ELEMENTE PENTRU RETINEREA SI CIRCULATIA FLUIDELOR

1. ELEMENTE PENTRU REŢINEREA FLUIDELOR

Din această categorie fac parte: rezervoarele, recipientele şi cilindrii maşinilor de forţă sau ai

maşinilor de lucru.Aceste elemente se execută în special prin turnare din fontă sau din oţel. Cele de

dimensiuni mari se execută prin sudare din table de oţel.

Rezervoarele, recipientele şi cilindrii au ca anexe conducte de umplere şi de evacuare, serpentine de

încălzire sau de răcire, dispozitive de nivel şi de preaplin, precum şi armăturile specifice.

Rezervoarele sunt vase închise (de construcţie etanşă) utilizate pentru depozitarea fluidelor la

presiunea atmosferică sau la presiuni diferite, dar la temperatura obişnuită. De exemplu, rezervoarele

de benzină ale maşinilor rutiere sau cele ale staţiilor de benzină, rezervoarele castelelor de apă etc.

Recipientele sunt tot vase închise de construcţie etanşă. Ele reţin fluidele la temperaturi şi presiuni

diferite. Ca exemplu pot fi indicate buteliile de aragaz, autoclavele, tamburele cazanelor de abur,

buteliile de oxigen etc.

Fig.1.Schema de principiu a unei instalaţii de ungere forţată prin presiunea creată de o pompă cu roţi

dinţate:1 - motor electric; 2 - cuplaj; 3 - pompă cu roţi dinţate; 4 - rezervor cu ulei; 5 ~ filtru de ulei; 6 -

conducte;7,9- distribuitoare ; 8 - mufă; 10- manometru; 11 - supapă de siguranţă.

Rezervoarele şi recipientele au forme constructive variate. Mai obişnuite sunt formele cilindrice

(tamburele cazanelor cu abur, cisternele pentru transportul laptelui, al benzinei etc), sferice (vase de
depozitat

din industria chimică).

2. CONDUCTE Şl TUBURI .Conductele sunt piese tubulare cu pereţi relativ subţiri din oţel, fontă-cupru,

aluminiu, material plastic etc. Forma constructivă a conductelor permite circulaţia unor fluide sau a unor

materiale pulverulente.În construcţia de maşini, aceste conducte sunt denumite ţevi . Ţevile au
secţiunea inelară

şi pereţii subţiri în raport cu diametrul lor exterior.

Conductele prin care circulă fluide sub presiune se execută prin tragere sau laminare. Cele prin care

circulă fluide sub presiune joasă se execută din tablă de oţel prin îndoire şi sudare (ţevi sudate) sau din
material
plastic prin extrudere.

Fig. 2. Compensatoare de dilataţie pentru conducte liniare lungi:

a - îndoite direct din ţeava; b - lire de dilatare; c - racorduri cu gofraj.

Ţevile din instalaţiile termice care lucrează la presiuni şi temperaturi ridicate se execută fără

sudură din oţeluri elaborate din grupa OLT 32.. .OLT 65 şi OAT 1... OAT 5 după prescripţiile STAS

2881.Ţevile din metale neferoase (cupru, alamă, plumb, aluminiu etc.) sau din materiale nemetalice se

folosesc în construcţia aparatelor electrice, în construcţiile navale, în instalaţiile sanitare, în

agricultură, în industria alimentară etc.Conductele utilizate pentru transportul fluidelor se mai numesc

şi tuburi. Ele au diametre foarte mari sunt mai scurte şi se execută prin turnare. Tuburile se execută din

fontă, oţel sau beton.

Dilatarea conductelor. Conductele lungi supuse la variaţii de temperatură se dilată.

Când capetele conductelor sunt montate rigid astfel de dilatări sau comprimări se pot distruge.

De aceea conductele drepte cu lungimi mari se completează cu compensatoare de dilatare de tipul

celor din figura 2. În STAS 4377 sunt indicate detaliile necesare construcţiei compensatoarelor.

Îmbinarea conductelor. Îmbinarea cu flanşe. Flanşele sunt elemente utilizate aproape exclusiv la

îmbinarea tronsoanelor intermediare ale conductelor.

Îmbinările prin sudare cu flanşe plate sunt cele mai frecvente (fig..3, a) datorită simplităţii

constructive şi a eficienţei economice. Forma lor este circulară, eliptică sau pătrată. Flanşele sudate pe

fiecare capăt al ţevii se îmbină apoi cu şuruburi. Pe suprafeţele flanşelor se practică 2-3 canale

triunghiulare care măresc etanşeitatea îmbinării. Astfel de îmbinări satisfac condiţiile de rezistenţă şi

etanşare numai în cazul presiunilor reduse.

Flanşele cu prag (fig.3, b) asigură o etanşeitate sporită deoarece presiunea creată prin

strângerea şuruburilor se repartizează pe o suprafaţă mai redusă.

Îmbinarea cu flanşe cu prag şi canal circular (fig. 3, c) se utilizează la îmbinarea ţevilor cu

regim de presiune ridicată. Pentru sporirea etanşeităţii în canal se pot introduce garnituri care se

presează pe pragul flanşei pereche. Găurile şuruburilor de strângere se practică mai aproape de canalul

circular.
Fig.3. Îmbinarea conductelor prin flanşe şi prin mufe.

Îmbinarea cu flanşe libere aşezate pe ţeavă presupune restrângerea capetelor ţevilor ca în figura 3, d.

Se aplică în special conductelor din cupru, alamă şi aluminiu deoarece răsfrângerea are rol de garnitură
pentru

etanşare.Îmbinarea prin filetare necesită flanşe cu guler care permit o lungime filetată suficientă pentru

asigurarea etanşeităţii necesare.

Tuburile se îmbină tot prin flanşe când se execută prin turnare. Flanşele se pot executa dintr-o bucată cu

capetele tuburilor supuse îmbinării dar pot fi şi separate executate din acelaşi material sau din materiale
diferite.

Îmbinări prin mufe. Tuburile folosite pentru transportul fluidelor se pot îmbina şi prin mufe (fig.3, e).

Spaţiul dintre mufă şi tub se umple cu şnur de cânepă îmbinat cu gudron peste care se toarnă ciment
sau se

presează un strat de plumb ştemuit(deformat prin batere).

Îmbinări cu fitinguri şi racorduri. Fitingurile sunt organe simple care fac legătura între ţevi sau între

tuburi (fig. 4 şi 5.). Îmbinarea cu fitinguri asigură:

- legătura dintre conducte de aceleaşi dimensiuni (îmbinare):

- legătura dintre conducte de diametre diferite;

- schimbarea direcţiei de curgere;

- ramificarea curgerii de la o conductă centrală pe diferite direcţii prin conducte derivate.

Fig. 4, Secţiuni prin diverse fitinguri şi racorduri: a-fitinguri; b -îmbinări cu racorduri olandeze (1 - ştuţ; 2
— piuliţă cu filet

interior, 3 - piuliţă cu filet exterior, 4 - garmiura);c piuliţă olandeză cu inel conic.

Forma constructivă a fitingurilor este specifică rolului lor funcţional după conform fig. 5.

Materialele de bază folosite în construcţia fitingurilor sunt fontele maleabile, oţelurile obişnuite şi
metalele

neferoase.Cele mai uzuale forme constructive şi tipuri de fitinguri sunt reprezentate schematic în figura
5.
Fig. 5. Reprezentarea schematică a diferitelor forme uzuale de fitinguri