LICEUL …………………….

PROIECT DE SPECIALITATE
PENTRU SUSTINEREA EXAMENULUI DE CERTIFICARE
A COMPETENTELOR PROFESIONALE DE NIVEL 4

Calificarea : TEHNICIAN ÎN AUTOMATIZĂRI

CANDIDAT

ÎNDRUMĂTOR

2021
 TEMA PROIECTULUI

AMPLIFICATOARE
OPERAȚ IONALE

2021
 CUPRINS

ARGUMENT.................................................................................................................................4

AMPLIFICATOARE OPERAȚIONALE..................................................................................6

NOŢIUNI INTRODUCTIVE.......................................................................................................6

OBIECTUL SI IMPORTANŢA AUTOMATIZĂRII................................................................6

GENERALITĂŢI..........................................................................................................................8

MĂRIMI CARACTERISTICE AO:.........................................................................................12

IMPEDANŢA DE INTRARE.....................................................................................................13

REGULI DE BAZĂ LA ANALIZA AO IDEAL......................................................................13

CARACTERIZAREA PERFORMANŢELOR UNOR AO REALE ....................................14

AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL LF156 NATIONAL SEMICONDUCTOR ..........14

PROTECTIA MUNCII……………………………………………………………...16

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................18
4
Argument

Prin amplificare se înţelege procesul de mărire a valorilor instantanee ale

unei puteri sau ale altei mărimi, fara a modifica modul de variaţie a marimii in
timp si folosind energia unor surse de alimentare.
Dupa natura dispozitivelor utilizate in procesul de amplificare se poate vorbi de
amplificare electrica, amplificare magnetica, amplificare electromagnetica si
amplificare electronica.
Circuitele de amplificare ce fac obiectul acestui capitol sunt circuite care
amplifica electric prin semiconductibilitate daca sunt realizate cu tranzistoare
bipolare sau amplifica electronic daca sunt realizate cu tuburi electronice. Adesea
semnalele electrice purtătoare de informaţii nu sunt suficient de intense pentru
fructificarea acestora. Se pot da numeroase exemple care
subliniază necesitatea amplificării prealabile a semnalelor electrice până la
nivelul necesar într-o aplicaţie sau alta.
Instalaţiile electronice cu ajutorul cărora se realizează acest deziderat
se numesc amplificatoare. în cazul general un amplificator reprezintă un
cuadripol activ, prevăzut cu două borne de intrare şi două borne de ieşire,
capabil să redea la ieşire semnale electrice identice ca formă cu cele aplicate
la intrare, dar de putere mult mai mare. Pentru a putea îndeplini această
funcţie, un amplificator trebuie prevăzut cu o sursă de energie electrică,
pe seama căreia se obţine sporul de putere de la ieşire şi cu elemente (active)
capabile să transforme în energie de curent alternativ, variabil în ritmul
semnalului, o parte din energia absorbită de la sursa de alimentare. Elementele
capabile să îndeplinească această funcţie sunt tuburile electronice şi
tranzistoarele.
În schemele care nu necesită detalii, un amplificator se reprezintă printr-
un simbol.

5
Blocul de audiofrecvenţă cuprinde amplificatorul de audiofrecvenţă (AAF) şi o
serie de circuite cu ajutorul cărora poate fi modificată după dorinţă caracteristica
de frecvenţă, cum ar fi: circuite pentru reglajul tonalităţii, registre de ton, reglajul
de volum compensat, etc.
Amplificatorul de audiofrecvenţă din receptoare are rolul de a amplifica
semnalul de audiofrecvenţă (AF) furnizat de demodulator (cu nivelul de 10 – 100
mV) până la nivelul de tensiune şi putere necesar acţionării difuzorului sau
căştilor.
Excitantul care provoacă în sistemul nervos senzaţia de sunet este constituit din
vibraţiile particulelor de aer, vibraţii care se propagă sub formă de unde
longitudinale. Undele sunt caracterizate de amplitudine (respectiv intensitate),
frecvenţă şi fază. În plus, sursa sonoră este caracterizată de distribuţia spaţială şi
de regimul tranzitoriu la apariție și dispariție.

6
 AMPLIFICATOARE OPERAȚIONALE
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
OBIECTUL SI IMPORTANŢA AUTOMATIZĂRII
Mecanizarea proceselor de producţie consta în introducerea maşinilor si
mecanismelor în cadrul acestor procese, a constituit o etapa esenţială în
dezvoltarea tehnicii proceselor respective si a condus la uriaşe creşteri ale
productivitaţi muncii. În acelasi timp, datorita mecanizarii s-a redus considerabil
efortul fizic la care era supus omul în cadrul proceselor de producţie, datorită
maşinile motoare, denumite şi maşini de forţă, care asigură transformarea
diferitelor forme de energie din mediul înconjurător (energia combustibililor,
energia hidraulică etc.) în diferite forme de energie(mecanică,electrică etc.), direct
utilizabile pentru funcţionarea maşinilor-unelte care execută operaţiile de
prelucrare a materiilor prime si a semifabricatelor, care sunt foarte importante
pentru fabricarea produselor atât de necesare omului.
După etapa mecanizării, omul îndeplineste în primul rând funcţia de
conducere a proceselor tehnologice de producţie. Prin conducerea unui proces
tehnologic se înţelege coordonarea unei mari cantitaţi de energie în conformitate
cu un obiectiv urmărit, adică producerea unor bunuri materiale, cheltuind în acest
scop cantitaţi de energie foarte mici.
Operaţiile de conducere nu necesită un efort fizic mare (deoarece aceste
operaţii se execută prin butoane sau manete, de la panouri sau pupitre de
comandă), dar necesită un efort intelectual destul de important.Astfel, un exemplu
concret ar fi, conducerea unui laminor care poate necesita transmiterea unui foarte
mare numar de comenzi, de ordinul sutelor sau miilor într-un timp de câteva ore,
ceea ce poate provoca oboseala si astfel se poate ajunge la erori.
Din alt punct de vedere, unele procese tehnice se desfăşoară atît de repede,
încât viteza de reacţie a unui operator uman este practic insuficientă pentru a se
transmite comanda necesara în timp util. Un exemplu ar fi apariţia unui scurtcircuit
pe o linie într-un sistem electroenergetic.

7
 La un anumit studiu de dezvoltare a proceselor de producţie este necesar ca
şi o parte din funcţiunile de conducere să fie transferate unor echipamente şi
aparate, reprezentând echipamente şi aparate de automatizare.
Prin creşterea gradului de dotare a economiei naţionale si prin realizarea
echipamentelor de automatizare, ţara noastră a obţinut importante succese în
domeniul automatizării.
Ţinând cont de cele spuse, automatica poate fi definită ca domeniul stiinţei
şi tehnicii care studiază principiile şi echipamentele, prin intermediul cărora nu
este necesară implicaţia directă a omului în conducerea proceselor tehnologice.
Omul rămâne însă cu supravegherea generală a funcţionării instalaţiilor
automatizate şi luarea soluțiilor optime.

Generalităţi
Mărimile măsurate, au în majoritatea cazurilor, valori foarte mici, de aceea
fiind necesară mărirea lor proporţională, adică amplificarea lor.
Exemplu-tensiunea produsă de un termocuplu este de câţiva milivolţi,iar tensiunea
produsă de un traductor pH-metric, are o valoare mult mai mică.
Binenţeles că o asemenea valoare de tensiune, chiar dacă poate deplasa acul
indicator al unui voltmetru, practic este incapabilă să producă un efect de comandă
fără ca ea să fie amplificată anterior.Acest lucru se realizeaza cu ajutorul
elementelor specifice numite amplificatoare, în urma căruia la mărimea de intrare,
de o putere relativ mică, poate comanda continuu o mărime de ieşire având o
putere mult mai mare. Se înţelege că obţinerea unui factor de amplificare mai mare
decât 1 nu este posibilă decât folosind o sursă auxiliară de energie.
Mărimea de intrare Xi are rolul de a varia rezistenţa de trecere a energiei de
la sursă spre ieşire Xe (fig. 1.1).

8
 Xe=KXi
Fig.1.1. Schema funcţională a unui amplificator.

A. Clasificarea amplificatoarelor
După natura mărimii fizice furnizate de sursa de energie amplificatoarele se
împart în:
-amplificatoare de mărimi electrice (electronice, magnetice, rotative etc.)
-amplificatoare de mărimi neelectrice (mecanice, pneumatice si hidraulice).
După modul de interdependenţă al mărimilor de intrare şi de ieşire se
deosebesc:
-amplificatoare fără reacţie, mărimea de ieşire depinde de mărimea de intrare
numai pe baza legăturii „directe“ (intrare-ieşire);
-amplificatoare cu reacţie, la care mărime de ieşire depinde atât de mărimea de
intrare, cât şi de o mărime de reacţie Xr, transmisă de la ieşire înapoi la intrare
printr-o legătură „inversă“ (ieşire-intrare), numită legătură de reacţie.
Dacă mărimea de reacţie Xr se adună cu cea de intrare X b mărind astfel
semnalul total aplicat amplificatorului, reacţia se numeşte pozitivă (fig.1.2, c) iar
dacă Xr se scade din Xi reacţia se numeşte negativă (fig.1.2,d).

9
 Problemele cele mai complexe le ridică amplificatoarele de mărimi electrice,
care, deşi sunt principal şi constructiv diferite între ele, au anumite caracteristici
comune. Reprezentarea schematică a unui amplificator este dată în figura 1.2,a, iar
dependenţa mărimii de ieşire de cea de intrare (caracteristica statică) în figura
1.2,b.

10
B .Caracteristici generale ale amplificatoarelor de mărimi electrice.
•Schema bloc a unui amplificator oarecare este reprezentată în figura 1.2,a,
mărimea de ieșire Xe (curent, tensiune etc.) aplicată pe impedanţa de sarcină R s,
care de obicei este o funcţie liniară de mărimea de intrare Xi.
Spre deosebire de un amplificator ideal, a cărui caracteristică statică este o
linie dreaptă (fig.1.2,b) trecând prin originea axelor de coordonate (X e KXi),
caracteristica statică de funcţionare a unui amplificator real prezintă o serie de
particularităţii:
-caracteristica statică este o linie dreaptă numai pentru zona de funcţionare
normală, adică până în punctul la care corespunde mărimea de intrare maximă X im
şi mărimea de ieşire maximă Xem. O dată depăşit acest punct, caracteristica prezintă
fenomenul de saturaţie şi amplificatorul nu mai funcţionează corect;
-coeficientul unghiular K (coeficient de proporţionalitate) al caracteristicii în
domeniul liniar (Xi<Xim şi Xe<Xem) este dat de relaţia:

şi poartă numele de factor de amplificare, pantă sau sensibilitatea

amplificatorului. Amplificarea putând fi de curent, de tensiune, de putere, de
presiune etc.
-caracteristica statică nu trece prin originea axelor de coordonate, ci prezintă o
ordonată la origine Xe0 numita valoare de gol. Ea reprezintă valoarea mărimii de
ieşire când intrarea este nulă. La amplificatoarele de tip „audio“, valoarea de gol
reprezintă un „semnal“ la ieşire, chiar atunci cînd semnalul la intrare este zero. Din
acest motiv, valoarea de gol la aceste amplificatoare se mai numeşte şi zgomot de
fond sau perturbaţia amplificatorului.
-având în vedere mărimile de mai sus, expresia analitică a caracteristicii statice a
amplificatorului este:

11
 Amplificatoarele operaționale AO reprezintă o categorie de circuite
analogice amplificatoare cu performanțe deosebite. Denumirea are o
justificare istorică fiind datorată faptului că au fost create şi utilizate pentru
realizarea unor operații matematice în calculatoarele analogice. Primele
tipuri de AO aveau componente discrete şi performante relativ modeste.
Tehnologia circuitelor integrate a condus la variantele actuale de AO care au
performante spectaculoase.
Un AO integrat este un circuit integrat monolitic care conține
tranzistoare, diode, rezistoare și condensatoare realizând:
 O amplificare în tensiune de valoare ridicată : în buclă
deschisă, în regiunea liniară de funcționare: A0 104 106;

 O impedanță de intrare foarte mare : Zin 106 1015

 O impedanță de ieşire foarte mică : Zieş  102 103 

 O bandă de trecere începând din curent continuu şi cuprinsă uzual

între 0Hz 106 Hz;

 Două intrări şi o ieșire pentru semnal: intrarea neinversoare la

care un semnal aplicat este regăsit la ieşire cu aceeaşi fază şi intrarea
inversoare la care acelaşi semnal aplicat este regăsit la ieșire defazat
cu  ;
 Un raport semnal zgomot foarte bun în procesul de amplificare ;
 Sensibilitate deosebită la intrare : 108 106Vef ;;

 Consum redus de putere şi alimentare la tensiuni joase  12V 

În fig.1.22 este prezentată schema bloc a unui AO. Aceasta conţine trei
blocuri distincte, fiecare putând fi constituit din unul sau mai multe etaje de
amplificare realizate cu tranzistoare.

12
AD-amplificator diferenţial de intrare
AI -amplificator intermediar ;
AE - amplificator de ieşire.

Mărimi caracteristice AO:

Amplificarea:
Pentru un AO tensiunea de ieşire este de forma:
V0  A0Vd  AMCVMC  VD0
unde:
A0 reprezintă amplificarea diferenţială pe modul diferenţial şi simetric de excitaţie
în buclă deschisă ;
AMC reprezintă amplificarea pe mod comun de excitaţie în buclă deschisă;

Vd reprezintă tensiunea de excitaţie pe modul diferenţial şi simetric de

excitaţie ,
VMC este tensiunea de excitaţie pe modul comun de excitaţie
VD0 este o tensiune de decalaj care apare la ieşire când tensiunile de intrare sunt
nule
1.Factorul de rejecţie a modului comun-CMR nu are o valoare constantă ci
este o funcţie neliniară de tensiunea de mod comun şi variază cu temperatura.
Concluzia este că trebuie specificate clar condiţiile în care este măsurat. Trebuie
menţionat că măsurătorile indică o scădere a CMR cu creşterea frecvenţei de lucru
AO.
2.Tensiunea de decalaj la ieşire , VD0 , se raportează de obicei la intrare

pentru a putea fi comparată cu mărimea de intrare, urmează a fi amplificată. VD0

poate fi considerată ca o perturbație în cazul amplificării tensiunilor continue. Se

13
determină o tensiune VD, care, aplicată pe una din intrări, cealaltă intrare fiind
conectată la masă, conduce la anularea tensiunii de decalaj VD0 . Această tensiune
se numeşte de decalaj sau offset (în limba engleză-aducere la zero) la intrare.
Tensiunea de offset depinde de temperatură şi pentru o funcţionare corectă AO
trebuie adus la zero periodic.

3. Impedanţa de intrare.
Impedanţa diferenţială de intrare este definită ca impedanţa între cele două intrări
la 250C în condiţiile unei tensiuni de ieşire nulă. Ca schemă echivalentă aceasta
poate fi modelată de un rezistor de valoare ridicată în paralel cu un
condensator de valoare redusă

d
ex.R 109  C 1pF.

Reguli de bază la analiza AO ideal

1. În intrările AO nu circulă curenţi. Aceasta este o consecinţă a
impedanţei de intrare infinită.
2. Tensiunile pe terminalele de intrare sunt egale.
Aceasta este o consecinţă a reacţiei negative în circuitele cu AO la care
o parte din tensiunea de ieşire este aplicată direct sau indirect pe intrarea
inversoare prin elemente ajutătoare.
Pentru ca ieşirea AO să fie la o valoare de tensiune finită (să nu se ajungă
in
la saturaţie) V  trebuie să fie egal cu V  . AO este un circuit activ care îşi
ajustează mereu valoarea tensiunii de ieşire
timp cât funcţionează reacţia negativă şi AO nu se saturează).
3. Impedanţa de ieşire a AO este zero. AO poate comanda orice
sarcină.

Caracterizarea performanţelor unor AO reale .

Pentru o mai bună înţelegere a celor discutate despre amplificatoarele

operaţionale, se prezintă în continuare caracteristicile unui AO real şi câteva

14
aplicaţii ale acestuia. Caracteristicile şi performaţele sale pot fi luate ca
exemplu pentru AO actuale.

Amplificatorul operaţional LF156 National Semiconductor .

Seria completă este: LF155/LF156/LF256/LF257/LF355/LF356/LF357 –

tipurile diferă prin capsulă, putere disipată, domeniul temperaturilor de
funcţionare şi o serie de performanţe electrice. Pentru simplificare vom
prezenta doar caracteristicile amplificatorului LF156. Schemele de utilizare
sunt identice pentru toate tipurile.

Descriere generală

Este un amplificator operaţional în structură monolitică care conţine în

intrare trazistoare TECJ (JFET) iar în etajele următoare tranzistoare bipolare.
Este caracterizat prin curenţi de intrare reduşi (< 30pA), curent de decalaj la
intrare mic (< 3pA), impedanţă ridicată la intrare (>1012Ω), printr-o tensiune
de offset mică şi o derivă extrem de redusă cu temperatura. Are o rată mare
de creştere (12V/μs), bandă largă (5MHz) zgomot redus în funcţionare.
Aplicaţii principale:

 Amplificatoare de bandă largă cu zgomot şi drift reduse.

 Repetoare cu impedanţă foarte mare.
 Integratoare de precizie.
 Convertoare analog numerice şi numeric analogice de precizie
 Amplificatoare logaritmice
 Circuite de filtrare
 Circuite de eşantionare şi memorare

15
16
PROTECTIA MUNCII
MĂSURI DE PROTECȚIA MUNCII LA UTILIZAREA INSTALAȚIILOR
ȘI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE
Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare este necesară eliminarea
posibilitații de trecere a unui current periculos prin corpul omului.
Principalele măsuri de prevenire la locurile de muncă sunt:
-Asigurarea inaccesibilităti elementelor care fac parte din circuitul electric
(izolarea electrica a conductoarelor de protectie legate la pamant);
-Folosirea tensiunii reduse (12V, 24V, 36V)pentru lămpile si sculele electrice
portabile;
-Folosirea mijloacelor individualizate de protecție și mijloacelor de
avertizare;
-Deconectarea automatî în cazul apariției unei tensiuni de atingere
periculoasă;
-Separarea de protecție cu ajutorul transformatoarelor;
-Izolarea suplimentară de protecție;
-Protecția prin legare la pământ;
-Protecția prin legare la nul;

MASURI DE PRIM-AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE

In toate cazurile rapiditatea în interventie și în aplicarea primului ajutor este
hotaratoare în reusita actiuni de reanimare a accidentatiilor prin electrocutare. S-a
apreciat ca sansele de salvare sunt de 95% daca primul ajutor se acorda în primul
minut după intreruperea respiratiei, de 50% în primele 4 minute și de 1% la
peste 6 minute, iar nule dupa 8 minute.
In primul rând trebuie oprită actiunea curentului electric asupra victimei
scoțându-se de sub tensiune partea de instalatie electrica cu care ea se gaseste în
contact.

17
 Cand aceasta manevra nu se poate face sufficient de repede, se v-a procede
imediat la deconectarea forțată a instalatiei cu mijloace ce se pot improviza însa cu
precautiile necesare pentru ca nu cumva salvatorul sa devina victima electrocutari.
Daca accidental a fost surprins lucrând la înaltime, pentru a preveni
agravarea vatamarii prin cadere se v-a aseza un asternut din materiale moi în asa
fel încât să se poată amortiza socul produs prin prăbusirea victimei.

18
 BIBLIOGRAFIE

1.Sergiu Călin, Stelian Popescu, Aparate, echipamente şi instalaţii de

electronică industrială, Automatizări, Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a,
EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, R.A., BUCUREŞTI-1993

2.Theodor Dănilă, Monica Ionescu-Vaida, Componente şi circuite electronice,

Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, EDITURA DIDACTICĂ ŞI
PEDAGOGICĂ, R.A., BUCUREŞTI 1998

3.Gheorghe Frăţiloiu, Andrei Ţugulea, Electrotehnică şi electronică aplicată,

Manual pentru clasele a IX-a şi a XI-a, EDITURA DIDACTICĂ ŞI
PEDAGOGICĂ, R.A., BUCUREŞTI 1995

4.Grigorie Antonescu,Eneia Barbu, Aparate, echipamente şi instalaţii de

electronică industrială pentru radio şi televiziune, Manual pentru clasele a XI-a
şi a XII-a, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, R.A.,
BUCUREŞTI.1992

19
20