Măsurarea directa a distantelor

5. MĂSURAREA DIRECTĂ A DISTANŢELOR

1. INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA DIRECTĂ A DISTANŢELOR

A măsura o distanţă pe cale directă înseamnă a stabili de câte ori se cuprinde lungimea
instrumentului de măsurat în distanţa respectivă. După precizie şi scop, aceste instrumente pot
fi: de precizie mică (expeditive), de precizie mijlocie(precise) şi de precizie mare.
• Instrumente de precizie mică. Sunt utilizate la efectuarea măsurătorilor expeditive.
Din această grupă fac parte: pasul omenesc, compasul de lemn, roata, lanţul cu zale, ruleta
de pânză.
- Pasul omenesc. Se foloseşte la recunoaşterea terenului, precum şi pentru
aproximarea distanţei dintre două puncte. Înainte de a se face măsurători cu pasul, acesta
trebuie etalonat, pe o distanţă cunoscută de cel puţin 50 – 100 m, care va fi parcursă dus –
întors. Se consideră că lungimea medie a pasului unui adult este de 80 cm ± 5%.
- Compasul de lemn. Denumit şi capra sau calul este cel mai folosit dintre
instrumentele expeditive, fiind confecţionat din două picioare de lemn, unite în partea de sus
printr-un mâner. Compasul are de regulă o deschidere de 2 m (fig. 1). Pentru ca deschiderea
să rămână nemodificată, compasul are la mijloc o riglă, care poate fi
rabatabilă pentru transport Pe terenurile în pantă
distanţa se reduce la orizont
- Ruleta de pânză. Este confecţionată din
pânză tare, impregnată cu vopsea, întărită cu fire
metalice. Are lungimi de 5, 10, 20 sau 50 m şi
este gradată în cm. Se înfăşoară pe un mosor, în
interiorul unui toc circular de piele sau metal.
- Roata. Este prevăzută cu o furcă, precum
şi cu un semn care permite numărarea
circumferinţelor parcurse pe teren. Distanţa se
obţine înmulţind numărul de semne cu lungimea
circumferinţei. Fig. 1.

• Instrumente de precizie mijlocie. Cele mai utilizate sunt: panglica de oţel, ruleta de
oţel şi firul de oţel.
- Panglica de oţel. Este instrumentul cel mai utilizat la măsurarea cu precizie a
distanţelor în topografie. Este confecţionată dintr-o bandă de oţel, lată de 15 – 20 cm, groasă
de 0,4 – 0,6 mm şi cu lungimi de 20 – 50 m. Extremităţile panglicii sunt prevăzute cu mâner
(fig. 2.).
Este divizată pe ambele părţi în decimetri – prin orificii, în jumătăţi de metri – prin butoni
de alamă şi în metri – prin plăcuţe de alamă, numerotate. Centimetri se apreciază din ochi
sau prin măsurare cu o riglă gradată. În timpul păstrării şi al transportului panglica se
înfăşoară pe un cadru metalic.
Pentru măsurarea distanţelor se folosesc o serie de instrumente ajutătoare:
Fişele (fig. 3., a) sunt vergele de metal cu lungimea de 25 – 30 cm şi diametrul de 5 –
6 mm. Servesc la marcarea extremităţilor panglicii în timpul măsurării, prin înfigerea în
pământ. O garnitură este formată din două inele de sârmă şi 11 fişe. Întinzătoarele (fig. 3., b),
sunt confecţionate din lemn sau ţeavă metalică, cu lungimea de 1,20 m şi diametrul de 3 – 5
cm. Sunt folosite la întinderea panglicii pe aliniament.
Firul cu plumb (fig. 3., c), serveşte la amplasarea reperelor panglici pe teren precum şi
la verticalizarea jaloanelor.

1
 Măsurarea directa a distantelor

Dinamometrul (fig. 3., d), se foloseşte la măsurarea forţei de întindere a panglicii

Fig. 2 Fig. 3.
.
- Ruleta de oţel. Are lungimi de 10; 20; 30; 50 şi 100 m, o lăţime de 12 – 16 mm şi o
grosime de 0,15 – 0,25 mm. Banda de oţel este rulată pe un dispozitiv de strângere în
interiorul unei cutii.
Ruletele noi sunt divizate în milimetri pe toată lungimea lor şi acoperite cu un lac
anticoroziv, fiind executate din oţeluri de calitate superioară sau din fibre de sticlă. În prezent
ruletele sunt din ce în ce mai mult folosite în topografie, fiind uşor de transportat şi întins.
• Instrumente de precizie mare. Sunt folosite în măsurătorile de mare precizie, de
regulă, pentru măsurarea bazelor geodezice, în triangulaţie.

2 . TEHNICA MĂSURARII DIRECTE A DISTANŢELOR

Pentru măsurarea directă a distanţelor este necesar ca, în prealabil, instrumentele să

fie verificate; să se asigure condiţiile de vizibilitate şi accesibilitate pe traseul aliniamentului
semnalizat (curăţirea terenului de eventualele obstacole: vegetaţie, pietre etc.); dacă este
necesar să se execute jalonarea aliniamentului.
Echipa de lucru este formată dintr-un operator şi două – patru ajutoare, numărul minim
fiind de trei persoane.
Tehnica măsurării directe cuprinde mai multe operaţii. Ajutoarele îşi iau accesoriile
necesare: cel din faţă – inelul cu fişe, un întinzător şi dinamometrul, iar cel din spate – inelul
fără fişe şi un întinzător. De regulă, în măsurătorile obişnuite, întinzătoarele se folosesc
numai la panglica de 50 m. După ce ajutorul din spate fixează reperul zero al panglicii în
dreptul punctului de plecare, operatorul aliniază panglica, cât mai exact, pe traseu iar ajutorul
din faţă întinde panglica, după care în dreptul reperului final va înfige vertical o fişă (fig. 4.).
Echipa se deplasează pe aliniament până când ajutorul din spate ajunge la fişă, apoi
operaţia se repetă. La plecare acesta scoate fişa din pământ şi o pune pe inel.
Măsurarea se repetă până când distanţa de la ultima fişă şi până la punctul de sosire
este mai mică decât lungimea panglicii, rest care se citeşte pe panglică. Lungimea
aliniamentului măsurată pe teren şes se obţine cu relaţia:
D = L . n + r , în care:
D este distanţa măsurată, în m;
L - lungimea panglicii, în m;
n - numărul de fişe înfipte pe aliniament;
r - restul distanţei, în m.

2
 Măsurarea directa a distantelor

Pe terenurile înclinate distanţa măsurată se reduce la orizont.

Dacă terenul are pantă uniformă (fig. 5.), se măsoară distanţa înclinată (Dî) şi unghiul
de pantă (α), iar
distanţa redusă la orizont se calculează cu relaţia:

D = Dî . cos α

În situaţia în care aliniamentul are pante diferite fig. 6, acesta, se va împărţi în

tronsoane cu pantă uniformă, la care se măsoară distanţa înclinată şi unghiul de pantă.

Fig. 4. Fig. 5. Fig. 6.

Distanţa orizontală se determină ca sumă a distanţelor orizontale parţiale, cu relaţia:

DAB = d1+d2+d3 = DÎ1 . cos α1 + Dî2 . cos α2 + Dî3 . cos α3

Precizia măsurării directe a distanţelor cu panglica de oţel: Abaterile maxime admise

de toleranţe, la măsurarea directă a distanţelor, sunt diferite, în funcţie de metoda de ridicare
utilizată. Astfel, la metoda drumuirii, laturile acesteia se măsoară dus – întors, toleranţa
admisă pe terenuri cu panta până la 5g, este dată de relaţia:
 
 D 
în extravilan T = ± 0,004 D + ,
 7500 
 
în intravilan T = ±0,003 D , în care:
T este toleranţa, în m;
D–lungimea totală a drumuirii, în m.

* * *