Sunteți pe pagina 1din 3

Ultimul biscuite

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de
acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un
moment
dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la
mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a
inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un
comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a
facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare
indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o
jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a
indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut
inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un
sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El
a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta
indignat, superior sau furios.
MORALA:
Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne
grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!
Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu
regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie…Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!
POVESTE DIN RAI
Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit
cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din
perle, ce straluceau sub razele soareluri.
Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.
- Scuzati-ma, unde ne aflam?
- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.
- Singur? Prietenul meu nu poate intra?
- Regret, nu permitem intrarea animalelor...
Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot
mergand
au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de
poarta si citea dintr-o carte.
- Putem primii putina apa?
- Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul.
Cei doi au trecut portarul.Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana
apropiata, cat au poftit.
- Multumim, dar unde ne aflam?
- In Rai, le-a raspuns portarul.
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai...
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi sa ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de
acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!
Lucruri IMPORTANTE
By FRE3wILL
Un bãstinas american si prietenul lui treceau, in centrul orasului New York, pe lângã
Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si strãzile erau pline de oameni.
Masinile claxonau, frânele taxiurilor scârtâiau pe la colturi, sirenele zornãiau, sunetele

orasului erau asurzitoare.

Deodatã, bãstinasul spune, "Aud un greiere!"

Prietenul sau spune: "Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in gãlãgia asta!"

"Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!".

"E o nebunie," i-a rãspuns prietenul.

Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se îndreptã, traversând strada, spre un


ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, a
descoperit un mic greiere.
Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai urechi supraomenesti!"
"Nu", a spus bãstinasul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce

vrei sa asculti."

"Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in asa o gãlãgie."

"Da, într-adevãr," a venit replica. " Depinde ce este cu adevãrat important pentru tine .
Hai sã-ti arãt!"
A bãgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scãpat pe
trotuar.
Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe
o raza de 20 de picioare distantã, fiecare cap întorcându-se sã vadã dacã banii cãzuti nu
erau ai lor.
"Ai înteles ce vreau sã spun?" a întrebat bãstinasul american. "Totul depinde de ce este
important pentru tine."
Batrana si vasul

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete
ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot
timpul aducea întreaga cantitate de apa.
La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe
jumãtate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate
de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era
atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât
jumãtate din munca pentru care fusese menit!
Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor:
"Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot
drumul pânã acasã!"
Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu?"
Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si,
in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez
masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspãteazã
casa."

Morala

Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata
împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult!
Trebuie sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea. Deci nu
uitati sa mirositi florile de pe partea voastrã a drumului!