pår¡ilor vizibile ale construc¡iilor anexå, portalelor de galerii,
zidurilor de sprijin, protec¡iilor de versan¡i etc. constituie o solu¡ie cu efecte
peisagistice remarcabile, care implicå cheltuieli mult mai reduse decât s-ar pårea
la prima impresie (Erasmus, 1988).
¥n practicå, numero¿i ingineri ¿i ¿efi de proiect au refuzat consultarea ¿i
sfaturile arhitec¡ilor peisagi¿ti, având convingerea fermå cå gustul lor ″artistic″
este infailibil! Oamenii acceptå ¿i recunosc cu relativå u¿urin¡å o mul¡ime de
defecte: inteligen¡å modestå, aspectul exterior banal sau defavorabil, lenea
(lipsa de hårnicie ¿i perseveren¡å), lipsa de abilitate în rela¡ii etc. Dar aproape
nimeni nu va recunoa¿te cå nu are bun-gust.

BIBLIOGRAFIE

Ando N., Terazono K., Kitazume R., Sediment removal project at Miwa dam,
XVII ICOLD, Q69 R27, Vol.II, Durban, 1994.
Delmonico J., Zeiter P., Bachofner P., Environmental protection and improvement
in the Rabenstein and Lebring hydro power schemes in Austria, XVI ICOLD, Q60 R14,
Vol.I, San Francisco, 1988.
Dimu G., Exploatarea acumulårii Cânde¿ti pe râul Buzåu în perioada de ape mari,
Lucrårile simpozionului UTCB ″Måsuri nonstructurale în domeniul gospodåririi
apelor″, Editura *H*G*A* Bucure¿ti, 1997.
Erasmus J.J., Environmental related costs in the development of water projects in
South Africa, XVI ICOLD, Q60 R44, Vol.I, San Francisco, 1988.

164
 Hauck H.H., Groundwater management in the backwater reach of Freudenau
hydropower plant, XVII ICOLD, Q 64 R63, Vol.I, Vienna, 1991.
Hirose T., Niwa K., Kunoh M., Yamashita Y., Development of reservoir water
quality tehnology using current control and filamentous algae, XVII ICOLD, Q69 R29,
Vol.II, Durban, 1994.
Ichim I., Rådoane M., Efectele barajelor în dinamica reliefului, Editura
Academiei, Bucure¿ti, 1986.
ICOLD, Sedimentation control of reservoirs, Guidelines, Bulletin 67/1989.
ICOLD, Dams and environment - geophisical impacts, Bulletin 90, 1993.
ICOLD, Dams and environment - water quality and climate, Bulletin 96, 1994.
ICOLD, Management of Water Quality, Bulletin, final draft (redactor Timblin L.O.
Jr.), în curs de apari¡ie, 2000.
Ionescu ªt., Bogan V., Alegerea volumului optim al lacurilor de acumulare pentru
amenajåri exclusiv hidroenergetice, Hidrotehnica, vol. 35, nr. 8, Bucure¿ti, 1990.
Ionescu ªt., Echizli A., Probleme de aluvionare legate de lacurile de baraj,
Simpozionul "Provenien¡a ¿i efluen¡a aluviunilor" - vol.I - Piatra Neam¡- 1992.
Ionescu ªt., Valea Sadului reservoir - A solution for multipurpose water
management-Symposium "Reservoirs in River Basin Development", Oslo, Norway, Ed.
A.A. Balkema-Rotterdam, 1995.
Ionescu ªt., Tudor A., Trandafir X., Florescu C., Prundeanu D., Silting
phenomena of gated dams reservoirs within hydroelectric developments in Romania,
XIX ICOLD Congress, Floren¡a, Q 74, R 27, 1997.
Mahiou B., Soyer G., Meunier J.P., Réalisation de barrages en milieux socio-
économiques sensibles: exemples de la diversité francaise/Dam construction in sensitive
socio-economic environments: some typical recent French examples, XVII ICOLD,
Q 64 R14, Vol.I, Vienna, 1991.
Oike S., Anyoji M., Takada T., Improvement of water quality of reservoir by
selective withdrawal and its evaluation, XVI ICOLD, Q60 R20, Vol.I, San Francisco,
1988.
Pietraru J., Halde pentru depozitarea ¿lamurilor, cenu¿ilor, zgurilor, sterilelor ¿i
de¿eurilor menajere, Editura Tehnicå, Bucure¿ti, 1982.
Stematiu D., Ionescu ªt., Siguran¡å ¿i risc în construc¡ii hidrotehnice, Editura
Didacticå ¿i Pedagogicå, Bucure¿ti, 1999.
ªelårescu M., Tecuci I., Popescu A., Aspects concerning environmental protection
at Lacul Morii reservoir, XVII ICOLD, Q69 R9, Vol.II, Durban, 1994.
Tölke F., Talsperren, Berlin, 1938.
UNESCO (Bruk S., rapporteur), Methods of computing sedimentation in lakes and
reservoirs, International Hydrological Programme, II Project, a.2.6.1. Panel, belgrad,
1985.

165
 Vlådu¡ T., Approaches to the mitigation of reservoir-induced seismicity hazards in
environmental impact assessment, XVI ICOLD, Q60 R40, Vol.I, San Francisco, 1988.
Working Group of the Swiss Committee on Large Dams, Management of
environmental impacts of hydropower in Switzerland, XVI ICOLD, Q60 R13, Vol.I,
San Francisco, 1988.
e extinse ale versan¡ilor superiori în perioade lipsite de precipita¡ii (caz întâlnit
la amenajarea hidroenergeticå Drågan– Iad, pe valea Bisericii).
În cazul realizårii construc¡iilor hidrotehnice amplasate în zone carstice sunt
necesare studii speciale ¿i dificile, care så stabileascå oportunitatea men¡inerii
amplasamentelor sau natura ¿i amploarea måsurile constructive necesare pentru
o comportare convenabilå (de regulå foarte costisitoare ¿i uneori nesigure).
7.5.3.2. Influenţe asupra izvoarelor de apă minerală şi/sau termală.
Problema posibilei influen¡e a amenajårilor hidrotehnice asupra izvoarelor
naturale de apå mineralå ¿i/sau termalå (prin diluare sau prin eliminarea surselor
de alimentare) are o importan¡å propor¡ionalå cu valoarea economicå ¿i socialå
a acestora, care în unele cazuri poate depå¿i cu mult valoarea beneficiilor aduse
de amenajare. Unele izvoare de acest tip constituie baza naturalå a existen¡ei
unui mare numår de sta¡iuni balneo-climaterice celebre pe plan mondial sau de
exploatare a surselor de apå mineralå exportatå în întreaga lume la pre¡uri
uneori foarte ridicate.
Prima ¿i cea mai importantå måsurå este realizarea unor studii foarte extinse
în fazele primare de proiectare, derulate pe perioade îndelungate (a¿a cum s-a
practicat cu succes pentru lucrårile realizate în zone apropiate de Båile
Herculane ¿i Båile Felix în ¡ara noastrå). În cazul în care studiile aratå cå
efectele nu sunt excluse, solu¡ia corectå este renun¡area la amenajare sau
modificarea proiectului ¿i adoptarea de scheme sigure.

166
 8

IMPACTUL CONSTRUCŢIILOR HIDROTEHNICE

ÎN DOMENIUL SOCIAL-ECONOMIC

8.1. REEVALUAREA UTILITĂŢILOR

ŞI FOLOSINŢELOR CONSTRUCŢIILOR HIDROTEHNICE

Impactul func¡ional (tratat în cap. 3) este în ultimå instan¡å un impact

economico-social, dar a fost eviden¡iat separat pentru cå se referå la efecte
inten¡ionate, care constituie scopul construc¡iilor hidrotehnice. În cursul
exploatårii acestora, mediul înconjuråtor natural, economic sau social se
modificå. Func¡ionalitatea proiectatå poate så devinå nenecesarå, fie din cauza
lipsei de cerere (scåderea consumurilor de energie sau apå pentru iriga¡ii,
realizarea unor surse de alimentare cu apå mai avantajoase din punct de vedere
calitativ ¿i financiar etc.), fie datoritå incapacitå¡ii de a-¿i îndeplini func¡iile
(colmatarea lacului, defectarea sau ie¿irea din func¡iune a unor echipamente sau
construc¡ii auxiliare etc.).
În asemenea situa¡ii este necesarå reevaluarea utilitå¡ilor ¿i modificarea
corespunzåtoare a construc¡iei sau a regimului såu de exploatare, atât din motive
economice, cât ¿i din motive de protec¡ie a mediului.
Un exemplu în acest sens îl constituie amenajårile realizate succesiv în
bazinul Cri¿ului Repede. Primul baraj realizat a fost Le¿u, cu un volum de lac
de 28 hm 3 , destinat emisiilor de apå pentru mårirea debitelor minime în
vederea captårii în zona Oradea. Ulterior a intrat în func¡iune, în acela¿i bazin,
barajul Drågan (V = 100 hm 3 ), iar între cele douå baraje ¿i Oradea, barajele
Luga¿u ¿i Tileagd (volume de lac cumulate de 60 hm 3 ). Este evident cå rolul
barajului Le¿u în regularizarea debitelor minime la Oradea a devenit minor,
propunându-se ca acesta så råmânå vara cu lacul plin, ceea ce ar fi fost foarte
avantajos pentru ecosistemul din lac ¿i mai cu seama pentru activitå¡ile de
agrement, puternic dezvoltate pe malurile sale. De¿i în principiu to¡i factorii
interesa¡i au recunoscut corectitudinea unei asemenea decizii ¿i de¿i toate
amenajårile sunt proprietate de stat, interese ¿i rivalitå¡i personale minore ale
deciden¡ilor au împiedicat adoptarea ¿i traducerea în practicå a acestei solu¡ii
ra¡ionale.

167
 Un alt exemplu poate fi întâlnit pe râul Arge¿, unde colmatarea totalå a
lacurilor Oie¿ti, Cerbureni ¿i Valea Ia¿ului reclamå transformarea acestora în
canale de aduc¡iune, care så permitå tranzitarea aluviunilor spre aval ¿i
depozitarea depunerilor actuale pe suprafe¡ele disponibilizate , în special a celor
din zona prizelor de apå.

8.2. PESCUITUL ŞI PISCICULTURA

8.2.1. POTENŢIALUL ECONOMIC ŞI EFECTELE AMENAJĂRILOR

8.2.1.1. Râurile interioare. Poten¡ialul de pescuit cu interes economic pe

râurile interioare din ¡ara noastrå în regim neamenajat a fost ¿i este relativ
scåzut, influen¡at în mod determinant de poluarea apelor din surse industriale
sau agricole. Interesul principal a fost cel al pescuitului sportiv, în special în
râurile de categoria I ¿i II, aflate de regulå în zone de deal ¿i munte. Amenajårile
hidrotehnice, concentrate în acelea¿i zone, au influen¡at neîndoielnic poten¡ialul
natural, dezavantajând sectoarele de râu ocolite prin deriva¡ii, dar au protejat
bazinele amonte, au creat ecosisteme lacustre cu mari perspective de dezvoltare
au avantajat sectoarele aval, prin diminuarea viiturilor catastrofale (pentru
faunå!) ¿i mårirea debitelor minime în perioade critice de secetå prelungitå.
Dezvoltarea pescuitului ¿i pisciculturii în condi¡iile amenajårii hidrotehnice
are înså un poten¡ial favorabil uria¿, care nu a fost din påcate valorificat decât
local ¿i izolat; numeroase exemple din alte pår¡i ale lumii o demonstreazå cu
prisosin¡å. Amenajarea complexå ¿i completå a bazinului râului Tenessee, sub
conducerea celebrei Tenessee Valley Authority, a condus la o cre¿tere de 50 de
ori a produc¡iei de pe¿te fa¡å de regimul natural (ICOLD 1987). Succese
spectaculoase sunt oferite de lacul Kariba ori de numeroase lacuri artificiale din
Suedia, Norvegia sau Finlanda.
Conservarea zonelor de râu cu poten¡ial foarte ridicat a dat rezultate prin
segmentarea ra¡ionalå a arealelor speciilor valoroase, a¿a cum se costatå pe
râurile Timi¿, Arge¿, Some¿ul Cald, Izvorul Muntelui, Drågan etc. (Bånårescu
¿.a., 1991). Unele måsuri structurale, cum ar fi modificarea tipului de baraje ¿i
de amenajare pe Bistri¡a moldoveneascå în amonte de Poiana Teiului, au avut
efecte benefice evidente pentru fauna piscicolå ¿i mai cu seamå pentru
conservarea popula¡iilor de lostri¡å. Måsurile de limitare a braconajului, indirect
legate de realizarea barajelor, sunt din påcate încå insuficiente.
Organizarea pisciculturii în râuri ¿i mai cu seamå în lacurile de baraj, a fost
limitatå de legisla¡ia necorespunzåtoare ¿i lipsa de colaborare între
departamentele administra¡iei de stat; s-au realizat totu¿i relativ numeroase
amenajåri, prin ini¡iative ale unor gospodari locali: viviere (Izvorul Muntelui ¿i

168
lacurile din cascada din aval de acesta, Le¿u etc.), påstråvårii (Some¿ul Cald,
Tismana aval ¿.a.), repopularea periodicå a râurilor cu salmonide pentru care s-a
limitat accesul spre zonele de reproducere. Realizarea de iazuri la coada
lacurilor, în albii påråsite sau în incintele balastierelor dupå exploatarea acestor
a råmas din nefericire în stadiul de proiect.
8.2.1.2. Fluviul Dunărea. Pescuitul în Dunåre, deosebit de interesant cu
4-5 decenii în urmå, s-a degradat continuu, în primul rând datoritå poluårii
crescânde a apelor fluviului, începând cu sursele din Germania ¿i Austria, iar
apoi din cauza unor amenajåri hidrotehnice. Îndiguirile de toate categoriile,
inclusiv în Deltå, au distrus sau au diminuat unele habitate, în special pe cele de
reproducere ¿i hranå, iar barårile succesive ale fluviului Dunårea au limitat
circula¡ia ¿i dezvoltarea unor pe¿ti valoro¿i de talie mare, între care sturionii
(morun, nisetru, cegå, påstrugå) ocupå locul cel mai important. Problemele
fluviului Dunårea, deosebit de complexe ¿i cu numeroase implica¡ii politice,
economice, sociale, ecologice constituie cu siguran¡å o chestiune europeanå,
care nu poate fi tratatå local, ruptå din contextul general. De aceea, pânå la
limpezirea prin studii aprofundate a fonomenologiei evolu¡iei fluviului, solu¡iile
de revenire la situa¡ia ini¡ialå prin måsuri locale de dezafectare a unor
amenajåri hidrotehnice sunt incerte, fårå a oferi garan¡ia ob¡inerii efectelor
scontate.

8.2.2. MĂSURI PENTRU DEZVOLTAREA PRODUCŢIEI DE PEŞTE

Dintre posibilele måsuri în scopul dezvoltårii produc¡iei de pe¿te, se vor

prezenta în continuare câteva frecvent utilizate în practica interna¡ionalå.
o Conservarea zonelor de râu cu poten¡ial piscicol foarte ridicat implicå
fie renun¡area la amenajare, fie adoptarea unor solu¡ii speciale (cazul Bistri¡ei
semnalat la §. 8.2.1.1), fie sec¡ionarea ra¡ionalå a arealelor, care conduce la
ecosisteme sånåtoase atât în amonte, cât ¿i în aval de baraj (cazul râului Timi¿,
sec¡ionat cu peste 120 de ani în urmå de cåtre barajul Co¿tei); asemenea solu¡ii
trebuie så fie adoptate pe baza unor studii de prognozå serioase ¿i suficient de
îndelungate (Bånårescu ¿.a., 1991).
o Organizarea pisciculturii în zonele amenajate prin construc¡ii
hidrotehnice trebuie realizatå prin oricare din procedeele cunoscute, adecvate
situa¡iei locale: viviere, påstråvårii, iazuri la coada lacurilor, iazuri sau bazine
amenajate în albii påråsite sau în balastiere etc. Repopularea periodicå a râurilor
pentru care s-a limitat accesul spre zonele de reproducere din amonte constituie,
de asemenea, o måsurå beneficå.

169
 o Schimbarea speciilor de pe¿te în noile ecosisteme (lacuri, zone de râu cu
regim hidrologic sau biotop modificat), astfel încât så se introducå specii mai
bine adaptate noilor condi¡ii, este o practicå curentå. Asemenea solu¡ii trebuie så
fie adoptate numai în urma unor studii anticipate serioase, deoarece practica
mondialå curentå înregistreazå pe lângå succese incontestabile (introducerea de
pe¿ti fitofagi în canale ¿i lacuri eutrofe, popularea lacurilor de munte cu påstråv
canadian specific condi¡iilor de lac etc.) ¿i o serie de insuccese, cu efecte
economice ¿i mai ales ecologice grave. Un insucces îl reprezintå introducerea în
apele lacului natural Tanganica, fårå un studiu suficient de atent ¿i în lipsa unor
precedente similare, a unor specii noi de pe¿ti algofagi din America de Sud.
Dupå curå¡area lacului de algele aflate în exces, pe¿tii, din lipså de hranå, au
devenit omnivori ¿i råpitori de temut, eliminând numeroase specii autohtone, ce
constituiau nu numai hrana de bazå a popula¡iei din regiune, ci ¿i un patrimoniu
ecologic valoros.
o Prevederea unor gråtare electrostatice la prizele de apå din lacuri este
de naturå så diminueze considerabil pierderile de pe¿te produse prin antrenare în
aduc¡iuni ¿i turbine.
O problemå deosebitå o constituie combaterea pseudoefectelor. Produc¡ia de
pe¿te are fluctua¡ii naturale cu cauze dificil de identificat, care merg în mod
obi¿nuit de la simplu la de trei-patru ori. În lipsa altor explica¡ii, beneficiarii
produc¡iei de pe¿te acuzå realizarea sau regimul de exploatare a amenajårilor
hidrotehnice. De aceea administratorii acestora din urmå trebuie så fie bine
pregåti¡i ¿i sfåtui¡i de cåtre speciali¿ti autentici, spre a nu fi în situa¡ia de a plåti
despågubiri pentru o vinå imaginarå. Cel mai adesea, dovada lipsei de influen¡å
se face prin monitorizarea în paralel a sistemului amenajat cu unul vecin în stare
naturalå; metoda se aplicå nu numai pentru produc¡ia de pe¿te, ci ¿i pentru alte
activitå¡i economice agricole din zonele limitrofe amenajårilor hidrotehnice
mari: livezi de arbori fructiferi (ca în cazul cunoscut pe valea Arge¿ului),
evolu¡ia numårului de animale (de exemplu numårul de reni în unele zone din
Suedia) etc.
o Måsurile de limitare a braconajului pot fi în unele cazuri extrem de
importante, iar administratorii lucrårilor hidrotehnice trebuie så se implice în
acest sens, chiar dacå nu au obliga¡ii legale, ci numai interese indirecte.

8.3. DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII REGIONALE

8.3.1. DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII RUTIERE

Dezvoltarea infrastructurii rutiere legatå de execu¡ia barajelor ¿i lucrårilor

hidrotehnice a avut numeroase efecte benefice: crearea de accese pentru

170
curå¡area pådurilor ¿i exploatarea ra¡ionalå a acestora, facilitarea hrånirii
animalelor sålbatice, scoaterea putregaiului din påduri, dezvoltarea economicå a
zonelor izolate, avantaje sociale (acces la ¿coli, spitale, rela¡ii culturale),
dezvoltarea turismului, facilitarea luptei împotriva incendiilor de pådure
(izolarea parcelelor, acces u¿or pentru echipele de interven¡ie ¿i materialele de
stingere).
Existå înså ¿i efecte negative: facilitarea braconajului, furtul lemnelor din
pådure, apari¡ia turismului neorganizat ¿i necivilizat, perturbarea mediului
biologic (distrugeri, poluare, incendii, zgomote).
Måsurile practicate vizeazå în special:
− evitarea zonelor pitore¿ti speciale (realizatå la noi în ¡arå prin solu¡iile
adoptate pentru protec¡ia unor obiective: cheile Cernei, Parcul Na¡ional
Retezat, cheile Corcoaiei);
− evitarea drumurilor inutile, prin combinarea drumurilor provizorii ¿i
definitive;
− studiul unor fluxuri de transport unitare, prin combinarea cu necesitå¡ile
altor utilizatori ¿i eventual acceptarea lungirii unor distan¡e de transport
(cu cheltuieli suplimentare, acceptate cu scopul protec¡iei mediului);
− analiza oportunitå¡ii modernizårii (asfaltårii) drumurilor de ¿antier, pentru
reducerea prafului (protec¡ia vegeta¡iei ¿i a zonelor locuite);
− tratarea esteticå a zidurilor de sprijin ¿i lucrårilor de artå, tratarea
taluzelor în såpåturå ¿i umpluturå cu procedee clasice ¿i moderne
(cleionaje, planta¡ii, geogrile, tratare prin împro¿care cu amestec de fibre,
påmânt, bitum ¿i semin¡e de ierburi perene speciale);
− execu¡ie îngrijitå a lucrårilor, fårå distrugerea vegeta¡iei.

8.3.2. DEZVOLTAREA ALTOR TIPURI DE INFRASTRUCTURI

o Realizarea re¡elelor de linii electrice pentru execu¡ia ¿i exploatarea

amenajårilor hidrotehnice contribuie la ameliorarea condi¡iilor de via¡å a
popula¡iei din zone izolate ¿i la crearea premiselor de dezvoltare economicå a
zonelor respective. Desigur cå acestea au ¿i forme de impact negativ (ocuparea
de terenuri, influen¡e ale câmpurilor electromagnetice, electrocutåri accidentale,
afectarea peisajului), dar efectele benefice ale electrificårii sunt fårå îndoialå
preponderente.
o Dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apå potabilå ¿i canalizåri,
realizate de regulå pentru execu¡ia marilor amenajåri hidrotehnice, contribuie nu
numai la accesul popula¡iei din zonå la un nivel de via¡å civilizat ¿i la

171
îmbunåtå¡irea stårii de sånåtate a acesteia, ci ¿i la protec¡ia mediului natural,
prin diminuarea poluårii.
Re¡elele de învå¡åmânt public (¿coli), de asisten¡å medicalå (spitale,
dispensare, policlinici), de facilitå¡i culturale (biblioteci, cinematografe, relee de
televiziune) ori de comunica¡ii (telefonie), prilejuite de regulå de ¿antierele de
construc¡ii ¿i låsate apoi ca zestre în administrarea autoritå¡ilor locale, constituie
tot atâtea efecte benefice importante pe plan local ¿i regional. Planificarea
realizårii lor în construc¡ii durabile, cu eventuale cheltuieli suplimentare,
constituie o måsurå necesarå, care poate fi avantajatå de contribu¡ii ale
autoritå¡ilor locale sau ale programelor na¡ionale de dezvoltare a zonelor
defavorizate.

8.4. OCUPAREA DE TERENURI

8.4.1. VALOAREA ECONOMICĂ A TERENURILOR

8.4.1.1. Ocuparea de terenuri agricole. Ocuparea terenurilor constituie o

problemå importantå la scarå regionalå, na¡ionalå ¿i planetarå. Un argument în
acest sens ar fi acela cå din suprafa¡a planetei 71% este ocupatå de oceane ¿i
numai 29% de uscat. Pe suprafa¡a de uscat, din punct de vedere utilitar
terenurile sunt repartizate astfel:
− teren arabil 9,5%;
− på¿uni 17,6%;
− påduri 12,2%;
− teren necultivat (aride, stâncoase, ora¿e, industrii ¿i lucråri) 38,4%;
− acoperite cu ghea¡å 22,3%.
¥n consecin¡å, numai 2,8% din suprafa¡a uscatului planetar constituie teren
arabil, care trebuie protejat cu exigen¡å.
¥n cazul amenajårilor hidrotehnice principalii ocupan¡i de terenuri sunt:
lacurile, balastierele, carierele ¿i canalele. La ocupare (expropriere) este
importantå folosin¡a actualå ¿i virtualå: arabil, fânea¡å, på¿une, silvic,
neproductiv. Clasificarea terenurilor pe categorii de proprietari, ducerea de
tratative ¿i negocieri înainte de ocupare, acordarea de despågubiri directe ¿i
indirecte proprietarilor ¿i încercarea de redare a circuitului vegetal a unor
suprafe¡e echivalente constituie opera¡iuni preliminare de mare importan¡å, a
cåror duratå poate fi foarte mare, mai mare decât cea a proiectårii ¿i execu¡iei
amenajårilor hidrotehnice.
Måsurile recomandate, dintre care unele au fost practicate cu consecven¡å
pânå în prezent, sunt:

172
 − alegerea schemelor, a amplasamentelor ¿i a solu¡iilor constructive, astfel
încât så se ocupe suprafe¡e minime de teren, pe cât posibil de calitate
inferioarå;
− realizarea de fertilizåri ¿i planta¡ii pe terenurile ocupate temporar;
− fertilizåri în compensa¡ie, pe terenuri neproductive;
− reamenajarea finalå a terenurilor ocupate temporar;
− recuperarea solului vegetal din lacuri, de sub halde ¿i de pe platformele
de organizare de ¿antier, cu reutilizarea sa în lucråri de fertilizare;
− îndiguiri ale terenurilor de la marginea unor lacuri din zona de deal ¿i
câmpie, care ar fi avut o adâncime micå de apå (solu¡ie practicatå
consecvent la quasi-totalitatea amenajårilor din asemenea zone);
− schimbarea calitå¡ii unor terenuri prin: desecåri, ridicarea nivelului pânzei
freatice, iriga¡ii, crearea de terenuri pentru agrement (cu valoare foarte
mare).
8.4.1.2. Ocuparea de terenuri ce pot conţine în subsol bogăţii minerale.
Terenurile cu bogå¡ii subterane cunoscute sau poten¡iale (petrol, minereuri), de
foarte mare valoare poten¡ialå în condi¡iile unor resurse limitate se exclud de
regulå de la ocuparea care ar împiedica exploatarea lor. Decizia asupra
admisibilitå¡ii ocupårii se ia pe baza unor informa¡ii credibile, ob¡inute prin
studii anticipate execu¡iei lucrårilor (începute cu 5-10 ani în avans pentru
lucrårile hidrotehnice importante), de cåtre Departamentul Geologiei, institu¡ie
perenå de multe decenii. Se men¡ioneazå în subsidiar cå realizarea unor lucråri
hidrotehnice (în special galerii subterane) poate contribui (¿i a contribuit
realmente) la identificarea unor zone cu con¡inut ridicat de substan¡e minerale;
în unele cazuri aceasta a condus la modificarea (cel pu¡in localå) traseelor
lucrårilor ¿i schemelor de amenajare hidrotehnicå.

8.4.2. EXPROPRIERI ŞI DESPĂGUBIRI

Ocuparea unor terenuri, fie ele agricole, fie mai cu seamå populate de a¿ezåri
umane rurale sau urbane, ridicå problema exproprierilor ¿i despågubirilor pentru
terenurile, bunurile sau locuin¡ele dezafectate; aceastå problemå a fost, din
nefericire, prost rezolvatå pânå în 1989, datoritå legisla¡iei fåcute în dispre¡ul
proprietå¡ii particulare ¿i al intereselor popula¡iei locale. S-a creat astfel
neîncrederea ¿i nemul¡umirea popula¡iei, care se manifestå în continuare, de¿i
condi¡iile s-au modificat. Într-un singur caz, în anii '70-'80, datoritå protestului
curajos al mo¡ilor din zona Câmpeni din Mun¡ii Apuseni a fost opritå realizarea
barajului Mihoe¿ti la cote înalte, care ar fi lipsit popula¡ia de pu¡inele terenuri
favorabile culturilor agricole.

173
 Legisla¡ia elaboratå dupå anul 1990, de¿i din punct de vedere a promotorului
unei investi¡ii îngreuneazå rezolvarea problemelor, este de naturå så protejeze
mediul social, înlocuind arbitrarul prin reguli echitabile ¿i posibilitatea unor
negocieri. În cazuri extreme, pentru lucråri aprobate prin lege ca fiind de interes
public, exproprierea se poate face prin hotårâre judecå-toreascå, la un plafon
maxim legal al compensa¡iilor. În orice caz, noile reguli impun existen¡a la
promotorul investi¡iei (sau la o firmå angajatå de acesta så-l reprezinte) a unui
personal specializat, pentru tratative ¿i negocieri, cunoscåtor al legii ¿i mai cu
seamå dotat cu for¡å de persuasiune ¿i inventivitate. Consecin¡ele sociale ale
exproprierilor pentru popula¡ia afectatå, precum ¿i costurile foarte mari la
investitor, justificå eforturile ce se fac pentru o derulare a problemei
exproprierilor convenabilå ambelor pår¡i. Literatura de specialitate men¡ioneazå
un exemplu semnificativ: pentru convingerea unui fermier nord-american
vârstnic ¿i fårå familie, legat de amintirile din tinere¡e, de a accepta
exproprierea, investitorul a construit pe o vale vecinå o fermå quasi-identicå
(inclusiv mormântul so¡iei decedate), angajând în plus o persoanå apropiatå
celui în cauzå pentru a-l convinge så accepte schimbul.

8.4.3. STRĂMUTĂRI DE POPULAŢIE

Stråmutårile de popula¡ie, consecin¡å directå a ocupårii unor terenuri

populate, constituie o problemå deosebit de importantå în viziunea organi-
za¡iilor interna¡ionale ¿i a båncilor finan¡atoare, consecin¡å a punctului de
vedere antropic ¿i respectårii drepturilor omului, dar ¿i amploarei deosebite a
acestora în unele zone ale globului, în special în Asia ¿i Africa (ICOLD, 1992).
De exemplu, pentru realizarea amenajårii hidrotehnice complexe de la Three
Gorges, pe râul Iangtse (China), sunt stråmuta¡i peste douå milioane de locuitori.
La realizarea amenajårilor hidrotehnice din România, probleme majore din
acest punct de vedere au existat la numai douå amenajåri: Izvorul Muntelui
(Bicaz) ¿i Por¡ile de Fier, care au fost rezolvate în general în condi¡ii civilizate,
¡inând seama de condi¡iile politice ¿i economice ale vremii.
Måsurile menite så mic¿oreze impactul social inevitabil în asemenea situa¡ii
constau în general din:
− anchete ¿i studii sociologice, antropologice, etnografice, de folclor,
privitoare la monumente etc., începute cu cel pu¡in 3-5 ani înainte de
declan¿area opera¡iunilor de stråmutare;
− måsuri operative de salvare, conservare sau consemnare a elementelor
valoroase identificate cu prilejul studiilor;

174
 − tratare anticipatå cu autoritå¡ile locale ¿i ob¡inerea acordului locuitorilor
asupra condi¡iilor de stråmutare;
− studii de teren extinse ¿i utilitå¡i realizate anticipat pentru noul
amplasament al locuin¡elor sau localitå¡ilor (care så asigure apå potabilå,
drumuri, canalizåri, energie electricå, biserici, ¿coli, cimitire);
− respectarea tipului de mediu anterior (climå, peisaj) ¿i a condi¡iilor pentru
practicarea unor obiceiuri ¿i me¿te¿uguri tradi¡ionale (olårit, lucrarea unor
obiecte în lemn sau piatrå, topirea cânepii, påstorit);
− mutarea (reconstituirea) unor monumente ¿i edificii reprezentative
(biserica satului ¿i monumentele comemorative, cimitirele inclusiv
pozi¡iile relative ale mormintelor, spa¡ii pentru târguri såte¿ti ¿i
iarmaroace etc.);
− asigurarea acceselor tradi¡ionale fårå lungirea drumurilor (uneori prin
realizarea de viaducte ¿i pasarele peste lacuri);
− dotåri noi în compensa¡ie (spitale, ¿coli, cinematografe, relee TV etc.).

8.5. INFLUENŢE ASUPRA POPULAŢIEI DIN ZONA AMENAJĂRILOR

8.5.1. PROBLEME DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Realizarea unor amenajåri hidrotehnice, în mod deosebit a marilor lacuri de

acumulare, poate crea mari probleme, în special în zonele tropicale ¿i
ecuatoriale: paludism, dezvoltarea unor parazi¡i, amestec de popula¡ii înso¡itå de
transmiterea de boli endemice etc. (ICOLD, 1992). În zonele cu climå
temperatå, în condi¡ii în care de regulå marile lacuri sunt de întinderi modeste,
efectele poten¡iale (care se realizeazå numai în anumite cazuri sau numai
temporar) au amploare mai micå, manifestându-se prin:
− schimbarea microclimatului, care antreneazå agravarea manifestårilor
unor boli (reumatism, astm); cum cei afecta¡i pot cere despågubiri, este
important ca proprietarul sau administratorul lucrårilor hidrotehnice så
aibå minime informa¡ii asupra stårii de sånåtate a locuitorilor din zonå,
spre a preveni apari¡ia pseudoefectelor;
− schimbarea surselor de alimentare cu apå, care fie pot con¡ine diverse
componente chimice în cantitå¡i ce pot fi nocive (sulfat de sodiu, iod), fie
pot fi ape infectate bacteriologic (chiar ¿i numai temporar!), poate
provoca apari¡ia unor boli endemice sau epidemice: turburåri gastro-
intestinale, gu¿å endemicå, carii dentare, calculi renali etc.;
− posibilitatea/eventualitatea apari¡iei în timpul lucrårilor a unor boli
infec¡ioase, datorate condi¡iilor specifice.

175
 Måsurile recomandate constau în principal din:
− studii anticipate asupra stårii de sånåtate a locuitorilor din zona afectatå
de execu¡ia ¿i exploatarea amenajårii hidrotehnice;
− urmårire atentå a stårii de sånåtate a popula¡iei în tot timpul execu¡iei
lucrårilor, precum ¿i în primii 3-5 ani dupå intrarea în exploatare a acestora;
− luarea unor måsuri corective, prompte ¿i energice în cazul identificårii
apari¡iei unor boli sau caren¡e de sånåtate de naturå epidemicå sau
endemicå.

8.5.2. IMPACTUL ASUPRA OCUPAŢIILOR AUTOHTONILOR

8.5.2.1. Asigurarea continuităţii meseriilor tradiţionale. Asigurarea

condi¡iilor pentru continuarea activitå¡ii popula¡iei autohtone constituie o
condi¡ie importantå în protejarea mediului social, fie cå este vorba de ramuri
economice banale (agriculturå, påstorit), fie de ramuri speciale (topit in ¿i
cânepå, planta¡ii de duzi pentru sericiculturå), dar mai cu seamå dacå este vorba
de domenii cu valoare etnograficå sau/¿i artisticå (olårit, sculpturå în lemn).
Dacå amenajarea hidrotehnicå face så disparå sau altereazå condi¡iile de
practicare a ocupa¡iilor tradi¡ionale, constituie o obliga¡ie a proprietarului
acesteia de a crea noi condi¡ii, cel pu¡in egale cu cele ini¡iale. De exemplu,
inundarea unui depozit de argilå necesarå olåritului, dacå nu existå alte surse
apropiate, implicå realizarea unui depozit artificial, cu rezerve suficiente pentru
cel pu¡in câteva decenii.
8.5.2.2. Asigurarea continuităţii meseriilor deprinse pe şantierele de
construcţii. În cursul execu¡iei lucrårilor de construc¡ie a amenajårilor
hidrotehnice importante, care dureazå cel pu¡in cinci ani (dar se prelungesc
adesea pânå la 15-20 de ani), numero¿i localnici deprind meserii specifice ¿i nu
se mai pot întoarce la ocupa¡iile anterioare. La terminarea lucrårilor, ace¿tia
preferå adesea plecarea la muncå pe un nou ¿antier, påråsindu-¿i gospodåria ¿i
familia. De aceea este importantå preocuparea pentru asigurarea de locuri de
muncå în zonå, pentru localnicii califica¡i în timpul execu¡iei lucrårilor, evitând
un exod cu probleme sociale mari, între care destråmarea unor familii.
Måsurile recomandate în asemenea situa¡ii pot avea în vedere:
− crearea în zonå de unitå¡i de produc¡ie cu profil de construc¡ii (facilitarea
ob¡inerii unor credite, concesionare sau vânzare avantajoaså a bazei
materiale) sau turistic;
− recalificare pentru meserii ce se pot practica local, în condi¡iile create prin
realizarea amenajårii (pisciculturå, exploatare ¿i între¡inere a
construc¡iilor hidrotehnice, turism, deservire);

176
 − stimularea de noi industrii ¿i ocupa¡ii locale, profitând de facilitå¡ile
create: drumuri, disponibilitå¡i de energie, alimentåri cu apå, existen¡a
unei popula¡ii calificate, vânzare sau concesionare a unor amenajåri
pentru organizare de ¿antier.
Realizarea acestor måsuri cere o pregåtire prealabilå constând din studii
sociologice ¿i de marketing, opinii, op¡iuni ¿i avize ale autoritå¡ilor locale,
colaborare cu autoritå¡ile ¿i întreprinzåtorii interesa¡i (de preferin¡å din zonå)
(ICOLD, 1992).

8.6. PROTEJAREA VESTIGIILOR CULTURALE ŞI ISTORICE

8.6.1. EFECTE ŞI PREOCUPĂRI ÎN DOMENIU

Realizarea unor amenajåri hidrotehnice poate afecta grav monumentele ¿i

vestigiile arheologice, istorice sau culturale. Pe plan mondial sunt cunoscute
marile eforturi financiare ¿i tehnice fåcute pentru salvarea unor monumente de
interes mondial, precum cele amenin¡ate prin realizarea lacului de la Assuan
(Egipt), între care se distinge complexul de la Abu-Simbel (ICOLD, 1992).
La noi în ¡arå protejarea vestigiilor culturale ¿i istorice a constituit o grijå
permanentå a proiectan¡ilor ¿i constructorilor de baraje, mai cu seamå cå unele
din aceste aveau un caracter religios, ceea ce în perioada de pânå în 1989 a
condus la cåi de salvare ocolite ¿i uneori riscante.
S-au realizat în cele mai multe cazuri cercetåri arheologice complete
anticipate (în etape), cu asigurarea fondurilor necesare. Au existat numeroase
ac¡iuni privind salvarea vestigiilor descoperite sau cunoscute, prin conservare
(Por¡ile de Fier I-ruinele podului lui Traian, castrul roman de la Turnu-Olt), prin
mutarea unor obiective (Bicaz-biserici ¿i gospodårii reconstituite din materialele
originale la Muzeul Satului din Bucure¿ti, schitul Ostrov, situat în lacul
Cålimåne¿ti pe Olt, elementele complexului de monumente de pe insula Ada-
Kaleh), prin protec¡ia altora (månåstirea Cozia) sau prin schimbarea localå a
amplasamentelor barajelor (la Turnu-Olt, adoptarea unei variante de traseu de
dig la Valea Sadului– Gorj, care så evite inundarea ruinelor unui castru roman).
Realizarea unor lucråri de cercetare geofizicå sau prin lucråri de studii
directe (foraje, galerii, pu¡uri) în zone carstice a permis depistarea, protec¡ia ¿i
chiar amenajarea unor pe¿teri.
S-a realizat salvarea unor monumente de arhitecturå, prin cercetare de cåtre
speciali¿ti (case ¡åråne¿ti, biserici mai vechi de un secol, picturå muralå veche etc.).
O scurtå prezentare a douå dintre cazurile men¡ionate poate da o imagine
mai completå asupra måsurilor de salvare ¿i conservare a unor monumente.
Astfel, barajul Cålimåne¿ti, pe râul Olt, are în vecinåtate trei asemenea
monumente (prezentate în fig. 8.1) ¿i anume:

177
1. Ruinele bine conservate ale castrului roman Arutela (anii 104-105 d.C.), a
cåror salvare a determinat alegerea pozi¡iei barajului ¿i a cotei apei în lac.
2. Månåstirea Cozia, ctitorie din anii 1387-1388 a lui Mircea cel Båtrân,
domn al ºårii Române¿ti, pentru protec¡ia cåreia s-au realizat ample
lucråri de subzidire, apåråri de mal ¿i drenaje.
3. Schitul din insula Ostrov, ctitorie din secolul XVI a Doamnei Despina,
so¡ia lui Neagoe Basarab, domn al ºårii Române¿ti între anii 1512-1521,
pentru salvarea cåruia s-a realizat supraînål¡area terenului ostrovului la o
cotå superioarå nivelului lacului ¿i ridicarea clådirii schitului la noul nivel,
cu vinciuri hidraulice, dupå execu¡ia unei funda¡ii monolit din beton armat.

350

300

7 9 9
2
4

1 8 300
3

350
a

4 10 <
6

5
0 100 200 m
b

Fig. 8.1. Vedere în plan a lacului Călimăneşti–Olt, cu siturile

şi monumentele culturale şi istorice protejate. a. zona amonte; b. zona aval;
1- lacul Turnu; 2-barajul-stăvilar Turnu; 3-centrala electrică Turnu;
4-lacul Călimăneşti; 5-barajul–stăvilar Călimăneşti; 6-centrala electrică Călimăneşti;
7-castrul roman Arutela; 8-mănăstirea Cozia; 9-lucrări de apărare
şi consolidare a zidului mănăstirii; 10-schitul Ostrov.

178
 Un al doilea exemplu se referå la încercarea de conservare a ruinelor celor
patru funda¡ii de piatrå ale podului peste Dunåre, realizat din ordinul
împåratului Traian de cåtre celebrul arhitect Apolodor din Damasc, în anii
101-102 d.C. Noile niveluri ale apei dupå execu¡ia barajului de la Por¡ile de Fier
I ar fi inundat periodic ruinele. De aceea, acestea au fost înconjurate cu incinte
etan¿e din beton armat, prevåzute cu sisteme de epuizare a apei prin pompaj,
permi¡ând men¡inerea lor la uscat ¿i o conservare convenabilå.

8.6.2. MĂSURI DE PROTECŢIE

În general, mai cu seamå dacå lucrårile hidrotehnice se realizeazå în zone

cunoscute sau pasibile de existen¡a unor monumente sau vestigii de naturå
cultural-istoricå, sunt necesare unele måsuri preliminare, ce trebuie luate încå
din primele faze ale studiului proiectului, între care se men¡ioneazå:
− cercetåri arheologice complete anticipate (în etape), pentru care trebuie så
se prevadå o perioada de lucru de cel pu¡in 3-5 ani ¿i asigurarea
fondurilor necesare (cel pu¡in par¡ial pe cheltuiala beneficiarului);
− cercetarea atentå a construc¡iilor vechi (biserici, case ¡åråne¿ti etc.) din
zona afectatå, care pot ascunde relicve cu valoare istoricå, artisticå sau
documentarå, considerate uneori monumente de arhitecturå (a¿a cum s-a
întâmplat la realizarea lacului Izvorul Muntelui– Bicaz, unde câteva
biserici ¿i gospodårii au fost demontate ¿i reconstituite la Muzeul Satului
din Bucure¿ti);
− salvarea vestigiilor descoperite, prin conservare in situ, mutare, protec¡ie,
schimbarea localå a amplasamentelor lucrårilor hidrotehnice etc.;
− acordarea unei aten¡ii deosebite la execu¡ia lucrårilor în ora¿e vechi, în
special pentru lucråri de canalizare ¿i alimentåri cu apå, care pot conduce
la descoperiri importante; este cazul a numeroase descoperiri în ora¿ul
Roma.
În zonele carstice este indicatå efectuarea de cercetåri geofizice ¿i prin
lucråri de studii pentru depistarea ¿i protec¡ia unor pe¿teri (Pe¿tera Ur¿ilor din
jude¡ul Bihor a fost descoperitå cu ocazia unor lucråri la o carierå de piatrå).
Cu ocazia cercetårilor este de dorit ca speciali¿tii etnografi sau folclori¿tii så
identifice obiceiuri ¿i produse tradi¡ionale (ceramicå specificå, ¡esåturi specifice
unei zone sau chiar cântece ¿i poezii populare) ¿i så le punå în valoare, deoarece
dupå påtrunderea personalului de execu¡ie a lucrårilor ¿i modificarea modului
de via¡å, acestea pot så disparå.

179
 8.7. ACTIVITĂŢI DE TURISM ŞI AGREMENT

8.7.1. NECESITATEA PREOCUPĂRILOR PENTRU ORGANIZAREA

ACTIVITĂŢILOR DE TURISM

Preocuparea pentru dezvoltarea activitå¡ilor de turism ¿i agrement este nu

numai de dorit, ci chiar obligatorie, deoarece cu sau fårå voia realizatorilor,
crearea lacurilor atrage inevitabil asemenea activitå¡i. Neorganizate, acestea
produc pagube: poluare, gunoaie, distrugerea vegeta¡iei, incendii de pådure,
afectarea peisajului, folosirea haoticå a lacurilor cu risc de accidente, inconfort
prin aglomerare sau incomodare reciprocå, îmbolnåviri de la apå ¿i dejec¡ii. De
aceea, activitatea trebuie organizatå de cåtre institu¡ii cu personal competent,
specializat, care så asigure respectarea unor reguli elementare de igienå ¿i så
impunå un comportament civilizat.
Organizarea turismului ¿i a unor activitå¡i de agrement ¿i odihnå are efecte
benefice importante: beneficii sociale generale, beneficii ale administratorului
lucrårii hidrotehnice ¿i ale organiza¡iilor de turism asociate, întårirea economiei
locale ¿i generale, fixarea ¿i asigurarea prosperitå¡ii localnicilor, efecte
ecologice favorabile.
Un exemplu remarcabil îl oferå modul de organizare a acestor activitå¡i în
cadrul sectorului hidroenergetic din cunoscuta regie na¡ionalå Electricité de
France (EDF), care produce aproximativ 20% din energia electricå a Fran¡ei,
cantitate practic egalå cu produc¡ia totalå de energie electricå din România
(Houis ¿. a., 1988). Acest sector ob¡ine 7% din beneficiile sale din activitå¡i de
turism ¿i agrement, organizate pe 140 mari lacuri de baraj, incluse în circuit
turistic (din totalul de 275 baraje administrate), dispunând de 27.500 ha de luciu
de apå, incluzând 450 centrale electrice cu atribu¡ii specifice ¿i regim de
func¡ionare subordonat în sezonul turistic tocmai satisfacerii maxime a
exigen¡elor de agrement. EDF de¡ine ¿i administreazå spa¡ii de cazare (hoteluri,
cabane, vile) ¿i utilitå¡i specifice: baze sportive proprii, închirieri de
ambarca¡iuni ¿i materiale sportive, expozi¡ii permanente ¿i vizite organizate în
centralele electrice, reclamå turisticå, transport asigurat cu autobuze proprii între
obiectivele turistice ¿i localitå¡ile apropiate sau mari parcåri amenajate lângå
autostråzile din zonå etc. Regimul de exploatare asigurå men¡inerea nivelului
apei la nivelul normal maxim; utilizarea luciului apei se supune unei
reglementåri stricte a folosin¡elor de agrement (v. tab. 8.1); pentru asigurarea
respectårii acesteia, pentru protec¡ia mediului ¿i combaterea braconajului, EDF
dispune de o poli¡ie proprie, cu atribu¡ii foarte largi pe teritoriul administrat.

180
 Tabelul 8.1
Lista suprafeţelor de apă exploatate de E.D.F. pe care pot fi practicate activităţi nautice

Nataţie Scufundări Schi nautic Planşe cu Canotaj Bărci cu Bărci cu Bărci cu

subacvatice vele vâsle motor vele

Numele Oraşul cel mai Nataţie Scufundări Schi Planşe cu Canotaj Bărci cu Bărci cu Bărci cu
lacului apropiat subacvatice nautic vele vâsle motor vele
Vieilles Forges Charleville .... • • • • • • •
Chaumeçon Avallon • • •
Plobsheim Strasbourg • • • • • • •
Crescent Auxerre • < 6 CP •
Le Refrain
Vaufrey Besançon • • • • • •
Grosbois
Dampjoux
Vouglans Oyonnax • • • • • • • •
........................ ...................... .......... .......... .......... .......... .......... .......... .......... ..........

181
Un exemplu la fel de convingåtor este dat de modul în care cunoscuta Tenessee
Valley Authority administreazå ¿i stimuleazå activitå¡ile de agrement în bazinul
râului Tenessee (SUA), extinzând domeniul de la împrejurimile lacurilor la
toatå regiunea, dispunând de exemplu de adevårate sta¡iuni pentru practicarea
sporturilor de iarnå (ICOLD, 1987).
În ¡ara noastrå, de¿i cu ocazia execu¡iei unor mari amenajåri hidroenergetice
au fost realizate cabane sau chiar sta¡iuni de odihnå (Vidra, Voineasa, Vidraru,
Le¿u-Bihor, Fântânele etc.), poten¡ialul dezvoltårii activitå¡ii de turism ¿i
agrement este departe de a fi în totalitate utilizat, în special datoritå faptului cå,
în loc så fie exploatate armonios împreunå cu lacul de acumulare, acestea au
fost transferate unor organiza¡ii interesate numai în ob¡inerea de profit imediat
sau dându-li-se o destina¡ie improprie.

8.7.2. MĂSURI PENTRU ORGANIZAREA

ACTIVITĂŢILOR DE TURISM ŞI AGREMENT

8.7.2.1. Prevederea în proiectele amenajării hidrotehnice a infra-

structurii necesare. Simultan cu proiectul amenajårii hidrotehnice este necesar
så se prevadå modalitå¡i de creare a unei infrastructuri cel pu¡in strict necesare
dezvoltårii unor activitå¡i de turism ¿i agrement, cu cheltuieli minime ¿i coeren¡å
conceptualå: spa¡iile de organizare de ¿antier (coloniile pentru cazarea
personalului de execu¡ie) pot fi proiectate pentru a deveni sta¡iuni, cabane sau
campinguri; locuin¡ele trebuie realizate în construc¡ii definitive, care prin
finisaje ulterioare så poatå deveni hoteluri confortabile; cantinele trebuie
realizate spre a putea deveni restaurante atrågåtoare; sistemele pentru alimentåri
cu apå ¿i canalizåri (prevåzute cu sta¡ii de epurare) trebuie så fie durabile ¿i så
corespundå exigen¡elor severe ale unor sta¡iuni de odihnå ¿i agrement;
platformele de organizare de ¿antier sau haldele de steril trebuie realizate, ca
pozi¡ie ¿i dimensiuni, astfel încât så poatå deveni terenuri de sport, terenuri
pentru camping (dotate cu apå potabilå, energie electricå etc.), parcuri sau
grådini.
Proiectele spa¡iilor de cazare, ca ¿i a celorlalte amenajåri în scopuri turistice,
trebuie studiate anticipat împreunå cu organiza¡iile de turism (proprii sau
independente), astfel încât så corespundå unor exigen¡e specifice ¿i så permitå
folosin¡e complexe, armonizate cu regimul de exploatare proiectat a
amenajårilor hidrotehnice. Aceste organiza¡ii de turism pot fi atrase så participe
la investi¡ie (eventual numai pentru suplimentul de investi¡ie necesar), în
condi¡ii negociate reciproc avantajoase.
8.7.2.2. Prevederi pentru dezvoltarea complexă a turismului. Concep¡ia
¿i proiectarea drumurilor de acces trebuie så satisfacå cerin¡e de bazå ale
dezvoltårii turistice: construc¡ia parcårilor ¿i refugiilor în zonele de unde pot fi

182
admirate priveli¿ti panoramice sau peisaje deosebite (belvedere), legåturi cu
obiective vecine preexistente (pe¿teri, chei, sate de interes turistic), realizarea de
obiective sau amenajåri noi (pârtii de schi, circuite ¿i facilitå¡i pentru vizitarea
amenajårii hidrotehnice), remarcarea potecilor turistice, construc¡ia unor
popasuri sau refugii pe traseele turistice montane lungi, tipårirea, difuzarea ¿i
afi¿area de hår¡i ori ghiduri turistice ale regiunii învecinate etc.
În zonele montane, în care apa lacurilor este relativ rece chiar ¿i în miezul
verii, se recomandå amenajarea de bazine ¿i piscine, cu apå mai caldå, care pot
fi cu mare u¿urin¡å între¡inute ¿i primenite. Unele asemenea bazine pot utiliza
pår¡i ale unor construc¡ii tehnologice.
În zonele în care investitorul dispune de terenuri excedentare, eventual
disponibilizate prin dezafectarea unor construc¡ii sau amenajåri provizorii
(platforme tehnologice, foste balastiere sau cariere etc.), una din solu¡ii este
parcelarea terenului ¿i vinderea sau concesionarea acestuia în scopul construirii
unor case de vacan¡å, dispunând de dotåri elementare (apå, canalizare, energie
electricå), ceea ce le ridicå valoarea.
8.7.2.3. Prevederi în exploatarea amenajărilor hidrotehnice, destinate
favorizării activităţilor de agrement. Una dintre måsurile fundamentale pentru
utilizarea lacurilor de baraj în scopuri de agrement este men¡inerea nivelului
apei în lacuri la nivelul normal maxim în sezonul turistic (mai-septembrie).
Pentru lacurile a cåror folosin¡å dominantå este producerea de energie electricå,
aceastå restric¡ie nu induce practic pagube.
La mai toate lacurile artificiale (ca de altfel ¿i la numeroase lacuri naturale),
amenajarea acceselor la apå (cu pasarele, pontoane, pun¡i pozate pe teren etc.)
este foarte necesarå, deoarece accesul pe terenul pietros sau înåmolit al
malurilor este dificil ¿i periculos.
O problemå de cea mai mare importan¡å este reglementarea folosin¡elor
lacului în scopuri de agrement, eventual pe zone ¿i perioade, în raport de câteva
criterii restrictive:
− calitatea necesarå a apei la utilizatori (de exemplu dacå sursa este
destinatå producerii de apå potabilå, restric¡iile merg de la interzicerea
ambarca¡iunilor cu motor, pânå la interzicerea totalå a accesului la apå ¿i
instituirea pe maluri a unei zone de protec¡ie sanitarå);
− interac¡iunea folosin¡elor de agrement (spre a evita accidentele ¿i
incomodårile reciproce);
− crearea unei zone de siguran¡å la baraj ¿i prize;
− protejarea altor folosin¡e existente pe lac (viviere, zone piscicole).
Existå foarte multe exemple de asemenea reglementari (uneori obligatorii) în
numeroase zone ¿i ¡åri. Pentru edificare, în tabelul 8.1, s-a reprodus prima parte
a ″listei suprafe¡elor de apå exploatate de EDF, pe care pot fi practicate activitå¡i

183
nautice″, care cuprinde toate cele 140 de lacuri men¡ionate (Houis ¿. a.,
1988).
Poate fi avutå în vedere organizarea vizitårii obiectivelor hidrotehnice ¿i
energetice. În Fran¡a, acela¿i EDF a organizat adevårate muzee tehnice,
expunând piese ¿i subansamble din magaziile de piese de rezervå (turbine,
generatoare etc.), completate cu scheme ¿i panouri animate care explicå
func¡ionarea uzinei, ob¡inând astfel nu numai beneficii, ci ¿i sensibilizarea
opiniei publice în favoarea amenajårilor hidroenergetice.

BIBLIOGRAFIE

Bånårescu P., Tatole V., Ionescu ªt., Determination of compensation flow

recordment downstream the dams of hydroelectric development in relation to the
evolution of the aquatic fauna, XVII ICOLD Congress, Q 64, R 30, Vienna, 1991.
Houis J., Martin X., Morin J.P., Evrard J., Insertion réussie de retenues dans leur
environnement, XVI ICOLD, Q60 R23, Vol.I, San Francisco, 1988.
ICOLD, Dam projects and environmental success, Bulletin 37, 1987.
ICOLD, Dams and environment socio - economic impacts, Bulletin 86, 1992.

184
 9

PARTICULARITĂŢI ALE IMPACTULUI UNOR TIPURI

SPECIALE DE CONSTRUCŢII HIDROTEHNICE
ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

9.1. BAZINE DE RETENŢIE PENTRU APELE REZIDUALE

SAU MATERIILE DEPUSE HIDRAULIC

9.1.1. BAZINE DE APĂ CALDĂ

Adesea, marile întreprinderi cu procese tehnologice calde depoziteazå apa de

råcire a instala¡iilor industriale în bazine speciale, în vederea unei råciri
suplimentare (peste cea ob¡inutå în instala¡ii de råcire intensivå), fie în vederea
recirculårii (pentru instala¡ii în circuit închis), fie pentru emisia controlatå, în
vederea evitårii poluårii termice a râurilor (pentru instala¡ii în circuit deschis).
În asemenea bazine, procesele biologice ale plantelor sau ale organismelor
animale poikiloterme se produc cu vitezå mare, conform legii lui Van't Hoff:
pentru fiecare +10 o C , viteza reac¡iilor chimice se dubleazå. Consecin¡ele
constau în dezvoltare explozivå a microorganismelor ¿i algelor, infestarea apei
cu materie organicå ¿i înråutå¡irea func¡ionårii sistemului hidrotehnic.
Posibilele måsuri pot avea în vedere:
− råcirea artificialå intenså (crearea de curen¡i, aerarea apei, amestecul cu
apå rece);
− introducerea de substan¡e chimice care împiedicå dezvoltarea organicå
(ca de exemplu sulfatul de cupru), dar care produc poluarea chimicå a
emisarului.
O solu¡ie nouå, mai pu¡in obi¿nuitå, constå din amenajare în bazine a unor
ferme de alge. În Japonia, algele cultivate servesc alimenta¡iei popula¡iei în
locul algelor marine, cu un succes deosebit, iar alte ¡åri, algele servesc
producerii de metanol (alcool), utilizat drept carburant, ca de exemplu în
Brazilia, unde este amestecat cu benzinå în propor¡ie de 40%. Solu¡ia este de
analizat ¿i pentru unele situa¡ii din ¡ara noastrå.

185
 9.1.2. BAZINE DE RETENŢIE A SUBSTANŢELOR POLUANTE
ŞI DEŞEURILOR LICHIDE

Unele industrii produc substan¡e chimice reziduale care nu pot fi epurate

(acizi, cianuri, fenoli etc.). Acestea sunt adesea depozitate în bazine, uneori de
tip lac de baraj, în diferite scopuri, ca de exemplu: evacuare controlatå numai în
perioade de ape naturale mari, în scopul realizårii unei dilu¡ii acceptabile, pentru
evacuare periodicå în scopul depozitårii sau anihilårii. Eventualele defec¡iuni
sau avarii apårute la asemenea construc¡ii pot avea urmåri catastrofale asupra
mediului înconjuråtor, nu numai local, ci ¿i pentru întreg bazinul hidrografic din
aval.
Måsurile de mare severitate ¿i exigen¡å trebuie så aibå în vedere:
− asigurarea de condi¡ii de siguran¡å a construc¡iilor ¿i instala¡iilor (în
proiectare, execu¡ie ¿i mai cu seamå în exploatare) la un nivel superior,
corespunzåtor unor construc¡ii de clasa I ¿i de categorie de risc A,
indiferent de caracteristicile geometrice sau de altå naturå ale digurilor
sau barajelor;
− etan¿area perfectå a bazinelor de tip lac, eventual inclusiv fundul (pentru
care se pot utiliza cåptu¿eli din beton bituminos sau din covoare sintetice
sudate);
− izolarea perfectå de apele subterane, prin realizarea unor pere¡i exteriori
etan¿i în zona de funda¡ie, înso¡itå de realizarea unor drenaje colectoare
pentru toate apele infiltrate prin ace¿tia, cu retrimiterea în bazin sau
tratare chimicå (dacå este posibil).

9.1.3. IAZURI DE DECANTARE

Numeroase de¿euri industriale solide sunt evacuate pe cale hidraulicå (în

suspensie) ¿i depozitate prin decantare în iazuri, realizate constructiv fie în
bazine de coastå, fie în lacuri de baraj. Cele mai obi¿nuite reziduuri astfel
depozitatele sunt cele de la sta¡iile de preparare din industria minierå (de regulå
¿lamuri de la sta¡iile de flota¡ie a minereurilor metalifere) ¿i cenu¿ile de la
centralele electrotermice pe cårbune.
Importantele caracteristici ale acestor iazuri sunt urmåtoarele:
− materialele de construc¡ie provin de regulå din reziduuri (selec¡ionate sau
nu);
− umplutura este constituitå din materiale foarte fine, permanent sau pe
perioade foarte lungi aflate sub nivelul apei, foarte vulnerabile la procese
de lichefiere;

186
 − chiar dupå oprirea depunerilor, pierderea apei este foarte lentå, materialul
råmânând în stare semi-lichidå timp de decenii;
− drenarea depunerilor este foarte dificilå, datoritå fine¡ii granulelor ¿i
înfundårii filtrelor inverse;
− varietatea tipurilor constructive ¿i a condi¡iilor de execu¡ie este deosebit
de mare;
− caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor nu pot fi determinate cu
anticipa¡ie decât în mod orientativ, întrucât ele rezultå pe parcursul
execu¡iei, în urma unui proces tehnologic variabil în timp, inclusiv în
ceea ce prive¿te sursele de materie primå;
− apele din iaz con¡in de regulå substan¡e chimice poluante, fie de la
procesele tehnologice de preparare ¿i flota¡ie a minereurilor (printre care
adesea cianuri), fie din cårbuni ar¿i, cu pH foarte variabil, în func¡ie de
procesul tehnologic (de la pH=3 la pH=11).
Detalii privind problematica iazurilor de decantare pot fi gåsite în literatura
de specialitate (Pietraru, 1982; ICOLD, 1982; ICOLD, 1989; ICOLD, 1994;
ICOLD, 1995; ICOLD, 1996; ICOLD, 1996).
Existen¡a unor asemenea depozite dateazå încå din antichitate. Câtå vreme
acestea s-au limitat la dimensiuni mici, sub 20 m înål¡ime de reten¡ie,
problemele tehnice au fost rezolvate pe cale empiricå sau de cåtre ingineri
mineri, fårå a se înregistra accidente. În ultimii 50 de ani, numårul unor
asemenea lucråri a crescut vertiginos, performan¡ele tehnice au depå¿it înål¡imi
de 100 m ¿i au apårut numeroase avarii, unele cu consecin¡e deosebit de grave
(dintre care unul ¿i în România, la iazul de la Certej). Drept urmare, analizând
cauzele profunde ale acestor situa¡ii, iazurile de decantare a de¿eurilor solide au
fost oficial trecute în rândul construc¡iilor hidrotehnice, fiind tratate dupå
regulile ¿i exigen¡ele specifice acestora.
Din punct de vedere al impactului asupra mediului, se deosebesc douå tipuri
principale de iazuri:
− iazuri în albie (realizate prin baraje, în cuvete naturale), la care existå ¿i
problema evacuårii apelor mari naturale;
− iazuri independente de albii (amenajate în bazine îndiguite, pe terenuri de
¿es sau de coastå).
• Efectele poten¡iale (posibile ¿i înregistrate) cel mai adesea întâlnite sunt
urmåtoarele:
− poluarea apelor folosite la transportul hidraulic al materiilor solide
depozitate, care de regulå devin foarte agresive din punct de vedere al
degradårii metalelor sau/¿i betoanelor;
− exfiltra¡ii de ape poluate, care infesteazå apele freatice;

187
 − pierderea stabilitå¡ii la alunecare a taluzelor (uneori prin lichefierea
umpluturii), urmatå de acoperirea unor terenuri ¿i mai cu seamå de
poluarea fizicå ¿i chimicå a apelor de suprafa¡å (ca în cazul iazului de la
Societatea ″Aurul″ din Baia Mare, în anul 2000);
− poluarea apelor din aval, cu ocazia evacuårii apelor mari, prin antrenarea
materialului fin din depozit; dacå evacuarea se face cu depå¿irea
capacitå¡ii evacuatorilor proiecta¡i, prin deversare peste coronament,
antrenarea de material ¿i poluarea pot atinge propor¡ii catastrofale;
− poluarea aerului cu praf dupå abandonare, prin antrenarea de cåtre vânt a
materialului fin de pe suprafa¡a depozitului.
Måsurile recomandate pentru eliminarea sau diminuarea efectelor poten¡iale
trebuie adecvate fiecårei situa¡ii concrete în parte ¿i constau în principal din:
− revizuirea proceselor tehnologice, în vederea mic¿orårii la minimum a
apelor captate ¿i restituite;
− recircularea apei de transport, cu adaos de apå proaspåtå numai pentru
compensarea pierderilor din circuit;
− organizarea ¿i gruparea unor depozite de de¿euri diferite (sau amestecarea
cu ape reziduale), în vederea diminuårii efectelor prin neutralizåri
reciproce;
− etan¿are perfectå a cuvetelor împotriva infiltrårii în pânze freatice,
inclusiv prin etan¿are eventualå a fundului acestora, utilizând straturi de
argilå compactatå, cåmå¿uieli din beton bituminos sau covoare din
material sintetic;
− drenarea, captarea ¿i tratarea apelor exfiltrate din iaz;
− controlul calitå¡ii apei vårsate în emisari sau infiltrate în pânzele freatice
¿i neutralizarea chimicå a acestora;
− mårirea debitului de diluare în emisar sau în pânzele freatice, prin
alimentarea suplimentarå din surse curate;
− calcule de stabilitate ¿i tratare constructivå dupå regulile obi¿nuite în
realizarea marilor baraje, cu avizare de specialitate corespunzåtoare;
− evacuarea apelor mari prin captare amonte ¿i conducerea spre emisar prin
galerii sau canale de coastå, conform schi¡ei principiale din figura 9.1;
asemenea solu¡ii implicå de regulå costuri mari, dar sunt justificate dacå
riscurile sunt ¿i mai mari (zone aval populate sau adåpostind ecosisteme
importante);
− amplasarea iazurilor la distan¡e mari de zone populate ¿i evitarea
amplasårii în amonte de zone în care existå exigen¡e severe privind
calitatea apei;

188
 − stabilizare particulelor fine de pe suprafa¡a iazurilor împotriva antrenårii
de cåtre vânt, prin:
- acoperirea cu teren vegetal ¿i vegeta¡ie, dupå abandonare (încetarea
depunerilor); în acest scop, terenul vegetal din ampriza iazurilor
trebuie colectat ¿i depozitat înainte de începerea depunerilor;
- påstrarea umedå (sau acoperitå cu apå) a suprafe¡ei în perioada de
exploatare (depunere de steril);
- realizarea unor perdele de protec¡ie, prin plantarea de arbori, arbu¿ti,
ierburi perene etc., din specii repede crescåtoare rezistente la ac¡iunea
substan¡elor din halde.

↓
°
↓
←
→
° ↑
↓ ″
±
Fig. 9.1. Schema evacuării apelor mari la un iaz de decantare a sterilului
amplasat în albie. 1–corpul de rezistenţă al iazului; 2–suprafaţa finală a iazului;
3–limita iazului la un moment dat în cursul exploatării; 4-baraje de captare a apelor mari;
5–galerii de tranzit a apelor mari; 6–canal de coastă; 7–canal rapid,
inclusiv disipator de energie.

9.2. LUCRĂRI HIDROTEHNICE SUBTERANE

Din punct de vedere al impactului asupra mediului, deosebim douå tipuri

principale de construc¡ii hidrotehnice subterane:
− construc¡ii hidrotehnice sub presiune (aduc¡iuni în galerii ¿i tunele,
conducte îngropate, centrale electrice subterane, noduri de presiune a
centralelor hidroelectrice);
− construc¡ii hidrotehnice cu nivel liber (galerii ¿i tunele de fugå, de
aduc¡iune ¿i de deviere a apelor, conducte sau canale închise îngropate
pentru orice folosin¡e etc.).

189
 Problema efectelor construc¡iilor hidrotehnice subterane este importantå nu
atât prin gravitatea acestora, ci mai cu seamå prin extinderea lucrårilor; numai
amenajårile hidroenergetice însumeazå peste 600 km de galerii, aproximativ
50% pentru fiecare tip.
Efectele poten¡iale principale sunt specifice fiecårui tip de construc¡ii
hidrotehnice:
− la cele sub presiune, exfiltra¡iile, cu diferite efecte secundare: alunecåri de
teren (cazul nodului de presiune de la CHE Lere¿ti), umectåri de pante
(cu efecte asupra ecosistemelor), înghe¡ul apelor exfiltrate cu formare de
masive de ghea¡å (cazul aduc¡iunii principale de la CHE Sadu V);
− la cele cu nivel liber: drenaj involuntar, secarea izvoarelor (cazul de la
CHE Drågan-Reme¡i, pe Valea Bisericii), deforma¡ii ale terenului (al
cårui echilibru interior se modificå prin dispari¡ia apelor subterane, sub
presiune), captåri nedorite de ape subterane naturale sau de originå
antropicå.
Posibilele måsuri pentru eliminarea sau diminuarea unor asemenea efecte
sunt constituie în fond din respectarea unor reguli ¿i prescrip¡ii obi¿nuite la
proiectarea acestor construc¡ii, cu men¡iunea cå grija pentru aplicarea lor trebuie
så fie deosebitå în condi¡ii naturale favorizante (medii permeabile, geologie
structuralå nefavorabilå stabilitå¡ii, ecosisteme terestre valoroase în zonå); se
men¡ioneazå dintre acestea:
− realizarea unor studii de teren detaliate pe întregul traseu, continuate ¿i
definitivate în cursul execu¡iei lucrårilor (studiile anticipate fiind inerent
sumare);
− alegerea unor trasee care asigurå o acoperire suficientå pentru galerii cu
presiune mare (minimum de 1,3 ori contrapresiunea din greutatea
acoperirii, pe direc¡ia cea mai dezavantajoaså);
− realizarea unor betoane de bunå calitate la cåmå¿uieli, realizare unor
injec¡ii în rocå corespunzåtoare situa¡iei, iar în caz extrem, blindarea
interioarå;
− montarea unor aparate de måsurå ¿i control potrivite, corect amplasate ¿i
suficiente pentru depistarea timpurie a exfiltra¡iilor;
− în cazuri speciale (mai cu seamå pentru noduri de presiune), drenarea
exterioarå a construc¡iilor subterane sub presiune (ceea ce constituie o
solu¡ie scumpå, dar de analizat în cazul în care stabilitatea versan¡ilor din
zonå este într-un domeniu critic);
− în mod secundar, realizarea galeriilor ¿i tunelurilor reclamå amenajarea
haldelor de steril ¿i amenajarea portalelor, ferestrelor de atac ¿i
platformelor de organizare a execu¡iei, de regulå numeroase ¿i amplasate

190
 în zone cu impact nefavorabil asupra mediul înconjuråtor (pe våi înguste
în zone montane).

9.3. CANALE HIDROTEHNICE

Canalele de aduc¡iune, adesea cu nivele ale apei superioare terenului

înconjuråtor, au efecte asupra mediului similare cu cele ale barajelor; cele cu
nivelul apei inferior nivelului apelor freatice din zonå au un efect similar ce cel
al drenurilor. De regulå de dimensiuni longitudinale mari, canalele hidrotehnice
sec¡ioneazå arealele speciilor de animale terestre având un mediu înconjuråtor
eficient mare.
Principalele efecte specifice canalelor hidrotehnice sunt:
− oprirea sau îngreunarea circula¡iei peste canal a oamenilor, animalelor
domestice (spre locuri de på¿unat) ¿i animalelor sålbatice; acest efect
poate fi extrem de important pentru canalele de lungime mare;
− dezvoltarea unei vegeta¡ii ¿i faune specifice (în special alge), cu
consecin¡e func¡ionale (mårirea pierderilor de sarcinå), de mediu ecologic
(eutrofizare) ¿i de aspect;
− influen¡area nivelului apelor subterane, prin ridicare (în cazul
exfiltra¡iilor) sau coborâre (în cazul func¡ionårii ca drenaj);
− afectarea peisajului (în special prin realizarea pereelor de beton);
− inducerea unui risc de avarie cu scurgeri importante de apå (inunda¡ii sau
chiar pierderi de vie¡i omene¿ti), dacå nivelul apei este situat deasupra
terenului ¿i/sau a unor localitå¡i sau locuin¡e;
− risc de înec datoritå ie¿irii dificile sau imposibile din canal (pentru
oameni ¿i animale).
Måsurile specifice recomandate pentru ameliorarea impactului asupra
mediului sunt, în linii generale, urmåtoarele:
− tratarea tehnicå a digurilor canalelor în eleva¡ie dupå toate regulile
obi¿nuite la baraje, inclusiv lucråri de etan¿are ¿i drenaj în lungul lor;
− prevederea digurilor cu aparate de måsurå ¿i control, care så permitå
interven¡ii în exploatare în locul ¿i la momentul oportun;
− prevederea de poduri, pasarele ¿i pasaje pentru animale, suficiente ¿i
adecvate scopului; pentru animalele sålbatice, pozi¡ia ¿i alcåtuirea
trecerilor trebuie discutatå cu un specialist ¿i amelioratå în exploatare, pe
baza unor observa¡ii;
− înlocuirea pereelor de beton cu protec¡ii vegetale sau mixte (de câte ori
este posibil);

191
 − realizarea de scåri sau rampe de ie¿ire din canal, pentru oameni ¿i
animale, la distan¡e convenabile (câteva sute de metri).

9.4. CONSTRUCŢII DE CANALIZARE ŞI EPURARE A APELOR

Re¡elele de conducte ¿i canale pentru alimentåri cu apå ¿i canalizare urbanå,

ca ¿i sta¡iile de tratare a calitå¡ii apei, au efecte func¡ionale benefice pentru
mediul înconjuråtor, fiind în fond construc¡ii destinate protec¡iei acestuia.
Condi¡ia esen¡ialå pentru realizarea func¡iei este înså buna lor func¡ionare; în
caz contrar sunt posibile efecte negative poten¡ial foarte grave, cunoscute de
cåtre cei ce lucreazå în domeniu.
Efectele (respectiv problemele speciale) ce pot så aparå la execu¡ia ¿i
exploatarea acestor construc¡ii sunt relativ numeroase, mai ales dacå mediul de
construc¡ie are caracteristici neobi¿nuite (ape subterane cu nivel înalt, chiar ¿i
temporar, terenuri afuiabile ori instabile etc. ¥n continuare se men¡ioneazå
câteva dintre acestea:
− execu¡ia (sau repara¡ia) re¡elelor în ora¿e produce poluare fizicå ¿i
stânjenirea confortului popula¡iei ¿i a activitå¡ilor urbane (în special
transporturilor);
− posibilitatea infectårii apei potabile (prin comunica¡ii inverse între
re¡elele incorect pozate ¿i neetan¿e sau prin ridicarea nivelului apelor
subterane);
− posibilitatea inundårii subsolurilor clådirilor în cazul spargerii
conductelor de apå sau a înfundårii unor colectoare de canalizare;
− lipsa de etan¿eitate a celor douå sisteme în zone limitate poate conduce la
antrenarea materialului fin din teren în canalizare ¿i la apari¡ia unor goluri
sub îmbråcåmintea stråzilor, urmatå de pråbu¿irea (uneori nea¿teptatå) a
acesteia;
− proasta func¡ionare a sta¡iilor de epurare poate avea efecte secundare
grave asupra sånåtå¡ii popula¡iei.
Måsurile particulare legate de aceste efecte constau în buna execu¡ie ¿i
exploatare, astfel se men¡ioneazå:
− realizarea unor lucråri de foarte bunå calitate, atent executate, controlate
¿i recep¡ionate (în special datoritå faptului cå lucrårile de între¡inere ¿i
repara¡ii sunt foarte dificile ¿i costisitoare);
− urmårirea ¿i controlul riguros în exploatare;
− curå¡area periodicå a colectoarelor, mai ales a celor de dimensiuni mici;
− la sta¡iile de tratare utilizarea unui personal de înaltå calificare.

192
 9.5. CONSTRUCŢII DE RECUPERARE A UNOR TERENURI
IMERSATE SAU INUNDABILE

Existå numeroase lucråri hidrotehnice a cåror destina¡ie este men¡inerea la

uscat a unor terenuri aflate permanent sau temporar sub nivelul apelor (de
suprafa¡å sau subterane). Asemenea lucråri sunt sau au fost în func¡iune ¿i în
¡ara noastrå, în numeroase zone sau obiective, dintre care cele mai cunoscute
sunt cele din balta Bråilei, Delta Dunårii, lacul Brate¿, lacul Greaca. Din punct
de vedere ecologic efectele acestora sunt puternic controversate. Impactul
asupra mediului nu este înså datorat construc¡iilor hidrotehnice în sine (diguri
de påmânt), ci faptului cå teritorii aflate în stare sålbaticå, cu ecosisteme
naturale interesante ¿i particulare, au fost înlocuite de sisteme antropice, în
general destinate culturilor agricole. Se exprimå opinia cå solu¡ia este corectå
dacå beneficiile (traduse în hranå pentru popula¡ie) sunt importante, iar
ecosistemele dispårute aveau valoare modestå sau puteau fi regåsite în zone
învecinate (cum este probabil situa¡ia bål¡ii Bråilei). Dacå înså ecosistemele au o
valoare deosebitå (¿i mai ales dacå ¿i beneficiile sunt îndoielnice), solu¡ia este
inadmisibilå. Acesta este cazul amenajårilor din Delta Dunårii; dupå ce acest
teritoriu a fost declarat ″Rezerva¡ie a Biosferei″ sub protec¡ie interna¡ionalå, au
fost începute lucråri dificile de refacere a mediului, dinainte de 1960, dupå un
model cât mai apropiat de starea naturalå cunoscutå.
Pårerea cå toate amenajårile hidrotehnice de acest gen sunt inadmisibile nu
este justificatå. Un exemplu remarcabil în acest sens este amenajarea golfului
Zuiderzee din Olanda (ICOLD, 1989), realizatå în etape (1919, 1927, 1932 ¿i în
continuare). Prin amenajare, în locul unor întinderi de apå salmastrå, cu
salinitate foarte variatå în timp, s-au creat o serie de incinte (poldere) care
adåpostesc un lac cu apå dulce cu o suprafa¡å de 3.750 km 2 ¿i o serie de
terenuri destinate agriculturii (1930-20.000 ha; 1942-48.000 ha; 1957-54.000ha;
1968-43.000 ha). Totalul suprafe¡elor de uscat ob¡inute reprezintå aproape o
cincime din suprafa¡a ¡årii. Obiectivele scontate ¿i realizate au fost: protec¡ia
contra furtunilor (prin realizarea a 30 km dig de lac ¿i 300 km dig maritim),
înlocuirea apei salmastre cu apå dulce, recuperarea unor terenuri agricole în
poldere ¿i ameliorarea legåturilor rutiere. Cel mai interesant este înså faptul cå
s-a ob¡inut unele efecte nescontate, de importan¡å deosebitå. Într-una din incinte
(destinatå ini¡ial parcelårii pentru activitå¡i de agrement ¿i case de vacan¡å) a
apårut spontan, în decurs de 6-7 ani, un ecosistem nou, adåpostind cea mai mare
varietate ¿i bogå¡ie de påsåri din Europa, care ulterior a fost declarat rezerva¡ie
naturalå (de¿i este evident artificialå), ceea ce constituie un mare succes
ecologic. S-a produs de asemenea schimbarea ocupa¡iilor popula¡iei în sensul
diversificårii ¿i calificårii superioare (anterior, activitatea preponderentå era
pescuitul), apari¡ia unei zone de agrement cu calitate nea¿teptat de bunå ¿i

193
amploare europeanå (ajunså ulterior în contradic¡ie cu rezerva¡ia naturalå
men¡ionatå), precum ¿i o legåturå fericitå cu depoluarea Rhinului.
De aceea, luarea unor decizii sau a unor måsuri trebuie så fie precedatå de
studii anticipate extinse ¿i multidisciplinare, iar måsurile recomandate trebuie så
fie complexe ¿i corelate (lucråri de închidere, depoluare, împåduriri, drumuri,
turism, arii de rezerva¡ie naturalå etc.).

9.6. CONSTRUCŢII PORTUARE ŞI COSTIERE

Pentru construc¡iile de porturi existente, principala problemå de mediu o

constituie poluarea. La construc¡ia de porturi noi, apar probleme complexe
privind amplasarea fa¡å de curen¡i, orientarea fa¡å de vânturile dominate ¿i
rela¡ia cu plajele ¿i zonele turistice din zonå.
Pentru construc¡iile de apårare a plajelor, problema rela¡iei cu mediul este
dominatå de fenomenele de erodare, foarte accentuate în ultimele decenii în
numeroase zone ale globului, inclusiv la Marea Neagrå. Cauzele probabile
constau în dezechilibre în aportul de aluviuni, modificåri în regimul vânturilor
¿i modificarea curen¡ilor marini, cu varia¡ii periodice multianuale (datorate, se
pare mult discutatului fenomen El Niño).
Având în vedere specificitatea problematicii, controversele privind cauzele,
insuficienta capacitate de modelare a fenomenelor ¿i faptul cå o serie de solu¡ii
au dat satisfac¡ie numai în condi¡ii particulare, în continuare nu se va insista
asupra acestor probleme, care trebuie abordate separat, cu aprofundarea
domeniului.
Se men¡ioneazå înså o problemå deosebit de importantå în lume ¿i în
România, mai cu seamå având în vedere situa¡ia litoralului românesc, ¿i anume
evacuarea apelor uzate în zona litoralului. În fiecare situa¡ie în parte este
necesarå proiectarea, execu¡ia, exploatarea, monitorizarea rezultatelor ¿i corec¡ia
parametrilor pe baza unor studii complexe ¿i multidisciplinare, care trebuie så
aibå în vedere o tratare severå a apelor reziduale înainte de deversare ¿i
stabilirea atentå a condi¡iilor de evacuare (distan¡a de la ¡årm, adâncimea gurilor
de descårcare etc.), ¡inând seama de curen¡ii probabili în diferite perioade.

BIBLIOGRAFIE

ICOLD, Manual on tailings dams, Bulletin 45, 1982.

ICOLD, Dams and environment-the Zuiderzee damming, Bulletin 66. 1989.
ICOLD, Tailings dam safety-guidelines, Bulletin 74, 1989.

194
 ICOLD, Tailings dams design of drainaje-review and recommandations, Bulletin
97, 1994.
ICOLD, Tailings dams and seismicity-review and recommandations, Bulletin 98,
1995.
ICOLD, Tailings dams and environment. Review and recommendations, Bulletin
103, 1996.
ICOLD, A guide to tailings dams and impoundments design-construction use and
rehabilitation, Bulletin 106, 1996.
Pietraru J., Halde pentru depozitarea ¿lamurilor, cenu¿ilor, zgurilor, sterilelor ¿i
de¿eurilor menajere, Editura Tehnicå, Bucure¿ti, 1982.

195
 10

EVALUAREA IMPACTULUI CONSTRUCŢIILOR

HIDROTEHNICE ASUPRA MEDIULUI

10.1. CADRUL LEGAL

10.1.1. REGLEMENTĂRI LEGALE EXISTENTE

Din punct de vedere al politicii generale a statului privind protec¡ia mediului

înconjuråtor, existå conven¡ii interna¡ionale sub egida Organiza¡iei Na¡iunilor
Unite la care a aderat ¿i România, cum sunt declara¡iile de la Stockholm (1972)
¿i Rio de Janeiro (1993). Aderarea României la Consiliul Europei implicå
alinierea la legisla¡ia ¿i normele de protec¡ie a mediului valabile în Europa, cu
termene de realizare obligatorii. În conformitate cu aceste linii politice
directoare, existå numeroase legi, reglementåri legale, standarde române (SR),
metodologii ¿i ghiduri care reglementeazå scopurile, exigen¡ele, obliga¡iile ¿i
råspunderile în domeniul protec¡iei mediului, inclusiv actele legale necesare
(documenta¡ii, studii, analize, acorduri, avize, autoriza¡ii etc.) care så ateste
îndeplinirea legii. Dintre numeroasele acte normative existente, care au legåturå
cu domeniul construc¡iilor hidrotehnice, cele mai importante ¿i semnificative
sunt:
− Legea Protec¡iei Mediului nr. 137/1995.
− Legea Apelor nr. 107/1996.
− Ordinul MAPPM nr. 125/1996-Procedura de reglementare a activitå¡ilor
economico-sociale cu impact asupra mediului înconjuråtor.
− Ordinul MAPPM nr. 278/1996-Regulament de atestare pentru elaborarea
studiilor de impact asupra mediului ¿i a bilan¡urilor de mediu.
− Ordinul MAPPM nr. 184/1997-Procedura de realizare a bilan¡urilor de
mediu.
− Ordinul MAPPM nr. 148/1997-Procedura ¿i competen¡ele de emitere a
avizelor ¿i autoriza¡iilor de gospodårire a apelor.
− Ordinul MAPPM nr. 277/1997-Normativ de con¡inut al documenta¡iilor
tehnice necesare ob¡inerii avizului de gospodårire a apelor ¿i a
autoriza¡iei de gospodårire a apelor.

197
 − STAS 4706– 88-Ape de suprafa¡å-Categorii ¿i condi¡ii tehnice de calitate.
− SR EN ISO 14001-Sisteme de management de mediu.

10.1.2. PRINCIPALELE PREVEDERI LEGALE

Aplicarea reglementårilor legale (schimbåtoare în timp, inclusiv prin

restructurarea institu¡iilor) trebuie så se facå prin consultarea directå a
documentelor primare în vigoare la un moment dat; de aceea, capitolul de fa¡å
î¿i propune så prezinte numai unele principii ¿i elemente de bazå ale acestor
reglementåri, care au ¿anse de men¡inere pe perioade suficient de îndelungate.
Întocmitå pe baza unor principii strategice menite så asigure o dezvoltare
durabilå a ¡årii, legea mediului precizeazå modalitå¡ile de implementare a
acestora, precum ¿i drepturile, obliga¡iile ¿i råspunderile tuturor celor implica¡i
în procese economice ori sociale care afecteazå mediul.
Legea stabile¿te cå investi¡iile (lucrårile) noi sau activitå¡ile existente de o
anumitå importan¡å din punct de vedere al protec¡iei mediului (din care fac
parte practic toate construc¡iile hidrotehnice, inclusiv cele de depozitare a
de¿eurilor) pot fi realizate sau/¿i exploatate numai cu aprobarea autoritå¡ilor de
stat pentru protec¡ia mediului. Aprobarea se poate materializa, dupå caz, în
acordul de mediu sau/¿i autoriza¡ia de mediu.
Acordul de mediu este un act tehnico-juridic în care sunt stabilite condi¡iile
de realizare a unui proiect sau a unei activitå¡i din punct de vedere al impactului
asupra mediului; el este necesar în cazul investi¡iilor noi, a modificårii celor
existente sau pentru anumite activitå¡i speciale, cum sunt cele legate de
gospodårirea apelor.
Autoriza¡ia de mediu este un act tehnico-juridic prin care sunt stabilite
condi¡iile ¿i parametrii de func¡ionare pentru activitå¡i existente sau pentru
unele noi, pe baza acordului de mediu; ea este necesarå pentru exploatarea
practic a tuturor construc¡iilor hidrotehnice.
Actele de mai sus se acordå pentru durate limitate de timp (de regulå cinci
ani), iar în cazul constatårii neconcordan¡ei realitå¡ii cu situa¡ia stipulatå în
documente pot fi revizuite sau suspendate.
Ob¡inerea acordului sau/¿i autoriza¡iei de mediu se bazeazå pe documente
prezentate de titularul investi¡iei sau activitå¡ii respective, documente care
cuprind printre altele: documenta¡ia de prezentare a lucrårii, avizul de
gospodårire a apelor ¿i documenta¡ia de evaluare a impactului asupra mediului
înconjuråtor. Aceasta din urmå poate ¿i trebuie realizatå în trei etape: faza
preliminarå, faza de evaluare propriu-ziså ¿i faza de analizå ¿i validare.
Documenta¡iile de evaluare a impactului se întocmesc de cåtre persoane sau
institu¡ii independente fa¡å de titularul investi¡iei, atestate de cåtre autoritatea de

198
stat pentru protec¡ia mediului (pe baza verificårii competen¡ei profesionale) ¿i se
concretizeazå, în func¡ie de situa¡ie, în:
− studiul de evaluare a impactului asupra mediului (EIM) - evalueazå
impactul unei lucråri sau activitå¡i în diferite variante de realizare (inclusiv
varianta nerealizårii), în vederea alegerii unei solu¡ii convenabile;
− studiul preliminar de evaluare a impactului asupra mediului (EPIM) - la
cererea autoritå¡ii de mediu poate preceda întocmirea EIM, în cazul în care sunt
necesare informa¡ii suplimentare;
− bilan¡ul de mediu (BM) - sintetizeazå efectele unei lucråri sau activitå¡i
existente asupra mediului, dacå pentru acordarea autoriza¡iei de mediu sunt
necesare informa¡ii speciale sau suplimentare; BM poate include o documenta¡ie
de specialitate în forma unui EIM sau EPIM; BM pot fi întocmite la trei niveluri
(0, I sau II), cu grad crescåtor de detaliere, cu men¡iunea cå procedura de
realizare a acestora face referiri numai la procese de poluare;
− programul de conformare (PC) - este necesar pentru obiectivele sau
activitå¡ile care prin func¡ionare curentå sau anterioarå aduc mediului prejudicii
constatate prin bilan¡ul de mediu (acesta cuprinde måsurile necesare pentru
eliminarea sau diminuarea efectelor negative, inclusiv e¿alonarea lor în timp,
stabilite de regulå prin EIM sau BM a cåror îndeplinire condi¡ioneazå
men¡inerea autoriza¡iei de mediu).
Reglementårile legale prevåd obligativitatea dezbaterii publice asupra
acordurilor ¿i autoriza¡iilor de mediu, astfel încât factorii interesa¡i ¿i societatea
civilå så-¿i poatå apåra dreptul de a beneficia de un mediu sånåtos.

10.2. CONŢINUTUL DOCUMENTAŢIILOR

DE EVALUARE A IMPACTULUI

10.2.1. RECOMANDĂRILE REGLEMENTĂRILOR

Reglementårile legale ¿i în particular procedura de reglementare a

activitå¡ilor economice ¿i sociale cu impact asupra mediului înconjuråtor
(Ordinul MAPPM nr. 125/1996) stabilesc con¡inutul minim, orientativ, al
documenta¡iilor de evaluare a impactului (EIM, EPIM, BM), precum ¿i modele
ale acordului ¿i autoriza¡iei de mediu ori ale unor documente de prezentare
(uneori ca formulare-tip). Ca orice reglementåri generale, acestea au în vedere
în special situa¡iile cele mai frecvente; astfel, se ocupå în mod special de
probleme de poluare a apei, aerului sau solului. De aceea aceste modele nu sunt
adecvate construc¡iilor hidrotehnice, care au numai în subsidiar asemenea
efecte. Din acest motiv, în special în rela¡iile cu unele agen¡ii teritoriale de

199
protec¡ie a mediului, impactul major al construc¡iilor hidrotehnice este ignorat,
aten¡ia concentrându-se asupra poluårii minore produse de unele anexe de
exploatare (mici ateliere, latrine ¿i fose septice, mici centrale termice sau chiar
sobe din clådirile sociale ¿i administrative).

10.2.2. RECOMANDĂRI PENTRU CONSTRUCŢII HIDROTEHNICE

Având în vedere marea varietate de situa¡ii ¿i unicitatea fiecåreia dintre ele,

în principiu, con¡inutul studiilor de impact asupra mediului (EIM) trebuie så fie
adecvate fiecårei construc¡ii hidrotehnice în parte. Stabilirea unui con¡inut
potrivit constituie primul test de competen¡å al celui ce întocme¿te studiile de
impact.
Având în vedere recomandårile legale existente, precum ¿i experien¡a internå
¿i interna¡ionalå, indicarea unui con¡inut cadru pe capitole importante poate fi
utilå. Folosind un asemenea con¡inut cadru, fiecare persoanå care întocme¿te
studii de impact are unele avantaje: råspunde tuturor cerin¡elor legale, eliminå
riscul neglijårii unor aspecte, î¿i u¿ureazå munca de ordonare a lucrårii. Pe de
altå parte înså, fårå adaptare la situa¡ia concretå analizatå, respectarea oarbå a
acestuia poate conduce la studii formale, în care uneori peste 80% din con¡inut
este dedicat descrierii lucrårilor sau mediului înconjuråtor preexistent, sub
aspecte absolut irelevante, care nu au nici o legåturå logicå sau utilitarå cu
impactul poten¡ial posibil ¿i care nu numai cå nu servesc scopului (alegerea unei
variante convenabile ¿i identificarea måsurilor necesare ameliorårii impactului),
ci, dimpotrivå, îneacå elementele semnificative într-o maså de informa¡ii inutile.
Se prezintå în cele ce urmeazå o propunere de con¡inut-cadru al EIM, care
indicå aspectele ¿i problemele ce trebuie abordate, legate de proiectul sau
activitatea propuså sau existentå, conform prevederilor legale (Ordinul MAPPM
125/1996), pentru construc¡ii hidrotehnice completate cu elemente rezultate din
experien¡å (scrise cu caractere italice).
1. Date generale (denumirea ¿i titularul proiectului sau activitå¡ii,
amplasamentul, adresa titularului).
2. Descrierea proiectului sau activitå¡ii (propuse sau existente):
− scopul ¿i necesitatea (necesitatea economicå, socialå sau de altå naturå,
oportunitatea în contextul regional sau na¡ional al perioadei respective,
utilitatea publicå);
− descrierea tehnicå sau/¿i func¡ionalå a proiectului sau activitå¡ii, func¡ii ¿i
servicii realizate inten¡ionat sau implicit: regularizarea stocurilor de apå,
atenuarea viiturilor, mårirea debitelor minime, reducerea poluårii în
domeniile înlocuite func¡ional (centrale electrotermice), servicii în

200
 sistemul energetic, asigurarea apei potabile, facilitarea unor activitå¡i
conexe sau complementare (pescuit, pisciculturå, zone de agrement) etc.;
− detalii privind amplasamentul: elemente geografice, accese, încadrarea în
planurile de urbanism, conformitatea cu planurile de amenajare bazinalå a
cursurilor de apå, încadrarea în peisaj, suprafa¡a de teren ocupatå
(defalcatå pe utilitatea în amenajare, pe tipuri de teren ¿i eventual pe
categorii de proprietari);
− realizarea ¿i func¡ionarea obiectivului: perioada de execu¡ie propuså,
timpul ¿i programul de func¡ionare, postutilizare (pe pår¡i ale amenajårii).
3. Amplasarea în mediu (descrierea mediului preexistent):
− definirea limitelor mediului înconjuråtor eficient al amenajårii, pânå la
care influen¡ele reciproce sunt måsurabile sau/¿i semnificative, din
diferite puncte de vedere;
− elemente de geologie (structurå, resurse minerale cunoscute sau
poten¡iale, poten¡ial seismic);
− solul (descriere topograficå, tipuri de sol);
− resurse de apå: descrierea bazinului hidrografic în toate aspectele sale
semnificative (amonte ¿i aval de amenajarea hidrotehnicå), apa de
suprafa¡å (resurse, calitate, utilizatori actuali ¿i poten¡iali, inundabilitatea
zonelor riverane), apa subteranå (nivele ¿i debite ale pânzei freatice,
varia¡ii sezoniere, utilizatori actuali ¿i poten¡iali, direc¡ii de scurgere,
surse de alimentare, calitatea fizico-chimicå);
− clima ¿i calitatea aerului (date climatologice, calitatea aerului, surse de
poluare);
− elemente de ecologie acvaticå ¿i terestrå (descrierea ecosistemelor
preexistente): identificarea ¿i delimitarea ecosistemelor existente în zona
mediului eficient, arealul acestora în raport cu elementele amenajårii,
faunå ¿i florå (specii caracteristice, rare, endemice, ocrotite, amenin¡ate
cu dispari¡ia);
− a¿ezåri umane ¿i obiective de interes public: a¿ezåri umane rurale, urbane
¿i izolate, distan¡e, anexe gospodåre¿ti, institu¡ii publice, monumente
istorice, de arhitecturå ¿i arheologice identificate sau poten¡ial existente,
infrastructurå socialå, elemente demografice (dinamica popula¡iei,
ocupa¡ii, stare de sånåtate, elemente de etnografie ¿i folclor specifice),
construc¡ii ¿i amenajåri existente, surse de zgomot, cåi de transport, zone
¿i obiective de interes tradi¡ional, delimitarea popula¡iei afectate de
amenajare (prin toate elementele de impact economico-social).
4. Surse de poluan¡i ¿i protec¡ia factorilor de mediu:

201
 − surse de poluan¡i pentru ape (existente sau posibile) în bazinul
hidrografic, datoritå activitå¡ii unor ter¡i (separat pentru zonele amonte
¿i aval de sec¡iunile de captare ¿i de restitu¡ie a debitelor utilizate de
amenajarea hidrotehnicå), natura poluan¡ilor, concentra¡ii ¿i debite;
− separat, se eviden¡iazå eventuala poluare produså de amenajarea
hidrotehnicå, pentru care se descriu instala¡iile sau sta¡iile de epurare ori
condi¡iile de evacuare, existente sau proiectate, precum ¿i compara¡ia lor
cu limitele din normele legale de emisii;
− emisia de poluan¡i în aer ¿i protec¡ia calitå¡ii aerului (inclusiv în perioada
de execu¡ie a lucrårilor);
− sursele ¿i protec¡ia împotriva zgomotului ¿i vibra¡iilor, ori împotriva
radia¡iilor;
− gospodårirea de¿eurilor ¿i a substan¡elor toxice ori periculoase (inclusiv
halde de steril).
5. Impactul produs asupra mediului înconjuråtor.
Notå preliminarå: în normele men¡ionate, formele de impact (efectele
asupra mediului) sunt grupate dupå factorul de mediu afectat (apå, aer,
vegeta¡ie ¿i faunå, a¿ezåri umane, sånåtate publicå în caz de accident
sau avarie), ceea ce este nepotrivt pentru amenajårile hidrotehnice; se
propune gruparea impactului (efectelor) pe categorii: efecte
func¡ionale directe ¿i indirecte, efecte ecologice (asupra ecosistemelor
nu asupra florei ¿i faunei), efecte geofizice (asupra apei, aerului,
solului din albii ¿i lacuri, solului terestru, care corespunde în cea mai
mare parte cerin¡elor formale men¡ionate), efecte economico-sociale.
Pe de altå parte, identificarea ¿i evaluarea impactului nu poate fi
separatå de måsurile de ameliorare a acestuia, cele douå opera¡iuni
fiind interactive ¿i trebuind deci så se desfå¿oare cuplat, în cadrul
aceluia¿i proces. De aceea, con¡inutul EIM (adaptat fiecårei situa¡ii
particulare) va avea în vedere, pentru fiecare domeniu de impact, o
analizå în etape:
Etapa I
5. Identificarea efectelor poten¡iale asupra mediului:
− stabilirea variantelor de realizare ¿i exploatare a amenajårii
hidrotehnice semnificativ diferite din punct de vedere al efectelor asupra
mediului; varianta nerealizårii proiectului (numitå adesea ″varianta zero″ )
trebuie så fie în mod obligatoriu analizatå; variantele tehnico-constructive cu
impact quasi-identic asupra mediului pot face obiectul optimizårilor tehnico-
economice inginere¿ti obi¿nuite, dar nu trebuie så fie introduse în studiul de
mediu, deoarece complicå în mod absolut inutil procesul de analizå ¿i decizie;

202
 − identificarea impactului: analiza cantitå¡ii ¿i calitå¡ii datelor de bazå
disponibile, definirea domeniilor de analizå, stabilirea liniilor ¿i coloanelor
matricelor de identificare a efectelor, completarea matricelor, contragerea
matricelor, matrice diferen¡iale;
Etapa II
6. Posibilitå¡i de diminuare sau eliminare a impactului:
− identificarea efectelor secundare (lan¡uri, re¡ele ¿i arbori probabilistici
ai efectelor);
− identificarea måsurilor de ameliorare a impactului, pe categorii:
poten¡area efectelor benefice, eliminarea sau atenuarea efectelor negative,
måsuri compensatorii ¿i måsuri conexe;
− definirea unor noi variante de proiect sau condi¡ii de exploatare,
ameliorate pe baza introducerii (luårii în considerare) a måsurilor identificate;
− identificarea impactului variantelor ameliorate.
Etapa III
7. Evaluarea impactului:
− transformarea matricelor de identificare a impactului în matrice de
evaluare cantitativå;
− sau/¿i
− aplicarea metodelor de analizå multicriterialå în compara¡ia
variantelor;
− propunerea variantei ce trebuie adoptatå, cu precizarea måsurilor de
ameliorare obligatorii ¿i/sau recomandate.
8. Concluzii, recomandarea unei decizii pentru organele abilitate de a emite
(sau a refuza emiterea acordului, împiedicând realizarea lucrårii) acordul sau
autoriza¡ia de mediu.
Con¡inutul recomandat pentru BM este similar con¡inutului cadru al EIM, cu
men¡iunea cå la concluzii se adaugå:
− rezumatul aspectelor de neconformare ¿i cuantificarea acestora, dupå caz,
în propuneri pentru obiectivele de mediu minim acceptate sau programele
de conformare;
− rezumatul obliga¡iilor necuantificabile ¿i/sau al obliga¡iilor condi¡ionate
de un eveniment viitor ¿i incert; se include ¿i lista obliga¡iilor de mediu
identificate;
− recomandåri pentru studii viitoare privind responsabilitå¡ile
necuantificabile, condi¡ionate de un eveniment viitor ¿i incert.
O parte dintre opera¡iunile necesare pentru realizarea studiilor de impact cu
un con¡inut de tipul celui descris necesitå detalii ¿i precizåri suplimentare.

203
 10.3. STABILIREA VARIANTELOR DE PROIECT
SAU DE REGIM DE EXPLOATARE

A¿a cum s-a men¡ionat, variantele ce trebuie definite pentru realizarea unei
analize de impact asupra mediului trebuie så fie semnificativ diferite din punct
de vedere al efectelor. Aceste variante diferå de variantele de optimizare tehnicå
¿i func¡ionalå a amenajårii, obi¿nuite în inginerie. Existå evident o varietate
infinitå de variante, dar anumite sugestii privitoare la cele mai importante
criterii de stabilire a acestora, bazate pe efectele ¿i måsurile prezentate anterior
poate fi utilå.
o Variante de oportunitate. ¥nlocuirea amenajårii hidrotehnice cu o altå
lucrare sau activitate echivalentå din punct de vedere func¡ional dar cu impact
mai mic asupra mediului, care satisface acelea¿i nevoi economice sau sociale,
constituie o solu¡ie radicalå de ameliorare a impactului. De exemplu,
retehnologizarea unor unitå¡i industriale care conduce la economii de consum
energie în loc de construc¡ia unor noi capacitå¡i de produc¡ie hidroenergeticå,
rezolvå problema energiei, cu efecte benefice atât în plan economic, cât ¿i în
planul protec¡iei mediului; retehnologizarea uzinei de aluminiu de la Slatina
poate reduce consumul de energie la mai pu¡in de un sfert din cel actual (pentru
o produc¡ie egalå), ceea ce reprezintå echivalentul valoric ¿i energetic al
realizårii unor amenajåri hidroelectrice pe Jiu, aval de Craiova. Efecte similare
se pot ob¡ine prin înlocuirea masivå a becurilor cu incandescen¡å pentru
iluminat, cu becuri ″economice″, bazate pe luminescen¡a gazelor, cu consum
redus de 5 ori, pentru acela¿i flux luminos. Confruntatå cu nevoia suplimentarå
de energie electricå pentru aparate de aer condi¡ionat, o companie de distribu¡ie
din sud-estul Statelor Unite ale Americii a rezolvat problema prin plantarea a
400.000 eucalip¡i, care så umbreascå pere¡ii exteriori ai clådirilor, mic¿orând
insola¡ia ¿i deci consumul de energie pentru råcire.
Repara¡ia capitalå (sau înlocuirea) re¡elelor vechi de alimentare cu apå în
anumite ora¿e poate conduce la mari economii de apå (plus efecte favorabile
asupra mediului) prin eliminarea pierderilor (estimate pentru Bucure¿ti la
aproximativ o treime din debitul de apå captatå ¿i tratatå), ceea ce ar elimina
necesitatea unor noi lucråri de captare, tratare ¿i transport, cu impact evident
asupra mediului. Efecte asemånåtoare ar avea înlocuirea pe scarå largå a
robinetelor casnice tradi¡ionale de apå, ce se defecteazå des ¿i conduc la pierderi
uria¿e prin picurare quasi-permanentå, cu robinete moderne (a¿a numite ″cu
bilå″).
Asemenea solu¡ii sunt diferite de varianta zero (nerealizarea investi¡iei),
întrucât implicå investi¡ii, dar de altå naturå.

204
 o Variante de schemå de amenajare. Din punct de vedere al schemelor de
amenajare, variantele de analizat (dacå este cazul în fiecare situa¡ie datå) pot så
se refere la:
1. Alegerea zonei (bazinului hidrografic), astfel încât la parametri tehnico-
economici comparabili, så se prefere o zonå cu impact ecologic, geofizic
sau social mai redus.
2. Cota captårii amenajårii (pozi¡ia în lungul râului), astfel încât så nu se
sec¡ioneze în mod nefavorabil arealele speciilor interesante.
3. Amplasamentul obiectelor amenajårii.
4. Tipul amenajårii (în trepte, cu sau fårå deriva¡ii, captåri de ape subterane
sau de suprafa¡å etc.).
5. Volumul lacului (care determinå aluvionarea, ecartul ¿i viteza varia¡iilor
de nivel, suprafa¡a de teren afectatå etc.).
6. Afluen¡ii capta¡i, în raport cu cei prezerva¡i pentru conservarea
ecosistemelor.
o Variante de parametri func¡ionali. În cadrul analizei se vor avea în
vedere variante privind debitul maxim captat, debitul de servitute, debitul
capabil al golirilor de fund, cotele prizelor de apå, condi¡iile de restitu¡ie a
debitelor în aval (redresarea debitelor) etc.
o Variante de solu¡ii constructive. Variantele de solu¡ii constructive vor lua
în considerare, dupå caz: tipul construc¡iilor de barare (baraje de beton sau de
materiale locale, tipul evacuatorilor), tipul deriva¡iilor (galerii, conducte,
canale), tipul centralelor electrice (subterane, la zi, tipul echipårii etc.), tipul ¿i
dispunerea prizelor de apå (multietajate, prize de mal, plutitoare sau fixe, cu
bazin sau în curent etc.), tipul de etan¿are sau drenaj, tipul de protec¡ie a
malurilor sau taluzelor (protec¡ii de beton continue, protec¡ii de beton cu goluri,
protec¡ii de piatrå, protec¡ii vegetale, solu¡ii mixte etc.). Varietatea solu¡iilor
constructive este extrem de mare ¿i mai pu¡in dependentå de condi¡iile naturale
obligatorii, astfel încât analiza trebuie extinså ori de câte ori variantele pot avea
un impact diferit asupra mediului, cel pu¡in dintr-un anume punct de vedere
(domeniu de analizå).
o Variante tehnologice de execu¡ie. Variante tehnologice de realizare a
construc¡iilor hidrotehnice, care pot da impact diferit ¿i trebuie analizate
comparativ, pot så se refere la:
− sursele ¿i procedeele de ob¡inere a materialelor locale (agregate, betoane,
piatrå) cum ar fi: cumpårarea sau producerea în unitå¡i proprii (pentru
care se aleg: amplasarea, tipul instala¡iilor, fluxul tehnologic al carierelor,
balastierelor ¿i sta¡iilor de preparare ¿i sortare);
− drumurile tehnologice;
− organizarea tehnologicå (centralizatå sau dispersatå);

205
 − organizarea socialå (centralizatå, cu transport de personal, sau dispersatå,
în construc¡ii provizorii sau definitive);
− tehnologiile de execu¡ie (cu sau fårå explozii masive, cu diferite volume
de lucråri în albii);
− haldele de steril (transport în halde mari, amplasare la coada lacului sau la
punctele de lucru, amenajarea lor finalå).
o Variante de exploatare. Variantele de exploatare pot så se refere la:
exploatarea pentru o singurå folosin¡å sau pentru folosin¡e complexe,
exploatarea cu restric¡ii impuse de condi¡ile de mediu (regimul nivelelor în lac,
men¡inerea nivelului quasi-constant în anumite perioade, debite de servitute
sezoniere, nedepunerea de aluviuni, spålåri de albii, viituri artificiale etc.),
primenirea golirilor hipolimnionului ¿i regimul golirilor de lac, restitu¡ia
debitelor utilizate etc.

10.4. METODE DE IDENTIFICARE A IMPACTULUI

În condi¡iile extremei varietå¡i ¿i complexitå¡i a construc¡iilor hidrotehnice ¿i

a factorilor de mediu, numårul ¿i varietatea efectelor poten¡iale pot fi foarte
mari, identificarea lor cât mai completå prezentând deosebite dificultå¡i. De
aceea, în practicå se utilizeazå metode formale, care så u¿ureze ¿i så
îmbunåtå¡eascå identificarea; cele mai cunoscute sunt listele de control (check-
list) ¿i matricele de diferite tipuri.

10.4.1. MATRICE DE IDENTIFICARE A IMPACTULUI

Metoda matricelor este una din metodele de identificare posibile, cu rezultate

foarte bune în utilizare. O matrice de identificare este un tabel în care liniile
reprezintå elemente ale lucrårii analizate, iar coloanele reprezintå elemente ale
mediului înconjuråtor. La fiecare intersec¡ie se noteazå, codificat, o apreciere
calitativå asupra impactului, care poate fi eventual transformatå în apreciere
cantitativå. Pentru fiecare variantå de proiect sau de condi¡ii de exploatare se
întocme¿te o matrice identicå, ceea ce permite, prin compara¡ie, alegerea celei
mai convenabile. Existå numeroase forme ¿i structuri concrete, datorate unui
numår mare de autori. Acestea înså nu pot fi preluate ca atare, ci numai adaptate
la fiecare caz particular. ¥n cele ce urmeazå se prezintå un exemplu orientativ,
inspirat de un model destinat analizei impactului barajelor (ICOLD, 1980), care
poate fi adaptat pentru evaluarea impactului oricåror construc¡ii hidrotehnice.
10.4.1.1. Liniile matricei reprezintå elemente ale amenajårii hidrotehnice.
Pentru o amenajare hidroenergeticå complexå, liniile pot avea (orientativ)
urmåtoarea alcåtuire:

206
 o Elemente func¡ionale: produc¡ia de energie, rezerva de apå, regularizarea
debitelor, atenuarea viiturilor, mårirea debitului minim, pentru agrement ¿i
sport, pentru stingerea incendiilor de pådure.
o Elemente constructive: barajul, lacul de acumulare, captårile la firul apei,
centralele electrice, bazinele redresoare, regularizårile de albii, canalele,
conductele, lucrårile de desecare, sta¡iile de pompare, construc¡iile anexe.
o Elemente de exploatare: regimul nivelelor în lac, regimul debitelor în
aval, condi¡iile de evacuare a viiturilor, alte restric¡ii.
o Elemente privind execu¡ia lucrårilor: platforme tehnologice, organizarea
socialå, drumuri tehnologice, linii electrice aeriene (LEA), balastiere, cariere,
sta¡ii de sortare.
o Lucråri compensatorii: påstråvårii, calibråri de albii, redarea în circuitul
vegetal a unor terenuri din afara amprizei lucrårilor, facilitå¡i ¿i dotåri pentru
persoane sau comunitå¡i deplasate.
o Solu¡ii sau construc¡ii noi, propuse de elaboratorul EIM.
Pentru analiza unei lucråri sau amenajåri hidrotehnice date, liniile matricei se
particularizeazå, cu specificarea denumirii concrete a obiectelor sau grupelor de
obiecte cu impact similar. Dacå o amenajare cuprinde mai multe obiecte de un
anumit tip (baraje, lacuri, centrale, captåri, canale, conducte, drumuri, cariere,
balastiere etc.) ¿i dacå acestea au un impact specific, diferit de la un obiect la
altul, fiecare din acestea va constitui o linie separatå.
10.4.1.2. Coloanele matricei reprezintå elemente ale mediului; pentru un
amplasament montan (de exemplu) acestea pot fi:
o Elemente economice: nevoia de energie, necesarul de apå, pagubele
produse în caz de inunda¡ii, valoarea terenurilor ocupate, dezafectårile.
o Elemente sociale: dezagremente pentru popula¡ie, stråmutåri, crearea de
locuri de muncå provizorii ¿i definitive, sånåtatea publicå, perturbarea
tradi¡iilor, etnografie, perturbarea unor me¿te¿uguri tradi¡ionale, modificarea
peisajului, dezvoltarea activitå¡ilor de turism ¿i agrement, pescuit sportiv.
o Elemente geofizice: colmatåri, eroziuni, calitatea apei, seismicitate
induså, micro-climå.
o Elemente ecologice: ecosisteme terestre ¿i acvatice, separat pe florå ¿i
faunå, pe specii banale, importante, rare, endemice sau pe cale de dispari¡ie.
Coloanele matricei se particularizeazå pentru fiecare tip de mediu, specific
unei anumite lucråri. Astfel, într-un mediu dintr-o zonå montanå, pu¡in sau
deloc locuitå, vor cåpåta extindere elementele ecologice, pânå la a introduce
specii sau popula¡ii interesante; dimpotrivå, elementele de mediu social vor fi
reduse la minimum sau chiar excluse. În schimb, într-o zonå puternic
antropizatå (ca de exemplu într-un perimetru urban), elementele ecologice vor fi
reduse la strictul necesar, în timp ce cele sociale pot fi extinse pânå la

207
introducerea stråmutårii ¿i exproprierii unor grupuri mici de locuin¡e sau chiar a
unor locuin¡e izolate.
În anexå este prezentat un exemplu de asemenea matrice, particularizatå
pentru amenajarea hidroenergeticå Drågan-Iad.
10.4.1.3. Aprecierea şi notarea impactului. Existå numeroase conven¡ii de
notare; cea utilizatå ¿i recomandatå în continuare constituie o propunere
inspiratå de ICOLD (1980), care cuprinde ¿ase semne (sau valori), corespun-
zåtoare a ¿ase puncte de vedere (criterii), conform tabelului 10.1.
Notarea a fost completatå cu coeficien¡i numerici pentru criteriile privind
probabilitatea de apari¡ie ¿i durata, în vederea ob¡inerii posibilitå¡ii de
cuantificare a magnitudinii impactului în valori de calcul, exprimate într-o
unitate de måsurå conven¡ionalå (puncte).

Tabelul 10.1
Evaluarea şi notarea efectelor

Criteriul de Aprecierea Nota¡ia Valoare Observa¡ii

apreciere efectului calcul
Calitate benefic + +
nafavorabil - -
indiferent × 0 modificare neutrå
Magnitudine important 3 3 modificå esen¡ial mediul
(mårime) mediu 2 2 intermediar
minor 1 1 påstreazå caracter mediu
neglijabil 0 0 nemåsurabil, neesen¡ial
Probabilitate cert, sigur c 1
de apari¡ie probabil p 0,6-0,9 ¿anse de realizare > 50 %
improbabil i 0,1-0,4 ¿anse de realizare < 50 %
neprevizibil n 0,5 probabilitate necunoscutå
Duratå permanent P 1
temporar T d/D d = durata manifestårii
ciclic C d/D D = durata de exploatare
accidental A 0,1 situa¡ie excep¡ionalå
Timpul pânå imediat I 1 2-3 luni de la apari¡ia cauzei
la apari¡ie mediu M 1 3-5 ani de la apari¡ia cauzei
lung L 1 t> 5 ani de la apari¡ia cauzei
Considerare da D - cunoscut, semnalat,
în proiect nu N - nesemnalat, posibil ignorat

208
 Cu conven¡iile de mai sus, nota¡ia + 2cPIN se cite¿te ″efect benefic de
importan¡å medie, sigur, permanent, care apare imediat dupå punerea în
func¡iune, neluat în considerare în proiect″; punctajul calculat, în vederea
evaluårii cantitative comparative va fi +2 ⋅1⋅1⋅1=+2. Un efect notat de exemplu:
– 3pCMD se cite¿te ″efect nefavorabil, important, cu o probabilitate de apari¡ie
de aproximativ 80%, ciclic (se manifestå numai în sezonul cald, pe durata
d=4 luni pe an), care apare dupå 2-3 cicluri sezoniere (ani), luat în considerare
în proiect″; punctajul calculat, în vederea evaluårii cantitative comparative va fi:
- 3⋅0,8⋅0,33⋅1= - 0,8.
10.4.1.4. Completarea matricelor. O matrice este dedicatå unei situa¡ii date
(existente) sau unei variante de proiect (construc¡ie nouå, reabilitare, propunere
de ameliorare prin måsuri adecvate etc.). Dacå o matrice are Ai elemente ale
amenajårii (i=1,2,....m) ¿i M j elemente ale mediului (j=1,2,....n), ea va con¡ine
m⋅n cåsu¡e [ Ai M j ], reprezentând posibile forme de impact. În cazul în care
elementul amenajårii Ai nu are în mod sigur nici un fel de impact asupra
elementului M j al mediului, cåsu¡a de intersec¡ie se laså liberå. Dacå se
considerå înså cå existå un impact oarecare, acesta va fi apreciat ¿i notat a¿a
cum s-a indicat mai sus. Dacå se apreciazå cå impactul este neglijabil, este
indicatå nota¡ia simplå ″0″, deoarece este bine ca cititorul matricei så-¿i dea
seama cå efectul respectiv a fost identificat ¿i nu ignorat. Din punct de vedere
cantitativ, fiecare matrice are o valoare conven¡ionalå, egalå cu suma
punctajelor tuturor cåsu¡elor, valoare care caracterizeazå o variantå. Se
reaminte¿te cå pentru studiile de oportunitate a unui proiect, una dintre variante
este întotdeauna varianta zero, respectiv nerealizarea proiectului.
10.4.1.5. Observaţii şi recomandări privind utilizarea matricelor. Scopul
alcåtuirii matricilor poate fi, dupå caz:
- alegerea variantei convenabile;
- stabilirea oportunitå¡ii unor måsuri de ameliorare a impactului;
- identificarea ¿i ierarhizarea domeniilor în care impactul nefavorabil este
major ¿i implicå stabilirea unor måsuri de ameliorare sau måsuri
compensatorii.
Indiferent de situa¡ie, unele observa¡ii ¿i recomandåri sunt necesare. Astfel:
• Completarea fiecårei cåsu¡e implicå o judecatå, uneori foarte sumarå, a¿a
cum se întâmplå în cazul celor ce råmân necompletate (″o galerie hidrotehnicå
nu are efecte asupra monumentelor istorice″), alteori foarte extinså, bazatå pe
informa¡ii ¿i studii complexe ¿i extinse (ca de exemplu efectul barajului asupra
faunei acvatice).

209
 • Dacå pentru completarea aprecierii unui efect se constatå lipsa unor
informa¡ii de bazå, care pot fi ob¡inute prin studii, notarea se va face cu semnul
″?″, urmând ca în fazele urmåtoare så se procure informa¡iile strict necesare ¿i
så se aprecieze calitatea efectului.
• Pentru a putea compara direct câteva variante, completarea prin
apreciere (implicit subiectivå) trebuie fåcutå în timp relativ scurt, de cåtre una ¿i
aceea¿i persoanå pentru un domeniu (economic, social, ecologic etc.), astfel
încât cel care urmeazå så ia decizia så poatå cuprinde mental întregul complex
de elemente ale amenajårii ¿i ale mediului, pentru toate variantele analizate.
• Din aceste motive atât numårul liniilor ¿i coloanelor unei matrice, cât ¿i
numårul variantelor analizate comparativ într-o etapå trebuie limitat convenabil.
Lucrul simultan cu multe variante ¿i matrici de mari dimensiuni îngreuneazå
procesul de apreciere ¿i mai cu seamå poate conduce la erori sau confuzii,
respectiv la o calitate îndoielnicå a rezultatelor.
• O experien¡å îndelungatå, internå ¿i interna¡ionalå, aratå cå numårul
variantelor analizate într-o etapå (prin completarea concomitentå a matricelor)
nu trebuie så fie mai mare de 6 (inclusiv varianta zero). Dacå existå mai multe
variante interesante, analiza se etapizeazå: în prima etapå se alege o variantå de
schemå de amenajare din 5 posibile, în etapa a doua se alege o variantå de
amplasare a obiectelor principale pentru schema selec¡ionata anterior ¿i a¿a mai
departe.
• Aceea¿i experien¡å aratå cå numårul total de cåsu¡e pentru o matrice
trebuie limitat la cel mult 1200-1500, din care de regulå aproximativ 20% sunt
real active. Dacå apare necesitatea analizei mai multor elemente, se pot delimita
¿i completa submatrici, aferente unui numår restrâns de elemente ale amenajårii,
ale cåror rezultate pot intra într-o singurå linie în matricea completå.
• În cursul completårii, matricele pot ¿i trebuie contrase. Dupå o primå
completare, liniile sau/¿i coloanele pe care nu apar efecte (sau apar numai
câteva efecte minore) pot fi eliminate. La fel se poate proceda ¿i cu liniile sau/¿i
coloanele pe care aprecierea impactului este identicå pentru toate variantele
analizate într-o anumitå etapå.
• Alegând o anumitå variantå ca variantå de bazå (adesea cea care pare
mai avantajoaså la o primå vedere), se pot întocmi matrici diferen¡iale între
aprecierea impactului acesteia ¿i aprecierea fiecåreia dintre celelalte variante. În
matricile-diferen¡iale sunt eliminate toate cåsu¡ele cu apreciere identicå, în
consecin¡å cu posibile eliminåri de linii sau/¿i coloane.
• Efectele cu impact negativ major sau cele care departajeazå decisiv unele
variante (conform matricilor diferen¡iale) trebuie så facå obiectul unor analize
speciale, care så recomande måsuri corective sau compensatorii favorabile
mediului. În special în etapele finale de analizå, completarea matricilor trebuie

210
så constituie un proces simultan ¿i interactiv, cu identificarea måsurilor posibile
pentru ameliorarea impactului. Unele måsuri se referå la un singur efect ¿i sunt
evident benefice (de exemplu men¡inerea constantå a nivelului apei în lac în
perioada eclozårii icrelor pe¿tilor de lac), în timp ce altele modificå numeroase
efecte, pe unele în sens favorabil, dar pe altele posibil în sens nefavorabil
(cre¿terea costurilor, mic¿orarea produc¡iei de energie etc.). În asemenea cazuri,
prevederea måsurii respective då na¿tere unei noi variante, variantå pentru care
este necesarå analiza comparativå cu o matrice completå.
• Prevederea unor måsuri non-structurale sau care implicå cheltuieli
reduse poate så modifice substan¡ial impactul unei construc¡ii sau amenajåri
hidrotehnice asupra mediului. Numeroase efecte majore pot fi complet
eliminate; de exemplu, prevedere aerårii artificiale a apei eliminå stratificarea
termicå ¿i lipsa de oxigen în apele profunde, mic¿orând pânå la dispari¡ie
pericolul de eutrofizare în consecin¡å, conducând la îmbunåtå¡irea calitå¡ii apei
(pentru orice folosin¡e) ¿i la crearea unui biotop favorabil dezvoltårii unor
ecosisteme acvatice stabile ¿i performante.
• Transformare matricilor de identificare ¿i apreciere a impactului în
matrice de evaluare cantitativå comparativå prin procedeele men¡ionate mai sus
poate oferi o orientare generalå în departajarea variantelor, dar trebuie privitå cu
rezerve, deoarece depinde de gradul de detaliere a matricei ¿i acordå aceea¿i
pondere tuturor efectelor, putând vicia rezultatul din motive minore. De
exemplu, o diferen¡å de impact de +1cPI nu are în fond aceea¿i importan¡å dacå
se referå la produc¡ia de energie sau dacå se referå la efectul peisagistic local al
unor halde de steril. De aceea, pentru departajarea cantitativå a variantelor se
recomandå utilizarea unor metode speciale, dintre care cea a analizei
multicriteriale va fi prezentatå în continuare.
10.4.1.6. Avantajele metodei matricilor. Recapitulând cele prezentate mai
sus, dintre avantajele utilizårii metodei matricilor în identificarea ¿i evaluarea
impactului se pot men¡iona:
− eliminarea practicå a riscului de ignorare a unor efecte;
− u¿urarea muncii operatorilor ¿i deciden¡ilor;
− prezentarea rezultatelor într-o formå sinteticå, u¿or de asimilat de cåtre
deciden¡ii nespeciali¿ti;
− contribu¡ia directå la ameliorarea impactului în zonele cele mai critice;
− orientarea cantitativå asupra diferen¡ei de impact între variante;
− crearea cadrului de colaborare interactivå ¿i amicalå între speciali¿tii din
domenii diferite, afla¡i adesea pe pozi¡ii opuse (de exemplu ingineri
versus ecologi), contribuind la în¡elegerea de cåtre fiecare parte a
motiva¡iilor profunde ale oponen¡ilor.

211
 10.5. METODOLOGIE DE DECIZIE MULTICRITERIALĂ

Metodologia este utilå ¿i necesarå pentru departajarea variantelor cu clasare

diferen¡iatå pe criterii diferite, dacå evaluarea efectelor pe variante nu poate fi
aduså la o unitate de måsurå naturalå comunå.
Existå numeroase metode euristice de decizie multicriterialå, larg utilizate pe
plan mondial, dintre care unele clasice. În cele ce urmeazå se propune o metodå
simplificatå, derivatå din metoda ELECTRE (Boldur-Lå¡escu ¿. a., 1982), care
aduce variantele la o unitate de måsurå conven¡ionalå comunå denumitå
punctaj. În principiu aceasta constå din însumarea unor note acordate
variantelor analizate pe fiecare criteriu, ponderate cu importan¡a criteriilor.
Varianta cu cel mai mare punctaj este cea optimå pe ansamblul criteriilor
(Ionescu, 1986).

10.5.1. STABILIREA CRITERIILOR

Criteriile pot fi diferite, în func¡ie de situa¡ie, respectiv de tipul de mediu ¿i

caracteristicile sale dominante (naturale, antropice, poluat ori nepoluat, în zone
rurale sau urbane etc.) ¿i de tipul proiectului, deci al formelor de impact
dominante (poluare, ocupare de terenuri, defri¿åri etc.). De regulå, criteriile
coincid cu categoriile de elemente ale mediului, cu pondere ¿i extindere
(detaliere) în func¡ie de situa¡ie. Exemple de criterii: economie generalå,
economie localå, protec¡ia ecosistemelor, starea geofizicå, situa¡ia socialå. Se
pot introduce, în particular, criterii locale foarte importante, cum ar fi: ocuparea
de terenuri, stråmutårile de popula¡ie, afectarea unor rezerve geologice,
afectarea peisajului, dezagremente (chiar ¿i temporare) pentru popula¡ie etc. De
regulå, pentru ståpânirea de cåtre deciden¡i a procesului de analizå, se limiteazå
alegerea la 5-8 criterii, la care se adaugå criteriul fictiv ″zero″, mai pu¡in
important decât toate celelalte (¿i care se eliminå automat, evitând eventuala
eliminare a unui criteriu semnificativ).

10.5.2. IERARHIZAREA ŞI STABILIREA PONDERII CRITERIILOR

Decidentul (analistul) comparå criteriile alese Ci (i=1,2,3....m) pe perechi

(încercând så facå abstrac¡ie de restul criteriilor) ¿i acordå 2 puncte celui
considerat (inerent subiectiv) mai important în cazul particular analizat,
înscriindu-le pe coloana acestuia (pe care se face adunarea punctelor); în mod
firesc, pe cåsu¡a simetricå fa¡å de diagonala principalå se va înscrie cifra 0. În
caz de indecizie, se acordå câte 1 punct fiecåruia, înscris în cåsu¡ele de
intersec¡ie ale celor douå criterii, simetrice fa¡å de diagonala principalå.

212
 Încercarea de compara¡ie independentå a fiecårei perechi de criterii este
foarte importantå; ea poate conduce la apari¡ia unui cerc vicios din punct de
vedere logic ( C1 > C2 , C2 > C3 , C3 > C1 ), dar aceasta este mult mai pu¡in
importantå decât efectul de eliminare a prejudecå¡ilor, prejudecå¡i care pot
conduce la ″aranjarea″ criteriilor dupå o impresie anterioarå.
Spre a se atenua subiectivismul inerent oricårui decident, dar mai cu seamå
pentru a ¡ine seama de pårerea mai multor persoane implicate în procesul de
analizå ¿i decizie, asemenea matrici pot fi întocmite în mod independent de
acestea; ponderile finale vor fi media ponderilor ob¡inute de cåtre to¡i
deciden¡ii. Media poate fi o medie ponderatå în func¡ie de competen¡a sau/¿i
råspunderea deciden¡ilor, stabilite a priori.
Rezultatele ob¡inute de fiecare decident se înscriu într-o matrice de forma
celei de mai jos, completatå pentru exemplificare.

CRITERII

C1 C2 C3 C4 C5 C6

C1 0 1 0 2 0

C2 2 0 0 1 0

C3 1 2 1 2 0
CRITERII
C4 2 2 1 2 0

C5 0 1 0 0 0

C6 2 2 2 2 2

Total puncte t i 7 7 4 3 9 0

Fiecare criteriu Ci va ob¡ine un punctaj ti , cu men¡iunea cå a¿a numitul

criterio zero, în exemplul dat C6 , va avea t6 = 0. Punctajul total al criteriilor va
fi T = Σti = m2 − m . Ponderea unui criteriu va fi pi = ti T , astfel cå Σpi = 1 . În
exemplul dat rezultå p1 = p2 = 7/30 = 0,233; p3 = 0,133; p4 = 0,1; p5 = 0,4.

10.5.3. STABILIREA VARIANTELOR

213
 Pe acelea¿i criterii ¿i în acelea¿i condi¡ii ca cele prezentate la analiza
comparativå prin metoda matricilor, se stabilesc n variante de proiect (sau de
condi¡ii de exploatare) Vj , cu (j=1,2,....n), semnificativ diferite din punct de
vedere al impactului asupra mediului. În cazul analizelor de decizie privind
oportunitatea proiectului, una din variante va fi ″varianta zero″, respectiv
nerealizarea proiectului. Din motive similare cu cele aråtate anterior, se
recomandå ca n ≤ 6, analiza mai multor variante urmând så se facå în etape
succesive.

10.5.4. NOTAREA VARIANTELOR PE CRITERII

Acordarea notelor pentru n variante pe cele m - 1 criterii (råmase dupå

eliminarea criteriului zero) se face succesiv pe criterii, în douå etape: note
primare ¿i note normalizate.
10.5.4.1. Note primare. Pentru un criteriu Ci , se acordå pentru fiecare
variantå Vj note primare Ni*, j , prin una din urmåtoarele proceduri:

1. Dacå variantele pot fi caracterizate de o mårime cuantificabilå Mi, j ,

direct propor¡ionalå cu avantajele efectelor asupra mediului (de exemplu pro-
duc¡ia de energie, debit suplimentar fa¡å de debitul minim în regim natural, pro-
duc¡ia piscicolå estimatå, locuri de muncå asigurate etc.), notele primare vor fi:
Mi, j
Ni*, j = . (10.1)
n
∑ Mi, j
j =1

2. Dacå variantele pot fi caracterizate de o mårime cuantificabilå Mi, j ,

invers propor¡ionalå cu avantajele efectelor asupra mediului (de exemplu debit
maxim cu o anumitå asigurare rezultat din atenuarea viiturilor în lac, suprafe¡e
de teren ocupate, locuin¡e dezafectate, lungimea tronsonului de albie între
captare ¿i sec¡iunea de restitu¡ie a debitelor turbinate în centrale electrice etc.),
notele primare vor fi:
1
Mi, j
Ni*, j = . (10.2)
n 1
∑
j =1 Mi, j

214
 3. Dacå variantele nu pot fi caracterizate de o mårime cuantificabilå, notele
primare se acordå prin apreciere, dupå una din urmåtoarele proceduri:
3.1. Prin acordarea de note de la 0 la 10, astfel:
− dacå efectele tuturor variantelor sunt benefice (avantajoase pentru
mediu), sau dacå efectele tuturor variantelor sunt dezavantajoase
pentru mediu, variantele cele mai avantajoase vor primi notele cele
mai mari;
− dacå efectele variantelor sunt fie benefice, fie nefavorabile, cele
avantajoase vor primi note de la 6 la 10, cele dezavantajoase de la
0 la 4, iar cele neutre vor primi nota 5;
3.2. Dacå un criteriu Ci coincide cu un element sau un grup de
elemente ale mediului din matricea de evaluare a impactului, nota primarå poate
fi suma valorilor de calcul al efectelor din coloane sau submatricea
corespunzåtoare.
3.3. Dacå se considerå oportun, notele primare se pot determina prin
procedura indicatå pentru determinarea ponderii criteriilor (conform §. 10.5.2),
în care în locul criteriilor Ci se vor trece variantele Vj ; valorile notelor primare
Ni*, j vor fi egale cu cele corespunzåtoare ponderii criteriilor pi din cazul
men¡ionat.
10.5.4.2. Note normalizate. Întrucât importan¡a criteriilor este exprimatå de
ponderea acestora pi , suma notelor acordate tuturor variantelor pentru oricare
dintru criteriile Ci trebuie så fie aceea¿i; în caz contrar, mårimea notelor poate
så altereze importan¡a criteriilor, deci ¿i departajarea variantelor, posibil dupå
criterii minore, în contradic¡ie cu clasarea dupå criteriile importante. De
exemplu, dacå pentru un criteriu se acordå tuturor variantelor nota 10, iar pentru
altul se acordå tuturor variantelor nota 5, punctajul pe primul criteriu va fi
dublu, de¿i el poate fi mai pu¡in important decât cel de al doilea.
De aceea, notele pentru un criteriu trebuie normalizate, astfel ca suma lor pe
cele n variante så fie aceea¿i, de exemplu egalå cu 1, ceea ce se poate realiza
prin definire notelor normalizate Ni, j prin rela¡ia:

Ni*, j
Ni, j = n , (10.3)
∑ Ni, j
*
j =1

215
care realizeazå automat condi¡ia:
n
∑ Ni, j = 1 . (10.4)
j =1

Pentru procedurile de acordare a notelor primare indicate la punctele 1. 2 ¿i

subpunctul 3.3 de mai sus, condi¡ia se realizeazå implicit, notele primare fiind
identice cu notele normalizate.

10.5.5. CALCULUL PUNCTAJELOR

Dupå încheierea notårii tuturor variantelor pe toate criteriile, opera¡iunile

urmåtoare sunt:
− se calculeazå punctajele ponderate:

(Ni, j )p = Ni, j ⋅ pi ; (10.5)

− se sumeazå punctajele ponderate pentru fiecare variantå Vj , pe

ansamblul criteriilor Ci , rezultând punctajul total pe o variantå:

m −1
Nj = ∑ Ni, j ⋅ pi ; (10.6)
i =1

acest punctaj caracterizeazå în mod relativ variantele analizate, pe ansamblul

criteriilor adoptate;
− pentru eviden¡ierea mai pregnantå a diferen¡elor între variante este util så
se calculeze ¿i punctajul total relativ pe fiecare variantå, care va fi:

(N j )R = n
Nj
. (10.7)
∑ Nj
j =i

Calculul se organizeazå tabelar, conform modelului prezentat în tabelul 10.2:

216
 Tabelul 10.2
Model de calcul organizat tabelar

V1 Vj Vn
Ci pi Ni ,1 Ni,1 ⋅ pi ... Ni, j Ni, j ⋅ pi ... Ni , n Ni, n ⋅ pi

C1 p1 ... ...
C2 p2

Cm −1 pm −1 ... ...
TOTAL - - N1 ... - Nj ... - Nn

10.5.6. LUAREA DECIZIILOR

În principiu, este preferabilå varianta cu cel mai mare punctaj total. Având în
vedere numeroasele aprecieri subiective care intrå în proces, dificultatea
obiectivå a prognozelor privind evolu¡ia efectelor construc¡iei hidrotehnice
asupra mediului ¿i relativitatea unor informa¡ii primare (date de bazå),
diferen¡ele de punctaj între variante sub 10% (respectiv diferen¡e mai mici decât
0,1 între punctajele totale relative) nu trebuie considerate decisive.
În asemenea situa¡ii se poate proceda în mai multe maniere posibile:
− se ob¡in informa¡ii suplimentare ¿i se reia calcului punctajelor pe baza acestora;
− se introduc criterii suplimentare (sau se desfac unele criterii prea generale);
− se alege varianta preferabilå de decidentul principal sau responsabil legal
de consecin¡ele deciziei, dintre cele aflate în ecartul de 10% diferen¡å de
punctaj.
Pentru a mic¿ora gradul de subiectivitate în calculul punctajelor, este
indicatå aplicarea metodologiei de decizie multicriterialå de cåtre mai mul¡i
deciden¡i, care så noteze independent formele de impact, chiar dacå aspectele
formale sunt conduse de un acela¿i operator. Aceastå procedurå este aplicabilå
uneori, dar în practicå, datoritå volumului relativ mare de muncå, se recurge la
un singur decident.

10.6. ANALIZA BENEFICIU – COST

ORIENTATĂ PE PROBLEME DE MEDIU ÎNCONJURĂTOR

În practica analizelor ¿i deciziilor legate de impactul construc¡iilor

hidrotehnice asupra mediului înconjuråtor se impune, în ultimii ani, analiza

217
beneficiu – cost, practicatå în mod curent în analizele de solu¡ii tehnice ¿i
oportunitate a investi¡iilor. Aceastå practicå pleacå de la premiza cå ecosis-
temele au o valoare economicå, întrucât sunt factori naturali care produc bunuri
¿i servicii pentru societate ¿i care reprezintå un capital ce aduce beneficii reale
societå¡ii. Sistemul economic produc¡ie – consum nu este complet fårå luarea în
considerare a schimburilor reciproce cu mediul (fig. 10.1).

SISTEMUL ECONOMIC
PRODUCŢIE CONSUM
Ieşiri
FIRME CONSUMATOR

Intrări

EXTRACŢIE REZIDUURI

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR NATURAL

AER APĂ TERENURI

MATERII NATURALE HRANĂ ENERGIE

Fig. 10.1. Relaţiile dintre sistemul economic şi mediul înconjurător natural

(Storm şi Santbergen, 2000).

Contribu¡iile bunurilor ¿i serviciilor oferite de ecosisteme pentru bunåstarea

societå¡ii umane sunt deosebit de importante. Se estimeazå cå bunurile ¿i
serviciile oferite de ecosisteme pe plan mondial se ridicå la 33 trilioane $/an (de
1,8 ori PNB total). Valoarea economicå a râurilor ¿i lacurilor este estimatå la
1.700 miliarde $/an. Valoarea economicå a terenurilor mlå¿tinoase desecate este
estimatå la 805 miliarde $/an. O clasificare posibilå a surselor de valoare
economicå a ecosistemelor este prezentatå în figura 10.2.
Pierderea sau degradarea bunurilor sau serviciilor ecosistemelor, ca rezultat
al interven¡iei umane în ecosisteme, reprezintå costuri semnificative pentu
societeate. Dacå aceste costuri aferente ecosistemelor nu sunt explicit recunos-
cute ¿i nu sunt încorporate în luarea deciziilor privind proiectele de constuc¡ii ¿i
amenajåri hidrotehnice, se pot lua decizii ineficiente. De aceea, bunurile ¿i
serviciile furnizate de ecosisteme trebuie så capete valoare economicå (prefe-

218
rabil pe criterii de pia¡å) ¿i så fie incluse în analizele beneficiu – cost, pe baza
cårora se pot lua decizii eficiente ¿i benefice pentru societate (fig. 10.3).

VA
V
V AL
A LO
LOOAAR
A RE
R EA
E AE
A EC
E CO
C ON
O NO
NOOMMIIIC
M CĂ
C Ă
Ă
A
AAEEEC
CO
C OS
O SSIIIS
ST
S TE
TEEM
ME
M EL
E LO
LOOR
RR

Valoare actuală Valoare neutilizată

Valoare direct Valoare indi- Valoare Valoare opţio-

utilizată hra- rect utilizată – intrinsecă nală - beneficii
nă, medicină, reciclări, capa- potenţiale ale
petrol, apă citate de biodiversitate ecosistemului
retenţie apă

Fig. 10.2. Valoarea economică a bunurilor şi serviciilor oferite de ecosisteme.

EVALUAREA ECONOMICĂ
A BUNURILOR ŞI SERVICIILOR
OFERITE DE ECOSISTEME

Bunurile oferite de ecosisteme Bunurile oferite de ecosisteme

sunt negociate pe piaţă NU sunt negociate pe piaţă

PREŢURI DE PIAŢĂ PREŢURI INCERTE

Bunurile şi serviciile oferite de Se calculează costurile
ecosisteme se cumpără şi se oportune ale bunurilor şi
vând pe piaţă serviciilor oferite de ecosisteme

PEŞTE, APĂ, MATERII PRIME RECREAŢIE & TURISM, PEISAJ,

CAPACITATE DE RETENŢIE A
APEI, TRATAREA DEŞEURILOR

Fig. 10.3. Stablirea preţurilor bunurilor şi serviciilor oferite de ecosisteme.

Analiza beneficiu – cost orientatå asupra ecosistemelor poate constitui un

ghid cantitativ în claricficarea discu¡iilor asupra solu¡iilor alternative ¿i a deci-
ziilor în domeniul proiectelor hidrotehnice, precum ¿i un instrument pentru

219
evitarea pierderii de bunuri ¿i servicii prin agresarea mediului, respectiv pentru
ameliorarea stårii mediului înconjuråtor. Procedurile ¿i metodele concrete de
evaluare economicå ¿i financiarå cantitativå a elementelor mediului constituie
de regulå în aceastå etapå de început proprietatea marilor firme specializate, dar
elaborarea unor proceduri proprii pentru fiecare nou venit în domeniu este
accesibilå prin efortul unor colective complexe de speciali¿ti.

BIBLIOGRAFIE

Boldur-Lå¡escu G., Ciobanu G., Båncilå I., Analiza sistemelor complexe, Editura
ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1982.
ICOLD, Dams and environment, Bulletin 35, 1980.
Ionescu ªt., O propunere pentru alegerea variantelor optime de scheme ¿i obiecte
ale amenajårilor hidroenergetice, Hidrotehnica, vol. 31, nr. 1, Bucure¿ti, 1986.
Storm, K. Santbergen, L., A breakthrough an integrated water management in the
Netherlands: the case of the Eastern Scheldt storm surge barrier, ICOLD Congress 20,
Q 77, R 47, volume II, Beijing, 2000.

220
 11

PROBLEME ORGANIZATORICE,
ADMINISTRATIVE ŞI FINANCIARE

11.1. SISTEMUL MANAGEMENTULUI DE MEDIU

11.1.1. MODELE PENTRU MANAGEMENT

RECUNOSCUTE PE PLAN INTERNAŢIONAL

Participarea cu ¿anse de succes la activitå¡i economice interne sau inter-

na¡ionale, ob¡inerea de credite sau aderarea la organisme interna¡ionale implicå
din partea firmelor sau institu¡iilor demonstra¡ia cå au un sistem intern de mana-
gement performant, garan¡ie a seriozitå¡ii ¿i capabilitå¡ii tehnice ¿i financiare.
Dovezile trebuie så se refere la sistemul integrat de management (fig. 11.1) .

Sistem de
Sistem de management
management al personalului
financiar
SISTEMUL de
Centrul MANAGEMENT
sistemului de al ACTIVITĂŢII
management
Sistem de
Sistem de
management
management
al mediului Sistem de al siguran¡ei
management
ISO 14000 în exploatare
al calitå¡ii
ISO 9000

Fig. 11.1. Relaţii între sistemele de management al activităţii

(McCallum şi Fredericks, 1996).

221
 Modelul sistemului de management al calitå¡ii (conform ISO 9000) este bine
cunoscut ¿i implementat ¿i la noi în ¡arå. Pe o structurå asemånåtoare a apårut
în anul 1996 modelul pentru sistemul de management al rela¡iilor cu mediul
înconjuråtor, concretizat în standardul interna¡ional ISO 14000, intitulat
„Environmental Management System” . Implementarea sistemului de cåtre o
firmå sau institu¡ie îi poate conferi acesteia (pe baza unui audit autorizat)
recunoa¿terea interna¡ionalå asupra faptului cå aplicå o politicå de administrare
a problemelor de mediu conformå cu practica înterna¡ionalå acceptatå ca urmare
a presiunilor sociale, guvernamentale ¿i economice.
Beneficiile estimate ale implementårii ISO 14000 pot fi (McCallum ¿i
Fredericks, 1996):
− conformitatea cu legisla¡ia;
− facilitarea tranzac¡iilor financiare, cu includerea performan¡elor de mediu;
− costuri reduse asociate auditului clien¡ilor;
− abilitate de a face oferte pentru contracte;
− for¡å pe pia¡å (perceperea preocupårilor privind mediul);
− avantaje economice din cre¿terea eficien¡ei în utilizarea resurselor;
−− abilitate crescutå de adaptare la împrejuråri schimbåtoare.
Cuprinsul general al standardului este urmåtorul:
1. Politica privind mediul înconjuråtor
2. Planificarea
2.1. Aspecte ale rela¡iilor cu mediul
2.2. Legisla¡ie ¿i alte cerin¡e
2.3. Obiective ¿i ¡inte
2.4. Programe de management al mediului
3. Implementarea ¿i ac¡iuni operative
3.1. Structura ¿i responsabilitå¡ile
3.2. Instruirea, atribu¡iile ¿i competen¡ele
3.3. Comunicarea
3.4. Documenta¡ia sistemului de management al mediului
3.5. Documente de control
3.6. Controlul operativ
3.7. Pregåtirea pentru pericole poten¡iale ¿i ac¡iuni
4. Controlul ¿i ac¡iunile corective
4.1. Monitoring (supraveghere) ¿i måsuråtori
4.2. Ac¡iuni preventive de non-conformitate ¿i de corec¡ie
4.3. Înregistråri
4.4. Sistemul de audit al managementului de mediu
5. Inspec¡ia managementului

222
 Aplicare ¿i implementarea standardului cuprinde în principiu organizarea
unui proces decizional privind administrarea riscului pe care îl comportå orice
fel de activitate în raport cu impactul asupra mediului înconjuråtor; în linii
generale, un asemenea proces comportå urmåtoarele faze ¿i activitå¡i
(McCallum ¿i Fredericks, 1996) (tab. 11.1):

Tabelul 11.1

Organizarea procesului decizional privind administrarea riscului

Ini¡ierea Definirea problemelor sau oportunitå¡ii

Stabilirea echipei (colectivului) de management
Stabilirea responsabilitå¡ilor, competen¡elor ¿i resurselor
Identificarea poten¡ialilor investitori ¿i parteneri
Analiza Definirea scopului deciziilor
preliminarå Începerea analizei de investi¡ie (activitate) cu risc
Începerea dezvoltårii bazei de date privind riscul
Identificarea expunerilor posibile la pierderi (pagube)
utilizând scenarii de risc
Analiza Estimarea frecven¡ei scenariilor de risc
de risc Estimarea consecin¡elor scenariilor de risc
Detaliere analizei de investi¡ii - risc prin consulta¡ii
Completarea bazei de date privind riscul
Evaluarea Echipa de management al riscului sintetizeazå informa¡iile
riscului din analiza de risc, inclusiv costurile
Sinteza beneficiilor ¿i completarea bazei de date
Evaluarea acceptabilitå¡ii riscului (social ¿i de firmå)
Controlul Identificarea op¡iunilor fezabile de control al riscului
riscului ¿i Evaluarea op¡iunilor de control al riscului în termeni de
finan¡area eficien¡å, cost etc.
Evaluarea acceptårii riscului rezidual de cåtre investitori
Evaluarea op¡iunilor de finan¡are a riscului
Evaluarea acceptårii ac¡iunilor propuse de cåtre investitori
Ac¡iuni Implementarea controlului ales, finan¡area ¿i comunicarea
strategiilor
Echipa de management al riscului evalueazå eficien¡a
procesului decizional privind managementul riscului
Stabilirea procesului de monitorizare

Criteriul de acceptare a riscului pentru mediul înconjuråtor rezultat din

analize tinde så capete din ce în ce mai des forma prezentatå în figura 11.2,

223
utilizatå de câ¡iva ani ¿i pe alocuri legiferatå în domeniul siguran¡ei
construc¡iilor.

1⋅10-1
PROBABILITATEA ANUALÅ

(SCENARIU) NEFAVORABIL

Efecte
-2 mici
A UNUI EVENIMENT

1⋅10
INACCEPTABIL
1⋅10-3
Caz real CRITERIU
-4 PROPUS
1⋅10
ZONA DE RISC
-5 ALARP SOCIAL
1⋅10
Consecin¡e
1⋅10 -6 ACCEPTABIL foarte
mari
-7
1⋅10
0,001 0,01 0.1 1 10 100 1000
CONSECINºE - PIERDERI POTENºIALE
MATERIALE ( milioane $)

Fig. 11.2. Reglementarea riscului social acceptat

ALARP = As Low As Reasonably Practicable.

11.2. ORGANIZAREA STUDIILOR PRIMARE

PENTRU ANALIZA IMPACTULUI CONSTRUCŢIILOR
HIDROTEHNICE ASUPRA MEDIULUI

11.2.1. OBLIGAŢII ÎN FAZELE INIŢIALE DE PROIECTARE

Dacå se sintetizeazå experien¡a interna¡ionalå în domeniul protec¡iei

mediului în general ¿i în domeniul hidrotehnic în particular, se constatå cå cea
mai eficientå conduitå este aceea care investigheazå mediul, analizeazå efectele
posibile ¿i ia måsuri corespunzåtoare încå din fazele incipiente de studii ¿i
proiectare. Aceasta este etapa deciziilor majore, în care måsurile pot avea un
caracter radical ¿i consecin¡e importante asupra conservårii ¿i protec¡iei
mediului înconjuråtor (mergând pânå la stoparea proiectului), în care
consecin¡ele deciziilor pot fi suportate u¿or, fårå pierderi financiare pentru
investitori. Dacå în aceastå etapå se trece cu u¿urin¡å peste problemele de mediu
¿i dacå lucrarea este începutå, måsurile ulterioare pentru ameliorarea impactului

224
se pot dovedi nu numai mult mai costisitoare, dar ¿i mai pu¡in eficiente, pentru
cå nu mai pot decât så cosmetizeze un proiect gre¿it conceput din ne¿tiin¡å ¿i
lipså de previziune. Numero¿i factori implica¡i în realizarea fazelor ini¡iale de
proiectare au obliga¡ii importante în rezolvarea corectå a problemei echilibrului
convenabil între beneficiile economice ale proiectelor ¿i protec¡ia mediului,
motivate de interese generale (sociale), dar ¿i de interese financiare proprii.
o Titularul de investi¡ie, numit adesea ¿i beneficiar, trebuie så ia måsuri
pentru analiza oportunitå¡ii investi¡iei, cåutând ¿i alte variante de rezolvare
func¡ionalå, cu impact mai mic. El trebuie, de asemenea, så ob¡inå informa¡ii
asupra calitå¡ii mediului existent, så prevadå în caietele de sarcini ca proiectele
så analizeze atent cerin¡ele privind protec¡ia mediului ¿i så comande din timp un
studiu de Evaluare Preliminarå a Impactului asupra Mediului (EPIM).
o Proiectantul trebuie så evalueze încå de la început natura ¿i
admisibilitatea impactului previzibil, så caute solu¡ii de principiu convenabile
(solu¡ii de concep¡ie, amplasament, tip schemå etc.), så analizeze EPIM, dacå
acesta este disponibil, încercând så ¡inå seama de sugestiile acestuia ¿i så
previnå în fazele urmåtoare solu¡iile neconvenabile.
o Întocmitorul EPIM trebuie så se concentreze asupra aspectelor generale,
cum ar fi oportunitatea proiectului, zona de amplasare, admisibilitatea
impactului general ¿i condi¡iile strict necesare ce trebuie îndeplinite. În aceastå
fazå este indicat så se ob¡inå un acord de principiu (sub formå de consulta¡ie
tehnicå) din partea institu¡iilor abilitate prin lege pentru acordarea acordului de
mediu, respectiv de la Autoritatea Centralå de Protec¡ie a Mediului (ACPM).

11.2.2. OBLIGAŢII ÎN FAZELE FINALE DE PROIECTARE

o Titularul de investi¡ie (beneficiarul) comandå EIM ¿i ob¡ine avizele

cerute prin lege.
o Proiectantul analizeazå variante semnificativ diferite din punct de vedere
al impactului asupra mediului, propune ¿i eviden¡iazå måsuri de ameliorare a
impactului la cel mai înalt nivel de care este capabil, ia o pozi¡ie clarå dupå
apari¡ia ¿i analiza EIM: acceptå, negociazå sau respinge condi¡iile ¿i
recomandårile. Proiectantul sus¡ine ob¡inerea acordului de mediu în fa¡a ACPM.
În cazul apari¡iei unor divergen¡e majore cu întocmitorul EIM, se apeleazå la
expertize, care ¡in loc ¿i de arbitraj.
Prevederea cheltuielilor pentru ameliorarea impactului ¿i protec¡ia mediului
în devizele generale ¿i estima¡ii sau (dupå caz) în cheltuielile de exploatare are o
importan¡å deosebitå, fårå de care inten¡iile bune nu se pot materializa.
o Întocmitorul EIM face studii complexe ¿i complete, în toate domeniile de
interes (în func¡ie de situa¡ia concretå), angreneazå subproiectan¡i de specialitate

225
(sociologi, ecologi, exper¡i în arheologie, etnografie etc.), colaboreazå (în mod
obligatoriu) cu un hidrotehnician (pentru a propune måsuri realiste) ¿i asigurå la
contractare o duratå de studiu minim necesarå ¿i prevederea mijloacelor
financiare strict necesare pentru realizarea unui studiu serios ¿i concludent.

11.2.3. OBLIGAŢII ÎN EXPLOATARE

¥n etapa de exploatare a unei lucråri hidrotehnice obliga¡iile revin

proprietarului lucrårii hidrotehnice (care adesea este statul, reprezentat printr-o
unitate de exploatare în regim de regie) sau administratorului acesteia
(întreprindere de stat sau particularå, care a ob¡inut concesiunea respectivå). În
afara obliga¡iilor formale (ob¡inerea periodicå a autoriza¡iei de mediu), existå ¿i
obliga¡ii de fond extrem de importante, dintre care se men¡ioneazå:
− monitorizarea factorilor de mediu, respectiv asigurarea de måsuråtori ¿i
determinåri complete ¿i sistematice privitoare la parametrii de mediu,
conform legilor ¿i reglementårilor legale, acordului de mediu sau la
cererea Agen¡iilor Teritoriale de Protec¡ie a Mediului (ATPM);
− respectarea cu rigurozitate a prevederile proiectului, acordului ¿i
autoriza¡iei de mediu;
− asigurarea îndeplinirii programelor de conformare stabilite;
− asigurarea în caz de necesitate a execu¡iei unor lucråri sau modificarea
regimului de exploatare pentru corectarea efectelor construc¡iei
hidrotehnice asupra mediului;
− în caz de nevoie, comandå realizarea BM (¿i dacå este necesar ¿i EIM);
− supravegherea problemelor de impact asupra mediului, generate de
construc¡iile sau activitå¡ile conexe construc¡iei hidrotehnice, luarea unor
måsuri de ameliorare, dacå acestea sunt în administrarea sa, sau
interven¡ia la organele competente (ATPM, ACPM) pentru luarea unor
måsuri, dacå acestea sunt administrate de ter¡i.
În legåturå cu aceastå ultimå obliga¡ie, se recomandå så se aibå în vedere cel
pu¡in urmåtoarele activitå¡i conexe:
− afluxul de poluan¡i în râu în amonte (dar ¿i imediat în aval) de
amenajarea hidrotehnicå;
− situa¡ia defri¿årilor ¿i a lucrårilor antierozionale în bazinul hidrografic
amonte;
− men¡inerea capacitå¡ii de transport a albiilor din aval;
− exploatåri de balast în aval, dacå eroziunea regresivå se apropie de zona
amenajårii;

226
 − exploatarea drumurilor tehnologice (sau a drumurilor de acces råmase în
administrarea proprie);
− exploatarea liniilor electrice aeriene între ie¿irea din sta¡ia de trans-
formare a centralei ¿i re¡eaua de transport a sistemului energetic na¡ional;
− exploatarea construc¡iilor administrative, de servicii auxiliare (repara¡ii,
între¡inere) ¿i sociale aferente (fårå sediile centrale ale institu¡iei sau
dispecerate);
− activitå¡ile de interven¡ie pentru repara¡ii, între¡inere ¿i reabilitare a unor
construc¡ii, instala¡ii sau echipamente aflate în exploatare;
− activitå¡ile de turism ¿i agrement din zona amenajårii hidroenergetice;
− activitå¡ile de pisciculturå sau pescuit sportiv din bazinul influen¡at de
func¡ionarea construc¡iei;
− activitå¡ile legate de prevenirea ¿i combaterea unor ac¡iuni nefavorabile
ale personalul de exploatare (braconaj, acte antisociale etc.).
Pentru aplicarea unor måsuri corecte ¿i oportune privind protec¡ia mediului
natural (ca de exemplu, men¡inerea constantå a nivelului apei în perioada de
eclozare a icrelor, refacerea vegeta¡iei pe anumite perimetre, popularea piscicolå
etc.), se recomandå încheierea unui contract de asisten¡å tehnicå ¿i ¿tiin¡ificå pe
durate îndelungate, cu institu¡ii sau persoane calificate.

11.2.4. DURATA ŞI COSTUL STUDIILOR DE EVALUARE A IMPACTULUI

Studiile de evaluare a impactului ¿i bilan¡urile de mediu constituie

fundamentul oricåror decizii privind impactul asupra mediului, în oricare din
etapele realizårii unui proiect sau exploatårii unei lucråri existente. Calitatea
mediului ¿i eficien¡a måsurilor de ameliorare a acestuia depind în mod decisiv
de calitatea acestor studii, iar calitatea studiilor depinde de competen¡a
colectivului elaborator (realizabilå prin selec¡ia corectå a ofertelor), dar mai cu
seamå de cantitatea ¿i calitatea informa¡iilor primare de care dispune acesta.
Ob¡inerea informa¡iilor strict necesare ¿i suficiente asupra mediului
înconjuråtor (preexistent sau afectat de amenajarea hidrotehnicå), în special în
ceea ce prive¿te ecosistemele, necesitå un timp pentru studii ¿i fonduri
financiare strict necesare. În¡elegerea ¿i caracterizarea unui sistem dinamic cum
este un ecosistem, cere o determinare a stårilor sale succesive, surprinse cel
pu¡in în anotimpul rece ¿i anotimpul cald, la ape mari ¿i la ape mici, în perioada
de înmul¡ire a speciilor dominante, de preferin¡å separat în anii seceto¿i ¿i în
anii cu precipita¡ii abundente. Stabilirea stårii ecosistemelor în momente ¿i
etape succesive implicå realizarea unor observa¡ii atente ¿i e¿antionaje cât mai
complete, în campanii ¿i investiga¡ii pe teren.

227
 De aceea, întocmirea unor studii de impact de o calitate minimalå trebuie så
se înscrie într-un domeniu al duratelor ¿i al costurilor necesare care så permitå
împlinirea cerin¡elor ini¡iale; în tabelul 11.2 sunt prezentate date statistice culese
din experien¡a interna¡ionalå.
Tabelul 11.2
Date de bază, durate şi costuri necesare pentru studii de impact

Caracteristici ale Tipul de studiu

studiilor EPIM EIM
Baza de date Documentarå, Studii de teren ample,
culegere expedi¡ionarå, complexe, în etape succesive.
discu¡ii cu localnicii.
Durata- în func¡ie 3 luni - 1 an. 1 an - 3 ani - 6 ani.
de complexitate
Cost - în func¡ie 10-20% din EIM. 1-5% din investi¡ie;
de complexitate sau 25-100% din costul
proiectului de construc¡ii.

¥n figura 11.3 este prezentat, orientativ, un grafic exemplar de con¡inut ¿i

e¿alonare a studiilor de impact pentru un lac de baraj; graficul este sugestiv ¿i
concludent pentru orice amenajare hidrotehnicå importantå.
Se remarcå faptul cå un studiu concludent ¿i eficient trebuie så aibå conti-
nuitate pe o perioadå relativ îndelungatå, chiar dacå se realizeazå în etape
distincte, cu institu¡ii ¿i contracte independente, eventual în tran¿e anuale (de¿i
acest sistem, cu motiva¡ie pur formalå, vizând u¿urin¡å în opera¡iunile contabile,
conduce adesea la mari dificultå¡i ¿i întreruperi în derularea normalå ¿i completå
a studiilor). În lipsa unor studii de calitate, rezolvarea problemelor mediului
înconjuråtor devine o formalitate, a cårei scop nu mai este starea convenabilå a
acestuia, ci ob¡inerea pro forma a avizelor ¿i autoriza¡iilor legale. Din påcate,
existå încå nu numai administratori de lucråri hidrotehnice dispu¿i så adopte
asemenea procedee (uneori sub presiunea termenelor stricte impuse pentru
ob¡inerea autoriza¡iilor sau a lipsei de fonduri) ¿i nu numai organe de control ¿i
autorizare gata så accepte documenta¡ii superficiale, ci ¿i colective de studii care
acceptå ″jocul″, de regulå în speran¡a ob¡inerii unor comenzi, adesea vitale
pentru ″supravie¡uirea″ lor.
Aplicarea consecventå a legii ar elimina asemenea situa¡ii, semnalate aici
datoritå frecven¡ei lor îngrijoråtoare. În acest sens este de semnalat importan¡a
Ordonan¡ei Guvernului nr. 2/1994, care prevede cå toate proiectele în fazå de
execu¡ie se supun verificårii, de cåtre verificatori atesta¡i, iar în caz de situa¡ii
grave, incidente legate de protec¡ia mediului sau în caz de litigiu ¿i din punct de
vedere al protec¡iei mediului se recurge la exper¡i atesta¡i, ale cåror concluzii ¿i
recomandåri sunt obligatorii.

228
 Tipul studiilor 1 2 3 4
Scop, efect func¡ional,
economic, social, politic
Stråmutåri popula¡ie
Integrare regionalå
Proiect instruc. exploatare
Evaluare hidrologicå
Modificåri hidrologice
Calitatea apei
Seismologie
Geomorfologie
Morfometrie
Cartografiere geomorfologicå
Colmatare - sedimentare
Morfologie albii
Stabilitate versan¡i
Geologie
Ape subterane
Climatologie
Ecologie acvaticå
Pisciculturå
Ecologie terestrå
Agro-ecologie
Arheologie
Sånåtate publicå
Sociologie, etnografie,
monumente istorice, culturale

culegere periodicå de culegere sistematicå

LEGENDA: de date;
date sau urmårire;
studii ¿i cercetåri în studii ¿i cercetåri
campanii (periodic); continue, måsuråtori.

Studiu de Decizia de Punere în Umplere ¿i

1 fezabilitate 2 execu¡ie 3 func¡iune 4 stabilizare

Fig. 11.3. Derularea studiilor de impact pentru un lac de baraj

(dupå Ichim ¿i Rådoane, 1986).

229
 11.3. MONITORIZAREA FACTORILOR DE MEDIU

Activitatea de monitorizare a mediului (denumitå adesea ¿i monitoring

ecologic), expresie intratå în uz, constituie cea mai importantå activitate în
exploatarea amenajårilor hidrotehnice. No¡iunea a fost introduså la prima
conferin¡å mondialå consacratå problemelor mediului înconjuråtor (Stockholm,
1972) ¿i are o defini¡ie acceptatå pe plan interna¡ional: monitorizarea mediului
este produsul de repetare constantå a unor måsuråtori ai unor parametri
semnificativi ai mediului înconjuråtor (FAO-1976).

11.3.1. MONITORINGUL INTERNAŢIONAL

Pe plan interna¡ional existå metodologii care stabilesc måsuråtori în lacuri

bine stabilite ¿i påstrate fårå schimbåri structurale, la intervale determinate de
timp, folosind tehnici reproductibile ¿i standardizate la nivel mondial,
referitoare la un numår semnificativ de parametri ai mediului. Încå din anul
1975, UNEP (Programul Na¡iunilor Unite pentru Mediul Înconjuråtor) a creat
un sistem global de monitoring, cu centrul de coordonare la Nairobi (Kenya).
Acesta este organizat pe trei nivele:
- global (bazat pe informa¡ii culese din avioane sau prin sateli¡i);
- regional;
- local.
Sunt prevåzute trei tipuri de monitoring: geofizic (referitor la climå),
geochimic (referitor la valori extreme esen¡iale pentru supravie¡uirea
organismelor) ¿i biologic. Frecven¡a determinårilor este stabilitå pentru apå la
de 6 ori pe an, pentru sedimente la o datå pe an, iar pentru componen¡å
biologicå la de 1-2 ori pe an. Monitoringul biologic se deruleazå conform unui
pachet voluminos de metode ¿i reguli. Ecosistemele acvatice trebuie analizate
pentru toate compartimentele principale: fitocenoza macrofitelor, fitoplancton,
zooplancton, zoobentos, asocia¡ii bacteriene, ichtiofaunå.

11.3.2. MONITORIZAREA LOCALĂ A MEDIULUI

11.3.2.1. Reglementări. De¿i prevåzutå de lege, cerutå pentru ob¡inerea

acordurilor ¿i autoriza¡iilor de mediu, recomandatå prin programe de
conformare ¿i practicatå de cåtre unii administratori de baraje (care au uneori ¿i
reglementåri interne în acest sens), monitorizarea mediului aferent construc¡iilor
¿i amenajårilor hidrotehnice în ansamblu nu este în mod specific, unitar ¿i
explicit reglementatå. Diferite încercåri de stabilire a unor norme de
monitorizare nu au avut deocamdatå succes, fie din cauza cheltuielilor pe care la
implicå (într-o situa¡ie economicå dificilå a administratorilor de lucråri), fie

230
pentru cå ¿i-au propus un nivel prea ambi¡ios într-un domeniu în care nu existå
formate obi¿nuin¡e ¿i tradi¡ii, fie din ambele cauze. O asemenea reglementare
este înså neapårat necesarå ¿i ar trebui så precizeze cel pu¡in elementele
principale, cum ar fi: stabilirea parametrilor necesari ¿i semnificativi ce trebuie
monitoriza¡i (în func¡ie de condi¡iile de mediu ¿i tipul construc¡iei hidrotehnice),
natura, metodica ¿i frecven¡a måsuråtorilor, precum ¿i metodologia de sintezå
periodicå, cea care ar da justificare monitorizårii, prin fundamentarea måsurilor
oportune de ameliorare. Pânå la apari¡ia sa, EIM, BM sau programele de
conformare trebuie så indice condi¡iile de monitorizare pentru fiecare proiect ¿i
lucrare în parte.
11.3.2.2. Monitorizarea elementelor geofizice. Reglementårile generale
existente se referå preponderent la controlul poluårii aerului, apei ¿i solului, de
regulå irelevante pentru impactul construc¡iilor hidrotehnice. O situa¡ie specialå
este cea a construc¡iilor hidrotehnice care furnizeazå apå pentru diferite
categorii de consum. Pentru acestea, este necesarå monitorizarea calitå¡ii apei;
din punctul de vedere al administratorului lucrårii hidrotehnice, aceasta trebuie
så se facå numai asupra acelor indicatori care pot fi modifica¡i de existen¡a
lacului de acumulare ¿i a centralei hidroelectrice, prin procese de eutrofizare sau
prin poluare cu uleiuri din instala¡ii (turbine, vane).
Ace¿ti indicatori (selec¡iona¡i dintre cei prevåzu¡i în STAS 4706-88) sunt:
⎯ indicatori organoleptici (fårå indicator valoric): culoare; miros.
⎯ indicatori chimici generali:
− hidrogen sulfurat;
− oxigen dizolvat în apå;
− uleiuri minerale ¿i produse petroliere, mg/ l ;
⎯ indicatori pentru procesul de eutrofizare:
− grad de saturare în oxigen;
− substan¡e nutritive:
- azot total (N)-mg/ dm3 ;
- fosfor total (P)-mg/ dm3 ;
⎯ biomasa fitoplanctonicå, mg substan¡å umedå/ dm3 .
Odatå cu prelevarea probelor se måsoarå ¿i debitul în sec¡iunea monitorizatå,
prin citire la mire sau cu limnigraf.
Spre a se putea separa efectele proprii lacului de efectele poluårii din
amonte, care nu au nici o legåturå cu lucrarea hidrotehnicå ¿i asupra cårora
administratorul acesteia nu poate ac¡iona, monitorizarea calitå¡ii apei are sens ¿i
poate avea urmåri practice numai dacå se realizeazå determinarea principalilor
indicatori în cel pu¡in trei categorii de sec¡iuni:

231
 − în amonte de lac, pe cursurile de apå care se varså în lac cu aport de debit
mediu multianual mai mare decât 10% din debitul mediu anual total
captat sau pe cursuri oricât de mici, dacå sunt intens poluate;
− în aval de baraj, dacå turbinarea apei se face în centrale pe deriva¡ie
(galerii, conducte, canale);
− în aval de restitu¡ia debitelor turbinate în albie (sau în lacul urmåtor în
cazul amenajårilor în cascadå).
Prelevarea probelor ¿i determinarea indicatorilor se face conform
standardelor ¿i normelor în vigoare, men¡ionate în STAS 4706-88.
Se recomandå ca prelevarea probelor så se facå în zilele de miercuri, joi sau
vineri, când debitele afluente culeg poluan¡i de la agen¡ii în activitate. Probele
prelevate în alte zile ale såptåmânii pot så reflecte situa¡ia din zile nelucråtoare,
în care emisia de poluan¡i înceteazå temporar.
11.3.2.3. Monitorizarea elementelor ecologice. Cea mai importantå
måsurå pentru ameliorarea impactului asupra mediului biologic este cunoa¿terea
situa¡iei acestuia. Aceasta se poate face numai prin studii realizate de institu¡ii
de specialitate, pe baza observa¡iilor, e¿antionårilor ¿i analizelor periodice,
acoperind perioadele caracteristice ale anului (ape mici ¿i ape mari, de iarnå ¿i
de varå), nu numai înainte de execu¡ia lucrårilor, ci mai cu seamå în cursul
exploatårii acestora. Se recomandå ca institu¡ia care face monitorizarea
mediului biologic så fie aceea¿i pe o perioadå mare de timp (cel pu¡in câ¡iva
ani), spre a avea continuitate în observarea unor fenomene esen¡ialmente
dinamice. Aceea¿i institu¡ie poate fi angajatå pentru asisten¡å tehnicå ¿i
¿tiin¡ificå în exploatarea curentå (stabilirea perioadei de eclozare a icrelor pentru
diverse specii de pe¿ti în vederea protejårii acestora, interven¡ii în cazul apari¡iei
unor fenomene speciale, cum ar fi înflorirea apei sau apari¡ia unui miros
deosebit al apei etc.).
Pentru mediul biologic, sinteza monitorizårii se va reface cel pu¡in odatå la
cinci ani, concretizatå de regulå într-un studiu EIM, necesar pentru prelungirea
autoriza¡iei de mediu. În cazul în care se constatå cå lacul prezintå fenomene
avansate de eutrofizare (ca urmare a studiilor anterioare sau a observa¡iilor ¿i
determinårilor privind calitatea apei, conform §. 5.1.1), studiul asupra mediului
biologic trebuie realizat anual, cu cel pu¡in douå campanii de e¿antionare: de
varå ¿i de toamnå târzie.
Personalul de exploatare a amenajårii sau construc¡iei hidrotehnice trebuie så
asigure urmårirea realizårii prognozelor din studii, prin observa¡ii ¿i måsuråtori
ce le sunt accesibile, precum ¿i depistarea fenomenelor ¿i evolu¡iilor
neprevåzute sau noi, care trebuie imediat semnalate speciali¿tilor.
De asemenea, personalul de exploatare este responsabil de urmårirea
activitå¡ilor conexe în regiune, care au inciden¡å asupra mediului biologic din

232
zona amenajårii (despåduriri, poluare, alunecåri de teren, turism, braconaj etc.),
deoarece cea mai mare parte a fenomenelor nefavorabile se datoreazå unor
cauze exogene. Se atrage aten¡ia în special asupra urmåririi pe râurile afluente
din amonte a gradului de poluare (respectiv a func¡ionårii instala¡iilor de tratare
a apelor uzate), precum ¿i asupra antrenårii de îngrå¿åminte agricole din
terenurile riverane; în cazul constatårii unei calitå¡i necorespunzåtoare a apei, se
vor lua måsuri urgente de aten¡ionare a Agen¡iei Teritoriale de Protec¡ie a
Mediului.
11.3.2.4. Exemplu de monitorizare. În Fran¡a, conform legii mediului din
anul 1984, se acordå lucrårilor hidrotehnice avize de func¡ionare provizorii, pe
5 sau 10 ani, pe baza cårora se stabilesc parametrii de exploatare necesari,
pentru care se acordå un aviz final. Pânå la ob¡inerea acestuia, administratorul
(sau proprietarul) barajului asigurå, pe cheltuialå proprie, monitorizarea
mediului, constând în:
⎯ realizarea a patru puncte de måsurare a unor parametri: unul amonte,
altul aval ¿i douå pe sectorul scurt-circuitat:
⎯ måsurarea periodicå, la fiecare punct, a urmåtoarelor elemente:
− bilunar 18 parametri fizico-chimici: temperaturå, pH, conductivitate,
oxigen dizolvat, materii în suspensie, fosfor, nitra¡i, nitri¡i, azot
amoniacal, sulfa¡i, silice, alcalinitate, cloruri, calciu, magneziu,
potasiu;
− în douå campanii pe an: perifiton ¿i alge din substrat, nevertebrate în
fiecare tip de substrat, e¿antionaj complet pentru popula¡iile de pe¿ti,
granulometrii ¿i materii organice în sedimente, prezentate într-un
bilan¡ sintetic, conform unei metodologii date (indici biotici).

11.4. COSTURI AFERENTE AMELIORĂRII IMPACTULUI

ASUPRA MEDIULUI

Practic, toate måsurile de ameliorare a impactului asupra mediului necesitå

cheltuieli. Din acest punct de vedere, måsurile se pot clasifica în douå categorii
distincte:
− måsuri structurale, care implicå execu¡ia de lucråri, construc¡ii,
echipamente, activitå¡i speciale etc., de regulå cu scopuri multiple în
realizare sau exploatarea amenajårilor hidrotehnice, comportând
cheltuieli de investi¡ie ¿i exploatare relativ mari, concentrate pe perioade
limitate;

233
 − måsuri nestructurale, care implicå proceduri de exploatare, fårå investi¡ii
¿i cu cheltuieli distribuite în timp, uneori comune cu cele de exploatare
curentå.
În ambele situa¡ii înså, este extrem de dificil de separat net cheltuielile
destinate asigurårii func¡ionalitå¡ii, siguran¡ei ¿i fiabilitå¡ii amenajårii de cele
destinate protec¡iei mediului ¿i ameliorårii impactului. Cel mai bun argument
este acela cå numeroase amenajåri realizate cu decenii în urmå, pe când nu
exista preocuparea specialå pentru protec¡ia mediului (nici måcar no¡iunea în
sensul ce i se atribuie în ultimii 20 de ani) au realizat, cu bun sim¡ ¿i
surprinzåtoare intui¡ie, numeroase dispozi¡ii, solu¡ii, condi¡ii de exploatare ¿i
lucråri colaterale ¿i conexe cu efecte salutare asupra evolu¡iei ulterioare a
mediului înconjuråtor. Din aceste motive separarea cheltuielilor fåcute anume
pentru ameliorarea impactului asupra mediului este relativ dificilå. ¥n continuare
se prezintå sumar, o încercare remarcabilå de clasificare a costurilor în
exploatarea resurselor de apå legate de protec¡ia mediului (Erasmus, 1988),
sugestivå ¿i în ceea ce prive¿te amploarea diferitelor tipuri de måsuri. Func¡ie de
scopul principal, propunerea clasificå cheltuielile (costurile) în trei categorii, iar
func¡ie de domeniul pentru care se fac aceste cheltuieli, în cinci categorii.
Categorii de costuri privind mediul:
o Costuri directe, al cåror scop unic este protec¡ia mediului (exploatarea cu
restric¡ii a lacului, centuri forestiere pentru mascarea zonelor de lucru, adåugare
de coloran¡i în betoane pentru asemånarea cu roca naturalå, devierea drumurilor
pentru evitarea habitatelor naturale ale unor specii etc.);
o Costuri indirecte, care au scopuri multiple, inclusiv cel de protec¡ie a
mediului (exemple: înierbarea taluzelor aval ale barajelor, înlåturarea murdåriei
¿i prafului de pe drumurile de påmânt etc.);
o Costuri colaterale, care au drept scop mårirea eficien¡ei amenajårii ¿i
numai în subsidiar au efect secundar asupra mediului (exemple: îmbråcåmin¡i
bituminoase la drumuri, planta¡ii ¿i împåduriri etc.).
Tipuri de costuri privind mediul:
o Costuri de consultan¡å: studii, proiectare, expertize, execu¡ie, organizarea
unor mitinguri cu popula¡ia din zonå, urmårirea programelor etc.
o Costuri legate de precau¡ii speciale: construc¡ii tehnice neuzuale, bariere
vizuale din planta¡ii, devieri temporare ale traficului rutier, educa¡ia
personalului de execu¡ie pentru protec¡ia mediului etc.
o Costuri legate de precau¡ii normale: måsuri normale prevåzute de lege,
curå¡area cuvetelor, aerarea apei, måsuri sanitare, curå¡area de murdårii a
suprafe¡ei apei etc.

234
 o Costuri de refacere a peisajului: amenajåri de halde, planta¡ii, amenajarea
carierelor ¿i balastierelor, amenajarea drumurilor, a zonelor coloniilor de ¿antier etc.
o Costuri legate de precau¡ii speciale permanente: treceri peste canale
pentru oameni ¿i animale, rampe de ie¿ire din canale, scåri de pe¿ti, viituri
simulate pentru igiena albiilor din aval etc.
Nivelul costurilor este diferit (scåzut, moderat, ridicat), pe categorii de
preten¡ii, în func¡ie de:
− zona amenajårii hidrotehnice (de exemplu, puternic antropizatå ¿i
degradatå sau dimpotrivå, cu un mediu natural valoros ¿i echilibrat);
− tipul de impact dominant (de exemplu, ecologic sau social-economic,
care implicå stråmutåri de popula¡ie);
− gradul de dezvoltare economico-socialå (deci de disponibilitå¡ile
financiare) al zonei amenajårii la un moment dat; în schimbul unui mediu
ambiant de înaltå calitate comunitå¡ile bogate (state, regiuni, investitori)
î¿i vor permite cheltuieli mari, în timp ce comunitå¡ile sårace, care au
adesea probleme de supravie¡uire la limita minimå de subzisten¡å, î¿i vor
îndrepta resursele spre probleme economice ¿i vor trata mai pu¡in riguros
pe cele de mediu sau vor amâna rezolvarea lor pentru perioade eco-
nomice mai bune.
În tabelul 11.3 sunt prezentate cu titlu orientativ (ca ordin de mårime),
nivelurile cheltuielilor necesare pentru måsuri de protec¡ie a mediului,
exprimate prin procentajul din costul total al lucrårilor de investi¡ie pentru
realizarea unei amenajåri sau construc¡ii hidrotehnice (Erasmus, 1988).
Tabelul 11.3

Nivelul orientativ al costurilor destinate protecţiei mediului

Niveluri, Procentaj din costul de investi¡ie total

categorii ¿i Scåzut Moderat Ridicat
tipuri de costuri A B C A B C A B C
Cost tip 1 0,08 - - 0,12 - - 0,16 - -
Cost tip 2 0,03 - - 0,05 - - 0,07 - -
Cost tip 3 - - 0,03 - - 0,50 - - 0,08
Cost tip 4 0,30 0,30 - 0,50 0,50 - 0,70 0,70 -
Cost tip 5 0,02 - - 0,04 - - 0.08 - -
Total/categorie 0,43 0,30 0,30 0,71 0,50 0,50 1,01 0,70 0,08
Total/proiect 1,03 1,71 2,51

235
 Eviden¡ierea costurilor prevåzute ¿i contabilizarea costurilor realizate pentru
protec¡ia mediului la amenajarea Palmiet (exprimate de asemenea în procente din
costul total), în condi¡ii de mediu apreciate ca fiind de nivel de exigen¡å moderat,
sunt prezentate în tabelul 11.4, care confirmå corectitudinea previziunilor ¿i
eviden¡iazå faptul cå acestea (care au în vedere un impact poten¡ial maxim) se
realizeazå în realitate numai par¡ial, diminuând costurile reale.
O concluzie generalå, întåritå ¿i de alte informa¡ii fragmentare apårute în
literatura de specialitate, ar fi aceea cå nivelul general orientativ al costurilor
pentru ameliorarea impactului amenajårilor ¿i construc¡iilor hidrotehnice trebuie
så fie de aproximativ 1% din valoarea de investi¡ie pentru condi¡ii de exigen¡å
scåzutå, de 1,5-2% pentru exigen¡e medii ¿i de 2,5-3% pentru exigen¡e ridicate.
Se apreciazå cå în România, datoritå mijloacelor financiare modeste, dar ¿i datoritå
unor mentalitå¡i conservatoare, existå tendin¡e de subestimare a costu-rilor pentru
protec¡ia mediului, pentru toate tipurile de costuri (studii, proiectare, realizarea
måsurilor).
Tabelul 11.4

Costuri pentru protecţia mediului la amenajarea Palmiet

Tip de cost Prevåzut Realizat

1 0,14 0,25
2 0,06 0,10
3 0,65 0,50
4 1,20 0,50
5 0,06 0,00
Total 2,11 1,35

Pentru a schimba în timp mentalitå¡ile, este necesarå argumentarea extinså a

costurilor aferente protec¡iei mediului pentru construc¡ii hidrotehnice, prin
compara¡ia cu solu¡ii func¡ionale alternative (de exemplu, compara¡ia
amenajårilor hidroenergetice cu centralele termoelectrice, pentru care så se ¡inå
seama inclusiv de cheltuielile sociale de poluare ¿i de efectele în industria
extractivå, sau compararea efectelor måririi produc¡iei agricole prin iriga¡ii,
comparativ cu efectele ce apar prin utilizarea îngrå¿åmintelor poluante sau cu
cele economice ob¡inute prin importul produse agricole), precum ¿i luarea în
considerare a efectelor economice favorabile implicite asupra mediului, deloc
neglijabile (atenuarea viiturilor, mårirea debitelor minime). În acest fel se va
observa ¿i va intra în con¿tiin¡a opiniei publice faptul cå foarte adesea,
realizarea unor amenajåri hidrotehnice cu costuri special afectate protec¡iei
mediului la un nivel normal, constituie o solu¡ie eficientå ¿i economicå pentru
protec¡ia mediului pe ansamblu regional ¿i na¡ional.

236
 11.5. RELAŢIILE CU TERŢII ŞI OPINIA PUBLICĂ

Prin natura lor, amenajårile ¿i construc¡iile hidrotehnice sunt amenajåri

complexe, cu folosin¡e multiple, care afecteazå direct popula¡ia ¿i activitatea
economicå ¿i socialå din zonå.
Aceasta face ca problema rela¡iilor cu partenerii interesa¡i så aibå o extindere
¿i o importan¡å deosebitå. Câteva exemple: montajul financiar pentru
participarea la investi¡ii a tuturor beneficiarilor de servicii (firme, întreprinderi,
comunitå¡i locale, organe ale statului responsabile de domeniile de activitate
afectate etc.), negocierea de compensa¡ii ¿i contribu¡ii la dezvoltarea regionalå
¿i localå (lucråri conexe ¿i compensatorii, locuri de muncå, dotåri social-
culturale, drumuri, telecomunica¡ii, relee TV, dezvoltarea activitå¡ilor de turism
¿i agrement etc.), ob¡inerea acordului popula¡iei locale ¿i autoritå¡ilor de
protec¡ie a mediului pentru realizarea ¿i exploatarea amenajårilor (exproprieri,
stråmutåri de popula¡ie, realizarea de måsuri compensatorii etc.).
Toate aceste necesitå un efort constant ¿i sus¡inut de creare a unui mediu
social favorabil, în rela¡iile cu to¡i partenerii, cu reprezentan¡ii mijloacelor de
mass-media (ziare, posturi de radio ¿i televiziune) ¿i cu autoritå¡ile locale,
regionale sau na¡ionale.
Probabil, cea mai importantå ac¡iune în sensul acesta este cea de informare
competentå, accesibilå ¿i activå a tuturor celor interesa¡i, asupra problemelor
amenajårilor hidrotehnice în raport cu mediul natural ¿i socio-economic. În
perspectiva unor conflicte cu persoane sau institu¡ii adverse (din conflicte de
interese, ignoran¡å sau rea credin¡å), cea mai eficientå atitudine este cea
preventivå ¿i ofensivå; încercarea de a da låmuriri ¿i a contesta acuza¡iile dupå
ce acestea au devenit publice este mult mai pu¡in eficientå ¿i convingåtoare, de¿i
evident necesarå. Mijloacele folosite trebuie så fie cele mai diverse cu putin¡å:
articole în preså, stimulare unor emisiuni dedicate amenajårilor hidrotehnice,
difuzarea de pliante, reclame, vederi cu subiecte adecvate, expunerea de afi¿e ¿i
panouri de prezentare, organizarea de conferin¡e, discu¡ii, interviuri, anchete,
sondaje publice, vizite la obiective hidrotehnice existente etc.
Pentru tratative ¿i negocieri purtate în vederea ob¡inerii terenurilor necesare
pentru noi amenajåri este strict necesarå utilizarea unui personal specializat (avo-
ca¡i, psihologi, persoane cu autoritate în zonå); lipsa de pricepere a unor conducå-
tori din institu¡ii interesate ¿i tendin¡a lor fireascå spre solu¡ii autoritare, a condus
adesea ¿i poate conduce în continuare la e¿ecuri regretabile, dar care pot fi evitate.
Solu¡ia ce trebuie adoptatå ¿i promovatå cu consecven¡å consta în utilizarea
în asemenea situa¡ii a unui personal specializat în public relations, cu pregåtire
specificå multilateralå, bazatå pe studii de specialitate, cu farmec personal, cu
capacitate de adaptare la nivelul oricåror interlocutori, tact ¿i råbdare, capabil de
o în¡elegerea profundå a problemelor ¿i motiva¡iilor popula¡iei locale, care
practicå cu dezinvolturå tehnica dialogului în etape.

237
 O largå experien¡å interna¡ionalå aratå cå utilizarea personalului specializat
în rela¡ii publice ¿i cu ter¡ii este una din cele mai eficiente cheltuieli în general ¿i
în domeniul protec¡iei ¿i ameliorårii mediului în particular.

BIBLIOGRAFIE

Erasmus J.J., Environmental related costs in the development of water projects in

South Africa, XVI ICOLD, Q60 R44, Vol.I, San Francisco, 1988.
Ichim I., Rådoane M., Efectele barajelor în dinamica reliefului, Editura
Academiei, Bucure¿ti, 1986.
McCallum D., Fredericks I., Environmental Priority Setting – One of the Greater
Challenge of ISO 14000, Canadian Environmental Protection, 8, 1996.
McCallum D., Fredericks I., The Utility Assessment and Risk Management in the
ISO 14000 Environmental Management System Framework, Air and Waste
management Association 89th Meeting and Exhibition, Nashville, Tennessee, 1996.
STAS 4706-88.
ISO 14000, „Environmental Management System”.

238
 ANEXA

Matricea de identificare a impactului asupra mediului înconjurător

- amenajarea hidroenergetică Drăgan - Iad

ELEMENTE ECONOMICE - M1
ELEMENTE Nevoi Nevoi Pagube Teren
ALE AMENAJĂRII energie apă inundaţii ocupat
HIDROTEHNICE M11 M12 M13 M14
FUNCŢIONALE A1 +3cPI +3cPI +3cPI
Producţia de energie A11 +3cPI +2cPI
Regularizarea debitelor de apă A12 +3cPI
Atenuarea viiturilor A13 +3cTI
Mărirea debitelor mici A14 +3cTI
Turism şi agrement A15
CONSTRUCTIVE - fir A2 +3cPI +3cPI +3cPI -2cPI
principal
Lac şi baraj Drăgan A21 +3cPI +3cPI +3cTI -2cPI
Centrale electrice A22 +3cPI -2cPI
Bazin redresor Bulz A23 +1cPI -2cPI
Galerii sub presiune A24 +3cPI -1cPI
Galerii cu nivel liber A25 +3cPI -1cPI
CONSTRUCTIVE - fir A3 +2cPI +1cPI -1cPI
secundar
Captări secundare Secueu A31 +2cPI +2cPI -1cPI
Captare secundară Cârligatele A32 +1cPI +1cPI -0
Staţia de pompare Secueu A33 +3cPI -1cPI
Galerii cu nivel liber A34 +3cPI -1cPI
DE EXPLOATARE A4 +1cPI +1cPI +3cPI
Variaţia nivelului apei Drăgan A41 +2cPI +3cPI
Regimul debitelor în aval A42 -0 +3cPI
Drăgan
Regimul debitelor în aval Bulz A43 +3cPI
Condiţii evacuare viituri Drăgan A44 +3cPI
EXECUŢIA LUCRĂRILOR A5 -1cTM
Platforme tehnologice A51 -1cTM
Cariera Dealul Zimbrului A52 -2cTM
Balastiera Auşeu + Drăgan A53 -2cTM
Sta¡ii de sortare A55 -1cTM
Drumuri tehnologice A56 -2cPI
Linii electrice aeriene A57 -1cPI
LUCRĂRI A6 +1cPI
COMPENSATORII
Redări teren în circuit vegetal A62 +1cPI
Dotări pentru localnici A63
LUCRĂRI NOI PROPUSE A7 -0 +1cTI +1cTI
Limitare debit captat Secueu A71 -1cTI +1cTI
Amenajare platforme A74
organizare
Primenire hipolimnion lac A76
Drăgan

239
 ANEXA (continuare)

ELEMENTE SOCIALE - M2
ELEMENTE Expro- Stress Locuri Sănătate Modif. Turism şi Pescuit
ALE AMENAJĂRII prieri populaţie muncă publică peisaj agrement sportiv
HIDROTEHNICE M21 M22 M23 M24 M25 M26 M27
FUNCŢIONALE A1 +1cPI +0 +1pTI +1pTM
Producţia de energie A11 +1cPI -0
Regularizarea debitelor de apă A12
Atenuarea viiturilor A13 +1pTI
Mărirea debitelor mici A14 +1pTI +2cTI +2cTI
Turism şi agrement A15 +1pPM +3pPM +1pTM
CONSTRUCTIVE - fir principal A2 -2cPI -0 +2cPI xcPI +3pTI +0
Lac şi baraj Drăgan A21 -1cPI -1pPI +3cPI +3pTI +1cPI
Centrale electrice A22 -2cPI +3cPI -1cPI
Bazin redresor Bulz A23 -2cPI -2cPI -2cPI
Galerii sub presiune A24 -1cPI -0
Galerii cu nivel liber A25 -1cPI -0
CONSTRUCTIVE - fir secundar A3 -1cPI +1cPI -0 -1cPI
Captări secundare Secueu A31 -1cPI +1cPI -0 -1cPI
Captare secundară Cârligatele A32 -1cPI +1cPI -0 -1cPI
Staţia de pompare Secueu A33 -1cPI +1cPI -1cPI
Galerii cu nivel liber A34 -1cPI -0

240
 ANEXA (continuare)

ELEMENTE SOCIALE - M2
ELEMENTE Expro- Stress Locuri Sănătate Modif. Turism şi Pescuit
ALE AMENAJĂRII prieri populaţie muncă publică peisaj agrement sportiv
HIDROTEHNICE M21 M22 M23 M24 M25 M26 M27
DE EXPLOATARE A4 +2cPI +1cPI -1cPI -0 +1cPI
Variaţia nivelului apei Drăgan A41 -3cPI -1cPI
Regimul debitelor în aval Drăgan A42 +2cPI +1cPI -1cPI +1cPI
Regimul debitelor în aval Bulz A43 +3cPI +1cPI +1cPI
Condiţii evacuare viituri Drăgan A44 +3cPI +2cPI +2cPI +2cPI
EXECUŢIA LUCRĂRILOR A5 -1cTM -1cTM +3cTi -1cTM
Platforme tehnologice A51 -1cTM -1cTM +1cTI -1cTM
Cariera Dealul Zimbrului A52 -1cTM -1cTM +1cTI -1cTM
Balastiera Auşeu + Drăgan A53 -1cTM -1cTM +1cTI -1cTM
Sta¡ii de sortare A55 -1cTM -1cTM +1cTI -1cTM -2cTM
Drumuri tehnologice A56 -1cPI +1cTI -1cPI
Linii electrice aeriene A57 -1cPI +1cTI -1cPI
LUCRĂRI A6 +1cPI +1cPI +1cPI +1cPI
COMPENSATORII
Redări teren în circuit vegetal A62 +1cPI +1cPI
Dotări pentru localnici A63 +2cPI +2cPI +2cPI
LUCRĂRI NOI PROPUSE A7 +1cTI +1cTI +2cTI +2cTI +1cTI
Limitare debit captat Secueu A71 +1cTI +1cTI +1cTI +1cTI
Amenajare platforme organizare A74 +2cTI +2pTI
Primenire hipolimnion lac Drăgan A76

241
 ANEXA (continuare)

ELEMENTE GEOFIZICE – M3
ELEMENTE Regim hi- Ape sub- Colma- Abra- Eroziuni
ALE AMENAJĂRII drologic terane tări lac ziuni aval
HIDROTEHNICE
M31 M32 M33 M34 M35
FUNCŢIONALE A1 +2cPI +1cPI -0 +2pTI
Producţia de energie A11 +2cPI
Regularizarea debitelor de apă A12 +3cPI
Atenuarea viiturilor A13 +3cPI -1pTI +2pTI
Mărirea debitelor mici A14 +3cPI +2cPI
Turism şi agrement A15
CONSTRUCTIVE - fir principal A2 +2cPI -1pTM -0 -1cPI +1cPI
Lac şi baraj Drăgan A21 +3cPI -0 -3cPI -0
Centrale electrice A22
Bazin redresor Bulz A23 +3cPI -1cPI
Galerii sub presiune A24 -1pTM
Galerii cu nivel liber A25 -2pTM
CONSTRUCTIVE - fir secundar A3 -1cTI -1pTM
Captări secundare Secueu A31 -1cTI
Captare secundară Cârligatele A32 -1cTI
Staţia de pompare Secueu A33 -1cTI
Galerii cu nivel liber A34 -2pTM
A4 +2cPI 0 0 -2cPI +2cPI
DE EXPLOATARE
Variaţia nivelului apei Drăgan A41 +3cPI -1pTM +2cPI -3cPI
Regimul debitelor în aval Drăgan A42 -1cTI +1cTI +2cPI

242
 ANEXA (continuare)

ELEMENTE GEOFIZICE – M3
ELEMENTE Regim hi- Ape sub- Colma- Abra- Eroziuni
ALE AMENAJĂRII drologic terane tări lac ziuni aval
HIDROTEHNICE
M31 M32 M33 M34 M35
Regimul debitelor în aval Bulz A43 +2cPI 0 +2cPI
Condiţii evacuare viituri Drăgan A44 +2cTI +1cTI +3cPI
EXECUŢIA LUCRĂRILOR A5
Platforme tehnologice A51
Cariera Dealul Zimbrului A52
Balastiera Auşeu + Drăgan A53
Sta¡ii de sortare A55
Drumuri tehnologice A56
Linii electrice aeriene A57
LUCRĂRI COMPENSATORII A6 +1cPI +1cPI
Redări teren în circuit vegetal A62
Dotări pentru localnici A63
LUCRĂRI NOI PROPUSE A7 +2cTI +1cTI
Limitare debit captat Secueu A71 +2cTI
Amenajare platforme organizare A74
Primenire hipolimnion lac Drăgan A76

243
 ANEXA (continuare)

ELEMENTE ECOLOGICE – M4
ELEMENTE TERESTRE ÎN LAC
ALE AMENAJĂRII
HIDROTEHNICE Floră Faună Floră Faună Cultură
M41 M42 M43 M44 M45
FUNCŢIONALE A1 +0 +0
Producţia de energie A11
Regularizarea debitelor de apă A12
Atenuarea viiturilor A13
Mărirea debitelor mici A14
Turism şi agrement A15 -1pTM -1pTM
CONSTRUCTIVE - fir principal A2 -1cPI -1cPI +1cPI
Lac şi baraj Drăgan A21 -2cPI -3cPI +2cPI +2cPI ?
Centrale electrice A22 -0 -0 -1cPI
Bazin redresor Bulz A23 -2cPI
Galerii sub presiune A24 -0 -0
Galerii cu nivel liber A25 -0 -0
CONSTRUCTIVE - fir secundar A3 -0 -0
Captări secundare Secueu A31 -1pTI -1pTI
Captare secundară Cârligatele A32 -0 -0
Staţia de pompare Secueu A33
Galerii cu nivel liber A34 -0 -0
A4 +1cPI +1cPI x0 x0
DE EXPLOATARE
Variaţia nivelului apei Drăgan A41 -3cPI -3cPI
Regimul debitelor în aval Drăgan A42 +2cPI +2cPI

244
 ANEXA (continuare)

ELEMENTE ECOLOGICE – M4
ELEMENTE TERESTRE ÎN LAC
ALE AMENAJĂRII
HIDROTEHNICE Floră Faună Floră Faună Cultură
M41 M42 M43 M44 M45
Regimul debitelor în aval Bulz A43 +1cPI +1cPI
Condiţii evacuare viituri Drăgan A44 +3cPI +3cPI
EXECUŢIA LUCRĂRILOR A5 -1cTM -1cTM
Platforme tehnologice A51 -1cTM -1cTM
Cariera Dealul Zimbrului A52 -1cTM -1cTM
Balastiera Auşeu + Drăgan A53 -1cTM -1cTM
Sta¡ii de sortare A55 -1cTM -1cTM
Drumuri tehnologice A56 -1cPI -1cPI
Linii electrice aeriene A57 -1cPI -1cPI
LUCRĂRI COMPENSATORII A6 +1cPI +1cPI
Redări teren în circuit vegetal A62 +1cPI +1cPI
Dotări pentru localnici A63
LUCRĂRI NOI PROPUSE A7 +1cTI +1cTI +3cPI +1cPI -2pPM
Limitare debit captat Secueu A71 +1cTI +1cTI
Amenajare platforme organizare A74 +1cTI
Primenire hipolimnion lac Drăgan A76 +3cPI +3cPI

245
 ANEXA (continuare)

ELEMENTE ECOLOGICE – M4
ELEMENTE ÎN RÂUL AVAL
ALE AMENAJĂRII
HIDROTEHNICE Floră Faună Cultură
M46 M47 M48
FUNCŢIONALE A1 +2cTI +2cTI
Producţia de energie A11
Regularizarea debitelor de apă A12
Atenuarea viiturilor A13 +3cTI
Mărirea debitelor mici A14 +3cTI +3cTI +3pTI
Turism şi agrement A15
CONSTRUCTIVE - fir principal A2 -0 -2cPI
Lac şi baraj Drăgan A21 -1cPI
Centrale electrice A22
Bazin redresor Bulz A23 -2cPI
Galerii sub presiune A24
Galerii cu nivel liber A25
CONSTRUCTIVE - fir secundar A3 -2cPI
Captări secundare Secueu A31 -3cPI
Captare secundară Cârligatele A32 -2cPI
Staţia de pompare Secueu A33
Galerii cu nivel liber A34
DE EXPLOATARE A4 +2cPI +2cPI
Variaţia nivelului apei Drăgan A41
Regimul debitelor în aval Drăgan A42 +2cPI +2cPI
Regimul debitelor în aval Bulz A43 +1cPI +1cPI
Condiţii evacuare viituri Drăgan A44 +3cPI +3cPI
EXECUŢIA LUCRĂRILOR A5 -1cTI -1cTI
Platforme tehnologice A51
Cariera Dealul Zimbrului A52
Balastiera Auşeu + Drăgan A53 -2cTI -2cTI
Sta¡ii de sortare A55 -2cTI -2cTI
Drumuri tehnologice A56
Linii electrice aeriene A57
LUCRĂRI COMPENSATORII A6
Redări teren în circuit vegetal A62
Dotări pentru localnici A63
LUCRĂRI NOI PROPUSE A7 +2pTI +2pTI
Limitare debit captat Secueu A71 +2pTI +2pTI
Amenajare platforme organizare A74
Primenire hipolimnion lac Drăgan A76

Notă – Liniile cuprinzând grupe de elemente ale amenajării (scrise cu majus-

cule îngroşate) reprezintă aprecierea sintetică asupra ansamblului
desemnat; analizate separat, acestea alcătuiesc o matrice sintetică
contrasă.

246
 Cărţi editate în seria

INGINERIA RESURSELOR DE APĂ

Aurelia BUCUR ELEMENTE DE CHIMIA APEI

Aurel VARDUCA MONITORINGUL INTEGRAT

AL CALITĂŢII APELOR

Sergiu DIACONU CURSURI DE APĂ. Amenajare,

Impact, Reabilitare

V. Al. STĂNESCU, MODELAREA IMPACTULUI

Ciprian CORBUŞ, SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
Marinela SIMOTA ASUPRA RESURSELOR DE APĂ

Constantin DIACONU HIDROMETRIE APLICATĂ

Cristina Sorana IONESCU DEPOZITE DE DEŞEURI. Elemente

de proiectare a sistemelor
de etanşare-drenaj

Octavian LUCA HIDRAULICA MIŞCĂRILOR

PERMANENTE

Aurel VARDUCA PROTECŢIA CALITĂŢII APELOR

Petre GÂŞTESCU DICŢIONAR DE LIMNOLOGIE

Ştefan IONESCU IMPACTUL AMENAJĂRILOR

HIDROTEHNICE ASUPRA MEDIULUI

ISBN : 973-8176-06-9