MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TNVAŢAMTNTULUI

Coof. ing. TITUS GRECU Conf. ar. ing. VIRGILlU-DAN NEGREA

Conf. dr. ing. ION IORDACHE Şef Iuel". dr. ing. DAN DĂSCALESCU

'.!

(u]ill~~[(]~

MICANOINIRGITICI

EDITURA DIDACTICA ŞI PEDAGOGICA, BUCUREŞTI

 Manu'uisul a fost analizat şi a]lrflbat de eolceti"de ealedrclor cazaue şi tllrbine cu abur PREFAŢĂ
şi gaze din Institutul Politehnic Buclli~i (cap. 1-4, 7, 8, 10 -12), termotehni'că si maşini
tern'lce din Institutul politehnic Timişoam (cap. 5, 6, 9), mecanoenergetlcă din InstItutul Poli·
;['
tehnic laşi (cap. 8, 9, 13, 14), consiliile proksorale ale facultăţilor dc Mecanică şi birourile lIIl/şini/I' IIlcCfulOellfrgelice sinI acele 1I/(/.~ini in care o ener­
senatcloI de la Institutele Politehnice din J'lucureştl, Timişoara ŞI laşi. gic neelcclrică se Iransformi; in, .~au din /zIC/U mecal/ic. Aslfel
de maşini sinI intilnite in cmlralele eleclnce .~i inlreprinderile
Coordonator conf. ing. Grecu Tilns industriale sub formele: lurbine hidraulice, instalaţii cu abur,
inslala(ii de Iurbine cu gaze, moloare Cll ardere internă, pompe,
Participarea la elahorarea lucrării :
compresoarc, /lenli/aloare, Penlru exploalarea lor in condi (ii
ConI. ing. Grecu Tllns: cap. 1-4, 8, 10, 11, 12

de J1w.rin1l1 siguranţd şi economicilale eslc necesard o Imnă inţele­

gere II principiilor şi caracleristicilor fundionale.
Conf. dr. ing. Negrell. YlrgIllu DOII: cap. 5, 6, 9
In dOCllmenlele Congresull/i al X II -lea al P,c'R., c" şi la
Conferinţa na(iona!li a P.C.R. dill .'lecembrie 198'!, s-a pus Ull
Cont. dr. ing. Iordache Ion: cap. 7
occenl deosebil pe o c"lilole IlO(!!I, wperioarrl a activităţii econc,­
Şef ]ucr. dr. ing. nfl~('_in(,~LU Uan : cap. ~. 9~ 12, 14. mice, flrecum si pe oMinerm indepmd,~n (ei mergelice a (firii
pină in anul 198:j. Pe aceaslii linie esle necesaril rwlizarea unor
masini ml'canoenergelice Cll fJPrfurman le wperioare, competi­
livc CII cele mai bune prodl/se simi/aN, cunslruite pl' plan mondial.
In occ.~1 scop, in (ara noaslră se desfă.:oarli 1) in!el/să aclilli/ale
de caee/are penlrl/ mflrirm rllndamenlului maşinilor, penlru
reducerea consumului de energic şi de melal, penlru miirirea
siguranţei in funcţionare şi a reducerii uZl/rii, penlru tflrgirel{
gamei de sorlilllf'fllc.
In ce priveşle reducerea cOl/sumului de energie primară,
ore o deosebi/li importanţă exlindaea lalllo{1cflrii, care asigurrl
incfllzirea inlObilelur cu ajull)rul cri/durii reziduale (! ciclurilor
C1I abur. In acesl scop in loale oraşele se vor conslnu cenlrale
elerlrice de lermoricare (CET), echipale Ul lurlune cu abnr de
putere corespunzilloarc, in general lurbinc de 12 sau iiO NiW.
Redactor .~ i,,~, l}ollla nadea
Imporlanlă esle reducerea la minimum a cunsI/1/Iului de hidro­

Telmorelloc/or: Viorica (:0111101'01

carburi, prin dezllol/area cenlralelur hidroeleclricf, inclUS/li a

microcertlralelor, prin dezvollarea Cll precădere a cel/lralelor cu
Grafician - Nicolae SIrb"
combustibili infaioli -- lignit, ~isluri bitulllinollsl~, sl'micocs­
realizarea de cC/1lrrile olomoeleclrice. Se fac cercelări şi ~e conslru­
iesc cenlrale experimenlale ulili:ind energii necorlllen (ionale
ca energia solară, forţa lIintului, cii.ldura gaulor reZlll!ale din
Coli de tipar: 15,75. Bun de tipar: 14.5.1983. procesele induslriale. Toale aceslea necesitfl sludierea şi reali·
Nr. plan: 9377. Ediţia 1983. UlrCfl de 1I!aşini mecanOClLergelice adeC/iale.
!r.treprinderea poligrafică ..Banat'·,
]'(1lodaiii, se impune o exploalare ra/ională II inslalaţillor
Timişoara, Calea Aradului nr. l. penlru a realiza per{ormaf! (ele nwximl~ ŞI penlru a lucra in
Republica ~ocialistă Română. condi(li de siguranţă deplină. Aceasla necesitf; prinlre al/e!e şi
efeclllarU1 lucrărilor de inlreţinere şi reparare la timp şi in cele

(@)
mai bune con di (il/ni.

3
 Lucrarea de fală conţine (;uno~tin /ele de bază asupra princi­
palelor maşini mecalloenergetice (maşini termice ~i hidra" ce).
Imbinarea intr-un curs unic a masinilor termice si hiiruulice
permite o priuire de ansamblu şi subiini-rea frăsătu;ilor comune
ale acestora.
Avindu-se in vedere marea uarietate a acestor maşini, s-a
insistat mai ales asupra principiului de funcţionau, caracteris­
ticilor energetice şi comportării agregntPlor in explaafare.
Lucrarea se adresează studen ţilol' de la Facultatea de Energe­
tică sau secţiile de profil energetic, fiind 'uâlă ŞL specialiştilor 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
(cercetau, proiectare şi producţie) din domeniu: energetic.
1.1. EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI DE MAŞINI MECANOENERGETICE

Apărute În formă rudimentară Încă din antichitate (roţi de apă, pompe de

incendiu etc.), maşinil~ mecanoenergetice au inceput să· se dezvolte odată cu
revoluţia industrială din secolele XVII- XVIII. Treptat domeniile de utili­
zare s-au diversificat, a apărut problema unor construcţii cu consum d~ metal
şi de combustibil din ce în ce mai redus, ceea ce a condus la o mare variet.ate de
maşini şi inst.a laţii mecanoellergetic(', din ce În ce mai perfeeţionate. Maşinile
modernt· cu performanţe superioare le elimina pe cele Învechite; astfel maşina
cu abm cu piston, kntă, cu putere mică şi randament scăzut, dar cu mare
consu'U de weta 1 apl'0Upe a di~părut ; de asemrnpa în aviaţi(' m{)toarele cu ardere
intrrIl{1 cu piston au f0s1. eliminate În mare parte de tmbinele cu gaze. capahile
oe puterc mare şi avînd masa specifică, kg/kW, sensibil mai redusă.
Tt>hnica modernă ('ste caracterizat1i prin tendinţa spre maşini din ce in ee
mai mari, căci prin mărirea ca parităţii unitare St'. pot realiza: satisfacerea nece~
sitaţilor tllen'U sporite ale socictăţii; reducerea consumului specific de metal
(kg/unitn1.e produsr,); creşterea randamentului; reducerea personalului de
exploahlre.
In domeniul 8gr('gatelor enerretice, cre~terea puterii unitr.re este impresio­
nantă după al doilea r1izboi mondial:
- turbinele hidrau]jre au ajuns la o putere u'litară de 500 ... GOO I\1W - tipul
Francis -- şi aproiipe 200 MW tipul KapJan, turbinele-.dc .!.aJ.llLE -PolţileJl.e-__
Fier .riin_d.E~~tre cele mai mari turbjne Kaplan•.din lume;
-' -- tur]JiJlele cu ~,bur au atins 1 300 MW, tnsă există in prezent tendinţa de a
li mita puterea la maximum 1000 MW ;
- instalaţiile de turbine cu gaze au atins 136 MW, însă în general rămîn
la puteri sub 60 MW ; ,
- cazanelc de abur s-au dezvoltat corespunzător necesităţilor turbinelor
pe care le alimentează, ajungÎndu-se la r,.iJca 4400 tfh ;
- motoarele Diesel - navale ajung pînă la 30000 kW. Şi În domeniul
rompresoarl.'lor şi pompelor se pot realiza agregate uriaşe, funcţie de necesită­
ţile proceselor tehnologice pe care le deservesc. Astfel s-au re(1lizat pompe cu un
consum de circa 200 MW pentru centrale de pompa re-acumulare, ventilittoare cu
debit 1 800000 Nrn s fh etc.
1n viitor va continua tendinţa de mărire a puterii unitare, de mărire a randa­
mentulHi, de reducere a consumului specific de metal. In domeniul motoarelor
criza de rt>surse energetice pune Însă şi problema inversă a realizării unor motoare
de puteri mici capabile să foloseasciJ resursele 'neclasice'de energie, de exemplu:

5
 r" Maşinile energetice se pot clasifica la rindul lor din diferite puncte de vedere:
maşini hidra ulice pentru cărleri foarle mici, maşini reversibile pentru utililarea După energia transformată, deosebind: maşini hictraulice, termice, eoJiene,
mareelor şi a energiei valurilor; turbine cu abur foarte mici sau eventual maşini
cu pisto modernizate sau maşini volumice rotative pentru centrale helioter­
pneumatice, electrice etc.
n După sensul transformării energetice, deosebind:
wice; motoare coliene reversibile şi orientaLile etc. -. motoare, În care o anumită formă d(' energie primară se transformă in
tn anii de democraţie socialistă s-a dezvoltat în ţara noastră o pliternică
CHCl"gie mecanică;
şi modernfl industrie de agregate energetice care satisface necesităţile sectflrulLti - generat1:lare, În care energia mecanică se transformă intr-o altă energie;
energetic, cît şi ale altor sectoare ale economiei naţionale. - tnmsformatoare, în care o energie de anumită formă se transformă În
Se construiesc turbine hidraulice de mare putere la tntreprinderea de Cons­ energie de aceeaşi formă, dar cu: alte caracteristici. De fapt majoritatea transfor­
trucţii dt' Maşini diu Rt'şiţa (l.C.M.R). Aici s-au constrnit printre altele o parte matoarelor sint aparate şi nu maşini.
din turbinel KaplC'n de 1813 MW pentru porţile de Fier, turbincle penlru C"'1­
(le pe Bistriţa-aval, pentru U.H .E. Lotrl1', pl'ntrtl centrakle de pc Riul
e Deci schematic:
tral
ele

Mare eo~tru.cţ.ia
etc.
de turbiw~ Clh abu', înccliluUI iRiţial la J..C.M. Reşiţa, a trecut
1-----1 Motor i
treptat după 1967 la Intreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (I.M.G.B.).

m~~icll
Se constmil'SC turbine cu condensaţie de 330 MW, tur bine de tenuoficare de'

'\---E-'-n-e-rg-i-e-O-"-r-e-c-ar-e--'-:I----I Generator I---I---E-n-e-rg-I-e

150; 60; 12; 6 MW, tur bine pentru antrenare de sunante cu puteri de 20 şi

30 Nl.W, turbine de 1 .. ; 7 MW pcntnl antFena're de turbocompresoJ.re: In a nii

[ ,
unnlîtoTi se vor construi turhine d" 700 M\V pentru cent-raII" ţ)'ucleare. .
Transformator
,_ Se cOllsttuiesc mot.oare Diesd de mare putere pentl'U' va-poa're şi' locomotive
la: l.LM. Reşrţa şi uzinele 2~· Augusl Gln: Bueureşti ; la Bm-şO'V s·c ron,>truiesc
motoare Diesel: pentru camioane, iar l:a Chnpulllng, Piteşti şi· € r aiova, motoare cu· PJJ.,"ă fe4il lIliscf1rii organului aeti n , ,se deoseb~sc maşini rotative şi maşin i
explozie pen~m automolllile. alt.ernat.ive. obişnuit cu piston. Sub aspect (;opstructiv şi funcţional, această
. --: Se' construiesc cazane (le abur mari la Intreprinderea .. Vulcan·· (lin Ru'cu'­ clasificare esle esenţială, de aceea se vor .prezenta citeva caracteristici ale celuI'
re~ti şi cazane miri la Cluj-Napoca. Sint de menţionat cazane de 1 O?>:J ; G25 ; douil categorii de maşini.
La maşinile rotative organul activ estC' un rotor, de obicei paletat, care se
_' Se construiesc l?omp'~ de diferite tipuri la j lltreprilld erea ....\.versa" el in
-120; 120; 50 tjh.
învîrte continuu. Existenţa mişcării continui conduce la curgerea contiIluă a
Bucure.şti, precllID şi pon1pe pent.LU marile blocuri energetice (pompe dC' alimen­ f111idlllui şi la o transformare energcticii continuă, deci la o mlr~ eapaeitate de
tare şi de apă d.. r[lcire), la I..\I.G·.B. şi LC.M.R. curgere ŞI de transformare energetie,l. Ast.fel maşinile rotaLive sînt indicat" peatru
_ Se c(')[lstmiesc de nscmenea tnrbiue nI gaze pentru aviaţie, vcntilatoan', -.Qebite mari şi pentru put.eri mari . ....--
Transforuwrca encrgiei de presiune CI rluidului în lucru mecanic se face la
suflallte şi cO.ji(hprcso~H·".
aceste maşini în doutt etape, prin lPij!'Jcirea en~l'giei cin~tice a fluidului, respectiv
a mişcării de virtej a fluidului. Paleţ~j\lLare .lu.,,:L..Q ..C!lP.~citate limitată d~ a
1.2. MAŞINI ŞI CLASIFICAREA MAŞINILOR schimba mişc.area de vîrtej cu nuidul, deci tr~apta de mlşm'i-fBtafiv3 are un
raport de compresie limitat; pe'l,tru rapoarte mari sint n 'cesare maşini în mai
, Mtt;lina este nn ~Insanlblu ele corpllfi dintre, care unele cu mişeări bine dder­ multe trepte.
n;inate, iar altele in. repauS, în care se transf0rma energia În scop' util. Deci o Mişcarea continuă a orgclIlului activ c.)lldue~~ la abs·enţa forţelor d~ inerţie,
caract.el~stică es<,uţi~Lă. a Ilnşinii este existenţa mişcării. Un transform.ator deci la o funcţionar". lini~tit~. Singurele forţe din uuice sînt forţp.!e centrifuge,
cnergdic lipsillk. piese în mişcare este aparat şi nu maşin'i, de eX'~IIlpl.u, reşou\. care'. pot produce solicitflri foarte mari În p:llcte şi discuri. ~ ansJ~~lu rorJ~~e
c.entrj[u d ' · .' ~ ': "".' rcllitat.e o echilibr'are abiOlut
sau lJ,..·cul electric, calamll etc.
\ E,upii s.c(Jpu/ llf~'il, ma~iail.e .se irnpa~t' în trei n:-ari grup~ : . . perfectă nu este posibilă, răminînj o forn centri[u:;'i ren tau'a C?fe se-TriVTffe
~ _ Maşml cucrg,tlo' sau maşllli de forţa care urmaresc obţmerea unei en'~rgli odată cu rotorul, producînd vibra-rea mlşinii. In '~)ndiţiile un.~i bll1~ echilibrări
în stare bru1rl, adică a u11.~i !"nergii care pentru a fi utilă mai trebuie să sufere .a rotorului, vibraţiile sînt foarte mici. A5t[~1 ob )S~ 11a m lterialului este redusă,
deci o lungă durată de viaţi a maşinilor rot.\ti·n. Fund4iile sînt u}")ue.
transforn6l"i.
_ Ull motorAstfel:
este nlaşlnă eU'~rgctică, căci el fWfnlZ ellză energie mec::mic.:t, Punctele de frecare sînt puţim, num:li in lag:ire, deci o uzură redusi, un
care ya scryi pl'ntnl antrenarea altor maşini; consum minim de ulei, un randament mecanic fOlrt·~ nure, adesea dep:işind
_ un generator ell'et,ric este şi el maşinii enl'rgetică, căci energia electric:l 99%. Totuşi curgerea rapidă a fluidului prouuc~ UZ-IL1 părţii r1~ e!lrgcl"c, C~lr.'
.J1fodusă \!'a folosit~{ în ant' aparat<~ sau maşini. devine foarte accentuat.ă în cazul fluidelor ClI suspensii mecanice ('lpă cu nisip,
~ I _ Maşini de IncfLI, car::-şi exerciU, acţiunea asupr~ diferitelor corpuri peTltrn
fi
nămol, gaze cu cenuşă etc.).
a le mări valoarea de înt.rcbllii1lţare, de exemplu maşini-unelte, textile, tipogm­ . ra maşinile~-pîstonorganul acliveste pistonul, C1re are o mişcare d~ dule­
\:.. ce ~etc.
Maşini (le ridicat şi de transportat care: seI:Ve<lC pelltru deplasarea pe verti­ VlllO, transfOl mată obişnuit în sau din mişcaTe de rotaţie printr-un sistem bielă­
manivelă.
[C'. - sau pe orizontal~1 a corpuri.Lor.
7
t;
 . Mişcarea variată, cu opriri la capctrle cursei conduce la o transform;H~ ener­
getică intermitentă, respectiv. Ia o curgere intermitentă a nuidulu\, dec,i ·Ia o
;--.... Sensul
tra.nsformărli
, _
I Motoare
I
I Generatoare ·1
I
.
'1ran.Cormall)arc
I
mică capacitate de transforfilare şi de curgere. Astfel maşinile cu pistoD sînt
capabile de puteri mici, respectiv de de bite mici de nuid~ Pentrn uniformizarea ­ ------ I I Compresoare ClI l'
funcţionării se recurge la diferite paleative : rotor paletat

. maşina are mal multe feţe acnve de piston, adică se folosesc mai, multe I (turbocompre­
pistoane cu mi~crlri defazate sau eventual se fac active ambple feţe ale pistonu­
1,

I I ,- soare) :
centrifu nc
I
'- axiak "
lui (acţiuue dublil);
_ se'foloseşte acumularea excedentului din faza activă, cu restituire In far-a
!' inactiv;}, în speţă: la motoare cu piston se foloseşte un volant, care acumuleaz;)

Ii
I iI - combinate I

I enprgie cinet ică ; la pompe se foloseşte un rezen'or cu o pernă de aer care acumu­ I I ~Iasilla I Compresoare I -­
lează energic elastică (hidrofor) ; la compresoare se prevede un rezervor tampon.
Forţa se produce prin interacţiunea directă a fluidului cu pistonul, de aceea
) Alterl13tiw
I
l\Iot?are c~
cu abur
arde-'
re Interna:
piston;
CII

I
I
se pot utiliza sau realiza rapoarte de comprl"sie (n) mari.
l\!işc:Jfea interrniteliHI conduce la forţe de inerţie mari, cu mnXIIDr l:l capete!p - ~~ina~~i;~~:~: I I
cursei. De aici probleme dificile de echilibrare a maselor În mişc:lre. Aparvibraţii
rdativ mari, necesit.atea unor fundaţii grele sau !-'ventu:ll sprij'inire elastică.
I 1
I
(~~
cu aprindere
prin compresie
I
,
I
I
I I
II

Materialul este supus la oboseală, circi o durat;' de viaţă mai scurti!. I (MAC, ''''''') I
Punctele de xrecare sînt numeroase -, intre piston şi cilindru, în articulaţiill'
sistemului bielă-manivelă, în lagăre. Rezultă de aici un ronsurn mare de ulei,
un randament mecllllic mai scăzut şi uzură. Pericolul de UZurll impune limitarea Maşini eoliene I Rotative I Motorul eolian I \'entil~toarl'
- : I i
I
I
I
radiale
vitez"i pistonului, rezultind o turaţie cu atît mai mică, ('l! cît cursa pistonului
este mai mare, deci cu cît puterea este mai mare. __ I - a~lale
I
In tabelul 1.1 se arată cum se Înradrează principalele maşini rner.anoenclge­
tiee in clasifirăl'ile menţionate. tn domeniul producer.ii energiei electricc, creareasi~temelor eTIPrgetice inter­
conectate permite concentrarea prodUC'erii energiei In ('entra le de marr putere,
Tabellli 1.1
unde Îşi găsesc locul exclusiv motoarele rotative - turbine hidraulice, cu abur
,\! 5DU cu gaze. Doar in puncte izolate cum ar fi ca banele montane, unele ~antiere,
(
X C1asiflrarea maşinilor JIIeealloenerget!ee
precum şi ca grupuri de rezervă b căderpa sistemului ~e folosesc motoare cu
:Jrdere internă. Maşina cu abur cu piston aparţine trecutului, întilnindu-se doar
1- - - -·~ansformani
Sensul I Motoare
,(
Generatoare
t~
I Tr::lnsIomlaioare pe vechile locomotive şi vapoare. Ca atarE' :n cadreI cursului ponderea principală
DupA. energIa - __ I
o vor :wea turbiDele şi numai în mid rnăsllră vor fi prezentate motoarele cu
transformată -----_ 1 1
ardere internă .
.~ Pompe volumice I Grup turbină-
Ii
Maşini
I
I
Hoţi de apă
I Tnrbine
I Iice:
hidrau­ rotative :
- cu un rotor
I pompă
I ClIplaje hidralllice
.
I Este de :Jlllintit însă 6 în domeniul transporturilor terestre şi navele, motoa­
rele C1I ardere internă sînt cele mai răspînuitp. Tn :lviaţie instalaţiil'e de turbine
I 1I0e
bidrall- Rotative
I 'I -- tangeo
radiale
ţiaJe I Pompe
~ cu două rotoarc
cu rotor '
cu gaze au Înlăturat aproape total motonrcl(' cu piston, clate fiind puterile mari
paletat (dina- impuse de viteza mare de 7.bor şi de capacităţile de traIlsport mereu sporite.
1 1
I
-
) . :-
diagonale
elicoidale , mlce): I Maşinile generatoare - pOInpe şi compre50are - sînt întîlnite atit În cen­
I (axiale) i-
i
racliaJe
diagonale
I tra1e,c.l"f'şr-hi-rncru,-sme;-1n:'fiîă16fi1"a1elr"CazuTitur se ·f-ulmesc maşini rotative.
). ! I ' I - axlale I clar se intîlnesc şi ma~ini cu piston. D~ci pentru enerp-eticianul din industrie vor
trebui văzute sumar toate :lcestr maşiIlLge~e:----·_·_-----'-'
) I I
i Alternative I - I Pompe cu piston I Prese hidraulice
..---.--_.",.. O~'_~

I Pompe cu )Ilem- Scrvomotoare.

•
I Pompe
brană cu • • ·-<';'iF)~f

It1 I I -./ oscilantă

dapetă
I Turbomaşin.ile, adică maşinile cu rotor pale1iJt ce cargeterizează prin curge­

L,..
\ rea r~;;uDuă a fluiduluL La baza stulliu!ui lor stau legile din Mrcanic? fluidelor'
[ Rotative Turbine cu abur Compresoare volu- şidin Termotehnică referito;re la procesele Cll curgere cOlltinuiJ.ITSe vor r~vedea
u;re!
I Maşini termiee'l
Tnrbine cu gaze
Mo~oare Wankel
mlce rotatlve :
- cu un rotor
pe rind următoarele noţiuni: (lebit şi ecuaţia de debit, ecuaţia continuităţii, ecua·
- cu două rotoare ţia cnergifÎ, legea impulsului, ~egea momentului cinetic.

8 9
 1.3. DE8ITUL. ECUAŢIA DE DEBIT

D<'bitul estc cantitatea de fluid scursă In un"itatea de timp printr-o secţiune

Dacă d6bitul este constant. in timp, este regim permanent sau staţioaar.
La acest caz viteza se menţine constaI!tă în fiecare punct al liniei-de ~ellt.
plltîndu.sc însă modifica de la un punct la altuL Dacii dehitul se. modifici tII.
II
dată. Se deosebcsc: .

limp, este regim variabil sau nepermallt'nt. La dimensionarea turboma,inilol"

- d~btt masic n'l, adi6t masa scurs;) în unitatea de timp:
• dm
m= d't [kg/sj. (1.1)
se consideră regimul permanent.
I
Tn procesrle de curgere se lucrează cu debitlll pe secundă. La sch.imbăto3rele )­
1:4. ECUAŢIA' CONHNUITATU
ne căldură (cazane, conden~atoare, preîncălzitoare) se lucrează adesea cu
debitul orar in n' în kg/h. sau t/h, avind relaţia: Reprezintă aIJlicarea principiului cllllSCrvăl'ii maleriei [a fenomenele de
II
curgere. Se porneşte de la două premise: curgorea este lUi fenomen fizic, deci
. [k .{ ] _~. [kg/h] _ ~.[I/hJ (1.2) j materia nu suferă transformări; fluidele sînt continui, fără goluri interioare.
~ S -

- debit volumic
In

v', adic~,
3600, -

volulIlul scors în unitatea de tifl1p :

3.6 •
M"
.1
fn acpste condiţii; difl'!l'enţa dintre canti­
tatea de fluid intrată şi ieşit!l dintr-o
s
II
~ anumită regiune a tubului de curent (secţi.
.
V= _
dl'
[m 3 /s]. (U)
iti une S; lungime dl, fig. 1.2) se regăseştI'
md' '> (n•. ~!.fdlJd'
d't .

La maşini hidraulice se foloseşte obişnuit debitul volumit:. La pompe. wntila

in· acea regiune:

[m+ a~1 d11' .d- __ o(pSdl)

pe-. Cti

---­
I
II
toare, compresoare se înLîlneşte adese" şi,dcbitul pe minut V", Im3/min. litri!min]
IndT _.
01 ' -- -a:;-- d".. L--"'L_
şi ('ventual debitui pe oJ.'i)""'h 11!1 3 /h. Iitri/h]. ecuoţiei

I
,
Prin reducerea termenilor md,,' ŞI Fig. , .2. Demonstrarea centi­
nuitălii.
Relaţia de leg1îtl1r~ este-:
. şimplificare cu dl.d7 .
. . V

m=pV=p- (1 A) el;' + L(pS) ~II. (1.7)

ai 0-;
m 3!kg.
în care p este densitate::!, 1:1 kg/m 3 şi v volumul specific,
Dehitul volllmic este egal cu produsul scalar dintre
Î'I

secţiunea - S (cousirierată
~
In cazul regimului IJenllanCnL nu exisLă acuUluLtri, adic5. ~(p~ =0. de und~
~ ~
ca un vector normal pe secţiune) şi viteza de curgere c : rezultă şi că C:Z' =~o. respectiv ni -=cnnsL;1 nl.

(1Ls
Deci În regim pE'rmanent dehitu l

-+-+
V =8 -c=Sc'ws "'(=Sr •. (1.:» şe menţinc consLant în lungwl tu,hului, d~ elIn'!:! :

I
Deci se consideră componenta vitezei normalil pe sectiune f •.
. s·c l
m =constanL', respr:rt.l\· -" ~~cons ·ant.
Dcbitlll masic :

Fig. t.t. E/emen·

tele ecuatiei de
debil.
.
m=pS·c=
-+ --fo
-+-+
s.c
v' (1.6) I
1.5. EC1.JAŢIA ENERGIEI
Relaţiile (1.5 ) şi (1.6) constituie .ecuaţia de debit. Pentru aplicarea ecuaţie i
trebuie calculată sau a[eas§. valoarea vitezei (tab. 1.2) :
Tabelul 1.2 Este o formă de exprimare matem~lticj a principiului cunservării energiei.
În cazul proceselor de curgere. Enargia unui kilogram de fluid este suma dintre:
I
Valori penlMI viteza de curgere prin conducte
energia internă u. en';rgia de presiune % =[111 ;
•
en,~rgia ein:;tîcii ~ • energia de
şi scopul cond"clel
1 Fluldul
Viteza
[mtsl \'ozi ţic flZ, dec i : I
c'
Conducte
Conducte
de abur supralncălzit
de abur saturat
40
30
60
40
e=u+pv+ T -j-gz (J/kgJ. (1.R)

Tubul de
Conducte
Conducte
eVaCuare dIn turbina cu condensaţie
de aspiraţie abur, gaze
de refulare ae', gaze
80 120
1&••• 25
20 •.. 30
La gaZ? cn;>rgia intern'i are pondere impcJrtant'l. S'.1,na u +pv =i , reprezen­

tîn<l, in fond, en~rgla potenţ;ală a fluidului; se numoşte entalpie i j In schimb

I
Conducte de aspiraţie la pompe 0.5 ... 1 gazele fiind uşoare, en;rgia d~ poziţie gz se poate neglija. D~ci la gaze:
COnducte de refulare la pompe 1,5 .• A
Conducte pentru centrale hldroelectrice 2 ...7 c'
e=i+ '"2 [Jy'kg]. (1.9) I
10
11
I
 In conditiile conscr"'~lrii energiei (e=const), dacă viteza s-ar anula, entalpia Scăderea de energie a lichidului se numeşte cădere hidraulică H :

ar deveni c'gală cu energia totală. Această entalpic corespunzătoare vitezei 2.......,2

nule se numeşte entalpie totală sau entalpie de frÎnare şi se notează ClI un aste­ II =e;-e.= P~P.
-p- + -2'-
ci. .•
+Y (.. ,-z,)
[
l/kgl·
ri<c : .
c'
[J /kg]. La amenajările hidraulice (fig. 1.3), diferenţ,a Îutre clIergiiie apei de la cape­
i*=i+ T ··=e
petele amenajării 1 şi 2 se numeşte cădere brută: H .=el - e2' La capetele
amenajării presiunea este cea atmosferică ; presiunea atmosferică scade cu alti­
La lichide energia internă Il este practic neglijabW:. In schimb energia de tudinea A conform relaţiei: '----'-'" -- .-- .....-.-- ....•. "-'"
poziţie gz poate fl mare. Dcci pentru lichide:

c= -p-
P
+ Tc
2
+gz
,
[J /kgJ. (1.10) !~"!.: = 1 10,33- -9~O)·g [J/kgl. (1.16)
Însă diferenţa Pl"';P' este neglijabilă. Yiteza riului este ap.roximativ aceeaşi
Oldlll':J primită de fluid snve~le pentru creşterea energiei fluidului, pentru
producere de lucru mecanic ~i pt'ntru lucrul de frecări : la capetele alllenajării, deci şi termenul cinetic se poate neglija. Astfel esenţială
este energia de poziţie 9 (ZI - zz), adică căderea geodetică. Deci căderea hidraulică
eli] ~ dc·+ eli +dh J [J ikg]. (1.11 ) brută:
H~~g (ZI-Z2) [Jikgl. (1.17)
La gaze. (ijlc1ura proYine din e{delu!;] schimbată cu exteriorul dq, şi căldura
dezvoltată prin frerări dqf, rare este pr:Jctic egală cu lucrul de frecări dh f . Inlo­ Datorită pierderilor de curgere în lungul amenajării, la maşină se dispune de o
('uind pe de =rli+d I;2) rrZllltii : cădere mai mică denumită cădere netă:

H=H.-t-"h [J /kgJ .
dq,.+rlqf=di+d I 2•I +rl/+dh/.:
C I
Observatie. Hidraulieienii preferă exprimarea căderii În sistemul tehnic de
unităţi kgfm/kgf =metri, deoarece corespunde unei realităţi" diferenţa de
HeduCÎnd pe dqf cu dJi f . SI' obţine ('ruaţia energiei pentru gaze:
nivel amenajată. Pentru a nu apare confuzii, În continuare se va nota cu Y
ciiderea în metri şi cu H cflderea, în l/kg, avînd relaţia H=gY.
.'
dq,~rll+(j ( -2
c' ) +dl. (112) La amenajăriie primitive cu roţi de apă (fig. 1.4), apa vine prin canal deschis.
De remarcat Ilfm:ltoarele particularităţi: ecuaţia se apliră Între două stări, CI
fărfla interesa transformările intermediare; la stabilirea ecuaţiei, s-au luat: În
considerare pierderiI!', deci ecuaţia este valahilii atît la procest' teoretice, cît şi la
procese reale.
C;J aplicaţ.ie sr va considera producerea lucrului mecanic la imhine trnnicl'.
Curgere,. prin tmbine fiind foarte rapid5, nu este timp pentru schimb de căldură;
dq,=O. In conductele de intrare şi de ieşire din tmbină, viteza este cam de ace­ ~
~I
I
.' 2 I
~ş~ ordin de mărime, dec i d ~ J =0. Rezultă:
!
di+dl=·cO sauiJ,H d/=- di, _._1 ~L
deci, în turhillelr termic<' lurruJ se prcdl'l'1' pe seama sc5derii entalpiei. Integrînd Fig. 1.3. Schema amenajării hidraulice: Fig. 1.4. Roată de apă.
între intrare (indice i) şi ieşire (indicr e), rezultă: 1 - lac; 2 - aducţiune; 3 - conductă
forţată; 4 - turbină.
I=i,- i,=Ii [J/kgJ, (1.13)
deci are presiunea atmosferică. Astfel cC(derea-netfl se produce pe seama diferenţei
in eare Ii se numeste riidere termică.
de nivel şi eventual a energiei cilleiice intre intrare şi ieşire:
La lichide eăldn'Ii' nu intervine, deC'i ecuaţia (1.11) dev'ine :
C2~2

de+d/+dhr=O sau dl=-de- dh f . (1.14) IIruat6= ---'--2~ +y (z.-z,) [J/kg]. i(lJ8)

Lucrul mecanic sc obţine dcri ţe s{'"ma scăderii energiei liehid~lui. fiind diminuat La alJlenajărilc cu turbine hidraulice (v. fig. 1.3) ap.l vin~ prin conducte inchise
de pierderi. Inl egrînd Între- intrare şi if~ire şi ţinînd seama de expresia energiei În care diferenţa de nivel se transformă in energic ele presiune. Astfel la turbina
lichidului (1.10) rezultă: propriu-zisă se prelucrează energia de presiune:
2 2
I=e{ e.-t-"hf=~-/·-+ ~;t+g(Zi-Z,)-t-"h/ [J/kgJ. (1.15) H"""In4 c::. P;-P.
p
[J /kgl. (1.19)

12 13
 scama scă­
tn eoacluz ie, la tllTbinele termice lucrul mecanic se produce pe deci:
e hidrauli ce pe se:j.ma scăderii de presiun e, Dife­
derii de eatalpie , iar la turbinel
renţa de nivel Z1-'Z2 existen tă în natură este .];elativ mică, putînd varia de la
hidrauli ce sint mici, in
fi.:
- pentru gaze: e =i+ T
al' u2
I J /kg], (1.23)
dţiva metri pină la maximu m 2000 m, deci căderile
'majori tatesub [>:kJ'ţk.g şi :foarte rar ajung la 115 .• :flOkJ;j
kg. ,Astfel. căderea
e fi uşorpre lucraNi de un.singu r.şir,de 'palete; .viteza 'tie curgere - pentru lichide: e= 2 - + gz
pP + -w'-u' [J /kg]. ! 1.2,1)
ehidrau lidpoat
ceeace condueel a.tura:ţ ii,seăzu te.
aapeiip rin turbină. este relativ'm idi,
la gaze şi in special la a'bur sînt 'foarte mari:
Din contra, căderile termice
500 kJ jkg; 1.6. PUTEREA MAŞINII
- 'a gaze circa 250
- la abur circa 1 000 1 4GU.JiJ fkg.
Căderell.mai mare ,în, ea:&uLa bul'lilui se e,);lplicăprin căldura specifică, apw:'Ci­ Pl'ntru m kg de fluid, energia tr;'llsmisă de fIlli,1 este Eo=mH,
J. Puterea
din căldura de t'.'>te energia în unitatea de timp, deci:
mativ dublă, faţă de cea a gazl'lor şi prin utilizare a unei pi'irţi
are. 'Căderil e ·termic e'fiinda tît de mari, nu mai pot fi'trans formate din­
vaporiz
'limitat ă de prelucra re.
'tr-o daU in lucru mecanic , căci 'paletaj ul are capacit ate
e: gazul se P/la"l--~!!..1: = ~T 1J=Tll· H =0· \'·fI [WI.
De aceea majorit atea turbinel or termice sînt cu trcpte de presiun
•

şiruri de palete.
destind e treptat in mai multe '$iruri de ajutaje alteru ind cu la cupi::i, numită putere efectÎ\'[[ P, .
Căderil e .ter­ --i::·a-Or:-i~şină interesează putrrea
.La turbind e cu ahur .sint multe trepte, la c6Iecu., gaze mai puţine. a de randa­
mari conduc la viteze mari de curgere , decila Ii(/cesitateaun(~ituraţi LmaI:i Procesu l <le transfor mare este insoţit de pierderi , apărînd noţiune
mice ment 11:
sincron ă maximă
a turbine i ; pentru turbinel e din centrale este obişnuit[l turaţia
a.
de 3000 rot jmin În Europa, rl"spedi v 3 600 rot jmin în Americ p. ,O
f] = PtO••• tnGI

La motoare , puterea utili) este puterea mecanic ii ohţinulii la cuplii,

adic{l
.0 rO
puterea efectivă, deci :
p . .
afară r.entru
rD cazul maşinilor generat oare se pr:iI1ll'ştelucru mecanic din
se numeşte înăl-
1J=-- '- -+ P,=I7lH ']=p\'Jh ] f'''J· ~ 1.2~)
a miri energia f1uidului. Creşterea de energie a f1uidului
P.JI.,.
a, rezultă :
La generat oare, put erea ut ilă este puterea trallsm iS[1 fiu idului,
ţime. Notind cu indicele a - aspiraţi a şi cu r - refulare deci:
-- la compre soare fnă/ţimea [amicii :
n=
.,
p ." -+P ' '=1';,H
"P, )
~ prH
'1)
[WI. (1.26).

H =er-,e .= (i +~ )- (i.+
r ~~) .~ ...
=1,. - 'a
'
[Jjkg] (1.20)
Conside rentele practice pot conduce la adoptar ea altor uuităţi
decît cele
din SI, ceea ce introduc e in formule unii coeficie nţi de tra nsforma re. Astrd :
- la J><lmpe incl/ţimea hirlrtl!llicâ: [oloseşt e dehitul volumic , în
3 - la maşini
hidrauli ce (turbine , pompe) se
la împărţirea
C2_ t 2
m /5, fI. in J fkg, iar puterea se exprimă în kW, ceea ce conduce
H =e r -- e.=-p -•
P,-P . L· - 2
T
r
-li . +9 ( :r~ z" ) l'J,/kg.
.] (1.21) relaţiilor cu 1 000 :

pf'ntru tmhine P,= pV~'!1 Ik"'J,

1000
• \ 1 .27)

La mi~c:Jn'a fluidulu i .prin u',nahk ]ctcri(e , ,e rudl' ~Clje ((l'"ţia

'Hergie ;"·If
în raport cu rolorul pentru pompe I',~ /000 '1) IkWJ.

în raport cu rotorul în mişcare, [ldică în sishm relativ.

ă
,paletele sint fixe, dl'ci ,nu se produce mecani c: (!l=O. Se consider viteza
ce ne('e..-;ilă
la turhine termice se folosesc obisnui t de bite masice orare, ceea
IUlTU

relati'\iă de curgere w. Dacă f1uidul circulă radial, intcl\'in e şi presiun ea creată

împărţirea cu 3600. H se exprimă în kJ jkg, aslfel (ă puterea devine:

r • •
K = ~i + +
K. Energia unui kilogram
priD centrifu gare, dată de Sruldr= : p,=m.H r;
3600 [kW sau M'''l. (1.28)

de fluid de\' Înt :

Da'cii mA este în ker/h P rezultă in k\V , iar dacă lil lt este in tjh, 1', rczulUI
P
e=u+-; ;- -:-"
'.. '
i--u' +'1z fJjkg], ( 1.22) în M'V. "'" ,

14 15
 2. Lovirea unei suprafeţe eoncave care deviază {luidul CLI 180' (fig. 1.7).
1.7. LEGEA IMPULSULUI --+ --+
Neglijînd pierderile, Cz=- CL' Considerînd şi aici suprafaţa de control în mediu
Fluidele produc forţa prin presiune, greutate şi variaţia impulsului (respectiv ---+
de aceeaşi presiune, ~Fp·=O. D~cit mi)carca este în plan orizonbl, greutatea nu
prin inerţie) : .
intervinc. Rezultă:
~=iJp+G+;l (~-~)=~Fp+G+Ît-!2 [~l, (1.29)

în care, termenul! =~l .;repreziIlEl impulsul în unitatea de timp şi are dimensiu­

F;=m [~- (- ~)J=2~n71
nile unei forţe. Pentru apli­
Deci prin Întoarcerea fluidului cu 180°, forţa s-a dublat faţă de cazul perete! ui
carea acestei relaţii se încon­
plan. De aceea paldcle turbiuelor se fac concave. Se remarcă că În cazul prodll­
FPI
jură regiunca considerată cu
cerii forţei prin acţiune, presiunea nu variază in timpul lovirii corpului.
; I /1 o suprafaţ[l de control şi se 1.7.2. Efectul de reacţiune. Forţa produsă
ltl ~-; /i consideră forţele de presiune
Of;';· VO~ exercitate din exterior 'pe asupra unui corp pri:J ieşirea dintr-Însul a

\~
-. 1 i
YG suprafaţa de control, greu­
unui fluid cu vitezf) se numeşte forţă de reac­
ţiune. Ea se dat.oreşte impulsului negativ Iz,
JI \ (, /~ ~
tatea fluidului din interiorul dcci este dirijat:l in sens invers vit.ezei de
!
"-..---!~
Fz/
suprafeţei de control şi im­ ieşire. I
L_..JJ· puisul fluidulu i la treetrl'a L..--~~----------~
_ . -F.,? -h
~.

prin suprafaţa de control. tu Ca aplicaţie se cOllsidE'ră cazul unei rachetr

-,i.-:;,. w, care se deplasează orizontal (fig. 1.8). Consi­
Fig. 1.8. Producerea forlei de
\'-- 'figura LeI se prezint.ă,· de reacţiu"e larachelă.

\ exeulplu, cazul unui cot de derind suprafaţa de control impri'jurul raclle­

......--r~..-I conductă la 90°. Insumarea --+
tei şi deplasindu-se odaHl cu aceasta, rezulLfl L I-'p=O, Il =0, cl(~ci:
Fig. 1.5. Forţele ce acţionează asupra. unuL cot de vectoria!5. conform relaţiei
comandă. (1.29) s-a făcut după metoda ---l> ---l> .--+
F;=-l~~-mill~.
poligonu lui.
Fluidele în In işcare produc forţa asupra corpurilor întîlnitej îll trei modiiri : De remarcat Cfl pent.ru ieşirea filliciuitli cu vitezf{ este neces~r:l destinderea
prin acţiune, prin reacţiune şi prin efect de aripă portantă. fiuidului spre ieşirea din corp.
1.7.1. Efectul de acţiune. Forţa produsă asupra unui corp prin lovirea lui 1.7.3. Efectul de aripă portant:l. Aripile porLante sint corpuri care dat.orită
de către un fluid venit cu viteză se numeşte forţă de acţiune. Ea se d<'ltoreşte formei lor sînt supuse unei forte normale pe viteza relativă ITJl'die ;] curentului
--+ '
impulsului pozitiv Il' lIJ ao . La o arip:l portantf, se deosebeşte o faţă convexă dl'numit.ă extrados E şi o

faţă plană sau concaviJ dcnum iUt intrados 1 (fig. 1.9). Datorită bombiirii eJdra-

Exemple: 1. Lovirea normahl a unUl perele plan infinit verliCilI (fig. J.()).
Considerînd supra faţa de control după ieşirea din ajutaj, ea este in zonă de Rz

aceeaşi presiune, deci LFp=O. Greutatea Geste paralelă cu peretele. După ~Llw. -LIp

ciocnire fluidul se Împrăştie simetric deci 7;=, c-;':dm =0. Astfel forţa asupra
- =--------------..
~~~
~ . : ------~
peretelui este Fig. 1.9. Principiul
--+ --+ --+
F;=cl j =mc 1 aripii portanle.
--+ --+
diri.iaU în 51'11,1]1 şi IJP l1irpcţ.ia lui li, rpsprctiv Cl'
L...-JR"

':: ~---i--- - - - - - - Il--- -- --- ------- ----

. y:,,-f~
>v'" - - - - - -------­
r
-------
-'­
(It O t dosului, se produce îngl'ămădirea liniilor d~ curent, respectiv o
L1w. Conform ecuaţiei lui B?rno\llli, aceasta conduce la scăderea presiunii ­
crrştrre de viteză

~
Fi L1p pe extrados. Diferenţa d? presilllle conduce la apariţia unei forţe portante
y+>?' 11, normală pe viteza mecIie IDO) şi dată de relaţia:

P 2 ,
R z =c Z2 wa:> S [1\:], (1.30)
Fig. 1.6. Lovirea peretelui plan. Fig. 1.7. Lovirea plăcii concave.

16 2 - Maşini lnecanoenergetice 17
 în care: c. este coeficientul de portanţă determinat experImental, p densitatea k
fi uidului şi S - suprafaţa. q9
Datorită viscozităţii şi devierii fluidului, apare Însă şi o forţă de rezistenţă
la Înaintare R x, paralelă cu W<X) : 0.8
q7
Rx=cxt w~ S [1'\), (1.21)
qs
în care: C
x
este coeficient de rezisteuţă la înaintare. Forţa rezultantă R este
înclinatii faţă de R. cu unghiul 1,. Raportul RR x
•
=?- =tg
2
;\=[L este analog unui
Q,:.>
'­

coeficient de frecare şi se numeşte ~.~eficient de fineţe al profilu lu i. 0."

Coeficienţii c" cx , [L depind de unghiul de atac a, adică de unghiul dintre q3
viteza medie şi coarda profilului. Coarda xx este o dreaptă convenţională: poate fi
dreapta care uneşte extremităţile profih}1ui (fig. 1.10, a) sau dreapta tangent'i la

I
Oi
intrados (fir;. 1.10, li) . La creşterea unghiului O, se accentuează devierea linii!cr / "'1
07
""," ""~\
'~
i 'ar, I 1 ...

'V: 2 3 .: 5 I sin;;""

'7~~
L

Fig. 1.12. Elementele reţe­ Fig. 1.13. Diagrama lui Weinig pentru
lei de profile. efectul interacţiunii.
CI

xL._. _~ b
L
,
I
I
I
I

fig. 1.10. Coarda profilului
de curent, deci va creşte c" dar şi c", La inceput c. creşte aproximativ liniar
"c ._ ld 5
f,
La lurbinc forţa R produsă asupra profilului dă o componfOntă t.angenţial:l
care produce invirtirea rotorului (fig. 1.14). Este de dorit ca f. să fie maxim,
crea ce necesită ca R S[1 fie apropiat de R z, respectiv [L să fie cît mai mic.
->
şi unghiul de atac. Fig. 1.11.Variaţia coeficientului de La compresoarc şi pompe, curentul produce asupra profilului forţa R, ia~'
portanlă c. şi a coeficientului de
fineţă ~ cu unghiul de atac o· profilul acţionează asupra fluidului cu o forţă egală şi direct opusă if = - R
(fig. 1.1!'.i). Forţa R' dă o componentă axială fa care illlpinge fluidul in lungul
m:Jşinii, deci produce mărirea presiunii. Este de dorit ca /~, să fie maxim, ceea ce

cu a, pină la unghiul critic ~c pentru care se atinge viteza sunetului intr-un

punct de pe extrados (fig. 1.11). Cum această viteză nu poate fi depăşită, la mărirea
in continuare a lui oviteza va creşte numai in punctele in care nu s-a atins incă
necesită de aSt'menea ca ,lL să fie minim.

în concluzie, la turbomaşini sint necesare profile cu coeficient de fineţe

I
viteza sunetului .,i carc vor fi din ce în ce mai puţine. Astfel creştt'r!'a lui c. se [L cit mai mic, deci profile subţiri.
a
atenueaz[! pină la unghiul q , la care liniile de curent se desprind de pe extrados,
ceea ce conduce la sc{lderea bruscii a lui c•.
în turbomaşini profilele sint dispuse in şiruri, constituind reţele sau gră­
"l
I
tare de profile (fig. 1.12). Elementele caracteristice ale unei reţele sînt pasul t,
lungimea coardei L şi desimea reţelei L II. Dacă reţeaua este deasă, profilele vin
în suprapunere şi depresiunt'a de pe extradosul unui profil se transmite parţial
spre intradosul profilului vecin; astfel coeficientul de pol'tanţă c. se micşoreazii,
avind
I
c~ =kc" (1.32)
in cale coeficientul ce (oncţic k rezultii din diagrama lui Weinig (fig. 1.13).
De aCfca la lmlcmaşiniJ( folc>ind aripi portante ~e folosesc reţele r~lativ rare
I
( 1)1 ~ 1). De HrralC2t ÎnUi cii lJu-i hnă nici o reţea prea rară, căei scade numărul
i de ţaJdr. c(d fOI ţ8 tolal~ ~l>llpra rtţelci i . Rp'o/il incepe să scadă. Este deci
D e(efar~ giisirea desimii optime. I
• • •
Fig. 1.14. Folosirea aripii portante Fig. 1.15. Folosirea aripii portanle
'a turbine. la generatoare,

18 19 I
 1.8. LEGEA MOMENTULUI CINETIC
e,
C 5lnot:-C
AceasUi lege este analoagrl legii impllbului şi permite calcularea ElOmentului
produs de fliiidui in mişcare in raport W Ull polO (fig. 1.16). Fie o linie de curent c~
-> -> (";%0\,(\0
şi vitezele CI şi C2 tangente la aceasL[t linie. Momentul produs de flllid se datoreşte J/_',{

-> -> r...-.'l-\

momentului forţelor de presiune IH p , momentului grcutilţii I\J!a şi variaţ.iei wo­

lut'lltului eindic al fluidului raportat Ia unitatea de timp.

NI;=M +",l p G -1·Jl1 (~X~-I::<Zl [Nm]. (1.33)

Legea mOJllC'lltllinÎ cindic se foloseşte in cazul turbo maşinilor radiale tfig.1.17),
adidl la maşinile la care curgerea f1uidului prin canalele rotorice se face intr-un
Fig. 1.18. Modulul momentului cinetic. Fig. 1.19. Aplicarea momentului cinetic
plan perpendicnlar P'" axul de rotaţie. Interescază mornentul în raport cu axul la turbină radială.
de rotaţie, deci rohl O esti' pc ax. Curgerea este axial simetricii, deci suprafeţele
izolJarc sint ciliilcl!'j eoaxiali ; astfel in fiecare punct al paletei presiunile sînt
Sub acţiunea acestui moment, ratonI! se invirteşte cu viteza unghiulară w.
Puterea transmisii. rotorullli, denumită putere utilă sau putere la palete este:

"7'>~~%
Pu~~l\Ji(u=m (rlwCI"-~ r2UJC2U)'

'f Dar rw=tl, deci:

/ \;;' )' c§e
~ \"o""
~ I Fu O~m (UICIU- tl2C2u) f'.'i'J. (1.35)
o 0,,
Lu~rul transmis de un kilogram de fluid se numeşte cădere periferică sau cădere
Fig. 1.16. Elementele referitoare la Fig. 1.17. Curgerea prin rotorul radial. la palete h,,:
legea momentului cinetic.
l'
ha = -;-u ~UIClu - U2C2u [J jkg). (1.36)
aceleaşi pe ambele feţe şi forţele de presiune nu produc moment În raport cu po­ m
->
lui O: Mp==O. Momentul greutăţii obişnuit nu intervine, intrucît: la maşini fn toate aceste relaţii semuul minus (-) aparţine formulei. La rîndnl lor
termice greut.atea gazelor este neglijabili,; lu maşiLlile hidranlice cu admisie
CIu şi C2.u au semn propriu şi anUme sînt pozitive cînd sînt dirijate în sensul
totală şi ax vertical, forţele de greutate lucreaz[l simctric faţă de ax, echilibrîn­
du-se. Deci rii rn Îne : învîrtirii rotorului. Pentru cazul din figura 1.19, clu este pozitiv, iar C2u este nega­
-+ ---+-+-+---+
AI; =m (rl X CI~ r2 >( C2)'
tiv ·~i deci cu (- ) din formulă, termenul UZC2u se adunii. Deci este avantajoasă
ieşirea fluidului spre inapoi.
Dar produsul vectorial are valoarf'a (fig. 1.11)) :
2. La cofnpresoareşi pompe radiale (fig. 1.20) interesează momentul transmis
-> ->
I r xci '=r·c ·sin a ·=I'C,,, de ratoI' către fluid, deci momentul primit din exterior M e = - Mi' Rezultfi ;

in care: c" =c sin a este componenta vitezei pc direcţia tangentei la lin cerc cu .'He=-~ M,=-m (r2c~u- rlcI") [Nm). (1.37)
polul În O, de unde numele de componentă tangenţiaU..\stfel valoarea momentu­
Puterea transmisă fluidului denumită putere teoretică:
lui transmis rotol'lliui este:

(1.34) PT=.iI,[e, w =ITi""(1J 2C2,,- UI C1rI) [\VJ. (1.38)

.lI, =11l (rlc]U-r2c2,,) [NmJ.
Lucrul transmis unui kilogram de fluid este îniilţimea teoretică:
Se va considera separat eQZul tllrbinelor şi eazul ma~inilor generatoare.
1. Rotor de lurbinâ (fig. 1.19). Fie circulaţia radial centrifugă print.r-un şir PT
lzr= -,-- ~U2C2" - tl,cI Il [J jkg]. (1.39)
de palete. Se proiecteazrl viteza f1uidlllui pe t8ugente la c/'rcuri in punctele de m

intrare şi de Ieşire, fie cl " şi C2'" Interesează momenll:1 transmis de fluid către Se aplică şi aici reguia de semne menţionată la punctul a.
rator, ad,ieă IH i :
*
.~1 ,=m (r l Ch .- r2c2,,) [NmJ.

20 21
 PARTEA I
MAŞINI MOTOARE

o la b

Fig. 1.20. Aplicarea momentului ci· Fig. 1.21. Curgerea fără producere de lucru
netic la pompe şi compresoare ra­ mecanic:
diale. a - ciclon; b - difuzor. 2. PROCESUL ENERGETIC AL TREPTEI

în cazul unei mişcări spirale sau elicoidale a fluidului printr-un element

fix, n1l se produce lucru mecanic, deci 2.1. NOŢIUNI GENERALE ASUPRA TURBINEI

'lC lu - '?C2u =0 sau 'Cu ~constant, (1.40)

adică viteza tangenţială variază ill\ers proporţional cu raza. Deci la ciclonul oturbină elementară, hidraulică sau termică. cuprinde două grupe de organe
din figura 1.21, a viteza fluidului va creşte, iar la difuzorul pompei din figura funcţionale (fig. 2.1) :
1.21, b, viteza fluidului va scădea, crescînd în schimb presiunea.

1.9. PIERDERI LA CURGEREA FLUIDEtOR

-1
Curgerea fluidelor este insoţită de pierderi care se împart în :
DISC
• den. 1"mmre '-'Ah 1 =A Ci
_. pier w' =A 4r,.
1 2" w'
1 . "2 [J. Ik·g,] (1.41)

- pierderi locale t.h J = ~ ~

• [J Ikg], L ~ L-Arbore

/d

~
în care w este viteza relativă a fluidului faţă de peretele canalului; 'h - raza ;...,.. ,I
hidraulică.
Rezultă că pierderile cresc cu w2 , deci pentru a avea randament bun, viteza
fluidului pr;u maşină nu trebuie să fie prea mare. Micşorarea vitezei conduce
însă la necesitatea măririi dimensiun.ilor, punîndu-se problema uuui calcul eco­
nomic. I
Printre pierderile locale, la turbomaşini interesează în special pierderile prin
creşterea treptată a secţiunii. Tubul a cărui secţiun.e creşte treptat se numeşte o
difuzor, iar unghiul de conicitate y se numeşte unghi de evazare. Dacă y'::::; 8°, Fig. 2.1. Elementele unei trepte:
fluidul aderă la perete, deci nu apar pierderi suplimentare. Dacă y> 8 fluidul 0
, a - axială ; b - radială.
se desprinde, apărînd o zonă de vîrtej uri şi d~ci pi~rd~ri supliml<ntare.
1. Aparatul director fix, constituit dintr-un şir de eanale fixe numite aju­
taje A, în care fluidul se destinde mărindu-şi viteza ahsolută. Deci în ajutaje
energia potenţială a fluidului se transformă în energie cinetică. Din ajutaje
Huidui iese cu mişcare de rotaţie, adică capătă o mişcar~ de vîrtej.
II. Rotorul paletat. Cuprinde un şir de Iopăţele profilate P, numite palete.
Fiind lovite de fluid. paletele se pun în mişcare, adică energia fluirlului se trans·
formă în lucru mecanic util.

23
 Deci schematic:

;-----------,
I
/-1
Apamt director-I
(ajutaje)

ro;. potenţj:1Jă I
'>.
I E. cinetică
I Paiele
/'
I
rolorice I
'>.
Lucru mecanic util
t.-=
:TII Q
R
~ b
9a IL-~ -;L,.
Fig. 2.4. Sprijinirea rotoarelor orizontale:

Atît ajutajc1e, cît ';ii p~;ktcle n,obile Se' fi:::eazi"l pe piese-suport. Peretii dintre o - pe două lagăre; b - rolor in consolă cu un lagăr; c - rolor in consolă

ajulaje (paiele fixe sau palde directn:ue) se fi:::eazi"l pe pliici uumite diafragme cu două logăre radiole.

D sau inele-suport 1, care la rindnl )or sînt J"ix<lle în carcasa turhinei. Paletele
mobile se fixează pe roti pline numite discuri ~au pe corpuri de revoluţie lungi
numite tamburi ; ~\cestea se [ixl.'azfl la r!ndul 101" [lI.' arbol"e', care se sprijin;l pe
lagi"\f('.
La tl1rbinrk hidnmliee prl.'\ucr:ll'ca căderii se
hidrauJicc miei, c,"cutual turbine termice' mici) sint adesea în conso\i"l ; greutatea
rotorului produce UII moment, care trebllic preluat de lagăr; este necesar un
lag5r radial lung (fig. 2.4, b) sau două lagăre radiale alăturate (fi!!. 2.4, c).

8G[;]EJ[J[J face într-o trl.'aptil. L:J t.urbml'!e termice destin·

derea se face în trepte, dec i t Ilrbina va fi
constituită dintr-o succesiune de tmbine ele.
TIotoarele cu ax vertical silit suspendate de

un lagăr axial puternic (crapodină), sustinut

pe un suport metalic în formă de stea, de obicei

sudat pc carcasa gPlleratorului san motf'fu!ui

• Stea
A R

Fig. 2.2. Trepte de presiune.

mentare (fig. 2.2). O treaptă de presiune cu­ elrctric (fig. 2.5). Se prevăd şi aici lagflre ra­

dialC' de ghidaj R, dar eli' sînt putin solicita­

prinde lin şir de ajutaje şi unul sau mai multe şiruri de paIele pînă la următorul te, putind fi căptuşite chiar ('u cauciuc dur,

şir de ajutaje.
uns CII apă. Construcţia verticaEi conduce la
După directia de curgere a fluidulni prin palete, trepte!!' (fig. 2.3) pot fi:
simetria curgerii, eliminind fortele (lC' greutate.
axiale, cind f1uidul circulă paralel cu axul a; radiale, la care fluidnl circulă per­ In plus partea electrică (motor sau generator) l/v
R

este seoasi"l din zona umedă, inundabilă. De a­

ceea la maşinile hidraulice moderne - turbine. ~

ffi~
pOlI:.pe de condensat, pompe de circulatie axi·

~L.
F' 25 S .... t I
' Ig. .. pnJlnrrea ro oare or
ale ete. -- se prefer~i dispoziţia verticaU.

3:J2~
verticale.

~~ "~~ /
2.2. CONVENŢIE DE NOTAŢU

Diametrele rotorice se vor nota cu D, iar diametrele tuburilor (injectoare,

I conducte etc.) cu d. Dimenoiunile pe directia razei se liotează cu l la tur bine
a b c ---~I-
Fig. 2.3. Tipuri de trepte.
pelldicular pe ax b; diagonale, fluidul circulind oblic fatii dp ax c; tangenţialp d,
b care ajut~ljl'le sint în planul roţii, cu axul tangent la ecrcul mediu al paleta­
jUllli.
Rotoarele pot fi dispuse C11 axul orizontal sau "ertical. Tmhon.aşinileCll multe
trepte (turbine cu abur şi gaze, turbocompresoare) au [în mod [obişnuit axul ori·
termice şi eu L la turbine hidraulice. Dimensiunile pc direcţie paralelă cu axul
se notează cu B.
La treptele axiale (turbine termice, J:ig. 2.6, a), dnd nu se specifică altfel
se consideră diametrul mediu. Se face o secţiune axial cilindrică la nivelul cer­
cului mediu, secţiunea desfăşurîndu-se în planul desenului pentru a pune în
evidenţă canalele ajutajelor şi profilelortpaletelor. Dimensiunea canalelor de
curgere pe direcţia radial;\ se 1l11meşte înălţime pentru ajutaje, notată cu l.
şi lungime pentru paletr, notată cu l1" Fiecare mărime este afectată cu un
indice, arătînd punctul de măsuă : o - pcntru intrarea în ajutaje, 1 -- pentru
ieşirea din ajutaje şi intrarea in palete, 2 - pentru ieşirea din palete.

zontal. TurbineJe hidralliice mari au de obicei ax verticaJ. Rotoarele lungi cu
ax orizontal se sprijină obi~nllit pe doua lagăre radiale terminale; pozitia axială
este mentinulfl de un lag;lr axial aşezat de obicei la capătul de înaltă presiune
(fig. 2.4, a). TIoloarele orizontale scurte (wntilatoare, pompe mici, turbinell.'
La treptele radiale (tllrhine hidraulice, fig. 2.6, b), se consideră o secţiune
meridiană prin canalele de curgere. întrucît este uneori distanţă IIlare intre
ieşirea din aparatul director şi intrarea în rotor, se adoptă indicii: i _. pentru
intrarea îu turbină ; o -- ieşirea din aparatul director; 1 - intrarea in rotor ;
2 - ieşirea din rotor. Dacă muchiile de intrare şi de ieşire sînt oblice faţă de ax,

24 25
 adică, creşte energia cinetică pe seama scăderii de entalpie. Integrîndu-se intre
Do
şi ieşire (indici O şi 1), se obţine viteza de ieşire CI :

h-~

intrare
~,
-~I~l
c21 2 V.'2 (lo-I.-­ I
+! 1~
B, cO .· .. 2
""2 -""2 =lo-II-+ CI= I)+CO
. O ,
sau notînd cnergia cinetică iniţială -+
c2
=h o [J (kg] :
I
a °I b cl=y2(io-i l +h o)=J2 (iâ-i l ) [m(s]. (2.1)
Fig. 2.6. C<!.llvenţie de notaţii :
a - treaptă oxiol6 ; b - treaptă radială.
Teoretic procesul din ajutaje este o adiabată teoretică, adică o izentropă
reprezentată in diagrama i--s prin verticala ABI (fig. 2.8). Căderea termică res­ I
pectivă se numeşte cr\dere tcoretică :
indicii 1, respectiv 2 sînt completaţi cu indicele i pentru punctul cel mai apro­
piat de ax (interior) şi indicele e pentru punctul cel mai depărtat de ax (exterior).
Viteza fluidului faţă de canalele fixe, adică viteza absolută se notează cu
c. iar viteza Huidului faţă de paletele mobile, adică viteza relativr, se notează rezultinu viteza teoretică:
h" =io-i lt [J (kgJ,
I
cu w ; viteza periferică a rolorului cu u. Unghiul dintre viteza absolută ~i viteza
Clt=J2 (ha+h o) [111 (s]. (2.2)
periferică sc notează cu ~, iar unghiul dintre viteza reluti \'~I şi viteza periferică
se notenă cu ~. Real apar pierderi carc conduc la creşterea entropiei; proccsul real este adi·
bata irevcrsibilă il. il; entalpia finală il>i u , deci scade ciiderea utilizată şi ca
I
atare viteza. Viteza reală este:
2.3. APARATUL DIRECTOR

Aparatul director constă dintr-un şir de ajutaje, d'.'nurnit~ uneori şi duze, iUJec­
Cl<'Clt sau CI =ri}C lt =i'J2 (ha+lz o) [m(s],
in care: tp<1 se numeşte coeficient de reducere a vitezei În ajutaje. Acest coefi­
(2.3) I
toare etc. Ajutajul este un canal sau Ull tub a cărui secţiune variaz~l în mod conti­ cient este determinat experimental, putînd fi luat din figura 2.9 În funcţie de
nuu după anumite reguli, pentru a se obţine creşterea dorită a vitezei. După modul viteza teorctică Cu şi de înălţimea ajutajclor la ieşire.
de variaţie a secţiunii, se deosebesc
(fig. 2.7): ajutaje convergente a, la care

-~ -P3 'f;''O~.­ "*Po

secţiunea este in continuă scădere şi ajutaje
convergent-divergente b, denumite şi aju­ /po
taje Laval, la care secţiul1l~a scade pină la
un minimum şi apoi creşte.
I" I k' I'$0[D

-8
Studiul ajutajelor se poate face sub
b
două aspecte: studiu energetic, pentru
stabilirea vitezei de ieşire şi a pierderilor;
studiu hidro-sau gazodinamic, pentru sta­
] '"
q98

0. 96
•

P,
o bilirea variaţiei secţiunii.
0,9.
Fig. 2.7. Tipuri de ajulaje :
2.3.1. Studiul energetie al ajutajelor. I , 1// 'SIJ 0,92
a - convergente; b - convergent-di­ Se aplică ecuaţia energiei cu următoarele
it :?:.
vergente. q90b ......... 1~,,' ... L~· . . ~,.!M',.,I'II,.?'

observaţii: curgerea fiind rapidă, nu este -s

timp pentru schimb de căldură, deci dq,=O ; ajutajul fiind fix, nu se produce lu­ Fig. 2.8. Procesul din ajutaj în Fig. 2.9.
cru mecanic: dl=O. în aceste condiţii, apar situaţiile de TIlai jos pentru fluide diagrama ;-5.
co mpresibile şi ineompresibile (lichide).
Pi!crderca în ajntaj esle diferenţa dintre (,l\,~rgia cinetid. teoretică şi reală:
Fluide compresibile. Ecuaţia energiei (1.12) :

dq.=dH d
.c21
l2. +dl, devine: c
2
Ma = ....!i.
2
- ~
c2
=
2
c2 [
_1_1
2
1-· ~
()2
ClI
j
di+d\. C') =0 sau . 21 =,~-di,
d\~ tih. =(1 - tp2) (ha+h o)= ~a (ha+h c) [J (kg], (2.4)
2

27
26
 în care: ~,,~~(1- '1'2) este denumit coeficienL de pierdere în ajlltaje. CalClrlind
- pentru vitezfl se eonsiderfl in mod o.implist c,lI:lţia lui Bernoulli, nt'glijînd
pierderile, se poate g:lsi entalpia reaEI de ieşire il =,i 1l +1h" şi deci punctul H,
pentru carc se citeşte volumul specific IJI ele la ieşirea din ajutaje. variaţia volulIlului specific:
nchide. F.cuaţ.iJ, energiei (1.14.) câ c~ __ 2
=pv+ T - .. c·~c V2u (Po- P!+Co,
o,

PoV+ T
de+dl+dhj=-O desin(' de+dhj'~cO sau:

d (~-) +d r e~ +d (g::)+dhJ=O,
I (:l.Ii) Neglij ind pe c6' rezultă Cfl vi Leza creşte paraholic CII cilderea de presiune
(Po-- p). Deci viteza creşte intîi rapid. apoi din ce in el' lllai lenL ;
rcspE'etiv d(;I=·-drf)-d(gZ)-dh;. - raportul ~ . deci secţiuuea Sint ii scade, apoi crestc.
e si .
în concluzie, pentru destiuderi mici se folosesc ajutaje convergeute. Pentru
Deci in aparatul director creşte euergia einctieii pe seama se;'lderii presiunii destinderi mari deviue necesar ajutaju\ convergent-divergent, din cauza creşterii
şieventual a uiyPlului. De rrll1:lrcat efi \;) turbinclc hidraulicc ;,desea creşterea
foarte rapide a volumului specific.
vitezci are loc şi [Il afara ap,lrat ului director, în camera dc admisie şi îu spaţiul
liber pînii la intrarea în rotnr. Ve aceca, inlpgrarea relaţiei se va efectua intn; Pentru a stabili limita de utilizare a ajubjelor eouve.rgentr" se reia ccuaţia
inLrarea in turbin~l (indice i)~i intrare,l in paiele roLori('l~ (indic!' 1) : continuităţii (2.7) ; prin logaritlllare şi diferenţierc, se obţine:

2
cI
2
Ci /) --Pl ) A
In n;=ln S+ln c-Iu IJ=consl
-2- - -2- = .~- -+,1] (:j- ZI --L'1l!j'

Deci yitrza rcal~l : dl;' _

-- ---
dS + -de dlJ --O dS __ dlJ
---'- - + - - - - ­
de
;, S e v S IJ

Cl'=V2le..~Pl- +!J (::,--=tl+h o-1h j J [m!s]. dS de I ciI' e )

sali S =~ I-v'de -1 . (a)
Notînd c~lderea sLatorieii P'-';Pl +,1] (Zi-Zl)=I1" şi introducind deeLul pierderi,
Ha)JOrtul ~ rezultii din ecuatia adiabaLei pu k =cl.
lor prin eorficientul de reducere a vitl'zei rp, se obţine n relaţie similară cu cea l' •

de In turbine termice:
Iu P+ ]\.. 1U u=const dp
+ ['
\. -do O- - +do- ~.
Cl~-?V2(li..+ho) Im/sJ. (2.6) --+ -
p V
=c
IJ !(p

2.3.2. Studiul oazos - sau hidrodinamil'. Tipul dl' aju1a,i. in regim perma­
nrnt, debit ul este constant în lungnl ajutajului, deci: Raportul dee rezuJl:l din ecuaţia lui Bernoulli, admiţinel lJ =ct.
S·c . . rJ V
m ,= - - =cons1. -~ S ~-m - ;:::: - . (2.7) c2
o e e pu+ --'2 =const -"1' dp+edc=cO --+~
C
~~- ~!!..
c2 •
In luugul ajutajului viteza c trebuie să creascfl.
La lichide volumul specific cste practic constant, ueei creşterea vitezei nece, lnlomind în relaţi<l (a):
2
d~S=~.[(_~~).(__
sită scăderea continu:1 a secţiunii. Ca atare, la lichide se folosesc exclusiv ajutaje 2
e -) 1 J=de- ·(C
- --1 )
comergente, tipice fiind injectoarele de la odp e Kp" .
P turbinelr Pelt!!n.
Po
La gaze şi abur, scăderea de presiune ce DarJR[JlI-= a reprezint:l viteza sunetului.în mediul respectiv, deci:
insoţr~;tr creşterea vitezei, conduce la creşte_
rea voluml!\ui specific. În relaţia (2.7) creşte şi
numiiriitorul şi numitorul; variaţia sreţiunii
dS
S
_= ~
e
.1~--1
a­
!. (2.8)
.;..::: .......

Pcr va depinde de intensitatea de variaţie a lui

l' şi c.
il
1n ' L vleza
ruei '\ ercş Le 111
' 1 ungll laJut:lJu
' . 1Ul,. c > O· semnu 1 I
de ŞI III. d.'> es.e
S t ace­

Heprf'zent înel într-o diagram5 (fig. 2.10) Iaşi ca semnul paralltezei, avind:
presiunea in ordonate, iar în abscise volumul
- pen \ ru S ,-: e) , acl'ICI- parte com"Crgell t'a;
C<lI, doS

,-
,I.J-;: .
specific /1, viteza c şi raportuill/c, se constată:
- "o!umul variaz:1 după o adiabată cu
relaţ.ia pu k ~=const., deci la inceput creşte în­ pen Lru s > O,a d'lea- parLe d'Ivergent-a ;
C>It, dS
Fig. 2.10. Variaţia parametrilor În
ajutaj. eet. apoi din ce în ce mai rapid; - penLru C =a, seeţiunra este minimă.

28 29
 se obţine în final ecuaţia lui Saint-Venant pentru debitul ajutajului:

,,~
In concluzie, in ajutajele convergente viteza
poate creşte pînă la viteza sunetului. Depăşirea
vitezei sunetului necesită ajutaje convergent-di­ .
m=Sm'
.V;-!'-.!2;- V
DO' 3
K
J{-l
Pm 2/K
[(7) - 17)
Pm
1(+1
K
I [
kg 1. (2.10)
vergente, în care În partea convf'rgenE1 viteza \ o, o S r
Pa I I
I , ereşte p Îuă la viteza sunetului şi în partea diver­
~ i I c~ grnEi se depăşeşte viteza sunetului. tu realitate Notînd radicalul mare cu f(:
, Pa
1, reZllltă formula simplificatfl :
I Per " . - - - - - - . . , - - ­
I
I -,; I din eauza pierderilor, în secţiunea minin';l viteza
ICc~ este eeva mai mică decît viteza sunetului, a­
~ (~).
1
: /1
1/ I
I
lI'f
vînd aşa numita viteză critieă cer. Presiunea .
m =8n, V"o·f (pm)
"\ / Po
Pa­ o~Sm' JRTâ·f Pa (2.11 )
1
j...J, cO
I
1
,
r i
I
I
,. din seeţiunea în eare se atinge viteza criti('ii se
numeşte presiune eritică Per- tn figura 2.11 se
pr~ntă variaţia presiunii şi a vitezei În lungul
Fig. 2.11. Variaţia presiunii şi vi· unui ajutaj cOllvergent-divergent.
Hezultă că;
-' debitul creşte proporţional cu secţiunea minimă si cu presiunea de intrare;
de bit III depinde de ra portnl dintre
tezei in lungul ajutajului conver·
gent-divergent. ~aportul dintre presiunea eritică şi presiunea preSillIJCa ce se stabileşt(, in srcţiunea mi· ,(mj
constantit, hll1cţie munai de 'latura gazului:
de frÎnare po, denumit raport critie ~er este ()
~ lJiJl,fl şi presiunea de intrare. FUIlcti:1 f
. o'
Il'p: I p:
î
,1 r~'pI'ClCJlj :'.Lă În raport cu destinderea totală

P,r __ J _ IK-1
](
! J : I .'aJltlui P~are alura din fignra 2.12:
1'0 •
2
fi'o -~er- ( K+l ,
,
(29) '~'
i 1'.'i:i 1, !';, =1, deoarece nn cxisU, difercn­
~I
1'0

~p!
în care K este exponentII! adiabatic. Cîteva valori uzuale:
- pentru abur supraîneălzit: K=I,3; ~er=0,51G
ţ:, de presiune care să producă curgerea;
, : CoşLe aproximativ eliptic la scăderea lui
o
I Pm=Pcf '
J3 cr
t Pm =Pf -
1 P,

pentru abur saturat uscat: K = 1, 135 ; ~er~(),577

,iti i';_, devenind maximă la ~cr; pentru li-
---;- J.In
~ Pa .• f (Pm
. . funcţlel
F'I g 2. ,12. Vanaţla
- pentru aer: K=I,4; !3er=0,528. ~ b Ul. f'mu =,h O 647 ; raIn
'fa = =,
_ .me cons t ana
t v
Po
Pl
Pentru a alege tipul de ajutaj, se calculează raportul dintre presiunea de pentru!'.~
Pa <'\"
.... deoarece în sectiunea
. mi· raport cu li[;·
ieşire PI şi presiunea de frînare şi se po compară eu raportul critic, avînd: nimă presiunea nu poate scădea sub P",

dacă ;~ ~ ~e'-+PI ~ Pen deci ajutaj convergent ; deci P; = ~ =constant, deşi ţ.~ continuii Sel scadă.
Po Pa Pa
2.3.3. Aşezarra njutajelor şi forma 101', Se deosebesc trei cazuri: aparat
dată P~ <!3er-+PI <Per. deci ajutaj convergent-diHrgent. director di~rus tangenţial ; a.d. dispus axial ; a.d. dispus radial.
Po în c<lZllllurbinelor lan gen (iale (eaz tipic turbina Pelton) vîna de fluid loveşte
frontal pa letele (fig. 2.13). Ajutajele (denumite injectoare) se aşază În dreptu I
Limitativă pentru debitul ce trece prin ajutaj este secţiunea minimă Sm'
mijlocului şirului de palete, axul lor fiind pe tangenta la cercul mediu. Pentru
Calculînd viteza prin această secţiune din ecuaţia energetică (2.1) : a nu se încrucişa jeturile de fluid, se pot pune ma ximurn şase injectoare, alimen­
tate dintr-o conductă comună. Fiecare injector este deci Ull tub separat.
c",=J2 Uo-i m )=J2c p (1'0- T",) =
"\ /
V2 t-l RTâ (1- 1'51 T
. La lrirbillele axiale (obişnuit turbine termice), şirul de ajutaje este continuu,
dISpUS lateral faţă de şirul de palete (fig. 2.14). Dispoziţia laterală impune aşe­
~area înclinată a ajutajclor faţă de direcţia de mişcare a paletelor, viteza CI fiind

Cm = V I{~l
I

2 Pa vă [ 1 ­ l;rl
K-I
K
}
lllclinată cu un!!hiul xl e! faţă de u. Unghiul efectiv (J.le! este ceva mai mic decît
unghiul geometric (J.t al ajutajelor şi rezultă din cauză că fluidul umple după
oarecare distanţă ~i zona de vîrtejuri din spatele muchiei de ieşire. Viteza CI se
descompune în:
şi Înlocuind-o în ecuaţia de debit: ,- romponenta tangenţială Cl u =CI eos CY.l e!, care produce mişcarea paletelol',
deCI efectul util:
. - componenta axială Cia =CI sin CY.lef, carc (ktermjnă intrarea fluidului
/ K-l
mtre palete.
V2~1 Pa "ă[l-{~rKI Pentru a se obţine randament maxim este de dorit ca Clu să fie cît mai mare,
deci .unghiul CY.lef cît mai mic: pentru trepte cu acţiune (J.le! =10°30' ... 13"
m -=~ ----v::- =S,,.·
SmCm
•( Po JI/K
"o ­ (maXImum 25°) şi pentru trepte cu reacţiune (J.le!=14 •• • 16° (maximum 30°).
Pm
31
30
 C;"'~c, Viteza pe spirale variază invers

I ) / proporţional cu raza, deci creşte

I A
I:~'.
OJJef pe. m,ăsura apro pierii de centru;

act'astă, creştere continuă şi după

I ieşirea din apar a tul director pro­

-8---~"
r-v~ I ~i1f~~\~ priu-zis, pînă la intrarea În paiele
' 1/ /f~r,',~:.:0\,
~ -" #"/- I
,,\
rotorice, avînd Roco=RlCI' Incli­
'~
/,7
,

I
( \\ \
! ,~~; I rg.~~,I
1- -y t,1
~ narea spiralei logaritrnice faţii de
tangenta la cercuri se menţine
~
negat/vii

"'1''~'
Fig. 2.16. Compuneree mişcărilor de virtej ~i sursă
\ ) lI;"-;'~! c9P~t:J.ntă în lungul spiralei, deci negativă la turbine radiale.

d;'~ I~:
'<,
, \
/ I~" r:1.0'f= IX l'f·

r ~
Aparatul director radial este constituit dintt-un şir continuu de palete direc­
/
// 1
toare. Paletele directoar'e au profil hidrodinamlc cu linia mijloeie curbată după
(\
j
~f
,J -------------" ­
~

P>/A
I ,:,--,Y I
p I spirala logaritmică sau eventual dl'eapt:l. Obişnuit palelf'1e P al' înclinare regla­
bilfl; deschizîndu-se la creşterea debitului; de exemplu fiecare palcUl este legată
prin biela B la ille ltl 1 1 (fig. 2.17). Ele se l1um~sc palete Fink.
ejutejelor' I Ispoziţio
Fig. 2.13. Dispoziţie injectoerelor Fig. 2.14 D'
le turbine longenţiele. . le trepte
a xle e, ~

îngustarea canalului ajutajlllui se realizează prin scăderca unghiului În partea

de intrare de la 90 0 la IXl' Ajutajele sînt separate Între ele prin pereţi desp[lrţi­
tori denumiţi şi palete fixe. în cazul obişnuit al fixării ajutajelor pe diafragme, Fig. 2.17. Palete Fink cu înclinare

~eglcibilă : --.tot~' deschis;

paletcle fixe joac[l şi rolul de element de rezistenţă legînd inelul exterior al dia­ •.•.••nchlS.
fragmr-i E de inelul interior J (fig. 2. 15). C8 atare paletele fixe trehuie s5 fie sufi­
cient de rezistente. La partea de Înaltă presiune palelele fixe se fac groase,
dîndllli-se un profil aerodinamic (fig. 2.15, b), iar la partea de joas5 presiune se
fac din tablă groas[l Îneastrată la capete În masa turnaUl a inelelor (fig. 2.15, c).
2.3.4. Secţiunea de ie~ire din avaratuI director. Srcpllllca de ieşire se caI­
E culeâzăi.cu ecm,ţia de debit, considerindll-se componenta vitezei CI normală pe
secţiune.

A P
Ohi)uuit ap uatll! dire'~t,){· este displlS pe tO:Ită circumferinţa, adică este ad
A

misie totală. Dacă intrarea.sc face numa i pe o parte din rircumferinţă este admisie
parţială; rapo:-tul dintre arwl de cerc ocupat de ajutaje şi întreaga circumferinţă
se numeşte grad de adInrsie e :
Za. ·t a
e=~, (2.13)

-'-1·'­
! unde: Za este numărul de ajutaje şi ta - pasul ajutajelor.
~1La treptele axiale, secţiunea de trecereo~ste o parte dintr-o coroană circulară
" c (fig.j2.18, a): SI =nD 18 ·lal' Componenta norma Li. a vitezei este componenta
Fig, 2.15. Forme de ejuteje şi pereţi intermedieri le turbine cu abur. axială Cl a=cl sin C1.1,!' Deci:
În aparatul director radial (obişnuit la turbilw hidraulice) fluidul are o mişcare SI = mo. =nD l • el al •
combinatfl de sursă negativă S şi vîrtej V (fig. 2.16). Compunînd cele două miş­ Cl<

cări dupfl regula paralelogmmului (adic[l unind printr-o linie continu[l punctele Rezultă Înălţimea ajutajelor laI:
de intersecţie ale liniilor de curent de la cele două reţele) rezultă mişcarea după
mUI
spirale logaritmice care se apropie de centru. laI = ;r D1E;c,sin <X"!
[ril]. (2.14)

32 33
3 - Maşini mecanoenergetlce
 La aparatul radial, secţiunea de tre­ Viteza
-+
;1 se obţine adun ind pe ~ cu (- iar viteza U2 se arluc.eîn capătul'
'
ud,
cere este o parte dirl suprafaţa laterală a e
lui W2, triunghiurile de viteze prezentîndu-s ca în figura 2.t9. Pentru diagrama
unui cilindru (fig. 2.18, b): So-='-1tDo Bot. de viteze se eonslru ieşte un sistem ortogona I de axe, axa orizontală reprezentînd
Pentru viteză se consideră componenta direcţia de mişcare a paletelor. Cele două triunghiuri se aduc cu virfurile în
radială (sau meridiană) co,=cu sin 1:1.1.1> originea sislt'mului de axe (fig. 2.20).
<::J" deci :
• St-nsul mişCării
S~.= InV
o =nDoB~f,.

~~~
Cor

a Fig. 2.20. Diagrama de vi·

De remarcat însă că COr' Do =C1r' D 1• iar

~
teze la turbine termice.
volumul specific nu vai"iată, fiind votba
de maşini hidraulice. RezuLtă înălţ.ime;l f31 oCz
B o a aparatului director:

mVt v
b B o= n D,Eclsin 0:", 7t Dle:cjsin 0.,., La lurbinrle hidrauJice sensul de mlşean' al pall'tdor se considt'fă spre dreapta.
-,)o ----.

Fig. 2.18. Secliunea de trecere: (2.15) In triunghiul de intrare vectorii CI şi lIZ se aduc cu originea în acelaşi punct,
diferenţă ;'1 ieşire ;2
a - trepte axiale ; b - trepte radiale.
vectorul unind capetele lor. în triunghiul de se aduce in
~ -+ -+
capătul lui 112 (rig. 2.21). La diagrama de vitfze, se suprapun lIt şi Uz cu originea
2.4. PJWCESUL DIN PALETE în acelaşi punct, triunghiurile fiind orientale în jos, pentru a simboliza scăde­
rea energiei f1uidului.
2.4.1. Hiagrama d/.' viteze. Fluidul vine din ajuta,ie cu viteza absolută C1
sub unghiul al," Faţă dr palctele în mişcare, fluidul are o viteză relativă w]
su b unghiul ~l' Vitrza reIat ivă se obţine sciiz înd "iteza de transport 111 din viteza
absolută, deci:
ti ,
~
I~
Sf'ns
~,~

W1 = c [ - Ul'
(2.1 li) 1 ~--: "'o.. .
lQ

J
Scăderea vectorială se facI' grafic, rezultînd un triunghi de viteze pentru intra­
rea in paletc (fig. 2.19). În canalul dintre palete f1uidul suferă o deviaţie şi
-~l' e2

~
"""1 Ul U,

eventual o variaţie de viteză, ieşind cu vitrza relativă W2 sub unghiul 132",

-+
cz?Z=}, c~
U, Uz
aproximativ in prl'lungirea paletei. Viteza absolută la ieşire: Wz C
1

Fig. 2.21. Diagrama de viteze la turbine Fig. 2.22. Diagrama de viteze la generatoare
-+ -+ -+
(2.17) hidraulice. hidraulice.
C2=W2-!-UZ,

La maşinilc generatoare, se folosesc aceleaşi idei ca la tnrbinele hidraulice,

însumarea veeloriam făcîndu-se printr-un triunghi de ieşire. Obişnu il eell' douii da.r triunghiurile de viteze sînt orientate in sus, pentru a simboliza creşterea
triunghiuri se reprezintă pe 8eeraş[ figurfo., energiei f1uidulni (fig. 2.22).
llenumită diagramă de viteze. Diagramele de viteze se pot construi grafic, dar mai exact se calculează
In mod supărător din punctul de vc­ trigonometric, avînd:
dere al unităţii de noţiuni, considerentrle
pentru triunghiul de intrare:
practice au consfinţit moduri diferite de
- componenta tangenţială W lu =Cl cos al,j- lIl'
reprezentare pentru triunghiurile şi dia­
--- componenta meridiană: w1'2 =Cl a =Cl sin at,f,
grama de viteze la lurbincle termice, la
turbinl'le hidraulice şi la maşinile genera­ - viteza relativ ii : ~lCj =arc tg lL"n •
W'n
toare (pompe şi eompresoare).
u La turbinele termice se consideră sen­ Wu
U'1 ==- sin ~1'1 J
Fig. 2.19. Compunerea vitezelor la in­ su I de mişcare al paletelor spre stînga.
trarea şi ieşirea din palete.
35
34
 Pentru a evita lOvirea feţei eor,vexe la debite reduse, pentru regimul de calcul
pentru triunghiul de ieşire: se ia unghiul ~11) al feţei convexe ceva mai mare decît unghiul ~l ;
componenta tangenţială: C2u. =W2 cus ~2"J- U2.
~IP ,cnvex=~1+(3 ••• 5°).
componenta meridiană : Cl a =w2a=W2 sin ~2."
~ viteza absolută: Muchia de intrare a paletei se face rot unjiHi, pentru ca vîna de fluid s-o
0:2.,=90' ~ arc tg ~~ ; C'a (2.18) poată cl'Jnturna, chiar dacă nu vine perfect tangentă la suprafaţa paletei. Muchia
C,. C2 = sin a..t .
de intrare să fie CÎt ITlai subţirI', pentre a nu crea pierderi prin ciocnire; în
Diagramele de viteze sînt un important instrument de calcul, căci;
- vitezele relative determină direcţiilc de intrare şi de ieşire din palet; o
Fig. 2.24. Modifica­ ,-/ /
deci forma paletei;
- din diagmmă reznItă variaţia vitezei fluidului la trecerea printre palete
rea triunghiului de //
şi de aiei momentul şi lucrul mecanic transmis paletelor.
,iteze de la intrare
cu sarcina turbinei.
/'~~,\
~) \
2.4.2. Intrarea in paletl'. In cazul optim, intrarea fluidnlui se face tangent <$:W' 131p t>,p' a
la suprafaţa paletei, adicil unghiul ~l =~lP (fig. 2.23, a). Faţă dc cazul optim
pot apare situaţiilc ~1>~IP şi ~l<~lp:
continuare însă p?leta trebuie să se îngroaşc destul de rapid din considerente
de rezistenţă, ceea ce necesită ca unghiul feţei COHCave să fie sensibil mai mare
df'cît al feţei convexe: ~1,on{Cv=~l co",n+(O .. . 20°). C~ cît creşte diferen­
ţa, pa leta este Ulai rl'zisteut ii, dar se îură utăţesc cond iţii1e de curgere.
2.4.3. Pirrdl'rea rrziduliliL Encrgia cinetică cu caieiese fluidul din palete
constituie o pierdere, căci nu se mai transformă În lucru mecanic. Această pier­
dere se numeşte pierdere prin energie ciHetică rrziduală sau pe scurt pierdere
rrziduală : .
a b
c~
Fig. 2.23. Intrarea in palete.
tJ.h,= 2~ [J fkgJ· (221)

a) ~l>~lP (fig. 2.23, b). Viteza ;;1 a fluidului se dl'scompunc într~() compo­
nentă tangentă la suprafaţa paletei ilJ 1P ' care determină intrarea flllidului în EstI' de dorit ca viteza C2 S[l fir m inimă. Componenta meridiană c2a este însă
canal şi o componentă normală Wh ~W1 sin O, care se pierde prin ciocnire plas­ necesară pentru ieşirea fluidului din canaL Con:ponenta t angenţială nu are
tică cu suprafaţa paletei. La rîndul ei W 1n are o componentă tangenţ.ialfl w" însă utilitate, deci pelltru reducerea pierderii cstc de. do­
dirijată în sens invers mişcării paletelor şi producînd deci un cfect de frînare : rit să fie nulă, respectiv unghiul C(2 ~90°.
pentru învingerea acestuia s'~ consumă din lucrul util al fluidll1U i. Astfel pier­ La turbinele terrnice cu trl'pte de presiune, energia
derea totală prin şocul la intrare în palcLe este: reziduaIr\ a unei trepte poate fi utilizatfl ca energie de
WTn w; wTn [ w1 2 ] intrare în :ljutajele următoarei trepte;
6.h ş o'=2 + 2 ="'2 1+ (W'n) ,
h o u rma,or = f-l·tJ.h o (2.22)
w2 ~ (1 ." p.j-'lp ) ez a
AII.
U l~o,'= 2- SIn-'i o' + sm- [J Ikg]. (2.19) în care, il- estI' faclor de reutilizare, cu valori f-l:( 0,94. fn
ez
condiţiile reutilizărJi, nu se mai impune ca 0:2 =90°, ci F' l' d'
b) ~l <~lP (fig. 2.23, c). Şi în acest caz apare componenta normală WllI _ ~ ° . ..• . Ig. 2.25. eşI rea In
poate scadea la 7',) ... 80 ; flUld1l1 leşmd m sens mvers palete.
care ciocucşte paleta. Dar llJ 1n are componenta tangenţială wt în sensul mişcării
paletelor, deci pierdcrea este diminuată: invîrtirii, se măre~te momentul transmis--paletelor.
2.4.4. Tipuri de trepte. După Iilodui În carc se produce forţa asupra pale­
6.h = , _
/VIn .) =
.:i- 2[ (~ )2]
~l 1- telor, treptele pot fi: cu acţiun~, cu reacţiune, cu aripă portantă.
Ş:)C 2 2 2 lOi II '
Treapta Cll acţiune. Forţa aSlipra paletelor se produce prin lovirea lor de către
w2 fluidul venit cu vitcză din ajlJtaje, respectiv căderea la palete se produce pe
6.h/ Of = 2~ sin 2 ;) (1 - sin 2 ~IP) l J /kg]. (2.20)
Sl'ama scădl'rii \ itezl'i absolute a fluid ului :

Re"ulUI eă estc mai bun eal-tii ~l <~lP' La variaţii de debit ale turbiuei, Cî-C~
h"=-2- [Jfkg]. (2.22)
unghiul ~l se modifică. Astfel dacă debitul volumic scade, viteza CI scade şi ea
rezultind triunghiul de intrare desenat punctat în figura 2.2·1 ; unghiul ~1 creşte.
37
36
 La aceste trepte destind erca are loc numai in ajutaje, iar iT: p

absolute C in ll\nglll treptei : presiun ea scade în ajutaje de In

constan tii în palete ; viteza absolută creşte în ajutaje de la Ca 1<:
palete
rămine constantă. ITI figura 2.26 s-a repreze ntat variaţia presiun ii fi ş;presiunt ':l
a vitezei
pa la Pl şi rămîne
C, pe seama destin­
c
DrI~
:l'
I
derii şi scade in palete de la CI la Cz prin produce re de lucru , le, '

mecanic . ,r-I. I

Pentru tHrl1J,ineie te.rmice, procesu l din diagram a i - s cuprind I ,', P, I

e (iig. 2.27) : r
, " 1\ 'I
_ destind ere a <Iiu njutaje : teoretic izentrQ pa AB, Cli căderea I I \
fLa=h, (/"
fiind căderea teoretief l a treptei) ; real adiaba b ireversibilă
: : I \ I
.Ii R, conduc înd la C
o
__J
1"
" I 1 \', P
pierderi le !1h~: '
II-el
A·
Il /', % Fig. 2.28. Forma paletelor cu acţiune. Fig. 2.29. Variaţia presiunii şi a
C
vitezei la treapta cu "acţiune.

80 ::
Uc,
J
10 '1

~:
1 X cu reacţiune (fig. 2.29), presiune a scade şi În apnratu l director
4 şi îll. pale­
tele P. Viteza absolută creşte în aparatu l director .~i scade în palete.
La treapta eu reacţiune apare 6 cădere în ajutaje 1r şi O .t:iid~r.e
Că.derea pe trellptă h,=ha+ h.". ţtaportul dintre căderea
5 jl) palete 1r 1' •
,,",r,
, ., IU
tl
\
treaptă se numeştI' grad de reactiun e p :
În palete .~·i c~derea pe

~"'io.~', ""
il, il.
: /' \
J " il ~ -] ~ h-+~I
'l a
.
"
(?.24)
·to
__JIil
1
'It Dac:ă
•1
C1
Br
..
Fig. 2.27. Procesul trepte; Cll ac­
p,;;; 0,15 este reactiun e mică sau redusă, profilul p;l.letelor
cir la paletele cu acţiune .. Dacă p>O,15 , este re,acţiune propriu-
semăIilÎnd cu c.el
zisă.
Fig. 2.26. Variaţia presiunii şi a La tnrIlincl e termice, procesu l din treapta cu reacţiune repreze ntat în
vitezei la treapta cu ~.ţiU1'le. ţiune in diagram a ;-s. dia­
.. l. grama i - s cuprind e (fig. 2.30) :
\'" C', I \ ,\
o dest:i'1dere in ajuta]e de la Pa la Pl : teoretic izenLropa A R
_ încă lzirea izobar~l ne. clattlritfl eelorlaHt' pirnkri ale trepLei. .~ t cu ciiderea

Lipsind destinde rea din palete, viteza- relativrl nr trebui să rămîn:l li

n
il., real oblica il conduci nd la pierderi le În ajutaje Aha;
- O destinde re în palete de la Pl la P2: tf'oretic izenlTopa nCt
constantă: W2' c=Wl' În realitat.e datorită pierderi lor viteza relativăteoretic .:;\
/r p , real oblica Be conducî nd la picrd~rile 111 palete Ah p ;
cu căderea
scade, "il
avînd: j~ - încălzirea izobară CD datorită altor pierderi .
(2.23) Pentru ca fluidu! să se destindă În canalul dintre palete, acest canal
W2 =1jJ W 2' '"~1jJWl
.~
.~ trebuie să
formeze un ajutaj converg ent, deci lărgimea canalulu i la ieşire
b2 trebuie să fie
În care 1jJ < 1 este coeficient ul de reducer e a vitezei -în palete. ~I mult mai micii decît l~lrgiml'a Ia intrare h 2 (fig. 2.31) :
Pentru 'a ,m
avea destinM re, cllnal ul el intre palete trebuie să aibă lăţime
CO'llstllfttă. r-es·pt'\Ctiv un ceTC de dimuetr u r.onstan i, ar trebui să se oz<:S.::b l -.·l ll .siu ~?~Ip sin ~1~~2<'<:~1'
încadre ze
în lungul canalul ui (fig. 2.28). ln particui a'r iărţrimea cmi.alull.li
la bl şi la
ieşire b ar trebui să fie aceeaşi. Notînd cu 1" -- pasul paletelointrare r şi neglij îod
2
grosime a muchiei , rezultă:
t p sin {3.] =11' sin {32--~2~{3l'
r
Deci la palctele C"el acţiune, ·unghiul de ie~ire este aprcrxirnati'V
egal cu anghiu'l
df' in~T2'fe.. La mi.iloc paleta este mult îngroşată, iar muchiil
e de intrare şi de
ieşire sînt subţiri.
Pe.ntru ca forţa de lovire să fi" maximă, trebuie ca HuiduI si! schimbe P2
puter­
nic direcţia, ceea ce necesită ca unghiul {31 să fie cît mai mic.
Din ,aceea'ii cauză
unghîul {3z se ia ceva mai mic ca {3l' recomandîndu-s'~ : pentru
{31';;; 25°, {3'~=-'~1-
- (O .. , 3°)·
.' rc", .,t1'11 1"'·1
(.l >')r o p. _. "'1 +~l
~~. /"'2 - ' 2
+.
(1 ?O)
• . .....
.
~

rreapll1 eu J'euc!il1ne. Forţa asupra paletell )r se produce atît prin lovirca /32
lOT
de (,[ttre f!lli(lu! ,""nit cu viteză din aparatu l direetor (efect de
prin ieşirea fluiduln i cu viteză doin palete {efect ,de reacţiune),
acţiune) , cît şi •
P~ntru a creşte -;g. 2.30. Procesul treptei cu reac· Fig. 2.31. Forma palele/or cu reac­
viteza reJativii în plliete, fluidul trebuie să se destin dă şi în palete. ţiune În diagram a ;-s. ţiune,
Deci în treapta

.:'j r! ?Q
 Deci In paIe tele cu reacţiune unghiul de ieşire este mult mai mic
decit unghiul
de intrare. Cu cît gradul de reacţiune creşte, diferenţa 1=>1- ~2 creşte.
Cum unghiu I

~2 nu poate scădea prea mult, ~l creşte cu p, putînd ajunge la circa iD. 94

,~ItI

i
f-4-.+.-+4+'
90° pentru
p=0,5. 10, S'\? 1,011 I I I I l
0,88
f " , 0,86 1,00

Aplicarea ewaţiei energiei 1(1 palete. în cazul rel mal generai al 0,82
0.99 !II!'
rotoarel or
radiale, energia unui kilogram de fluid este dată dr. relaţiile (1.23)
şi (1.24) : 10,78_ 1),98 I • i

I 1· I
0, 74 .~
W2._ U 2 I

0,97
- pentru g;lze : t'=i+ -2-- [J /kg],!
{) 96 I I I I 1" I I I I I II IIlR
.P up·__ u2
0,7 20 4(J 60
a
80 100 1;{) 14(J , 100 200 300 4(J0 SOO 600 m 800,
- pentru lichide : e~ p + -2-- +gz; [J/kg]. '.
(fil+ft2J,grd ..."mA; :­
b

Curgere a fiind rapidă, nu este schimb cip căldură: dq,=O. In . q98

raport cu rolorul,
palelele nu se mişcă, deci în sistem reIa ti," nu apare lucru mecani
c: dl-O. Aştfel
ecuaţia energetică scrisă pentru ratoI' devine: .0.96

0,94
- La gaze: de=O- di+d (
2
W ) 'u") ==0
2. - d Iz 0,92
care integrată între intrare (indice 1) şi ieşire (indiee 2), devine:
0.90
2 2

r"OO~
2 2
w2-w, . . " 2- u l 0,88
--2-- =~ll- l~+ --2- k .
0,86 0,98 . , • ,
Rezultă v~leza ne ieşire din palete :
, 1,840 20 40 60 80 100 120 14(J 160 180 200 0,960 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5
lV Z = V2 (il-i2H(U~-u~)+IlJ~ [m/sJ.
c
rp. mm f
d
In cazul destind erii teoretic e, i 1 - i 21 = hp , deci viteza teoretic li : Fig. 2.32. Diagrdm a pentru calculul coeficientului (!l.

= V2hp+(U~-Il~HU1 [nI /s].

W2t
La lichide :~+d(~I-d (~) +d (g:)+dh p=Ocar e integratiJ între intrare
Real apar pierder i care conduc la micşorarea vitezei, avînd:
şi ieşire conduce la :
W2=1/JW2t =1/JV2hp+J~~- u~)+w~ [[m/s]. (2.~~!
w~-w~ PI-P2 2
u _u 2
In cazul particu lar şi obişnuit al treptelo r axiale U~=Ul, relaţia
devenin d: -2- = -p- +g (Zl- Z2) + ~ -/),hl ·
1l'2='I'V2hp+w~ [m/s]. (2.2f,) ii p

Pierdere a în paiele este: Se obţine n relaţie similarri cu cea de la gaze:

M p
=
2
~
w
2
-
~
2
_~.
w = ~
w [ 1-
2
r~)2 1=(1_1):2) [h +u~u +....!.
p
2
w21 .
2
(2.27) W2= Y2n,.+(u~"- u~;+w~- 2MJ o
2. 2 w2' . 2 ~. ,2
Pentru calcule aproxim ative. coefi,,:e ntul (le redlJcere sau
2 v;tezf'Î în palete
'ljJ se poate aprecia pe baza unor date statisti ce; de exemplu
~J=l,~ ·k.,ok1okp , U'2='ljJV2Hp+(U~- u~+w~ [m/s].~
in care coefirirnţjj l.-f" k , k l şi k rewltă din curbele reprezl"ntate. (2.28)
w p în figura 2.32:
k~ ·=f (~l +~Zef) ; k w = f (W 1) ; k l =f (I- p ) 16 Se rem.arcă din relaţiile (2.25) şi (2.28) că în cazul circulaţ
= 1- l~m ; k p =f (p), unde p este gradul iei centrifu ge.
p avînd uz> u] viteza de jc~irc creşte, căci curgere a este ajutată dl"
. efectul de centri­
de reacţiune. fugare; din contra la curgere a spre centru, aYînd U2< u!> viteza
de ieşire scade.

4V 41
 Treapta
ClI lIripii por/aniti. Da­
că In toate aceste relaţii vitezele CIo şi CZ u se consideră pOzitive
l.Hlghitll de intrare PI>\-JOo, CiAd ~int diriJate
schimba rcil de direcţie a fluidulu i in sensul mişcării (fig. 2.34). Rezultă că este recoma ndabil
cazul 0;: ~ 90',
in p~llete este foarte mică şi DU Întrucit .termen ul 1I2C2u se va aduna, mărind pe h ...
Raportu l dintre căderea periferică şi căderea t-eoretică a treptei
apare nici o Îngusta re a can'1lul ui, se numeşte
deci forţa nu se produce nid prin randam ent la palete (perifer ic) sau rCllldament hidraul ic:
acţiune, I~icj prin rea.cţhme, ci prin
intc.racţiuoea intre cllrentll;ii profil, --~ -~
11,,- 110 +11, 110 + It. +It. (2.31)
respecti v prii} efect de aripă por­
tantii. La treapta la care energia rl'ziduală se reutilizează in următoa
rea treaptă,
se consid~ră in mod convenţional d energia reutilizată reduce
ViV'za rdutiv::; medic li curen­ căderea teore­
tică a treptei, deci;
tul!.'; lVo.' este median a triungh iului

constru· it pe vectorii IVI ~i W2

h.
(fig. 2.33). Paleta este supusă forţ.'i 1] u ~~ h" +h. +lI p -fl. ·t,II, (2.32)
portant /' R. (Rz-.L W",) şi fort-ei de
Fig. 2.33. Elemente pentru calculare a fOf!ţei la rezistenţii la imlintar .' R x (RrI: IVoo ). •
paletele baxate pe aripa portant6. Fflrţa rezutt\\u tii. Il dă (} compon en. * *
t5 tallgenţială f. care 111 işdi paie. Fie Irillngh iul de viLeze de I~ intrare (fig. 2.35). Se aplică regula cosinu5 uiui:
tele. Pornind de la forţ\-'Ie n~ :~i n z, compolJ enta ft este:
{lI~=cî+ lIî- 2U1Cl cos C(j =ci+ u î-- 2u l c lu'
fI = R, sin [3", H r cos ~"" =H z sin ~",,(l il. ctg ~oo) =
Sens miscare
=C ' }
z IV~ .f. 'Î p ·sin ~oo (1 - ;.t ctg ~oo).

Dar după legea impulsu lui aceeaşi forţă este f. =t1m (IVI" - U'~,,),
este debitu\ ce curge în jilTul unei palete :
ÎD care t1m
A~~. r .i." .i" 'W oo ' sin ~oo'
EgaHnd :
C.' 1- .w~ .L ·1 p sin ~oo (1- ;.t ctg ~oo) =p .Ip .t" ·w"" 'sin ~"" '(Wjk - W2u)'

Prin simplifi care se obţine: Fig. 2.34. Semnul compone ntei c .". Fig. 2.35. Triunghiul de vitele de
1. 2 (Wlu~W •• ) 'Ia intrare.
Cz ' -- = (2.29)
t.woo( l--fl. J:tg [300) Rezultă

De aici rezultă coeficie ntul de portanţă necesar c. ; din cataloag :)

Cj+Uj-w J
? 2
ele de profile
se alege profilul capabil să realizez e acest C şi unghiul de atac 1l 1C\7t=
2
z sub care trebuie
aşezat, Analog pentru triungh iul de ieşire:
2.4.5. Momen tul şi puterea transmi sr paleteln r. Căderea periferi
că. Uanda­ 11
mentul la palete (perifer ic). Se consideră cazul cel mai general *1j c2Z+u 22 -w ZZ
al Lreptelor radial" --2--- .
sali diagona le. Momen tul transmi s unui şir de pa!l'te este dat 112 C2u -~
de legea momen tu-
lui cinetic (v. pet. 1.6): ~I
~l
Inlocuin d in expresia eăde!fii la palete, rez'1l·ltă:
Mi=m~rtCIu-- r2c2") [Nm]. c;-~ 1l!;~uiT :uî-u~
Puterea transmisă d~numiLă putere ppriferică sali putere la
palete:
Îi h"= -2--"'- -2-- + --2- [J/kg]. (2.33)

P" ~ M i =,~
CD a> Q)
(UICIu - 1I2C2u) [W]. Rezultă că lucrul la palete se produce pe seama a tl'e,i
energii :
Lucrul mecanic transmi s de un kilogram de fluid denumi t
lucru periferic , CD prin scăderea viLezci absolut e a fluidulu i: esLI' efectul de acţiune;
respecti v cădere periferică sau c[lctere la palete: a> prin crr'/tere a vitezei relative , pe seama drsLind erii din paIe te:
este
efecLul de reacţiun(';
p.
h fi = I,,= --;- =IIIC1 u - UjJ C2" [J /kg]. (2.30) a> prin variaţia vite,zei de transpo rt U ca nrmare a circulaţiei radiale.
m La cireulaţia centripetă U2 <: Ulo deci termenu 'I .(!l .este paritiv
; scăzînd viteza
4'2
43
dt' transport, forţa CorjoJis acţionp;Jză În semul ÎnvÎrtiriî rotorull1i, deci măreşte
lucrul la P\llete ; în Echirnb CUI gei-c2 în sens c:entripet este Îngreunată de forţa
centrifllgă. Din contra, la circulaţi;) centrifugrl uz> U], deci termenul Q)este ;~
negativ, !l1icşorînd lucrul la palete ; curgerea este însă uşurată de forţa c~ntri­
fugii. --~
fn expresia randamentultli la palet(' (2.:12):
h. -----:~.,.,
lJ" = h. +h,+-h.-fIo '!'J.h" • u
a Acţ!l.mf'
se va Înlocui h" dupi' relaţia (2.33). Din ecuaţia
energetrcb a ajutaje!or ,(2.;)) b R!ac.r'l.m~

h~+ha= 2~;
r2
> +. r2 c~
Energia rcziduală recuperată ,l1·i1h c=,l l - 2 - - - 2 . Dm
rl . .fi" ~ /32 , ceeJ
.!::!....-
C1?
!: cos
fi'
.c-,
rt'WC

deCI ~ml'
c,
/3. »132 (f!>. '" 90°1
T ~cos ~4 ,.dpc. !:
c, rn,jlcJcJu
ecuaţia encrget kă a paletelor(~.25):

.v~ wi uî-u~
hop = 2<}' -,-- "'2 -+- ---2- ,

În, care
~~ w~
2

2<}2> 2"
Expresia randament ului devine:
c A,'npa porra ntă
c 2- r 2
_1_._2 +
ll,2_ w2
~_L +~----.3
u2_u 2 , _uî-u 2
_,,+
2
/3, >90 0
222 2­
- . :!.> cosot::., d~CI..::!-. mar~
''1" = 2 2 2 2 2 2 2 2
Of c, Ut
rl rz w2 w1 ur---: u2 B + u l -u 2
--1"--
21p' 2
+ 2cţ.2
- - --
2
+ ---­
2 '
Fig. 2,36. legătura intre gradul de redcţiune, forma triunghiurilor de viteze şi raportul
2 u/c,.
u 2_u 2 - la reacţ.iune ~] ~~2' diferenţa crescînd ClI gradul de reacţiune p. DeC'i ~1
lI.trueit B>A, randamentel! va creşte cu T Deci 1d circulaţIa creşte cu p, ajungind ca ~1 ~90° la Il =-0,5 ;
centripetă randamentul este l'1<Ji bun deeît 1:1 circulaţia centrifugă. De act'ea - la aripă portantă ~1>90°.
turbinele cu circulaţie radiaU'! cu mare diferenţă de rază se fac centripete: Unghiul ~] decurge însă din trinnghiul de viteze de la intrare şi anume ~]
cre~te cu cît viteza de transport u j creşte in raport cu viteza CI a fluidului,
turbina hidraulică Fran!.:is, turbinele radiale centripete utilizate la instalaţii
de tur bine cu gaze etc. respectiv eu cît creşte raportul de viteze ~ , notat cu x: In acţiune x= ~
~ ~
Observaţie. 1'1 cazul p8rticulnr al treptelor axiale 11 2 =11] =U, ceea ce duce este mie; la reacţiune x este mijlociu; la aripă portantă x este foarte mare.
la simplific:.rea r~laţiilor: Pentru a avea randament maxim, se recom3 udă a2~90°, deci cz" :::,0.
Rezultă căderea periferică h" ~ II .c l " = l l 'Cl ·cos ~I' Căderea teoretici\ pe treaptă
- puterea la palete: P u =r11l1 (ClU-C~U). (2.34) este
2
Adunind şi scăzînd pe u: h c -r?
h 0_ ~
= __ ...!t__
O
l-p 2 (l-p)'
P U=;,U [(c]U - u) - ~C2v - II)] =mu (w h - wz,,). (2.34')
F:lclnd aproxirnaţiile h,,:::,h,;
..
C]t:::'C]; Co:::,cz:::'C]
~
·.jin (,(l> rezultă
W2u este totdeauna negativ, deci în formulă se a dllTtii , ajungînd la relaţia 2 2 . 0' ,~­
practică: CI-C] 'SIll"<X1 r l (l-sill'<Xl)
-2 (l-p) =U 'Cl ·('os "'1 -+ 2 (l-p) =11 ·cos al
P,,=II'2, IV u [W]. (235)
deci raportul optim de viteze:
- că cierea la pa l@te :
,= ( ~1 )011'
cos al
h,,=u'S w" [J /I_g]. (2.36) x op 2 (l--:-p) (2.37)
2.4.6. Raportul optim de viteze. S-a ar[ltat că ungl1iurile ~1 ~i ~2 dppind
Practic se aleg~ o vaJoarl' puţin dHerită de optim, av îud :
de tipul treptei (fig. 2.36):
- la acţiune ~2~~1 şi ~J ~ 90 0
; cos al
(2.38)
x=k. ,xol',=k." 2 (l-p) .

44
45
 Conform relaţiei (2.3), viteza cI'::::::.'{JV2ho='{JV2 (1- p) ht. deci viteza depinde
Raportul de viteze are deosehită in:portauţil in calcule, deosebind două
de căderea pe treaptă hh d:H şi de gradu..l de reacţiune p. Pentru simplificarea
situaţii: turbine bidraulice şi turbine termice.
calculelor uneori se folose!}te viteza teoreticii fictivli Ci' care s ar obţine prin pre­

Turbine hidruulire. Turhina fiind Într-o singură treaptă, căderea pe treaptă

lucrarea întregii desI inderr a treptei în ajutaje, fără pierderi:

h, este chiar căderea netă f{ ~.Q ·,1z, care rezultă din amcnajarea respectivă.
c,= V2h, rm/sJ. (2.39) Rezultă viteza teoretică c,=V'2H ~ V2 .q·,1z. Alegind o v[doare pentru rapor­
Decurge raportul fie/iv de viteze k.o =c ~~. Acest raport se foJoseşte Îu special tul k 8 , decurge viteza perifericii I/=k,,' V2H şi de ~ici diametrul caracb'ristic
la maşini hidraulic~.
al rotorului D = 60 u .
TIn
Se va stabi1j relaţia Între rapoart ele :r şi k" : Dar diametrul trebuie să fie suficient de mar!', pentru a asigura secţiunea
u
x==-= u u
. " = - _-
_ .
1
=..:.-­
k. necesarii pentru curgere. Cum căderea H este relativ mică, trebuie să se adopte
.' c, li' V2 (l-p) h, o V2 h,
, qJ V1-p li' Vl-p un k. destul de mare; dir, relaţia (2.41) rezultă uecesitatea unui lactor k, l1lare
respeeth', (k a =l .. . 1,2) şi a folosirii reacţiunii. De ascJlJl'uea, trebuie să se adoptc tura ţii
relativ mici.
k,,~"x.'{J~, (2.40) Turbine termice. Turbina fiind cu trepte de presiune, nu mai este o legătură
tnlocuind e"presia lui x conform relaţit'i '(2.38) : directă intre illtreaga cădere şi diametrul treptri. Pentru ieftinirea turbinei
cos a: ... / - ­ este de dorit să se reducă numărul de trepte, adoptind dlderi pc treaptă
k,,=k r 2 (l-'p) ''{J yl-p relatÎv mari. Se va stabili o formulă pentru calcularea căderii pe treaptă. Se
consideră cunoscuteo: turaţia n, diaml'trul nI, unghiul 0:1 şi gradul de reac­
cos !X, ţiune p. Bezultă in ordine:
1<fI =k x '9 V-=- . (2.41)
2 1-p
11 ,n -+ VI·t eza pen'fenea . - 111 = nD,n
60
Cu k x =O,9, cp =0,96, rezultă valol ile lui x şi k" din tabelul 2.1.
Tabelul 2.1
Valorile rapoartelor de vl1eze x şi ku - r,
II I
0:1 -+ x=- ~ =k, 2
cos l%1
(l-p) -+ CI = xu] =
7CD]n
60x '

Tipul treptei I Acţiune I Hcacţiunc

I Aripă pprlantă
I
căderea in ajutaje:
2
,1 CI
CI=<P y2(h a +hc)-+h a =2qJ' -]'0'
Grad de reactiune O 0,15 0,3 0,5 0,6 0,7
I deci:
2
a'e,=12° 0,44 0,518 0,629 0,88 1,1 1,47 n' D n'
ha -, 2 .3 600 • ",;qf' . ho

15° 0,435 0,512 0,622 0,87 1,088 1,45

h _ 1 D 21n'
,,-' 730 • X 2<p2 - ho l J /kg], (2.42)
x .200 0,422 0,496 0,603 0,844 1,052 1,405
. ciiderea în palete şi pe treaptă:

30° 0,39 0,459 0,537 0,78 0,975 1,3

r = ---.!!..
ho+h.
- -+ h p "~-p- h si
1-p a .
h,= ~.
1-p

-- lnlocuind pe !ta:

12° 0,422 0,450 0,505 0,598 0,669 0,774

i
:i h -
t-
1
1-p •
r730' Din'
1
X'<p2 .. ho
] [J /kg]. (2.'13)
~
k. 15° 0,417 0,454 0,5 0,591 0,661 0,762 ,1
'i­ l'OS (lI
Neglij înd pe !t o şi înlocuind pe x=k x 2 (1-P)' rezultă:
20° 0,405

0,3H
0,44 0,481 0,574

0,53
0,64

0,592
0,74

O,61l5
It
~
ht~
-
1
- - .-- .-----­
1-p 730
1
2 cos" !X,
DTn"
• "

I 30° 0,406 0,431

~-
'.f
k" 4 (l-pJ2 qJ

2 2
D In
1-p
~ h, ~ 182,5 k~cp2cos"a,
[J /kg]. (2.41 )

46
47
 r. Din
această relaţie rezultă că ;
2
- li t creşte cu D I ' c,
2
-- li t creşte cu 11 , deci prin utilizarea de tura ţii mari scade numărul de

fi
UI
trepte, reducindu-se dimensiunile şi costul turbinei; .
- h, creşte la micşorarea lui k x ; de aceea la t.urbiuele terrnke le adoptă k:e l' f «;."17:}r:",.=75°
subunitar k x =0,8 ... 1 ; o, ~-'-I- - pYi _
- creştc cu (l-p), deci la micşorarea gr'tdului de reacţiune p. Ca at"re
ht
I~ I ",037'
------ --::A<:~,
,------~
,J5' __ l-,-- ~
turbilleJe cu reacţ.iune au mai mult~ trepte decît celc cu acţiune, fiind mai
scumpe; in s~hiIT1b turbinell' cu reacţiune au randament ceva mai bun, dwa­ I i ţ ; W
1
NIl/ac

rece fluiduJ umple mai bine canalui dlIltre palete.

~'1--'1--'71--:
2.4.7. Palete axiale lungi. La r1eplasare~J de la haza spre virful palete'i I ' I
I
:i/
I '.1;'

n
I I
\itrza Lei ngcnţja Iă u creşte, ceea ce modifică [dia.
J

U. - 1 ~
gram:! de viteze. La palete scurte, cu lungim ea
:1/, ~ \
I~ ~, .se neg!i.ieaz~l ;J.Cf'st fapt şi paleta se face' CU o.'! -t --+-~
i / c, ~"l
~~"fr0'/1
! j Bază
profil lOustant şi anume profilul stabilit 1<1 'V,

~
diame­

I
tru! mediu. 01.Ir-;---;---:
1~' pakta sc face răsucită .~

~
~I La lungimi !> (fig. 2.37-): I r
î/! i I

oLoT-ot-~;~
La dirnensionarea pa lctp! rElsucite, se ţine scamă de '<1
dou~ considerente : impiedicarea celJtrifug5rii flui­ Fig. 2.39. Diagramă pentru alegere!:! Fig. 2.40. Diagramele de viteze la baza, mijlocul li
dului; modificarea diagramei de vitezE'. gradului de reacţiune. virful paletei.

Jmpiedicnrell cen Iri (u (/ririi I'lllidllllli. Datoritil co rn­
plJnentei tangeuţi-l!e a vitczei Cl u ' flllidul arE' o mişcare
F:g. ".37. Pc',,',o' '':;5'" de virtc·j. Se naşte o forţă cl~ntrifug:j, care tinde să
c:~". arUllce fluidul spre vîrful paletei. PcntI'll a Împie.
dica ccntrifugarea, trl'buic să se opună dinspre virful
+lJp
paletei un plus d,' presiune. Aceasta se ohţine printr-o
In concluzie paletele foart.e lungi sînt. r[lsllcite a·5a ca la bază să fie profi
cu acţiune, la mijloc profil cu reacţiune şi la virf profil de aripă portantil. La
palete mijlocii se trece de la profil cu acţiune la bază spre profil cu reacţiune
la virf.
Mddificarea diagramLi de uiteze. Viteza C1 scade de l<l hază spre virf, iar

ha mic Il hp mar@
9 mare
rlcstinclerc ir:egală în ajutaje : mai mică la virf decit
la bază; crrderra totală fiind in să constantil, este
necesară 1) variaţiE' in cOllOpcnsaţie a cădel ii il1
viteza u creşte. Astfel raportul ~ cr('şte puternic de la bază spre virf, ceea ce
este În concordanţă cu cre~terea gradului de reactiune. rn figuri! 2.40 se arată
aspectul diagramei de viteze pentlil haz~. mijloc şi vîrf În cazul unei palete
palete h p : lip cre~tE' de la bază spre virf ceeR ce foarte lungi.
implic;'i creşterea gradului de reacţiune p de la bază
F c spn~ virf.

Cu cît creşte raportul i, variaţia grallului Lle 2.5. PIERDERILE TURBINEJ

hpmfC, rracţiune este mai mare. Trebuie evital.5 rcacţinllra Procesul de transformare a energiei fluidului În lucI'll mecanic este Însoţit
ha mere
qmlC negativă la baz?1. Adm iţÎnd p bMd =0, rczuIL[\ ne.cl::­ de pierderi, care se pot Împărţi in r.,atI'U grupe: pierderi de curgere în afara
sitatea UTlui Pmijloc cu atit lllai mare, cu cît treptei; pierderi ale treptei ; pierderi prin scăpări exterioare de fluid; pierderi
mecanice. La cursllrile de specialitate, aceste pierderi vor fi examiuate in amă­
creşte ~. Se stabileşte relaţia: nunt. Aici se vor da numai cîteva a~ecte calitative.
2.5.1. Pierderile de curgere (lin afara treptei. Se datoresc curgerii prin
CIU

"" COS
2
",,·lt-lt- ~n (2.45)
organele de reglare şi prin conductele de legătură înLre diferitele corpuri ale
maşinii. Ele conduc la pierderi de presiune tip şi prin aceasta la micşorarea
Pmi1loc= 1"
capacităţii de a produce lucru mecaaic. P"otfll regirllul nominal Se recomandă
l-h;
pentru fiecare element o valoare limită a pierderii de presilllle, indicată ca
Pe aceastil bazil a fost trasată diagrama din figura 2.39, o cotă din presiunea fluidului la intrarea În elementul respectiv: tip=K 'PII
În care K=l. . . &~:o, dup5 caz.
care permite alegerea lui Pmijloc il' fllUcţ.ie de ~ si 2.5.2. Pierderile treptei. Apar la fiecare treapt~l în parte şi se împart în
Fig. 2.38.
Impiedicarea
cenlrifugării aburulut unghiul la mijloc (1.1</'
pierderi principale şi pierderi secundare.

48 0:1 - IvIaşini mecanoenergetice 49

 Pierderile principale afectează lucrul mecanic transmi s de fluid La t urbomaşini randam entul rr,ec8ni t este foarte ridicat.
paJetelo r. '1., =0,98 - O,99ii.
Ele sînt: 2.5.5. Randam ente).. Ia tllThinc termo şi hidTOo Tipurile de
pierderi sînt
- pierderi le în ap?ratu l director (ajutaje ): puţin diferite, dar modul de conside rare in calcule diferă.
La Il1rbinele lermice, fiind construcţie în trepte, se calculează căderea
~h.=(l - <p2) (h.+ho)=~a (ha+ho.l
la fiec8re treaptă, scăzînd pierderi le seennda re, inclusiv scăpăril
internă
e interne,
~ pierderi le îll palete: din căderea la palete:
•
u2_11~) 2 2 2 (2.48)
tlhp=( I- 1jJ2) ( hl'+ -i + +-1
w2
=ţp,
(
hp + T+ ~
w 11 _u ) h;=hu - L;I"h",." nd",,·
Randam entul intern al trcptri este raportu l dintre căderea internă
şi căderea
c~ teoreticrl :
pierdere u reziduală: ~hc~""i:'
h,
(2.49)
Scăzînd aceste pierderi din energia teoret ic1\ a treptei, rezultă căderea 1],= ho+h,-/ -l·t,h,

la
palete sau căderea utilă: .
PierdPri le prin scăpări termin::lle se adună integral la consum
ul de abur al
h" =(ho+h ,) - (MI.+L\hp+~hc) =U1Clo ­ [J /kgJ. turbinei , deci ;l'=~·+~n].
112C2. (2.46)
Pierderile secvIidare inten'in între lucrul Insumîn d căderile interne ale treptelo r, se obţine căderea internă
tr;H~mis paletelo r ~i lurrul obţinu a iutregii
la arbore (lucrul intern). Ele depind de tipul turbinei (abur, till"binc ; H, =Lh;. Raportu l dintre căderea H i şi căderea teoretic
gaze, hidraulică ă totală este
fiind în princip al: randamen1.ul in1.em al turbine i:
- pierdere prin frecare între suprafeţele laterale ale discului
rotoric şi
mediul in care se învîrteşte; 11,
--yr;' (2.50)
- pierdere prin ventilaţie; apare numai la treptele cu admisie llifurbi n4 =-
parţială şi se
datoreşte efectulu i de antrena re a fluidulu i prin mişcare
a paletelo r în zona prin Produsu l dintre rnndam entul intern al turbine i şi randam entul
care nu curge fluidul. Obişnuit cele două pierderi se consider IJlecanic este
ă împreullă sub
numele de pierdere prin frecare şi ventilaţie ~hfV ; randmr: entul efectIv al turbinei tenuice :
pierdere prin scăpări interioa re de fluid ~hm : prin jocul dintre (2.51 )
rotor şi 'le = lliturbi1l4 ·llm"
stator şi sub acţiunea diferenţei de presiune , se produce o
curgere nedirijată l,a tl1rbineie hidrauiicf, fiind o singurii trea}Jtă, pierdere a prin
de fluid. Se pierde lucrul mecanic pe care l-ar fi produs acest scăparea
fluid dacă lucra
fn palete; internă şi termina Irl de fluid conduce la noţiunea de randam ent volumic
-- pierdere prin umidita te ~hx: apare. numai la tur1inel e cu '1 ..
definit ca raport intre debitul care trece prin rotor şi debitul primit
trepte la care procesu l de destind ere are loc în zona umedii.
abur, la acele de turbină :
Picăturile de apă

nu se destind , pierzînd n-se lucrul corespunzător; în ph 1s picături j;

le au efect .ln: c / c r •
de frînare şi de erodare a paletelo r. ·L '~,,=' nI
(2. 52)
2.5.3. Seăpări exterioa re de fluid. Acelo unde arborele turbine oi
1~
i iese in
exterior , se produc scăpări de fluid prin jocul dmtrc carcasă Astfel randam entul tllrbine lor hidrauli ee se consideră ca un
şi arhore. Aceste produs intre ran­
scăpări au caracte r cantitat iv, pierzînd u-se f1uidul
in mediul ambian t. La tur· dament ele hidrauli c, volurnie şi mecani c:
binele cu abur, pentru scăparea în rxterior se admite o valoare
proporţională
cu Întregul debit al turbine i: (2.53)
' 1].=1]h° '1v'1]m·

2.5.6. Etallşarea eu labirint . Pentru reducer ea scăpărilor interioa

t'1m=Knl re şi ter­
m inale de fluid, se prevăd dispozit ive de etanşare.
unde K =0,5. o.2%, cresCÎnd cu cît puterea este mai mică şi presiune
a fluid ului La turbine le hidrauli ce danşarea termina hi se face uneori cu
DJai mare. presgarnitură,
2.5.4. l'i('J(!l'l i n:c(llnil fo Rc10rul tnbinei se sprijină fiind ma.5 ină rece şi de turaţie mică. La tur binele termice trebuie
duc frnale. Obi~r.uit !t:lbir.3 i~i <'ntHnează pompa de ulei
re
lagăre, care intro- şări fără contact, căci călrlura de frecare nu s-ar putea evacua, maşina
folosite etan­
şi eventua l alte
fiind
auxilia re. Futflla cCllEun:ală rrjn fHcarea în lagăre şi antrena fierbinte .

rea unor auxi­

li are din cuJul ~gHfHtului ccnditu ie pierclere8 mecanică CeIe mai obişnuite sint etan~ările cu labirint . Ele se întîlnes
~P",ec' Scăzînd pe c şi la unele
~ P"'<c din [lInIa intod a turbiLf i, le el:ţine putnea
la cuplă, adică puterea maşini hidrauli ee. La birintul (fig. 2.41) constii dintr-o succesiu
ef (dhă P,. Rq(]1l. 1 dirtle p.t(J(a dHtivă ;,Î Fl,tnfa internă ne de stra1l"
r a tcamen t meear:ic 11", :
se numeşte gulări şi camere largi, in care presiune a f1uidului se distruge treptat prin !arni~
nări succesiv e. Prin fracţ,ionarea d!derii în trepte mici,
_~=l_t.P.... vitezD de curgere a
1]",-P, P, (2.47) fluidulu i este redusă şi deci scade scăparea de fluid. De remarca
t cii labirintu l

50 51
 Y/
.;Z1
~.
'cu
tură,
opreşte total scăparea ca o garni­
ci doar o reduce. Fiecare giluitură
consLituie o treapHi de labirint; scăpa­
regiune cu vale largă şi pantă
mică. La haraj apa se ridică
lil o înălţime apreciabilă faţă

il
rea se reduce la creşterea llum[n'ullii de de vechea albie, ca rezultat

I
P
c
ii )liii i'lll trepte,
în drept.ul strangulării viteza fluidului
c creşte, ceea ce impune scăderea presi­
al anulării pierderilor de
curgere. In acelaşi tiJllp la­
cul constituie: un rezrrvor
j

unii p şi a entalpiei i. în camera largă vi. dp acumulare, C8re compen­

sează diferenţele între cere­
p --J ! I teza scade aproape la zero, deci entalpia
11~ I creşte din nou la valoarea iniţialft. însi'! rea de apă a centralei rezul­
II h: tati'i din necesităţi energetice
II I I-~ presiunea nu mai creşte, căci apar pierder i
(vîrf de dimineaţă sau de
Ii 'Iil'~
I I
prin vîrtej uri şi ciocnirea intre fluidu l Fig. 3.1. Schema centralei mixte.

L:_~~~_:_ care iese cu viteză din strangulare şi seară, gol de noapte etc.) şi
debitul rîului care e influenţat de condiţii clirnatice (perioade ploioase sau se­
rluidul care staţionează in cameră. Astfel ceto~se, topirea zi"ipezilor etc.). fn lac se produce şi decantarea impurităţilor,
Fig. 2.41. Etanşarea cu labirint. presiunea scade treptat în lungul etanşării. astfcl că t urbinele primesc apii limpede, puţin erozivă.
2. I.olulucta sau tUllclul de aduc/iulie este o conductă netedă, cu pantă mică
şi trascu scurtat faţă de albia naturală, aşa că se obţine o mare diferenţă de nivel
faţfl de vechea albie.

3. TURBINE HIDRAUlICE 3. Conducta {urţaiă este o conductă metalică cu pantă foarte mare, In care
diferenţa de nivel se transformă in energie de presiune: lip =pgliz.
4. Turbinele care transformă energia hidralllică in energie mecanică.
G. Conalul de fugă este UD canal deschis cu pantă minim5 prin care apa
3,1. NOTIUNI iNTRODUCTIVE este restituită în vechea albie.
G. Casielul de apă (castelul de\echilibru) este un rezervor deschis, Înalt
3.1.1. Prineiphl! amenajărilor
hidroenergetice. Cu rare excepţii, instala­ aşezat la extremita tea superioară a ('l'mductei forţate. El împiedică transmiterea
ţiile hidroenergetii,;e energia hidraulică existentă in natură in encr­
transformă loviturilor de berbec produse la acţionarea organelor de admisie ale turbinei.
gie utilă (mecanică, tVentllal electrică). în natură cnergia hidraulică se găseşl l' La pornire, apa din castel alimentează turbinele pînă Începe si'i curg5 apa prin
sub trei fonne : conducta de aducţiunf', reducînd unda de depresiune ; la oprire unda de suprapre­
_. căderi de apă, adică difercnţa de nivel existentă intre două puncte de pe siune se descarcă in castel.
cursul unui rîu; Printre centralele mixte din ţ:Jra noastră sînt de menţionat UHE llicaz,
- energia mareelor ; Argeş, Sadu V etc .
. energia valurilor şi a curenţilor marini.
Pentru ţara noastră interesează în principal căderile de ap:l. în natură aceast.ă •
energie se pierde datorită diferitelor obstacole din albia rîului (bolovani, pietriş, • •
mîl), avînd: La ceniralele de deriva ţie, lacnl de acumulare este foarte mic, avînd rolul de
captare a a pei şi eventual de compensare a variaţiilor zilnice. In rest apar ace·
H=g
1
(Z1- 2 2)= (".fr,
);;J'
+2:~ "2 [J jkg]. leaşi elemente ca la centrala mixtă. Aducţiunea poate fi constituită eventual de
un canal deschis, dispus pe coasta muntelui.
Pentru a putea utiliza energia, trebuie redusă la minim um pierderea prin: La ccntralele-baraj (fig. 3,2), amenDjarea se reduce la un simplu baraj con­
- reducerea pierderilor de curgere, conducînd apa prin canale, conducte struit pe toată lăţimea văii. Prin lacul creat In spate, practic :le anulează pierdc·
sau tuneluri cu suprafaţă perfect neteuă ; riie de curgere, re.alizîndu-se ridicarea nivelului faţă de a1I1ia naturală. Ccntrala
- reducerea la minimum a viU'zei de curgere prin crearea rle lacuri cu aju­ poate fi aşezată într-u n gol al barajulll i sali în imediata vecinătate. De acest tip
torul IInor baraje. este lJHE Porţile de Fier, precum şi salba de centrale de pe rîul Bistriţa, în aval
Aceasta conduce la trei tipuri de centrale: centrale hirlraulice de derivaţie, de Bicaz.
la care se foloseşte numai recuperarea energiei naturale prin conducerea apei
pe trasee scurtate ~i netede; centrale baraj, la care reducerea pierderii se reali­
zează prin formarea unui lac; centrale mixte.
Se comideră cazul general al centralei mixte (fig. 3.1). Amenajarea se f"ce Fig. 3.2. Schiţa centralei baraj. Zt
într-o zonă de pantă maximă a albiei naturale. Elementele arnenajării sînt:
1. Lacul de acumulare, realizat prin adunarea apei în sratele unui baraj.
Barajul se construieşte într-un punct unde valea se îngustează, rrecedat de o

52 53
 3.1.2. Căderea şi puterea hidraulică. Căderell hidrauliCfl brulă proville CUII şi deci dia metrul necesar:
difcrenţa de nivel Între capetele arr,enajării :
-- V- ­
H,=g (Z1-Z2) [Jjkg], respectiv Yb=ZI-Z2 [kgfm/kgf=m].
Datorită pierderilor de curgere din elementele an'ellajării, la turbină se dispune
uUfllai de căderea netă: H=Hb~'5:,t'lh. Raportul l)c=H/ll b constituie randameu­
(3.1) ~ D=
Y _4_.
7tV2ii
~=
Vii
0.95 . '
vit
tn turbină o parLe din cădere se transform'l în lucru mecanic, deci viteza de
V ~.
Vii

tul conductelor, cu valori 0,85 ... 0,998 ; acest randament scade eu rît amena­ curgere va fi mult mai mică ca cea teoretică şi ca atare diametrul mult mai mare
jarea se face pe distanţă mai mare. ca al Hnei simple conducte. Se menţine însă relaţia de proporţio nalitate :
Puterea efectivă obţilll1 Ul la cupb turbinei este:
;'Hll
Pe c= 1 oM' =
p,'B1)
"'i""iiOi.J
.
[Hv J. (3.2)
D=a.J Viiv (3.5)

. 0.95
1U care a ....--<. Vii" .
fII sistcmul tehnic de uniElţi se lucrează Cll debituJ greutate G= ~d~ =;~' [kgf/s],
. ' Ţ
În care y este greutatea specificfl, În kgfjw 3 . Cilric G şi ITI sint eg;:l1e.ln si~tern Pe altă parte la punctul :.!.4.6 s-a arătat eă există un raport de proporţio­
tt'linic formula pnterii devine; nalitate între 'viteia periferică u şi viteza teoretică:
u u
p = GY7)[kWl= î'VY7) fkWj'
• 102 102"
P = î'VY7) [CP]
e 75 .
(:~.3) ku = c; = V2H .
Pentru apf\ c1eusitatea p=l 000 kg/1ll 3 , respectiv y=1 000 kgfjm 3 . Considerentele economice impun: diametre minime, deci a cît mai mic; viteze
Randameutulturbinelor hidrauliee moderne poate varia Între 0,8 ... 0,\)7 şi periferice mari, deci k u cît mai mare. Pentru a pune în evidenţă aceste două
este prol1usnl a trei randamente ; hidraulic Il h , volumic Il,. şi mecauic l)m : tendinţe, trebuie legaţi coeficienţjj a şi k u într-o singură relaţie. Se porneşte de la

(3.4) k. = U - în care se fac succesiv înlocuirile:

TI =, II" 'l) " '1Im' V2H
'A 3.1.3. Tipuri de tmhinc hidrunlice. După modul de producere 8 fort.ei.

~
tmhinele hidraulice se împart in :

- turbine cu acţiune, la care forţa se produce prin lovirea palctelor. Destin­

7tDn
u = 60; ]) =a V ViiV
"\ /
;
.
V=
I 000 P
pH7) .
derea are loc numai În aparatul director, care obişnuit este cu admisie parţială.
Se obţine treptat:
Energia cinetică la ieşirea din rotor este relativ mică, aşa că nu se pune problema

unei recuperflri; de aceea apa se evacuează prin cădere in canalul de fugă,

pierzîndu-se diferenţa de nivel respectivf\. Din această grupă fac parte tmbinele

k = _u~ = ro Dn = _7t an • _1_ • "\ /~ = ~ • _1_ .... / 1 000 P i

PeltOll, Turgot şi Banki ;

u Vw 60 V'2H 60 V2 Vii V V"H 60V2" V ViI '

.•• - turbinp Cl1 reacţiuw', la care can:llNk dintre paletele rotorice se îngustează
spre ieşire formînd ajutaje convergente. Astfel o parte din destindpre are loc in k = 7tVfOOo ._a_ • ..2-' /~ =117_a_ .~ ... /P.
u 60V2 VliP H V Va ' v7jp H V7H
paletclp rotorice, crescind vi Leza relativă. Din această grupă fac parte turbinele
Francis, Deriaz şi Kviatcovski ; Expresia:
' , - tur bine elicoidale la care forţa se produce prin efect de aripă portaută. i
Din această grupă fac parte turbinele elicoidală (propeler), Kaplan, semi-Kaplan, '~ n ... /p 1 k. 1­
bulb. tii
n'=li V Vii = 1.17 .-;; 'yl)P (3.6)
~
La turbinele cu reacţiune şi la cele elicoidale admisia trebuie să fie totală, CD
căci curgerea prin rotor se face prin diferenţă de presiune. Energia reziduulii
i (2)
§;
t'lh e reprezintă o cotă importantă, de aceea este necesară recuperarea acestei !W
{f
s-a numit rapiditate sau turaţie specifiCă.
energii printr-un aspirator. l' în această formulă se deosebesc două păI ţi:
~l
3.1.4. Rapiditatea n,o în cazul turbinelor cu reacţiune şi cu aripă partantă, Q). Formula de exploatare, cuprinzind termeni legaţi de locul de instalaţie:
vîna de apă eare trece prin turbină este neîatreruptă. Turbina poate fi conside­ S
li:
rată ca o porţiune din c0ndueta ce leagă captarea cu canalul de fug§,. Dacă n-ar ,fI n ""\ 1---; np l / 2
fi turbina, întreaga căd.ere H s-ar transforma În energie cinetică, apa ieşind
n'=li V Va = 1I5/4 • , (3.7)

cu viteza cl=J2ff~~J2gY. în acest caz aebitul ce ar trece printr-o eonductă

Dia ar-~lstl r~hţie r~wltă că raţ>i 1itlt~a n,o lr r~i)r~Z~!lta t'.lraţh cu care s-a r
de diametru ]) ar fi:
invirti turbin'l r~s~ncti\Tă cîn:! ar d~z\T)lt3. pLlt ~r~3. u·litlr.l 11I~rind cu o căd~re
. 1- "DO I~ l1nit'lr:L Valorile unit1f~ d~pinj insă d~ si)t~nul d~ uClitiţi aiJ}t3.t. în. pr13tica
V=fJ.Sy2fl=fJ.4<fJ2H curentă se foloseşte exclusiv sistemul pr"lctic de unit5ţi, r~s)nctiv puterea Se

34 55
 introduce în CP (cai-putere) şi căderea în kgfmjkgf =metri. întrucît diferitele

.~ ~
valori pradice şi relaţii de dimensionare se referă Ia acest n,. calculat în sistem ns m/c
practic, mai jos se nau relaţii de transformare pentru cazul utilizării unităţilor ,. f .
"u miC
din sistemul internaţional:

- dacă H este în J jkg şi P, În k\V :

L2'~Wl •
actiune

n,=20,2~..!!.... "\ I V~
H V Il
, (3.8)

·_ U2~.; ns miJlOCIU
.- dacii II este, în J jkg şi P, in W :

Il, =0, G~15 -

H
nyP-----=-
III
. (3.9) ~
N ~ 0
~

Ul U,
2 +
Ku m,)/oclu
~.
ff'OctlUnf'

Sub;,tituind in relaţia (3.8) puterea ]J= P7:a6' în carc dC!isitaf.ea apei p ~ ns mare

=1000 n:gjm 3

.
, rezultj :

:n,=20,25~" Nu." ~')025

JI V VIi -, Il(Y7)':>'~36'
Hai'
11("'7))'''
~,;) -----ysJ.- .
(

Din relaţia (3,10) rezultă că la creşterea debitului V şi la micşorarea căderii

(3.10) .2
Fig. 3.3. Modificarea diagramel de viteze la creşterea n, ·u1ui.
Ku
+mar~
+
anpa portanră

II, trebuie adoptattl o turbină cu rnpiditate Il. din ce in ce mai mare, deai: mărirea razei hidraulice, deci palete rare;
- In centrale de munte cu 11 mare şi \' mic->-n, mic, micşorarea pierderilor locale, printr-un drum cît mai drept al apei.
- la riuri mari in zonă subcarpatică-+1I, mijlociu, Pentru a nu avea pierderi reziduale exagerate, trebuie să se recupereze
- la centrale baraL cu \' mare sau foarte mare ->-ll, mare. energia rezidulllă cu ajutorul aspiratorului; importanţa acestuia sporeşte Ia
(2). FormLlla comfmcfivii cuprinzînd termeni legaţi de elemente de dimensio­ creşterea rapidităţii.
nnre: Astfel pentru.fiecare ~ome~in al n,-ului corespunde un anumit tip de tUrbi nă ·
1 k. 1 ­ 1n cadrul acestllI domennJ eXIstă o zonă optimă, denumită "normaIă" şi zonele
(3.11 )
n.< = 1;17 . -a-" 1Jp. extr~me: n,<n, norma" denumită lentă şi ns>n, n.rmal denumit.ă rapidă. Pentru
turbmele uzuale domeniile de valori sînt:
Rezultă că mărirea rapidităţii n.• conduce la .
lent O... 10

- creşterea raportului de viteze k,,=u , deci Ia mărirea vitezei periferice - tmbina PeHon 11.=0 .. . 60 normal 11. .. 26

V2H {
rapid 26 ... 50
u şi respectiva turaţiei pentru aceeaşi cădere. Cum s-a arătat la punctul ~.4:~~
creşterea lui k" conduce la modificare3 diagramei de "\'iteze în sensuL Wal'Irll lentă 40 150

unghiului ~1 şi a rnieşorării unghiului ~2 (fig. 3.3), deci; - Lurbina Francis Il,=40 .. .450 normală 151 250

rapidă 251 .. .450

- la ll. mic->-k" IYlic-+f,cţiune,

- In n s mijlociu_k" mijlociu-:.-reacţiullc,
- turbina Deriaz 1l,=120 ... 300
- la n, mare .......k" mare-+aripă portantă;

elicoidală n,,=300 ... 1 200

micşorare a coeficirntlllui a, deci scăderea dimensiunilor tmbinei. Deci la
lentă 300 ... 600

turbina normală 601 ..• 800

acelaşi V şi R, gn'utatea şi preţul tmbinei scad cu creştffea rapidităţjj ; de aici
·Ce. {

rapidă 801 ... 1 200

tendinţa moderni'i de il adopta turbine cu rapidităţi cit mai ITtnri. Dar scăderea
diametrului, respectiv n sectiunii de trecere conduce Ia mărirea vitezei de curgere - turbinn bulb Il, =700 ... 1 400.
prin rotor şi a vitezei de ieşire din 1'01.01'. Pentru a nu creşte pierderile de curgere
date de relaţia:
2
w rf· I • +~s )
!1h= 2" 4R ' Rapiditatea TI, este criteriul fuudamental de similitudine Ia turbine şi pompe.
t.rebuie să se micşoreze valoarea parantezei, prin: Două turbine cu acelaşi n. sînt geometric asemenea. Valorile coeficienţi1or
- micşorarea lungimii drumului priu ratoI', deci palcte inguste; practici de calcul sînt nate adesea În funcţie de Il,.

56 57
 Mărimea turhinei este definită de un diametru caracteristic D, care in mod Deci reducerea căderii afedează sensibil puterea turlJinei; de aceea IlU este
convenţional se consideră (fig. 3.4) : recomandabilii funcţionarea cu lacul prea gol.
- la turbine Pelton diametrul cercului tangent la axul injectorului ; Tura/ia:
- la turbinele Francis şi Deriaz, dia metrul maxim al muchiei de intrare in
palete; k __ Il _ "Dn
- la turbine elicoidale şi bulb: diametrul maxim a 1 I:otor~llui. u -- 'V2H - 60)2 l/H

/ ~ A"ind D şi k u constante, prin separare rezultf\ tur:lţia specifica:

n
nI = VIi (3.14)

Ar trebui ca la reducerea căderii să se micşoreze ŞI turatia. Sincronismul electric

obligă însă la tura ţie constantii,ceea ce condnce la modificarea lni nI ~i deci
a randamentulu i.

- f'"" "\.l.G. Mărimi 1'I'!Iw;e. Se procedeazii ca mai sus, d:lr se separă in acelaşi
memhru dia metrul şi mărimile funcţionale. Pentru o familie de turbine ase­
fig. 3.4. Diametrul caracteristic. menea, mărimiie reduse sînt cOll'itant~.

Alături de rapiditate, o turbină hidraulică 5(' mai poate caracteriza prin douii
Drbilul redu., :
· .

categorii de mărimi: mărimi specifice, anică valorile la care s-ar reduce para­
metrii turhinei considerate (V, P, n) dacă ar lucra sub o cădere unitară; mărimi
reduse, adică valorile la care. s-ar reduce parametrii dacă turbina ar avea diame­ DI'ci debituJ rec1Ll' .
n =a Y Vii
V
-+- D'
,).")
o=W
v
III ' u'
V
D'VH .

trul caracteristic unitar şi ar lucra sub cădere unitară. Mărimiie specifice sint
interesante pentru exploatare, arătînd efectul modificării Căderii prin variaţia v
nivelului In Inc. Mărimiie reduse sînt utile pentru proiectare, permiţînd extra­ ,"i = D'f/lIJ' (3.1,))
polarea rezultatelor de la turbine model la o întreagă familie de turbine.
3.1.5. llărimi specifice. Se exprimă valoarea mărimiior constructive in Rezultă că pentru tnrbiJw C!S'c'IllPllc-a, dplJitul ce poate fi primit creşte ell 11 2
funcţie de parametrii funcţionali§i se separă într-un termen parametrii funcţiQ­
şi cu .jH.
fLali şi În celălalt mărimiie constructive, care sint consbmte pentru turbina res­
pectivă. Puterea relills.i :
Debitul:
p_~ pVIir,
-
d -a V ţi' .·v
---'> - =
d"
~
- 1 000
pViD'f"H·J["c,
~--~~- f 00-0-­

De aici debitul specific

VIi Vii a"'
I
Prm separare:

P
. V Pl~ D 2 J['/' (:·\.(li)
V1 ·= -=- . (3.12)
VH T ura (ia redusi!:
Deci debitul specific "10
denumit şi capacitate de înghiţire este o constantă k ~ _u_ _ 7tDn
pentru turbina respectivă. La golirea lacului, debitul ce poate fi primit de turbină II V2H - 60V2-:VH
scade proporţional cu VH. Prin separare
Puterea:

pV1V"H·H." pV1 H 3/ • ."

nD
P= pVH." ni= Vii' (a.17)
1 000 1 000 1 000

Avînd p, "10 1] constante, prin separare rezultă puterea specifică: Rapiditatea n, :

J '1 = P
H311 • (3.13) l n'="H
n '\
V,-----P­
Vii .

58
59
 Amplificind cu dialJlPtrul ~i scriind H =_./il .../i{:

n,= Vii .
nI! :
V/------r- _ ' /P'
D'H31' -ni'" 1·
(:D8)

o 110gp n crtJ~~
3.1.7 NonlO!ll'llma familiei de tur­
I
hine. P"ntl'\l o familie de tmbine si­
i milare, rniirilllile rNluse şi rapiditatea
;00000 5
1
II, sÎnt constante. Pe această ha7.ă se :,,11 2 '"
pot întocmi nomogralllc din care re­ •'o
'Îr';'
og
~~.oo.
II\c o·,·
N <)Oo'
"

loooet
tic :-'-. •• j;i
zulHi pentru un anumit tip de t[[r­
~-­ binel di" metrul ~i t matia necesară
=- - . ~
roocl3 pentru o anulllitfi cădere şi putere. No­
gO
0"
-
- . •
g
Qg
,- o'"

Ul ogra!ll a ari' pc axa a hsciselor c[lderea Fig. 3.6. Turbina Pelton.

IOO+Z
Il (sau Y În metri) şi pe axa ordona­
telor puterea l' (În k \\" sau În CP), injeetorul 3, adică un ajutaj convergent a cărUI axă este tangentă la cercul
ambele 1n scarii logaritllliei"t (fig. 3.5). mediu al rotorului. Vina de apă este despicată de muchie şi suferă () abatere
1 J ~9Y de aproape 180-, ieşind prin părţi. De remarcat că în timpul intrării cupei
Din puterea redusă
la IOa '000 y în jetul de apă, acesta ar lovi !a

~J'~
lami~iei
inceput spatele cupei producînd un
Fig. 3.5.Nomograma de lurbine. Pi=-P-
D'}]"I" -+
., 3 / 2
P = P'l ' D-H efec;t de frina re (fig. 3.7). Pentru
evitarea frin'.rii, cupa este prevăzu­
Prin logaritm are: tă cu o cresEltură c prin care jetul \

~~ V"
de apă poa te trece în continu;Jre 18
Ig P=lg Pi+2lg D+~} 19 H. (3.19) clipa precedentă pînă cupa respecti­
vă ajunge sub U)) unghi de atac fa­
c
Deei liniile de diametru con~tant sînt drepte CLI panta 3/2 şi ordonata la ori­ vorabil. -:-- '--------­
gină 19 Pi+2 Ig D; la cre~tcr('a diametrului D, ordonata la origină creşte.

tî~\
Din rapielitatea
în interiorul injedorului este lin ac Fără crestătură
~A~
fllzelat 4 (fig. 3.6), care este deplasat
longitudinal de sistemul de reglare, as­
_ n ~ /p npl/2 "; 5/2
tupÎnd treptat orificiul de ieşire; astfel
w,··
n'-lf VJ7H = H5/4 -r P=--;;o.H .
se poate regla debitul. La I)priri ra­
l' pide nu se poate in să închide brusc Fig. 3.7. Necesitatea crestălurii la cupă.
Prin logari tmare :

::'1',
injectorul, căci s-ar produce lovitura
5
de berbec; intervine în acest caz de[ledorul 5, adkă un cutit care intră În ca­
1
I JgP=2Ign.- 2Ign+ 2 IgH. (3.20)
lea jetului de apă, ahătÎndu-1 Pentnl a opri rotoru! În cazuri accidentale, se
1I'Ii Deci liniile de turaţie constantă sînt tot drepte, dar cu panta 5/2, adică !Ilai poate folosi frina hidraulică 6, constînd dintr-un mic illjedor, care trimite
inclinate ra liniile de diametru constant. Ordonata la origine este 2 (Ig 11,- Igl1), apa îu spatele cupelor.
II'
1'1,', deci la creşterea turaţiei, dreptcle reprezentative se deplasează spre dreapta. Rotorul cste închis în carcasa 7, care se deSchide după un plan orizontal;
l' carcasa este largă în zona iujectodrelor, pentru ca apa să poată ieşi lateral dJn
cupe; În res~ carcftsa este ingustrl, PElDtru a reduce c:Jntitatea de aer ventiiat.
3.2. TURBINA I'ELTON
il Apa care a lucrat în cupe cade apoi în p~ţul ~ în care nivelul este cu 1-2 ~~i
ii 3.2.1. De~eriere, prilleipin de funcţionare. Turbina Pelton este o turbină sub rotor, pentru a nu-i frÎna rnişc[!rea; diferenţa respectivă de nivel este
pierdută.
'·i'
1'; tangenţialil, cu acţiune, Cll n, foarte mic (11,=0 .•. 60), deci drstinati": unor
I'ii
:1,1,
',i',
căderi mclri (300 •.. 2000 m) şi unor debite mici. Se întîlnesc la centralele Obişnuit tmbinele Pelton au ax orizontal; ele pot avea pînă la două injec­
toare, mai multe nu sînt posibile, cftci apa de sus ar cădea peste cea care
Lotru, Văliug, Sadu V, Dobreşti, Moroeni etc.
il!

, ,
"

Rotoru1 constă dintr-un disc 1 (fig. 3.6) care poartă pe prriferie palete
lucrează jos. Pentru debite mai mari se pot face turbine cu ax orizontal cu

denumite şi cupe 2. Fiecare cupă este constituită din doi semielipsoizi separaţi două rotolre sau eventual turbine cu ax vertit::al, care pot avea pînă la 6 injec­
'"i'I'I: toare.
1:: printr-o muchie ascuţită. Cupele sînt 10vite frontal de jetul de apă trimis de
i1'U1,:
lI
60 61
::11
(1
 3.22. Elemente de diml'nsionare. Apa ,ine din injector cu viteza absolUtă

CI =<:p ... j2H =<p .../2 g Y, (3.21 )

unde: <:p=0,97 ... 0,98. Penlru un injedor, debitul este:

.
V,=
",do2
--CI->-
4
do =
y­ 4V,
-,
",CI
(3.22)

În care: do este diametrul vinii de apă. Diametrul injectorului este cu cilca 20%
mai mare, pentru a ţine seama de contracţia vîmi de apr] : d in )'::'.1,2 do·
Este recomandabil ca do":; 22Q,J;nm. Dacă pentru un singur injector rezultă
do> 220 mm, se va Împărţi dehitul" pe mai multe injecLoare.
Fiind turbină cu acţiune, raportul de viteze

.r = ~ = l''x . cos2 <Xl -- O?

,4_ ... O,4 8 .
CI

Rezultă viteza periferică u=xcl şi de aici diametru! mediu al rOLorului D o= 6~~1 ~ --~:~":"-­ -'

Cupa are Ii\ţimea B=2,5 do, iar carcasa Uiţimea (7 ... 10) do, in zOln din drep'

~)
tul injectoarelor.
Pentru raportul D
do se recomandă valorile: tmbine lente : ~ =20 . . . tiU;
/~
,~~_--.(/,2
o d.

( :f /~ . "'-.~ ,~_
turbine normale: 12 ... 20; turbine rapide: 8 ... 12. " \),
3
3.2.3. Randamentul. Comportarea la variaţii tie re!Jim. Turbinele \

--~~.-~
. .

'1~1
Pelton au cel mai scăzut randament dintre tur binele hidraulice moderne: fi
,,~''+-­
I :.\\

1] ,,; 0,925. Randamentul este Îusrl foarte puţin

,~
J.' 1/ _
inf1uenţ.at de modificarea regimului de funcţi­ ~"1
! !
onare, deoarece: ,î
-­ faţă de valoarea totală a căderii H, "3­ 1
'~q:~;>
1,"/' "
riaţiile de nivel din lac sint de mică impoI­
tanţă ;
- viteza CI cu care iese apa din injector
!
:j~
,[{~

~
\
" .
~
I
,'... >..­ .. '"

I ~ _
.t-_L
,1

1f,~I
este pradic constantă la toate sarcinile şi ,e 'f,

menţine pe aceeaşi direcţ.ie, deci diagrama de Fig. 3.9. Turbina Francis.

viteze nu este influenţată de sarcină. Astfel
curba de variatie a randamentului in funcţie de
p putere este foa ~te aplatisaUl (fig. 3.R). Rezull ă In camera de admisie şi in aparatul di­
Fig. 3.8. Variatia randamenlului crl turbina Pelton este recomandabilă pentru rector, apa are mişcare combinat3 de ~ursa
cu pulerea la lurbina Pellon. regim de -vîrI. negativă şi virtej, ceea ce duce la curge­
rea după spirale logaritlllice. De aici for­
ma spirală, cu secţiune descrescătoare a
3.3. TURBINA FRANCIS camerei de admisie.
în continuare apa intră În aparatul
1. 3.3.1. Descriere, principiu tie funCţionarI'. Turhina Fnmcis esle o turbină director 2, constituit dintr-un şir de pa­
hidraulică radial-centripetli, cu reacţiune, cu rapiditate n s mijlocie (n, =40 ... Iete directoare Fink (vezi punctul 2.3.3) .
.. .450), deci ciestinatfl pentru căderi mijloci: ~70 ... 500 m, e>:cepţional Obişnuit aceste palete au Înclinare regla­
522 metri) şi debite mijlocii. Sint tur binele care au realizat celemaiIT.ari bilă; la scăderea unghiului se Îngustează
puteri (500 ... 600 MW). La uoi se întîlnesc la Bicaz, Corbeni-Argeş, Riul canalul dintre palete şi deci se micşorează
Mare. debitul. Obişnuil axul fiecărei palete este
Apa vine În camera de admisie 1 (fig. 3.9) care Înconjură Lurhina Pf'lltru solidar cn o manivelă m, legată printr-o
a avea admisia totală. Cu excepţia unor turbine foarte mici, camera de admisie bieletă b la inelul de comandă i (fig_ ::>.10). Fig. 3.10. Actionarea palelelor direc·
este in forma unei cochilii de melc executată din table sudate (cameră spiralfl). Aeest inel este rotit de servomoturul .hi- Irice.

62
63
 drept, din table sudate (fig. 3.13, a). La lurbinele elicoidale din centrale-baraj se

~ ~ ~
folosesc aspiratoare cotiţe, in formă de pipă; secţiunea trece treptat de la
forma circulară spre forma dreptunghiulară (fig. 3.13, b), aceste aspiratoare
se execută ca un gol În masivul de beton al baraj ului, pere lele fiind din beton
sclivisit sau eventual căptu)it cu tablă. Aspiratorul are mai multe roluri:
i
I - conduce apa spre camtlul de fugă, asigurînd continuitatea vînii de fluid;
I - permite aşezarca turbinei deasupra nivelului aval, evitînd pericolul de
I
I
I I inundare a sălii maşinilor;
I I

~-!
I
I )
_ I_ _ L (
I
I I I

UN­
I :f'
I
I I: 4
a b I c i
I ~~~,':;;;,~«,,~ ,-:=t. __ _1-­ -=- _=---;,r
__-= _ Pat"" c
I -=-c-

I
b
,..... _..... - ;'
/

Fig. 3.11. Modificarea formei rolorului Francis in funcţie de rapiditatea n Cj

o - Froncis lent; b - Francis normal; c - Froncis rapid. a
draulic s. ppa ieşită din apara luI director cu mişcare de virtej intră in roturul 3 Fig. 3.13. Aspiratorul: Fig. 3.14. Elemente pentru determinarea
(v.fig. 3.9), constiluit dintr-un disc de oţel d, fixat pe arbore şi purtind pe faţ3 late­ iP
I

o - drept; b - cotit (pipă). inăltimii de aspiratie.

rală palelele p curbate in spaţiu. Lfdntrare muchia esle pe direcţia generatoarei, I

--~\
apoi palda se răsuceşte, aşa ca la ieşire paletele să se acopere şi să fie diri­
jate in sens invers învÎrtirii rotorului ; canalele se Ingustează treptat spre ieşire,
astfel că viteza relativă W2>W 1 , producÎndu-se efectul rle reacţiune. Obişnuit
capetele paleteJor sînt legate printr-o placă de închidere p.i Discul rotorului
se termină cu o capotă flJZelată f.
recuperează cea mai mare parte a energiei cinetice reziduale, energie
care creşte În valoare relativă cu rapiditatea.
Se va examina acest ultim rol : prin forma evazată, aspiratorul conduce la
scăderea treptat5. a vitezei apei, crescînd în schimb presiunea. Cum la snpra­
faţa canalului de fugă l'ste presiunea atmosferică Patm, rezultă că la ieşirea

Forma rotorului variază cu rapiditatea n, ~fig. 3.11): cu cît creşte rapidi­ din ratoI' se produce vid; astfel se măreşte artificial diferenţa de presiune pre­
lucrată În turbină pe seama energiei cinetice reziduale; aceasla contribuie la
tatea, variaţia de rază intre intrare şi ieşire se micşorează pentru a reduce
mărirea randamefltului, eficacitatra crescind cu 11,. Se aplic5 ecuaţia lui
forţa eentrifugă care se opune circulaţiei cen­
tripete a apei; în acelaşi timp creşte Înălţimea Bernoulli Între ieşirea din rotor (indice 2) şi suprafaţa apei din canalul de fugă
canalelor B l corespunzător măririi debitului. (indice 4) (fig. 3.14). Se noteazii cu Ha - înălţimea de aspiraţie, definit11 ca
diferenţă de nivel Între cel mai înalt punct al ieşirii din rotor şi suprafaţa apei
Astfel se trece de la rotoare cu circulaţie intens
radială şi canale înguste (Fra ucis lent) spre 1'0­
din canalul de fugă. Rezultă:
toare cu circulaţie diagonală şi canale foarte largi 2 2
(Francis rapid). Pe
p
+ gH a + ~c2 = Pa'",
p
c
+ -..-i. + t'1h
2 ' 2,4 [J /kg],
Prin jocul dintre stator şi rotor apar scă­
pări de apă spre spaţiul de deasupra discului
deci
şi spaţiul de sub placa de închidere. în figu­ C2_C~
ra 3.12 se prezintă variaţia presiunii apei în __ -_ gI-I +0.h .
P, __ P a ' " ,2 [J /kg].
p-- p 2· a M
cele două spaţii. Dacă apa s-ar acumula dea­
supra discului, forţa axialrl FI ar fi foarte nlare ; elim r.4~C2, rezultă' PZ<Patm'
de aceea discul este prevăzut cu orificii de Dar presiunea pz la ieşirea d}u rotor n-are VOi'Lsăscadă sub presiunea de
descărcare O sau eventual se face o conductă saturaţie-p-,;-ra
-temperatura respectivă,- c:ici s-ar produce fenomeruJ de cavi­
care descarcă apă in aspirator. taJie, oare distruge rotorul prin acţiuni chimice şi mecanice; dacă P2 scade
Apa care a lucrat in ratoI' se evacuează În prea mult, se poate chiar rupe coloana de apă. Rezultă de aici limitarea înăI·
canalul de fugă prin mijlocirea aspiratorului 4 ţimii de aspiraţie:
(v. fig. 3.9.) Acesta este un tub a cărui secţiune
~h". rm].
2 2
· 312 I p'n
FIg. , . m I gen 'le a' I da-
Iia e L '
torate scăpărilor de apă.
creştetrep tat cu un unghi de evazare de 2 •.• 8'.
a turbille F rancls.
se f o1oseşte ob ··t· t
lşnlll' aspira lir
Ha";;; Pa'm-P.
pg
C2_C 4
~
+ __g
.
64 5 - Maşini mecanoenergetice 65
Viteza reziduală C2 poate fi scrisă C2 =k,• .j2II =k,• .j2g Y, unde coeficientul k,z Pentru diametrele punctelor unde Începe racordarea:
creşte cu rapiditatea n 8' Se obţine astfel relaţia de calcul: .
D,.
DOi
=0,7+ 0.16 , unde 1J1,=n1ndamentul turbinei (3.3.1)'
H ,;:: P.'m-P, - a . Y [m], (3.23) Il.
+0,08
a -"'::::'g cr 1/2
585 TJT

în care: a 'r este coeficientul de cavitaţie, a cărui valoare creşte cu rapiditatea. -7/20
~
pentru n, ~ 150
Prin încercări experimentale şi studii s-au stabilit diferite relaţIi pentru (J cn s

de exemplu: Do,_/7'3667In ( Il, )

(3.32)
_ pentru turbina Francis - 2 -- 1/2
D , 1,255- 0,3 585 TJT pentru n,> 160
a" =0,01;), eO,008 Il, (3.24)

- pentru turLine elicoid,de X 2 ,=0,5 R ze =0,25 D z,' (3.33)

(5.25) Pentru Înălţimea aparatului director:

(J
1
,r =0,28+ 638' 100 .
( Il, )3
1/2
Bo 1 "s (3.34)
Pentru o anumită cădere F, mărirea lui n, conduce la micşorarea lui Ha, D 1~
= 2-8
'
In 726
,
.
putind ajunge chiar la valori negative, aşa-numite turbine cu contrapresiune.
Prin mărirea lui n" turbina şi generatorul electric lşI reduc diml~Dsiunile, se PentrLl l!ian,etrul D:Ji se indică coeficientui de debit:
ieftinesc sensiJjil; În schimb prin reducerea lui H" se scumpeşte construcţia
74
centralei (pericol de inundare, izolaţii hidrofuge, măsuri de separare in cazul a'i~~
... -n, -l-O ' 17 . (3.35)
reparaţiilor). Sc pune deci problema unui calcul economic pentru alegerea lui
n, optim. Numărul paletelor rotorice trebuie să scadă cu creşterea rapidităţii n, aşa
3.3.2. Elemente de dimensionare. Pentru aprecierea dimensiunilor de gaba­ cum rezultă (lin figura 3.16, după L. Vivier.
rit ale rotorului, se recurge la similitudinea cu turbine existente şi care au dat 3.3.3. Comportarea la mriaţii de regim. La scăderea sarcinii, respectiv a
rezultate bune. Se pot folosi două metode: debitului, viteza de curgere prin rotor se micşorează pe cînd viteza tangen­
a) _ diametrele in diferite puncte proporţlOnale cu capacitatea de inghiţire : ţială Il rămîne constonE) datorită sincronismului electric. în figura 3.17 s-au

Dx=a. -J :y (3.2G)
Zr u,
I
!

~
În care pentru fiecare diametru caracteristic coeficientul ax este exprimat

~
printr-o funcţie de n" stabilită pe baze statistice. Astfel sint formulele date de 1~ :
prof. Dorin Pavel;
b) _ diametrele sint stabilite pe baza raportului fictiv de viteze k", pentru
"1 ......
~
~?c I
care se sta bile~c formule statistice pentru diferitele diametre : 91 1.......
.,
d2le~/re
,

k = ~ = Ux = ",DxIl ~ D = ~?~·li • (3.27) 5

~

u
x c, Y2H 60Y2H x ",Il

Se dau mal JOs formulele stabilite de

"x
3J , '-1 CtL:V:.ce
Wt .II
00/ ~~o
prof. Ion Anton. Mărimile la care se referă 200 400 600 BOO tooo ns
@P~/,-'
Dfi "
diferiţii indici rezultă din figura 3.15 : Fig. 3.16. Variaţia numărului de palete ro· Fig. 3.17. Modificarea diagramei de vi­
torice În funcţie de rapiditatea n,. teze cu debitul lai turbina Francis.
k"le=0,235 n~/4 (3.28)
reprezentat separat triunghiurile de viteze de la intrare şi ieşire în condiţiile
variaţiei de sarcmă. Sl' remarcă:
. _10,235 n~/4 pentru n oS "';; 160 -. la ieşire, viteza relativă W2 scăzinu, vIteza Cz se Înclină în sensul învir­
(3.29) tirii, ceea ce va condllce la scăderea rapidă a căderii la palete (li u =CII/UI- C2I/UZ)
J'''li­ şi deci a randamenlului hidraulic;
1,173 n; 1115 pentru n s >160
- scăz Ind W2. scade căderea prelucrată în rotor II p şi deci creşte căderea
prelucrată în aparatul director; astfel viteza CI are tendinţa de creştere; pale­
Fig. 3.15. Dimensiunile rotorului kl/ =31 .10- 3 n~/5. (3.30) tele directoare lşi modifică însă Inclinarea în sensul miqorării unghiului IXI'
Francis. 2e

67
66
ceea ce iace ca În triunghiul de intrare unghiul ~I să scadă, deci şoc pe partea discul 6. Prin canalul arhorelui 8 se trimite uleiul de comandă pe o faţă sau alta
concavă a paletei. Astfd la sarcini reduse se trece spre preponderenţa cfectului a clapetei c.
Turbina Kviatcovski este o turbină Flancis lent cu palete cu înclinare
de acţiune.
reglabilă. Este destinată căoerilor de 100 ... 250 wetri.
Rezultă că turbilll Francis are o variaţie intensl a randHncntului cu sar·
cina, datorită în principal modificării triunghiului de ieşirI'. Variaţia de ran­

dament se accentuează cu creşt.erea rapidităţii.

3.5. TURBINELE EUCOIDALE
_.- Pentru a atenua variaţia de randament, ar trebui ca paiele roLorice să [le

cu înclinare reglabilă, astfel CA. la scăderea de-bitului să se îngusteze canalele

Apa curge ,Jxial prin rotor. Prin combinarea între mişcarea axială şi mişcarea
de trecere din rotor, rt'spectiv unghiurile ~l şi ~2 să scadă. Aceasta se reali­
de virtej rezultă o mişcaJ:e elicoidală a ape:. Turbinele elicoidale au rapidităţi
zează !a turbinelc Kviatkovski şi Deriaz.

mari: Il, =300 ... 1 200, excepţional 1 400. Deci sînt destinate unor căderi relativ
mici - maxim 70 m - şi unor debite mari. Se întîlnesc printre a Itele la centra­
La regim optim însă, turbinele Francis au cel mai înalt randamenL;
lele de pe Dunăre şi la centralele de pe Bistriţa-aval.
1]m"T~94%. Sarcina optimil se alege: 3.5.1. Părţi eomponl'nte, principiu de funcţionare. Turbinele elicoidale au
a părut prin evoluţia firea~că spre rapidităţi foarte mari:
Pop,
Pllom
=0,74+10-6 n;. (3.36) -- raportul de viteze k" fiind foarte mare, viteza UJI este dirijată în sens
inwrs invîrtirii (~1>900), deci forţa se produce prin efect de aripă portantă ;
- întrucît forţa eentrifugă ar împiedica intrarea radială, circulaţia prin
3.4. TURBINA DERIAZ
rotor trebuie să fie axială ;
-- zona centrală trehuie umplută cu un butuc de diametru relativ mare,
intrucît la centru viteza vîrtejului ar tinde spre infinit, producîndu-se cavităţii.
Este o turbinfl diagonală cu rapidiLate n, = 120 ... 300 destinată căclerilol' Cu excepţia turbinelor-bulb, turbinele elicoidale cuprind aceleaşi părţi ca şi
mijlocii ne 15 ... 1SO metri. Principial este asemănătoare cu turbinele Francis turbinele Francis (fig. 3.19): 1 - camera spirală; 2 - aparatul director;
rapide, însă paiele rotorice sint cu înclinare reglabilă, ceea ce conduce la apla­ .'] - rotorul paletat; 4 - aspiratorul. Tn cazul obişnuit al centralelor baraj,
tisarea curbei de randament şi chiar la folosirea ca maşină reversibilă turbină­
pompă in cazul cent.ralelor d~ pomparc-acumulare.
Apa vine prin camera spiralJ 1 (fig. 3.18) ~i ap,ratul director 2, constituiL
din palete Fillk cu înclinare regla bilă, dar dispuse înc:Î!wL. Rntorui are butu­
cul 3 gol In interior; palcLcle 4 au un ax c"I'C pătrunde în interiorul butucului
şi poart.ă o manivelrl curM. ;; articulată la discul 6. Acest. disc poaLe fi rotit
ClI un anumit nnghi de servomotorul de rotaţk 7 constind dintr-an cilindru
solidar cu bulucul şi o clapetă l' solidarf! cu axul de com1m!C\ (l ceHe poartă

Fig. 3.19. Tur~ina elicoidală.

camera spirală este execntată ca un gol în masivul de beton, de obicei cu secţiune

trapezoidalil. Aparatul director c~te COnstituit dintr-nn şir de palete, din care
apa iese cu mişcare plană, după spirale'·logaritmice. Urmează un spaţiu gol în
care curgerea trece de la direcţia radială la direcţia axială, respectiv la mişcare
eJicoidaH\.
.CJ Rotorul este constituit dintr-un butuc în formă de paraboloid pe care este

" 7c:@<"C
, "3 k. / 'o t:'\-X
\.J""1
prins un număr redus de palete cu profil de aripă portantă ; datorită variaţiei
mari a vitrzci u =wr în lungul paletei este necesară răsucirea paletei. Din
figura 3.19 rezultă producerea forţei asupra paletei : rezultanta R dintre forţele
Intrari . R z şi R z se descompune în forţ.a tangenţială F e care produce învîrtirea rotarului
Srtrvom%rul 7
şi forţa axială Fa'
Aspiratorul este de obicei în cot.
Fig. 3.18. lurbina Deriol.

69
68
 3.5.2. Tipuri de turbine eIicaida Ie. Compor tarea Ia variatii
de regim. bieEi b la o placfl de comandă p. Această placă este ridicată sau
~~ deosebe sc patru tipuri principa le de turbine elicoida le. coborîtă de un
servolll otor de translaţie S. Pelllru a fi posibilă rotirea, zona de
contact a palelor
Turbina elicoidală propriu-zisă (propeller). Are palete directoa re cu butucul este sferică.
regla bile
şi palete rotorice fixe. în figura 3.20 se arată cum se modifică Turbina semi-[{aplan are numai paletele rotorice regla bile, iar cele
directric e
triunghi urile de fixe. Viteza CI avînd direcţie constantă, dar valoare variabilă,
vIteza WI are o
variaţiemaiiutensă decitla turbine Kaplan , fiind
necesară u reglabiiil:3 te în
limite mai largi la motor. Curba dc randam ent este iutermediară
Între propelle r
u u ;>i IZaplan (fig. 3.22).

~ ~~
Cele trei tipuri de turbine menţionate au dispoziţia cu ax vertical
, necesitî nd
I
o dublă schimba re de direcţie, deci o diferenţă de nivel relativ mare.
I
Pentru căderi
I f08rte mici trebuit' evitată schimba rea de direcţie, lucru realizat
la turbina
c,
1
I Turbina bulb. Intregu l agregat este aşezat într-llll tub drept (fig. bulb.
w2 "se; I 3.23).
avîlld în continu are camera de admisie 1, un corp ovoid (bulbul)
In/rare 'e~lrf
I 2 şi aspi,'ato -
,I
I ~
Koplan $",ml-Kaplan
PopI
p 'P
Fig. 3.20. Modifica rea triunghiu rilor de viteză la turbina propeHer T________
.

intrare şi de ieşire la scăderea debitulu i. Se constată că unghiul

~l creşte, deci
unghiul de atac se micşorează rapid, ceea ce antrenează o rapidă
scădere a forţei
portant e. Ca atare turbinel e propelle r au curbă de randam ent
foarte ascuţită
fiind rar folositc.
:..1 l'urbina [{aplal). Atît paletele statoric e, cît şi paletele rotorice sînt
cu încli- \
nare rcglabi\ă. O ca mă coordonează cele două reglaje, astfel ca
unghiul de atac
1" palete]e rotorice să ~e menţină la valoare a optimă la toa te regimur p - - \ - ,- ' 2 G 5 O

ile. Aceasta
conduce la o curbă de randam ent aplatisată, deci sînt turbine Fig. 3.22..Curbele de varia!ie a randa·
bune pentru Fig. 3.23. Turbina bulb.

regim de vîrf. Pentru a putea regla paletele rotorice , butucul mentului cu sarcina la turbine elicoi·

rotorulu i este gol dale:

(fig. 3.21) ; tija fiecărei palete poartă u manivelă m care este

legată printr-o Q ­ propeler ; b - Kaplan ; c - semi­
kaplan.

rul .J. COlpul ovoid are o parte fix[l susţinută priu suportu rile
radiale ficse S
şi conţin ind în interior generat orul electric
G şi o parte mobilă - rotorul tip
Kaplau R. înainte de rotor sînt paletele d~rectrice D. Deci
şi turbinel e buJb
pot aHa dublu regJaj. COJlductoarelc electrice ies prin ~uportur
ile S. Pentru a
nu pilrtund e apa, cavitate a eu generat orul poate fi prcsuriZ::ltă.
Accesul în bulb

~
se face prin tubul T.
S·au cOllstruit tiirbin,e bulb Cll putere pÎ1,ă la 50 ~1W şi crtderc
întrc 0,5 ... 21
wetri. Printrl' il Itele se folosesc şi la centrale le utilizîJ1d energia
mareelo r, în care
:f;' caz ele s înt reversib ile.
3.'J.3. Elemen te de dimensi onare. Diamet rul principa l D
m se poate calcula
cu ajutoru l coeficie ntului de viteze;
'.(ţ'
D= 60V2H
~'kUD
l:~,
în C[l re .
tii n 3/7
k. D =0,1075 ~3pentru turbine Kaplan
'lJT
'~~ (;J.37)
f n 3/7
Fig. 3.21. Dispozitiv ul pentru reglarea poletelor rotorice la =0,114 f/3pent ru turbine bulb.
turbina Kaplan. 'lJT

70
71
 I Celelalte dimensiuni sc caiculează În Din aceste variaţii contrarii, rezultă o curbă de randament cu punct de
1------ 100
,-r,r-r... ~~
F ...... -­ .~'-----'"L funcţie de J) [prin rapoarte' constructive m~l;,f;n aşa cum s-a arătat deja la fiecare turbini! în parte. Este de dorit o curbă
I -- - I I
(fig. 3.24) : TJ =[ (F) cît mai plată, cilel permite o funcţionare economică la diferite regi­
I
muri Maşinile C\l earacteristica ascuţită pot fi exploatate numai în regim de
Do
D ---1 16 J ••• ~~, - , 3-,6', D
1 '). DB -O Do ---O, 4'1
. . ,. bazi";, Încărcate la sarcina optimă. în figura 3.26 se prezintă pe aceeaşi diagramă
caracteristicile Il =~f (P) pentru diferitele tipuri de turhinc.
(3.38)
Pelron
~
J)
=0 , 973', ':D
.,1_ =0 2087·
' ,
l:'_
D
= O4834.
' 'P FranCfS tent v
B<Jzele dc curbură; I
b racordarea plafonullli R I =0,275 D I
I
- ~rericitatca blltucului: R o=0,5 V b '" ProPfller

Fro"cls IroplC1
;,­
Fig. 3.24. Dimensiunile la 'olorul
- suprafaţa parabolc.idului: R 2 =
/
/1I
Kaplan. =O.675.~D // I
/ ~
- capătul paraboloidului : R 3 =0,09 D. I
/ /..\or;- I
Numiirul de palete rotorice scade la crcşterea r<Jpidităţii, respectiv la scă­ / or;-
c
I

derea căderii Y, avînd aproximativ valorile: /

//"\.e :
I
/ II
I

Popt P Popt P
Y, [mI BO I 60 I 50 I 40 I 30 120 . . . 10 I < 10
Fig. 3,26. Cu,bele y,=f(P) pentru diferi· Fig. 3.27. Variaţia debitului in funcţie de
tele tipuri de lurbine. putere.
10 1
7 ... 8 (6 ... 7/5 ... 61 4 ..• 5 i 4 I 3
•
• •
3.6. DIAGRAME CARACTERISTICE
ALE TURBINELOR HIDRAUUCE Debitul de apă cOll':umat este:
Aceste diagrame arată variaţia diferiţilor parametri în funcţie de un para­ i'= 1000P (3.39)
metru variabil (caracteristice liniare) sau In funcţje rle doi par.1metri (caracte­ ----pih) [m 3 /s].
ristice IIniver~ale).
3.6.1. CaJ';lcteristica de puterI'. Secţiunile de trecere se dirnensionează pen­ Dac5 randamentul TJ ar fi constant, debitu! ar varia liniar eu puterea (dreapta
tru puterea nominalrl, adică pentru puterea şi rlebitul maxim ln cănerea de calcuL pllIlctată din fig. 3.27). întrucît Ti este însil variabil, V variază neliniar. Panta
Diagramele de viteze şi deci formele paletelor se calculează insă pentru regimul curbei este
optim, adieă pentru regimul cel mai
dV 1000
t
AhmI'lrJ"icp + -
frecvent.
La variaţia sarcinei randamentul
variază (fig. 3.25), deoarece:
dP = PJ!1)'

- se modifică diagramele de vite­ La P=O, T]=O, deci pantă infinită, aju.Qgînd la un debit de mers în gol V,.
ze, deci intrarea nu se mai face tan­ Pină la P op " 1'] creşte, deci este o curbă CU cOIIcavitate în jos, iar peste POPI,
gent la suprafaţa paletei si nici ieşirea curba arc eoncavitatea în sus. Debitul de mers în gol creşte cu cîl curba de
nu mai este axială ; randament este mai ascuţitii, avînd:
Energia uf!lă - la creşterea de bitulu i cresc vite­
- turbine Pelton \' ~ =0,03 V mox'
zele de curgere, deci pierderile de curgere
prin canale şi aspimtor se măresc; - turbine Francis lent V~ =0, 12 Vma"
- pierderile mecanice şi volumice - tur bine Francis rapid V.=0,25 Vmax '
s înt aproximativ constante În valoare
Popt ~-p absolută şi deci îşi micşorează valoarea turbine propeller \1 =0,45 Vmax'
0

Fig. 3.25. Variatia pierderilor cu sarcinCl. relativă. turbine Kaplan V0=0,09 Vmax ·
72 73
 3.6.2. Caraete ristica de
n;
este o constantă, rezultă că debitul V=
cădere. întrucî t capacit atea de înghiţire \'1 ~ =
Pentru o familie de turbine
se poate repreze nta diagram a sta­
bilită pentru turbina model
vtJ"ii
creşte paraboJ ic cu căderea H. 100

Puterea creşte aproxim ativ proporţional cu H3/2. Dar pînă ia pc baza incercărilor de laborato r
o a lllmită cădere Îu funcţ-ie de mărimile reduse
H mln turbin~ ru poate funcţiona, căci apa nu are suficien 90

tă forţă pentru a

ÎnYÎrti rotoml, lnvingin d pierderi le mecanic e. "1= -V-

VSI. nI
, = nD
D2 H • -=.' Cur beIe de
VII 80
"
randam ent constan t sînt curbe 70

M închise În jurul unui punct de

P optim; ele au alura unor curbe de 60

;t ~
,.~"

'?
IN
nivel, de unde numele de topogra ­

50
mă dat uneori acestor diagram e.
1il figura 3.30 se vede forma dia­ 700 800 900 1000 1700 1200 1300 11.00 li, //5
gramei pentru o turbină Francis ;
a reprezintă deschid erea aparatu ­ Fig. 3.30. Caracteristica universală.
I
lui director .
I

I I

~ ! ..
4. NOTIU NI INTRODUCTIVE LA MAŞINI TERMICE
Hmm Hop I Hmox 10( n
Funcţionarea eu tempera t uri ridicate pune o serie
Fig. 3.28. Caracter istica de cădere. Fig. 3.29. Caracter istica de turaţie. ele problem e specifice,
printre care: compor tarea materia lului şi deci tipurile de materia
le folosite ;
asigurarr.a liberlăţii de dilataţ.ie; solicit:t ri termice ; problem
e de transmi sia
Randam entul variază sensibil cu cădHea, dci se modifică diagram că1Jnrii.
ele de
viteze.
3.6.3. Caracte ristica de turaţie. Crescin d turaţia, viteza relativă 4.1. PROBLEMA MATERIALELOR
a apei
faţă de palete scade, deci scadr momen tul motor (fig. 3.29).
Turnţia pentru care Mărirea tempera turii modifică propriet[lţile metalel
or. Aslfel
SI:' anulează momen tul motor se numeşte
pentru cazu!
turaţie de ambala re Il a, a vînd valorile : obişnuit al oţelurilor, rezistenţa la rnpere G_ cr~.şte
pin] la circa :'?OO °c, apoi
- la turbine cu acţiune n a =(1,8 .. . 1,9) Ilnoml"al o scade. Limita de curgere o, scade cOiitillllU la cre.)terea Lemper
aturii. De aceea
- la turbine cu reacţiune ;
f,

n = n28 Rup ..re

a 50 000 +n; + 1~ )
(3.40)

( ,;J Il nominal'

De remarca t că la turbine hidrauli ce există pericolu l ambalrl

rii, căci pentru a
nu se produce lovitura de berbec, nu se poate inchide brusc
admisia apl'i in
cazul decuplării intempe stive a generat oruJui de la bare (scurtci
rcuit etc.). De
aceea, rotorul se dimensionează mecanic' pentru a rezi.sta la amhala
re. (;
Puterea este produsu l dintre momen t şi viteza unghiulară (P .,1{:
i
=1v!· w), deci
se anulează la n'=O şi n =n • intre acestea variind aproxim ativ parabol
a ic. Randa­
mentul variază ca şi puterea , "~'­
,<1.

3.6.4. Caraete ristica univrrsală. Se reprezintă prin familii de curbe

~

variaţia ~.
lai I I I~-~+----J.----j
diferitel or mărimi (randam ent, nnghiur i de Înclin,'lre ale paletelo
r) în funcţie de ~
debitul V În abscise şi de tnraţia n în ordonat e. întrucît V şi Il

ii II : III IV

sint afectate de ~ I ',," 1\ I I _

. ~ ,~~ I ,~~ 800
cădere, adesca repreze ntarea se face in raport cu mărimile specific V :;t 'M /'C
l>
,~
e V]= Vii Fig. 4.1. Varia:ţia proprietăţilor oţelului
.
ŞI nI =
n
Vii' 1! cu temperat ura.
Fig. 4.2. Curbele de variaţie a de·
formaţiei specifice E şi vitezei de
deformar e E in funcţie de timp.

74 '75
 peste 200 ce efortul unitar admi&ibil 0a nu se mai calculează în raport cu a"
ci numai în raport cu oC' Modulul de elasticitatc E scade şi elia creşterea tempera­
turii, avînd aproximativ:
E,=EQ .... 1 - (_/_)2
V1 llopl,-e
(4.1)
Pentru organele de maşini care lucrează continuu la temperaluri ridicate,
interesează cu deosebire două fenomene: fluajul şi arderea.
4.1.1. FluajuI şi relaxarea. Fluajul sau curgerea lenUl este modificarea în
timp il dimensiunilor unei piese supuse la un efort continuu. Fie o epruvetfl de
oţrl la o tempcr~,tură peste 450 aC, supusii la un efort eontinuu de întindere.
Se ridică ellfLa alungirii specifice E =f C,) şi se deduce din aceasta cllfba vitezei
de deformare e= ~ =f (T). Se constată patru faze (fig. 4.2) :
1. Alungil'ca iniţială bruscă co la punerea sub efort. Procesul cste de natură
elastică, nu ţine de fluaj : Eo=ojE;
II. Alungirea cu viteză descrescr.toare, relativ mare, în primelc 70 ... 100 ore;
III. Alungirea cu vitez;l minimă şi constantă, denumită vitczil stabilizată.
Este perioda cea mai importantă, cea mai mare parte din funcţionarea piesei
fădndu,se în acpastă penoarl.ă:
IV. Aluugirea cu viteză crescătoare, terminată cu ruperea piesei.
Fazele II ... IV aparţin fenomenului de fluaj ~i în continuare se vor cOllsidera
nUI1Jai aceste faz!', deplasînd originea la Ba. De remarcat că fenomenul de f1uaj
are caracter plasl ic ; încetînd efertul, piesa riimîne deformatii şi Ia o nouf, punere
sub efort, deformarea continuii de la valoarea 9nlerioar5. Repetînd experienţa
eu alte epruvete din acelaşi oţel, supuse la aceeaşi temperatură 1, d;\r In lJ din
ce în ce mai mare, se constată cii înclinarea curbelor creşte cu u. iar perioada de
stabilizare se scurtează, pentru ca la o foarte mare să se treacă direct de la faza
a II-l' la faza a 1 V-a (fig. 4.3). Deci mărirea lui o, intensifică deformaţ.ia şi scur­
tează durata de viaţă a piesei. Acelaşi lucru se constată dacii se face experienţa
cu epruvete supuse la acelaşi o, dar tell1peraturi din ce În ce mai DJari. Deci
mărirea efortului unitar o şi a temperaturii au efecte de acelaşi sens; se va putea
deci compensa efectul unei măriri de temperatură printr-o micşorare corespun­
zătoare a efortu 111 i unitar.
â cri9SI.
Sa" " r". /o ,_
o eklurm:Jl'e lk l?o iri IlJ:J OOf) orl~ d~ fu tiC ţÎtlllare.
-b~o/]"'/o/]'
L Efortulllnitar ad,lll3ibill'l fluaj s'~ noLeaz5 cu a akctaL de illclicele E % jdurata
e ",...,...
~C'Ol)s/
1 mare de 1% în 100000 ore ne fUllcţiomrc.
I i
LjJ
s turi şi la diferite efortul'i. Se poL d~duce astfel curhe de variaţie a vitezei medii
G în metoda L'lrson-Mil!er pent1'll fiec,ue rnakrial se indicii curba efortului
Fig. 4.3. Modificarea curbelor de fulaj la creş­ fig, 4.4. Desfacerea cristalelor in
terea efortului unitar 't' şi respectiv a tempera­ bucăţi la solicitări plastice.
turii t.
76
Fenonlcnu, de fluaj sc explie[1 prin recristalizarea materialului. în cazul efor­
turilor mari, depăşind domeniul elastic, cristalele se desfac în bucăţi care
~llunecă după p!ane de elivaj (fig. 4.'1). în plande de c1ivaj, apar sfărîmături de
cristi>! S care joac~ rolul unor pene, opunhdu-se unei deformări ulteriolJ.re.
La rece ace,te sfărîmături pen;istă, deci după o deformare iniţială piesa DU se
mai deformează; la Încetarea efortulu i piesa rămîne deformată; eristalele s-au
deformat, avînd procesul de ecruisare. La creşterea temperaturii, agitaţia ato­
milor creşle şi la o anumită temperatură apare recristalizarea : atomii tind să
refacă mcreu rcţeaua cristalină şi sfărîmăturile de cristal dispar mereu. Astfel
ele nu se Ill'li pot opune alunecării bud ţilor de cri~tal şi deformarea piesei COD­
tinuă pîllă la rupere; această deformare continuă constituie tocmai fluajul.
Experimental se constatfl că pentru toate metalele reeristalizarea şi deci fluajul
apare la circa 40% din temperatura absolută de topire. De exemplu pentru oţel,
admiţînd ItoPire=l 527 aC, T/ QPir .=l 800 K, deci TjluaJ=O,4 Ttoptr.=720 K-..
-..1 !luai =447 aC. L8 cupru fluajul apare la circa 270 ec, la plumb chiar la tempera­
tura ambiant2. RCZilltă de aici că pentru a atenua fluajul, la temperaturi peste
4:JD °c trebuie aliat oţelul cu el~1Dente avîud punct de topire foarte ridicat;
accste elemenLe sînl moliLdennl Mo- topile la 2630 °C - şi wolframul W ­
topire la 3 3RO aC. Sînt suficiente proporţii foarte mici din aceste elemente ­
obişnuit 0,4 ... 0,8% Alo. Cristalele din elementul de aliere se împrăştie în masa
oţelului şi constituie ele penele care impiedică c1ivajul.
Un fenomen conex este relaxarea, adică scăderea în timp a solicitărilor din
piesă datorită fluajului. Fie de exemplu o 1mbinare cu flanşă supusă la tem­
peratnr<'i ridicată. Iniţial buloanele sint puternic strînse, deci o foarte mare.
D,ltorită f1uajului, buloande Încep să se lungeasc;l, depresÎnd f1anşa ; astfel o
scade cu timpul. Scăderea esle din ce în ce mai lentă, căci o micşorîndu-se,
f1uajlJ! se atenuează. După un timp îmbinarea cu flanşe devine neetauşă prin
slăbirea strîngerii.
Fenomenel!' de fluaj şi rt>laxare sînt sup;'irătoare, c:ici conduc la: scurtarea
durn.tei de viaţă a pieselor; slăbirea asamblărilor; micşorarea jocurilor rotor­
stator, eu pericol ek ating.~re.
Dol aceea, piesele de oţel cu temperaturi peste 4;)0 ac trebuie calculate cu
considerarea flnaju!ui. Se considerI, efort unitar admisibil ia fluaJ, efortul care
produce o vitezfl d(~ deformare admisibiLi.. Aceast.ă viteză depinde de funcţionali­
blt"a pie~ei, de exemplu:
- la piesele fretate e=10- a 11-!;
.- Lt a~ClmuLiri Cil b'.lIO'llle e=lO"s 11- 1 ;
- la ţ.~vi cle ~;:ljlraîIF,lj%it():·, (;('n:1.uele, piese (le Lurbină e=10- 7 h- 1, adică
în ore, de cx\'mplcl, a l '100 000 reprezinU[ dorLul unitar care produce o defor­
Comportarea materiaklor lil f1uaj se sftfdia/!' pe bnă experimentală, prin
îllCi'rearea de durată a Tlluilor epl'clvete din acelaşI lllaterialla diferite tempera­
de ddormare Gm , în fuucţi:: de a pentru diferite temperaturi I (fig. 4.6). Alegin­
dll-se o anumită viteză dp deformare, rault·-! iJ"dmisioi! în funcţie de temperatură.
Asemenea curbe se dau în cataloagde de materill,'.
unitar admisibil În funcţie de coefkientlll sintetic Pp=T·(C+log T), În care
Teste temprratura a b,ollltă ; " - timp:ll in ore şi C un coeiIcient cu valoare
10 ... 30.
77
 - se vor evita variaţiile bruşte de temperatură, care fac să crape strat u 1
i m ic -' de oxid din cauza diferenţei de dilataţie faţă de oţel.
La 570°C, oxidul trece în monooxid FeO, denumit wustită. Aceasta are u
Y//l.......X..- 6
reţea cristaliufl imperfectă, cu goluri, permiţînd aifuziunea ~ltomilor de OXigen.
Astfel oxidarea continuă în profunzime, ajungînd la distrugerea piesei; este
fenomenul de arderI' a oţelului. Pentru a împiedica arderea, la temperaturi peste

~
570 DC oţelul trebu ie puternic alia t cu elemente care formează ele oxizi cu reţea
densă, stabilă peste 570 °e; astfel sînt cromul (oxid Cr203), aluminiul (oxid
AI 2 0 a) şi siliciul (oxid SiD 2). Cea mai obişnuitii este alierea cu crom în propor­
ţie peste 12%, procentajul crescînd cu temperatura. Aluminiul protejează bine,
(J dar face oţelul casant la proporţia peste 5%. Siliciul măreşte duritatea, pre!u­
,
'_.l'"
20 IN crarC3 deveniud foarte dificilă.
7; 10 m 1

Fig. 4,5. Relaxarea. Figf. 4.6. Diagrama vitezei de deformare in

funcţie de a pentru diferite temperaturi.
La suprafeţele expuse gazelor de ardere, de exempll' la ţevile supra incălzitoru­
lui sau ia paletele turbinelor cu gaze, in cazul utilizării p[lcurii cu vanadiu .)1
t5a~10-7N/m2 sulf, apare fenomenul de coroziune vanadică. La ardere, vanadiul se combin[l
o AIO-7N/m Z cu oxigenul, formînd pentaoxidul de vanadiu V 20 5 . La 675 DC, V 2 0 5 se topeşte,
201 ~ împrăştiindu-se ca o peliculă pe suprafaţa pieselor. V 20 5 este un solvent foarte
puternic, dizolvînd stratul de oxid protector (Cr203 etc.). Astfel suprafaţa oţelu­
151 ~
lui rumine neprotejatil, favorizînd atacul altor substanţe: sulful atacă nichelul,
sodiul atacă cromul, o'(igenul fiernl etc. De aceca, la cazanele cu păcură se li'ui­
tează în prezent temperatura aburului la 5riO DC. La turbinel~' cu gaze se folost'şte
10 If------+-­
păcură tratată: spălată cu apă şi aditivată cu magneziu.
La oprirea turhiueior cu abur, aburul rămas se condellSea7.ă. PătrllTlzind
5, I P"'......- I......~~ -i aer se creează un mediu umed care produce ruginirea pieselor. Coroziunea este
18. 20 22 3 24 ~ -~, fOaJ te intensă la turbinele care lucrează în medii agresive: zonă marină, indus­
1.00 600 800 t'C PŢ'IO- =7-(175 ./ogrSJ triI:' chimică, zone climatice foarte umede. De aceed, piesrle subţiri ale turbinei­
Fig. 4.7. Var,iaţia efortului unitar admisibil in Fig. 4.8. Curba de bază Larson-Miler.
'i
11
palete, pereţii dintre ajutaje, inelele de labirinţi - se execută din materiale
incorodabile, obişnuit oţel cu 13% Cr.
funcţie de temperlflură. ,~
Îl, La turbinele din centrale nucleare, sub acţil1nea radiaţiilor se produce o
disociere parţială a apei, astfel că aburul conţine si urme de oxigen în stare na­
Experimental s-a constatat variaţia liniarii a lui aa=f (P T ), dacă se foloseşte ,1 tivă. Condensul provenit din acest abur şi care se depune în special pe suprafeţele
scarii logaritmică pentru a. şi scară proporţionairl pentru PT · orizontale, este foarte corosiv (coroziune peliculară). De aceea suprafeţele
Practic se consideră lIn coeficient de ~iguranţă faţă de valorile rezultate din ,II orizontale trebuie placate cu oţel incorodabil.
diagramele de comportare a materialului. Astfel pentru instalaţiile cu abur la
care se admite ourata de viaţă 100000 ore, se va efectua calcnlul cu cra mai mică
din următoart'le trt'i valori:
il 4.1.3. Clase de oţeluri pentru temperaturi ridieate. Fenomenele de fluaj şi

ardere, care apar peste anumite temperaturi, au condus la IIiai multe clase de

nţeluri în funcţie de temperatură şi anume:

°0,2 ; 0]}1oo 000 Gr/loo 000 sub 450 D C, nefiind nici fluaj, nici ardere, se folosesc oţeluri nealiate sau

--c-- -c-­ slab aliate cu Cr, Mn, Ni, alierea avînd rolul de ameliorare a proprietăţilor

~ 2 3
meC8uice ;

unde CI =C3 =2 şi C2 =1,3 pentrn întindere; C1 =C 3 =1,25 şi C2=0,9 pentru -- Între 450 ... 570 cC, apare fluajul, dar nu şi arderea. Prntru a atenua
compresiune ; '" =0,75 al nU adere' f1uajul se foloseşte alierea cu 0,4 ... 0,8% Mo;
4.1.2. Arderea oţelului. Fenomene de eoroziune. In prezenţa aerului şi a - Între 570 ... 600 °C, fluajul poate fi încă atcnuat cu Mo, dar apare şi ar­
vaporilor de apă şi la temperaturi peste 250 cC, pieselr de oţel se acopăr cu un derea, ceea ce necesită alierea cu peste 12% Cr. Este clasa oţplurilor feritice bo­
strat de oxid. La temperaturi sub ;,70 cC, stratul de oxid este format din Fe203 gat aliate sau super aliate: ~ 12% Cl'; 0,4 ... 0,8o/r, Mo, eventual mici proporţii
sau Fe304' Aceşti oxizi au o reţea cristalină densă, continuă, împiedicînd difu­ de Ni, V;
ziunea atomilor de oxigen sau de fier. Deci stratul de oxid are un rol protector, - Între 600 ... 700 cC, fluajul nu poate fi atenuat decît prin trecerenla struc­
tura austenitică. Austenita este soluţie solidă de Fe 'f şi carbon dizolvat. Pentru
împiedicînd oxidarea ulLerioară a oţelului. De aceea trebuie să se ia măsuri de a menţine starea de Fel' la rece, oţelul trebuie a liat cu minimum 8?1r, Ni ; pentrIl
protejare a stratului de oxid: protecţia contra arderii, oţelul trebuie S3 conţină minimum 12% (1', deci pro­
- la revizii nu ~e va curăţi stratul de oXld, chiar dacă nu-i prea estetic; centajul minim de aliere este 8% Ni, 12~o Cr, crescmd cu temperatura. Dar

7tt 79
 carbonul din soluţie arc trndinţa dc a se combina cu cromul formind carbura
de crom care dă fragilitate oţelului; este fenomenul de coroziune intercrista­
lină. De aceea conţinutul de carbon al oţelurilor austenitice trebuie să fie foarte
mic (sub 0,2(~;;) şi se introduc în oţel elemente stabilizatoare (titan, niobiu sau
bor), adică elemente care au mai mare afinitate pentru carbon decît cromul.
Oţelurile austenitice sînt de 4 ... 5 ori mai scumpe din cauza marelui procentaj
de aliere. Piesele turnate adesea crapă la rece, iar prelucrarea este dificilă, căci
uzează sculele si nu se pot t§.w cu flac{lră oxiaeetilelllcii. Astfel preţul pieselor
finite din oţei <lusienitic este de 15 .. ,20 ori mai mare, ceea ce face să se evite
folosirea oţplului austenitic la instaiaţiile cu abur;
- pe8te 700 e e (domeniul Lurbinelor cu gaze) nu SI;; m&i pot folosi oţeluli,
ei aHaje pe alte baze ca : aliaje de nichp\ ; aliajc de cobalt·siliciu ; pulberi sinLe­
rizate; molibden.
prin două axe care se intersectează în O : o axă orizontală A B şi o axă verticală
CD. Fiecare axă se determină prin cîte două pene fixate în carcasă şi intrind
în locaşuri din diafragmă. JOCUi later"l din locaş este foarte mic (sut imi de mm)
pentru a fixa axa respectivă; jocul radial de la fundul locaşului este de ciţiva
milimetri, pentru a permite dilataţia. Aceeaşi metodă de t:elltrare prin patru
pene se întîlneşte la legătura dintre cutia lagărului şi carcasă, dintre agregat şi
placa de bazii etc.
Pentru a permite libera dilatare a arborilor, se prevede un singur lagăr
axial (fig. 4.11). Tamburul cazanului se ~pri.iină pe role ; condensatorul se spri­
Jină pe role sau pe resoartc, pentru a permite dilatarea.
+
~

La instalaţiile cu abur, limitativ pentru mărirea temperaturii este supra­ ~ . [~. Sens dilatare '

încălzitorul. Pentru a trece căldura de la gazele de ardere la a bul', temperatura

Fig. 4.11. Arborele se fixează ' . _ =--.7 /
intr-un singur lagăr axial.
peretelui ţevii trebuie să fie cu circa 30 grade mai mare' decît temperatura aburu·
lui (fig. 4.9). Aceasta limitează temperatura aburului în funcţie de clasa de " ~ Î[ ,
oţeluri folo~ite, deosebind două tendinţe:
- se evită oţf~lurile austenitice, deci !metal:O;; 600 ec. Rezultă t'azaTl:O;; 600 -. :10 =
=570 ce, respectiv !'urbind =G70 -5 =,56S ce ; In cazul conductelor apar de obicei două legături obligate, la contactul cu
se evită oţelurile sl'peraliate, deci tme<at:O;; 570 °C. Rezultă !cazan:O;; 570 - 30 = recipientele sau maşinile respective. Pent ru a permite dilatarea, se intercalează
=510 ec, respectiv t'.rbină =535 ce. pe conductă elemente elastice, denumite compellsatoare de dilataţii. Astfel
~illt (fig. 4.12) : a. - lirele de dilataţie, adică curbe în U sal, Q care preiau dila­
taţia prin încovoiere. Acelaşi rol îl au compensările naturale prin coturi sa u curbe
4.2. ASIGURAREA L1BERTAŢII DE DILATARE [ezultate din traseul conduetei; b - compensatoarele burduf (lenticulare),

Temperatura ridicată şi dimensiunile lJueori foarte mari ale instalaţillor

termice conduc la dilataţie apreciabiiii, fiind necesarii asigurarea libertăţii de
dilatare. In acest scop piesei!' trebu il' fixate într-ll n singur punct, în rest lăsîn­

~fi
du-se jocuri. Punctul fix S~ alege prin comiderente fnncţio'1ale'. Se va examina
spre exemplificare cazul diafragmei de la turbin5.
Fiind complet îu iibur, diafragma se încă1zeştl' mai repc'd p şi mai tare decît
carcasa. D" aceea cliafragll1a trebuie montată Cli joc în şanţll1 din carcasu. Priu
-1
orificiul central al diafragmei trece arborele, prevăzîndu-se labirinţi ele etanşare
a b c
carr an jo~ foarte lHic (sub 0,5 m:n). Este deci necesar ca diafragma să fie centmtă
[aţel de ~rhon\ (!eci plllldul fix. O al diafragmei să fie centrul orificiului care
fig. 4.12. Compensatoare de dilatalie.
trebuie sa coincielil Cll axul arborelui (lig.1.lO) .\cest punct fictiv se detf'rmin;l
constînd dintr-o piesă t:U pereteie ondulat ca o armonid ; c - compeusatoarele
cu presgarnitU"ă la care capătul unui trouson de conductă intră în cap:itul l:irgit
al celuila It tronsoll, etal1şnrea făcîndu-se cu o garnitură.
I

I
4.3. SOLICITĂRI TERMICE
i:
~
rgaze I I

::
ti.,.: ••

, I
Solicitările termice sînt solicit5rile suplimentare care apar în piese datorită
îrnpiedicării dilatării şi în particular (btorită încălzirii neuniforme. Intr-adevar,
rme~al.
h:-...s.I.­
I
I

i
I
I
,
,

;_~

I
I
I
'abur
la încălzirea ne uniformă, fibrelp piesei tind s5 se ctilate diferit; dar fiind organic
legate, dilataţia este împiedicatii, producîndu-3e un efort suplimentar. Se vor
considera două cazuri care SP dau mai jos.
Conductă sau reciplen! lllcălzit în interior (fig. 4.13). In exterior este aerul
Fig. 4.9. Variaţia temperalurii la Fig. 4.10. Determinarea punctului fix atmosferic, sensibil mai rece. Fibrele din interior tinol să Sl' dilate mai mult ca
ţeava de supraincălzitor. la diafragmă. cele din exterior, deci apare o apăsare termică care se suprapune peste presiunea

80 fi - Maşini mecanoenergetlce 81
 (J
,---l------­
I
I
I I
I I

:$'
"ig. ".13. Incălzirea neuniformă Fig. 4.14. Variaţia efortului unitar in
funcţie de grosimea peretelui.
Fig. 4.15. Curbele
izoterme in regiu­
nea f1anşei.

Fig. 4.16. Variaţia temperaturii in

disc.

a peretelui conductei.
nele de îmbinare rămîn in urmă cu încălzirea şi apar tensiuni suplimentare
fluidului. Se V3 examina influenţa grosimii peretelui il asupra solicitărilor ca re le pot rupe.
Discul de lurhină (fig. 4.16). Prin paletajul de hl periferia discului cnrge
(fig. 4.14) : fluidul de lucru cu trmperatura ridicaU\. La centru este arborele, sensibil mai
după formula tuburilor cu pereţi subţiri, efortul unitar datorită presiunii
rece, căci capetele lui se află În lagărele răciLr cu ulei. Astfd temperatura scade
este: aproximativ paraboIic de la exterior spre centru. Fibrele din exterior tind
pd, (4.1 ) să se dilate mai mult, deci apare o tell~iune Lermică care. se suprapune peste
u P =26
Întinderea produsă de forţa cenlrifugă.
deci variază iperboli<' cu grosimea perrtelui : •
- solicitaren termică: • •
Neuniformităţile de Încălzire pot produce şi deformarea pieselor mai puţin
u,=E·rx· ~
A
(4.2)
rigide. Astfel, la oprirea turbh.ei, gazele calde se adună în partea de sus. Fibrele
de sus ale arborelui şi carcasei se dilată mai
În care rx rste coeficientul de dilataţie liniară. In cazul regimului permanent mult, ap~l1' ind o Încovoiere a rotorului şi +41
şi aproxillJ Înd cu peretrJe plan, fluxul termic este: eventual a carcasei în sus. Pentru a evita a­ _---L-- _
Il A A a.
q= 6" ·ul- tJ.f= -:;:q-'" U,= 2 ' -:;:qil,
E a. (4.3)
cest fenomen, după oprire rotond esle Învîr­
tit În continuarp cu aiutorul virorului, dro- (--(- +41 J1
sebind: • \
, ' +41 1:
(leei. U I creşte \Jlliar cu grosimrn peretrlui. - Învîrtire Irntă (cneva rot/min), care
Efortul unitar total O'Qlu/=Up+O, prezint ii un ptnct'de n1inim, deci rxist5 conduce la răcirea uniformă a rotorului, dar
o grosIme optimă ::1 prretelui. nu Împiedică Încovoierea carcasei;
, JI
Se mai remarcă din relaţia (4.3) că: - Învîrtire rapidă (40 rot/min), car; Îm­ \ I
- solicitarea termică depillde de material, cre~cind cu raportul T.-. Oţe- piedică acumularea gazelor calde sus prin \~- ---------!,.
efectu~ ~e .ve?tiIaţi~ al paletaj~lui; astfel Fig. 4.17. Neuniformităţi de incălzire
lurile austenitire au llll raport T.- de 3 .. .4 ori mai mare decît oţ'C'iurile feri­ se eVIta ŞI llIrOVoIcrea carcasel. Ia oprire şi deformaţia produsă.
tice, drei sînt prrdispllse la soJiciUiri trrmice ;
-- solicitarea tcnnicr; ~e reduce prin n,iqoraren fluxului termic q cu aju­
torul izolaţiei termice; de aecea pste obligatorie izolare:J tel mică a părţilor
calde ale imtaJa1iei, chiar plltru prde de scurtă durată. 5. INSTALATII DE TURBINE CU ABUR
La porniri şi uc~tlri 1lu~te dr sareiri'i, propagarra fluxului termic de la
interior spre' c.;iericr Dccc~itţ, r:n tirr,p, cefa ce face S8 se accentUEze difercnţa
dr terr:pratUJă şi c'cci solieiHliJe tflll,ice. ]ner~ia lcImică crrşte cu grosimea 5.1. CICLUL TEORETIC Al INSTALAŢIE! CU ABUR
ptlclflt:i; CI' aeu" Il aşi1jif' e'c~.tinate Jfgjn~ului de vîrf trehuie să aibă pereţi
suLţiJi, lua e(' in'lLl e rti]izaJf,l r);<i pIEEiuni n~:1i cchurîte a f1uidului. Flan­ Centralele termice dr forţă, echipate cu turbine, au ca ciclu de referinţă
şelt' Le 18 r~rrrl re ifFHlie " (rJ(',~c: (fi!'. 4.Hi) au ineIţie termică mai mare ciclul teoretic Rankine·Hirn format din două izobare ~i două adiabate, ipo­
decîl J(Etrd I eJ(j<iri, c~uj J:\(ri21:2ii ~(;]i<j1frjle termice; de asemeni buloa- tetic neavînd pierderi disipative. Ciclul ml'nţionat este de fapt un dclu de reCe­

82 83

riuţă cu care se compară ciclurile reale ne fUllcţionare ce sint afectate de pier­
neri. Schema instalaţiei de turbine cu abur care funcţionează rlupă un ciclu
Rankine-Hirn se prezintă în figura 5.1.
Apa este inlrodusă in cazanul de abur cu pompa ce ridicii prt'!>iunea de la
valoarea Pc> proprie condensatorului, la Po corespunzătoare car-anului (starea l).
{n cazan apa este încălzită pînă la atingerea temperaturii de fierbere corespun­
zătoare presiunii Po ~i apoi vaporizată obţinîndu-se vapori saturaţi uscaţi
(starea 3), vapori care se usucă şi se supra încălzesc (starea 4). Aburul se des­
tinde în continuare în turbină de la presiunea Po la presiunea Pc, proprie con­
densatorului (starea 5). Tn coudensator aburul este transformat în condens
fiind apoi preluat de pompa de alimentare a cazanului (starea 6). Transformă­
Obişnuit, lucrul mecanic consumat de pompe este inclus in consumul ser­
viciilor auxiliare ale centralei. Consider1ndu-se numai lucrul mecanic produs
de turbinii, se defineşte randamentul termic al turbinei:
'YJt=..!:... ~ i,-i.
qu ',-11' \5.2)
t<nergiile schimbate suh formă de ciildură sau lucru mecanic in diferitele
faze ale ciclului Rankine-Hirn fiind egale cu variaţia entalpiei mediului de
lucru, se pot determinn cu ajutorul diagramei i-s, ca segmente verticale (fig. 5.3).
5.2. METODE DE AMELIORARE

riie sus menţionate se reprezintă în diagrama Ţ-s (fig. 5.2), ciclul Raukine­ A RANDAMENTULUI TERMIC TEORETIC

Hirn fiind format din duuă izobare l - 2- 3- - 4 respectiv 5- 6 şi două adia­

Randamentnl termic al ciclului poate fi exprimat intuitiv cu ajutorul tem­
peraturilor medii T m ale evoluţiilor de primire şi eedare a căldurii. De exemplu,
q34
4
/[
r----­ "
I It
~
145 qll.

~-7
;;pt
6­
q
Il b v __
qS6

Fig. 5.1. Schema inslalaliei de Fig. 5.2. Ciclul Rankine-Hirn in 5

s, 5; b
turbină cu abur: diagrama T-s. Fig. 5.3. Ciclul Rankine·Hirn in dia­ Fig. 5.4. Determinarea temperaturil
a - cazan; b - supraincălzitor ; grama ;-s. medii superioare.
- turbină; d - condensator ;
e - pompă.
pentnl evoluţia de primire a cfddurii (fig. 5.4) temperatura medie superioară T mI
rezultă din relaţia:
bate 4- 5 respectiv 6 - l. Suprafaţa a 1234b reprezintă căldura transmisă ape
şi aburului din cazan şi supraincălzitor pentru transformarea apei reci in abur 1]14=1 4 --11 = T m' (S2-S1)'
supra încălzit, fiind in acelaşi timp căldura introdusă în ciclu. Suprafaţa (/65b
reprezintă căldma evacuat:'. din ciclu cu ajutorul apei de răc!re ce ~irculă prin Analog, temperatura medie infenoară T mi:
condensator. Suprafaţa ÎnchIsă de ciclu, ca diferenţă clintre ciildura cedată I qll=Î 5 - i 1 =T mi (S2- S I)'
mediului dt' lucru şi căldura c'vacuată. reprezintă lucrul mecauic prOd!lS pe
ciclu. Expresia randamelltului termic devint':
Este de menţionat că În domeniul lichidului izobarele se confundă practic
cu curba limitfl, prin urmare şi punctele 1,6 se confundă, în cOlltimLare neHlai­ Tl,=l- ~ =1- Tm,(s",-sj) =1- T m•• (3.3)
fiind reprezentate <epara.t. q14 T m. (S,-Sl) T m.

Energia sehimbalii sub for:n:\ dE' căldură sau Incru mecanic de·a lungul
transformărilor simple ale ciclului Ibnkiue-Hirn poate fi calculată uşor avînd
în vedere că la transformarea adiabaticil energia se schimbă numai sub formă
de lucru mecanic, fiind egal:l cu variaţia ent3lpiilol' mediului de lucru. iar in
timpul lransform[lrii i'l.obart' se schImbă doar energIa sub formă de căldur["
egală de asemenea cu variaţia entalpiei mediului de lucru. Astfel vom avea:
pentru pompa de ali!llentare: 1'01 =i o - il; pentru cnan: 1J14=i 4 - il ; pentru
larbină : l'45~i4 - i5 ; pentru conr1ensator: !J56=,i o - i5.
Lucrul mecanic produs pe ciclu va fi :
1=l'45+ // 01 =1]14 +1]56 =i 4- i5+1 0- ;1'
Din relaţ.ia (5.3) rezultă c5 J1entrn:..~mbunătăţirea randalliclltului se pot
Iolesi dour! grupe de metode:
- Metode urmărind ridicarea temperaturii medii superioare: mărirea pre­
siunii aburului, mărirea temperaturii de supra încălzire, supraincălzirea repe­
tată, preincălzlrea apei de alimentart', cicluri binare.
- Metode urmărind coborîrea temperaturii medii inferioare: coborirea
presiunii finale prin copdensaţie. Este de remarcat că la ciclul cu abur, cedare::!
căldurii reziduaie făcîndu-se într-uu prcces de condensare, T mi este chiar tem­
peratura minimă a procesului. Aceasta permite obţinE'r(':;l, unui raHdamellt
termic ridicat, chiar in cO'1diţiile unor temperaturi superioare relativ mici.
(5.1)

84 85
 Mărirea presiunii abllruilli saturat. Prirl mărirea presiunii temperatura de ratnri se limitează la 535°C pentru evitarea utilizării oţelurilor înalt aliate
saturaţie t. creşte eontinu u (fig. 5.5). feritice sau eventual la temperatura de 5G5°C, peste această "aloare fiind
Temperatura medie supenoară ims creşte m3i Încet decît t, din cauza pon­ necesară utilizarea oţelurilor austenice, deosebit de scumpe.
derii din ce în ce mai mari a perioadei de Încălzire a lichidului. Pentru ciclul Avînd în vedere că mărirea presiunii şi a temperaturii to a aburului supra­
Etră. supraÎucălzire i m • creşte rapid cu presiunea pînă la 3,5 - 4,0 MPa, din ce Încălzit au efecte contrarii asupra titlului final al agentulni termic, trebuie
în ce maileut pînă la circa 15MPaşi scaele În apropiereapunctui critic. La eorE.lată creşterea presiunii cu creşterea temperatnrii pentru obţinerea titlului
creşterea presiunii curba de destindere se deplasează la stînga, deci titlul final fina I dorit.
al aburului x scade (fig. 5.6). In figura 5.9 se prezintă valorile temperaturii minime de supra încălzire
T
funcţie de presiune, pentru diferite valori ale presiunii finale (Ia condensator) Pc'
Se constată ci'.. în condiţiile unui randament ridicat, J:initarea telUperaturii
la 535 ... 5/15 °C duce la limitarea presiunii la 11-14 MPa, funcţie de pre­
.,;c 'l"'l"">
.;' ~

siunea finală.
IS
SlIpraîncălzirea repetaiă. în cazul snpra incălzirii repetate (intermediară)
după destinderea parţială DE din turbină (fig. 5.10) ab'.lrul este trecut printr-un
supraîncălzitor intermediar EF şi apoi se destinele în continuare în turbină FC.
lms
o
toC
T
t K
aAF
h -­

2 , 6 8 10 12 " 16 18 20 22 Po,MPa S
F'g. 5.5. Variaţia temperaturii medii superioare Fig. 5.6. Deplasarea destinderii spre
~i a temperaturii de saturaţie in funcţie de stinga la creşterea presiunii.
presiune pentru t =15°C. f.1.
;"
t'
ii
CiClUl cu abar saturelt cste propriII instalaţiilor nudeare, la care din consi­ "
(lerente funcţionale este limitată temperatura abllrului; presiunea nu ([epă­ t 5
Şi:'şte- 8 MPa. Deoarece umiditatea finală 3 agentulni de lucru devine exagerat :;!f 5 10 15 20 25 ]O F6 ,HPa a
~'
de mare sint necesare IIlăwr~ speciale pentru reţinerea picăturilor de apă chiar 1­ Fig. 5.9. Temperatura minimă de suprain- Fig. 5.10. Instalaţie şi ciclu cu supraincălzire
în timpul prelucrării acestuia în maşină. .ii călzire in funcţie de presiune. intermediarră.
Sllpraînci'ilzirea aburului. Pnn supra încălzire, temperatur3 medie supe­
1l'!'"
~ La instalaţiile Cl1 parametri supracritici se folosesc frecver,t două supraîncăI­
rioară creşte aproximativ liniar cu temperatura de supra incălzire i o· tn figura 5.7 *
,j'
ziri interiIlediare. Supra Încălzirea repetată pre:dntă următoarele avantaje:
s-au reprezentat curbele i ms f (PJÎ pentru diferite temperaturi {o, unde po este t
.7·.
~ Creşte temp~ratura medie superioară a procesului, eleoarC'ce tempera­
presiunea aburlllui. Valoarea presiUiJii optime la care se ating valori maxime j tura medie a supraîncăIlirii EF este fIlai ridicată decît cea a procesului ABCD
pentru t('mperatm:1 medie superioară {m .• , creşte foarte rapid cu t, (curba cu d;n cazan; majorarea randamentului, obţinută pe această cale este însă micel
linie întreruptă). Pentru i c >:100 ac presiunea optimă aepăşeşte domeniul şi a Ilume 1 .. A %. Pentru a obţine creşterea maximă de temperatu:'l\ ar fi
practic utilizat (30 l\1Pa). necesar ca TE=T ms, aceasta conducind însCI ia o prcsiun~ în supraîncCIlz:­
Cre:;;t'orea temperaturii {o coudnce la dr-plasarea curbei dE' destindere spre torul intermediar exagerat de mare, ridicînd apreciabii preţnl insta.laţit'i.
dreapta, cu majof8r,~a aşa dllr a titlului final (fig. 5.8). Valorile acestei terupe­ -- Crt'şte titlul finCiI al aburului, fiind posibilă utilizarea uuor pre~iuni Po
35 I
foarte mari, fără o temperatură to exagcrată ; aceasta conduce la un spor sen­
to" 700 °C T~.' sibil al randamentului teoretic. Scăderea umidităţii conduce la creşterea ran­
600 ~

300 da:lJi'ntului intern al turbinei cu 8- 12% faţă de insta13ţia fără supraincăI­

250
~ ~ - ~O!,

--.Q.. zirccl repetată.

I~
~
fjOOO[ Abur satv~1f - Creştt' aria ciclului, deci lucrul mecanic (Ielvoltat de un kg de abur,
200
i motiv pentru care supraîucălzirea intermedhrii este rec0m:ll1d1bilft p~ntru
150
r putl'l'i ale tmbinei de peste 100 MW.
Pccsillnea la intrarea în supraincălzitorul intermediar se recomandă a fi
100 ta =20 o[

50
.- ­ Pn =(0,2 ... 0,3) Po. Pentru un eventual al doilea 3npra incălzitor se ia PtZ =
I t ...
=(0,2 ... 0,3) Pil etc. Temperatura de supraincălzire nu va depăşi 5G5 °C pen­
10 15 20 25 3'O Po,f1Po • s tm a nu fi necesară folosirea oţ~lurilor austenice. La insta laţiile de puteri
Fig. 5.7. Creşterea temperaturii meeW superioare Fig. 5.8. Deplasarea destin­ foarte mari apare te4dinţa ca temperatura aburului viu să fie maî mică
cu presiunea şi temperatura de supraincăI~re. derii spre drea~taJ prin deCÎt cea proprie supra Încălzirii intermediare (de e,{cmplu, 53:J/55J/5l35°C)
creşterea temperatllrii de
supraincălzire.
pentru reduce-rea solicitărilor în domeniul presiunilor foarte mari.

87
86
 PreÎncăI:irea apei rie alimPll!oTe.
o
Prin introducerea apei preincălzite in
caza n (pet. A " fig. 5.11) temperatura
E meci ie superioari\ a agentului termic
,J;~LlI din cazan creşte, iar necesarul de
101 G~"lE' combustibil scade. În acest scop se
foloseşte aşa zisa preîncălzire rege­
nerativă, adică este utilizată căldura
~
J~""'_"'~_ Ib)l~:;,
rezidual{l a aburulul deja destins par­
qp
ţial în Lurhinii . .<\burul de la priza
Fig. 5.11. Inslalalie şi ciclu cu o priză rege­
neralivă. nereglată (caracterizată prin acrea
că la rcgimld variabil presiuIIea abu­
rului la priză se modifici'! caracteristic regimului momentan al maşinii), este
trimis lil preîncălzitorul [, unce crdea:>:)i căldura Qp; condensatul astfel re­
zultat se reintroduce în circuitul principal. Dacă se neglijează pierdcril e
sddmbătoru Ju i de căldură va rezulta:
'll'=aria a AA'a'=aria fFFe.
Utilizarea rreînră1zirii
r('generati' e aduce eu sine llnnătoarele efecte.
SI' micşorează căldura necesară in cazan CI1 qp şi deci sr reduce eonsulllul de
combustibil; se reduce lucrul mecanic produs cu ~l=aria GFEE'. (Randamen­
tul termic al ciclului este în acest context:
1]. = l-M coo i. 1-Mll ,
ql-q, qt 1-q,/qt
La creşterea
temprraturii ele preincălziTe crrşte atit qp cît şî M. La mărirea
exagerată a temperaturîi de preîncălzire, pierdl'Tea relativă de lucru mecanic
~Ijl cre~te mai repede decît q1Jjql şi randamcntld începe să sc~dă. Curba <1('
variaţie a randamentului cu temperatura de preîncălzire prezintă un maximum
carc corespllndr temperaturii optimr. Pentru mărirea efic2cităţii preîncalzirii
trebuie ndcşorată pierderea de lucru mecanic prin folosirea preîllcălzirii in
trepte, cu abur de pre,<iune din ce in ce mai mare. In prezeut este. limitat
numărul de prîze la maximum 8, temperatura de preîncălzire :J!egîndu-se
după relaţia:
'a=(0,65., .0,75) t,o
unde 1,,0 este temperatura de satnraţie la presiJ.llea Po.
Nurnăru.1 prizelor este dependent de temperatura de lircînciilzire canform
datelor de mai jos:
ta ['C] 100-110 I 120-140 r 140-160 I 170-190 190 -220
N\1m:lr de prize 2 3 4 5
[rldrl1 a ctjJl,e rr;,jn[ri ccmi,jfl1te de Ic,l1d~rr.cnt H' recomandi\ Clq:teri
egale alr tfn'puaturii arei la fiecare treaptă de pelndîlzirc, rezultînd ce aici
terrprratura ce wturaţir a ::ohiruJuj la prizele re~I'(etiye şi ca atare presiunea
pri7CJcr. E~le Tccuar ;{i ;e ţin:, ;carra in unele oijuaţii şi (le faptul că prcsiu­
nile la prizi' pot fi impusr aşa CLUl este caLul termoficării industriale sau a
alimentării dtgazoarr]or.
Cicluri binare. Ciclut cu abur are un domeniu de temperaturi limitat.
Mărirea tempcraturii mec~ii superioare este limitată de temperaturile de fier­
bere rdativ scăzute precum şi ele proprietăţi/e rr.ateriale!or utilizate. Cre5trrea
graduhli de prelucrabiJit:lt~ a aburului prin turbi~ă se poate asigura şi prin
reducerea presiunii de eyanwre a agent LI lu i din maşinii. Presiunea de <'vacuare
prea scăzuti\ c0ndllce însă la volume opeci!'ice ale aburului exagerat de Etari
şi dr aci la necrsitatra unor ra1etC' c:drrm c)r l11ngi. Evitarea acestui neajuns
poale fi asirnratfl corr:biu1nd ciell'l cu "hur cu ciclul unor fluide mai adrevate
pentru zonele extreme, aiungîndu-se la cicluri Cl1 oouii t1ui<le de lucrn, dennmite
cicluri binarl'. Astfel S-G r"alizat cicltl! abllr - gaz pl'ntru partea caldă ~i ciclul
abur-agent frigorifie (freon , CO z, ~O~ etc.) pentru partea rere.
Condensafia. Condensatorul are rolul dr a micşora presiunea de evacuare
din turbin1i, prin aceasta majorîndll se lucrul mecanic c1r drslindere şi r;Jll­
damentul.
CondensatoruJ estr un recipient închis, bine etanşat şi răcit continuu cu
apă sau mai rar cu aer. Avind accrs in spaţiul rrce, aburul se cono.ensează,
micşorîndu-şi foarte mult vohlmul specific Cl'ea ce drterrnină scăderea pre­
sil,nii sub presiunea atmosfcric1i. în spaţiul condensatorului se află vapori în
stllfe de saturaţie la tcreperatura respectivă şi presiunea p, precum şi aer care
p[, trunde prin neet~lDşeitr,ţi sau este adus cu apa de adaos, avind presiunea Pa'
Conform legIi lui Dalton, presiunea din condrnsator va f' Pc =p, Pa' Pentru +
micşorarea prrsiunii din cOI'densator trebuie reduse cclr două presiuni par­
(5.4)
tiale crea cr ilPptme buna ri'cÎIe a condclloatorului şi l'xtragtrea continuă a
anului cu o r:ompă de aer (vid) fren'e11t rralizată sllb fornla unei instalaţii
cle (jertari. 1n cOlltrxt presiunea de la eondensator va fi neTllij locit determinată
ele trmprratura ar:ci de r~cir(', in clrrr.at antic prcs;unra fiind rn&i redusă decît
în climat tropical.
După m(;dul de trrCfrr a căldurii opre fluidul de răcire se deosebesc conrlen­
satOaTr vr anleshc şi cOI'c1rfJoatoare de ~uprafaţii (fig. ;1.12), acestea din urmă
fiino fncw nt nt ilizatc. Ap:1 de răcire a ronclrusatoruJlli poate fi vehiculatll
(n circuit dc~chis, rîr'el fste rrrluaUi din rîuri, Incuri sau mare sau in
circuit 1nrhis cînd accl'aşi apă, dupii înciilzirc în condensator este răcită in
baz jllP fa Il lllTnlil j ele J t ciI e. Ori de cîte eri <ste posinil se prrfel'ă răcirea COIl­
drn~'atcrului în CilCl;it dfocbi~: c'ae5 clebihd elI' apă este insufiCIent se practică
(G.:J)
răcirea în circuit mixt Cîlle! o rarte din apă se rt'cilculă şi se roeeşte în turnuri
de rDeire sau bazine.
In figura 5.13 se [TczintiJ ,"~riaţia mndamentului termic h:llcţie OI' pre­
sil1nea de nacuare putTH oiferiţj plDlTIetri (li aburului, rezultînd în cazul
utiliz;'rii ecndematorului lln ,[0r de 13 •.. 16110 pentru randamentul termic
hţă (1(' imtahţji)e Cl! cyaCl1arr liberă (n atmcsfere.
\ ... ""
I no-no
5,3. UTILIZAREA CĂLDURU REZIDUALE
6-8
EccEcmiritatc:J cirllllui trlmic pra.te fi radical majorată prin utilizarea
căldurii ftzidm:Je în sccpl'ri df' încălzire. Lina rea comhinată de energie ekc­
triei;. şi tălcură ~'e m:n'qte lomoficare. în cazll1 utilizi.'irii căJc1urii conţinute
în ;ll..:urul prf1uCl~t Frţial U'll total prin lurbinii în prc<:csul tehnologic se
\Orbeşle de !ermOrifG/I: ir:driS/liclă, i;1r ('"l'ă al'l'aoH\ căldură se rO~(1seşte la îndl­
7;[e2 imohileler lamar/care urlană.

88 89
 ,. Abu r - utilizări speciale ale iurbinei exprimate prin litere, de exemplu:

~
'U

~
-'APd
caldo
0.'5 S -- antrenare de suflantă; TA - turbină pentru zonă tropicală uscată;
TH -- turbină pentru zonă tropieală urne dă; THA - turbină pentrll orice
0.' zonă tropicală.

~
_Apă
r~ce
0,35 - Numărul serici de fabricaţie în caZ111 unor serii modificate.
'3 u:mdensot
0,3 Pentru exemplificare, turbina DSL- SO este o turbină alimentată cu abur
de 12,7 MPa, 565°C CII dOU1"1 prize reglate b 1,3 MPa şi 0,12 MPa, puterea
o b 0,15
50 M\V.
Fig. 5.12. Regimul de temperaturi 0,1
la condensatorul de suprafaţă.
0,15

0,1

g § ~ g go ~ C? ~ :g ~ 5?~ ~ 6. TURBINE CU ABUR

Fig. 5.13. Modificarea randamentului c::/ o' o~ o~ ti o' o~ 0- o~ O"tititi 0­
termic cu presiunea de evacuare. p,,:,MPa

6.1. CLASIFICAREA TURBINELOR

Pentru asigurarea livrării la o anumitrl temperaLură. abJ.rul trebuie extras
din turbină la o pre5iune relativ ridicată 1?i anume: pentru tl'rmoficare urbanii
la 0,05 ... 0,25 MPa. presIUnea crescînd cu cîl scade temperatura mediului
ambiant; pentru terrnofic.are mdustrial{\ o,~ ... 2 MPa, excepţional 8 MP~t,
funcţie de caracterul proceslllui tehnolr,gic.
Prin extragerea aburului înainte de destilldrrea sa iotal1\ priu turbinii,
lucrul mecanil: produs scade. Pentru a pune în evidenţă avantajele termoficărij
se consideră că instalaţia primeşte numai diferrnţa dintre căldură '11 ~i căldura
utilizată la incălzire, expresia randamentului devenind:
1,
(5.G)
YJt =- ql-qln-crlZ'&lrs
el putind atinge valori pîn5 la 75%.
Turbinele folosite pentru termoficare pot fi re,llizate ca turbine cu contra­
presiune, turbine cu prite regla bile pentru termoficarea indllslrială sau urbană
şi Cu prize pseudoreglabile ; acestea din urmă \l-aL! organe de reglarI" la turbin'i,
ci un ventil de reglarI" p~ conducta de priz:i.
5.4. NOTAR'EA SIMBOLICA A ŢU;~BINELOR
Turbina cu abur, motor termic rotativ ce utilizează ca fluid de lucru aburul,
prelucrează cantităţi aprecia bile de energie şi anume 1,25-1,65 MJ /kg.
Considerînd o cădere t"flllică uzua Iă de 1 250 kJ Ikg aceasta echivalează cu
1 250·102~,127 500 kgfrn/kg, adicil cu energia apei care ar cădea de la
127 GOO m.
Cele de Il1ai sus ialpull (ransfonnarea treptaU, :J energiei aburului, fracţio­
nÎndu-se destinderea pe mai Illll!te şimri d\~ ajut lj{' 'l:tcrnînd cu reţele de
pa lete mobile, w!uţie neeesară dar carc CO;11plică şi scurnpeşte turbina, deter­
lllinînd totodală şi realizarea ullui num:lr extrt'Dl de variat de tipuri de turbine.
Clasificarea turbiuelor poaL, ti filCllFI daD;-' c~'iterii funcţionale, f'riterii
privind domeniul şi modul de utilil:lr,', criterii con,lfllctive.
0.1.1. tlasifiearea tllI'hinclor după crit~rii fune(iollalc. După t'p,!ul În carI'
se transt'ormarea energelici1 tllrbinele .s:, impart îIi:
realizează
- turbine într-o singurii i reapt;! ~llnietaja t:'), cuprinz int! un şir de aju­
taje şi lIn şir de palete:
- turbine cu trepte de \"ite7ii (cuasieLa jate), la e:Jr~ rlestinderea are loc
inLr-un singur şir de ajutaje, dar e,lergid cin n tic:"1 mare nblinut5 de abur ~e
transforrnă treptat în IlICl'lL mecani~ in \lui multe şirnri dt' p:J1ete fixate pe
aceeaşi roată;

Pentru caracterizarea intuitivă a turbinelor se adoptă o notare simbolică - turbine cu trepte de presiune (1ll11lcietajale), la care aburul se de~tinde
c::-r<' diferă de la firmă In. fii mă. Notarea romînească este o notare literală şi treptat in mai multe şiruri de ajuiaje aiternind CII şiruri ele palete.
numerică, cuprinzînd: DupLi lr;cul unde se produce deslinderea, se deo,eb?sc :
- parametrii aburului de intrare indicaţi printr-o literă: A- 3.4 MPa, --- turbine cu ~cţiune, la care aburul ~e d,'stinde numai în ajutaje, iar in
435 ac; P - 6,3 MPa, 485 °C; C- 8,8 MPa, 535 °C ; D -12,7 MPa, 56:i DC ; paletc presiunea rămine constantă;
E-16,2 MPa, 535 ac; F -- 18,2 MPa, 535°e. - turbine cu reaeţiune, la care aburul se destinde atît în paletajul statorie,
- numărul de supraincălziri intermediare, notate cu cifre arabe i sau 2; cît şi în cel rotorir, aproll.if)lativ in mod egal;
-. tipul turbinei: C - condensaţie: K - contrapresiune; turbinele cu - iurbine combinate (cu acţiune şi reaeţiune), avînd in priina parte treple
condensatie şi prize reglabile nu se simbolizează cu nici o literă; eu acţiune sau cu rcal:ţiune redusă şi in partea filwHi trepte cu reacţiune mare.
- parametri aburullli trimis la termoficare indicaţi prin literele: După dir'~ctia d~ f.lIrq~re' a aburu!u! turbinele pot fi tmbine axiale, radiale,
L 0,12 0,25 MPa ; P 0,3 0,5 MPa; R 0,6 •.. 0,8 MPa ; radial-axia 1<' si tallgentiale.
La turbin~le axiale' aburul circulă paralel cu axul sau eventual diagon al.
S I,O 1,3l'vlPa; T 1,5 1,7 MPJ; U 1,8 ... 2,1 MPa. Paletele fiind displlSf' radial, sint solicitate la îutindere de forţa centrifugă,
tn cazul mai multor presiuni de livrare se trec literele în ordinea descrescă· ceea ce permite realizarea unor secţiuni mari de trecere.
toare a presiunii; La tmbinele r;ldi8le aburul c.irculă într-un plan perp~ndicular pe a,m~~
- puterea turbinei, în MW; rotaţie; curgerea puate fi centrifug~ sau centripeti1. Paletele sint solicitate

90 91
 de forţa centrifugă la încovoiere, ceea ce limitează diametrul ~i lungimea paie­
telor. In figura 6.1 este schiţată o turbinil faclh,1{{, unietajată cef'trifl1gă.
Turbina Ljungstrom este o turbin[l radială [[,rii stator (fig. 0.2). Ea are
dou!? discuri I cart' se învîrtt'sc În sensuri 0Pllst'. fjerme <llltrenînd llll generator
electric cU pu'erea pc jumătate. Fiecare disc poartii mai mnlte şiruri conceu­
trice de palete 2, care se întrepătrund. Aburul p5trunde în zona eentralii dintre
discuri, prin orificiile 3 praeticnte în 2ccstea şi curge r:ldial centrifug. Desi
sînt foarte comp~lete ~i cu pornire rapidD, tmbincle LJllllgstriim sint rar utili­
zate datorită eon.itrucţiei complicatf' ~i a mrntiirii ~ci rcparării dificile.
Turbinelr radial-axia!c au primele trepte de tip radial .~i treptf'le finale d~
tip a)"ial. Se construie~c pl'ntru putl'ri pîn:l la 3001\[W.
~
I
-fL
fI~t~
~
r'"-I
~
r'"-I,
. .t \,
'~C;;:I I ~G
r""l
t-J,
.......
mici de sarcin{{ şiturbine de vîrf, care preiau variaţii de sarcină.
1--- li
Fig. 6.1. Schema unei turbine Fig. 6.2. Sc"~ma turbinei
cea normală), folosite la puteri mici; tura ţie mică (1 500 sau 1 800 rot /min),
radiale unietajate : Ljungslrom.
fulosite la puteri foarte mari.
1 - tub de admisie : 2 - aju­
laj ; 3 - paiele; 4 - disc.
După sensul de rotatie; se consideră ca sens normal, sl"llsul trigonometric
~i utilizarea alJllrului c[lanta/, turl)inele se cla~ifică în:
Dupli presiuMa
- turbine cu condensatie Ja care la evacuare presiunea este cu mult mai
mică dl'cît presiunea atTJIosferică (Pc<15 kPa). Sînt curl'nt fol(]site în centra­
lele eJectrice ;
- turbine cu vid înrăutătit Cll p,= 70 ... 90 kPa, la care aburu 1 evacuat.
se poate folosi la termof;care urba nă ;
- turbine cu emisÎl1lle în f.tmosferă, aVÎI{d Pc=O,12 MPa. întruclt se
pierde condenslll t'şapat sînt foartl' rllr folosite pentru antrenări auxiliare cn
funcţionare de scurtă durată;
_. turbint' cu contr3presiune la care prl'siunea de la evacuare depăşeşte
presiunea at mosferic2. Aburu I 1'\'aclJat poate fi folosit la termoficarc indus­
trială, mai rar la termofirare urban:l. Turbina are puţine trepte, este deci mică
şi ieftină, dar funcţionarea este dependentă de consumatorul termic. Un caz
particular îl constituie turbinele înaintaşe, la care aburul evacuat este prelucrat
în contin uare în altă turbin5 ;
- tur bine cu condensaţie şi prize nereglate. Aburul extras prin prize este
folosit pl'ntru prelnc51zirea apei de alimentare;
- iurbine cu conclensaţie şi prize reglate, la care aburul e)"tras este folosit
la termoficare. Pentru a obliga ahurnl s5 iasă la priză, imediat după priză se
prevede un perete care sepflră turbino în (1ouă regiun;. Trecerea aburului în
regiunea de dUp[l prizii. ~e fDce printr-un organ de regla re denumit în general
ventil de priză VP (de fapt este o diafragmă rotativli sau lin cilindru rotativ).
!!2
Cu cît se închide VP, iese mai mult abur la priză. Pot fi şi lurbine cu conlra·
presiune şi priz\' reglale.
După sursa de abllr, se deoseb"sc :
- turbine CO'lVellţ.iollaip, care folosesc abur supraincftlzit produs de un
cazan pe combustibil clasic; ele pot fi (,.lI parametri coboriţi «3 MPa) ;
mijlocii 3 ... 9 MPa; îna lţi S ... 13 l\IPa ; foarte înalţi 13 ... 20 MPa, avînd o
supraînd.lzirc ÎnLennediar:,; supracritici 21. .. 30 :'>lPa, aVÎnd <louii supra­
încălziri intermcdiare:
- turbine pentru cenlrale nuclearl', folosind abur saturat;
- turbine eu abur de t'vacuare, folosl11d aburul care ~-a destins deja par­
ţia I in altă maşină;
-- tllrbille cu două surse de abur, folosind in principal abilI' provenit de
la UII cazan recuperator şi ca rezervă a buru! provenit d<' la un caZ:ln clasic.
6.1.2. Clasiticarpu turhinelor după domeniul şi mol'ul de utilizarr.
iocul de uillizl!re pul fi Lurbine stdţionare şi turbine pentru vehicule (de
navale).
După
regulă
După modul de exploatare pot fi turbine de baza, care lucreaza cu variaţi
Dupii reyimul lllraţii/or se deosebesc tmbine eu turaţie constantă, desti­
nate antrenării generatoarelor electrice şi turbine cu tura ţie variabila, folosite
pentru antrennri mecanice (pompe, turbocompresoare, vehkulc).
Dupll valoarea /ura!iei se deosebesc: tur bine Ctl tara ţIC norma Iii
(3000 rot jrnin în Europa şi 3 GOO rot/mio În America) ; cu turaţie mare (peste
cînd se prive5Lc dinspre admisi.. ahurului. Turbinele cu sens normal de rotaţie
se desenl'a7:l ClI intrarea aburuLli prin stînga.
6.2. PROCESUL TERMIC TEORETIC ŞI REAL DIN TURBINĂ.
RANDAMENTE. CONSUM SPECIFIC DE ABUR ŞI DE CĂLDURA
5.2.1. Procesul termic din lUl'bin{t. Proccsul termic din tmbină cuprinde
o siogur{{ faz) a ciclului Rankine-Hirn şi anume destinderea. Daturită curgerii
relativ rapide ~1 ahurului din maşină, acest proces poate fi considerat într·o
primă aproximaţie, adiabatic. Lucrul mecanic produs de lurbină este egal cu
căderea de eutalpie: dl=-di sau l=- ~~di=io-i~=H sau II fJ/kgj. Pentru
inLregul proces al turbinel cădere~l de entalpie va fi nfJtată Cll H, iar pentru o
treaptă ~au o regmne a turbillei cu Iz. ,.
Procesul termic /eorelic din turb:nâ: pi:(j'ceslii termic Leuretic prin turbini'i
este descris prin iZl'ntropa A R l (fig. 6.''). Lucrul mecanic este:
lt=io-ict=H, fJ/kgJ. ~5.1)
unele H, este căderea teoretică denumită ulleon Impropriu căd~re adialJatici:l.
Procesul real din turbifl(l: Datorită
pierderilor iuterne care apar la evoluţia
3 burului prin turbină se produce micşorarea lucrlliui mecanic produs ~i încăI­
Lir2a agentului Cll cre~ten" de entropic. Procesul real este actiabaLa ireversibilă
reprezentată aprm,imatiY prin oDlica .-1[3 (fig. G.4.). Căd~l'ea de entalpie in
pmcesul real s<' numeşte cădere intern:i l-I,=10- l~ iar lucrul mecanic transmis
93
 - Randamentul efcctiv absoiut sali randamentul total ~l turbinei - care
<?Q este raportul dintre lucru! mecanic efectiv şi dildnra primiU< de abur :
iol I :Al --=: 1
'ol:a:~ J TJra = ~
Q1 = ~
L, ,!2
L, , !2 - 'TJi 'TJ,=-TJ, '1},.
Ql -TJm (6.7)

- Randamentnl general al turhoagrcgatullli în c;1zul turbinelor re antJe­

rc i" nează generatoare electrice est~ :

le 'l')agregat=TJ. 'TJ,a=TJg 'TIm '11. 'TJ" (6.8)

'T I ~:X: I le
'cr~

unde cu TJ" s-a notat randamcntul generatorului. Se mt'nţiouează că este necesar

~IJ'~bVt' "c
sii se precizeze dacă puterea, respectIv randamentul, se raportează la cupla
-~'-----...
5
tnrhinei sau la bornele gencratorulni electric.
Pentru calcllle aproximative sau pentru iniţiert'a calcUlelor de detaliu ale
Fig. 6.3. Procesul termic teore­ Fig. 6.4. Procesul real din turbinei, randamentele se apreciază pe baza unor date statistice.
tic din turbina. turbina cu p~iza. fn legătură cu randamen1l11 efectiv sînt de reţinut următoarele:
- randamentul efectiv creşte cu puterea turbinei pină la circa 300111\\',
rotoruiui in procesul real se numeşte lucru intern L" Raportul dintre lucrul pt'ste această putere putindu-se îuregistr2- o oarecare reducere de randament
intern şi lucrnl teoretic se numeşte randament intern ,~u termodinaw.ic: din cauzn forţării anumitor soluţii;
- randamentul efectiv scade la creşterea presiunii ahurului viu datorită
LI reducrrii volumului specific al agentului de lucru ce are ca efect mlcşorarea
TJi=-r;' (6.2)
secţiunilor de trecere in prima regiune a turbinei precum şi majorarea pier­
în cazu! unei turbille fără prizc debitul m se conservă in lungul turbinei derilor prin frecare, a seăpărilor de abur etc. ;
astfel că se poate scrie: L,=m.li=l~·Hi şi L t =ln,H t fJ(s] rezultind: -- randamentul efectiv a turbinelor cu prize reg!abile este cu 4--10% mai
mic din caUZll pierderilor suplimentare introduse de prize (laminare prin ven­
r~, : H, tile, schimbare de direcţie a aburului ete.) ;
L~lr., .:!.' TJ,= li; Itt6 .3) - randamentul efectiv creşte cu numărul dt' trepte ale turbinei ;
- randamentul efectiv al turbinelor cu reacţiune este cu 2- 3% mai mare
In cazul turbineler cu prize, dehitul variază de-a lungul maşinii astfel c'i decit ;11 turbinelor cu acţiune, diferenta dispărînd la puteri foarte mari.
nu exisEl echivalenţă intre relaţiil>~ (6.2) şi (6.:'\) ; in mod convenţional ~e uti­ Fi!5ura 6.5 prezintă, pe baza unor date statistict', variaţia randamentului
lizează şi pentru acestea relaţia (6.:'\). Pierderile interne se evaluează prin dife­
efectiv in raport CIl puterea turbinei, curbele inferioare corespunzind unor
renţa dintre lucrul teoretic şi mtel Il :
maşini mai simple şi mai puţin ingrijit ext'eutate. Aprecieri mai complete ale
n.H=Ht~ Hi=i c - id • (6.4) randallientului trebuie să [jibă in vt'dere influenţa debitului vOll:mic, precum şi
a umidităţii finale.
în cazul turbinelor cu prize, la intersecţia procesului real A B cu izobarel~ Randamentul mecanic 11" are variaţia schiţată in figura G.G, in functie de

prizelor se citesc entalpiiJe la prize, fie il, i~ etc:. Difer;enţa intre aceste entalpii putere. în zona de variaţie, valorile mari sînt proprii turbinelor intr-un singur

reprezintă căderile interne pe regiunilc turbinei, fie ha =i o- il ; h iZ =i 1 - iz etc. corp, iar cele mici turbinelor cu rcductoL

6.2.2. Randamentele turbinei, Lucrul mecanic efectiv L" adică lucrul

mecanic obţinut la cupla tmbinei, este mai mic decit lucru: mecanic intern 0'9 rţ:=-~~l;-:~'1~"'R~U~"~"~'m~f" c;i'~';:ac~/li-:-:-j-:-:-j':-:-j~
'7. 08
, ~m 1,00
datorită pierderilor externe: frecări in lagăre, consumul instalaţiilor auxiliare / ..rlJ
07 L I ~[ ...JPu'"i miâl 0,98 ~1
(pompa de ulei, sistem de regla re etc.). Ptlt~r, mic'
0,9, ,~
, ~ ir'
Raportul dintre lucrul mecanic efectiv şi eel intern se numeşte randament o,&~
,('~TIJJ.Io"
mecanic.
0,5~ 0,92
;rw
0,9<:

0,90)
Le
TJm =, Y; (0.5) O~L· J I I I J I I I
5000 la 000 15000 20000 /(w
, 5000 10000 15000 ZOOOO kW
500 1000 kW (p~nrru curbp/~ 500 1000 /(w {pMtru cur/)e(p
Pentru o caracterizare mai completă a turbillelor, la stud;ul acestora Se d~ JOS) '"",_d!. i'!-s.!..­
utilizează ,~i
alte genuri de randamente cum sint: Fig. 6.5. Variajia randamentului efectiv Fig. 6.6. Variajia ranademntului mecanic in func­
relotiv În funcjie de puterea turbinei. ţie de pute.rea turbinei.
- Randamentul fOfectiv relativ mu randamentul efectiv, care este raportul
dintre lucrul mecanic efectiv şi cel teoretic: . Ralld;,mentul gelleratorului electric (fig. 6.7) este prezentat pentru tm­
_ L, _ L, LI
bIne relativ mici. Performantele tehnico-economice ale tmbinei în functie de
TJ,-- L
I
- r ' -L
, I
sau TJ,=11i'1]m' (6.6) randamentul total TJ'a sînt ~emijlocit legate de presiunea aburului vi{l; in

94 95
 ...,......

~o
Consumul speci~ic de a Inr a este cantitatea ele abur neccsarii pentru pro­

Ti
097
'
~ ..
-T,-r-
f'opr/>1Pa
30 J III I II
Cu suproinciJl-
J.,...-­
.....
[]

~,
ducerea unui kWh :
~. [kg/h]
9 0,96
V 20 , z;re
1
(}ră
reperară

5upraÎnct1'
""7DOC

a=
P, [kWh/h] =
3600
H,'~, [kg/kWhJ. (G.12)
0,95
/ ire r'Qpef~
500
O,9~ r-f-.-- f- 10I
520 Pentru turbinele Cll condensaţie buue, consumt;,l specific de abur a =2,8 ...
/
0,93
0,92
I
2 ~ 6 8V 20
I II II
~O 50 100 200 ~OO 500 1000
.. .4 kg/kWh, La turbinele cu conlrapresillne a=8 ... 10 kg/kWh.
In cazul lurb!nei cu prize nereglale pentru preincălzire, la calculul circuitului
termic al centralei se determină prin ecuaţii de bilanţ termic co tele de abur
10 20 F;M"" p'MW
extrase la prize peutru a realiza tem­
F<ig. 6.7. Variaţia randamentului gene­ Fig. 6.8. Variaţia presiunei optime a aburului viu peratura dorită a apei de alimentare. t' .""'-~
ratorului în funcţie de puterea turbinei. În funcţie de puterea turbinei.
Aceste cote se calculează fie în raport .1 } {moi "."''",,­
,' .........

cu debitlll unitar de ieşire, fie în ra­ I

raport cu puterea şi tempel atura aburului se recomandă valorile optime al(' p;~t-~u debitul unitar la intrare.

acesteI presiuni (fig. 6.8) pentru a SI' obţine randamentul tolal maxim. La Considerind debit unitar la ie~iJ.

creşterea presiunii - cresc Însă şi investiţiile, astfel cii Îu funcţie de ·!ebit se h'l h'2 h,c

recomandă:
(fig. 6.9, a), se notează cu al, az, ... ,
debitele extra se la prize. Pentru 1 kg
• --_1
I
abur trimis la condensator, în turbi­ fi2
{ffic a li {';'cet2} 1
DI b2 , a, +
1· i.b, ' .
Dl h [I/h[ 40 40-140 140-450 450-900 >900 nă intrădebitul(ul+a2+" .+1) [kg]. {mo o,} {mob2} nu(!- ~ b,l
I I I I I In realitate la condensator se tri- 'mc}
b
""':i'':''

m
Q ...,...., ~.~

P'Cf) nom'c Ai Pa 3-5 6-9 9-14 14-20 24-30 mite debitul he [kg/h], lleei toate Fig. 6.9. Schema turbinei cu prize neregla­
- I I I I I debitele trebuiesc amplifica te cu ni h c ; bile pentru preîncălzire:
la pr~za de ordinul i se extrage debi­ a - cazul debil unitar la evacuare; b - cazul
6.2.3. Consumul de ahur. Rezllltrl din ecuaţia de bIlanţ termic intre ener­ debil unilar la admisie.
tul m h e U.1o iar În turbina intra de-
gi~, cerută
la cupUi şi energia furnizată de abur. Fie P, puterea la cuplii. iu k\V.
Prin transformare de unităţi: bitul ni he (al+aZ+'" +1). J Ecuaţia (6.9) deyiue:
p. [kWj=P, [kWh/h] =3 flQO Pe [kJ/hl. 3~~ . ,
Dacăse cousiderii o turbind prin ale C[trel ZOtle circuLi debil\:'le de abur
---:;;:::- =m"c [(al +a~+ .. . + 1) Iz'l+(a~+ ... -1- 1) h .+ . .. +1 h'e]
i

rilhl" ~ h,' •• [[kg/h J, pruducindu-se pe zone lucrul mecanic inlel'll Iz,•. Iz", •• De aici rezu il j
... [kJ IkgJ. pulerea iuterllă produsă îu turbin[l este
n
3600 P,
P,= ~ rilhk·h ik [kJ/hj.
mh'=
7]", [(al +a, + , .. + 1) h'l +(0, + ... + 1) h' 2 + ... + 1 'hiJ [kofh].
'"
(f).13)
k=1
Consjd~rin(l debil unili/!' lu. Întrare (fig. 6.9, li), se notează cu /il, b" ... dchi­
Dar P,=.!..!...., rezulU ecuaţia: tel a ieşite la prize. Spre? coudensator iese (1·- 2:. bi ) [kg]. tn realitate în tur­
i'im
bini'i intră rlebitul l"n ho. deci toate debitele trebuiesc amplificate CtI rl!h o ; la
",' P, '-kJ/h 1
.... m hk .1!;k--
-' 3600
7]m' r " (
(u.,1) Priz". d~ OI-dintII i ',e e:.;:!rH';~ debitul lTih"'=rl!h
, . . . -. o ·b i • Iar la conden:ntor n1h c =
=r~h o 0(1 __ ';E, 1;,). A))~ic1nl eCT\ţi:.r (!l.9>, rcziL!tă :
In cazul turbinci fără pnze, suma din relaţia de mai sus cuprinde un singur ' 1 ,

termen n·lh·Hi=rrih·Ht·YJ', pllthd sCI'ie: m =

3600 P,
-=-c-c------,c:--:-c--;----,-,--'---,-----,--.,~--_
- dehitul pe orii : ha 7]",[1 'h'l +(1-b l ) h'2 +(1-b1 -b,l hi. +, .. ]
[kgjh]. (6.14)

3600 P, fkg/ll], (6,10) lllLl'ucit O parte din abur este extras din turbină inainte de destinderea
mh = H,Y;', '
tota1:1, consllmJl (L~ ab li' al tUl'binei CtI prize este mai m:lrc decit al turbinei
- drbitul pe secundă: făr[\ prize, ilr r\~hittll la con:lcnsator E'ste mai mic, adică:

. P,
m=H-- [kg/s]. (6.11 ) 3600P,. 3600P, k /11
lr;ll l1î. h. --=:X ~,mhc= ~H,7], l g 1,. (6.16)

96 7 _ M .... l.::!ini ""'''',....<>nno"''' .. <Ta+I .... .c. 07

 6.3. :R.EGLPlREA DEBIITULU,I DE ABUR
în care (j şi ~ sint facto,i de corecţie depinzînd de temperatura de preincăLdre
a apei şi de eventuala supra încălzire intermediară a aburului (fig. 6.10).
Pentru alte tipuri de turbine Inptodologia de stabilire a consumului de abur R{'~larea t urbinei urmflreşte adaptarea continuă a puterii produse de tur­
binfl la put.erea cerută de maşina ant.renată, pentru orice regim permallPnt
este· descrisă în lucrări mai complete [21].
impus maşinii antrenat.e. puterea turbinei fiind:
f} 1,5
p.=mo H l '1 .. (6.20)
1,5

1,3~3
.{,I.'
1,'
modificarea l'.i se realizează prin varierea dcbitului mo·
Limitatiyă pentru debitul t,]fl; intră în turbină este capa('itatea de trecere
13

, I a ajutaJelor de In pr:nJa treaptă, care conforrr rPlaţiei lui Saint-Vcnant (2.11\ cste:
.. ~~
12
,
I I 1-1 I I I Jii1l::U-­j
-2
1,'
m=S ,,, .-.!'o
.j RTb .f (p,,)Pa).
10' I I 1 \ 1 I I J I , \
0,9
'
I ! ' I I I I I I ,,' I , 160 200 21.0 280 320; a ,oC
Decurg de aici două posibilităţi de rpglare: prill modiîicarea presiuni] la
a b intrarea în prima treapt.rl (reglare calitatiYă) şi prin mOtiificarea secţiuni; intro­
Fig. 6.10. P(lrametrii de corecţie a şi B În funcţie de temperatura de preîncăl­
ducind sau scoţind tiin funcţie un nUII,ăr de ajutaje (regla re cantitativă sau
zire d apei t. şi de eventuala 5upraincăl~ire i"tennediară :

pl in adm:sic).
a _ parametrul a ; b - parametrul ,B; 1 - fără 5upraincălzire intermediară;
Reglarra calitatIVă se rea1izeazf, obişnuiL print.r-un VZIil il de laminare \i
2 _ cu"o supraîncălzire intermediară; 3 - cu două supraincălziri intermediare.

aşezat la intrarea În canalUl de disLribuţie D (fig. 6.11), fiin<', denumit:l reglare

prin laminare. Laminarea micsorează capacitatea de lucru a aburlliui (11/<'" H,),
deci este o regla re neeconomică, utilizată numai la turLine mici, auxiliare.
6.2.4. ComuDiul SI]tci1ic de căldură. Consumul specific dp căldură qe repre­
La unele turbine mari se foloseşte reglarea prin presiune alunecă/oare la cazan:
zintă cantitatea de căldură abwrbită de abur pen'rll a produce urI ldlowattorăI.

13 scăderea sarcinii se reduce presiunea la cazan. Acest sistem are însă un timp
C1ildura cunsumată de tllrbinfl pe oră este:
de reacţie lung, fiind necesară asocierea cu un ventil de laminare care se închidp
Q,=mh(io-ia) [kJjh], (6.16) in primul moment al unei ~căderi de sarcină şi apoi se dcschide treptat pe
lllăsura scăderii presiuni la cazan.
unde: i o este entalpia aburul11i la intrarea în turbină şi i" entalpia apei de Jiegiarea prin I1dmisie se face prin gruparea ajutajelor de la prima treaptă
alimentare a cazanului. ÎJltrucît. turbina produce Oî3r energia Pe [k\\'h/h], pe 3 ... 6 sectoare de admisie 5\> Sz, Sa, intrarea în fiecare sector fiind coman­
conwmul specific de eăldură este: dată de un ventil VI, \-'2' V 3 (fig. 6.12). Aceste ventile se deschid pe I inrl
asigurînd creştere<l treptată a secţiunii ŞI deci a de)'illllui. Pelltru 11 a~;ignra
1/e= ~., = ~.(i;:i.2
,
[kJjl<\\'hl, (6.17)

In cazu l t urbinei H,ră priz8, aplicînd relaţia (0.10) :

ij,=
m. (iA- i .)
~o-
m.H,"I),
3 600 (io-i.) [kJ ji\.Wh].
",1'], (6.18)
~o ~o -i1tiTi.7i"' ri

Aplicînd formula randaIll(ntului efecilY absolut (6,7) pentru cantitatea

de 1 kWh, rezulUI.

Le - 1 k\Vll 3600 kJ
1']",= ~ = -q;- = --q-,­

deci:
Fig. 6.11. Schema şi diagrama ;-5 la re­ Fig. 6.12. Schema de reglaj
glarea prin laminare. prin admisie.
q,=~,
fkJ ,/kWh].3600 (G.19)

Consumul specific de căldur1 scade prin mărirea randamentului propriu o variaţie contiuuă a puterii, este necesar ca ÎnchIderea sau deschiderea ulInă­
al turhil1ei şi prin utilizarea aburului cu parametri ridicaţi. Cel mai mic cons~1 tomlui "entil si! fe faci] treptat, producÎudu-se deei ~i aiei o laminare ; ea af~c­
specific obţinut 11 fost de 7 100 kJ jk corespunzător ia un randamenl ' 'II, .;~
t ează îmii numai debitul care trece prin Hntilul parţial deschis, Astfel reglarea
prin admisie a"igură un randament mai ridicat decît prin laminare .
total de 50,5%.
r~
',,"

:k:
99
98 l',.
 Deschiderea pe r ind a ventilelor se realizeaz'l În prillciral prin două metode:
- printr-un arbore cu carne, avind cite o carnă pentru fiecare ventil, carne
decalate una faţă de alta;
- printr-o traversă aşezată în cutia de distribuţie; tijele ventilelor străbat
această traversfl şi au pe ele cîte un oprit ar la distanţe diferite faţă de 1ra·
versă (fig. 6.13).
Pentru supra încărcarea turbinelor se poate folosi reglarea prin by-pass cu
ajutorul unui vent!! V, care introduce direct aburul viu la o treaptă inter­
mediarrl a turbinei (fig. '\.14). Presiullca la această treaptă crescînd peste nor-
JTriTI.
Hft+lf)
b diametrul rotorlllui tJebuie să fie mic ceea ce impune taraţii foal te mari. Dato­
Fig. 6.13. Scheme de comandă a ventilelor: Fig. 6.14. Schema de reglaj prin by-pass.
a - oclionore cu carne; b - acţionare cu
lreversă
mal, treptele finale primesc un debit mărit şi prelucrează aprope intreaga
cădere termică a turbinei. Grupul de trepte scurtcircuitate va primi însă
un riebit mic, dar pe ansamblu puterea turbinei creşte.
6.4. TIPURI DE TURBINE
în celr ce llrmcază se detaliazCl principiul de fUJlctionar~, t'lemente
constructive şi indici de performanţă la citeva dintre prinripalele tipuri de
turbine utilizate în energetieă
6.4.1. Turbillc axiale cu acţiwlC. Turbi'la cu acţiune cu o singură treaptă,
Turbilla cu acţiune Cll o singură treaptă este prezentată schematic în figura G.15.
Aburul pătrunde Cll presiune Po În ajuLajul :2 und~ se destinele pînă la presiu­
nea PI, ieşind cu viteza CI' Aburul loveşte pa le tele rotorice fixate pe discul 3,
punîndu-le în f\ l iş(;}\re. Din palete aburul iese cu vite,la ahsolută C2, incă mare
şi se evacuează prin racordul d<~ evacuare 5, aparţinînd carcasei 4. tn figur<l 0.16
se prezintă variaţia presiunii şi a vHezei absolute, precum şi triunghi urile
de viteze.
Pent.ru reahza,ea unui randament cît mai ridicat, la o treaptă cu aeţiuue,
viteza periferică a paletelor ar t rebel i să fie Il =l>C I =:0,45 CI. Dar elin couside­
rente de rezistenţă viteza periferică a paletajului nu poate depăşi circ:i 400 m!s,
deci viteza CI ~ 880 m!s la care corespunde o cădere termică de nu ma i
484 kJ !kg. Deci turbiua cu acţiuue Într-o treaptă s-ar putea folosi cu randa­
ment ridicat numai la căderi termice mici, ncut.ilizabile în mod normal în
instalaţiile cu abur. Rezultă că turbinele într-o singură treaptă pot fi folosite
numai eu un raport de viteze x rault sub valoarea optimă (obişnuit x ~ 0,28),
100
z
Pf
Fig. 6.15. Turbină cu ac­ Fig. 6.16. Secţiune
axial
ţiune cu o singură treal:ltă. ciiindrică prin paleta­
jul turbinei cu acţiune
cu o treaptă, cu trlun­
ghiurile de viteze şi
evoluţia presiunii şi a
vitezei.
ceea ce duce la un randamcnt foarte scăzut (1].=0,3 ...0,48). Pentru a fi ieftine,
ritii acestor dezavant<lje, turhinele cu acţiune într-o singură treaptă (denumite
şi turhine l.a\"3]) se folosesc numai pentru antrenări auxiliare la plltere
sub 100 kW.
La instaiaţiile de turbiue C11 gaze de mică putere se ÎTJUln<·sc turbine intr-o
treaptă de tip radial-centripet, similare turbineJor Franci~ din hidraulieii.
Turbina CII actiune ClI trepte de viiezll. La folosirea unui rnport de viteze c~
1
suh cel optiln, viteza Dbwlutii de la ieşirea din palete (2 crl'şte rapid, scăzînd
randamer.tul. Pentru an'rlioarca l'andamentuJui se poate folosi energia rezi­
duală a aburului într-mI al doiIra şir de palete mobilr 4. între şirurile de palete
mobile se prevede un şir de palete redresoare 3 fixe care readuc 11burul în diIec­
ţia de mişcare a roţii, fără a-I destinde (fig. 6.17). D(('i palctele redresoare
sînt cOllstruite ca :r;aJdr cu acţ.iune. Cele dOllă şiruri de palete mobile se mon­
teazrl de obicei pc act'laşi disc numindu-se roată Curtis. Dacă şi la ieşirea din
al doilea şir de palete mobi}e abu~ul mai posedă energie cinetică ridicată, se
poatr Illstala o a treia coroană de pa'lete mobile dispuse dllpă o nouă coroană
de paletc redres01ue, obţinind o roată Curtis cu trei trepte de vitezi). S-a ajuns
p îvă la patru trepte de viteză. Randamentul scade însă cu creşterea llumărulu ii
de trepte de viteză, fiindcă se îDIriulţesc pierderile în palete.
1n J'il'ura 5,18 ~e prezintă o secţiune axial-cilindrică prin ajutaj şi paletajul
tUl:bil:ei şi dedesubt variaţ.ia pr.esiu~ii şit,:"itezei ~rin turbină, r~~pecliv triu'l­
ghIUrIle de vIteze afrrcr:te. în aJutaJ aburulse dcstmde de la preslUllfa Po la P12.
presiunea menţinîndu-se in continuare constantă pînă la ieşirea din turbină
(Olţiune). Vitez" aburu!ui neşte mult In 3Jl1taJe, ic~ind cu ('1 sub unghiul a.1'J·
In priIT,:' cnr02.nă de palete-mobile VitEZa ahwluHi scade ll'l1lt, pînă la c?, ca
urrr,ale a prcuroii ce JUll~ n'fcanic. în coroana lfdreware nu ~e produce
lucru n-franje, toLl:,şi vitf7a fcade la cî ='\): .('~, datorită pierderilor. tn a doua
coroan;\ mobilă din nou ,eBoe mult viteza absolută prin producere de lucru
mecanic, aburul ieşind cu C2.
în concluzie la turbina cu trepte de viteză energia potenţială a ahnrului
se transformă în energie cinetică numai în ajutaje di~puse Ia intrarea agentului
i101
 Fig. 6.19. Variaţia randamentului pe'
riferic y:" funcţie de raportul de vi·
u
teze x= --.
C,

il

Pa
['

Fig. 6.17. Turbină cu acţiune cu

Ca

Fig. 6.18. Secţiune CIlxiaJ·cilindricii

prin turbina cu acţiune cu viteză
-- c
--
"
Fig. 6.20. Turbină cu admisie
petată de tip radial.
re·

trepte de viteză :
cu triunghiurile de viteze şi evo·
1. 2 - ajutaje ; 3 - palete redre· luţia presiunei şi a vitezei.
soare; 4 - palete mabiie II ; :, ­

'-~1
disc; 6 - arbori; 7 - tub de
evacuare; 8 - etanşare.

termiC' În ffia)in:i. Transformarea energiei cinetice în lucru mecanic :>e ·l'c::ili·

ze::<z1i însă În mai mulk cl)roane de palete mobile, obţinîndu-se astfel o viteză
redusă la ie~irea ahurulni din turbină. Presiunea aburului în interiorul maşinii
este eonstantă,ceea ce permite ca interstiţiile dintre palete şi carcasă să fie
relativ mari.
Pentru fiecare şir de paie te mobile corespunde o pereche de triunghiuri
de viteze. Ele se reprezintă pe aceeaşi diagramă de viteze. Raportul de viteze
se alege:
COS !Xl
x=kr · ­21 ,
in care i est~ numărul d'~ lrepte de viteză.
In figura 6.19 este reprezentat randamentul periferic în funcţie de rapor­
tul x=ulcl pentru turbine cu una, duuă şi trei coroane. de paie te, pentru diferite
valori ale unghiului !Xl ,{, ţinîndu-se cont de pierderile p,in turbină. Se constată
că lJ" m,~ în cazul unei turbine Cll o cQroană de palete are loc pentru al =10
Ţ~ +
c
Fig. 6.21. Tilrbină cu admisie repetată de tip (Izia!.
Turbina CII admisie repefată (cu acţiane multiplă). La aceaste tur bine rotorul
arc un singur şir de paletc care este străbătutde mni multe ori de abur. Aburul
(6.21) se destinde total într-un grup de 1 ... 3 ajutaje alflturate şi după ce a trecut
printre paletele P cedînd l) parte din energie, este prins de canalul fix C care-I
dirije8ză din 11011 in sellsul de invirtire, lovind pentru a dou3 oar[l paletele,
pe care le p:\rcurg.e în sens invers. Procesul se poate repe ta de mai multe ori.
Paletele sin:t simetrice. Se pot construi ea turbine radiale (fig. 6.20) sau axiale
(fig. 6.21).
0

Datorită schimbării de direcţie de aproape 180 diu canalele fixe, pierderile

0

şi este de 0,7b la ulcI =0,49; in cazul a două coroane maximul se înregistrează
la etl =1 T fiind de 0,61 la uleI =0,23, iar pentru o roată cu trei coroane maximul
corespunde la unghiul de 25° avînd valoarea 0,49 pentru ,ulcl =0,16. Deci roţile
CUltis au randament mai bun decit turbinele într·o singură <-reaptă, nar mai slab
decît cele multietajatc. De aceea se fololtesc ca agregate independente numai
ln cazul unităţilor mici sub 2500 kW, pentru antrenări auxiliare (pompe,
veutilatoare). Se întîlnesc însă în componenţa turbinelor cu trepte de presmne,
ca trepLc ele reglaj.
Intrucit conform relaţiei (2A4) căderea pe treaptă este invers proporţio-
sînt mari, deci r,mdarnentul efectiv scăzut: 20 ... 30%. Pierderile prin ventl­
iaţie se veduc il1S11 -prin admisia pe {) mare pJ.rte din periferie. Se folosesc la puteri
foarte mici.
Turbilla cu acţillnecu trepte de presiune. Turbina constă djntr~~o succesiu.ne
ele şiruri de ajub~~ alteflB.Înd eu şiruri de palete, deci poate fi e9J1Si.l~rată ca
o înseriere de turbine cu cîte o singură treaptă; abllrul care iese din prima
turbină intră Într-a d0ua ele., fiecare turhină prellleTÎnd /lam.ai @ parte din
c[Hl"r',a rtotaUI. Viteza aburl.llui CI sC3de, putîud folosi rapGriul optim tie vitezp.
u
-;
el asHel randamentUl . rte'\'ine maxim. Un sir
. de ajutaje .şi sîrurHe
~
de ...oaletll

nală cu r, rezultă:
de rlupii e~ pînă lal1rmătorul şir de ajutaje consl:tuÎe o treaptă de presiune.
Se (~eosţ' besc :
h 1 1 '9
- tr.ep:.e de presiune cu dte un si;:gur şir de palete, deci Cll o singură treaptă
·t:Z::: ~~ l'~l-,

ii de viteza; sînt cele mai folosite;

~ trepte de presiune cn clte donă şiruri de palete, adică cu roată Curtis.
d~cj capacitatea dE' prelucrare creste cu pătrat111 lltlluărului de trepte de viteză.
103
102
 Fie i o- i c căderea termică disponibilă pe întreaga turbină. Dacă această
cădere termică ar fi prelucrat?! într-o turbiniJ cu o singură treaptă, viteza ab­
solută a aburului va fi:
C) =.J2 (i o - il) [m/s].
Repartiz1no această cădere pe z trepte idenl ice, vitcza absolut;; a aburului
la ieşirea din ajutajele fiecărei trepte în parte va fi:
"\ I 2 (io-i , )
(622)
cz = V % •
adică de.Jz ori n,;.i mică dl'l'it la o tUl'IJill;1 ClI o ~icgură treaptă Fimd datii
viteza periferică maximă şi căderea de entalpie, se poate alege nllnâirul de trepte
z astfel ca raportul uIc) s1\ fi<' cel rpl im. Viteza cz scade Stil) ,aloarea critici5,
folosindu-se deci ajutnje convergente.
In figura 6.22 s-a reprezent at schemat it' Sf'Cţ.iullca longit 11 dina \[1 prin tr-o
turbinii CI! acţiune cu trei trepte dt- prcsiulH'. Holornl lurbinei este constituit
din trei discuri, fixate pe un arbore comun, 6 ; fit'c~re disc poartă un şir de palete
cu acţiune. lntrt' discuri SÎ11t pereţi despilrţitori numiţi diafragmt', care poartă
ajutajele. DiafragIJlelc sînt fixate în carcasă, care Închide turbina spre cxterior
Aburul proasp;lt intr;l prin canaiul toroidal 1 în primul şir de ajutaje 2 unde st'
destinde mărindu-şi \iteza.. în palete,le primului dj~c, 3, energia cinetică se
transformă în lucru mecanic, aburul ieşind cu vit eză redus3. Prin de~tinderf'
în ajut<J jele fixate pe diafragm3, 4, vitl'za creşte din DOU, peut ru a obţine luc"u
mecauk în paletele edili de al doilea disc 5. el<·.
Diarragmele şi "IITasa !J ~e desfac dupi! Un plan orizontal. pentru a putell
scoate rotorul Diafr<Jgmc-le sînt prevăzute Cu etanşările cu labirint 8 pentru
a reduce scăpările de abur pe lîngii ;<rbore. La capete, un<:1e arborele iese din
carcasa turbinei, se montează etanşările terminale 7.
In figura 6.23 se prezintă variaţia presiunii şi n vitrzei absolute în lungul
UJ]('i turhine CII acţiune CII cinci trepte de presiuDI'. P;-esivnea "(':Hle in ajutajele
15.
1 10 untrennt de un scrvomot0r rotativ. în ('ptia lşgi"wlttif".tle la IP se găseştI'
Pa
-~
1 3"
Fig. 6.22. Turbină cu actiune cu
Fig. 6.23. Procesul functional intr-o turbină cu
trei trepte de presiune. cinci trepte de presiune.
104
fiecărei trepte, iar în palde r2mîne constantă. Viteza absolută creşte în ajutaje
pe seama destinderii şi scade în pa.lrte prin producere de lucru mecanic. NumiiruJ
treptdor de pre~iune ponte ajunge pînă la 30.
Dacă ajutajele treptd oellpă toată circumferinţa, treapta este cu admisie
total1\, iar dacă ajutajele sînt repratizate numai pc o parte din circumferil]ţi\,
treapta este cu lldmisie parţială. In cazul turbinelor cu reglare prin admisie,
prima treaptă 1 (fig. 6.24) are admisie parţială şi variabilă, funcţie de sarcină.
Pentru ca următoarele trepte J să poată aVEa admisie totală, in spatele acestei
Irepte se Iasă un splţiu liber 2 Îl. care se uniformizează r('partiţia aburului
pl' IJeriferie. Aceast5 primă tn'aptă caractrrizatii prin spa.ţhl1 liber dc după
('il se numeşte treapHl dp reglarr.
Port~ ~ioar" a lurbin~1
~~II.
Fig. 6.24. Amplasarea rotii Curlis la
turbina multietajată.
In raZti] parametrilor ridicaţi ai aburului prex;'zut şi la .putere nu prea.
mare, trcapt;] de reglare ~e execut ii adeseori ca roat ă Curtis cu două trepte de
VIteză ~lig. 6.24). hlrucîl roata Curtis prelucrează o cădere. cam de patru ori
mal mare decît o treaptă cbi~lluiHl, ca ieftineşte turbina; are însă un randament
mai f'.lah. O roală Cur~i~ prelt,cI'f:Jză o cădere de 160 ... 380 kJ/kg, ajungînd
chiar la 5CO KJ,kg la turbiHe [o3rtr mici. în ~egim varinbil, treapta de reglare
e.<1 l' cea care preia în principal variatiile c~derii de entalpie.
lI1 figura 6.25 se prrziltti'i () secţiune longitudmală prin turbine cu abur
cu condcnsaţie de 4,5 !Il"", realizntă ]a l'.C.M. :Arşiţa şi destinată antrenării
turlJosuflantelor {1c alin:cntare cu an ~ [urnalelol". Turbina funcţionează cu
abur de 3,4fJ MPa ţi 43rl ce la turaţji ce 36.7 ... 50rot/s. .Ma~in~ are 17 trepte
cu acţiune dintre crtre (. Ireaptă e'e reglare Curtis; 1 cu diametru de 800 mm
urn, ..tii de 9 trertl' de Îlla!tă presiuHc IP 2 de 700 mm diametru şi 7 trepte de
joas5 presiUl!r JP 3 cu un diawetru de 1100 mm,' hJtre tr;.,t\.ptele'ue IP ~i cele
de JP S-D preVDzut o priză nel'l'glabilll de abur 4. Arborele!) este rigid şi este
executat din discuri fre1ate la cald pe albc,rt'. Carcasa de IP este realizată din
oţrl aliat, iar cea de J P din font;i. Carcasa este legHtD In partea de 1P prin
semiflanşă 6 de corpt'l lagiirului, iar în par~ea de 'JP se rellzimii prin două
Elpi laterale. LagDrul dinspre IP este d~ lip coillbînat iadial-axiaL7. Lagărul
raeUa1 8 de .lP este montat intr-o cutie ce facc c l1 rp comun eu carcasa de lP
a t urbinei. Legătura dintre turbir.ii şi suflantă se face p'tintr.un cuplaj eu dinţi
cart preia dilatările axiale ale celor rlouJdrotoar,e,.Heglatea ,debitului de abur
se realizează prin pa.tru vent il!' de ,,(1misie 9 acţi('r.ate deun arbore cu carne
regu1atowl de supraturaţie 11, releul de oeplafare axialii 12 şi pompa principală
de ulei 13.
&;
-- 6.4.2. TUI'hinl' (·U rl'nctiuDI'. ,La Ireptele cu J:~ncţiulle abilrul se destillde
atît :n ;Jjutllj~, cît şi în palelde rotorice. Botorul eEte'COnstltuit dintr-un tambur
pe care sînt fixate şiruri1c!de l'a1('\e n~objJe. lriti'e acesteaşJnt şiruri de palete
fixe cu rol de ajutajc. btel la hrbimlr CI.I rcacţiune IHl se roni ",crbpşte de aju­
taje şi palete. ci de palete fixe şi palete mobil!'. Canalele dintre palete au forme
105
 de ajutaj convergent. ceea ce necesită ca unghiul de ieşire să fie 1Iiuit mai mic
dedt unghiul de intrare: «l~al) şi ~~~~I' Obişnuit treptele au gradul de reac­
ţiune p =0,[" ceea ce conduce la profile identice pentru paletele fixe şi cele
mobile.
In figura 6.2fi se prezintă sc1lf'ffiRlInei· secţiuni prin palclajul unei turbille
cu reacţiune, precum şi diagr'amele de variaţie a presiunii, vitezei absolu tI'
şi vitezei relati ve a aburului în lungul treptei. Presiune:1 sC;Hle at.Jt în paldele
fixe', cît şi în cele mobile. Viteza absolptii cre.]te în puktele fixe d,:, la Co la CI
Fi scade în paletele mohile dl la CI la C~. LlIcrnl meca'lic în paletele mobih' se
produeI' atît pe seama energiei cinetice absolL:te, ci~ şi pe seama destinderii.
Căder('a pe treaptă fiind proporţională cu (1- p), rezultă că ţreptele cu
reaeţiune prelucrează căderi mai mici decît cele cu acţiune, deci turbina cu
reacţiune are mai multe trepte decît cea cu ncţiulle. Curgerea printre palete
făcîndu-se sub acţiunea d1ferenţei de presiune, aburul umplI' mai bine canalul
.~. interpaletar, ded pi~rderile in palete sînt mai mici. Diferenţa de, presiune din
0;'
lll: paletele mobile PI - pz conduce la o Impingere axială asupra rotorului dirijată
i in sensul curg,.rii aburl1lui. Pentru a reduce această Impingere s·a recurs la
rotorul cu tambur, la. c~,re diferenţa de. presiune acţioneaz,l numai asupra pale­
~ tajulul, p~ clnd 18 disc ar fi lUCrat asupra Intregii arii a discu1ui. în acela~i
.!:!
·a
timp cOllstrtll'ţia Cll tambur redU:ce spaţiul necesar [luei tn'pte, citci lăţimea
şirului de p:,lcte fiĂe estc- mult mai mică decit grosilll~a unei diafrugme ; astfel
.~
lungimea tmbinei cu reacţiune csteaproximativ egală cu c.ca a turbiuei Cll ac­
<:
o
u
ţiune, deşi are ma i multe trepte.

~ în .figura 6.27 se prezintă schematic a secţiune longitudinală printr-o tur­

.-
~
lt1

OI>
"tl
bină cu reacţiune cu nouă trepte precum şi diagramele de variaţie ale presiunii,
entalpiei şi vitezei .
Destinderea aburului în lungul turbiuei necesită creşterea trep tată a lungi­
:; mii paletelor. D2Că lungimea paletelor devine prea mare, se măreşte diametrul
..a
o tamburului, deosebind: tambur In trepte; tambur tronconic: tambur tronca­
::J
u nic In prima parte şi cilindnc la sfîrşi t.
'o
1: y~
:ti ",:?>WI
:;
....
.,; u
.o'"
'"
Li:

.~
'i~
Pa
C2
$
~ c~_~/P,I~~
w,
il Fig. 6.26. Secţiune
axial
P2 2
Fig. 6.27. Schema turbinei multieta.
1~. cilindrică prin treapta
cu reactiune cu triun­
jate cu reactiune cu evolutia pre­
siunii p, a vitezei c şi a entalpiei 1.
ghitlrile de viteze şi

~
f evoluţia presiunii şi a
vitezei.
"
107
 Pentru compens8rea forţei axia!<', la capătul de iJwltă presiune se prevede
un dise de rchilibrare 1, adică o partr eilindrieil Cii diametru mi1i mare şi pur­
tind un mare număr dr trepte de labirint. In unnrra din spatele discului de eehi­
Iibrltrc se menţ.jr,r prrsiunc scăzut ă flrin pUnt'TCR în legătură cu racordul de eva­
fl.ure al turbinei (conducta 2). AsUrl diu'ul eslt' supus unei ('ontraforţe axiale
dirijată spre Jagvrul din faţă al turbinei.
Treptele cn reacţiune au obligator adlPisie total1\, deoarece datorită dife­
renţei de presiune între feţr;c şiruhli rle pa!<'te mrbilr, ahurul nlrge prin re­
ţeaua de palete pe toată periferia rotorului. Prntm a fi posibilă reglarea prin
admisif', se poate prevedea o treapt ii de T€glme CII acţillllc, dupii care urmează
spaţiul liber de repartiţie şi apoi t repteJe cu reacţiune.
Datorit1, diferenţei de pre~iune creată în reţcleie de rpalete fixe şi mobile
se prorlue seăp5ri de abur importantr prste vîrful pakklor. Aceste scăpări
cresc CII cît pall'1c1e ~:;nt mai scurte. Pentru f1 reduce aceste pinderi, jocul la
vîrful palete)or trebuie să fie cit mai nlic, cera ce duce la perieolul de atingere.
Pentru a nu se rupe rnletcle In t:]Z dr ating('l'p, \-ir:ul paletc'lor I'n reacţiune se
face subţiat, Încît sr rupe doar vîrllll.
În eOJle!uzie, turbina Cl! reacţiune este avantajoas;1 nUIllai în cazu! palctelor
lungi, adicil la presiune joasă şi rwntual wedie sau ID caz,ll rlebitelor masice
fonrte mari.
6.4.;), Turhille eu J<'ll('ţilllIC' reumă. Esle o turbiul' l~ CHre gradul de reac­
ţiune creşte progresiv in lunglll lurbinei. La punctul 2.4.7 s-a arătat că la
palete lungi gradul de reacţiune la mijlocn\ palctri t rebllie să crrasc;1 pe măsurii
ce ereştc raportul l/D pentru il evita rrucţinnca Ilegalivii la baza pa!etei. Pe
acest considerent, la t lIrl;inr!e 'Il rt ac ţiulle rrdufi"J ~e "lege la fiecare treaptii
gradul de rcacţiune necesar. Dr('\, treptele de la înccput, H\"Înd p:drte scurte,
al' reacţiune foarte miclI, pe cînd trrptt'!e dc la sfîrşit poi ajunge chiar la 1'=0,5.
Cum la bază ['::::::0. rotorul Sf' face totu~i 1'11 discuri şi statorul cu diafragme.
'I urbinele cu reacţiune redusă sînt asti'<zi p, eferatc, romlucînd ~a un nurn~r
ele trepte mai redus der it tur binele cu rr:lcţiunr mart' şi la un raIldan,ent ridic31.
6.4.4. Variatia seC'ţ imli i r!r ti c('ne În lungu I tur Il illC' i. Destinderea trep­
Aphcînd relaţia (G.24) la prima treaptă, se constată că diametrul creşte
cu debitul, deci CII puterea 1urhinei şi cu yolumul specific; eleei turbillele de
in"ltă presil!ne 8U diametre mici la primele trepte. Diametrul scade la crr.şterea
turaţiei, deci mărirea turaţici micşorează dimensiunile turbinei, respectiv o
ieftineşte. Diametrul variază invers proporţional cu inălţimea aJutajelor 1. 1 ;
alegerea acesteia rezultă dintr-un calcul tehnico-economic.
Din relaţia (6.23), rezultfl că marirea volumului specific în lungul Llrbiuei
necesită: mărirea gradului de admisie e, ajungÎllda-se cit mai repede la admisia
totală: mărirea diametrului; mărirea lungimii palctelor şi a înălţimii ajut.a­
jului; mărirea unghiurilor 0(1 şi ~z, metod:-i folosi!!î numai in cazuri extreme,
deoarece înrăutăţeşte randamentul.
Secţiunea în lungul paletajului constituie eva zarea turbinei. Figura 13.28
schiţează tipurile obişnuite de evuzllri şi anume: a - evazarea cu diametru
mediu constaut; b - evazarea cu variaţie in salturi a diametrului caracteri­
zată de pierderi relativ importante din cauza discontinuităţiieurgerii ; c - eva.
zare cu ere5tere continuă de diJmetru după o curbă eu pantă crescătoare;
d - evazare cu diametru constant la baza paletelor ce permite menţinerea
constantă a diarnetrclor discurilor rotorice ; e - evazare cu diametru crescător
în prima parte si aproape con~tant la ultimele trepte. De menţionat că în ge­
neral unghi'll de evazare nu trebuie să depăşeasc:l 8·,
-SHOO 8 00000fJB­ -geooo&- ~OOOOO- -Bf3aoo&,
-aB8D OoeBBOOOO&
a I:J
1:
-a00a088BU~t -000 8MBBOG 800tlu ~ 00-­ e

tată a a1urului in lungul j urbiIei <enc'ure la cnşt nea \oJumlllui ,pecific

drci la ne('e~jt2tea Il'iănrjj Euţiunii <le irrc<re. Se aplică rrllaţia de debit la ie­
şirea dintr-un şir de ajutaje:
---"--------:.---­
c d
Fig. 6.28. Tipuri de evalări.
mVl='fL"SlClll='/LartIh '10 .laj·c] sin 0(1 '1

în care: Pentru a determina diametrul Llllimei trepte, se aplic:î eCl1aţia de debit la

Ul nD1n ieşireadiu palct~ ;
c) = I =""!lOX- .
Rezultă: ni uc=S2cza=rtD21p2'pc2 sin IX2

. n ./1
2
2 . În care 0(?::9J', d'.~cj sin IX,:: 1 ; '" - Ll~tr)rd~ iil.j'l'itar~ ebtorit muchiei paletei
m 1\ = fLa. 60 x • D 1 E ,la I S1D O( i -1 (6.23) 1
re!-.pect Iv :
se înlocuieşte I p2 =;' .D 2 ; viteza C2 se apreeiaz:l consielerînd energia rezi­
duală a ultimei trepte ea o cot[( din Întreaga cădere teoretică a turbinei :
60mv1x imj
Dl = V /
1t' It. m: "1 sin "1.,
(6.24)
c~ ~
-2- ~~c,!lc~-~~Ht ~ C2='/ 2 VIe.
1._ _

în care D l este riian:etruJ n ediu 1:l t!('2rt;; rnpecth5 ;

HeZllltă :
u
T= -c ; U a - coeficient de redu({re " eq:"cit[ţ.ii <le trecere a .ajutajull1i;
1 • 2 1., 1-­
f - gradul de ~dmisie, m " c =rt[)2' D: ·'pv2~Ht>

108 109
 La turbina cu flux multiplu, la nltimeJr trepte ahurul se împarte pe mai
dl'('j:
multe căi în paralel, pl1terea crescind proporţîonal cU numf:rul de f,lUXIlI1.
în figura 6.29 ·s~ prezinUI dteva scheme uzuale: tmbina cu dulJln flnx, a;
D~=V ~'t: ·V2~H,
I nlV c
(6.25) turhinacutriplll flux, b şi c ; tmbina cu patru flnxuri. d ; tmbilla eu ş1Jse fluxuri
1t. D P e. Există şi tmbinl" CII opl fluxuri. Tmbina de 330 :"In\' cOllstruită in tara noastră
este cu patrII fluxuri, conform schemei din figura 6.29, d
Din rebţia (0.25) SI' const8tă eă : dia metrul ultimri ireple cre~te cu debitul,
deci cu puterl'a tmbinl'i; dia metrul creşte cu volumul specific al aburului,
deci tur binele Cll condensaţie au diametrul final mult mai lJlare decît turbinele
CII contraprcsiune ; dia metrul sc~.~e la creşterea raportului - ~,recomandîn­
".,.
du-se pentru turbine cu condensaţil' ljD= ~ '" ~ şi pentru ('l'le cu contra­ b
a
presiune ~ = -h ... ~; diamelrui scade la crl'şterea factorultli 'de pierdere
rezidualit S. Prin ealcuh~ de optimizare, se recomandă s=l ... 3% pen~.ru Im­
bine CII condensaţie şi S=0,3 ... 1 %la turbine cu contr::.presiunc.
G.4.Cl. Tm-bine de putere foarte mare_ !\Iărirea puteriI unitare aduce mari
avantaje: se poate realiza programul de electrificare cu un număr redus de :>gTl'­ m 2 . d
-m
gate, deci cu efect organizatoric mai mic; scade investiţia specifică 1 (leijk\V), "3 3
c
consumul specific de ml'tal şi de manoperă; scade personalul de exploatart'
(omjMW); creşte randaml'ntul turbinei, d"r numai plnă la circa 300 M\\',
la puteri foarte m«ri putind apare o eventuală scădere prin forţarea soluţiilor.
Puterea unitară nu trebuie să depiişe~scă circa 6% din puterea sistemului,
pentrn ca la ciiderea unui grup mart' sil nu apară lipsă de putere în sistem .
.Mărirea pllterii IInitare necesită mllrirea debitului de abur şi cleei a secţiunii
de t.recere. Pentru turbine cu abur, limitativă este ultima tn'aptă unde aburul ~.

are un "\ olun, specific foarle mare. Major<lrea dir,metre!or şi ă lun~imii palete­ Fig. 6.29. Scheme de turbine cu flux multiplu.
lor este limitată de solicil;:>rea produsă de fOI ţa centrifugă la baza paletei. Por­
nind. de la expresia puterii funcţie de debitul m
c la evacuarea (relaţia fo.15)
Din relaţia (5.26) rezultă că p"'nJ';::;; ~2 deci, prin micşorarea tlJl'aţiei s-ar
şi ţin ind sl'amă de efortul unitar a produs de forţa ceutrifugă la baza palctei,
se obţine formula puterii maxime a turbinei: putea mflri puterea nelimitat. Redueerra turaţiei conduce înEă la mi"şorarea
cliderii prelucrate pe treapti: şi deci In scumpirea iurhinei. La 11IfbiT'ele elin
H 3/2 centralelt' nuclearo-electrice (CKE) cu putert' pl'Sie 500 MW, tlIfaţia redusrl
P mox =25600
v,
, ~1]eJ~''[p'~'-k12
IP an
[kW], (6.26)
este folosită curenL. La t.urbinPie conven~ionale foart.e mari (peste 1000 1\1W)
se foloseşte. uneori o soluţie intermediară denumită "cross-compound", la cale
in care E, este în kJjl<g; ~ rezultă dm fignra 6.10, b; an este cfflrtul unitar
turboagregatul este construit pe două linii de arbori cu tura ţii diferite: corpurile
admisibil În paietă In N /m 2 ; 1'0 este 11ll factor de rl'nucere a soliciU,rii ca efect
de IP şi MP antrenează un generator cu turaţir normală, iar corplll JP antre­
al subţierii paletei , p densitatta nlnteri~,lului paleiei în kgim~ ; turaţia n în
nează un generator cu turaţia redusă la jUllI:ltate.
rotjmin. Din relaţia (6.20) rezultă că puterea se poate mări l'rin: a) mărirea

căderii teoretice Eu folosind abur cu parametri ridicaţi; b) micşorarea volu­

mului specific la eY[lcuarl', rcspectiv creşterea presiunii la condensalor; c) mă·

6.5. EFECTUL UMIDITAŢII LA FUNCŢIONAREA TURBINELOR
rirl'a factorului ~ folosind preincălzirea puternică a apt'i şi supraîncălzire 8
CU ABUR UMED
repetată a aburului; d) folosirea de matenale cu raportul ~cit P

mai mare,
deci oţel de mi1re rezistenţă şi eventual titan, l'are ~re densitate mică; 1') micşo­
!n cazul ultimelor trepte ale turbinelor cu condensaţie pentru centreI<: termo­
rarea factornlui 1. 0 folosind palete mult subţiate la vîrf; f) micşorarea tmaţiei,
elel·tride (eTE) clasice şi chiar la primele trepte, la turhinele pentru centralele
ceea ce conduce imi! la ~cumpirfa turbinei.
nuclearo-electrice, aburul int.rfl în zona mnedă putind ajunge la o umiditate
finală de 1?-14%.
Pentru turaţia normalrl de :5 GGO rotjmin rezultă o putere maximă de 100 ...

_.. 150 MW la iurbine cu abur supra încălzit şi 50 . .. 80 M\\' la turbine cu 3 bur

Prezenţa pieat.urilor de apă determină erodarea palelelor şi pierderi de ener­
satl'rat pentru centrale nucleare. Pentru depăşirea acestor limite se pot folosi
'f.:. gie. Picătmite se depun ca un film pe extradosul paletelor statorice. Filmul
tur bine cu flux multiplu S<lU reducerea turaţiei. ti de apă este ar/trenal. de către abur şi proiectat suh formă de picătmi spre pale­
~I
..~ llJ
110
tele lllotorice. futrucit plcăturiie nu obţin viteza prin deştindere proprie, ci
prin antrenare de către abur, viteza absolută a picăturilor CI apa este mult mai
mică decît cea a aburului; as·fel viteza relativă a apei IVI 8"8 'are un unghi
~l apa > ~IP lo\'ind faţa convexă a paletci ,fig. 6.:~:J). Ullghiul ~l apa şi viteza
!VI .P" cresc cu Illcl fiind deci mal mari în cazul treptelor cu r(~at:ţjune. Picătu.
riie de apă homlJ1rdează muchia ele intrare a palet~i pc partea extradosuiui,
CII intensitate maxim:l Îll punctul ;'\1 in care viteza WI apa este normală pe pro.
fiI. Curba Cll linie intr"ruptă din figur'l 6.30 red:', varia ţia encrgiei dt' impac L.
Cînd energia de impact depăş?şte valuarea admisibilă pentru m1terialul m u.
chiei paletei, se prOQlICe o eroziune care începe cu punctul 111' şi se dezv0ltă
rapid, ajungiud pină la indepărtarea materialului dupei o linie PP' paralelă
(~u !VI "P',. Sub influenţJ. forţdor centrifuge picăturile de apă sint concentrate
spre virful paletei (lig. G.31) ~roziunea apărînd in special în treimea dinspre virf.
7/
,;;:
1r'
Dimensiunile paletelor variază In funr.ţie de mărimea turbinei şi de turaţia
acesteia; pentru o turbină cu n =3000 rot/min lungimea pilletei poate atinge
1050 mm, iar la n =1 500 rol/min chiar 1 600 nun. Lăţimea paletelor poate
vafla între valorile B p =15 .. . 200 rom. Pilletele scurte, cu lungimea Ip ~ ~,
se realil:ează cu profil constant. Cele cu lungime mai mare sînt răsucite, iar
la lp > -~ se fac şi subţiate spre vîrf pentru a reduce solicitarea produs ă de forţa
cent.rifugă. In acest caz şi ajutajul 11. se face cu lăţimea variabilă (fig. 6.32).
Pentru realizarea canalului interpaletar, la piciorul paletei trebuie prevăzute
piese de distanţă, deosebind:
- palete cu picior subţire şi piesă de distanţă separată, ceea ce permite
confecţionarea paletei prin laminare ;
-- paie te cu piesa d'e distanţii dintr-o bucată cu paleta, deci palete cu pi­
cior gros (fig. 6.33): Acestea sînt mai rezistente, fiind preferate in cazul solici­
tărilor mari. Aceste palele se execut:î. prin freza re din bare paralelipipedice
sau din piese forjate in m:.triţă. .
Paietele se confecţioneazii' din oţel ino.<.idabii, cum este oţelul cu 13% Cr
pentru temperatură sub 450°C şi oţelul cu 13% CI', 0,4 ... 0,8% Mo intre

:i:1L 450 ... 600 °C.

Pentru palete cu solicitare mijlocie se foloseşte piciorul in form[\ de T (v.
fig. 6.33). La solicitări mari se referă piciorul in formă de furcă cu 1 ... 5 braţe
(fig. 6.34), fixat pe discul rotoric prin nituire. Pnletele cu picior în T şi cele
cu picior in furcă se introdac intr·un canal comun strunjit pe periferia ro·
Fig. 6.30. Acţiunea picăturilor de Fig. 6.31. Distri­ torului.
apă asupra paletelor. buţia picăturilor
in lungul pa­
letei.

La inceputul eroziunii, suprafaţa paletei prezintă mici cm.tere intre care

-Y A-A

sînt cristale dure care au rezistat eroziunii iniţiale. Prin aceasta se reduce in­
tensitatea eroziunii, căci picătui'iie lovesc oblic supmfaţa cristalelor, scăzind
energia de impact şi sfiirimindu·se. Dc aceea cu ocazi:t r~vizlilOi" DU se va şlefui
muchia erodată, căLi s-ar indepiirta tocmai cristalele rezistente.
Pentru a micşora croziunca, muchia de intrare trehuie să fie fo,lrt;> dur;\

~W:.
în treimea dinspre virf, ceea c,' se obtine in principal prin placa re cu stelit.
Pentru a reduce umiditatea ahurului se folosesc sisteme de separare a umidi·
tăţii şi supra incălzirea intermediarii.
Prezenţa pieătnrilor de apii conduc~ ia o pierdere de eD~rgic din cauză că
IQ)~I (r)
4f ._J

fim, ~
apa nu participă la procesul de ct~3tin:lcre a abl\rului şi cOaSUml\ (lin energia
aburului pent.ru antrenarea pk5tadlor. Lovind f:.lţa eonvexă a P'l1l~t('i, picii­
turile au şi uu efC\:t de frin'He. Fig. 6.32. Paietă cu lăţime Fig. 6.33. Poletă cu piesă Fig. 6.34. PaIetă cu pidor in formă
variabilă: de distanlă dintr-o bucată. de furcă prinsă prin nitui re.
a - ajutaj ; r - paietă. ~,
6.6. ELEMENTE PRIVIND CONSTRUCŢIA TURBINELOR

G.6.1. Con,trucţia paletelol' I·otorice. Profilul şi dimcnsiunile paletelor re­
zultădin calculul tennodirl1mic al turbinei. ProfileJe noi se incearcă in canale
aerodinamir.~.
La proiectarea turbiud profilele se aleg din cataloage in care se specifică:
aria transversală; unghiurile de intrare şi de ieşire; coordonatele centrului
de greutate; momentele principale de inerţie; axele de minima şi maximă
inerţie; coeficientul de pierderi al profilului.
La solkit:iri foarte mari şi Îu sv'cial la turbinc cu gaze se mai. utilizează
fixarea \;Il picior sub forl11:\ cte con de br:\d (fig. G.35) şi pieior bulb (fig. G.36) ;
aceste palete se introduc dl~ obicei Îl! canale individuale, perpendicubre pe
plJ nul discullJ i.
Canalul dintre palete se poate inchide la virf printr-un bandaj (fig. G.37),
care poate fi nituit pe capătul p:detei sau frezat dintr-o bucată cu v:deta. Ball­
dajul rigidizează paletele.

112 ti - Maşini mecanoenergetice 113


Fig. 6.35. Picior in for­ Fig. 6.36. Picior in for­
~
Fig. 6.37. Bandaj de
.~ mă de. bulb: inchidere.
mă de con de brad.
Paletele din zona umpdă nu siut rtcoperite cu bandaje ~i sint legate intre
ele prin sirme. în funcţie de lungimea paletelor, sirmele pot fi plasate după
1. 2 sau chiar 3 cercuri concentrice. Sîrmele pot fi lipite de palet e, fiind numite
sirme de rigidizare sau pot fi doar trecute prin gaură: sîrme de amortizare.
Acestea ~ Înt apăsate oe forţa centrifugă pe marginca găll1'ii şi prin frecare cu
p31eta amortizează vibraţiile acesteia.
Paletele sîIlt solicitate de forţa centrifugă şi dc forţa generată de abur.
0.6.2. Construcţia disc-urilor. Construcţia discurilor depinrle de dimen­
siunile rotorului şi de turaţia de funcţionare. De deosebesc discuri executate
dintr-o bucată cu alboreIr, auică rotor monobloe şi discuri executate separat
şi fixate pe arbore prin fretare la cald.
Rotorul monoblOc (fig. 6.38) este compact şi ~igur în funcţionare, putînd
fi foiosit la t('mperaturi ridicate. EI ('st(' din ce în cc mai folosit. la diametre
Fig. 6.38. Rolor monobloc.
din cc în ce mai mad, limita fiind dată de posibilităţile de forjarc. în cazul dia­
metrelor mari se poate ca forjarea să nu ameiioreze structura pîuă la centru.
De aceea se prevede un canal central 040 mm pentru controlul structurii.
Dacă posibilităţile de torjare nu permit realizarea unor discuri suficient de
mari, discurile se forj~ază şi se strunje~c separat şi se fretează la cald (fig. 6.39).
Fig. 6.39. Rotor cu discuri fretate.
în cazul turbinelor cu reacţiune se folosesc rotoare sub formă de tambur.
La diametru sub 600 mm este folosit tambllrul monobloc (fig. 6.40). La diametre
mai mari, tamburul se poate rpaliza go~ in interior din două sau trei bucăţi
114
Fig. 6.40. Tambur monobloc.
asamblatc prin sudură sau chiar prin şuruburi (fig. 6.41). Tamburul poate fi
realizat şi din discnri alălurate, cu obad;l lată, asamblate prin sudură; aecasLi"1
soluţie este folosită ~i in caz!!1 turblllelor cu gaze.
şuruburi.
Fig. 6.41. Tambur gol, asamblat prin
6.ti.3. Comtl'uelia ajutajclor. Forma şi dimensiunile canalelor ajutajeklr
rezultă din calculul termodinamic al turbinpi. Sistpnllll de construcţie depinde
de parametrii fluidului, de înălţimea car;alului şi de condiţiile tehnologIce ale
uzinei COllstructoare. Aju1 ajele pot fi realizate prin turnare Cli modele uşor
fuzibile, prin frrzar(~, 171 in sudare şi prin turnare cu table incastrate.
La turnarpa cu modele de cp&ră se rfalizeazfl grupe de 2-- 3 ajutaje Cll supra
faţa suficient dp netedă. Aceste grupe se sudează între ele, constituind coroana
de ajutaje a diafragmei. A,iutajele frezate sp execuHI individual, avînd camtlul
frezat pe o parte a piesPi; prin al1H urare se închide canalul (fig. 6.42); sînt
pl;ţin foloSltc, fiind sC'umpp. AJutajde sudale (fig. 6.43) se rralizează din profile
'8
A-A ~'Ţ---.p
~
~ k li
Fig. 6.42. Ajutaje frezate. Fig. 6.43. Ajulaje sudate:
B - profile introduse in găurile G ştan­
ţate În platbandele P.
laminate cu capetele fixate în găurile ~tanţate în două bandaje. Ele asigură
rugozitate redusă. Ajutajele cu pereţi Illtermediari din tablă, încastraţi prin
turnare (fig. 6A4) se foloscsc la partea de Joasă presiune cînd înălţimea canalu­
lui depăşeşte 100 mm.
~,
6.6.4. Construcţia diafI'agmc)or. La tur binele cu acţiune sau cu reacţiune
;!iE
ledusă, ajutajele sint fixate pe diafragme (fig. 6.45). La o diafragmă se deose­
Jf' beşte inelul extenor, coroana de ajutaJP, inelul interior sau corpul şi orificiul
i
115
~ I~~ -­ Il -A Carcasa urmăreşte indeaproape conturul evazării. Cu excepţia turbinelor
foarte miCi; intr·o treaptă, carca~'a se deschide după un plan orizontal, deose·

~~~~"}.
bind o c'arcasă superioară şi una inferioară. Planul de separaţie' este prevăzut
cu flallşe' robuste, dar cit mai înguste, etanşarea realizîndu-se prin rontact
direct metal pe :metal. Carcasele turbinelor cu condensaţie Într-un singur corp
!1-EL=j-­
.. /p se execută 'obişnuit în două tronsoane : partea IP ~i MP cstc turbină, din oţel,
iar partea finală este din tablă sudatii sau eventual din fODHi. Legătura acestor
I părţi se. face prin flanşe verticale. . .
Flanşa de la planul de separaţie, fiind mai groasă decît peretele rarcasei,
umila de llre o inerţie termică mlli mare, putînd introduce solicitări trrmice ; de a~eea
lurnare
uneori se face ş'i o incăI];ire a flanşei dinspre exterior prin sudarea unor ca'sete
Fig. 6.44. Ajulaje din tablă incaslrale prin turnare. Fig. 6.45, Diafragmă : prin CDn' tii'ClI1ă abur de Încălzire.
A - ajulaje ; P - pene. Partea carra~ei din partea aelmisiei aburului are o formă compHcată din
cauz:; carrterei ele distrihuţie 1 şi a sec1oarelor de admisie 2 (fig. 6.49). La tempera­
interior prevăzut L:U labirinţi de etanşare. Diafragma este tăiată după LIn dia­
met) u orizontal pentru a permite montajul.
Fiec8 re semidiafragmii e~te fixată in carcasă prin cîte trei peu(; care deter­
Illinil o axiJ orizontală şi o axă verticală fixii (v. pct. 4.2).
In"'ul interior şi cel exterior se execută din oţel forjat ]a Înidţimea aJuta­
jului suh 100 mm şi prin turuare din oţel sau fontă la l. > 100 mIII.
6.6.5. Construcţia laiJirinţilor. Cel mai' obişnuit este labirintul cu praguri .
2

şi lamele (fig. 6.46) : pe stator sint fixate prin ştemuire lamele din oţel inoxida­ 4fIJ/OI'

bil de 0,2 ... 0,5 mIT, grosime, iar pe rotor sint şanţuri altern ind cu praguri.
Labirintul poate fi rigid sau elastic. La labirintul rigid. lamelele staturice sînt 5
fixate pe o piesă fixă; la cel elastic lamelele sint fixate pe o piesă suport care
la rîndul ei intră cu joc Într-ull şalJţ cu profil T sau L. al statorului. Piesa-suport
este tăiată În şase sau opt segmenţi, fiecare impins spre rotor de lln arc I;-mclar
sau elicoidal. Daci} accidental rotorul atinge inelele, arcurile cedează, evitindu·se
deterior~rea labirintului.

2
Fig. 6.48. Labirinţi erastici : Fig. 6.49. Carcasă cu cutie de distribu­
I - lamelă ; 2 - sîrmă de ş\emuire ; 3 ­ piesă ţie dintr·o bucată.
suport; 4 - resort lamelar ; 5 - diafragma.

~
Fig. 6.46. Etanşare
praguri.
cu lam ele şi
~--~ •
Fig. 6.47. Lamelii de labirint
muită pe diafragmă.
şte·
turi sub 450 cC sectoarele ele admisie se aplică plin mrl~,rc pe interiorul carcasei,
fiind alimentate de la cutia de distribuţie 5udală deasupra carcasei. La para­
metri mai ridicaţi, camera de distrilmţie se separă de carcasă (fig. 6.;'0) sau
fiecare sector de admisie 1 yi cutie de vent il 2' se fixează s<'parat în carcasa
3 (fig. 6.51).
Adesea carcasele se fac cu pereţ; dubli. in interiorul carcasei proprIU-zise
fiinrl un al doilea perete care susţine diafragmele sau p;detele fixe. Cnrcasa
Labirinţii intermediari se fixează pe diafragmii putînd fi constituiţi din lameh'
turbinei este 2coperită cu o izolaţie termică care reduce ciildura cedati'jmediului
incastrate direct in diafragmă (labirint rigid, fig. 6.47) sau din elemente cu prin­ exterior şi asigură o încălzire mai uniformii a carcasei, Izolaţ.ia se poate execut:,
dere elastică (fig, 6.48). Labirinţii terminali se fixează pr cutii de labirifiţi. cu sac:j din azbest ulllpluţi cu fulgi de azhest, yată de sticl{, sau vată minerală
fixate la rindul lor pe carcasă. ' ce se fixeazu pe carcasă cu sîrme şi şuruburi. O soluţie modernă de izolaţie o
cOJbtituie azbestul aplicat pe cl'rcasă prin pulyerizare.
6.6.6. Construcţia caJ'(~asci. Carcasa închide turbina spre exterior. Ea con­ Pentrn izolaţiile <,xterioare se pot folosi şi fohi de aluminiu rr:ototolite.
duce şi distribuie aburul la treapta de reglare şi dirijează aburu 1 la evacuarea Pentru tnrbinele navale se foloseşte ca materiql de izolaţie cărămidă refraetară.
din turbină. De asemenea carcasa susţine elementele statorice. ceea ce necesiti'i Imbrăcăminfea turbinei este realizată dintr-o manta din tablli uşoară de formă
o construcţie foarte rigidă. est etică şi vopsită in culori deschise.

116
117
 _. Regulatoarele electrice au foarte filare sensibilitate, d,tr sînt deosebit de
scumpe, recomandindu-se pentru turbin~ de puteri foarte m'lri.

r....,l
~ distributie
.J...- ~...::..L [gmeră
După modul in care se trammite c'JlU'lnda d~ la regulator la ",'ntilul de adm i­
sie al aburului se deosebesc: regu1atoare eli acţionare directă şi regnlatoare cu
acţionare indireclă.
~- în cazul regula/oarelar de turaţie cu actionare directă (fig. 6.53), forţa pentru
~ Carcasă acţionarea ventîlLllui de admisiC' a· abl1rulu i est~ produsă ch.iar de regnlator.
Sistemul de reglare se COmplll1e din următoarele elemente: regulatorul centrihf­
gal a, mufa regulatorului b pirgh.ia cu doun braţe ce se rotesc îUjlll'ul punctului
OI, c, tija d, pirghia cu două braţe articulate in O2 , e, tij'! veutilnll1i V, f, şurubul
sillcronizatoru!ui q, roata de acţion'.lre a sincronizatol"ului h. .
-----L..--. _ __

';ig. 6.50. Carcasă cu cutia de distribulie

separată.
fig. 6.51. Carcasă cu sectoare de
admisie cu fixare separată.
1
-- 1­
6.6.6. Sistemele de relJlare ale turbillCi. Reglarea presupune asigurarea la
cupla turbinei a unei puteri egale CII puterea cerută de maşinii antrcnată pentru (1

-~:l'-'
orice regim permanent normal de funcţionare. Prin regla re una sau Ulai multe
mărimi caracteristice, numite mărimi regla bile, trebaie sa obţin'! valoarea de
consenJn.
în principiu reglarea se poate face manual şi autoll)at, cel de al doilea pro­
cedeu permiţînd menţiuerea parametrilor de co~semu in jurul valorilor pr{'­
scrise. . .
Reglarea manlllilă se practie[\ În cazul turbinelor montate pe vehicllie pentru
C:1re condiţiile de cale, care asigură o rezistenţă permanentă la inaintare, nu
permit variaţii prea mari de viteză şi turaţie sau ambalarea turbinei,
Pentru a "ealiza reglarea automată a tl.1rbinei aceasta se prevede cu o serie de fig. 6,53. Regulator cu acţiune directă.

dispozitive numite regulatoare. care sesizează ahaterea mărimii reglate ek la

valoarea de consemn şi dau Il;Jpulsuri corespunzătoare pentru restabilirea
acestor valori, acţ.ionind fi,' asupra ventilelor de admisie a abarului pl~!ltru
turhine Cll abur, fie asnpra iujedoarelor ce trimit combustibilul iu camera de
ardere pentru turbinelc eu gaze. Dnpă natura mărimii reglate rcgulatoarele se
clasifică în: reglliatoare de turaţie care men~in tu'raţia turbinei constantă,
indiferentă fiind incărcar~a l~i : regulatoare de presiune care menţin constantă
presiunea din conducta (li; reIuhtre a maşinii antrenate. sau din priza de aLur a
turbinei, indiferent de ,,:l!oill",~a debitlliu i; regulatoare de debit care menţin
conslant debitul de fluid refulat de maşina anlrena­
tă ; regulatoarc de putere care menţin constantă pu­
Dacii generatorul electric se descarcă, turaţia n creşte, greutăţile regulato­
rulni se îndepărtează, mufa b se va ridica astfel că sistemul de pîrghii ocupă
poziţia punctată, camandilldn-se inchiderea ventilului V şi cu aceasta reduce­
rea debitnlui de abur şi a pnterii turbinei, turaţia revenind la valoarea ei de
conS(3mn.
Variaţia turaţiei turbinei fuucţie de puterea pe care o dezvoltă, numită
curbă de statism, este reprezenbtă in figura 6.51. La mersnl în gol turaţia tur­
hinn.i este max;mă, iar atunci cind maşina dezvoltă puterea maxim'l tnra ţia
este minim'l.
Se numeşte grad de neregularitatr perm'lnentă san statisillul sistemului de
reglaTe ;il raportll] :

1'
terea dezvoltată de turbină. Ppntru reglarea turaţiei
se folosesc regulatoare centrifug,l1e, hidrodinamice sau 3 nmQZ-nm~ll .100 [~t] unde n-mtlt =
.
,nm/fl+nmQ~
(G.30)
. 0/ electrice. nmed. . ~a~, .:. ~._ 2
- Regulatorul centrifugal (fig. 6.(2) dispune de Statismul este cuprins între 3 _. 6 %, fiind mai mare la turbinele care funcţio­
greuElţile 1 fixate printr-un sistem de pîrghii pe un
neaziî ca grupuri de blZă şi mai mic la maşinile car.e fuucţion.eaz'l pentru "vîrf
3 arbore. Poziţia grentăţilor este determinată di) forţ.a
de sarcină", m1şini ce vor pr.elua cu prec5.d~re vari4iile de sarcină din sistem ul
centrifugă, adică de turaţia arborelui ce le susţine şi ell)etrie interconectat.
de tensiunea din arcul '!. Deplasarea greutăţilor este
preluată de sistemul de pîrghii 3 cal'e prin mufa 4
Ca să se poată funcţiona Cll turbimla o anumită turaţi·e, impusă de frecvenţa
acţionează asupra ventilului.
sistemului in care debitează {eneratorul electric, şi la diferite slrciui, treb'IÎe să
- Regnlatoarele hidrodinamice funcţionează pe se modifice legătnra care existi intre mufa r')!ţulatornilli b şi v)r.tilul V. Aceasta
principiul modificării presiunii uleinlui În circuitul de se poate realiza cu un dispnitiv numit schimbă/oI' de turaţ1e sau sincronizator.
reglarI' ca urmare a schimb?irii turaţiei. Ele au o sen­ El acţionează fie asupra arcului reg'1 1atorulu i mo:liricînjll-i ten,illllea, fie aSllpra
2 poziţiej unei artiClllaţii a sistemlll11i d) plrJhii care trd.ll~mite mi;;carea. In cazul
Fig. 6.52. Regulator centri·
sibilitate mai bună decît regulatoarc\e ce.:J.trifugale, sisterw.ului de reglare prez~ntat în figura 6.55 sincronizatorul con,tă din tija
fug al. din acest motiv folosindu-se destul de des.

118 119
 mare, prnt.ru mărirea s~nsibiliti\ţii la reglaj Sl' ponte ·realiza o ampiifIcare În
nt lr.eptr, folosind dispozitive ne comundrl Înseriate. .
i n
6.G.'. Dispoziti vel(' de si!luranţ:'i 'ale tutbineJor. Dispozitivele de siguranţă
B

nmax. f

all' turboagrcgatrlor au ca scop protejarea maşinii în cazlll unor deranjamente

C din instalaţiile acesteia. Obligatorii pentruoriC'e turbin[, sînt regulatorul dr supra­
turaţie şi ventilul cu inchidere mpirlr, (VIR).
nm;n.
Regulatorul de supraturaţie este de obicei un, percutor, montat excentric

Pmcx p PR ,04
L
Pmox--P
în arbore!l, turbinei ; asupra acestuia acţionează forţa centrifugrl proporţională
cu piitra tii I tura ţiei, forţă ce este echilibrat:i dl~ un resort spif:.J 1. Îrr momentul in
care forţa centrifugii dppăşeşte forţa din arc, percutorul iese din locaşul său şi
Fig. 6.54. Caracteristica statică de Fig. 6.55. Deplasarea caracteristicei sta­ atinge un sistem de pîrghii care drl coma/jcla dp iIIchidere ill~'tantanee a VIR­
reglaj. tice cu ajutorul sin.cronjzailorului. ului.
VIR-u! dispune de un singur scaun -5 i cînd l'st.e menţinut În p07.itie deschisă,
filetatii .rJ acţionată dc o roată dp mintl h cu carc Sl' schimbă poziţia punctului arcul săli de susţmerp este putl'rni(' cOIJ~primat. La supraturarea turbinei,
01' Acţionînd asupra sincronizatorului Sl' modifică po~iţia curbei de. statism reglllatorul de supraturaţie coman,4ă P1iberarea arcului care determină închi­
(6.55\, s('himhindu-sc sarcina turbiIH'i la aceeaşi frpcvenţă a reţe-Iei. Curba fie derea ventilulu j intr-o fracţiune de secundă Turaţia de Mclanşare estc eu
statism joacă un rol foarte important la funcţionarea.În paralel a două sau mai 11 ± 1 % mai mare dpcît turaţla pominaliJ a turbinpj, Turboagrl'gatele sp prevăd
multe turboagrrgate. Ppntru ca toate agrcgatcle dintr-un sistl'm electro-ener­ şi cu o s'erie de reTee de protecţie care sînt cu atit mai numeroase CII cît puterl':!
getic să preia aceea~i sarcină ele trebuie să a ibil acpeaşi curbă de statisll1 şi maşinii este mai mare. Dintre releele nlUi importante sînt· i"elcu! pentru lipsiJ de
aeeeâşi poziţk a sincronizatorului. pl't;siul!l' de ulei În circuitul de ungere; relnd pentru lipsă dp presiune de ulei
- Regllialoarr.le de luraţie cu aclionl1re indirerlă a'i~gur5 punerea in mişcare În circuitul de Ţeglaj ; releul pentru pierderea yidului la coi1densator; releIIi
, a "'entilelor in caZll! forţelor m;]ri prin ;nterrnediul unui spryomotor ca eJeHiPnt pentru controlul deplasăriIor axiale ale rotorului; releu ppntru măsurarea
.
1

'

de comandă (fig. 6.56). Sisien;ul dp reglare are ca element principal un sert{lr;;ş

de distrihuţie a uleillhri d, ce prime.5te fluidul de acţiona re dl' la pompTl, pirghia
\ ibraţ.ipi \<.gărelor ; releu pPIltru evaluarea incovojprii rotoruilii etc .
~!
Unele dintre comenzile pe care le dau releele Ge mai sus dpll'fmină oprirea
b de romandii făcînd Icg:,tura intre mufa a şi tija ca vpntiluilli V.
turbinei, iar alLele scn.n:1lizează doar deranjamente!e.

:t; :,(- - ­
o
- - - - - -\'- -­
~_-=::
b
-;r
8'

d-
rromn-rn- S
cond.iţiile
6.7. COMPORTAREA TURBINELOR LA VARIAŢII DE REGIM

Turbina se dimensionează pentru anumiţi paramptri. în timpul funcţionării

de lucru diferă însii adesea de paramcfrii de caleu1. Se deosebesc trei
val9ri car~,cteristice şi anume; puterea nominală' Prin", care este cea mai mare
putere pe care o poate produce turbina în mod cont inuu la paralliPtrii nominali ;
puterea optimă sau economkii Pa rare este puterea la care se realizează randa­
mentul maxim; puterea maxirn[t P moT. care este cea mai mare putere care se
v , poate produce pentru un til1lp scurt (circa 1/2 ore).

~
K2
în afari'. ele sarcini!, în uule c"zuri, pcl \'aria ţararr,etrii aburului ~i in
special presiunea de evacuare ca rezultat al modificării temperaturii apei ele
l'i\cire. Uneori pot apărea şi modifidiFi constructive impuse de avarii.
'-'­. 6.7.1. Modifi('area re!Jimuhd de IlresiuIl<'. în cazul modifidrii presiunii
Fig. 6.56. Regulator cu acţiune indirectă. in faţa unei trepte a turbinei conformJ;elaţiei'lui Fltigel se poate scrie:

Dacii gc:nera torul e]pctric antrenat fie turbini] se descarcă, turaţia creşt.e,
punctul it ajungînd in A '. Pirghia b se va roti in jnrul centrului instantaneu
de rotaţie C ajungînd în poziţia A 'C, cu punctul B Îu E'. PrÎ1~ ridicarea sertăra­
şului d, uleiul de forţă va intra prin conoucta, CI deC!supra pistonului servomo­
torului S, în timp ce conducta Cz prin orificiul [(2, V::I lua legătura cu atmosfera.
Pistonul S ca cobori, ventilul tmbinei V se va inchide, puterea şi turaţia tur­
binei se reduc prin micşorarea debituhd de abur. Deplasarea vcntilului se va
opri atunci cÎpd punctul H' ajunge în B şi C în C'. 1n cazul turbinelor de putpre
P~=k·';l (6.31)
adică, presiunea variază liniar cu debitul în condiţiile în care treapta este sufi­
cient de distanţată în amonte de un Punct de prpsiune fixil, care poate fi o priză
regla bilă san raeordul de evacuare. De aici rezultă urmi\toarele consecinţe:
-- presiunea in lungul turbinei se autoregkază îe funcţie de debit, pornind
de la punctele fixe spre intmre; În caz de debit redus, presiunea in turbină

121
scade, zona de vid înaintind mult şi punînd probleme în legătură cu introducerea
aburului de etanşare la toate etanşarile terminale. La debit mare, presiunea
creşte, solicitind carcasa. Debitul, respectiv puterea, sînt lirrdtate de atingerea '1,
presiunii limită în camera treptei de reglar~\ valori mai mari' putînd p!'oduce
crăparea carcasei. In acelaşi timp:
- presiunea la prizele de preîncălzirecreşte cu sarcina, ceea ce duce la creştere
temperaturii de preîncălzire;
.. deplmerile de săruri măresc pierderile de presiune, ceea ce are ca efect
cleşterea presiunii de intra!'e pentru acelaşi debit; astfel, prin urmărirea pre­
siunii m camera treptei de reglare se poate aprecia gradu1de curăţenie al turhinei ;
- ruperea unui şir de palete CDl'ltiuce la rl'ducerea rezistenţei de curgere;
astfel presiunea in amonte de şirul respectiv scade, efectul maxim fiind in 5 Pa P"
imediata vecinătate şi dim inu indu-s'~ spre intrare. Energia cinetică nefiind Fig. 6.57. Procesul de lami· Fig. 6.58. Variaţia randamentului intern cu
prelucrată se transformă in căldură apărînd o uşoară creştere de temperatură în
nare prin ventil În diagrama puterea.
;-s.
aval de treapta respectivă.
6.7.2. Variaţia randamentului CII sarcina. Deoarece variaţia debitului :5i mentul revine pe curba A etc. In context, la reglarea prin admisie randamentul
a presiunii are ca efect mod.ficarea triunghiunlor de viteze, pierderile cresc la intern variază cu sarcina dllpă o curbi'L diseontinuă (curbă cu cocoaşe).
variaţia sarcinii În cazul treptelor de reglare. In plus, prin închiderea ventilelor Avînd în vedere că randamentul mecanic 1)m variază după o hiperbolă inver·
la sarei'li redu~e gradul de admbie scade, se majorează pierderile prm ventilaţie. sată, randamentul efectiv 1).='1]m1], va avea o alură similară randarnentului in·
In această situaţie micşorarea sarcinii produce scăderea randamentului treptei tern, dar pornind din origină.
de reglare cu 20 •.. 40% ; aceasta afectează sensibÎ\ randamentul intregii turbinc 6.7.3. Variaţia consumulni de abur cu sarcina. Diagrama de consum. De o
deoarece la sarcini reduse, treptei de re~\are îi revine o parte din ce În ce m~li deosebită importanţă pentru funcţionarea turbineila regiIlluri diferite regimului
mare din intreaga cădere. de calcul este şi dependenţa debitului de abur
Pentru restul treptelor, randamentul este practic constant la variaţii de sar­ eonsumat de maşină în raport cu putere'a Sel, ~
cină, cu excepţia ultimelor trei trepte ce se găsesc in vecinătatea punctelor de diagrama numindu-se rliagramă de consum a
presiune fixă (prize reglate sau raeord de evacuare). De aici decurg următoarele: (fig. 6.59).
_. variaţiile de randament cu sQrcina sînt cu atit mai mici cu cît turbina Curba se obţine dintr-un calcul termodi­
arc ma i multe trepte; turbinele cu reactiune ce dispun de lUai multe trepte au namic detaliat al turbiuei (curba 1). De multe
ralldament mai constant decît cele eu acţiune; o["i se pune probl!'rna de a cunoaşte diagrama
-, turbinele cu prize rcglate au variaţii mai mari de randament deoarece de consum chiar Înaintea proiectiirii de detaliu
la fiecare priză apare grupul de trei trepte care lucrează cu randame.!t variabil; a turbinei, ridicindll-se în acest scop diagra ma
A
- randamentul maxim al turbinei SI' realizează la o sarcină rr,ai mică decît aJlteealculatii. Diagrama ullteca 1culatii se ri'.
cea de calcul, punctul optim depinzînd de reacţiunea ultimelor trepte ~i de ale­ duce de obicei la o dreaptă (curba !2) ~care
gerea raportului ulel la treapta de reglan~. se suprapune mai mult sau mai puţin peste. . Pe'
_ . F'g. 6.59. DIagrama de consum la
In legătură cu variaţia randamentului intern cu sarcina se pot consemna curba reala. Reprezentarea acestei drepte se turbina fără prize.
următoarele:
poate face u~or dacă se cunosc două pnncte
Dacă se are in vedere laminarea din ventilelc de admisic ale aburlliui În tur· ale ei şi anume punctul B corespunzător regimului ecoll0mic şi punctul A ce
billă (fig. 6.57) se poate scrie: corespunde mersului în gol.
:~.'
Hi H; Punctul B se obţine apreciind randu-nentul efeeLiv al turbillCÎ 1] .. după
11 i 'u rb'n4 =
Ii,
-}-{
l
=
Ii,
H'-'- •
t
H& = 1110 • H- ,
&
(6.32) 1
,~\l:
d;lte din literatură, proprii unor turbine de eomlrucţie asemănătoare; din relaţia
puterii se calculează debiLul, toate celelalte e!e'nente fiind cunoscut!' :
~
unde: este randamentul treptelor, vanind relativ puţin cu sarcina (curba
11;0

A din fig. 6.5R) Variaţia raportului

H'
iI+
depinde de sistemul de reglare. La
;
\~,
3 600 p'.
mho=-iI,'I), [kg/h] ((1.33)
~;l
"

reglarea prin lamina re. il; scade continuu- cu sarcina, curbQ randamentului
1);depărtîndu-se continuu de curba 1/ 10 (curb'! B). La reglarea prin admÎ3ie este
laminat numai aburul ce trece prin sectorul parţial deschis. Presupunind că la
sareina optim1t P o sînt deschise trei vcntile, la scăderea sarcinii se închide Întîi
ventilul 3, producîndu-se !) scădere de randament intermed iară între curbe]..
A şi B, după curba C. Cind s-a închis total ventilul 31aminarea dispare şi randa­
122
;.,f,J"
Punctul .il. se obţine aprceiind consumul (le mers În gol cu relaţia :l1 uo / =xn1o
\\J.31), x Eiind evaluat după diagrame de tip It! celor din figura 6.60, curba a
pentru turlJine cu condensaţie şi curba b cu contrapresiune.
in dOiuepiul de supraîncărcare, adică atlll'ci cînd puterea este mai mare
decit c,',( economică, diagrama de consum se poate reprezenta tot printr-o dreaptă,
dar de panti! mai mare.
123
 din turbină plasată Între priză şi ultima treaptă. Se trasează asemenea linii
0,10
Ir r--.... lt 0,6
l-­
pentru valori rotunde ale debitului ITI].
1"""-" O,.
~ Liniile rac=ct., sint mai Înclinate decit cele de 17i l =ct. Fiecare dintre acesLe
......
0,0 7
.......... T
1---­
0/
~ .
,_ _ o
./
drepte se trasează prin cite două puncte. Pentm aceasta se consideră dou8. debite
de priză pentru care există liuii trasate Îa diagramă, de exemplu: mi şi mi";

!
02 O,. 0,6 Pc/Pll acestora le corespund debitele de intrare mO'=ml+ m~ şi +m~. Pe liniile m3' =mt
0,01. mI şi in;" din diagramă se găsc~sc pu actele de debit mo şi 'mii prin care va trec;)

" . j'1 I b

t
23.6870 20 30 60 100

a
p",MW ~.
Fig. 6.6J. Variaţia parametrului x pii>ntru consumul de mers in gol cu puterea:
a _. turbine cu condensoţie; b - turbine cu contrapresiune. I "
L
JJ-I-~.,-l~t prora.~ ~
a h_ -~=_ _
mo momox
----,.,......,."",...",
....---
.
c _1 .!L p
mot , L---/~~' nle
o
'EI'E-,! ----
-_of , _
-J"",,-c.~:
mml
o r/,.../,.:M'f!.t"" m,­
Ţ- .,,~<~',~,'.,>,~~
Hi

'<~<-::::.';,~~:::::.
L .·
Fig. 6,61. Trasarea diagramei de
consum la turbina fără prize.
,ma'
I
~~.><:::-a- - I
~~__ ~"::
"­
A
oL....o· I
p..
I
~,
""olto . ---.J---.J_I _ _ l

Pa
_______

PmQlt ~
F ri,c ~
-~
Pc
C'~~I'"~,,~
"c./ -........:.;;

IV
Fig. 6.62. Diagrama de consum intr-un Fig. 6.63. Diagrama de consum in două

cadran pentru tmbine cu o priză re· eadrane.

glabi/ă.

Poziţiapune 111 Îll i J) (fig. 6.61) clupil carI' poate fi trasată diagrama de consum
ppntn. Juruina cu rcglarc prin by-p<iSS Sf' determină admitind cii punctul D îm­
parte scgnIrntu! 01', in acela~i raport in care punctul A imparte spgmentul
Omo : linia nl~ căutată. Se Lrasenă linii pentru valuri rotullJite alt' lui Tn e prrcum şi i
,n
liniile [;lc 'm'n şi c mux eure limitcaz'1 cîmpul diagramei. 1u partea rle sus diagrama
00
'OP--;
OA
~~ Om,••.
(6.35) m
este limiLaUi de li'liile 1max şi Inn maT" Linia ,ilo IH.' n~zultă după valorile presiunii
maxime admisibile În camera treptei ue reglare.
Cunoscînd poziţia punctului B şi puterea în regim de supraîncărcare P el se Diagrama de consum iri două cadrane (fig. fi.63) : puterea se consideră ca o
poate trasa iegmentul BG. sumă il puterilor produse de aburul e;\.Lras de pnz1 m!> şi aburul evacuat m e :
După procedcell' expusI' pot fi trnsate diagramelr de consum at Ît pentru
turbinele cu condensaţie, cît şi pentru cele Cll contrapn'siune. p
,
= ~l .h.'!.:~
3 600
+ ~"H,~
3 600
=p +p
c 1
(fi.37)
In cazul turbil1P.I CIl o priză reglabUă pentru trasarea diagramei de consum
se are ÎI! vedprr că din ccuati<l de bilanţ energetic se poate scrie: In diagramă se reprezintă puterea pe axa absciselor, debitulla prizi'i În ordonaLele
3600'P,',
~-- =n'l·h a
'
+lJ1 c ·JI, ..."
~l lJ1(,=ml+m c (fIg. 6.36), unde,
. .
ml> este debltul
. pozitive ŞI dcbitul 'Tic În cele negative. Puterea p, =f (mi) este reprezentată În
cadran.lll printr-o dreapLă ce trece prirJ ol'jgine. Pe Itru a ţiue seam~1 de vat"Iaţia
prp!evat cle prizri, h;] - eildErcu de entalpie pînă la prizrt, d~bittl1 trimis n;c - pl'csiuniJ Pl ac la priz~i, s~ tn'sează ll1ai multe drepLe. Puterea Pc =[ (m',) este
spre condensator şi li; - c[\derea total[] de entalpie. Fiind trei variabHe, repre­
zentarea nu se mai poate face printr-o singură curbă, apilrînd doull tipuri de
reprezentată in cadranul IV printr-o dreaptă unind punctul de debit c ma m
diagrame: diagrame intr-un singur cadran cu fHmi!ii de curbe pel1tru nil şi c ; m Cll punctul de mers in gol m
e gol =XIT1, max' Pentru a face direct însumarea puteri­

diagrame' in două cadrane. lor pe diagramă, in cadranul IV se duc drepte paralele cu linia me=f (Pc) pentru
Diagrama de consum întJ-un singur cadran (fig. 6.(2) ; la funcţion8re cu =0 mI valori rotunjit'" ale puterii. Modul de utilizare al c!iJ.gramei rezultă din figura 6.63.
turbiua se comportE[ CH o maşină fiirii prizr, determinÎedu-se punctele A şi B Uneori diagrama se construieşte eu trei SJ.U Pltrtl cadrane, În cadranele II
ca la Începutul acestui paragraf. Liniile mI
=ct. sînt prtralele cu linia A E, distan­ şi III reprezentinclu-se căldura cedată de abur În termoficare Îll funcţie de debit:

ţate pe verticală cu n7 1' fi? unde Ilie este c[lderea de eutalpie proprie regiunii
01=m 1 (il - i') ; Qc=mc.(i- i'), În care l' este entalpia apei la saturaţie.

125
 tt
!
6.7.4. I:oruportarl'a turbiul'i la \aria\ia parametrilor aburului. Studiul
comportării turbinei la variaţii de regini are drept scop stabilirea condiţiilor
de modificare a performanţelor turbinei precum şi aprecierea siguranţei de func­
ţionare a ill2şinii.
Mărirea presiunii aburului viu - Pu are ca efect creşterea căderii teoretice
cu implicaţii asupra consumului de abur care se va reduce. tn condiţiile menţi­
nerii consumului de abur la aceleaşi valori va cre.5tc puterea turbinei. Creşterea
lui Po determină îns~ şi creştcrea debituilli de ahur primit de turbină, deoarece
debitul variază proporţional cu Po ; astfel puterea maxim:r a turbinei este sensibil
influenţată de variaţia presiunii Po. Mărirea presiunii prste valorile normale este
periculoasă, suprasoiicitînd regiunea admisiei în turbini:i şi treapta de reglarI'
şi determinînd creşterea umidită'ţ'îi finale. Din acest motiv în mod excepţional
se admite mărirea presiuuii la 120% nu mai mult de 12 h(an. Scăderea presiunii
aburului viu nu este periculoasă a dmiţimlu-se chiar reduceri cu 60%.
Mărirea temperaturii abuTllllli vih 10 majorează căderea teoretică ceea ce face
ca la aceea~i puterI' ~ă sC~ldă consumul de abur, respectiv la consum de abur
constant se majorează puterea. Creşterea temperaturii tu determină însă scăderea
debitului de abur primit <11' rrlaşină, deoarece debitul variază invers proporţional
cu JT o. 1n context, puterea maxirr,ă a turbinei este practic neinfluenţati"l de
tempera Iură. Variaţia temperaturii ~lburului este pericl110asii atit în caznl
creştl:'rii acesteia datoriEI sci\derii rezist.enţei oţelului şi intensificării fluajului
cît şi a reducerii ei, ce are ca efect creşterea umidităţ.ii la treptele finale cu efectl:'
de erozmne. Pentru turbipe folosind ahur peste 450 se admite accidental o creş­
0 După
tere de temperaturtl de 14 K ccl mult 400 h/an şi intre 14 ... 28 K cel mult 80 h(an
şi nu mai mult de 1(4 h continuu. Pentm temperaturi peste 565 aC, aceste limite
se stabilesc <Il' la caz la caz. Turbina trebuie protejată împotriva "ariaţiilor
bruşte dc temperaturii ce genereaztl trmiuni termice in carcasă putind ajunge
la fisurări, ruperea buloanclor ct ('. Deosebit de periculos este şocul hidraulic
determinat dE' ptd rundrrea apri in turbini! datorită în special unor accidente
cum estr ~pargE'rea ţrvilor în preiurltlzit oarrlc de inaltă presinnp.
j\Jărirea presiunii finale Pc are ca efect micşorarra căderii teoretice şi deci
creşterea cunsulI1ului specific de abur şi căldură. Constructorul turbinei trebuie
s5 prezinte o diagramă de "'Hiaţie a comumului specific de căldnră q, În funcţie
de temperatura apei rle răcire to.
Debitul de abvr CP are acces în tmbini! nu este afectat de variaţia parametru­
lui Pc, puterea variind proporţional cu rliderea teoretic2 totală H,. 1\lrbina este
necesar S2 asigurE' put.erea ncmina\[l la cea mai caldă apă de răcire iTI condiţiile
centralei date, la temperaturi mai mici tnrbina denoltind o putere majorată.
Variaţia presilluii finale pc dfectează debitul voluUlie final V'" prili aceasta înrt,u­
tăţinou-se În general perform~lllţe!e te hnico-econom icI' ale t urbinei la nwdifi·
carea presiunii finale.
Scăderea exagerată a presiunii Pc este pericvloasă determinînd cre~terea
llrnidităţii aburului şi deci erodarea paletf'lor; dm acest motiv constructorul
indică o temperatură minimfl a <Jpei de r[;eire, În timpul Iernii fiind practicat:,
încălzirea apei reci cu apa re a trecut prin condensator.IlI"III.I&
Reducerea vidului la condensator nu este periculoasă. Un caz deosebit este
constituit de trecerea uuor turbine vechi cu condensaţie la funcţionarea cu
termoficare urban[\ cind preSiUIH'11 pc ajunge la O,Og ... 0,095 MPa. Ac('st n:gim
înr5utăţeşte mult regimul ultimelor trei trepte.
126
7. GENERATOARE DE ABUR
7.1. CLASIFICARE. PARAMETRII DE BAZA.
PARŢI LE COMPONENTE ŞI ROLUL LOR
Generatoarele de <lbllr sînt schimbittoare de căldu.ră, care transformă apa
in abur, la presiunea necesară, cu ajutorul căldurii produse prin arderea com­
bustibililor. Pornind de la un simplu rrcipient Încălzit la exterior ,.căldarea de
ahur", generatoarele de abur an evoluat spre instalaţii complexe care au debi­
te d(' abur şi parametn dill ce în ce mai ridicaţi.
7,1.1. Clasificarea generatoarelor de abur se poate face după diferite criteri; :
După. SCOpUl pentru care se pruduce aburul există generalc,are pentru: abur
energetic, abur tehnologic, abur sau apă caldă pentru încălzire;
După locul unde sînt montate generatoarele sînt: stabile, marine, pe vehicule
(locomotive, inci:ilzire trenuri etc.) :
După nalura fluidului încălzit sîni generatoare eu: apă, mercur, agenţi chimici ;
Dupâ sursa de că/durel sînt generatoare CII : combustibil obişnuit, combustibil
nuclear, reziduuri din industria chimic{l, căldura reziduală a gazelor de ardere
tehnologice (cazane recoperatoare), energie electrică, solară etc. :
După modul preponderent de transmitere a căldurii sînt generatoare de con­
vectie şi dp radiaţie;
felul circlllaţiei apei sînI generatoare CI! : circulaţie naturală, circulaţie
forţată, străbatere forţată;
După volumul de apti continut sîni generatoare: cu volum mare de apă şi
cu volum mic de apă;
După presiunea de funcţionaresÎIlI generatoare: de joasă presiune (sub 0,6 MPa)
de medie presiune (0,6 ... 5 MPa), de Înaltă presiune (5,1 ... 20 MPa), cu para­
metri supracritici (p>24 MPa).
7.1.2. Parametrii de bază ai gen('ratoarelol' de abur. - După STAS _. 2605-73
se folosesc următoarele noţiuni:
- presiunea nominală este presiunea maximă continuă a aburului la ieşirea
din ventilol principal, în condiţiile debit ului şi telllperaturii nominale;
presiunca maximă este cea mai mare presiune admisă in elementele
cazan ului;
- temperatura nominală este tempuatnra maximă continuă a aburului
la ieşirea <lin VE'lltilul principal de a bur. in c0ndiţ..iile debitului şi presiunii nomi­
nale;
- temperatura apei dc ~Jiimenlare;
- debitul nominal este debitul maxim continuu de ahur pe care trebuie
să-I asigure la presiunpa şi temperatura nominală a aburull1i ;
- debitul minim reglat este debitul minim continuu de abur pe care gene.
ratorul rie abur poate să-I asigure la presiunea şi temperatura nominală a abu­
rului (circa 70% din in ".m) ;
debitul minim (minim tehnic) este de bitul continuu de abur pe care
generatorul de abur trebuie să-I asigure la presiunea nominalfl (circa 40 ...
... 50% din m1<Om)'
7.1.3. Părţile componente ale generatorului de abur~i rolul lor. La un
generator de abur (fig. 7.1) se deosebesc: circuitul apii - abur; circuitul aer ­
gaze de ardere.
Cireuitul apă-abur cuprinde in mod obişnuit (la un generator modern de
abur) :
127
 -, - ecollomizoru! :1, in care apa se
preîucălzeşte de la temperatura de ali­
7.2. TIPURI DE GENERATOARE CU ABUR

mentare pină aproape de temperatura

de fierbere; 7.2.1. Generatoare de abur cu circulaţie naturală. L.a aceste geueratoare
circnlaţia apTi-abur În sistemul vaporizator se' face sub acţiunea diferenţei de
.- tmnburul 4, in care se illmagazi.
neaz[, apa şi se colectează aburul s:.tturat ; densitate. Pentru a inţelege aCi"st fenomen
- sistemul vaporiz:.ttor 5, in care se consideră circu laţia prin ţevile ecranelor
apa coborîtă diu tam bul' se transformă (fig. 7.3). în ţevile coboritoare 1, din afara
I
sub acţiunea căldurii in abur saturat, focarului apa este relativ rece, avînd densita­ il
care prin intermediul ţevilor urcătC'are tea Papa; În ţevile de ecrau 2 expuse flăcării,
revine in tambur; apa se Încălzeşte şi se transformă in emulsie
5 7 apă-abur cu densi~atea Pernalşie ~ Papd' Astfel
- supra încălzitorul 6, constituit din la Duncf:ul de jos diferenţa de presiune I Focar
fascicule de ţevi, În care aburul satu­ -<::
rat, fiind [scos ~din prezenţa J apei se t:J.p~gh (Pap,,-PemaisiJ· ~
~-G
EmlJlsie
usucă şi se supra iucălzeşte. Această diferenţă de presiune t:J.p produce o
apa abur
Fig. 7.1. ScheR:1a unui generator de abur, ""i 1 d d' ' . continuă circulaţie, apa coborînd prin ţevile
cu elementele componente. ...lrCUl LI. aer-gaze e ar ele m gen".
ratorul de abur propriu-zi, este format reci şi emulsia urcînd înapoi în tambur prin 2
ţevile calde. De remarcat că cu cît creşte pre­
din: focarul 1, în care are loc ardcrea combllstibilului; caaalele de gaze 2,
în care schimbul de căldură se face prin convecţie. siunea, diferenţa de densitate Între aprl şi
După numărul de drumuri dc gaze de ardere (fig. 7.2) generatoarele de abur
abur scade, din c~re cauză ~a presiuni peste Fig. 7.3. Schema de realizCJre a cir­
18 MPa nu se mat pot folOSI generatoare de culaliei naturale a apei.
pot~fi : geaeratoare de abur turn la care circulaţia gazelor se face pe UII singur abur cu circulaţie naturală.
drnm vertical; generatoare de a bul' in n cu circulaţia gazdor ascendentă în Generatoarele de abllr cu circulaţie naturală seirnpart la rindul lor in gene­
focar şi descendentii: îa drumul II, care sint cele mai obişnuite; generatoare de ratoare cu volum mare de "pă şi generatoare cu volum mic de apă.
abur cu 3 -·4- 5 drumuri de gaze (construcţii vechi). --G~nerâloa/tde-abur 'cuvo!um mare'de' apă. fn această·~c~tegâ;ki~iră-gen7.
Gazele de ardere se răcesc treptat prin cedarea c5.1durii. Pentru a cobori ratoarele de debite mici, ca de exemplu generatoarele cu tub de flacără ş; cn
ţevi de fum.
mult temperatura gazelor, ele trebuie Srl vină Îu contact cu suprafeţele din ce
în ce IIlai reci. Deci fa sfirşjtul drumului gazelor ek ardere se prev[ld econollJi­ Generatorul de abur cu tub de flacără (fig. 7.4) constă dintr-un recipient
cilindric cu funduri bombate în care se găseşte tubul de flacără aşezat excentric.
zorul .; şi preÎncălzitorul de aer 7 (v. fig. 7.1). Prin aşezarea excentrică, apa se Încălzeşte mai puternic În partea Îngustă,
Circulaţia gazelor de ardere este activată de veotilatorul cle aer, exhauslortll creÎlldu-se circulaţia acesteia în jurul tubului de f1aci\ră. Gazele de ardere se
de gaze şi de coşul de fum. întorc spre faţă prin părţi şi sint evacuate pe dedesubt. Aceste generatoare de
Criteriul de bază dUp;1 car;: se pot stabili tipllrile de generatoare ,de abur abur sînt Încă întîlnite În exploa t iiri petrolifere.
este cel lrgat de felul în care arc loc circulaţia apci. După acest criteriu se deo­ -Un-g-~nerator de abur Jllai perfecţionat este generatorul CTF·l utilizat în
industrie pentru abur de joasr, presiune şi chiar În mariie centrale termoelectrice
sebesc două tipuri de bază; cu circulaţie naturalrl şi forţat'i.
drept generator de pornire (fig. 7.5). întoarcerea gazelor de ardere nu se mai
face prin afara rccipientului, ci prin ţevi de fum care trec prin recipient : prin

Sticlă nivel
Zona 3
c~:;,~ec-

Drum 4
convec­
Focar tiv Focar
II fi III

a b c
Fig. 7.2. Scheme de dispunere a canalelor convective la generatoarele de abur:
a - cazan turn; b - cazan in '7 ; c - cazan cu trei drumuri.
Fig. 7.4. Generatorul de abur cu iub de ,flacără.

12B 9 - Maşini mecanoenergetice 129

 Pentru uşurinţa execuţiei şi considerente de rezistenţă se folose~c camere
colectoare secţionale (fig. 7.7), camera colectoare fiind divizată pe verticalil
~ )

.-------A /; in secţiuni, fiecare secţiune corespunzind lumi pachet de 5 ... 11 ţevi fier­
bătoare. Pentru ameliorarea schimbului ae căldură, ţevile se aşază in zig-zag

-~~~ 1
(eşicher), ceea ce conduce la camere secţionale oadu late.
Tamburul poate fi paralel cu ţevile sau transversal.

3 Gmemtoarele de abur cu ţelli mult inclinate sînt preferatf', deoarece:

- circulaţia apă-abur este optimă, realizind diferenţă mare de nivel, fără

rezistenţele hidraulice create de camerele secţiona le ;

2 siunile din peretele tamburului şi forţele rezultate din dilatarea ţevilor;
Fig. 7.5."Generolorul de obur CTF·l.
ţevile '2 de jos, gazele de arrler~, vin spre faţă, iar prin ţevile laterale 3 merg
spre coşul 4 din spate. Cazanele CTF-l au randament bun pînă la 87%.
Aceste generatoare de abur se pot construi exclusiv pentru debite mici. Au
pornire lentă 4- 6 ore, dar pot face faţă unor variaţii bruşte de sarcină de scurtă
durată.
Generatoare de abur CIl l'olum mic de apă. Aceste generatoare de abur sînt
cunoscute şi sub numele de generatoare acvatubulare, deoarece suprafaţa de
incălzire este formată din ţevi fierbătoare de oţel cu diametru relativ mic (50 ...
... 100 mm) incălzite elin exterior de gazele de ardere şi răcite din interior de
amestecul apă-abur care circulă prin ele.
Se pot obţine astfel suprafeţe mari de Încălzire şi o circulaţie activă a emul­
siei, deci un schimb ma i bun de căldură şi ca atare realizarea unor debite mari
de abur.
Dllpă forma şi aşezarea ţevilor, generatoarelor de abur acvlltublliare se Împart in :
generatoare de abur cu ţevi drepte puţin inclinate; generatoare de abur cu
ţevi mult înclinate.
La genera/oarele cu {evi drepte puţin inclinate suprafaţa de incălzire este
realizată dintr-un fascicul de ţevi drepte inclinate fată de orizontală cu 15 ...
... 20 şi anume urcînd de la partea rece spre partea caldă a drumur:lor de gaze
0
- ţevile se leagă direct de tambur şi se fac curbate pentru a reduce ten­
- construcţia este mai simplă, eliminind camerele secţionale.
Iniţial aceste cazane aveau mai mulţi tamburi (fig. 7.8), Între care erau
ţevile fierbătoare cu inclinare mare. în mod timid s-a inceput şi căptuşirea
focarului in interior cu ecrane de radiaţie, dar cu ţevi rare, care nu fereau În
totalitate zidăria focarului de flacără, ceea ce necesita Înzidiri groase.
La construcţiile moderne s-a trecut la mărirea la maximum a suprafeţelor
de radiaţie, căptuşindu-se toţi pereţii focarului cu ţevi verticale dese, inclusiv
ţevi de plafon. S-a ajuns la un singur tambur în care se face colectarea aburului
saturat, tambur care se scoate pe cît posibil de sub acţiunea flăcării (fig. 7.9).
Rolul tamburului inferior a fost luat de eolectoarele inferioare ale ecranelor,
coborîrea către acestea făcîndu-se prin cîteva ţevi de coborîre de diametru
mare, aşezate În exterior. S-a dezvoltat mult economizorul, astfel ca apa să
ajungă În tambur aproape de temperatura de saturaţie: t,- (1f:J .. .40 K).
Ecranarea deasă a focarului cu ţevi protejează zidăria, astfel că la genera­
toarele moderne de abur se face o inzidire de tip uşor, numai cu rol de izolaţie
termieă. In construeţiile mOQerne ecranUl capătă el Însuşi rolul de perete etanş
trecîndu-se la pereţi membrană, la care ţevile de ecran au o handă de oţel sudată
intre ele. Aceasta permite şi o ardere cu uşoară suprapresiune În focar.
Ecranel~, fiind mai active din punctul de vedrre al transmisiei căldurii,
au permis creşterea debitelor de abur ŞI mărirea economicităţii. Partea supra­

feţelor de convecţie se reduce aproa pe exclusiv la supra incălzitor, econ<'mizor

de ardere.
şi pleincălzitorul de aer.
Tevile sînt mandrinate la capete în două camere coleetoare C (fig, 7.6).
care se racordează la tambur fie dircct, fie prin interm,ediul unor ţevi de legătură.

c l;j
'"~c:
~
EJ
Focar Drum
convectiv

Fig. 7.6. Foscicul de ţevi la genera­ Fig. 7.7. Camere

Fig. 7.8. Generator de abur cu trei tambure. Fig. 7.9. Generator de abur in 7t cu un
toorele de abur cu ţevi puţin in· colectoare sec·
cli,note. ţionale. tQmbur.
j
1

&1
130 ~I
131
 7.2.2. Generatoare de ahur cu circulaţie forţată. In condiţnle presiunii
foarte ridicate a aburullli, circulaţia naturală devine mai puţin intensă. In plus,
vitezele mici U.e circl:laţie reduc coeficientul de tra nsfer de căldură prin con­
vecţie, ceea ce ar comluce Ia suprafeţe de schimb de căldură foarte mari. Ne­
uniformităţile de circulaţie pot conduce Ia Jncălziri locale periculoase, cu spar­
geri de ţevi. Din aceste motive :;-a impus cOllstrucţia generatoarelor de abur
cu circulaţie forţată, răspîndite astăzi în special pentru debite de abll!' foarte
mari.
Se deosebesc: generatoare de abur cu circulaţie forţată multiplă şi genera­
toare de abur cu străbaterea forţată.
De remarcat că aceste generatoare necesită o energie de pompare suplimen­
tară, reducind în schimb consumul de metal.
Generatoare de abur cu circulaţie forţată multiplă. In această categorie intră
generatoarele La Mont, Velox, Vuia. La debite mari de abur este mult utilizat
generatorul La Mont (fig. 7.10).
La acest genprator de abar apa din tambllr este împinsă in colectoarele
inferioare ale ecraaelor de pompa cIe circulaţie P, asigurîndu-se astfel o circu­
laţie activă a apei în sistemul vaporizator. Aburul saturat reintră În taIIlbur,
iar prin cicloane separatoare c, apa separată reia circuitul, aburul mergînd Ia
supra încălzitorul S.
G~neraloare de abur cu slrăbalere forlată. La generatoarele de abur cu strii­
batere forţată, preîllcălzirea apei, vaporizarea şi supra încălzirea aburului are
loc într-o singură trccere printr-.) serpentină sau printr-un sistem de serpentine
legilte în paralel. Circulaţia apei se face sub acţiunea pompei de alimentare,
care trebuie să dea un plus de presiune de 20 ... 25%. Aceste generatoare de
'lhur nu au tambur, deci nu au capacitate de acumulare, ceea ce face să aibă
inerţie termică foartc mică. De aceea, reglajul funcţionării agregatului trebuie
să asigure o coorllonare precisiJ Între debitul de apă-abur şi cel de combustibil.
După numele inventatorului sau al fabricii constructoare ilceste generatoare
de abur au diferite TJume : Benson, Sulzer şi Ramzin.
In figura 7.11 se prezintă schema unui generator (le abur Eenson, cu vapo­
rizatorul 3 alcătuit din ţevi cu circulaţie ascendentă şi desceudentă şi avînd
supfilÎRcălzitor în două trepte (4 şi 5) şi economizorul 2. Aerul de ardere este
prelncălzit In 1.
Ee
5 prin ardere completă a unu i kilogram de combustibil solid sau lichid sau a unu i
,------
- --rI VaporiLator
Fig. 7.10. Generatorul de abur La Mont. Fig. 7.11. Generatorul de abur Benson•
.l32
Gener8 tO::lrele de abur Eenson s-au construit ppntru debite foarte mari,
fiind în funcţip în prezent generatoare cu debit de :3 600 tjh. în ţara noastră
se constIUiesc gener,ltoare Bpp.sof' de 520 şi 1 0~5 t jb, in construcţie turn.
Generatornl dt' abur Sulzer are la sfîrşitul vaporizatorului un separator
de apă. carc eslp reintro(lusă în circuit dt' o pompă sppcială. Prin aceasta apare
posibilitatea de purjare.
7.3. COMBUSTI'BILI ENERGETIC!:
CLASIFICARE, PUTERE CALORIFICĂ, COMPOZIŢIE CHIMICĂ
7.3.1. Generalităti. Arderea este proct'sul chimic de combinare a două
substanţe - combustibilul şi oxidantu! - care are loc ('\1 dega!are puternică
de căldură, provocînd o creştere bruscă a tempcraturii substanţdor rezultate
din reacţie.
COIPbustibilul este substanţa care conţine şi poate degaja elemente carbu­
rante în stare atom.ică. Din punct de \'tdere energetic, pentru ca o substanţă
să fie folosită drept combustibil trebuie să îndeplint'ască o serie de condiţIi :
_ să se combine exotermic cu OXIgenul din 8er cu elegajare suficientă de
căldură şi Ia temperatură cît mai rielicată ;
să-şi menţină constante În timp propridăţile fizico-ehimice pentru a fi
păstraţi şi prelucraţi în condiţii bune;
să conţină în proporţii foarte reduse substanţe care prin ardere produc
gaze fU acţiune nocivă asuf'ra părţii metalice a generatorului de abur; astfel
sint vanadiul, sulfuI. sodiu! ;
_ să se g5sească în cantit5ţl suficiente, accesibile unei extrageri raţionale;
_ să nu aibă o utilizare superioară arderii; în ?cest scns în ţara noastra
trebuie să se ţină seama de drzvoltarea actuală şi d'O perspectivă a industriei
cocsoehimice, petroc.himice şi de chimizare a gazelor naturale, ceea ce face ca
o cotă tot mai mare de combustibili superiori să treacă din balanţa termoener­
getidl in balanţa chilJlico-tehnologică,
7.3.2. Clasificare a combustibililor. Corn hustibilii pot fi elasificaţi după
numeroase criterii: provenIenţ5, stare de agregare, vîrstă geologică, origine etc.
Din pune.tul de vedere al organizării procesului de ardl're, hotărîtoare estI'
starea de ilgregare, deosebindu-se în acest Sl'ns combustibili solizi, lichizi şi
gazoşi. Combustibilii solizi pot fi arşi în stare pulverizat5, cît şi pe grătare (in
bucăţi).
7.3.3. Puterea ealorifită. Reprl'zintă c.antitatea de căldură c.are se degajă
Nm 3 de rowbustibil gazos. ~.
La arderea unui cOlllhu stibil apare in gazele de ardere o cant.itate de vapori
de apă proveniţi din umiditatea iniţială a combustibilului 'VI sau din ardem
hidrogenului H. După starea în care se găseşte apa în produsele de ardere,
se deosebesc:
_ puterea calorific5 inferioară Q" clncl apa se găseşte in gazele de ardere
sub formă de vapori;
_ puterea c;llorifică superioară Q" cind apa se găseşte în stare JichidA
Ş'T'deci a pus în libertatI' şi căldura latentă de vaporizare.
133
 Pe baza acestor definiţii rezultă relaţia de legătură Între cele două puteri
II
'ii
-:Iti:;'
- cărbuni liptobiologici, formlţi diu slb,huţ~ r:i$illH'~,
Cirbunii din ţara n()15tră s~ Î!l~d:~Hi ill ;'lJ l ci,-b lliiJ' :lll1i~i.
calorifice :
". In ţara nOlstră, clasificar~l clrbluib: S) ll;) ţilil1 ,'1 nI i~ :'tld l~
Q: =Q~.- 2509 (9H I
+ Wi) [kJ /kg sau kJ /Nm 3 ] (7.2)
:1­
g'
,;~
carbonificare, deosebind:

- turba, simbJI T, un clrbln~ tiu1r, LI Clr~ '.!'l.ltl j) i:I;I"blllill") ~,L~

"
În care: ~':~
numai parţial re2lizat ; .
Q~ este puterea calorificii inferioară a prob"i iniţiale, in kJ !kg S:1I1 kJ /Nm 3 ; - cărbunele brun, simbJl B. Din aceast:1 grupl fac pHte : clrbln~le b-ua
~~ pămîn~os, cărbunele brun lemuos \li~uitlJl) care are o ră~pin~!.ire l1l:lre În ţ:lra
Q~ - p'.lterea c.tlorifid s:lperioară a probei nllţiak În kJ/Kg sau .d/Nm 3 ; el,
noastră, cărbunele brun lllat şi cel cu luciu smolos;
(9H I +'\ii)· cantitateil totală de apă can' se ~'iseşLe in gazele de 2relere,
J~

reznltată din arderea uniUlţi1 (\1> masă sau de volum elin combustibilu 1 considr­
- cărbunele brun huilos, care face trecerea de la cărbunele brun la huilă;
rat, În kg/kg sau Kg/Nm 3 . _._
- huila, simbol H, este cel lllai valoros cărbune, avind putere calorifică
mare şi conţinut mic de balast;
Puterea calurifică poate fi drter:nÎl'ntii direct pc cale experimentală sau -- antracitul, simbol A, este cel mai bătrîn cărbune.
indirect prin calcul, cunoscîndu-se compoziţia elementară a cOllloustibilului. Compozi {ia chimică a cărbuni/or. Elementele componente ale unui com­
Conform STAS 5269-69 puterea calorifică a combustibililor solizi şi lichizi bustibil pot fi ~l"IIp'1te În trei părţi principale: masa organică .- combus­
grei se determină experimental arzînd complet În bomba calorimclrică o canti­ tibiL.! ; masa Ininc~rală (necombllstibiIă) şi u,niditatea. Masa minerală şi cu umi­
tate cunoscută de combustibil (circa 1 g) În atmosferă de oxigen la presi­ ditatea, constituie asa-numitu: "bal;cjst".
unea de 2,5 - 3,5 MPa şi măsurînd apoi exact cantitatea de căldură degajaUl. Compoziţia ehimi~ă a cărbuniior este indicat'\. prin participarea masică a
Conform STAS R 3361-62, puterea calorifică a combustibililor gazoşi şi a diverşilor componenţi. Folosind p1rticipaţia procentuală a diverselor elemente
celor lichizi uşori se determină cu un calorimetru special. Principiul metodei componente il drbunilor, compoziţia chimicii a acestora se poate exprima
constă În arderea unei cantităţi anumite de combustibil şi transmiterea fără
sub următoarele forme, caracterizate prin indicii respectivi:
pierderi a căldurii degajate unei cantităţi de apă determinate prin cîntărire. - compoziţia elementară a prJbei iniţiale:
Pe bază de calcul puterea calorifică poate fi determinată dacă se cunoaşte
compoziţia chimică elementară a eombustibilului. Cea mai reuşită este formulr Ci"_Hi+Oi+Ni+st+A1+ W~ =100 l f!0]
lui Mendeleev :
_O. compoziţia elementară a probei p,'ntru anali;!;;t :
d ~33 800 el +125448 H i ...pl0 827 (S~ - Oi> [kJ/kgj (7.3)
ea+Ha+O"+Na+sa+Aa+ W:, =100 li~iî]
sau
compozitin. elementară ::1 cărhuneiui anhidm :
~ = 33800 Ci-p 125448 H i -J-lO 827 (S~ - OI) -- 2509 (9H I+ wi> [kJ /kg] (7.4) ca"" -1- Han" + oan" _L Nank -1_ san" -1 Aan" _c: 100 [ii'[, I
în care Ct, H', S~ şi O i reprezintă cantităţile procentuale de cal bon, hidrogen, compoziţia elemrutar[l a masri combllstibilr :
sulf combustibil şi oxigen În compoziţia eombustibilului respectiv
Puterea calorifică a combustibililor gazoşi se raportează la Nm 3 şi este cmc-l-yymc +omc+Nm c+sm c = 100 [% J
dată de relaţia:
- cumpaziţi:i clemrntară a masei organice:
Q~ =12635 CO i + 10 742 H~ +35 707 CH~ +59461 C2Hi + CO+Ho+Oo+So=100 [~'o],

+63572 e 2H;, +86 402 C3H~ [kJ/Nm 3 ],
în care COt, H~, eH~ etc. reprezintă participaţia volumică a componentelor
respective în COlllpoziţia gazului combustibil considerat.
Practica a arătat că puterea calorifică a diferiţilor combustibili variază
În limite foarte largi. De aceea, pentru a se putea calcula rezervele de combns­
tibili, preel1nJ şi consuIIlurile s-a introdus noţiunea de combustibil convenţional.
Acesta este nn combustibil fictiv a cărui putere calorifică irferioară este de
7000 kcal/kg, respectiv 29 271,2 kJ /kg.
7.3.4. Combustibilii solizi. In această grupă intră cărbunii şi lemnul. Din
punct de vedere energetic se folosesc exclusiv cărhunii, mai ales cei inferiori,
eare HU pot fi utilizaţi În inrJ.ustria c<'cso-chimică.
Cărbunii, după natura şi modul de formare, se împart în trei grupe:
-- cărbuni humici, formaţi prin incarboniz:uea plantelor uriaşe existente
Îa epoca geologică de formare a cărbuniior ;
- cărbuni sapropeIici formaţi din alge şi mîl sapropelir. ;
134
(7.':» iu care ..4. reprezintă procentul de cenuşă, iar \V i urniditatea procentuală totală.
Pentru caracterizarea masei organice a cărbunilor, se folosesc adesea rezul­
tatele analizei tehnice, care au c~ndus la ~tatornicirea notiunilor de materiI
volatiee, cocs şi carhon fix. .
Materiile volatile ale unui cărbune r~prezintă cantitatea totală de produse
degajate prin Încălzirea acestui" Îu ab~~nţ'1 a~rului, un timp determinJt şi
la tcmpemtura de 850±20 °c, rlin care se scad? u:nirlitateu (l3terminată anterior.
tn procesul de ardl'fe, matp.riile necombilstibile nu ard, deosebind două
situaţii; a) materii c<'re r[lmÎn în stare de p'llb~r,~, formînd cenuşa, din care
o parte este antrenată de gazele de ardere; b) materii CHe s~ agloruereaz"1 ~wb
formă de bulgări, constituind zgura. Aceasta cade În fundul foearului, trcb:.Iind
eva cuată.
7.3.5. eombustibili lichizi. La gen~r21~olrele d~ ab'lr se folosesc numai
reziduurile obţinute la distilarea simplă d. ţiţeiului sau la cracarea rezidll.urilrr
de distilare.
135
 Acest reziduu final este păcura, ai ciirei componenţi se gnJpează În hidra­ supraincălzirii intermediare, În kg/s ; i s • ŞI 1., - entalpiile aburului Ia ieşirea,
carburi, substr,nţe complexe (răşini, asfaltene etc.), compuşi cu oxigenul, suJ[l'l respectiv la intrarea În supra Încălzitorl'I intermediar, în kJ /kg.
şi azotul şi compuşi organomctalici (cu vana<1iu, cupru, sodiu etc.). Fluxul de căldură preluat de Ia o sursă exterioară generatorului de abur
7.3.6. CumhustibiJi !Juzoşi. Gazele combustibile folosite În scopmi energe­ pentnl preÎncălzirea şi pulverizarea corn bllstibilului lichid este:
tice se Împart În două mari categorii: gaze naturale .5i gaze artificiale. Qcp=Bc pm ~fcp - fcr )+Qplltv (7.9)
IkW),
Gazele llatural!' sint gazele rombustibile, care se obţin în mod natvral
prin sondajele efectuate in zăcămilltele subterane. Ele sînt; gazul metan şi în care: c1'111 este d:JdUl'a specifica meoip, Ia presiune constantă, a c(mbusti­
gazele de sondii. bilului lichid, În k.T jkg K ; tCI' ~i fer -- temppr;Jtulile combustihilului lichirl
Gazdl' artififÎ~,le sînt gaze Il' comblistibilc obţinute prin prelucr"rca tennicii În stare premcălzit5 şi rece, În ce ;
OP'I! v - fluxul de dddură introdus cu abl'rul
a cilrbun ilor : gaze de gnogen, de coc serie, de gazeifiCtlre subterană, de funIa!. folosit pentru pul\ erizaretl combustibilului lichid, în cazul injectoarelor cn
precum şi din prelucrarea produselor petrolifere - gazele dc rafinărie. abur, in k W. Acest flux de ciildură se caleuleazii ru relaţ.ia .
Q~1Llv=Bc, (i,,- 2 (00), [kWl (7.10)
7.4. BILANŢUL TERMIC AL GENERATOMELOR DE ABUR, in Cflre : Cs este consumul specific de abur pentru pulvenzare. În kg abur/kg
CONSUMUL DE COMBUSTIBIL. RANDAMENTUL NET combustibil; ia - entalpia aburului utilizat.
Deci rleterminarea pe raiI' directii fl rnndamentvllli necesitii măsurarea
Bilan(ul termic al unui generator de ahur urmărcşte delerminarra consnmu­ Într-un acela5i interval de timp t' consumului de combustibil şi a rlebitelor.
In i util ele călduriI şi a pierderilor de ciddură În scopul stabilirii raudamentullli dm formulele ml'nţionate, precum şi măsurarea paramet:'ilor diferiţilor flgenţi
aceslt'ia şi a posibilităţilor de reducere a pierdcrilor. lntrucît de la eintilrirea cor,lbllstibiluJui p~nă la transmiterea căldurii către
BilanţUl termic, deci şi randamentul generatorului de abur, pot fi determinate abur trece un timp, măsurătorile se fac in stare termică stabilizată cileva oret
pe cale directă sau pe cale indirectii. 7.4.2. Metoda indil'eetă. Metoda indirectă pentru determinarea randamentu­
7,11.1. lletoda directă. Randamentul unui g!'nerator de abur determinat lui brut al unui generntor de abilI', la o stare termică stabilizată, se bazează
prin metoda directă estr dat de raportul dintr~ fluxul de căldură preluat. de apii pe determinarea pierderilor procent uale de ciildl'ră, raportate In cantil atea
şi abur, din care se scad fluxurile de căldură provenite de la surse exterioare totală de cillaură utilizată: ţi
generatorului, şi flUJ"li de r'ildură provenit din an1t'rea cOlllbustihilului:
q'b=100-- (q2+qS+q4+q5+qu), (7.11)
rQ, + Q, - QC1J -;Qa
1] =
'b.! (7.6) Il! carI' : (j2 [% J reprezintă pierderile procrntuale de c[tldură prin cntalpia ga­
_B Qi
1
zelor de ardere evacuate la coş; q3 [%] - pierderile pr(.centualc de căldură
prin ardere incompletă dm punct de vedere chimic (ardere imperfectă); lj4
în care: 'l'b este rnnoarnentul termic brut în stare trrmică ~tabilizată; 01 [%] - pierderile procentuale de ci'ildură prin ardere incompletă din pllnet
fluxul de ciddură preluat dc apă şi abur, în generatorul cit' abur, in kW; {h -­ de vedere mrcanÎC ; 1]5 [% ] - pierderile procentuale de căldură în mediul am­
fluxul de cidduri'i preiL18t de aburul SL:pUS supnlÎnrălzirii intermediare, În biant prin zidăria generatorultli de abur; qu [%] - pierderile procentuale de
k W ; Q<p - fluxul de căldură preluat de Ifl o sursă rxterioară generatorului de ciildură prin ci\ldura fizică a :lgurii şi prin apa de răcire nerecuperată.
abur pentrn preÎncălz irea şi pulverizarea combustibilului lichid, în k\V; il [Pierderea pl'Ocf1Jluală de âildură q2 - Se determină cu relaţia:
Oa -- fluxul de căldură preluat de aerul necesar arderii de la o sursă exterioar{;.
generatoruhli, in kW; B - debitul de combustibil în kg/s sau Nm 3 /s; tA-­ Q2
q2=i ·lUO [0.\;,
7 ]
~; (7.12)
putere:l calorificii inferioară a rombustibilullii în kJ /kg sau În kJ /ND: s . Qi J~
Fluxul de căldură preluat de apă şi abur În generatorul de abur se determinr
eu rPlaţia : m care: 02 reprezintă pierderea ab,oluUt dr căldură cu: gazele de ardpre[ pva·
euate la coş, în kJ jkg sau Id/Nm 3 ;
01=D as (io-ia)+D pj (i1'}-i a)+D,n) (i o- ii"j) [k\V[: (7.7)
02 = f(l ga)~v' t ev, - (I .,a)~e1·' Irel ] 100-q, , (7.13)
Îll carc : D as este debitul de abur supra Înciilzit, în kg's ; D p } - debitul de purjă
I '". 100
continnii, în kgjs; D i ,,! - debiLul de flpă de injecţie pentnlreglarea temperaturii

aburuilii supraincălzit, în kg/s; io, ia' i pj , iinj - entalpiile aburului supra în­
în care: te veste tempera turn gazelor de ardpre la evacuare, În '{", ; f ref - tem­
călzit, ale apei dc alimentare, apei purjate şi apei de injecţie, În kJ /kg.
peratura. de referinţă, în ac ; /." -
c~cficifntui dr exc!'s de ardere la evacuare;

Fluxul de căldură preluat de aburul supus supra Încălzirii intermediare (Ioa)"'" le. ~ entalpia gazplor dr aHlere Ia co~, în kJ /kg snll kJ /Nm~; (I goiev • trei
.oi de apa de injecţie este: - entalpia gazelor .de ardere la temprratura de referinţă în kJ/kg sau kJ/Nm 3 .
Entalpia gazelor de ardere la coş se poate calcula cu relaţia ~
Qz=D' i (i •• -is,~$Dfa) (i •• -i'fl}) [kW] (7.8)
(n care: D'i este debitvl de ab11r Sl'pUS supra Încălzirii intermedjare, în' kg/s;
(1 ua)~ev' lev~(vgo. 'Îco, + vgo.· iso, + v~, ·iN • + V~.o· iH,o+ 1 c)+
D,,,) - debitul de apă de injecţie pentru reglarea temperaturii aburului supus
+()..ev- 1) I um [kJ/kg], (7.14)

136 . a
_---J. 1 137
 în care; vgo" V~OI' V~, ii V~,O sînt volumele teoretice de CO 2, S02' N 2 , HJO Pierderea Q4 se detprn;ină cu reia ţi" :
din gazele de ardere, în Nm 3/kg combustibil; ieo" iso" iN" iH,o - entalpiile
gazelor respective la temperatura de evacuare la coş, în kJ jNm3 ; le - ental­ 1 (
Q4~B m c4z' Qcd%
i +m Zg Q,g. QC
i +m c i +m Jun ' Qtun)
; [kJ /kg). (7.17)
pia cenuşii din gazele de ardere, la temperatura de evacuare la coş, în kJ /kg
comb. in care: m c4zo m z ., m, şi mfan reprezintă cantităţile orare de cărbune căzut
Pierderea de căldură 072, prin entalpia ~azelor de ardere evacuate la coş printre bll'ele grătarului, de zgură, de cocs zburător şi de funingine, în kg/h ;
are valoarea cea mai mare dintre toate pierderile, vabarea ei putînd ajunge Qfd', Qtg , Qf şi Q{un puterile ealorifice inferioR re ale cărbunelui căzut, zgurei,
sau chiar depăşi 8% din căldura disponibilă în focar. cocsului zburător şi funinginei, în kJ,'kg; B -- consumul orar de combustibil,
Temperatura gazelor de ardere la coş se alege la proiectare, ţinînd seama in kg/h
de felul tirajului şi de conţinutul de vapori de apă din gazele de ardere. ca şi
de conţinutul de sulf al eombustibil~~ui. In cazul tlrajl'lui natural se admite ..si!
q4 = Q~
.101) [0'0 J. O.un
minimum 180°C, practic 200.,. 220"oC, deoarece temperaturile scăzute ar
impune un coş foarte înalt [tirajul !'!p=qh (Pacr-Pgaz.)]'
căldură in mediul ambiant 1J5' Diferenţa de temperatură uintre
Pierderile de
în cazul tirajului artificial temperatura gazelor la baza coşului se admite
suprafe~ele
exterioare ale generatoruilli de abur şi mediul ambiant genere:lZă
minim 110 °C, practic 140 ... 160 °C. De remarcat că odată Cll scăderea tempera­
turii gazelor la baza coşului, randamentul gener,ltorului de abur creşte, dar un schimb permanent de căldură, care constituie pierdere;.l de căldură Qs
cresc ~i suprafeţele de încălzire, deci preţul gener-torului: de asemenea creşte
pericolul de condensare a vaporilor de apă din gazele de ardere pe ultimele 075 = ~'100
Q; [~o ]. (7.19
suprafeţe de încălzire, eu pericolul corodării acestora (punctul de rouă). La
gaze naturale lipsite de sulf, calculele economice couduc la o temperatură de Determinarea experimentală a acestei pierderi este dificilă. In practică
evacuare 110 ... 120 °e. La păcură şi cărbuni cu sulf apare pericolul de roua pentru determina.rea acesteia se utilizează o diagramă stabilită pe baza datelor
acidă cu formare de H 2S0 3 şi H ZS04 care corodeazf\ puternic metalul la tempe­ experimentale (fig. 7.12). Pierderile stabilite cu ajutorul acest.ei diagrame
ratura metalului sub 140 e. De aceri1 temperatura gazelor va fi peste 160°C.
0 ~;
l sint valabile pentru sarcina no-
-Pierderile de căldură datorită arderii incomplete din punel de vedere chimic. '~ minală a generatorului de abur.
Dacă nu se asigur"\ aer suficient în focar, un amestec intim între aer şi com­ ., Pentru sarcini diferite de cea no­
bustibil şi o temperatură corespunzătoare, arderea este imperfectă, gazele de ~ minală, pierderea qs: se poate 2
ardere conţinînd substanţe combustibile ca CO, H z, CJI4 şi chiar hidrocarbllri & aprecia cu relaţia: ""o­ 2,t.1 \J '-te I I
'·X
grele CmH n'
Cantitatea de căldură care ar mai putea fi dezvoltată prin arderea acestor
produse se numeşte pierdere de căldură prin arder'~ inco;npletă din punct de
~.
,rl;
qS: = 1/5 •
D
----r;:-
110m
(7.20) t 1.6 f-+-"l.-4
0,8
vedere chimic. In cazul funcţionării agregatului această pierdere poate fi de­ Pierderile prin cii/dura fizicii Il O' I [1 I I , 1 I ! I I J

terminată prin analiza gazelor de ardere, cu relaţia: J t. 6 8 la It. 18 t.0 60 8(; 'M

1
~~~
zg/lrei Q6' Sub aceastii denumire se
Q3 = V ga (126,35CO+ 107,42H z +357,07CH4 ) 10~o~ q, [kJ /kg inţelege aceea parte de căldură .
Fig. 7.12. Variaţia pierderilor q\ 1%1 in funcţie
sau kJ/Nm 3 ] (7.15)
f
I
evacuată din focar cu zgura caldă,
a cărei temperatură este
de debitul generatorului de abur:
de 1 - cazan fără suprafeţe finale de Încălzire: 2 ­
~ cazan cu suprafeţe finale.
în care. V ga este volumul de gaze de ardere uscate rezultate la arderea ullui Gaa. , .700 °C.
kg sau Nm 3 de combustibil, în Nm 3 /kg sau Nm 3 /Nm 3 ; CO, H z şi CII 4 - canti­
Căldura fizică il zgurei se calculeaz[\ cu relaţi;J :
tăţile procentuale de oxid de carbon, hidrogen şi met:J.n conţinute în gazele
uscate, în % Q6=(I-x a ) Al (i zgŢ 251) [kJ jKgl, (7.21)

073 = ~: ·100 [%]. (7.16) hr sub farm!\ procentuaIă:

Pierderile de căldură datorită arderii incomplete din punct de vedere mecanic
1/4- Arderea combustibililor solizi esteafectată de pierderi importante datorită
eliminării mecanice din proc/isul de ardere a unei părţi din combustibil fără
a fi ars.
Cantitatea de căldură conţinută de combustibilul eliminat din procesul
de ardere constituie pierderea de căldură Q4' Această pierdere poate avea dife­
rite cauze: căderea cărbunelui printre barele de grătar îu cenupr, combustibil
Inglobat în zgură şi eliminat cu aceasta, cocs zburător, funingine depusă pe
ţevile cazamllui.
q6 =.f:4- ·100 (0", 1. (7.22)
Q:
în care; Ia este partea de cenuşă autrenată de gazele de araerr; Ai - con­
t,inutul de cenuşă al eombustibilului raportat la proba de lucru; i zg -en tal­
pia zgurei îl! k.T /kg ; 251 - căldura latentă de topire a "gurei in kJ/kg, carI' se
ia ift ('olisiderare numai în cazul evacuării lichide a zgurei.
,.4.3. Randamentul net al generatoare lor de abur. Randam~ntul brut
determinat pe una din cele douii metode (directa sau indirectă) permite stabi­
lirea eficacităţii procesului de ardere a combustibilului şi de transfer a căldurii

138 139
 dezyolt~ll e prin ardere. spre a pa ~i a hurui d in genera torul de abu r. Eficacitat ca Cele două diagrame din figurile 'Pfb
realii a arderii conJDl1stihililor in gcnerfltoarclc dp abnr p08te fi stahiiit~ III 7.13 şi 7.14 pot fi reunite intr-o dia.

mod l'orect llnlll2i prin randomentu/net, la dcterminarea c{rui:'! se ţine Se3nl:l gram;l spaţial!} in formă de caloEt

şi de consllmurilc de energic cleetl ieii ; in e:'!drlll acestor consuITt\1l i intervine (fig. 7.15). Regimul de funcţionare

in primu 1 rind ('0nsnmul de energie pentru antrenarea pompclor de alimentare trebuie ales cît mai aproape de

şi circulaţIe a apei, pentru antrenarea yentilatoarelor de aer şi de gaze. pentru punctul de lf,axim.

acţionarea agregatclor C~He fac parte din insta18 tia de prepararE' a prafului L-l-r'--LI
de ci'îrhune.
I
7.5, TIPURI DE ARZATOARE ŞI DE FOCARE 8
-~7>(,r UdermiIlarr;l l'onsnmului de l'Omhlblihil. COnSlll'llil de combustihil
PENTRU DIFERITI COMBUSTIBILl

/ /' I //
al gcneratoarelor de IIbnr 'it' ddenr:infl cu relaţia:
I /

B = Da, UD-ia) +Dp (ipj-i a)

7.5.1. Arzătoare şi focare pentru / ://
L--------~Pfim
!
(7.2?) combustibili gazoşi. Pentru asigura­
Yitb Q: rea unui proces de ardere corect, ~
trebuie asigurată combustibilullli
in care: Da .. este debitul de abur sl'prainci'ilzit, iu kg/s ; D pj - debitul purjei, Fig. 7.15. Variatia randamentului termic brut
in kg/s. caJltitatea necesară de aer, corespun­ al generatorului de abur În functie de ), fi
zătoare unui coeficient de exces de de B.
Deoarece yolumele de gaze de ardere, penln' C1rderea combustibililor solizi,
aer, pentru combustibili gazoşi,
se c8lculează fări1 s1l se ţir,ă seama de arderea incompletă din punct de vedere
A=1,05 ... 1,2.
mecanic, in calcul,J! termic se determină UD consum real efectiv, care se calcu­
lează cu relaţia: Arzătorul de combustibili gazoşi trebuie să asigure realizarea completă a
procesului de ardere in focar, astfel incît arderea să fie perfectă. flacăra să aibă
n =~ B 100-q•.
(724) lungimea dorită şi să fie stabilă la orice regim de funcţionare a generatorului
, 100 de abur.
în prezent se folosesc exclu ~iv arză toare cu ardere difuzivă, adică arzătoare
7.4.5. Influenţa regimului 1'1' ftllll'ţiollarc la geneJ'31oruini de abur asupra
la care combustibilul gazos şi aerul se introduc separat in focar, procesul de a­
randamentnllli termic hnu. Variaţtile caracteristicilor combustibilului şi ale
mestecare avind loc în focar in timpul procesului de ardere. In scopul realizării
debitului generatorulu i de a bur au influenţa aSl'pra pierderilor de căldură şi
unei bune amestecări a gazului combustibil eu aerul se folosesc următoarele
deci şi asupra randamcntului termic brut al acestuia.
metode;
Pentru exploatf,rra c it ma i econom ică a generatoarelor de a hur, este necesar
-- introducerea gazului în curentul de aer, prin mai multe orifieii de dimen­
sii se cunoascii influenţa variaţiei debitului acestuia a~llpra pierderilor de căl­
siuni mici;
durii şi deci asupra randamentului. O influenţă deosebitil asupra pierderilor
de că!dur[t o are coeficientul de exces de aer A. - introducerea gazu lui sub un anumit unghi sau chiar perpendicular faţă
de curentul de aer;
în figura 7.1 9 se prczint;l yalorile ranuamentlllui brut al gelleratorului de - imprimarea unei mişcări de vîrtej aerului prin introducerea acestuia
abur in funcţie de consumul de combustibil la A=,conshlPt. PUJLctul Re cores­ printr-o cameră spirală melc (fig. 7.16. a) sau folosind palete de turbionare cu
punde funcţioniirii generatorului in stare de reZf~n.,ă cald5, consumul de com­ unghi de înclinare variabil (fig. 7.16. b).
bustibil asigurind numai pierderile de că ldurii. Focarele pentru combustibili gazoşi a u o vatră plană şi o strangulare a sec­
Variaţia rafldamelltului termIc brut al generat.orului de abILI' il< funcţie de ţiunii focarului la circa 1/3 .. . 2/3 din înălţimea sa, în scopul asigurării unei
coeficientul elI' exces de aer )., hl consum C'onstallt ele "ombllstibil, (fig. 7.14) mai bune amestecări şi deci a imbunătăţirii arderii (fig. 7.17).
prezillt5 un PUllct de maxim:), sub yaloarea normalli conduce la ardere i J I1:Jcrfec­
tă din punct de vedere chimie, iar ), n'are in~c:;n1l1ă pierderi exagcrate la coş.

"l'b" 700,...

(':'~"""'
'Ptb

~ 8=constanl

0 \\ \.

/
J

/
!
,.1

'~{
~
,,/ <t

Re
.. B .il
Fig. 7.16. Arzătoare
turbionare pentru com· Fig. 7.17.
a b
Focare pentru combustibili
Fig. 7.13. Variaţia randumentului gene­ Fig. 7.14. Variatia randamentului gene· bustibili gazo,i : gazo,; :
ratorului de abur În functie de debitul rl1torului ,de abur În funcţie de coefi· a - cu cameră spirală melc; b - cu palete a - cu arzătoare pe o parte; b - cu arză­
de combustibil 8. Ia ),=ct. cientul de exces de aer ),. Ia B=ct. de turbionare. toare şi strangulare pe două părţi.

140 141
 tncărcările termice volumice ale acestor focare se încadrează in limitele
1l0 ... 300kW(m 3, respectiv 95000 ... 260000kcal/m 3 h. tn cazul generatoa­
relor de abur de radiaţie se poate atinge chiar 600 kW (m s.
e ~
AS

7.5.2. Arzătoare şi focare pentru combustibili lichizi. Pentru a putea fi AP

arsă în bune condiţiuni, păcura trebuie în prealabil pre încălz ită la peste
prak + I
AS
100 ce şi filtrată. Pulverizarea fină a păcl'rii, de care depinde procesul de ardere, Der DrimDr AP
se face în prezent cu injectoare mecanice, adică păcura este împinsă cu presiune AS
mare printr-un orificiu cu diametru mic numit duză. Cu cît presiunea este mai
mare, cu atît se obţine o pulverizare mai fină. La generatoarele de abur moderne,
presiunea de pulverizare a păcurii este 3,5 .. .4 MPa. Reglajul debitului injec­
.-,.." tat se face cu ajutorul ventilului \" de pe J
Tur
conducta de retur (fig. 7.18) ; cu cît V se
deschide, scade debitul injectat.
Configuraţia focarelor pentru combus­
Aer
secundar
~Q

2~
0..0 1
Fig. 7.20. Arzător cu fante pen­ Fig. 7.21. Arzător tur· Fig. 7.22. Ambrazură.
tibili lichizi depinde în mare măsură de
tru praf de combustibil solid bionar pentru praf de
tipul generatorului de abur şi de dispoziţia pulverizat. :ombustibi,1 solid pul.

-
la irljectoarele mecanice.
Refur
şi caracteristicile injeetoarelor, deosebind:
focare cu dispoziţie frontală, injectoarele
Fig. 7.18. Reglarea debitului de păcură fiindye p~r~tele din f~ţă_ în şir~r~ ~i focare
cu dIspOZIţIe tangenţ13la, specIfIca focare­
lor mari şi foarte mari, la care injectoarele
Ambrazura (fig. 7.22) este o
căreia
verizat.

fereastră ca un difuzor plan asimetric, in .iurul

se plasează în colţurile focarul" i, la n.a i
multe nivele, dirijate tangenţial la un cerc
imaginar cu centrul în axa focarului şi cu
dia metrul de 0,8 ... 1.2 m. Se obţine astfel
un efect de turbionare care favorizează
amestecul aer-combustibil şi uniformiza­
rea temperaturii. Vatra focarului este
plană (fig. 7.19).
tncărcăturiie termice volumice ale
acestor focare sînt cuprinse în limitele
sînt practicate fante oblice prin care intră prin aspiraţie aerul secundar.
Sînt folosite la generatoarele de abur relativ mici.
Intrucît arderea cărbunelui se face mai greu, focarul trebuie astfel conceput
încît drumul străbătut de praful de cărbune să fie mai lung şi să favorizeze
amestecarea intimă cu aerul.
Din cauza sterilului se formează zgura care trebuie evacuată (circa 15 - 20~{)
din steril). De aceea focarul, la partea inferioară se termină cu o pîlnie pentru
evacuarea zgurei. De remarcat că temperatura In focarul pentru cărbune nu
trebuie să depăşească temperatura de înm uiere a cenuşii, căci aceasta s-ar
aglomera şi n-ar ma i putea fi evacuată.
ClasifiCÎnd focare le de cărbune pulverizat din punct de vedere al drumlliui

q~
210 ... 1150kW(m 3 , respectiv 180000­ parcurs de flacără se pot distinge două tipuri principale (fig. 7.23) : focar liniar
cu flacără in D, a ; focar centripet, cu arzătoare În colţuri, jetul fiind tangent
1 000000 kcal(m 2 h.
la un cerc fictiv central, b.
7.5.3. Arzătoare şi focare pentru ar~
derea prafului de cărbune. Cu excepţia Fig. 7.23. Focare pentru arderea prafului de cărbune pulve·
genaratoarelor de abur de debite mici, rizat.
b
cărbuuele se arde în stare pulverizată, A~
Fig. 7.19. Focare pentru combustibili 1 \ Fig. 7.24. Focare ciclon:
lichid: deoarece se obţine o suprafaţă mare de 4 /
I \
\
o - orizontal; b - vertical;
contact între aer şi combustibil, ceea ce
I O' H XJ
a - injectoare dispuse frontal ; b - dis­ I _ aer primar şi praf de cărbune; 2 - cer secundar;
poziţie tangenţială. conduce la o intensificare a procesului de I O-/"J~"-G _ gaze de ardere; 4 - zgură; 5 - cameră de topire;
I / \

ardere şi la realizarea unei arderi complet!'. I 0-' '-G 6 - cameră de răcire.

După modul de ames1 ecare între praful de cărbune şi aer şi felul formării
'-_/
flăcării, se deosebesc: arzătoare turbionare, ambrazuri şi arzătoare cu fante.
La arzătoarele eu fante (fig. 7.20), amestecu I praf-aer primar intră prin ur­ 6
zător în focar, iar aerul secundar intră printr-un canal separat, amestecul 2 6
făcîndu-se în focar. Adesea arzătorul poate avea înclinarr regla bilă în plCln

[[]~

vertical.
La arzăloarele turbionare (fig. 7.21), amestecul aer primar-praf de cărbune
utră pe la centru, axial, iar aerul secundar intră. printr-o cameră spirală aşe­
zată în jurul arzătorului, obţinîndu-se astfel o mişcare de vîrtej, care face
o b
ca amestecarea să fie foarte intensă, avînd loc imediat la ieşirea din arzător. b
"
143
142

II

 Necesitatea unei arderi intensîficat~ a prafului de cărbune a condus la apa­
riţia focarelor ciclon, care pot fi de tip orizontal sau de tip vertical. La aceste
focare, aerul primar cu praful de cărbune se introduce central, iar aerul secundar
lateral, tangenţial, producînd o mişcare de vîrtej, care favorizează amestecarea
prafului cu aerul. Se obţin temperaturi fuarte ridicate 1 700-- 1 800 °C, zgura
fiind evacuatii în fază lichidă.
tncărcările termice ale focarelor de combustibil 30lid pulverizat sÎut cuprinse
În limitele:
- 150-23G kWjm 3 , respectiv 130000-200000 kcaljm 3 h pentru focarele
cu evacuarea zgurei în stare solidă;
- 690-4600kWjm 3 , respectiv 600000-4000000kcaljm 3 h, pentru foca­
rele cu evacuarea zgurei În stare lichide.
7.6. SUPRAFEŢE DE SCHIMB DE CĂLDURĂ
7.6.1. Generalităţi. Schimbul de căldura dintre flacără, respectiv gazele
de ardere şi apă, abur sau aer se realizează prin intermediul unor suprafeţe
metalice care separă cei doi agenţi termici, denumite suprafeţe de schimb de căl­
dură.
După scopul În care se transferă căldură, suprafeţele de schimb de căldură
se Împart în: vaporizator, supraÎncălzitor şi preîncălzitor de aer.
Vaporizatorul, constituind partea din generatorul de abur În care are loc
fierberea apei şi deci produccrea aburului, este considerat suprafaţa principală
de transfer de căldură, pe cînd celelalte an fost denumite suprafeţe auxiliare
de Încălzire.
In evoluţia construcţiei generatoarelor de abur aceste suprafeţe au suferit
profunde schimb1ri, in ceea ce priveşte construcţia propriu-zisă, cît şi ponde­
rea pe care o au in ansam blnl suprafeţei de încălzire.
tn funcţie de natura schimbului de căldură aceste suprafeţe pot fi de radiaţie
sau de convecţie.
Cantitatea de căldură primită de suprafeţele de radiaţie se poate calcula
cu relaţia:
Qr=ac o [(li)4-
100.
(~,]4 S,
100
(7.25)
ILl care: a este coeficientul de absorbţie a radiaţiei al suprafeţei S; Co - coe­
ficientul de absorbţ.ie a radiaţiei al corpului negru.
Din relaţia (7.25) se constată că suprafeţele de radiaţie sint eficace în zona
temperaturilor mari. Aceste suprafeţe de radiaţie constituie ecranele.
Cantitatea de căldură primită - de suprafeţele de convecţie se calculează
cu relaţia:
Q=kS (M)m, (7.26)
în care: Il este coeficientul globll de transfer de căldură, În \Vjm~ °C ; S -- supra­
faţa de schimb de căldură. În m 2 ; (M)m - diferenţa medie de temperatură
dintre cei doi agenţi terltlici, in °C.
La suprafeţele de convecţie schimbul de căldură de la gazele fierbinţi la
apă, abur sau aer cuprinde trei faze: schimb de căldură prin convecţie de la
gaze la perete, condllctivitatea prin perete şi s~himb prin conVE'cţie de la perete
la apă sau abur. Coeficientul glob:d de transfer de căldl:ră k ţine seama de toate
aceste trei faze. Conform relaţiei:
~ = ~ + ~ ~ + ~. (7.27)
k!ll A, 01:9
144
De remarcat cii, la aceste două moduri de transmitere a căldurii, pert'telc
metalic este mai cald dtocît fluidul spre care trece ctildura. Cum temperatura
pe care o poate suporta Hleta lui este limitatii, s~ impune ca schimbul de căl­
durii prin convecţie de la perete la apii sau abur să fie intens pentrll ca metalul
să poată fi răcit. Aceasta necesită:
- o bună circulaţie a apei; în zonele in care există stagnări se ard ţevile;
- să nu fie depuneri de săruri pe ţevi, care ar înrăutăţi transferul de căldură.
7.6.2. Yaporizatorul. La generatoarele de abur cu volum mare de apă,
suprafaţa vaporizatoare se realizează de la caz la caz din suprafaţa tubului de
[Jacără, a cutiei de foc, a ţevilor de fum sau o combinaţie a acestora.
La cazanele cu volum mic de apii, suprafaţa vaporizatorului este realiwtă
din ţevi fierbătoare. Teava este un element ideal pentru construcţia acestora,
deoarece permite realizarea unei suprafeţe lllari de incălzire într-un volum mic
şi rezistă la solicitările de presiune ~i temperatură f[tră a necesita pereţi prea
groşi. La cazanele moderne vaporizatorul este de radiaţie şi este constituit din
ţevI care Îmbracă pereţii focarului; ace~tia constituie ecranele, denumite
astfel deoarece la Început au fost concepute pentru a proteja zidăria contra
flăcării. In ultimii ani se manifestă tot mai mult tendinţa utilizării ecranelor
din pereţi membran:l ; ţevile de ecrau sînt. unite două cîte
două, prin slldarea unei pl;ltbande Între ele (fig. 7.2G). Se
începe cu sudarea a citc două ţevi gemene, apoi această
.c> ='1
pereche se îmbină cu altă pcreche, ajungÎndu-se 13 pa­
nouri de 4, 8 sau 16 ţevi. j
Folosirea pereţilor membrană preziută mari avantaje:
- posibilitatea realizării unor focare etanşe, În care
arderea se poate face cu uşoară suprapresiune ; prin aceas­
ta scade volumul focarului si nu mai este necesar yentila­
torul de gaz!' de ardere; se 'reduce astfel sensibil consumul Fig. 7.25. Tevi ge­
de energie, căci debitul volumic al aerului la temperatura mene pentru reali­
amhiant.ă estc mult mai mic decîi al gazelor de arderc şi zQrea peretelui
membrană.
deci la aceaşi diferenţă de presiuue un ventilator dc aer
necesită o put!'re Ir,ult mai lllic[1 ;
- zidăria focarului poate fi inlocuiiă printr-o simplă izolaţie termică.
7.6.3. SU)lralneălzitornl. Trecerea spre parametri ai aburuilli din ce în ce
mai mari a făcut ca pondere[t supra Încălziiorului S{I crească. Dacă la genera­
toarele vechi de abur cu presiunea J,5 ... 1,8 l\1Pa şi temperat.uri de 350- 375 °C
suprafaţa suprainc{tlz;torului era numai 25 ... 3G?îl faţă de suprafaţa vapori­
zatorului, la generatoarele cu parametrii abnrului 10 ... l i ~IPa şi GOO ... 550 °C
suprafaţa supraînc[ilziiorului este 70 ... 130');,_
SupraÎncălzltorul este constituit dinLr-un sisLem de serpcuLine legatc in
paralel la unul sau mai multe colectoare de iutrare şi ieşire a aburnlui. în
figura 7.26 sint prezentate citeva scheli.2e de circulaţie a ahurului în supra­
Îllcălzit.or.
După direcţia de deplasare a gazelor de ardere lu raport cu aburul, supra­
Încălzitoarcie poL fi În echicurent, in cO'lLracnrenL sali mixte (fig. 7.27).
Circulatia in contracureut are eficacitaLe mai mare, c[lci se menţine dife­
renţa mare' de temperatură între gaze şi abur În tot lunglll supraÎ!l(:ălzito­
rului ; ea duce însă la o solicitare mai 1111re a metalului, deoarece in zona finală
atît abnrul cît şi gazele sînt fierbinţi.
La generatoarele de abur cu paramet.ri ridicaţi ai aburului se folosesc şi
supraîncălzitoare de radiaţie. întrucît aburul supraÎncălzit riiceşte ţeava mai
prost decît apa, aceste supraîncfllzitoare nil trebuie să fie expuse direct flăcării
10 - Maşini m eeanoenergetice 145
 se răceşte aburul prin injecţie de apă deosebind două sisteme: prin injecţie cu
apă de alimentare, daeă această apă estc complet demineralizată şi prin in­
-r;=, " 0 jecţie d~ coudens<'t, obţinut prin condl'nsarea unei calltită\i de abur saturat
I
luat din tambur. Condensarea se face Într-un schim bător de căldură, folosind
r lIDmr
;, ca agent de răcire apa de alimentare înainte de economizor (sistemul Dokzal).
:~::::::=::':=::Jl_
~L1J!
.. ..
_-~_._-.~ _.~-:'- 7.6..1. Ecollomizol'uI. Economizorul este un preîncălzitor de apă con­
a C '] stituit dintr-un sistem de ţevi, in care apa de alimentare se incălzeşte pe seama
\' * ~
, ~ ~ r r{lcirii gazelor de ardere, realizindu-se astfel o importantă economie de com­

irn ?

Tn~=~~
~I .-... bustibil.
,~"
" ,; r \ '. i l:
tl În funcţ.ie de temperatura de preîncălzire a apei de alimentare, econoJlli­
t ~I.' I~
r

zoarele pot fi de două tipuri:

--"':, W'
II
.1
tI ~.1 - economizoare nefierbătoare, la care apa se preÎncălzeşte b o temper~l­
_~ ~ill., • I ,
turfl cu 20 ... 30 K filai mică decît temperatura de fierbere a apei;
I~
[~-:~I~;--'=!.-T - economizoare fierbătoare, În care apa se Încălzeşte pină la temperatura
d f?
~ 1,
de saturaţie şi 5 ... 15% din apă se vaporizează.
Eeonomizoarele se pot executa d.in ţevi netede de oţel, din ţevi de oţel CII ner­
Fig. 7.26. Scheme de circulaţie a aburului in supraincălziloare :

a-i" sirnplu Z; b - ÎIl dublu Z; c - În D; d - in dublu D; e - cu intrare şi ieşire

vuri salI elin ţe\' i Ol'. fontă Cll aripioare. În prezent cele mai utilizate sînt eCOU(Jm i­
la mijloc; f - cu intrare şi ieşire distribuită.
zoarcle elin ţevi netede de oţel, îndoite sub formă de serpentine, care se le~)gfl
la colectoarele de intr<lre şi ele ieşire. Ţevile sînt montate in eşicher pentru a

~i
se putea realiza un bun schimb de ciildură.

J-It-.
%­
... 7.6.5. Pl'cincălzitol'ul de aer. Preincălzitol'll1 de aer este suprafaţa finală
""" de transfer de căldură, după ea urm înd vcntilatorul de gaze de ardere şi eoşu 1.
După modul de transmitere a ciildurii de la gazele de ardere la <ler, se dist~ng
: I +---1-­ dou[[ tipur i de preincălzitoare de aer; preincfilzitoare recuperative, la care
transferul de căldură se face prin intermediul unei suprafeţe, rare separ[[ cei
v V doi agenţ.i termici şi preÎucălzitoare regenerative, la c:Jl'e transferul de călduri
intre cei doi agenţ.i termici se face prin intermediul unei lTlL1se inerte.
0Wi?7~ ~;;w; ~
o b c
Cele mai folosite sînt preincălzitoarele de aer reeuperative cu ţevi neted!'
Fig. 7.27. Tipuri de supraincălziloare convective : de oţel; de obicei gazele cireulii prin ţ.evi, iar aerul printre ţevi (fig. 7.29).
a - echicurent; b - contracurent; c - mixt. La generatoarelc de abur de debit,· Hwr;, se preferă in ultil1lR. vreme prein­
călzitoarele regenerative rolative, la care supraraţa de înci'.lzire-ri'.cire este
din foc;\[' ; deci se pot amplasa p~ peretele eLI arzătoare (Îu spatele năcf,rii) şi
spălată alternativ cînd de gazele de ardere, cind de aer. Gildura aeuTilulaUi
b partea de sus a focarului (pe tavan sau suspendate de tavan ilşa-numitele
de la gazek de ardere, de masa inertZl, intr-e faz[l, este cedati) ae'rului în faza
ecrane-paravan).

urmiitoare. Cel mai oti~nuil; este preîncălzitorul rol.:ltiv tip Ljungstrom

De obieei treapta finală de supraincălzire 1111 se fa~e de radiaţie, deoarece
(fig. 7.30). El COnstă dintr-un cilindru ro1ativ în ale ciirui comparLimente se
metalul ar fi SUpllS unei temperaturi prea mari. De remarcat că :
aşază pachete de tablă ondulat[[ de 0,5 ... J fIlm grosime. Cilindrul se roteşte
- la supraînci'tlzitoarele de radiaţie, rreştrrea dr temperatliră /),1 a aburulu
lent (circa 2 rot/milJut) astfel er\ pachetele de tablă trec alternativ prin zC'na
scade cu creşteren debitului de abur, deoarece cantitatea de căldurii primitii

prin radiaţie este nproximativ neeeaşi. dar este preluatii de un debit mai mare

de abur (fig'. 7.28) ;

- la supr:lÎncălzitoarele de convccţie
lH
~
Gaze
H •
~
~ Gaze

111 creşte cu debilui, fiindcă la sarcini mari

ml/ h dehile mari au ffiai multe u:pra încăJzitoare
Fig. 7.28. Varialia temperaturii oburu/ui
cu debilul in supraincălzitoarele de
conveclie ~; de radialie
schimbul de căldură prin convecţie creştt·,
tem perat ura gaz dor in ca nalul convectiv
crrscînd şi ea.
Astfel printr-o combinare de supra În­
călzitoare de radiaţ.ie şi dp- convecţie se
poate menţine mai constantă temperatura
aburului. Deci. generatoarele de abur, de'
a b
Fig. 7.29. Tipuri de preincălziloare recuperalive de aer: Fig. 7.30. PreÎncălzitorul rolativ
legate in ~€fj(~. între acestea se in1erca­
o - preincălzitor cu lin flux de aer; b - cu două fluxuri de aer de tip Ljungstrom.
lrază reguJatoare de tenJperatură ; 0bi~llUit de aer.

146 147
,\
'tl
spălată de gazele de ardere, acufIlulînd căldură, intrînd apoi în zona parcursă
de aer, căruia îi cedează căldura.
De remarcat, că temperatura filială a gazelor de ardere nu trebuie să coboare
sub temperatura de rouă, deoarece cO:ldensarea vaporilor de apă din gaze ar
duce la corodarea părţii de intrare a preîncă!zitorului de aer. De aceea la gene­
ratoarele de abur care folosesc alterna tiv drept combustibIl păcură şi combustibil
gazos, preîncălzitorul se dimcnsionează pentru a rezulta temperatura minimă
de evacuare corespu llzătoare combustibilului gazos, iar în cazul folosirii păcurii
se trece aerul luat din atmosferă printr-un calorifer de aer folosind abur şi apoi
se introduce în pre incă lzitorul propriU-ZIS.
8. INSTALATII DE TURBINE CU GAZE
Sub numele de instalaţii de turbine cu gaze (ITG) sînt cuprinse o mare
varietate de instalaţii care au ca element comun o turbină îu care se destinde
un gaz; gaze de ardere, aer, gaze tehnologice, gaz metan etc. In prezent se
folosesc patru tipuri de astrel de instalaţii, principial deosebite: instalaţii cu
ardere internă izobarli ; instalaţii cu gaze calde în circnit închis; instalaţii cu
generator de gaze cu pistoane libere; tmbine detentoare sau de recuperare.
Cu mult cele mai răspîndite sint ITG cu ardere internă izobaril.
8.1. ITG CU ARDERE INTERNĂ 11210B""RĂ
1'.1.1 Generalităţi. Cea mai simplă instalaţie (fig. 8.1) cuprinde compresorul C,
camera de ardere CA şi t'lrbina T. Ca auxiliare sînt sistemul de alimentare cu
combustibil şi inst;) laţia de pornire.
Compresorul C aspiră acr atmosferiL: ~l-l refulează cu prcsiune ndicat.ă in
camf'ra de arderp CA. În care se injeeteaza combu:;tlbilul. Aprllldcrea iniţială
se face cu o blljie elrctricil, care apoi este retrasă. In continuare arderea este
continuă. Gazele de ardere cu temperatură 800 ... 1000 °C se destind apoi în
turbina T producînd lucru mecanic. Circa sa ... 70%; rliu lucrul turbiuei ser­
veşt.e pentru antrenarea compresorulUl, iar restul const ituie lucrul util. (iazele
care au lucrat. în turbină se evacueaZll in at.mosfer;l.
Ciclul teoretic, deuumit uneori ciclu T3righton, este cuprins intre două izohare
şi două izentrope, fazele lui fiind (fig. 8.2): compresie izentropă 1- 2 în com­
presor; încălzire izobară 2 ~::l în camera de ardere; destilldere izentropă 3 - 4
in t.urbină; răcire izohar;l 4- 1 în atmosferă. Această uItind) [azil se dese­
nează puuctat, fiindc[l are loc în afara inst.alaţiei.
Pentru realizarea primei compresii, este necesar un motor de pornire M cu
circa S% din puterea instabţiei. EI poate fi:
- motor de curent. altcrnativ cu colector, cu dezavantajul că nu permit.e
pornirea la căderea sistrlllului;
- motor de cment continuu, eventual chiar excitatricea alternatorului,
alimentat normal prin redresor, i:ll' la cădere:l sistemului de la blteria de ac u­
mulatori ;
- inJecţir de aer compri:nat inmagaziuat în butelii; aerul se iutroduce
la sfîrşitul ca merf'Î de ardere pl'n1.l'll a acţiona turbina ;
148
'J T
CA 3
Combustibil
-==f:;-=
/
/
--,/--Tmi
2
I .... , /
I 1
.... ""
Aer Gaze de
ardere L "'s
Fig. 8.1. Schema ITG cu ardere ilobară uniax. F'ig. 8.2. Ciclul Brighton.
-- motor cu arde re intentă, demarat la rindul ~ăll rkcLric Cu acumulator.
Din această sumară descriere decurg următoarele caracteristici esenţ;ale
ale ITG ca ardere internă izobaril : ardere internă Sllb presiUllf' ; folosirea gazelor
ca fluid motor; funcţionare in circu it deschis.
Arderea internii sub presiune conduce la:
_ incflrcare specifică foarte mare a can.erei ciI' ardere (30000 ... 125000
kW termici/m 3), deci la o instalaţie puţin yoluminoasă şi uşoarii : de aici larga
răsp in dire a TTG în aviaţie;
- posibilitatea de rbcire a pereţilor camerei de ardere şi deci temperatură
teoretic nelimitată în camera de ardere. Deci spre deosebire de instalaţia cu
abur, limitarea temperaturii maxime a ciclului nu este datfl de camera de ardere,
ci de turbină. Astfel temperatura maximă a l1'G şi deci randamentul vor putea
creşte in timp, pe măsură ce se vor perfecţiona materialele şi sistemele de răcirl'
folositl' la turlJină. In prezent temperatura uzuală este 780 .. ,250 "C la instalaţii
stabile şi 900 ... 950 °C în aviaţie:
- pornire rapidă, dci gazele se încăJze~c aproape instantanen la aprin­
derea flăcării. Pentru a nu crea tensiuni termice periculoase, este însă necesar
ca inerţia tl'rmică a părţilor componente all' ITG ~il fie minimii, deci trl'buie
evitate aglomerările dr n:eta 1 ; ca atare atît la turbin[l, cît şi la conductde de
Il'gătură se preferă pf'rl'ţi subţiri, predominînd piesele din tanII' sudate. Se
deosebrsc sub acest aspect instalaţii ,.de tip uşor", folosite in special in aviaţie
şi avînd durată de pornire 2 ... 6 minute şi instalaţii "de tip greu" cu porpire
în 13 ... 20 minute;
- întrucît produsele arderii vin î~ontact cu turbina, trebuie folosiţi
combustibili superiori, care să nu dea produse de ardere nocive pentru turhină.
Se folosesc dl'ci în general hidrocarburi (gaze naturale, nlotorină, petrol larn­
pant, eventual păcură). Aceasta.constituie un principal dl'zavantaj în condi­
ţiile actualei crize de hidrocarburi. Se fac şi încerdlri de folosirl' a cărbunelui
pulverizat, dar cu rezultate incerte.
Folosirea gazelor cu fluid motor are cîteva dezavantaje esenţiale:
- gazele fiind compresibile, necesit~ mult lucru de compresie: 1!2 ... 2/3
din lucrul de destinrlere;
149
 - gazele au o capacitate de înmagazinare a căldurii relativ mică. Din
Factorul de putere al Ciclului '? este raportul dintre lucrul rezultant şi
aceste două c.auzc, lucrul mee:mic rezultant pe kg de aer este de 8 ... 1(j) ori
lucrul de destindere din turbină. Pentru ciclul teoff~tic :
mai mic ca la abur. Sînt deci necesare debite foarte mari de aer, respectiv de

,;aze de ardere, cer.a ce cOfldllce la coduete de mari dimensiuni, la diametre

9L=L T -IL,1 =1- ~ =1- i.~i1 =1- c.(T 2-T 1 )
LT ILTI i 3-i. cp (T 3-T.)
mari şi palete lungi la turb'nii şi în final la limitarea puterii nnitare ; maxim

rc:dizat 136 MI" ;

=1.- mT1-T1 =1- m(1-1/m)
-- izob[lra de eednre a cjidurii este o logaritmică, deci temppratura medie
'W1-':!:.T1 4J(1-1/m)
mfrrioaril a proCl~suJni estr ridicată: 200 ... 250 0c. Deci pentru a putea realiza
m

raudamente 3ec"ptabile, ITG trebuie să lucreze cu temperatură maxim;; foarte

Relllltă :
ridicata; :'\c(':.Ista cX!JlicZl apariţia tîrzie a acestor ma~ini, ca şi randamentul
9t=1-- !!!­
<j; ,
(8.2)
Înci1 foartc $('5Z11t (cu LHe excepţtl\ IJ"; 30?·;',).

FunctifllJllTCll in cirwi! dc;cJ;is conduce la :

deci, factorul de putere creşte eu temperatura maxim:i şi scade la creşterea
- esaCllar('a Il~O;1r:\ a eTt'clarii rFidua!e prin ieşil'Ca gazelor în :ltmosfcr<'t ;
lui m, respectiva gradului de compresie.
In realitate (':. pct. 8.5) cOITlpresornl, turbina şi camera de ardere au pier­
rezatU un consum r,'dll'i SJU nul de apă de răcire;

deri proprii, ap:îriud rand:lIl1entele lJc, '11" 'leA' Astfel randamentul total
- funcţionare zgomotoas'i prin schimbul de gaze cu atmosfera. De aeCC2
sau efectiv absolut este aproximativ:
,'si e utilf\ rrcvl'der,'a (j(, arnorLizoare de zgomot, îu special la aspiraţie;

. L 7'7)T- I L, 1/7), LT (' I L, I )

- presiunea dia iustahţie este funcţie de presiunea atmosferică ; f\lIlcţio­ lJer=TiCA" =TiCA'-' '!]T- 1 - ­
q23 Q 2 3 . . i T • "'1('
narea cu presiuni relativ scăzute, deci cu volume specifice mari conduc~ la

limitarea puterii acpstui lip de ITG.

l'].a=TiCA" 1'],' (TiT- y,~, j, (8.3)
8.1.2. Instalaţiile cu ardrre izobal'ii intr-o treapt:I fără reenpcl"arl' de căldur:1

(iuslalapi ~illlrH. Se y[\ examina ciclul teoretic Brightoll (fig. 8.::1). Se fac
în care p:lranLeza reprezintă factoml de putere real 2.1 ITG Rezultă că pentru
m:\rirt'a randamentului general trebuie mărit 3Ut randamentul teoretk, cît
I~ T ! ipotezele simplificatoare: lucrează ar:e!aşi

şi fadorul dc put,~re, ceea ce necesită: randamente interne cît mai ridicate

fluid în tot ciclul; cvolllţii~e sint t"OI'C­
ia turbin{\ ~i compresor, deci paletaje cît mai bune; mărirea temperaturii
3
tice, fără frecare, pierdere de presiune etc. maxime a procesuilli (creşte q» ; cu privire la gradul de compresie, el are efecte
Par?llletrii caracterisLici ai Ciclului sînt: contrarii asupra randamentului teoretic şi a factorului de putere, deci apare
Ull grad de compresie optim. In figura 8.4 se prezintă variaţia lui Ti" ,?t şi a
- raport.nl de compresie n= !2... lui Ti •• În funcţie de IT ; cakulcle s-au efectuat pentru o temperatură maximă
P1 '
T. de 830°C ('ljJ=3,O), admiţînd TicA=0,97; l1T=O,92; 1'],=0,87, k=l,4.
respcc"iv raportul de temperaturi ITG pot fi executate pe una sau dou{, linii de arbori. La ITG pc o linie
1"1
//' k-I de arbori (v. fig. 8.1) există o legiitură impusf, între turaţia mrl,!inii de lucru
T. -k­
= - =m=n si a conlpr"sDrului. D~ px~mpll.l,
Le \/(,
........
o. ",\
T.
raportul Într~ tempemturile extreme

în cazul antrcllf,rii uuui g.;~llerator '2 'f

eil'ctric, turaţia Bcestuia este con- ' 1 . .
c --"---~--­
'ljJ~' ~. Cu aceste notaţii, temperaturile St;lill{" deci şi turaţia compreso- 06

rllhi este constantă, ceea ee con- '

S sînt:
duc,~ la un debit de aer aproxi- 05 1-1 _

Fig. 8.3. Ciclul Brighton, schimburile de - În 1: '1\; în 2: T 2 =m1'l; în

mal iv constant. Pentru reducerea .

energie.
puterii, trebuie redus consun',ul de o,;

3: 1'3='ljJ TI; =..:t

în 4 : 1'4= '!:!
m m
TI'
eOIllbustibil; astfel scade raportul '

Randamentul (eordic : combustibil/aer şi deci tellipera- (i3+---+--J-­

tn r.l maximă. Aceasta conduce la

<jI
tIr = 1- 1q.1-l =1- C p (T.-T 1 ) =1­
m T1-T1 o curbă de randament continun şi
'Peo
rapid Sc[lZ{ltoare cu sarcina (fig.
q.3 C p (T 3-T.) <jI Tl-mTI
8.5) ; la mers în gol consumul de
1 1 corn bustibil este circa 50% din
m
Tit = 1 - := 1- --"k=Ţ' (8.1)
consumul de plină sarcină. De 5 /1) 75 20 Tf
1T:k acpea ITG uniax trebuie exploa­
Fig. 8.4. Variaţia randamentului teoretic. a facto·
Handamentul tc,oretic al ciclului Brighton este funcţie nUlllai de raportul de tate în regim "tot sau nîmic", rului de putere fi a randamentului total -ne. in
"ompresie, creseÎl!d eu aeesta. I
"dic{\ încărcate la puterea maximă funcţie de raportul de compresie 1t'

150 ,I Jf\l

I
 '?

Vz
TA E

It,

0-/
~ -ffiVJ r1 /~ h-IIt-=
'UU
c TZ

p
. -l~~..,
•
'---.--.~
1

Fig. 8.5. Curba y=f(P) la TurDma

Fig. 8.6. Schema ITG pe două linii de arbori. Grm!?rator de gaz!? Cle
ITG uniax. utilizarI:
Fig. 8.8. ITG biax der;vată din motor cu reacţie.

cît durează vîrful şi apoi oprite. Reglajul baz8t numai pe variaţia debitultli
de combusl ihil în condiţiilc turaţiri cOllst3nte este un reglaj c[llitativ. ~~
La ITG pe două linii de arbori (biEx), destinderea rste fracţionată pe dou;;
turbinc înscriate (fig. 8.6). Turbina TI acţionează numai compresorul, fiind
numită turbină de antrenare. Turbina T z acţ.ionrază maşina de lucru, fiind
numită turbină de utilizare. Ventilul VI permite să se modifice repartiţia des­
tindcrii între agregate şi prin aceasta turaţia turbinei de flnt1·enare. Prin vana Vz
gazele pot fi evacuate în atmosferă după turbina TI, pentru a opri temporar
pe T z, mcrtţ,inînd totuşi ITG în s1 are de funcţiune; acest lucru este util la
ITG Jlentru vehiculf'.
La ITG biax turaţia compresorului dtvine independentii de turaţia maşiuii
antrenate. Astfel la reducerea sarcinii se poate reduce turaţia compresornlui
şi deci debitul de aer, menţinînd raportul combustibil/aer aproxinlativ constant.
Aceasta conduce la aplatisarea curbei de r"ndament. Reglajul cu modificarea
debitului de aer este un reg!aj cantilativ.
A are însă o durată de exploata re practic nelimitată, Întrucît primeşte gazele
,1
..,...
-
:::t-t-.~~"1t-====#F- :~
In domen;ul lTG biax sînt destul de răspîndite instalaţiile provenite din
motoarele eu reacţie pentru aviaţie. La avioanele turboreaetoare motorul
constă dîntr-o ITG la cart' destinderea în turbina l' este limitaUj la valoarea
necesară pentru antrenarea ccmpresorului C; restul destir;derii are loe în
ajutaju! de reacţie A (fig. 8.7). Creşterea puternicii a vitezei gazelor şi ieşirea
lor cu vitezrl mare din ajutaju! A produce forţa de reacţiune care propulsează
avionul. Deci ITG arc rolul uuui ,.generator de gaze" pentru ajutajul de reaeţ-ie.
In energetică se folosesc motoarele uzate de la reactoare, înlocuind~
ajutajul de rcacţie. printr-o turbină de utilizare cuplată cu generatorul elec­
tric G (fig. 8.8). Evident se prevede un tub de aspir3ţie TA şi un coş de eva­
cuare a gazelor E. Acc5te ITG au pornire foarte rapidă (2 ... 6 minute) şi pot
fi exploatate f5r1\ personul, prin leleeomandă sau pornire automatizată.
întrucît motorul cu reaeţie este dcja uznt, el este exploatat cu o temperatură
mai redusll decît În avinţie, circa 860 ec; la eirca 1 500 ... 2000 de ore de
exploatare motorul cu reacţie se uzează şi se înlocuieşte. TurlJina de utilizare
relativ reci (550 ... 600 CC). ITG cu puteri de 3 ... 6 MW se pot monta pe eami­
oane Sau vagoane const ituind centrale electrice de intervenţie ce se pot duce
~~.~\.
I
~V{~CgN~
I:
,_.

pA T . -1&
~ ~.I/(1-(:)
t""".'~

1 _~:L_T
.~~ !'~
r'" \"....-1
~ 8
~i
, ~
G

III
...rxv/"j
I:_~~
C ']GZ::'

Fig. 8.9. ITG cU trei turbine alimentate de Fig. 8.10. Turbină al,imentată
Fig. 8.7. Schema lIlotorului turboreactor şi variaţia presiunii În lung. cîte un generator de gaze. de mâl multe generatoare de
gaze.
152
153
 la zone calamitate, pe mari şa ntiere te·cele mai bune cazuri a=O,7j .. . 0,8. Cu notaţiile de la pct. 8.1.2, randn­
g,
95 ,tc. Cu lin singur re actor se pot lll~ntlll
teoretic estc·
l'caliza ITG pină la circa 20 l\1W. T,-T,-'a (T.-T,l
92 9& Pentru puteri mai mari, există două 11t=l-.!!E....=l- '1,,-'1,. =1­
'153 '1'3 -'1" T,-T,-a (T.-T,)
..,,,Iuţii: cuplarea pe o linie cOlUună
(1" arbori a 2- 3 turbiue de utilizare,
93 9., I [ecare alimentată de un turboreactor ~ T,-T,-IJ (~TI -mT , )
(fig. 8.9). S-au realizat agregate pi~ă =1- ijJ ,
9~ 9 ia 60 MW ; alimentarca nne.; LurbiJie <j;TI-mT,-a (-;;;-T1-mTI )
8 de utilizare de la mai mlllt~ reacto8l"e
Fig. 8.11. Instalaţia mixtă cu două tw;bine, di:;p.nse pe un cerc (fig. 8.10). 'S-a
fiecare al,imentată de patru generatoafEf de realIzat un agregat de 120 1\1\\', 1" ~
-l-a I~ -m)
gaze, eare turbina de utilizare era alimen­ 11 =1- - - - - - - - ­ (8.5)
tată de zece reactoar0, ce'Ja ce a
impus un diametru al tllrbinei de 5',3 ITI, tllraţia fiind redusă la 1 200 rot/min.
t mlJ'...-l)-ai--=L-m)
\m m
De asemenea se întîlneşte şi o soluţie mixtă, la care generatoml este aşezat
Între două turhine de utiliznre, fiecare alimentată de cîte patru generatoare; EficacitateD recuperării crcc;te cu (j şi cu cit iuLerva!ul disponibil pentru recu­
puterea 135 2\1W (fig. 8.11). perare T 4 - T 2 estc lllai mare, respectiv cu cît raportul de compresie este
ll:a i Il1ÎC.
8.1.3. ITG cu recuperare de căldură. La ieşirea din turbină, gazcle au Teoretic recup~rar~J este foarLe eficace, mflrincl randamentul cu 20~ 30%.
o temperatură ridicată: 450 ... 500 °C, Aerul iese din cornpresor CII 180; .. Tn rcalibte apar lUari dezavantaje: scumpirea ITG cu 15 - 20%, mărirea gaba­
... 250 °e. Apare deci posibilit<ltea de a folosi o parte din ci'.ldura reziduala a rituloi instalaţiei, mărirea duratei de pornire. Ia 2;)- 30 minute, pericol de incen­
gazelor evacuate pentru preîncălzirea aerului înainte de intrarea În camera de diu prin depuneri de funingină, De aceea ITG cu recuperare se justifică numai
ardere. Se ajunge la instalaţia cu recuperare de căldură (fig. 8.12): aerul COm­
la ITG cu regim de scmibazcl.
primat în C (izeutropa ]- 2), este preîncălzit în recuperatoru! R (izobara
2- 5), apoi are loc arderea izob:lră 5- 3 in cam~ra de ardere CA. După ce se Eeeuperatoarele pot fi:
destind în turbină (,q- 4), gazele se răcesc parţial în recuperator (4- 6) şi în l'ccuperatl)are de sllprafaţfl, la carc gJzel.' trec prin ţevi şi aerul printre
continuare În atmosferă. te\"! ;
Intrucîl trecerea călduril se face cu scădere de temperaLură T s<T4 şi _ reeuperatoal'e rotative în g~Jlul prcînr.,ilzitoarelor Ljungstrom de la
T 2 <To' Factorul de recuperare a este raportul dintre creşterea efectivă de cazane. La ITG apare problema UI,or !l1i\suri speciale de etanşare, căci clife­
temperatură din recuperator şi intervalul de temperatură disponibil : rPllţa de presiune între aer5i g.lze pOJ te fj dc clţiva bJfi.
3.1.4. ITG cu compresie şi ueslinrlel'c il trepte. P'2ntru a folosi la maximum
T.-T,
a=--­ (R.4) intervalul de temperatllri disponibil, F.ricsol1 a imaginat un ciclu cup,ius intre
T,-T,
două izoterme ~i două izob1re (fi~. 8.1:)). In cazul id2al, ciclul ar fi Cll recupe­

T,I t 3
rare totală de căldură, cuprinzînd: 1-- 2 compresie izotermă cu evacuarea
căldurii (}z; 2- 3 încălzire izobară în recuperator; .)- 4 destindere izotermii

T
~) !' .;
}

CA
• s
Ideal Real
S
Fig. 8.12. ITO cu recuperare de căldură. Fig. 8.13, Ciclul Ericson,

154 155
 cu prmllrea căldurii QI; 4~ 1 răcire izobarii in r('cuperator. Pentru aces~ T
ciclu temperaturile medii superioar;1 şi inferioară ar fi chiar temperaturik
extrel1l(,: 1'ms=1's ; 1'm,~1't. Randamentul ar fi egal ('Il randalJ1entul ci·
clulili Carnot: CA
T
TI
Tlf.=-l-- ~TlCa",ol' (S.G)
Ts
Practic recuperarea totală a căldurii est(' imposibilă, deci schimbul de căI·
dnr;: CII exteriorul e v~! face in parte şi pc izobare. Randamentul ciclului Ericson
scade rapid cu faclorul de re­
't
0.8 ----,-----,~,--r---
.J-I
cllperare (J. Pentru (J =0, ran­
damentul teoretic este mai sia b
a
5
decît la ciclul Brighton.
0,7 In figura 8.14 se prezint;1
variaţia ran(lamrntului teore­
C,
Cl~r,
~6 tic cu factorul de recuperare
(J pentru ciclul Brighton şi ci­

clul:E.Ericson. Calcillele s-au

1
'_ ® Tz
O,~.L--i-- efectuat pentm 1!: =3,9 şi rt =4 . CA
b
şi 8.
T
Ciclul Ericsou are ins;l
avantajul unni factor de pute­
re maxim, căci izotermele con­
S' dllc la lucru de destindere
CAI
I I maxim şi Illcru de compresie
--l
8 ql 0,2 0,] O.~ qs 0,6 0,7 0/3 q9I I ' . (5 minim. Astfel randamentul to­
Fig. 8.14. Variaţia randamentului teoretic În functie tal este mai blln la ciclul Eric­
de factorul de recuperare la ciclul Brightan şi Ericson.
son decit la ciclul Brighton.
Practic se realizează apropierea de ciclul izoterm-izobar, făcind d;stinderea
in trepte ('u încălzire inlerrnediarll şi compresie în trepte cu răcire interme­
-5
diară. Instalaţia se scumpeşte considerabil şi-şi măreşte gabaritul, de aceea
procedeul se foloseşte numai la puteri mari. Ca un dezavantaj apare necesi­
tatea de ap;1 pentrll răcitoareJc intermediare. Fie z, numărul de trepte de com­
* c
T

presie şi ZT numărul de trepte de destindere. Se pot realiza diferite scheme de

ITG în fur,cţie de valorile lui ZT şi Z" cu sau flJră recuperare, pe una sau mai
rr;lllte linii de arbori. !n figura 8.1 G se prezintă cît('\'a scheme 117uaJe :
a - ITG cu zc=2, Zx = 1, cu recuperare de dildurlJ, pe o linie de arbori. Fazele
procesului: compresie 1-- 2 în CI, răcire izobară 2- 3 în Re, cOlllpresie 4-- 3 I
in Cz, preÎucălzire 4- 7 în recuperator, ardere 7- 5 în CA, destindere .5-- 6 I
I
în 1', răcire 6~ 8 în recuperator şi răcire 8- 1 în atmosferă; "

b-ITGcu z,=2, zT=l fără recuperare pe trei linii de arbori. Turbilla este
fracţionată în trei corpuri: tmbina TI antrenează comprewrul Cz, arborele
respectiv fiinn găurit longitudinal. Turbina 1'z antrenează compresoru I CI
arborele respectiv trecînd prin canalul din arborele Cz- TI' Tmbina de utili­
zare Ta acţionează generatorul electric. Constrncţia pe trei arbori conduce la
reglaj cantitati-y, cu o curM de randament Tl =f (P) foarte aplatisată ;
c-ITG cu zc=zT=2 fără recuperare. Instalaţia este pe două linii de arbori:
arborele de joasă presiune CI - 1'2 care antrenează şi generatorul electric şi
arborele de înaltă presiuue C2 - TI care lucrează independent, întreaga putere
a turbinei TI fiind consumată de Cz. Arborele indC'pendent permite varierca
I
-=~~j
"7 5
d
Fig. 8.15. Scheme de ITG cu mai multe trepte.
tllraţiei peut.ru regla.; cantitati,. In cirlll d~stinderile sînt inega!c, mică pe 1'1
şi mare pe 1'2, de :a care se obţine şi lucrul util. După o asemenea schl"mll a
fo~t construită ITG de 12,5 MW care a funcţionclt la centrala Filaret din Bucu·
reşti intre 1951-1970 şi cele trei ITG de 36 MW de la centrala Bucureşti-Sud;
d - ITG cu z,=3, ZT =2 cu recuperare de căldură. Jnstalaţia este pe două
linii de arbori: linia de utilizare Cz- T z care antrenează generatorul G şi liuia

156 157
 independentă CI - C 3 - TI' Intrucit T] antreneaz3 două compresoare, destin­ 2
derea se împarte aproape egal între T[ şi T 2 •
8.1.5. Camera de ardere. Limitarea temperaturii gazelor i;J valoarea accep­
tată de turbină se obţine printr-un mare exces de aer: "). "-~8 ... 3, unde 1, scade
la creşterea temperaturii. Ardrrea stahilă impune însă ca în zona flăcării tem­
peratura să fie ridicată (1 200 .. 1 4.00°C), ceea ce necesită ca la arzător S:J 5~ ___ ..L~.)I

se intror.ucă un exces normal dc acr (1.~"I,1. . . 1,')); se folosesc arzătoarr cU

turbionare pentru un bun amestrc cu combustibilul. Astfel aerul venit de la
compresor se împarte în aer primar care se introduce prin 2 ş; 3 in jurul injecto­
rului 1 (fig. 8.16) şi aer secuIldar care se i'ltrorllice dup:' ZOIla de ardere pentrli a
răci gazde. Camera -il.' araere are II$.rete dublu, deosebind perelrle intrrioT ;j care
înconjoară t ubnl (k flacări\ 4 şi" peret~le exterior 6. ;\erul SenlI~Qar CifCLdă
printre cri doi pcreţi, r:lemd peretule interior; el intră treptat în tubul de fla­
cără, fie prin orjficii ale peretelui ilJterior (fig. 8.1'::, b orificiilf 7), fie prin inter­ 7 8 9 10
stiţiul dintre fragmen.tele trollconice ale peretelui interior (fig. 1'.1u, a). Fig. 8.17. Cameră de ardere orizontală pentru praf de cărbune.
După sensul de circulaţie al aerului dintre pereţi în rapoit eu gazele din
conduce la piercleri mai mari de pre~iune. Ea are însă avantajul că se poate
tubul de fladrfl SI.' deosebesc camere de ardere iu echicurent si în conLranlrcnt.
apropi<l turbina cir compresor, camera de ardere putind fi aşezată chiar"in
La camera în echicurcnt (fig. 8.16, u) printie prreţi circnlfl exclusiv aeflii
dreptu', comprcsorului (sub sau deasupra compresorului, vrrtiral) sau mai
secundar în acclaşi sens cu gazele de ardere. La camcra în contracurent
multe campre d~ ardere mici dispuse în jurul compresoruluÎ.
(fig. 8.16, b) printre pereţj circulă tot aerul; o parte intră prin orificii in tubul
La ITG de tip uşor folosind petrol lampant sau motorin{l, sînt obişnuite
de f1aciiră şi restul ajunge la arzi\tor; ,istfel in zona cra mai caldă din jurul
CJllIrrr!c tubularr multiple, adică în jurul arborelui sint u- 8 camerr de ardere
flăcării peretele interior este răcit I;JaI prost; în plus circulaţia contracureut
de mici dimensiuni. La ITG stabilc 2
de tip greu se foloseşte o cameră el<' ,/
,/

ardere unică dispusă vertical sau ori­

zontal (". fig. iUG).
Se pune şi problema arderii căr­
bunclu i cu observaţia 61 treblJ j"
~­ €'v itn t3 erodarea pa letelor de ci\trr

r~.'~.J~~'l/~;
~.
cenuşă şi că in camera de ardcre 3
_-3
presiunea este mare, spre deosebin:
de focarele normale. Există două c:,;. 9·.
~
-,'--3
gazeificarea cărbunelui; ardrrea di­

:~=~fTF---1: j tr/
I\e,­ I
, / SfCurl[~'Jr
rcctă a pr~,fului de cărbune. Gazeifi­
c care,1 elimină problema eroziunii, dai'
ridic-fI probleme constructive difictil',
c,',ri ar trebui făcută gaZLifiearea la
prcsiunea ridicată a camereI de ar­
-l~= dere' pentru il nu pierde căldură. Dr
-os

~
6
f1II/
t ,2 I
aceea se merge pc l:nia arderii dircrj l'
a pra fului p,il"erizat foartc fin (sub 6
.o ~ 9 f-lm). In figura 3.17 se prezint5 o
7
~ camerii de ardere orizontală în echi­
curent pentru cărbul,e. Camera arC
\ A / o manta metalic:; .2 căptuşită CII 7-­
ll.ateria I refractar 1. Arzătorul dc
Aer cărhune 3 este amorsat cu un illjector

b cu corn bnstibil lichid a prins cu buj ia

4. ArzătoruI este de tip turbionar:
"l'a fui de cărbune şi aerul primar
a se introduc prin conductele :i şi 6, iar Fig. 8.18. Cameră de ardere tip ciclon, cu
aerul secundar pentru turbionarc, sc evacuare lichidă a zgurei.
Fig. 8.16. Camera de ardere.

,159
158
introduce tangenţial prin 7. Prin orificiilc S, 9. IOse introduce excesul supli­ 8
n,entar de aer (aer terţiar) pentru finalizarea ardrrii ;;oi coborirea temperaturii
gazelor.
Pentru eliminarea zgurei s-au imagimlt camere de ardere tip ciclon (fig. 8.18)
b care aerul secundar necesar arderii se introduce tangenţial În tubul de flacără 6 9
prin orificiile 3, iar combllstibilul se introduce ce1ltral: prin 1 combllstibil
lichid şi prin 2 praf de cărbune antrenat de aerul primar. Se obţine o puternică
mişcare de virtej, deci o ardere intensivă cu temperatura de 1700-1800 °C,
zgura topindu-se. Zgura topită este eolectatil În jgheabul circular 5, evacuÎndu-se 12
prin tubul 7; gazele care scapă in 7 sînt transvazate prin orificiile 8. Gazele de
arderI' pleacă spre turbine prin tubul 6 În care pătrunde prin orificiilr 9 supli­
mentul de aer neceS:lr răcirii gazelor. Camera este În eehicurent, aerul intrind pe
sus şi Împărţindu-se În aer secundar ce intrii prin orificiile 3 şi aer terţiar care
circulă printre pereţii ]0 şi 71.

încărcarea specifică a. camerei de ardere 1T ~~ ~ [k~-l,

3
care pante varia
Y m
Între 30000 ... 125 000 ~\\: . Se poate astfel aprecia volumul necrsar.
rn

8.2.ITG CU GAZE CALDE IN CIRCUIT INCHIS

=- -"
La aceste instalaţii primirea căldurii se face Într-un schimbător de căldură de 1. 7
suprafaţă, putînd avea:
- instalaţii cu aer cald Încălzit Într-u 11 cazan de aer el În al cărui focar
se arde un combustibil, obişnuit praf de cărbune;
- instalaţii cuplate cu reactoare nucleare şi folosind ca ngent motor helinl
=,. I j 1: ~
sau CO z. Fig. 8.20. Secţiune prin cazanul de aer.
în figura 8.1 9 se prezintfl o instalaţie simplă cu aer eald : aerul rileit este
compr:mat În compresorul C şi refulat prin recuperatorul Hc Îu cazanul de
intermediară. Folosirea arderii externe şi a circuitului Închis conduce la caracte­
aer CA unde Si' înddzeste pină la 700 ... 750 °C. Aerul fierbinte se destinde
În tllrbina T, cedează o parte din C{lldura rezidualii În recuperator, i:H restLJi ristici asemănătoare cu ale instalaţiei cu abur. Din arderea externă decurg:
În r[lcitonJ! R, care foloseşte arii de riicire. Ventilple VI şi Vz permit int.roducerea posibilitatea de a folosi orice combustibil; limitarea ternperaturii maxime a
de aer sub presiune sa u eyacuarea unei părţi din aer. in figura 8.20 estI' sche1Jla procesului prin rezistenţa de durată a ţevilor ca7.anului ; necesitatea unui cazan
cazanului de aer: este un cazan În Jt răsturnat, cu arziiloarele de praf de cărbune de aer voluminos, deci o instalaţie voluminoasă şi scumpă; durata lungă de
.2 la partea de sus a focaru. pornire. circa 2 - 3 ore .
lui 1. Focarul este cu ecra­ Funcţionarea În circuit Închis are considerabile avantaje: presiunea agen­
nare deasă. Aerul motor intră tului motor devine independentă de presiunea atmosferică ; se poate lucra cu
prin colectorul 8 in sistemul un regim de presiuni ridicat, de exemplu l() b3ri la aspiraţia compresorului,
convectiv 7 la partea finală ceea ce conduce la volume specifice mi<;j şi d~ci la conducte de diametru mic,
a drumului al II-lea al ga. dimensiuni reduse ale compresorului şi turbinei şi în final posibilitatea de a realiza
zelor, circulă În contracurent, putere unitară foarte mare, chiar 1 OOG MW; posibilitatea unui reglaj comod
F----­ apoi trece prin 3 În coleetoa­ şi eficace priu modificarea regimului dl}"':presiuni şi deci a debitului masic in
I
I rele superioare 6 ale ecranelor condiţiile aceloraşi viteze de curgere; pentm aceasta se acţionează ventilele
5 şi se evacuează prin colec­ Vl sau V 2 ; astfel curba de randament 1]~f (P) este foarte plată, deci sint bune
toarcle inferioare 4. Cazanul ca unităţi de vîrf; agentul motor se menţine pur, deci uzură foarte redusă;
pste prevăzut cu preincfdzitor funcţionare puţin zgomotoasă. Ca d~zavantaj apare necesita tea unui răcitor final
V,
rotativ de aeI' D, cu cicloane şi a apei de răcire. Debitul specific de apă este Însă mult mai mic c.a la instalaţiile
separatoare 12, CLi ventila­ cu abur, deoarece diferenţa de temperatură aer-apă este mare.
j oare de :ler 11 şi de gaze] O. Datorită temperaturii medii inferioare T mi ridicate şi fără posibilitatea

V
Desigur pot fi şi aici de a ridica temperatura maximă peste limita permisă de cazan, instalaţiile cu
z instalaţii mai complicate cu aer cald au randament mai slab ca instalaţiile cu abur, maximum 30 - 32% .
Fig. 8.19. Schema ITG cu aer cald. eompr('sie În trepte cu rilcire De aceea s-au răsp indit destul de puţin, cele mai mari instalaţii 3vÎnd 25 MW.

160 11 - Maşini mecanoenergetlce 161


fi :4­ J
7
Fig. 8.21. Schema ITG in circuit inchis cuplată cu reactorul nuclear.
Pentru viitor se prevede utilizarea acestor instalaţii in cuplaj cu reactoarele
nucleare cu neutroni rapizi. In figura 8.21 se prezintă schema de principiu:
reactorul fi ar fi răcit cu sodiu lichid care circulă sub acţiunea unei pompe mague­
tohidrodinamice 7. Sodiul transferă căldura unui circuit intermediar de heliu care
atenuează transmiterea radiaţiilor spre ITG. Ciclul ITG cuprinde elementele
obişnuite: comprt'sorul 1, incălzitoriJl 2, turbina 3, recuperatorul4 şi răcitorul 5.
8.3. I NSJALAŢIA CU GENERATOR DE GAZE CU PISTOANE LIBERE (GPL)
Aceste instalaţii reprezintă cuplajul dintre un motor Diesel in doi timpi
cu pistoane in opoziţie şi destindere intreruptă şi o turbină cu gaze cu evacuare
in atmosferă. In motorul Diesel gazele se destind numai atît cit este necesar
pentru menţinerea mişcării pistoanelor fără producere de lucru util ; deci motorul
Diesel constituie un generator de gaze pentru turbină. Turbina primeşte gazele
cu o presiune de 0,35 ... 0,4 J\'lPa şi 450 ... 500 °C, deci are condiţii uşoare de
lucru, ceea ce-i asigură o lungă durată de viaţă.
In figura 8.22 se prezintă o secţiune schematică printr-ull generator tip
SIGMA. El consUI dintr-un recipicnt cilinc1ric 1 cu funduri bon;hnte dispus ori­
zontal şi avînd in interior cilindrul motor 2, prevăzut cu inJeetorul 3 şi luminile
de admisie 4 şi de evacuare 5. Luminile de evacuare sint legate cu colectorul 6
la care este racordată turbina. Pistoanele motoare 7 sînt solidare cu pistoanele
mari 8 care servesc pentru comprimarea aerului luat din atmosferă. Aerul pre­
comprimat în 9 se înmagazineală in spaţiul 10 din jurul cilindrului motor.
Intre pistoanele mari şi fundurile recipientului 1 se află saltelele de aer 11;
aceste salte le inmagazint'ază energia elastică servind pentru deplasarea pistoa­
nelor. Conducta 12 egalizează presiunt'a celor două saltele. Prin ventilul 13 se
poate introduce aer cu presiune de la butelii, iar prin ventilul 14 se evacuează
aerul. Mişcarea pistoanelor t'ste coordonată prin It'garea pistoanelor mari prin­
tr-un f'istem de biele sau prin două crt'maliere şi o roată dinţată; acest sistem
comandă şi pompa de injecţie. Pistoanele motoare sînt răcite prin interior cu
ulei.
162
",il
13
~6
Fig. 8.22. Secţiune schematică prin generatorul de gaze cu pistoane libere.
Instalaţia fiind oprită, pistoanele se afl[l la capetele exterioare ale cursei.
Pentru poruire se df:'schide ventilul 13. Aerul comprimat din butelii intră in
spaţiile 11, impingind pistoanele spre mijloc. Prin aceasta aerul din spaţiile 9
este precofIlprirnat şi refulat în spaţiul 10. Pistoanele motoare 7 comprimă aerul
din ,cilindrul motor, încălzindu-1 la o temperatură mai mare decît temperatura
de aprindere a combustibilului. Aproape de punctul mort interior, se injectează
combustibilul, care se aprinde. Temperatura şi presiunea gazelor cresc conside­
rabil, împingînd pistoanele spre capete. Prin aceasta în spaţiile 9 se aspiră o
nouă cautitate de aer, iar saltelele de aer acumulează energie elastkă. Aproape
de capetele cursei, pistoanele 7 deschid mai intii luminile de evacuare, gazele
scăpînd spre turbină şi presiunea în cilindrul motor scăzînd brusc. O clipă mai
tirziu se deschid şi luminile de admisie, intrînd în cilindru aer proaspăt. In vir­
tutea inerţiei, pistoanele se mai mişcă spre capete, dar puternic frînate.
1n faza următoare, saltelele de aer împing din nou pistoanele spre mijloc şi pro­
cesul re incepe. GPL funcţioneazi\ cu 600 ... 2400 cicluri/minut, frecvenţa
crescind cu debitul de combustibil injectat. Pentru oprire se Iasă să scape aerul
din saltele prin ventilul 14.
Instalaţiile cu GPL realizează un randament foarte bun (35 .. .40%) chiar
la putere mică, deoarece:
- ca motor cu piston temperatura maximă poate fi foarte ridicată
(2 500 ... 3000 aC) fără a dăuna motorului. ciici maximul durează foarte puţin;
- tur bina utili7ează int reaga destindere a gazelor.
Sînt puţin pretenţioase ta materiale şi pot funcţiona chiar cu păcură. Dar
ca motor cu pÎ5ton debitt'l de gaze este limitat. La IlD generator l;orespunde
o putere de 0,9 ... 1,3MW. Pentru puteri mai mari trebuie alimentată turbina dc
la mai multe generatoare Irgate la acelaşi colector. Se menţionează o turbină de
26 MW alimentată de treizeci GPL. Limitarea puterii a {flcut ea instalaţiile cu
G PL să fie puţin răspîndite în energetică. Se întilnesc însă în marină, pe locomo­
tiye etc.
funcţioual apare o nepotrivire înt re debitul intermitent de gaze livrat de
GPL şi turbina caracterizatii prin curgere continuă. In figura 8.23 se prezintă în
163

p rezultă un debit continuu şi relativ mare de gaze cu presiune *i temperatură
M ridicată şi fără substanţe nocive pentru turbină. Turbina T serveşte în principal
V că pnn destindere, temperatura gazului scade, apărînd două posibilităţi:
fig. 8."3. DIagrama de lunc:ţionare a GPL :
- gazul intrii in turbină cu temperatura ambiantă ; prin destindere tempera­
c - ciclul compresorului; M - ciclul motorului cu ardere
internă; T - ciclul turbinei.
diagrama p - V ciclul instalaţiei cu GPL; în stînga apar ciclurile suprapuse
pentru motor, precomprimare şi turbină, iar în dreapta separate.
8.4. TURBINE DETENTOARE SAU DE RECUPERARE
'Iurbinele detcntoare sînt tur binele care des tind gazul venit cu presiune de la o
sursă exterioară turbinei. Energetic aceste tur bine sînt foarte economice, folo­
sind' o energie care altfel se pierde. Din păcate Însă, În majoritatea cazurilor
sînt puteri mici, Încît partea electrică (generator, transformator, aparataj.
linie) este prea scumpă făcînd nerentabilă instalaţia. Se vor examina cîteva
cazuri.
8.4.1. SupraaJimcntarea lllotoarelor termiee CII piston. Gazele care părăsesc
cilindrul IIl9tor 2 cu presiune încă mare se destind în turbina 1 (fig. 8.24) care
acţioneazi't.unturbocompresor .'3 care intr.oduce aerul cu presiune în colecto~U1 de
admisie al motorului. Se realizează astfel o umplere mai bună cu aer ceea ce mă.
reşte puterea motorului chiar cu 30%.
PROCES
TEHNOLOGiC
2 folosesc ca comburant in focarul unui cazan de abur
Fig. 8.24. Grup de supraalimenlare a moloarelor Fig. 8.25. Turblnă rec:uperaloerq
Diesel. , dustrială.
164
8.4.2. Turbine industriale. Se pot cupla cu procesele tehnologice din care
pentru antrenarea compresorului C care aljmentează procesul tellJlologic.
Diferenţa Între puterea furnizată de turbină şi cea cerută de Compre~or este
preluată de un motor electric cu colector M, care poate lucra Şi ca generator
tfig. 8.25). ,
Se intilnesc astfel de gl'llpuri în industria azotului, la instalaţiile de cracare,
la cazanele de abur Velox etc.
8.4 .3. 1 UJ'hiue detentoalC pentru gaz metan. La sondele dc gaze cu pre·
siune IlIare se prevede cîte un ft'ductor de presiune. Pe magistralele de gaze
presiunt'a este 2 ... 3 MPa, pe cind la intrart'a în oraşe presiunea trebuie redusă
b circa 0,6 MPa, iar la intrarea în întreprinderi la circa 0,05 MPa suprapresiune.
S-ar putea deci înlocui staţiile de reducere prin turbille detentoare. De remarcat
tura poate sciidea sub 0 °C, ceea ce ar permite cuplarea cu o instalaţie frigorifică.
Puterea obţinută este mică şi apare pericolul congeE\rii hidmţilor de metan
conţinuţi de gaz;
- gazul este Înci'ilzit in prealabil intr-un se himbător de căldură pînă la o
astfel de temperatură înclt la sfîrşitul destind~rii temperatura să fie de minimum
20 °C. Puterea obţinută creşte, dar apare un consum de combustibil şi este nece­
sară o sursă de căldură nepericuloasii. Se poate folosi abur industrial, iar În
lipsă devine necesar un c'azan de abur cu complicaţiile inerente.
8.5. COMBINAREA ITG CU ALTE fNSTALAŢl1
Gazele care părăsesc turbilla au o temperatură ridicată şi un marl' conţinut
de oxigen. Aceasta dă posibilitatea cuplării cu alte instalaţii.
8.5.1. Utilizarea IT G pentru termofiearl'. Gazele calde care ies din lur­
bin:] trec prin boilerul B (fig. 8.2G), previizÎndu-se şi posibilitatt'a:de ocolire a
acestuia în eazul cînd nu este sarcill[\ termieii. De remarcat
că, spre deosebire de turbinele cu abur, termoficareacll ITG
nu conduce la pierdere de putere, afară de mica pierdere de
presiune introdusă de boileI'. La ITG cu compresie în trepte,
se poate folosi ca primă treaptă de Încălzire r:lcitorul inter­
mediilr.
tn unelt' cazuri boilerul'este conceput'ca lJll focar căp­
tusit cu ţeYi; la YÎrful de Încălzire se arde în focar C@T1l­
bustibil, folosind ca comburant (oxidant) chiar gazele de
ardere. Astfel boilerul joacă şi rolul de caUt!! de apă fierbin­
te (CAF).
8.5.2. CiduJ'i binare. Gazele evacuate de la ITG se
(fig. 8.27). Aburul produs de cazan se destinde În turbina
T z. Astfel întreaga ciildură reziduală a ITG este utilizatii.
Pe ansamblu se prelucrează un inten'al de temperaturi mai
mare ceea ce conduce la un spor de randament de 2 .. .4%
faţă de ciclul cu abur. Pentru ciclul cu abur 'Qropriu-zis apar Fig. 8.26. Boiler de
lermofic:are le eva·
in­ însă inrăutăţiri. clici cazanul primind comburantul cald, nu 'cuar.ea ITG.
165
 re de căldură. Aceasta conduce la a nouă creştere a lucrului de compresie (12")
putînd scrie:

H;e= II" .... II•• , (1s.7)

a, '1) "a. '
în care oc=0,'J8 .• . 0,92;
c) procesul din turbină este şi el o adiabltă ir~vusibilă 31', rezultînd înălţi­
mea internă H tT =H t7"TftT' unde randamentul iutern 1'J!T=O,86 ••• 0,94;
Gz d) la evacuare apar pierderi de presiune, deci presiun~a la ieşirea din turbină
... este mai mare decît la intrarea în campresor ; r)~ =(1 +e T ) Plo cu lO:r =0,05 ... 0,10 .
Aceasta conduce la o naurl scădere a lucrului d~ destindere (procesul 34"), putind
scrie:
/>IP L........-,.--J
H;T=H 1T '~T=HIT '1]IT T (8.8) ·a
în care ar =O,99 .. . 0,94;
pjp e) masele de fluid diferă, căci în compresar circulă aer şi în turbină gaze de
ardere. Notînd cu L aerul teoretic în kg aer!kg combustibil şi cu A excesul de
Fig. 8.27. Ciclu combinat abur· gaze.
aer, pentru 1 kg combustibil rezu I t ă :
l+i.L
mai are preÎncălzitor de aer. Pentru a cobori temperatura gazelor la coş, - aer "AL j gaze de ardere l+),L; raport de creştere ---;
f,L
trebuie dezvoltat oconomizorul prin coborîrea temperaturii apei de alimentare. f) procesul din camera de ardere are mki pierderi, în special prin radiaţie,
tn acest scop preîncălzitoarele de înaltă presiune (PIP) sînt ocolite de o parte apărînd un randament al camerei de ardere 'lCA ·~~0,96 ... 0,98.
din apa de alimentare. Astfel randamentul total sau efectiv absolut al ITG e~te :
Dacă consumul de aer la ITG este AL, din care L este folosit efectiv pentru
ardere, înseamnă eă în focarul cazanului se foloseşte (A - 1) L. Rezultă astfel în / 1 +"AL
primă aproximaţie că puterea instalaţiei eu abur este de (A--l) ori puterea ITG.
Tf<'a=Tfc A • '''1.
__ = 11 CA • ----:;--L
1\ H·'"
lX"::Z' a- '1' H••,
--­
(8.9)
ql l+ÂL 7),a,
---u- c. vaze '1 3- C.
a"
'/,

8.6. CiCLUL 'REAL ALITG CU ARDERiE IZOBARĂ

în cate TfT =TJ!T' TJT ; 1'Je=ll le 'TJmc; TJm este randamentul mecanic, aproximativ
0,99.
La ciclul teoretic s-au admis ipoteze simplificatoare:
Se reamioteşte că gazele de ardere se răcesc la temperatura dorită la intrarea
.- cijrgerea prin camera de ardere şi prin conducte este fără pierderi de
presiune; în turbină prin introducerea voită a unui exces de aer foarte mare. Astfel:
compresia şi destinderea sînt izentrope ; - peniru tmax =750 .. •850 ac A=6 4
- circulă în tot ciclul acelaşi debit de G50, .. n>O°c A=8 6.
gaz şi aceeaşi substanţă. Pentru cazul general al unei ITG cu compresie şi destindere în trepte şi
I1 t11 realitate fieca re fază e~te însoţită de recuperare de căldură, cu ipotezele sImplificatoare:
pierderi. Fie cazul instalaţiei simple. In
3 împărţirea raportului de compresie, respectiv destindere în trepte egale;
figura 8.28 s-a desenat cu linie subţire
ciclul teoretic 1 231 şi cu linie groasă ciclul aceeaşi căldură specifică în lungul ciclului;
real 12"34"1: l+ÂL ~1

a) procesul din eompresor este o adia­ ÂL

bată ireversibilă 12', cu creştere de entro~ se obţine relaţia:

pie. 1nălţimea iniernă Hte=Ha4e!Tfic, unde
randamentul 11Ie=0,8 .. •0,9; ~
1jJ'I)TUr zT 11-, 1,_ I- - - (Z'"m_1)
I ~ Ze

h) curgerea prin conducte şi camt'ra de -- - 1] • T ym I 'Ij,a,

1] ,a- CA 1 (8.10)
ardere este tnsoţită de pierderi de presiu­ a
<jJ1J T T (1- 'T .jm j(ZT +<r-1) +(l-cr) (<jJ-1)- \~s~ ('e..j11l_1)
ne, deci pr('~~iunea la ieşirea din compresor
trebuie să fie mai mare decit la intrarea în care; ~,~~ ~~; numărul treptelor de compresie; numărul
.­
Fig. I.:!II. Ciclul teoretic şi Ibol al IlG.
în turbină: p~ = (1 +
e.) P3' în care ee =
=0,0';:)" .O,l/), crescînd la ITGcu recupera-
mI.
Zc -

treptelor de destindere; (] - factorlll de recuperare; m =R k. Exponentul

ZT -
1(-1

166 167
;~;I
 K-J
adiabatic K se va lua media geometrică între exponentul pentru [ae\' (K =1,4)
şi cel pentru gaze, cu valorile: . CII t ru compresor se ca I cu I eaza-.Ina'lt'
P ,Imea a d'Ia b a t"Ica, aV m r,:- = IP2Pl JK ­
. d T2

'- pentru ima:< =500 700 ce l\: =1,351

deci
K-I
900 ce li K =1,332

~ RTl[('!.!.)-r
700
900 1100 °C K=1,316.
H"d=
}, -1 p]
- lJ [J jkg].

Prin derivare în raport cu m se obţine următoare:> ecuaţie pentru găsirea rapor­ Inălţimea reală (internă):
tului optim de compresie:
H i ,= II"" :.~:~ RT1 [~ -11.,
---.!..-+~ "1).. K-l T]

{(l o). [1 + ::
, -,
+ _ 1 \' --ţ. -
1)1'&T 'l'
1Jl- z'r} .m 'T :, Hezultă temperatura realii. de ieşire T 2'.
K-J

turbină se calculează cădere-a teoretică, (!2)--K-,

I

[(l-O)12+z~ +Z;,J-(Z,+zT»)m';-+{(l-O>[(1Jl- 1)11030+ 1 +

Pentru avînd :" = deCI:
::]-zc}=O T, P.

(8.11) H tT = K-l K' RT3'[1- 1~:---!.j

K
[J JkgJ.

Pentru obţinerea lucrului maxim, respectiv al factorului de putere maxim, ( ~)

P. '
se anulează derivata nurnărătorull1i, obţinîndu-se relaţia mai simplă:
C:1 derea interni? .
---.!..-+L
m 7T ·c =~T]TT]c6T6,. ~8.12) - '-1 K- -
--['T=L t T T I ' T = - -J.
RT3 11 -T.'
K-l T.

8.7, CALCULUL CICLULUI REAL AL tTG Rezultă temperatura reală de ieşire T 4 ,.

Dacă ciclul este cu recuperare, se poate găsi in conTInuare temperatura la
.~Iegind temperatura maximii prin considerente de materiale şi sisteme de ieşirea dih recuperator T.':
răcire la turbinii :;;i alegînd factorul de recuperare oprinconsidercnte economice, T.'- Tz'=a (T4' - T z') ...... T r.. =T 2'+0 (T4' - T z').
cu ajutorul n.laţ,jilor (8.11) sau (8.12) se stabileşte raportul de compresie re
Calcuhil ciclului se poate face cu diagrama 1- S pentru gaze de ardere sau, în Avind calculate căderile şi temperatuflle reale, se pot calcula:
lipsa acesteia, cu ajutorul relaţiilor 'termodinamice pentru gaze perfectc,apre­ - lucrul rezultant pe kilogram de aer:
ciind exponentul adiabatic (v. pet. 8.3) :
- căderea termică teoretică: ,.
L=-­
1+1L 'H 'T1]mT -~~ [kJ J~H_ aer 1, (8.15)
lAL "1"..
. '4=C p ('T'3- T 4
H ,=13-1 1" K ....
,='--­
. 1 ]{"au- - consumul de aer:
.Rgaze.T3(1- ~:I (8.13)
If3 600 f,"" f[kgJh], (8.16)
~h"., =~
- inălţimea de com.presie:
- consumul de căldură pe kilograII\~_iler:
. ' ~Cp (T ~- T 1 ) = -Il an
H 0=12-11 - ' - ,' '
J{." -1
ql~~-- K
1 + AL (,-,-'RI ·t3- (K)
-,-R t.'-cp,.i c · -1 , [J/kg] (8.17)
'Raer'Tlr~: -1). (8.lti) AL K-l gaze ' K-1 aer AL

Fie un ciclu într-o tr~aptă (fig. 8.29). în care cpo este căldura specifică a combustibilului' şi i c - temperatura com­
Se aleg parametrii În plinctele ciclului: bustibilului ;
I \ll/ • în punctul 1 PI =Patm'; il = 20 ec; in .:. randamentul total sau ef"ctiv absolut':
5 punctul 2 PZ=rtPl (l+eJ; in punctul
3 P3 = rtPl; i 3 ~ i max ; in punctul 4 l
Fig. 8.29. Elemente pentru calculul ciclului 1) 'a = TjCA . ­
P4=(1+eT) PI­ , q]
ITG.

168 169
 -- consumul orar de combustibil:
B- m·".r· q1 31 (8.18)
-1000 Qi [kg sau Nm 1l]
~CA i l '
sau
3600 p.
B= i (8.19)
1) •• Qi
în care Q! este puterea calorifică inferioară a combustibilului în kJ jkg sau a b c

kJjm 3 N. Fig. 9.1. Tipuri de motoare:

De remarcat că în relaţiile (8.15) şi (8.17) intervine excesul de aer A care nu a - in linie; b - in V; c - boxer.

este cunoscut. Este deci necesar ua"~alcul iterativ: se apreciază A în funcţie de

După modul de realizare a aprinderii amestecului aer-combustibil, se deo­
im ,,% (v. pct. 8.3). La sfîrşitul calculelor rezultă IL = m;er, cu care se reface sebesc:
- motoare cu aprindere prin scînteie (MAS) sau motoare cu explozie, la
calculul. care in cilindru se aspiră amestec aer-combustibil pregătit in general în exte­
• rior şi aprinderea se prodllce la momentul potrivit printr-o scînteie electrică
• • d3tii de bujie ;
La ITG pe două linii de arbori, trebuie observat că pe arborele de antrenare -- motoare cu aprindere prin comprimare (MAC) denumite şi motoare
este echilibru între puterea produs;l de turbină şi cea cerută de compresor, diesel, la care în cilindru se aspiră aer care prin comprim~Te îşi măreşte tempera­
deci : tura peste temperatura de aprindere a combustibilului. Combustibilul este injec­
(820)
tat în cilindru cînd s-a atins temperatura necesară.
l+AL.
AL H 11'antTI'!-IIare • 'l'JmT = II,.
l'lmc· . Atît MAS, cit şi MAC pot fi realizate în 2 sau 4 timpi. După soluţiile con­
De aici rezultă căderea internă a turbinei de antrenare şi deci presiunea la ieşi­ structive adoptate şi numărul de cilindri, MAI pot fi (fig. 9.1) : cu un cilindru
rea dinaceastă turbină. dispus vertical sau orizontal; cu mai mulţi cilindri dispuşi in linie verticală
Dacă ITG este cu două trepte de compresie şi două trepte de destindere, se - a; cu mai mulţi cilindri in V _. b; cu doi sau mai mulţi cilindri orizontali - etc.
admite că la compresor raportul de compresie se împarte egal pe trepte, deci : După mărimea presiunii Încărcăturii proaspete se deosebesc: motoare cu
admisie normală, cînd presiunea Încărcăturii proaspete in timpul aspiraţiei
J"t --­
Clr."pttl - \jF;
Pl'
este Pa':::!. P "1"; motoare supraalimentate cînd Pa> P~tm' Incărcătura este pre­
comprimată printr-un compresor cu piston antrenat de motor (supraalimetare
Din echilibrul de puteri pe arborele de iualtă presiune, rezultă apoi presiunea mecanică) sau printr-un compresor antrcnat de turbină detentoare (v. pct. 8.4.1).
la ieşirea din turbina de inaltă presiune. în figura 9.2 se prezintă schema simplificată şi diagrama indicată a unui
motor în patru timpi fără supraalimenlare.' Fluidul motor proaspăt pătrunde
în cilindru sub efectul creşterii de volum produsă d,~ deplasarea pistonului către
punctul motor exterior (PME) ; supapa de admisie 1 este deschisă din punctul
d.s.a. In cursa inversă a pistonului, după inchiderea supapei de ~dmisie (punctul
9. MOTOARE CU ARDERE INTERNA CU PISTON î.s.a), fluidul este comprimat. înainte de a ajunge pistonul I~ punctul motor
interior (PMI), se produce aprinderea combustibilului (punctul d) ; după arderea
9.1. CLASIFICARE. PRINCIPIiI DE FUNCŢIONARE combustibilului, care se termina în prima parte a deplasării spre extcrior (punc­
tul z), urmează destinderea gazelor. fn punctul d.s.e. se dcschidc supapa de
LI motoarele cu ardere internă (MAI) arderea combustibilului are loc in evacuare declanşind curgerea gazelor in atmosferă, cu o scădere rapidă a pre­
interiorul cilindru lui motor rezultînd gaze cu presiune şi temperatură ridicată siunii În cilindru. In cursa spre exterior, pistonul refuJeazi'i În atmosferă gazele
care obligă pistonul să se deplaseze, deci să producă lucru mecanic. Mişcarea arse din cilindru. Supapa de evacuare se închide în punctul î.s.e.
rectilinie alternativă a pistonului este transformată în mişcare de rotaţie cu Volumul minim ocupat de fluidul motor în cilindru se numeşte volumul
mecanism bielă manivelă. camerei de ardere Ve, v61umul maxim notîndu-se cu Va' Volumul generat de
Combustibilii folosiţi în MAI acumulează o mare cantit.ate de energie, deplasarea pistonului pe o cursă S'l numeşte cilindree V._ Dacă se noteaz3 cu S
circa 33,5.106 kJ jm 3 oferind o autonomie funcţională deosebită acestui tip cursa pistonului şi cu d dia metrul interior al cilindrului numit şi alczaj rezultă:
motoare. Utilizate cu precădere în tracţillnea rutieră, feroviară, navală şi la
1t .cf'
micile avioane, MAI servesc şi la grupuri electrogene, mai ales ca unităţi de V.= '--4- S=V a- Ve· (9.1)
rezervă întrucît pot avea pornire foarte rapidă, precum şi în mici centrale iZolate.
După numărul de curse simple în care se efectuează un ciclu, se deosebesc: Raportul dintre volumul maxim al cilindrului şi volumul camerei de ardere
motoare în 4 timpi, care realizează ciclul motor în patru curse simple ale pisto­ se numeşte raport de comprimare:
nului, deci la două rotaţii complete ale arborelui motor; motoare in 2 timpi, ~'G- .
E=- 1-92)
..
deci realizînd cîte un ciclu la fiecare rotaţie a arborelui. v. .
170 171
';if
'".,',"·'·1'

p
i,'T
,:1,
1,1, p
NU f7Ţ\=i -fiI fi/?" --sz p
,l, -----o

'Iii Z
a,v
Vi'
.. .._~,

. , ... .. I.b.
",1

I v
/+ I
~~\I
I dsa
f*·~ +-(
\
j efi a
"
Q.

'i~
~ Vs
"'-1;/ ~1--:=
V V
16 Va
Fig. 9.2.. Schema simplificată, şi diagrama Fig. 9.3. Schema simplificată şi diagfama in­
indicată a unui motor in patlu timpi fără dicată a unui motol in doi timpi. a b
supraalimentore. Fig. 9.4. Diagrama indicată pentru montarea in patru timp.i cu admisie normală:
. . a - diagrama reală; b - diagrama teoretică.
In figura P.3. se prezintă schema sirnplificatrl a unui motor în doi timpi şi
diagrama indicată. Cilindrul motorului poate comunica prill fante sau ferestre Comparînd procesele funcţionale cu cele teoretice se observă că procesele de
practicate in peret.ele său cu colectorul In care se găseşte agentul motor proa!\păt admisie şi evacuare, denumit~ proces? de schimb de gaze, depăşesc cursele cores­
(lumini de baleiaj t.b.) şi cu colectorul de evacuare (lumini de evacuare l.e.). Des­ punzătoare teoretic\', iar procesele de comprimare ;;i destindere se desfăşoară
chiderea şi Inchiderea luminilor este comandată de către piston. P" intervale mai mid. Arderea 8fe Loc parţial În timpu L comprimării şi parţial
in cursul destinderii,
tn perioada În care ferestrele sînt Inchise are loc procesul de comprimare a
Pentru MAI cu admisie normală ciclul de refl"rinţă e.ste cicLuL cu ardere mixtă,
Încărcăturii proaspete, arderea şi destinderea sa. ca şi la motoarele în patru
iar pentru MAI supraaIimentate cicluL cu ardere mixtă cu destindere prelungit ă
timpi.
Diagrama indicată reală a şi teoretică !J a ciclUlui cu ardere mixtă este redată în
La sfîrşitul destinderii pistonul deschide mai Înt ÎI ferestrele de evacuare figura 9.4. Randamentul tl"rmic al cic 1.ului este:
(d.l.e.), evacuarea gazelor arse făcîndu-se sub acţiunea presiunii ridicate din cilin­
dru. Ulterior Încep să se deschidă şi ferestrele de baleiaj (d.i.b.) ; Huidui motor L, 1 n:p'-l
litMAO=--- =1-- -· (9.3)
proaspăt care este uşor precomprimat pătrunde În cilindru determinînd' evacua­ Qto+Qlp k 1
e: - (n:-1)+k'r«p-1)
rea restului de gaze de ardere din cilindru. Concomitent cu evacuarea acestora
în care Qlo este căldl1ra introdusă prin ardere izocoră şi Qtp c-ăldura introdusă.
se re~l1izează şi llmplerea cilindrului cu fluid motor pro;lspiit. In cursa pistonnlui
spre P.M.I. se Închid mai Întîi luminile de baldaj (Ub.) şi apoi lumiuile de eva· prin ardere izobaril. ; p = ~ gradul de d".stindere prealabilă şi n =!!!... gra dul
cuare (U.e). Procesele de evacuare şi uni piere ocupă In acest caz o parte din vy p,
de creştere
a presiunii.
cursele de destindere şi comprimare. Observînd că comprimarea Începe dup5
inchiderea completă a ferest.relor, la llJotoar~le in doi timpi se defineşte raportul Randamentul termic creşte cu marirea raportului de compresie care ia in
general valori Între 16 ... 22, cu mărir~a exponentului actiab3.tic k, a gradului
de comprimare util (fig. 9.3) : de creştere a presiunii :1 şi ClI mir.şorarea graduLui de destindere preaLabilă p.
Presiunea medie indicată (v. pct. 9,3.1) este:
Efi = --v:
V.
, e:' [(n:-1i"l-'kn: (p-1)
PI=Pa' '1]IM'<C' (9.4)
unde, Va este volumul generat de piston de Ia Închiderea cdmpletă a ferestrelor (e:-1) (k-1)

pină la P.M.1. Motoarele supraaIimentate sint caracterizate prin creşterea cantităţii de

fluid proaspăt introdus În cilindru, prin mărirea presiunii de admisie Pa> Pat""
şi deci a densităţii. tn figura 9.5 se redă diagrama indicată reală (i'şi cea teoretică
9.2. CICLURI TEORETICE ŞI REALE ALE MAC
b precum şi schem3 de principiu a unui MAC supraalimentat. După ieşirea din
MAC gazele se destind În continuare În tqrbina T pînă I a presiunea atmosferică
,Procesele funcţionale ale unui motor termic cu piston pot fi descrise cu aju­
Palrll' Energia mecanică produsă de turbină serveşte la' artrenarea suflantei S
torul diagramf<lor indicate p~-f «(7-), unde rx este unghiul descris de marJivelă.
c~re comprimă aerul ce intră În motor de la Patm la' p,. Ciclul teoretic cuprinde
172
173
 mecanic de 1 ... 3% raportat la lucrul mecanic iudicat (corespunzător aneI
P

3-~L!fPr
01
delimitate de diagrama indicată). Procesul de comprima re real are loc după
_:'P o transformare politropică caracterizat5 de căldura schimbată cu pereţii şi
proporţională cu suprafata S2'; avîndu-se în vedere că procesul de ardere se
desfăşoară într-un timp finit, diagrama se diminuiază cu ariile Sa şi Sa' care
I r Id pot atmge 4. : .6%. Pierderile din timpul destinderii sînt cele mai importante
: T p$
ajungînd pînă la 15 ... 20% (Sz). Desr-hiderea În avans a :>upapd de evacuare
--+=-~
conduce la o pierdere de 2 ... 3?-'o, proporţIOnală cu aria S4'
f'I Procesele reale de fupcţiouare sint caracterizate şi de alte fenomene cum
este modificarea proprietăţilor fizico-chimice a:c gazelor cu temperatura etc.
carp complic5 ~i ma! mul1 studIUl teoretIC.
1i
ti::
" lA_ ~b' 9.3. PARAMETRII INDICAŢ' ŞI EFEOTIVI, BILANŢUL ENERGETIC

It
~
II, pmi
II ŞI CAIMCTERISTlClLE MOTOARELOR

Il CU APR;INDERE PR,iN COMPRIMARE

Va
~

a 93.1. Parametrii indiea1i (parametrii diagramei indieate). Lucrul mecanic

b
indicat este lucrul mecanic dezvoltat în timpul desfăşurării unui ciclu real. Con­
Fig. 9.5. Diagrama indicată pentru motoare in patru timpi supraalimentate :
venţional se consideră că lucrnl mecanic indicat Li este reprezentat prin supra­
a - diagrama reală; b - diagrama teoretică
faţa ·S (pozitivă) a diagramei inf\icate rotunjite (fig. 9.6). Lucrul mecanic cores­
punzător suprafeţei SI (negativă) este denumit lucru mecanic ,.de pompaj"
ciclul motorului propriu-zis al - c- y-- z- b - a - şi Ciclul turbinei p, -- b - b' ­ şi este considerat la evaluarea pierderilor mecanice.
- Pa' respectiv ciclul suflantei P.I- a- a' - p, rezultînd ciclul u- a' - c-- y-' z . Raportul:
-- b-- b' - a caracterizat de lucrul mecanic 1 t. S
Randamentul termic al ciclului este: CPr=-s. ' (\:1.6)

L, =1­ Q.P
rJ/.= Qlo+Q,p unde SI e:>te suprafaţa totală a ciclului teoretic, este numit coeficient de rotun­
Qlo +Q,. jire al diagramei indkate, valoarea sa variind între limitele 0,94., ,0,98.
k-l Presiunea medie indicată este egală cu lucrul mecanic indicat specific, dez­
A..
( --;
)-k ·n;·p.k voltat pentru o unitate din volumul de lUcru al cIliudrlilu i. Se calculează cu
1 relaţia:
TJ,,=·1- "'k=l (7t-l)+k7t (p-l) (9.5)
E, L,
Pi= V:-. (9.7)
unde; 'A,c=P,IPa'''' este gradul de cre5tere a presiunii ip compresor ; e,= v. =
v v' Ve unde: V, este volumul de lucru al cilindrului (cilindrpca).
= v', . --#-
=10,'1> - raportul total de comprima re ; e, - raportul de precom­
Puterea indicată este puterea deZ\'oltată pri)J realizarea ciclulUI real în inte­
p Sa, primarp; 3 =.!!.:..- este gradul de destindere al ga­ riorul cJ!indrulUl ;oi transmisă de f1uidul de lUCIU pisloJ1ului. Puterea indicată
• '3 p.'m se poate calcula cu relaţia:
zelor în turbină.
Din analiza ciClurilor teoretice se constată; l'a 11­ p,,=p"V"n'i [kW] (9.8)
MA( damentul termic ~i presiunea medic pot ti măritp
prin creşterea raportului de comprimare e şi a
unde Pi este presiunea medie indicată, [N jrr/] ; n· turaţia motorului [roti
exponentl'lui adiabatic k care este majorabil prin /min] ; i _. numărul de cilindri ai motorului ; -: - numărul de timpi ai motorului.
creşterea continutului de aer; la aceeaşi cilindrec,
Randamentul indicat este un paran:etru care apreci:1Ză eficienţa folosirii În
si presiunea medie indicată şi deci puterea motorului
ciclul real a dildurii dezvoltate prin arderea combuslibilului :
pot fi mărite crescînd presiunea la sfîrşitul adm i­
• • S4 siei prin supraalimentare. Observaţijle consemnate
Pa H
, .,
",II \Il, ~,;;a, \$iiţ' constituie doar direcţii de acţionare, deoarece pro­
rJi=.:S.-'
Q,
(9.9)
- cesele funcţionale sînt mult mai complexe. unde Qc este cantitatea de căldură dezvoltată prin arderea combustibilului in
II Reluarea procesului MAI este posibilă nUlllai decursul unui ciciu funcţiov;ll. Se poate scrie;
prin evacuarea gazelor arse şi admisia fluidului
Fig. 9.6. Diagrama indicată L, L,
reală in juxtapunere cu dia·
proaspăt,apărind deci diagrama de pompaj, aria
lJi=- ' - ,
grama teoretică. SI (fig. 9.fi.), care reprezintă un consum de lucru L, Q,

174 175
'Iirl
 motorul funcţionează in regim stabil. Gradul de InGărcare al motorului se poatc
unde LI este lucrul mecanic al ciclului teoretic. Raportul TJ.= ~ este denumit aprecia cu ajutorul "coeficientului de sardnă" care se defineşte prin raportul
1.,
puterii efective de cxploatare şi a puterii efective continui la o anumit!'l turaţie
randament relativ, iar raportul TJ. = ~ este randl1mentul tenoic al c1C~lului
Q. P,
teoretic. tn final se poate scrie; X=--·
Pe',
TJt=TJr"'lt· (9.10)
Dacă O<x < 1 motorul fuucţionează In sarcini parţiale, dac'ă x= 1 Ia sarcină
Randamentul relativ indică gradul de eficienţă al ciclului real in comparaţie plină, iar ia cazul cind l<x<I,1 în regim de ~uprasarcină. în general puterea
cu ciclu I teore tic. mtermitputii s~ realizează la x = 1,1 În c"te caz motorul funcţion('.azii la "sarcină
9.3.2. Parametrii (·feetivi. Parametrii efectivi se determină in general la totală "'.
cuplă, valorile acestora lu ind in considerare pierderilp, me-::anice produse în Ra'ldammtul mecanic se calcu!ează cu relaţia:
motor. Pierderile mecanice in motor ingl()b~ază: P,
- pierderile prin pompaj, cauzate de lucrul mecanic tlJ.. p consumat în, TJm=- . (9.1l3)
timpul efectuarii proceselor de schimbare a gazelor (admisia ŞI evacuarea) P,
reprezentat prin suprafaţa diagramei de pompaj : Valo2fea randamentllilli mecanic scade concomiLent Cli creşterea tllraţil>i lI1oto­
pierderile prin freci1rile produse in mecanismul motor (tlL f) ; {'ului după o legr exponenţială datollti'l măririi lucrului mecanic de pompaj, a
pierderile mecauice cauzate de lucrul mecanic tl['a:< necesar pentru ::1 !ltre­ efectelor forţelor cir inerţie si a lucrului mecanic de flccare.
narea mecanismelor auxiliare. Randamenllli efeciw caracterizea7.:fl eficienţa folC'sirii de către motor a rner­
Lucrul mecanic efectiv reprezmtă diferenţa ~iel termice degajaq prin arderea combustibilului. Se calculează cu relaţia:

Le~~L,-·~J~pm, (9.11 ) L,
(9.17)
1]=-
tinde t1L pm este lucrul mecanic corespunzător pierderilor mecanice. L.ucrul meca­ • O,
nic corespunzător pierderilor mecanice se poate calcula cu relaţia: unde L. este lucrJl mec:lllic deZVOltat la arborele motor, iar Oc cantitatea de
căldură dezvoltată prin arderea 1'0 Il) bustibilului, in d\~cursul efe~tu1irii unui
tlL pm =~Ll'+ tlLf+tlLax' (9.12)
Ciclu. Se poate s~rir :
Presiunea medie efeLlivă este eg;J,Iă cu lucrul mecanic efectiv corespunzător L, L, L,
unităţii de volum al cilindreei motorului : TJe =, - . - •- =TJ", • 1]; -llr' ('l.18)
L, L, O,
L.
P,.=V; (9.13) Consumul specific efeclw de combustibil reprezintă cantitd.tea de e'ombustibil
consumaUl de motor prnLn; a efectua l'n lucru mec'·Illic efechv cir 1 1,Wh. Se
Evident se poate scrie: poate calcuL:. cu reIa ţi>!
= L,-6L pm = -- ~ (!U4)
Pe v. P. Pn 1',0= C•• • 10 3 [g/kWh), ,9.19)
P, ,
unde ~Pm= tiL ....m_ este presiunea medie core~punzătoare pierderilor mecanice.
v. în care CI" este eonsumul orar efcctiv [kg/lt), Pe puterea deetivă In k\V. ~tt;nd
Puterea efp.clivil se ia in considerare la cupla motorului şi sr poate calcula eă 1 k\\h=3GOO kJ, rezu!t[l:
cu relaţia:
3 600
'1.=--, C . , 3=600
-- [k-/k\\'hj
g', (9 .20.1
p.=,!.•. v•. n'( rkW] (9.15) c,'Q, 1). O,
30000't '
în eare Oi este puterca ealol'ifică în kJ/kg. Evident reducerea consumului Spl'­
PuLere:! efectivă poate fi determinaH[ in diferit~ condiţii deosebind:
cific de comlJllstibil se poate obţine prin mărirea rundamentului efectiv sau
- pl1 terea efectivă de exploatare (P,). reprezentată prin valoar('a puterii
utiliz ind combustibili cu o putere calorifit-, mare.
efective măsurată la o turatie oarecare;
-- lJuterea efectivă continuă (Pe')' care este puterea maximă dezvoltată 9.3.3. Bilantul energetic. Puterea consumată de MAI este egal!'l cu fluxul de
de motor la o anumită tura ţie, fără modificarea valorii parametrilor indiCa'ţi căldură Q degajată prin ard~rea eombIM.tibilului :
şi efectivi ai acestuia şi fără ca uzura să depăşească limitele normal~ ;
Q=C",O, [kW]. (9.21 )
- puterea efectivă iutermitentă (p••), definită ca puterea efectivă maximă
3 600
care poate fi dezvoltată de motor un interval de timp relativ SClirt, fără 'a-şi
modifica parametrii indicaţi şi efec"ivi şi fără ca uzura să depăşească limitele Din acest flux primar de en~rgie o parte se transformă in energic mecanicii
norm:>le; pedată efectiv la cuplii, iar restul este cedat mediului atit sub formă de căldnră
- puterea nominală P 1J este valoarea puterii recom:.Indată de fabrica con­ prin intermediul lichil1Lllui de rilcire Q., a nlehl!ui de ungere sau dired prin
structoare, si poate fi considerată ca fiind puterea efectivă continuă maximă. pereţi, cit şi prin gazele cle pvacuare Q'g. Dacă formarea amestecu!ni de aer·
Turaţia la care se dezvoltă puterea ndminală este denumită turaţie nominah. combustibil este imperfect,l S811 În cilindru nll se găseşte aer suficient pentru
Puterea rezistentă :::plicată la arborele motor, se numeşte "încărcare" sau
"sarrină". Atunci cînd incărcarea şi puter~a efectivă a motorului sint egale.
ardere completă, o parte Oi'"
din fluxul de energie O
părăseşte cilindrul motoru­

176
12 - Maşini mecanoenergetice 177
 lui cu gazele evacuate sub formă al' uearse(CO, funingine etc.) şporind astf~1 Caracteristica de regula!or. Caractenstlca CaracterlstlCD
pierderile de energie. Pentru ca motorul să poată func­ de fY!(julolrJr
de turat,e:
ţiona la turaţii mai mari decit
Q=p.+Qr-t O.+OI.. +Q""I' (9.22)
cea nominală, fără a se produce He

Pe Memax
Valorile apro:ximali"'e ale termenilor din bilanţul energetic exprimate in
procente faţă de fluxul de că Idură introdus sînt redate in tabelul 9.1.
arderi incomplete, pompei de in­
jecţie a sistemului de alimentare
Ch
Ce

. Tabtlul 9.1 a motorului i se ataşează un re­

Valorile termenilor din bllanţuI energelic al MAI gulator. La turaţjj ma i mari decît

turaţia nominalli, intrarea in func­

Tipul motorului
I
P,%
1
Qr %
I
o. % I
I
OI. %
I QrCl. % ţiune a regu!atorului are ca efect

modificarea caracteristicii de tu­

''''1
I raţie prin reducerea debit ului de

MAS 18 ... 28 12 ... 20 30 ... 55 O... 45 I 3 ... 8

I I
combustibil introdus de pompa de

injecţie in motor. Caracteristica de

I
MAC 22 .. .46 15 ... 35 25 ... 50 O... 5 2 ... 5 regulator(fig. 9.8). se trasează în

I I continuarea caracteristicii de tu­

raţie intre turaţiile I1 p o;;i n. (tu­

Pierderile prm frecare, caractt'ristice fiecărei ma~ini reak, sint cuprinse in raţia de mers in gol). tn afara nee "0 nq

bilanţul de mai sus în terwerii Qr şi Q"". Termenul O".. , mai conţine f1uxvl funcţiei de limitare a tl1raţiei ma- Fig. 9.8. CClJraclerislica de regulalor funcţie de
de cilldură evacuată prin ul"iul de ungere şi pereţii n,aşinii precum şi puterea ximp descrisă anterior, regulatorul luraţie
neccsClră aI'trenării maşinilor şi mecanismelor auxiliare de pp motor (polllpl'!e asigură (in cazul regulatoarelor
de ungere, injecţie, apă, ventilatorul, mecanismul de distribuţie etc.). pentru toate regimurile funcţionale) menţinerea constantă a turaţiei la un anu­
!:I.3.4. earacterislicile MAC. Caracteristicile cele mai imporlante ale motoare­ mit regim funcţional. O altă modalitate de a reprezenta caracteristica de regula­
lor eu autoaprindere ;;înt; caracteristica de turaţie, caracteristica de regla, re, tor (fig. 9.9.) poate fi efectuată luîndu-~e în consioerare ca variabilă puterea
caracteristica oe silrrin'i, cClraeteristica dt' ronsum de combustibil, caracteristica efectivă a motorului.

-
de avans ele injecţie şi caracteristicile complexe.
Pe ţie max a Caracteristica de tl/raţie (fig. 9.7) repre,dnU\
Pe "ariaţia puterii efective p., a lJlomentului ma(or
He
[h efectiv la arborele moJorului M., a consumului
Ce orar efectiv de combusLibii C, şi a conSIU(LlIilli
spccific efectiv de cO!Jlbllstibi~ c., i'1 fllncţip de
turatia motnrului. tn I;mpul efectuării expen­
menţelor, tiJa de cr/l'<IlIdă a sistemului de ali­
mer,tart' cu combustibil se fixează într-o pOZI­
Ce tIC conslanlii. Pompa de injecţie a sistemului
de alimentan' cu combuStibi. posedă 1111 dispozi­
nmm nf1
n n -n n tIV denumit "corector", care acţ:olteaz[; În sensul
ee P- max măririi debitului de combllsLihil, deci şi a puterii
fig. 9.7. Caracteristica de turaţie. efpc1i"e şi a momentului motor efectiv atunci
cind motorul functioneaza la turatil rpdl1se,
pe litru a se n~ări stabilitatea funcţională a acestul~. tn fisura !l.7 ~ste lrasa­
tii cu o linie continuă a caracterisliLa unui motor cu pompii de injecţit' l il
corector şi cu lime intreruptă b carae1cristica aceluiaşi rnotor avînd pompă
Caracteristica de sarcină, reprezintă curhele de variaţie ale consumului orar
şi a consumului ~pecific de combustibil în funcţie de puterea efectivă, turaţia
motorului fiind IllPnţinută la o valoare constantă (fig. 9.10). Variaţia puterii
efective este limitată superior de puterea limită p.l> ele la care se produc arderi
inconlplete.
Caracteristica de consum de combustibil, reprezintă variaţiile puterii efective,
a coeficientului de exces de 3pr şi a com,uI11ului specific efectiv de combustibil
în funcţie de consumul orar, În condiţiile menţinerii constante a turaţiei moto­
rului (fig. 9.11). După cum se remarcă, valoarea coeficientului oe exces de aer
scade concomitent cu mărirea puterii şi creşterea consumului de combustibil.
Ca urmare, consumul orar este limitat la valoarea limiUl ChI de la eare datorită
insuficientei canlitflţi de aer disponibil pentru arderea combustibilului, ilpar
arderi incomplete semnaLizate prin apariţia fumului.
n
Ch
9max
no
I n
~ ce C~

de ;njecţie fără corector. Turaţia nominală TIp limitează superior domeniul de

variaţie al turaţid, datorită aparitiei arderilor incomplpte, in tClZul În care mo­
torul funcţionează la lu:aţlÎ mai mari. Caracteristica dp turaţie poate fi trasată
la sarcină plină, la sarcină parţială sau la mers În gol (în sarcillă nulă),
~
Cind Încărcarea motorului creşte, turaţia scade pină la TIM concomitpnt
mărindu-se momentul motor efectiv. Ca urmare aceast.ă porţiune este denumită
"zonă de stabilitate". tncărcarea in continuare a matorului determinu oprirea ,''''''''''''''- I ~
acestllÎa, deoarece momentul motor efectiv scade la tura ţii mai miCI ca IIM' Zona Pe max Pe o P~l p~
de exploatare la turaţii mai mici decît I1M este denumiti\ ,.instabilă". Consumul Fig. 9.9. Caracteristica de regufator func­ Fig. 9.10. Caracteristica de sarcină.
specific minim (ecollom il") se realizPClZă la turaţla TI ee' ţie de putere.

178 179
 9.4. PARTICULARITĂŢILE CONSTRUCTIVE
Pe ALE MAC IN PArRU TIMPI
max
Ce
, Pemax
Pe ~"Pe Chiulasa 1 (fig. \11;,), turuată din fontă sau aluminiu, constituie capacul
cililldrului. în chinlasă se aflrl canalele de admisic ]a şi de e"'acuarc 1 b contro­
- -l- - -Ch late de supapc\e de admisie .9 şi de exacnarr ](1. De aSCIllcnea in chiulasă se mOIl­
I tează injeeturul 8. Chinlasa se fixl'aZrl 9 8 la
pc 110enl motor.] prin preZO:l11c. Intre . ,
I
chiulas:! ~i bloc sr gf,seşLe garnitura ]:!
~ce elin azbest grafitat. iu sr)~:tiile ]] eircnlii
ce ml(J apa de rrlcire. rei
Blocul motor,'] I'ste de obicei turnat It,
[hec [hi [hP [h f10pt 1)
din Iontil. în bloc se fh:('azf, căma:,;a '
Fig. 9.11. Caracteristica de Fig. 9.12. Caracteristica de avans la din fontii :2 în care ('ni iscazi', pistonlll l1
consum de combustibil. injecţie; la turaţie şi sarcină con­ 4. Pistonul 4, eonfeeţionat din fontă li o

stantă. sau ~tljaje de aluminiu, este peretc1c

mobil al cilindrului. Asigurarea etanşării
Caracleri~iica de lllJUnS la illjeciie. Momentul injecţ.iei combustibilului, are o cilindrilor se race cu scgrnenţi de com­
mare importanţfl pe ntru funcţionarea cu randament maxim a motorului. presie .fa din font:l, iar distribuirca uni­
Pentru a se determina acest moment est.e necesară trasarea caractcristicii de formă a uleiului clc ungere şi raderea lui
avans la injecţie la diverse tura ţii de funcţionare ale motorului. Caracteristica de pc cilindru se asigură prin segmenţii
de avans la injecţie (fig. 9.12) reprezintă variaţia puterii efective ;;i consumului de ungere, 4 b.
specific de combustibilln fnncţie de avansul la injecţie~, în condiţiile menţinerii Forţa exercitată de gaze asuŢ}ra pis­
constante a turaţiei şi sarcinii motorului. Se poate remarca că există o valoare tonulll i este transmisă prin holţul 4c
optimă ~.)Pt> la care puterea efectivă este maximă, iar consumul specific efectIv (din oţcl) şi hic!a 5 (forjatil din oţel) la
minim. arborele cotit 6, forjat tot din oţel şi
Reprezentindu-se valorile optime ale avansului la divcrse turaţii, se obţine aflat în carterul motorullli. Carterui Fig. 9.15. Motor diesel in patru timpi:
graficul din figura 9.13 care permite stabiiirea modului de reglare a avansului este compus din carternl superior 3a
la injecţie în funcţie de turaţie. (la motoarrl<' mici acesta face corp comun Cll blocul) şi earterul inferior 7, care
Caracteristici complexe. Prezintă valorile mai multor parametri efectivi la la motoarele miei este chiar baia de ulei.
Arborelr cotiL (fig. 9.16) se sprijină prin fusurile paliere 1 în lagărele S
un anumit regim de funcţiOIwre al motorului fiind trasate prin sinteza unor
fixate in cartcr. Intre fus şi lagăr se fixează cuzineţii din o'ţel .'Ia căptnşiţi cu
alte caracteristici (de turaţie, sarcină, consum de combllstibil etc.). Caracteris­
tica complexă din figura \1.14 indică, de exemplu, polul economic al molorului
care este zoua funcţiollalrl de exploata re optim:l, la care cOllsnlllul specific de 4
combustibil este minim. 6
5

Por eC1JnomJ(

lMFtllcm2]
Pe
Iii
I i .,-
i I
fJ j i -,,---

0,1 . ~'t-.,..."JN,. 1, 6
.~
floplim dl5pozl!1V
O,t; I I 'W~ p\l'r ..1' lTwl

o.~
2~~
0.21~~1~
~n
800
8 2
"It
~~
96 2
Fig. 9.13. Evoluţia avaf'sului optim cu turaţia, la sar­ Fig. 9.14. Caracteristica complexă. Fig. 9.16. Arbore cotit. Fig. 9.17. Sistemul de distribuţie.
cină constantă.

180
1B1
 material antifricţiun~. Cotul arbClrelui constă din braţele de mauivela :2, fusul ridicată. Procentul yolumic de cetan ] 9 , 7
maneton 3 cu axa exceutrică faţă de axa de rotaţie la distanţa r=S(2, unde (C 18H a4 ) din amestf'cul său cu IX-metil
S este cursa pistonului. Ll fusul maneton se racordează biela 7 prin intermediul naftalen (C lo H 70H a) care conduce la
cuzineţilor 9b. Pentru echilibrarea forţelor centrifuge ale maselor plasate aceeaşi durată a întîrzierii la autoaprin­
excentric faţă dl:' axa de rotaţie, 1:l capetele braţelor de manivelă se plasează dere În condiţiile standard ale încercării
8
contragreut5ţile 5. (pe un motor de construcţie specială) ca şi
Pentru unifor.nizarea momentului motor, la un capăt al arb'.lrdu i se montează combuslibilul Încercat, se llumeşte cifr~l
volantul 4. cetanică. Pe această scară s-a adoptat
Pinionu\ 6 serveşte pentru antrenarea distrihuţie.i (deschiderea şi închide­ pentru cetan cifra cetanică 100 şi pentru
rea supapelor) în concordanţă cu mişcarea pistonului, deci şi a arborelui cotit. IX-metil naftalen cifra C.C. =0. Cu cît ra­
La un capăt al arborelui se cupl~_azr\ ma5ina antrenată. Pentru asigurarea portul de comprimare ~ şi cifra c!'tanică
funcţionării, motorul trehuie să aili'1 următoarele sisteme auxiliare; a combustibilului sînt mai mari, întir­
~ Sis tem u I de dis t l' i b u ţie (fig. 9.17) serveşte pentru comanda­ zierea la autoaprindere, adică durata dintre
rea schimbului de încărcătură al motflrului, arlică pentru deschiderea şi Închi­ Începutul injecţiei şi cel al arderii scade.
derea supapelor la momentele bine stabilite. Sistemul de distribuţie este format Pentru MAC se recomandă să se folosea­
dintr-un arbore cu carne 1 antrenat prin roţi dinţate de la arborele cotit (raport scă combustibili cu cifra cetanică cuprinsă
ele transmisie 1 : 2), tachetul 2, tija împingătoare 3, culbutorul 4, arcul 5 şi intre 40 şi 50. Combustibilul cp! mai folosit
supapa 6.­ este motorina. mai rar. com~u~tihili gaz'Jşi: Fig. 9.18. Sc:hemainstalaliei de olimen.
- Sis t e ni Il I dea Iim l' n taI' l' cuc o m b u sti b i I se compune La motoare de put I'n mari ŞI fO:1rt' mafl tare c:u motorină.
din rezervor ~i pompă de alimentare, pompă de injecţie (de Înaltă presiune) navale sau staţionare se foloseşte şi păcură.
- injector. In figura 9.18 se prezintă schema jnstalaţiei de alimentare cu motorin,ă
- Si stI' m u 1 ci eră cir c serveşte pentru răcirea organelor aflate constituită din rezervoml de combustibil 1, pompa de alimentare 2 care trimite
în contact cu gazele ele ardere. Mediul de răcire poate fi apa sau aerul. La răcirea mutorina din rezervor prin filtrele 3 şi 4 în pompa de injecţie 5. Pompa de in­
cu apă, o pompă centrifugă recirculă apa prin spaţiile 11 (fig. 9.15) din bloc jecţie este o pompă dozatoare cu debit reglabil. Ea asigură injectarea prin
şi chilllas~l spre radiator uIlde se evacuează căldura preluată de la organele injectorul 5 a unei cantităţi hine. determinate de combustibil, funcţie de poziţia
motarului. Radiatorul este riicit cu aefll] atmosferic vehiculat de ciitre venti­ llianetei de comandă 11, în momentul corespunzător avansului de injecţie
lator. Din radiator apa mai rece este aspiratii de pompă şi trimisii la spaţiile prestabilit şi anume la sfîrşitul cursei de comprimare. Circuitul de alimentare
11 diu lllotor. al pompei de injecţie este menţinut la o uşoară suprapresi' ne cu ajutorul supa­
- Sis tem u I de 11 n ger l' serveşte pentru trimiterea uleiului între pei 7, pentru a evita pătrunderi de aer în pompă. Surplusul de motorină din
suprafeţele pieselor C'lrc sînt in mişcare unele faţă de celelalte, cu scopul redu­ circuitul de alimentare al pompei de injecţie precum şi scăpările prin neetan­
cerii frec:i.rii şi uzurii. Pe lîngă elem~ntele care servesc pentru circulaţia uleiu­ şeităţile injectorului sint retrimise spre rezervor prin conducta 8. Elin·Iinarea
lui cum ar fi pompa de ulei (de obicei pompă volumicii) şi conducte, sistemul aerului la umplerea sistemului se face prin dopurile de aerisire .9, iar r"ziduurile
mai cuprinde şi elemente pentru l1iellţinerea uleiului În stare corespunzătoare din filtru se ir.depărtează cu ajutorul dopului de golire 10.
cum ar fi fUtr'cle dc ulei (pentru Înliiturari'a impurităţilor ce se colectează ele Ridicarea turaţiilor de funcţionare la MAC este mult Îngreunată de durata
C[ltrc lll?j Îl! timpul circulaţiei sale) şi radiator de ulei (pentru m?nţinerca l>le­ foarte scurtă avută la dispoziţia formării amestecului combustibil-aer, motiv
iului la temperatura şi viscozitatea canvenabilă funcţionării). pentru care la creşterea turaţici fumJ.I de eşapameTlt devine abundent prin
înrăutăţirea arderii. Formarea amestecu!ui la MAC poate fi asigurată prin
Uliul din următoarele procedee:
- Injecţia directă a combustibilului în camera de arde re. în cazul acestei
9.5. SISTEME DE ALiMENTA~E ALE MAC ŞI FORMAREA AMESTECULUI metode formarea amestecului este asigurară prin interacţiunea dintre miscarea
CU COMBU5TIBI'L aerului şi a jeturilor de combustibil injectat. Un ro] deosebit îl are mişcarea
de rotaţie în jurul axului cilindrului generatii de intrarea tangenţială a aerului
9.5.1. COllsidm'aţii !lcllera)e. Sl~lleme de alimentat'e. ! n cazu 1 MAC, ameste­ dattlrită formei speciaie, în spirală de pildă, a canalelor de admisie din chiu­
cul aer-combc:stibil se formează în interiorul cililldrului. Aerul este aspirat lasă: la această mişcare se adaugă şi efectele traiectoriei imprimate prin forma
printr-un filtru de aer, eolector de admisie (de regulă conductă comună p"ntfll deosebită a camerei de ardere practicată în pistonul motorului. Formele cele
mai mulţi cilindri) - canale de admisil', ajungînd În cilindrul motorului. Com­ mai obişnuite de camere de ardere în piston care au vo!t'mul cuprins între
bustibilul 'este injectat cu ajutorul injectorulili la sfîrşitul procesului de compri­ 0,7-· 1,0 Ve sînt prezentate Îll fi·

~~~~
mare, înainte ('.j pistonul să ajungă in PMI. Combustibilii utilizaţi în MAC gura 9.19. Camera tip Hosselman
trebuk S~I se auI oJaprindă cit mai uşor sub efectul te:nperaturji a "mini eompril'Jut. a este folosită de exemplu la mo­
Penlru aprecierea calităţilor de autoaprindcre ale unui corn llllstibil se uLilizeaz:\ un torul 12 LDA-28 de 1 550 kW
indice caracteristic numit cifră cetanică (C.C). Cu cît combustibilul conţine fabrieat la LC.M. Rf'şiţa. Camera I 1
c; c
mai lOulte hidrocarburi cu atomi de carbon legaţi prin legilturi simple, llerallli­ de ardere J\LA.N. -b de tip Meu­ b d
ficate, se autoaprinde mai uşor şi este caracterizat printr-o cifru cctanic.ă mai reI' (M sau MAN-HM) realizează Fig. 9.19, Tipuri de c:amere de ardere in piston.

182 183

',;~
 un procpdell deosebil ele formart' a amesteeului şi anUllle: circa 95% din combus­ fază, în carc combuslibilul rsle Fig. 9.22. Pompă cu piston
sertar:
tibil se injecteazfj pe pereţii calzi ai camerei unde pelicula se evaporă ; vaporj.i refulat spre injecto!'. Din momen­
1 - ca mă; 2 - tachet ;
antn'r.aţi in IlIişcal'r daloritf[ fOI'mci cuppi, q~ amrstecă IJrin turhionare cu tul în care llIargiue:l elicoidalil a 3 - cremalierQ; 4 - su­
;\prul; reslul ;le :i% din cCJnbustihii se injrdr<lzil in centrul camerei şi serveşte capului pistonului deschide orifi­ papă de reglare ; 5 - ca­

,~
la aprindt'rt'a înt regii Încărc{lt uri, elcoa rcce dozaj LJ I combustibil-aer permit e ciul, începe ultima fază, pompa meră de aspiraţie; 6 ­
I piston plonjor prefilat;
cloar aici d('clall~area ardl'l"ii. l'roce(!c'ul }'Il este utilizat şi ia motoarele SAVIEM încetează refularea spre injector,
__ 5 7 _ arc; 8 - sector dinţat.
7:05 şi 1-1]\1]'1; 251Ît) care l'chirwază ~,utocamioanele şi autobuzele ROMAN combuslibiiui din cilinrll'll tleeînd
fabricate la LA. Braşov. Pl' figur[, ,e prezintă camera de arderI' tip Sauer, C în cont inuarr în eanalul de admisie.
şi caIuera Perkins d folosit ii la moloarele D 110 şi D lEi de pe tractoarele U 650 t'rin rotirea pistonului-sertar
si U400 fabricate (ie IT. Brasov. variază distanţa de la muchia
Fig, 9.23, Principiul regUirii
, MAC cu injecţie directă sint'c:lracteriza!r de o pornire uşoară şi I:n consum superioară la marginea elicoldală
debitului.
redus de combustibil, în mod obişnuit consumul lor sprcI!'jc fiind cuprins a capului, pe porţiunea din drcp­

intre 200--2i)O g/kWh, ce<'a ce însramnfl un randament efectiv 11,=43-32%, tul orifkiului din cilindru (fig.

moloarek cu turaţie Se{IZIlt{, putind atingi' chiar 190 g/kWh adic{l, 11,=45,2%. 9.23); mo[lificîndu-se măriml'a 3

De Incnţionat insiJ că date fiind elJTldiţjjJe mai dificill' dl' formare a amcstecului porţiUnii actiw a cursei de refu­

l uraţia acestor motoare estc rclativ redusi], 1I10toarpll' cu ea­ lare se schimbă canlitatea dc com­

~
mc!"{, Al ajungind la 2000-:i 000 rot./min. bust ibil refulatr, spre injector, Ro­

Motoarele cU camerii de ardere di\'izată cum sint nI 0­ tin'a pistonului este comandată

t()arele eu antecameră (fig. \.1.20) ~i celp cu cameră dc turbio­ prin eremaliera 3 ŞI coroana din­

uare (fig. \1.21) pol funcţiona îu blme eondiţiuni şi la tura ţii ţată 7 (fig. 9.22). Supapa de refu­
mari, chiar peste 4000 roL/miu, fiind preferate pentru auto­
vrhiculc de persoane (autoturisme). Combuslibilul este in-
lare i'ntl'erupe
. d leQiit1ll'a
" • dintre
lcilin-
'
d l'tt Şl con uda [Ir' ma tă presl-
G+9 ['
nc~putu
deMărn
1 SfÎrşitul

rll!b,tăni

Fig. 9.20. Mat~r jectat într-o camrri"l srparată. printr-un injector Cll un singur une, în perioada in rare nu se

cu antE:camera. orificiu, Aprinderea este iniţiată în camera separată. iar trimite com bustlbiiuL spre injector, asigurînd de asemenea destinderea COIn­

definitivarea arderii are loc in cam(:'ra principală, adică in lJustibilului din r:onduda de înaltil presiune la sfîrşitul opbitării. Desti­

cilindrnl propriu-zis. Formarea amestecullli estI' favorizată nderea combustibilnlui se realizraz[l prin intermediul brîului supapei 4 (fig. 9.22)

de mişcarea intensă a aerului in camera separată, cit şi de care asig1ll'ă la închiderea supapri aspirarea combllstibilului din conducta

cea a gazelvr aprinse in timpul' clll'gerii lor din camera auxi­ de înaltă prl'siunl'. De mrnţionat că comanda cantităţii de combustibil debit:>ti'i

liar;, în cea principală, Picrderile de c5.ldură pI in pereţii ca­ de pompa de iujecţie se rcalizcaz[\ cu manete de acceleraţie carc, prin intermr­

merelor de arderl' sînt mai mar: decît la motoarele cu in.iectie diul unui regulator cpntrifugal pentru toate regimurile, comandă poziţia
dircctă date fi·ind suprafeţ.ele mari all' acestora, ceea ce face crcma!ierrj 3 (fig, 9,22),
Fig, 9.21. Motor

ca pornirea molorului să fil' mai dIficilă, date fiind ŞI pierderile­ 9,5.3. Pompa de injecţie rotativă. În rOIHparaţie cu pompple cu ele­
cu cameră de
gazodinamice la trecerea fluidului de lucru din camera auxil· mrntr grupatl', aceste JJornpr sînt mai compacte şi necesită un consum
turbionare. iară in camer:J principală; consumul speeific [lI acestor mo­ de ml'tal nlai mic. Pumpele rotativp realizl'ază în general presiuni mari
toare este mai mare deeît al cl'lor cu injecţie direcHl aj;ln­
gîud la 2:)0- 300 g/kWh adică la 1],=27--30u\" Pe lîngfl turaţiile mai ridicate 8
la calc pot funcţiona, motoarele cu cameră divizatil se pretează mai uşor şi la
policarburare, putînd ardc în bunc condiţ.illui combustibili lichizi dc calitate
inferioară. Printre motoarrle cu cameră divizat;, fabricate în ţara noastră se ~
numără motorul de locol11otiv;, ME 836 fabricat la uzinelr 23 August Bucmeşti,
precum şi motorul D-l0:,) de pe tractorul S 1300 la 1.1. Bra~ov.
in cazu! MAC rep-larea puterii se realizeazrl prin modifiearea calităţii ames.­
!eeului, adică intr-o cantitate aproximativ constantfl de aer Sl' injecte:lzil can­
tiHlţi difente de comhustibil funcţie de putere; coeficientlll exceSului de aer 5.
estI' sl'pral:nitar la toate regimurile de funcţionare ale motorului.
\J.5.2. Pompa cu c!rDlcnt<' !/rupatr, Pomp<>le de injecţie cele mai riispîn­
dite, mai ales la MAC rapide, sint pompele cu piston-sert.ar.
În principiu pompa cu pist8n-sertar (fig. 9.22) este fonnattl [lin cilindrul .S,
cu pistonul-sertar 6 şi supapa de refulare 4.
Cilindrul comunil'ii cu canalul de admisie prin UImi sau dOllă orificii. Cursa 1
de refulare, a pistonulni, comandată dc cama 1, eslI' formată din trei faze ois­
linete, In prima faz;l orificiul din cilindru fiind aeschis, combustibilul este
trimis în canalul de admir,ie. După ce pistonul inchide orificiul, Îllcrpe a doua Fig. 9.24. Sistemul de alimentare al pompei rotative.

184 185
 17 5 6 16 '
casei pompei a unei presiuni convenabile, cantitatea de combustibil ieşită prin
ueetanşeităţi din interiorul rotorului de pompare şi distribuţie este introdusă
prin conductele de retur 16 şi 17 in interiorul rezervorului 1.
Cantitatea de combustibil rezultată prin scăpări datorită neetanşeităţilor

_
.1-
~._-~
JJ
~j~ Tlltl ~ t
r'" 15
~.

I:" •
:1,7
: ' '8
in interiorul injectoarelor 15 este evacuată de asemenea prin conducta de retur 18
în interiorul rezervorului 1. Reglarea turaţiei motorului se realizează cu aju­
torul unui regulator 19 montat în aceeaşi carcasă cu pompa de injecţie, care
reglează de bitul de combustibil prin intermediul unei pîrghii 20, care comandă
rotirea supapei de dozaj 11 in timpul procesului de reglaj.

2­ 9.5.4. Construcţia şi funcţionarea rotorului de I'0mpnre şi distributie

(fig. 9.26). Rotorul de pompare şi distribuţie (RPD) asigură mărirea presiunii
combuslibilului la valori aprecia bile pentru a se realiza un proces de injecţie
18 convenabil. Combustibilul este introdus cu presiunea de dozaj prin canalul
radial 1 (fig. 9.26, a) din peretele cilindrului metalic 3 şi prin unul din canalele
(adiale 6 (al căror număr este egal cu numărul de cilindri ai motorului) in inte­
riorul canalului axial 4 din corpul rotorului 6. Concomitenl, canalul radial 7
care comunică cu canalul axial 4 este inchis nefiind în corespondenţă cu nici
1­ uuul din canalele 8 (egnle ca număr cu numărul de cilindri ai molorului) ş,i
10 care comunica prin intermediul condlletelor de înaltă presiune 9 cu fiecare
din injectoarele de combustibil 10 cu duza 2.
13 Combastibilul introdus în canalul axial 4 are o presiune suficient de mare
p.~ntru a depărta pistoallele 11 care prin g~leţii 12 împing rolele 13 pină la
I~ "
...J
r.'":'I 961 5 11 12 13
~ ~ am,
Presiune de Presiune de FteslUne de Ftesiune de

allmenlare lransfer doza} de injec,!le

la
Fig. 9.25. Schema de ansamblu a sistemufu,j de 'injeclie cu pompă rotativă. '6
12
de injecţie,
ceea ce are ca efect creşterea calităţii amestecului combustibil 1]

şi reducerea consumului de combustibil, cauzată de creşterea calităţii 15

procesului de ardere. Sistemul de alimentare al motoarelor care folosesc
pompa rotativă este îu genere compus dintr-o pompă de alimentare 1,
un filtru brut 2, un filtru fin 3, pompa de injecţie rotativă 4, conductele de
înaltă presiune 5, injectoarele de combustibil 6, conducta de evacuare a sur­ 17
plusurilor de combustibil din pompa rotativă (retur) 7 şi conducta de retur a 3 4 14
injectoarelor 8 (fig. 9.24). In figura 9.25 se prezintă schematic subansarnblurile a b
principale ale pompei rotative şi mouul de circulaţie a fluid ului prin sistemul la
de alimentare. Combustibilul absorbit din reurvorul 1 prin filtrul brut 2 de
către pompa de alimentare cu membrană .1 este refulat prin filtrul fin 4 şi
conducta 5 în interiorul supapei de reglare şi amorsare 6 de unde trece prin
conducta 7 în interiorul pompei de·transfer (cu palete) 8. Combustibilul refulat
2
din pompa de transfer la presiune de 1,7 - 0,5 MPa (denumită presiune de
transfer) este trimis prin canalele 9 şi 10 la supapa de dozaj 11. Supapa de Fig. S.:<6. Construclia şi funcţio· '~1\\

dozaj are rolul de a regla debitul de combustibil care se introduce prin canalul 12 n",.~o !!ltorului de pompare ~i ~~~12

(la presiunea de dozaj) in interiorul rotorului de pompare şi distribuţie 13 şi distribuire.

-11
de aici prin conductele de inaltă presiune 14 şi injectoarele 15 în interiorul
cilindrilor motorului. O parte din combustibilul refulat de pompa de transfer
este reintrodus în interiorul supapei de reglare şi amorsare 6.
Combustibilul refulat din rotorul de pompare şi distribuţie 13 are o presiune
de 20- 30 MPa (presiunea de injecţie). Pentru menţinerea în interiorul car­ c

186 187
 contactul eu profilnl interior al C:lHhTCi 1J-. CLlr~ia mu:>..im;\ a pistnnaşelor 11 1
şi a ralelor 13 este limitaU, <fig. 0.20. b) fi:' eătre galC'ţii 12 ale ([tror proemi­
nenţe ajung în cOlltacl cu f8.n1c\(:, CIl profil yariabil I;j perfonl1c în corpul dis­
cului de reglaj 16, fixat prin şt:J"uburile 17 (IP liPD. Prin modificarea poziţif'i
discului de reglaj 16 se modific'l cur"'l lloflximă a galeţilor 1.'2 (d max ) şi deci şi
cursa maximă a pistouaşt'1or 11 şi rule!G," /3. Ace:,t lucru nrr ca efret. modIfi­ '7 __ n
carea cantităţii maxinH' ,le eOlll1JlI,tib'l intructns ;n interiorul RPD Întrl' pis­
tonaşele 11. Atunci cînd c1,,jo:if (, roi aţiei RPD profilul camerei 14 apas:!
rolrle 1.1, acestra prin iu1f"ntlfdiul galcţdor 1:: acţiollfazii a,~t'pra pistonaşelor J 1 78­
care se apropie .şi rdllleaz;, I'c'nhu.-tibill1ll1i (fig. ~J.:2(j. e) plin canalele :J, 7 şi '1)
conducta dl' înalEi presiune ,ci in inl"riorul UIlllia din injedoarele 10 montale 72 " I
pe motor. Concomitf"nt canaIde r;,r1irlle 6 sint închi·;'·. ndiilld in corespondenţă
cu camer('je 1. Cind nwtorlll fl,llcţiol1eazfl la turaţii mici, şi supapa de dozaj
este aproapc iuchisii, cantitatea d(' ('c'mbustibil introdusEI îu interiorul roto­
rului 5, Întrr pistonaş(" este prea micri pl'ntru ca pistonaşdr S;l cfrdul'Ze cursa 73
de lucru maximă (limitată de galeI ii 1.2). Ca urmDre contact ni Întrr rolele 1.3
şi prdilul intrrior al camrrri 14 ~(' nalizt'r,7.;1 1I1 şoc. Prin ]"('r,larra distanţei d"'<fz
'4
se realizeilză reghlrcil ccbitullli Ip.axim de combl!stibil el' poate fi refulat de
pompil.

96. PARTICULARITA]I CONSTRUCTIVE ALE MAC IN DOI TIMPI

:==:t=;i1
23

Acest tip dl' Dlotoare este 111 iliz::t '1' mod deosebit peutru propulsia na\('lor.
In1re 1\11\C în doi timpi şi MAC în patru timpi rxistii o scrie do deosebil i 17
4
dinlre care cele mai importaTlte sînt: construcţia difcrilil a ~i~tclIll!llJi de
distributie a gazelor, construcţia ctiferită a cilindrilor, parI icularil3.ţj COll­ 3 M ·11\
d.,
si ruc.tiyl' a le sistc-m ului riicire, particulru i tăţi con"tructivc- a le sish'nJ u III i
de alimrlltare.
iu figura 9.27 se prezintă o sec-ţiune printr-un motor diesel marin. Piirţile 25
mo!Jile ale mecanismului motor sînt pistonul 1, tija 2, articulată de pi~lon, 24 31
biela .1 articulată prin axul 4- dr' tija 2 şi arborele motor .5, C~tre la TIlotoarrle
de puteri mari este demontabil P;lrţilr fixe alc- ml'canismului moler sînt cilin­
drul 6, chiulasa 7, blocul cilindrilor 8, earterul sl!perior !J şi rarterul inferior 10. 21­
5­
~~v
Aerul rcl"ulal el" comprr~orul eentrifugal' II t'~te int.rodus prin eondueLa 12
îl; riieitorul 1:;, S(' rombinii cu ac-nI comprirr_2t. Îrl spaţiul dr suh pistonul 1
datorită r\epbsiirii aCf'stlli8, (:up; rare I'sll' condus prin colectorul de admisie li 70 III '-/~ ~R-~
şi ferestrele cIP l:n'plere 15 Î~ intrriorul cilindru lui 1] (traseul indicat cu s3gcţi
Fig. 9.27. Motor diesel marÎn În doi timpi.
Jlehaşurale). Combustibilul esle jpj['(:dus SIO rrcsicne de pompa de injecţie 16
prin injertOTul 17 (Ia unele motoare pe fil'C<'re cilindru rstc- nlOntată o pompă
de injeetie CII un element care frcr corp comun cu injertorul, ansamblul purtind
denulIlirrll. de pompă-injector). Combutibilul pulveriz[t1 în Cilnwra r1f' ardere
se amesleeii cu anul din inlerior, formîndu-sc, un amestrc combustibil C2.re se FE /" Fi' t",,:....,

autoaprinrle datorită tf'mperaturii ridicate a aenJiui la sfirşit 111 comprimiirii

(1100' .. . 90n ac). Gazele rezultate din arderI' sînt evacua le în atmosferii prin
ferestrele de evacuare 18, colectorul de f'vaCllare 10 şi conducta 20. Uleiul
destinat l·.ngerii pătrunde prin conduc1ele 21, 22 şi sistemul de conducte
tclescopice 2.1 la artieulaţia tijrÎ 2 cu bicla S. realizînd ungen'a acesteia. O
altă cantitate de ulei este introdusi"! prin conductele 24 şi 25 În scopul ungerii
lagărelor fixe (paliere) ale arborelui l1;otor. Lagărele mane10ane (mobile) ale a b
arborelui motor primesc lubrifiant prin canalul interior 26 practicat in inte­
Fig. 9.23. Baleioj În buclă deschisă.

188 189
 riorul bilei. în timpul funcţionării fundul acestuia atinge temperaturi ridicate. PARTEA A DOUA
Răcirea acestuia se realizează cu un sistem de răcire auxiliar. Acest sistem este I,it MAŞINI ·GENERATOARE
format din colectorul de apă 27, 'conducta fixă 28, conducta mobilă 29 solidară
cu pistonul şi cavitatea 30 din interiorul pistonului. O anumită cantitate de
apă este introdusă prin conductele 27, 28 şi 29 (conductele 28 şi 29 formeazft
o Îmbinare telescopică) În cavitatea 30, răceşte fundul pistonului evitîndu-se
supra Încălzirea acestuia, după care este evacuată printr-un sistem de conducte
telescopice, (identic l,CU cel format din conductele 28 şi ?9) care c('municii cu
conducta de evacuare 31.
Caracteristic motoarelor În doi timpi este procesu 1 de baleiaj care core<;­
punae unei fracţiuni din procesul de evacuare. In perioa da de baleiClj, gazele
arse sint ~vacuale din cilindru S'Uob acţiunea încărcăturii proaspete. In funcţie
de forma traiectoriei parcurse de încărcătura proaspătă în cilindru, baleiajul
10. PRIVIRE GENERALA ASUPRA MAŞINILOR GENERATOARE
poate fi în contra curent sau în echicurent.
In cazul baleiajului în corltr~curent. curentul de încărcătură proaspătă
interseeteazii de două ori un plan perpendicular pe axa cilindrului. Baleiajul 10.1, UTILIZAREA rMAŞI:NKOR GENERATOARE
în contracurent poate fi în buclă deschisă sau în buclii închisă. In cazul bale­
iajului in buclă deschisă (fig. 9.28, a) ferestrele de umplere FU şi ferestrele de
evacuare FE, sînt aşezate În opoziţie, traiectoria Încărditurii proaspete avînd Generaloarclc hidraulice şi cclr. trrmice rnăl'rsc ene,rgia unui fluid în schim­
forma unei curbe deschise. Baleiajul cu bucla închisă (9.28, b) este caracterizat bul energiei primite din afară şi anume:
prin particuh\rilatea că ferestrele de umplere şi evacuare sint alăturate, traiec­ - pompele măresc energia lichidelor, deci a fluidelor practic incompresibile
toria curentuhli de Încărcătură proaspătă fiind considerată cu aproximaţie şi relativ grele;
o curbă închisă. - compresoarele mflresc energia gazelor, deci a fluidelor cOIl,presibilc şi
La motoarele cu baleiaj în echic1Jrent, curentul de încărcătură proaspătă relativ uşoare.
intersecteaz<i o singură' dată un plan perpendicular pe axa cilindrului. Baleiajul Principial pomprle şi compresoarele sînt asernăniitoare. Deosehirile sint
nr.rsenţiale şi provin din urmatoarele proprirl iiţi :
in echicurent pf'ate fi mixt (fig, 9.29, a), cu pistoane opuse (fig. 9.29, b) şi prin
- gazelr fiind eompresibilr necesită un lucru de compresie mare şi se indl­
IUlI'ini, cu cilindri p'anlleli (fig.' 9.29, c). în cazul baleiajului cu pistoane opuse
zesc ţHiternic prin comprrsie ;
este necesar ca intre mallivelele arborilor motori să existe un anumit df'fazaj _. la gaze volulJlul specific scade prin compresie, deci secţiunea de trecere
uIJvhiular (3 ... 10° RAM) pentru a sr asigura efectuarea baleiajului. trebuie Srl scadă din treapEI in treaptă;
- gazele avînd densitate mică, sînt necesare secţiuni de trecere mari, deci
maşinill' aII dimensiuni mai mari; efectul de centrifugare estemai mic.
I Generatoarele lucreaz<i dup;) un procrs negativ (fig. 10.1), parcurs in sens
antiorar, cuprinzînd în principal : aspiraţie 0- 1 ; corn presie 1- .? ; refulare 2-- 3
5
p
P
FU FU Pr 2 Pr

-. 31 .. •
]1, t

,-T
..

FE FE

OI Pa
ar ' 01 -.. .........

v v
a b
a b c
Fig. 10.1. Diagrama maşinii generatoare:

Fig. 9.29. Baleiaj in echicurent. a - pompă; b - compresor.

101
190
 Acţiunea utilăa maşinilor generatoare poate urman: 10.3. npURI DE MAŞINI

- mărirea presiunii fluidului pentru necesităţile procesl'lor Le hnologice :

procese chimice, fierbere sub presiune etc. ;
- ridicarea lichidelor la Înălţime pl'ntru irigaţii, înmagazinare în rezer­
a
Variaţia in limite largi a parametrilor me~ţionaţi condus la diferite tipuri
de pompe şi compresoare. care se pot împărţi in trei ~rupe : turbomaşini, avind
voare, centrale de pompare-acnmlllare;
rotor paletat; maşini volum icI' ; pompe speciale.
- activarea circulaţieI fluidelor pentru asigurarea clebiLelor dorite: ven­ La turboinaşini, organul activ este un rotor paletat care se Învirte continuu.
tilatoare de aer şi gaze, su[\allte pentru furnale, pompe de circulaţie pentru EI imprimă fluidului o mişcare de virtej, mărindu-i astfel energia cinetică.
condensatoare, pompe de reţea pentru termoficare, transport la distanţă al [n continuare flnidul trece în difuzor, in care viteza scade, crescind în schimb
gazelor sau lichidelor. pre~iunea. -Rotorul paletat are capacitate limitată de a transmite energie,
în cazul compresoarelor se poate urmări de asemenea mărirea telllperaturii deci aceste maşini sînt capabile de raport de compresie relativ mic; curgerea
gazului pentru a transfera căldura de la sursa rece la sursa cald!l: iustalaţii fiind conthuă, debitul este mare. Turbomaşinile pot fi: radiale sau centri­
frigorificE; şi pompe de căldm ă. fugale, axialr, combinate.
Sub aspectul exploatării, se deosebesc pompe şi compresoare cu acţiune La maşinile volumice, fluidul eslI' aspirat în golul creat prin deplasarea
continuă şi cu <\cţiune intennitentă, pentru umplerea unor rezervoare ; acestea organului activ şi este refulat prin împingerea exercitată de acest organ.
din urmă pun în geueral problema pornirii şi opririi automate în funcţie de nivel lrnpingerea directă permite realizarea unei presiuni luari. Curgerea intermi­
sau de presiune. tentă {~onduce însă la un debit relativ mic. Maşinile volulllice se împart la
rîndul lor în maşiui cu piston şi maşini volumice rotative.
Pompele şi compresoarele speciale sînt lipsite de organe in mişcare, deci
10.2. MĂRIMI CARiACTERISHCE sînt aparate, nu maşini. Cele mai importante sînt aparatele cu jet, bazate pe
antrenarea fluidului de către un alt fluid venit cu viteză; astfel sînt ejectoa­
Mărimile caracLerislice sînt debitul şi efectul energetic, presiunca dc refu­ rele şi injectoarcle. .
lare şi agentul de lucru.
Debltul, de obicei, volumic se poate exprima astfel:
10.4. AN11RENAREA ŞI DISPOZIŢ,JA MAŞINILOR GENERATOARE
- '7 [rn 3 /s san l/S]; Vm [m 3 /min sau I/minj; Vh [m 3 /h, I/h]
- n;
[kg!s] ; 1;1". [kg/Illinj ; I~h [kg/h].
în majoritatea cazurilor se foloseşte antrenarea cu motoare electrice a~in­
La compresoare trebuie să se specifice dacă debitul volumic este considerat erone în scurtcircuit, deci cu turaţie constantă. La pompele şi compresoarele
la aspiraţie V-a sau la refnlare Vr. mari este recolllandabilfl varierea turaţiei pentrn un reglaj economic; in acest
Efectul energetic se poate exprima astfel: scop se poate folosi antrenarea prin intermediul cuplajelor hidraulice sau antre­
la pompe, înălţimea hidranlică II: narea prin turbillă eu abur. Uneori se folosesc motoare electrice asincrone cu
poli cOll1utabili, putîno. funcţiona cu două turaţii. In cazul unor agregate trans­
P,-P. c~-c~ portabile ca jJompe de incendiu, compresoare de aer mobile se întîlneşte antre­
H=er~ea=--+-2-+g(2r-Za) [J/kgj. (10_1)
p narea cu motoare termice.
Mai obişnuitfl este însă exprimarea În sistem tehnic: Y =!!.. [mI; De obicei maşinile generatoare au axul orizontal. Condiţiile de amplasare
fi impun însă uneori dispoziţia cu ax vertical, ceea ce permite ca pompa să fie
- la compresoare raportul de compresie n =...E!..... întrucît adesea cornpre­ înecat5, iar motorul electric scos din zona umedă ; astfel pot fi pompe de con­
Pa
soarele realizează şi o creştpre importantă a vitezei fluidului estc mai bine să densat, pompe de circulaţie, pompe de adîncime etc.
se exprime raportul între presiunile totale ale fluidului: p* -~P+{J -i-,
• deci:
10.5. PROBLEME INTRODUCTIVE LA POMPE

n*=~ (lO.2)
P: ~ 10.5.1. înălţimea dl' pompare. Randămentu1. Pu1erea. Creşterea energiei li­
chidului Între lJunctele de preiLl:lre 1 si de trimitere? se ll\\lne~te îniilţime utilă
- la ventilatoarcle creşterea de presiune tip =Pr- Pa în N /m 2 sau kgf/1ll 2 =

=mlll col apă_

de pum pare Il o (fig. 10.2):
Presiunea de refulare Pr este esenţială pentru dimensionarea carcasei. P2-Pl
2 2
•1gentlll de lucf1l. Interesează în speeia\ menţionari)a p~ricolelor prezentate Ho=e.>-e 1 = - - -
" P
+ - c2-c
2
--1 +g
.
(;:.,--Z1)
' ­
!J jkg]. (10.3)
ca : inflamabilitate şi pericol de explozii) care necesită măsuri de etan'):He deo­
sebite; agresivitate chimică, care necesită materiale rezistente la coroziune; c2 _c2
abrazivitate mare (de exemplu, nămol, zgură, gaze de ardere cu cenuşă etc..), Termenul cinetic ~ este de obieei neglijabil, viteza în rezervoare fiind
care necesită materiale foarte dure, blindaje amovlbile etc. pra ct ic nnUi.

192 13 - Maşini mecanoenergetice

193
 tura lichidului. Scăderea lui Pa sub P~' ar conduce la vaporizarea lil:hidulllÎ
2 etl două consecinţe: ruperea coloanei dc lichid, deci dezamorsarea pompei:
producerea de cavitaţii, eu efectul distructiv cunoscut. Rezultă de aici că
îni1lţimea de aspiraţie ha scade la creşterea temperaturii.
Ca este viteza la intrarea în rator SaU la supapele de aspiraţie. Pentru pompe
centrifuge, viteza f1uidului creşte cu debitul şi cu turaţia după relaţia:

ca =(O,07 ... 0,IO)"VV'n 2 [mJs]. (10.6)

a ..... f-""" , Rezultă deci că termenul +c2 .

~ V 2j3 ·n 4f3 . Pentru calcule practice, termenul
ca2
T
-,..", 2;
c2 g
se exprimă ca şi la turbinele hidraulice prin relaţia 2g =0' Y, unde a este
a ./::.0: coeficientul de cavita ţie dat prin relaţii semiempirice . De exemplu, se f'xprimă
în funcţie de turaţia caracteristică n= n!3~ Q (v. cap. XI); astfel este relaţia
lui Watson, Karassik şi \Vislicenus:
p
- pentru pompe cu aspiraţie simplă:
Fig. 10.3. .1!l.ălţlmea de
Fig. 10.2. Schemă pentru determinarea înălţimii de
aspiraţie.
acr~~12,2.1O-4n~3 00.7)
pompare.
- pentru pompe cu aspiraţie dublă:
înălţimea efectivă de pompare, care trebuie realizată de pompă, este mai
Il1are pentru a acoperi şi pierderile prin conducte, ventile etc. : a cr =7, 7 .10-4n/f~~ (10.8)

H 'J =Ho+t1H 'xt,rIor' Astfel relaţia (10.5) devine:

Puterea la cllpli'i (puterea efectivă) este: ha=~ -(JcrY- MI [m]. (10.9)
pg g

inH" pVH"
[kW] (10.4) Se remarci". deci că :
P,= 10001), 1 0007]. _ ha scade la creşterea lui acr> deci Cl' cît creljte dPbitul şi turaţia pompei ;

in care randamentul pompei ll1' = tlh 'lly ·ll.... Randamentul hidraulic llh = i; , _ h" scade datorită pierderilor pe conducta de f1spiraţic.
Se va urmări deci rrducerea la minim a acestor pierderi prin: viteză cit
unde H T este înălţimea teoretică transmisă de palete lichidului; randamentul mai redusă pe conducta de aspiraţie le ~0,5 ... 1 mis); distanţă cît mai mică
volu~ic lly este raportul dintre debitul refulat ~i debitul trtcut prin rotor între pompă şi bazin; reducerea la minim a pierderilor locale prin eliminarea
coturilor, ventilelor etc.
1}y= ~. Randamentul pompei are în general vfllori: 0,6 ... 0,93 la pompe cu O situaţie specială apare la pompele care aspiră lichidul din rE'zervoare
v' în care este temperatura de saturaţie, de exemplu, pompele de condensat şi
rotor paletat; 0,75 ... 0,9 la pompe cu piston.
=~,
P1 P
10.5.2. lnă1timea de aspiraţie. Pompele aspiratoare uag uclJidul de la pompele de alimentare ale cazanelor. In acest caz !!!-
p. p deci -p , =0.
un nivel inferior pompei. Diferenţa de nivel1ntre cel mai ridicat punel al intrării Aceasta impune înălţime de aspiraţie negativii. adică aşezarea pompei sub
111 rotor şi suprafaţrt lichidului din bazinu! d~ aspiraţie se nllme;;ie Înălţime de nivelul lichidului din rezervor:
aspiraţie ha' Se aplică ecuaţia lui Bernoulli între bazin (punct 1) şi intrarea
în rotor (punct a, fig. 10.3): h"=- a cr • y.- M, [m]. (10.10)
g
c~
Intrucit a cr creşte cu debitul \T şi cu turaţia, negativa rea creşte cu V şi n.
p, p.
- = -
P P
+ -2 +gha+M/ fJ II<gJ.
Astfel:
De aici rewltii Înălţimea de aspiraţie:
__ pompa de condensat se aşază cu circa un metru sub condensator. Nivelul
apei din condensator trebuie menţinut intre anumite limite, de obicei printr-un
P,-P. c~ lihf ­ regulator, căci dacii nivelul Ecade se reduce pre~iunea 1<1 intrarea în rotor,
h.= - - - - - _ [m]. (lO.J)
apărind cavitaţii şi chiar dezamorsare;
pg 2g g
_ pompa de alimentarc avînd turaţie mare pentfl1 a realiza presiune
Dacă este un rezervor deschis (bazin, strat de apă subteranj, Pl ~p.tm, în care ridicată, npgativarea trebuie să fie foarte puternică, ceea ce impune aşezarea
.
p;~ = 10,33 - 9~ lm] (A iiind altitudinea în metri). Presiunea~la aspiraţie degazorului la cotă ridicată; cu cît de bitul creşte, degazorul trebuie aşezat
mai sus ajungînd la 18 ... 25 m la marile instalaţii. Aceasta pune probleme
trebuie să fie oDligatoriu mai mare decît presiunea de saturaţie PB la tempera­
195
194
 dificilc consLru ctorului , mai ales în ?One slilis­

mice. De acera 1:< marile instalaţii se a:'OcJază 'I:

pompa de aliment are cu o pomp.'i înaintaşi:! i

(pompă booster , fig. 10.4), care creează pre­
I
,
6//
/

..
siunea necesară la aspLraţia pompe! de alimen­
'1< ~\
~ ---C -Ir
tare. POhlpa înaintaşa are turaţie mică deci. a cr / '
mic permiţînd coborîre a degazur ului ehi<Jr in /,_/ f)r / / \
2
sala mao;;inilor. -~-~C' I ->j,

I . //1 "fI <le>

'ttH
\,{ I
10.6. PROgLEME INl'ROD UCTIVEL A COMPRESOARE '"
fi /1 /
10.6.1. Clasil'ie area eornpreşoarelor. După l' '1

raportu l de compreSie, cnmpre soarele se Împart .. ' ! //
'o _~L _ __o_ _
I
-.L

îu trei grupe:
~ vcntilat oare, ae'itina te în principa l creării
//A

~ig, 111.4. Pompă de alimenta re 2 I 9~ /"

eu pompă inaintc$ă T.
unui curent de gaz, raportu l static de compres ie
fiind foarte mic: rr < 1, 1 ; ...s c s

- suflante , care realizează raport de compres ie mijlociu , pentru

care nu
Q

este necesară răcirc; n=I,3 ... 4; Fig. 10.5. Procesul termie al turboeompresorului.

cu răcire
- compre soare propriu- zise, care realizea z5 compre sia in trepte
intermediară. -, reprezen ­
Proccsu l real estc o 1\diabată ireversibilă cu creştere de entropie
continu u, ureătoa re A B. Se spune ohişnui t că este o politropă, cu expo­
10.6.2. Procesu l termic al turhoco mpresoa relor. Gazul curgînd tată prin oblica
exemplu , în cazul
se aplică şi aici ecuaţia energie i: nent n>K. Cu cît creşte n, randam entul este mai slab. De
n valori. fi =1,46, .. 1,52
'}
dq.=di+dl~ +dl=d i*+dl.
,
~erului care are K =
la compre soare axia le
1,4,
şi
expone
n =1,52
ntul
...
politrop
1,62 la
;c are
compre soare radiale. Inălţimea
de compre sie reală se nuweşte înălţime internă H,:

Fiind proces n"gativ, dq, <O, dl <O. Pentru a pune in evidenţă negativ31'ea,
se vor folosi IIlOdlllele, avind: T'

H,=i~--i"a =cp(r T*-T

a'
*\=~
A-i a T:
RT.(.....!.- -1)
~ Idq.1 =di* - Jdll. l

In cadrul unui corp de compres or, curgE'rea fiind rapidă, procesu l se poate
Fiind pe politropă, raportu l de tempera t uri este:
considera adiabat ic, adici\ dq.~O. Rezultă:

~1O.11)
Idll=dl *---"I!I =i;-i; =H [J/kg). r; ( p'r )n~.!..

n-I
r'nfl,'ţim ea ­
adică lucrul de compres ie este egal cu creşterea entalpie i gazu
_= deci:
lui, cu T' ---; =11: n

termică H. OI p.. I

Procesu l teoretic e~te o adiabaLii reversibilă, adic;1 o izentropă,

rcprezentntă
J I { .'V. [11:*-,-, 1 [J Ikg]"

T-s şi i-s prin vertical a urcătoa re AB, (fig. 1O.S). Se obţine R • -n-
n-l n-l
În diagram ele

lJ i = - - R Ta [ 11:· -1--- -1 Pu a (10.13)

înltlţimen adiabati cii de compre Sie: K.1.-1 I
K-1

,... •• I( • ( T~ )
In diagram a T-s, EI este repreze ntat prin aria cuprinsă sub
izobara p; pînă
Had=r rt-za= cp(Trt -T,,)= -_ RT. - . -1
,
K-1 .T" la tempera tura T;: fI; =aria ce Bbc. ' ' _o

Fiind pc izentrop J, raportu l de tcmpcra tul i pst~ : P;('rder ea procesu lui este:

{\H=H t-Hu</ =C-i;,= aria aB;13ba.

p') K-I ,10.14)

--+
T*

T(,{
= (~
Pa
-f(-

=n"
J\:-I
K , deci; Procesu l real A B imparte aria a BJJba în două părţi, respecti
de pierder i:
v dou.:'l tipuri

( [{-I)1 =
~ gazului
K' * -K l)
(K- ­ aria A RIBA, care reprezintă -un spor (le lucru mecanic transmi
K • --- căldura frecări. Adunin d acest spor la lucrul
H aa = - - RTa .n* I{ - - - D" Va n* - 1, [J ,_
Ikg]. (10.12)
. datorită dilatării produ6e de de
K~' lucru politrop ic:
K~ adiabut ic, se obţinp lucrul real transmi s gazului, denumi t
izohara P; Între
tn diagran ,a T-s, H ad este repreze ntat prin aria situatf, sl'b • n-l
-n­
]
ţcrnperaturile T~ şi T;I; Ha<t=ar ia cCR,rlc. n
Hpol~H "d+/)' I=--.RTa noi<
[ -1 iJ/kg]; (10.15)

 Randamentul rnecan ic : p

'1" =~ ~ (10.20)
p) .
ii'
2
1,
cu valori 1]",=0,98 ...0,99.
- Randamentul efectiv sau totaL:
~ 104 (10.21)
~. 1], =~ - =1].,4 ··I)m·
1,

Qr
Pa I =="""'­
Comuma'in~
~
~I
'i 2
Hj
Pierderile intern" !fI se impart ca şi
la turbinl' în două grupe V
L1l mec 1) Pierded principate care :lpar la
fig. 10.7. Lucf\l' de (;om·pr.esie e'te .., .
~ transmiterea energiei de la palete la gaz. peizotennă.
Cerut ta cup!ă Ele constau in pierderi la curgerea prin
i, canale şi pierderi prin şocul la intrarea
intre palete. Aduninrl la lucrul politro­
pic pierderile principale. se obţine lucru]
Fig. 10.6. Diagrama fluxurilor energetice la turbocom· transIJ1i~ de palete ga7.11lui de n\l mit lucru
presor. teoretic, respectiv înălţimeateoretică h T •
Raportul dintre înălţimea politropir.ă
__ aria aA. F1ba reprezintă căldtira gj detv'oltată prin diferite pierderi (pier­ şi înălţimea teoretic~ se ll1Jmeşte rau­
deri de curgere, Îl-eeaTea discului cu mediul ett:.). înălţimea internă: dalllCnt hidrauHc :
H;=H p81 +qf' (10.16) 1]/>= h
t .T
(1022)
Lucrul necesar la cupM. denumit lucru efectiv le este ma i n,are din cauza pier­ ObserlJlJ.!ie. Conform convenţ:iei de la PA
derilor mecanice: le ~={f +t.lme<· turuine, s-au notat cu literă mică înăl.
tn figura lOJi sînt \-eprezentate aceste pierderi şi înălţimi într-o diagramă ţimile prelucrate pe treaptă şi cu literă
arborescentă. în partea stîngă a diagramei sint reprezentate şi randamentele maTe inălţimile peîntrep'l compresor.
care le"gă diferiteLe inălţimi si care poartă diferite denumiri. 2) Pieraeri secundare datorite seă·
.- Rand<imentuL adiabatie : piirilor de f!llia şi frecării rotorului cu
mediul care se Învîrte. Adunind pier­
H aa laa
'1a<t ,= --;;; = t; . (10.17) derile secundare la înălţimea teoretică,
se obţine înillţimea internă, deci:
Pa:1 ....--
---
"'....11
EL nu corespunde unei reaLităţi, lucrul adialolatic fiind o ficţiune. Totuşi raurla­
m.fon'tuL adiaibatie este cel mai f@losit, Întrucît H aa se poate calcula u;wr şi exact.
h i =h po1 +. ~hprjn'iPale -pilh"c," "aar.·
~
EL r,re valoarea: la compresoare radiale 'ljaa =0,6 ... 0,82; la eompresoare /il' v
(10.23)
a)(i~lle '1<1,,=0,8 .. . 0,9.
-- Randamentul politropic: 1O.G.i\. Puterea consumată de com·
presor. Puterea l ransmisă gazulUI în i~
H,ol _~. (10.18)
~POI=~ - Il procesul adiabat.ie :
~o
Inlocuind re H 1'01 şi H I : Pa<t= 7:~ [kW].
_n_ RT:(1t*_n-_T1_1
n-1
-1) K-1 n
' d laa
A VIn '1'=T=-p I . .
P ad rezultă pute-
Tlpvl = ---'----_.:... -+'1;:1>01 ~ n-1 • K (10.19) rea cerută la ('uplă:
l( - RT
-- . ' { 1t*(n-Il/II -J. J
s
K-1 <1.
p inH aa mHad [kW].
drcirandamentul politropic depinde direct de exponentul poIitropic n, crescînd cu
•= 1 000'1), = 1006'l)aa'l)", Fig. 111.8. Compresie In trepte cu racit.
.~1O.24) tRt...mediarii.
cit n scade.
l,f)9
19S
 In cazul ventilatGardor se poate neglija variaţia volumului specific,' fiind
variaţie mică a presiunii.
.
Deci Hod =:: 1> '/)"p = lip
p
; rr~ =0, 'V', deci îniocuind
in (10.24) ; ..........

V'lip ,
Pe = 1 000 1). [k\\], (10.25) 3"'
in care /)"p este exprimat in N jm şi V În m js. In practică !:l.p este adesea expn­
Z 3

mat in sistem tehnic,respl;ctiv În kgf/mz=mrn col. apă, avînd că 1 mm col.

apă =9,81 N/n,2. /Fornlllh (10.2S) devine

P.=V·!iP [k\\']. . (10·26)

. 1021).

10.6.4. Răcirea compresoarclor. Se cOllsidpră pn'cl's1l1'dc' compresie in

diagrama p -u (fig. 10.7). Lucrul d~ compresie este reprezentat de aria cuprjns.'i
Între curba de compresie şi axa Op. lntrllcit izoterma esle mai puţiil inclinată
decît adiabata şi aceasta lnal puţin inclinată decH polîtropa cu n > 1(, rezuILă ~ă;:
L iz"! < L ad < L pol : Fig. 11.1. Generator radial Într-o treall.tă.
Deci pentru a chrltui un lucru minim, c:Jmpresiaizoterrr,ă ar fi ideală; aceasta
necesită evacuarea căldurii În timplii l,rocesului. Se dro'iebcsc maimllite pro­ produc1ndu-se O depresiune la intrarea in rotor. Uneori, in ~pecial la ventila­
cedee de răcire. tuare, în tubul de aspiraţie se prevăd paie directoarc care imprimă fluiaului
Compresie În trepte cu răcire intermediară (fig. 10.8). După fiecare treaptă o mişcare de virtej in sensul invirtirii rotornlui pentru a micşora viteza reh·
de compresil', gazul este scos din compresor şi trimis la un răcitor unde s~ ră· tivă W1' Aceste paie se pot face cu înclinare regla bilă servind la reglarea debitului.
ceşte aproape M temperatura iniţială. Teoretic, procesul va cuprinde deci Rototul 2 constă dintr-UD disc d care poartă pe faţa laterală paie tele p :
compresii adiabatice, alternÎnd cu răciri izobare; real compresii\l' sînt poli­ adesea capetele paletelor sint legate printr-o placă de inchidere i. La pompe
tropice şi lIpar uşoare pierderi de presiune in riicitor şi pe condl\ct~le de legă. rotorul este ne obicei turnat din fontă cenuşie, oţ"l sau bronz. La pompele
tură. Efectul maxim se 'lbţine dacă rapoartel!' de compresie ,-.a trepte sînt pentru lichide abrazive, de exemplu la pompele de nămol, se foloseşte oţel
f'gale, deci: eu Mn, iar carcasa este căptl'şită cu un blindaj care poate fi Înlocuit. La pompele
pentru acizi rotoarele se toarnă din bronz sau pot fi făcute din porţelan La
1ttreupt4 = "V"JltlltaJ
'/­ (10.27) compresoare discul şi placa de inchidere sint forjate şi strunjite, iar pa,etele
unde Ze este numărul de trepte de compresie. sint din tablă indl'ită în Z şi prinsă prin nituire, eventual prin suuură. La ven­
pereţii se fac dubli, cu circu­
Riicirea statoTUlui compresorul,ui, În care scop tilatoare elementele rotorice sint din tablă, inclusiv discul si. sînt asamblate
laţiede apă prin spaţiul gol. Eficacitatea este redusă din CatlZa 'vitezei relativ prin nituire sau sudură. Fiind antrenat de invirtirea canalelo~ rotorice, fluidul
mari a gazului; in schimb construcţia se complică. De aceea la turbocomprl'­ capătă o ndşCllre de vîrtej, mărindu·şi viteza absolută: c~ > C1' in acelaşi
soare răcirea pereţilor este rar folosită. timp fluidul este centrifugat, măI inrlu-şi presiunea. Prin curgere spre exterior
Răcire prin injecţie de apel Îa gazul comprimat. Procedeul are eficacilate, poate apare şi o creştere a sectiunii de curgere şi deci scăderea vitezei relative
dar se· umezeşte gazul, lucru care de obicei nu estc recomllndabil. (w~ < w 1), ceea ce produce de aSf'men i creşterea presiunii. Deci În rotor are loc:
- creşterea pre~iullÎl, respectiv a entalpiei, pnn centrifugare şi scăderea
"ltezei relative. Se' obţine înălţimea ~tatii;ă 11,:
w~-wi u~-ui
11. POMPE ŞI COMPRESOARE RADIALE (CENTRIFUGALE)
h.= - -
2
+ -~,
2 00
-'
Pjkgl, (11.1)

in care: la compresonre h.=12- il

la pompe !L= P2-P,
11.1. DESCRIERE. PRINCIPIU DE FUNCŢIONARE , p'

creşterea vitezei absolute, ceea ce constituie pledul dinamic. 1n difuzorul

Se consideră cazul cel mai simplu al unei maşini intr-o sing1lfă treaptă S viteza absolută scade (C3 < cz), crescind presiunea şi respectiv I'lItalpia.
(fig. 11.1). Ea cuprinde trri părţi principale: tubu! de aspiraţie, rotorul ~i di­ Se obţine înălţimea dîn(Jmicii h,,:
fuzorul.
. c2--e2
Tubul de aspiratie 1 condu.ce fluidul spre centrul rotorului. El este uşor hd = ~ ~J jkgl, (11.2)
convergent pentru a rokşora dimensJlluiie rotorului. Prin aceasta viteza creşte,

200 201
 iar ill sistem tehnic:

n, = 3,6;.1~v-p- nVV
- - • ----r-/4 (11.5
1000 l) Y
3
In cazul particular al apei la temperatura ambianlii p= 1000 kg/m , reZllltînd:
20,25 n Vv 3,65 n Vv (11.6)
Il, = v7l . H 3/ 4 = li) . }.3/4

Adesea în locul rapidităţii se foloseşte expresia

Fig. 11.2. CombilXlrea mişeăril1llJ' de sursă po­ Fig. 11.3. CClnalele difuzorlee.

:zitivă ,i virtej -din difuzor.

nVV (11.7)
nq~" y3/4
în care: la compresoare h d =Î 3 - i 3 ,
delll:mită turaţie caracteristică, avind deci:
la pompe h'4= P.-P••
în !'aZ genera 1

Inălţimea teoretică transmisă

P

fluidului de riltre ratoI' este:

n,o = ..,1 ,fie' ) V p

10001) 'lla, (11.8\
penl ru ap{l recl'
hT=h,+h a• (1 U) .3,65

ll,= -=- ·H a .

)/r,
Raportul dintre înălţime« statică şi inălţimt'a tt'oretică este gradul de reac­
ţiune p: Din reia ţiile (11.5) sau (11.6) rezultă că rapiditatea 11., creşte cu cit dcbitul
p=-.
h,
(tIA) Veste mai mare şi cu cît înălţimea H scade. Aceasta are consecinţe asupra
h,. formei rotorului :
înălţimea H se realizeaz{l în principal prin efectul de centrifugare, deci
Datorităefectului de ceIltrifugare, maşinile radiale au p > 0,5. Cll cît H creşt~, circl'laţia în. direcţie radială trebuie s::i se facă pe o .ciistanţă
Di{mvrol :1 cuprinde un şir de palete fixe J' şi o cameră ,colectoare 3". La
mai mare, respectiv trebuie să scadă raportul D1 1D 2 . Deci la creşterea rn.pidi­
maşinile într·o treaptă camera c{)ledoare are formă spirală, mărindu-se treptat
tăţii curgerea va trece treptat de la circulaţie intens radială spre circulaţie
secţiLmea pe măsura aeum'llJării fluiduilli de pe periferic; refularea fluidului
diagonală .şi apoi spre circulaţie 3xială ;
se face pf'ifl tubul 4. La maşinile mici paiele fixe 3' pot lipsi. Dm rotor flllidui
iese cu o mişcare combinată de sursă pozitivă şi vîrtej. - creşterea dehitu!ui li necesită canal de curgere mai lat, deci trebuie să
Prin compunere rezulti'i o mişcaredu.pă spirale IOl!:aritmice care se îndepăr­ creabcă raportul BdD2'
tează de centru (fig. 11.2). De aci forma spirală a paletelor directoare şi a car­ Astfel în funcţie de rapiditate se deosehesc următoarele tipuri de pompe:
casei colectoare. Trebuie evitatăevazarea prea rapid~ a canalelor dintre paleteIe !Pntă 11, = I40 ••• 1<0
,'J', de areea uneori paleteie se îngroaşă spre ieşire (fig. 11.3). - radial{l n.=10 .. . 300 ,uor~n~lii ~O 150
De aseHleni, racordarea la camera colect03re se {ace lent, evitînd o creştere ~ raplda bO 300
bruscă a !ăţimii canalului. - diagonală R. =3()0 ... 600
.. axială n.,=600 ... 1200.
In figura 11.4 se prezintă forma rotoardor şi rapoartele între rlirne.usiun'i
11.2. RElAŢU iNTRE DIMENSIUNI. FORMA 'ROTORUWI iu funcţie de rapiditatea Il ,.

Ca şi la turbinele hidrauHce, criteriul fundamental de similitudine este

T/pul
pompel • Ro d / a l a . • i o/agonoa Ax/a/ă
rapiditatea n" dar exprimată in funcţie de debit şi înălţimea de pompare.
Pornind de la expresia rapiditiiţii (3.8) în care H este în J Ikg şi P în kW :
~.
:i:r~;!-_";;"';,}~t-';';;' ~~''-'" I-'''''-''ft
?O t 2 ;)~ El y----P­
~"
n.\,=~ - -­
Forma

~ ~ Q:~~
VE

J LJJJ --
H roforu'Uf I

şi înlocuind puterea prin: p= pVH

1000 r, , LÎ'
--,-c=-~,
se obţine: °ie/Dz 0.285 O,i. __ _ .-E,~~o,555 0,555. . q775 0,835. : 0 9 1 1 , 2 5

D/j /Dz 0,2 .0,<l5 0,25 0,35 0,35..o~ 0,'5 O,, , qc 0,75

.. I pVH =20,25') nVV 8z /Dz 0,02 .. 0,01,5 QO'5.. 0,095 0,095 . . 0)5 0,15. 0,25 0,25... q3

n.=20,25 ; V 1 000l) VH V
p
1 000 l)
•
H3/ 4 '
(11.5)
Fig. 11.4. Modifkgrea formei rotcm.lluiin functie de n,.

202 203
 în ca7.ul cllmpresoarc\or sînt obi.)l1uitr- rotuarele radiale 'uormale, recoman­
dîndu-se:
; ,
-.,...
-
.!l!!.... ~O,45 ... 0,5:"); _l!~
1)2
=O,(lG ... 0,075,
..
'D.
La yentilatoare, inCdţiu,i!l' de comprcsie siut foarte miri şi dehit.lll volumic
mare, wrespn nziltoare 'unu i ru l OI' di«gona!: pentru ii-ft inătatea construcţiei
se adopEI rotor radiril, rlar cu un rapert ~~ foarte m:1re;
_ _ _ ....c::= ----L'"""~ ~-:-~ __

Mt"~ ~
!:Jl.. ~O,g., .0.0; B., =0,16 ... 0,2.
D. D.
Pcntru difuzor se adoptt, :

~ =1,0;-'; ... 1,15; B3 :::::.H2

D. ' Fig, 11.6. Generator cu schimbarea sensului de circulalie in
lung.
D, ,{ 1,4:J 1. 5~) b difuzor cu paie
Da = 1,55 1.7 la difuzor fără paie. leetoare intermediare care trimit gazul la răcitor şi conducte de reintroducere
a gazului răcit.
Datorită diferenţelor de presiune, rotorul este snpus unei (orte axiale F..
11.3. GENERATOARE CU MAI MULTE TREPTE. dirijată în sens invers eurgerii fluiduilli, ailică de la Înalta spre joasa presiune.
GENERATOARE CU ASPIRATIE DUBLĂ Pentru ~e.ducerea acestei forţe, uneori se schimbă sensul de circulaţie în lungul
compreso.rului, adică unei,e trepte sînt parcurse într-un sens şi altele în sells
înălţimea prelucratt! de o treaptă fiind limitată, pentru înălţimi de comprt'­ opus (fig.' 11.6). Dacă mi. se ia u asemenea masuri de echilibrare' interioară,
sic mari se folosesc pompe, respectiv compreso:,re rn mai multe trepte. Hotorul trebuie prevăzut la capătul de înaltă presiune un dispozitiv de echilibrare:
are mai multe discuri fretatc pe acelaşi arbore. între acest.ea sînt canale de la compresoare un' disc de echilibrare I la
întoarcere c (fig. 11.5) prin carc fluidul este condus de la difuzorul unei trepte pompe un piston de echilibrare. Camera dis­

~~'t:'SC

la centrul următoarei trepte, în accste canale se prd·tld palet!' fi:>..e p (secţiune:> poz;tivului de echilibrare este legată cu par­
~ II) care la sfîrşit au direcţia radialtl, deci anul!'ază mişcar!'a de vÎ1tej tea aspiraţlei prin ţeava t (,:. fig. 11.5), astfel
pentru a transforma o eît mai mare parte din energia cinetică a fluidului In
energie manomet.rică. De remarcat ell sensul vîrtejului este acelaşi in paletelc
difuZOI'ultIi şi în canalul de întoarcere, deci JIU trebuie făeute greşeli la proiec­
tare sau la montaj.
La pompe, lăţimea B2 a canalului la iesirea din rotor este aceeaşi la toate trep­
că se menţine presiune scăzută. Discul de
echilibrare (fig. 11.7, a) este o roată, Cll
obadă laEi pe care se prevedr un mare nu­
111 ăr de labirinţi ; pc faţa din interior acţio­
nează presiunea mare de la refulare, iar pe
1Yfl/"''"'

~///~ ~
tele; la compresoare, lăţimea B 2 scade de la treapta la treapta, datorită mişcării faţa din exterior presiunea scăzută de la
volumului specific al gazului. După ultima treaptă se prevede caualul colector aspir;Jţie, deci se produce c6ntraforţa axi­
în formă de cochilie (-le melc. La compresoarele propriu-zise, prevăzute cu alt,. Pistonul de echilibrare. (fig. 11.'i, b) are
răcitoare intermediare, ce pot prevedea în cadrul aceleiaşi carcase canale co­ i aproximativ forma unui clopot, baza lui fiind
'1 ap~opiată de o suprafaţă statorică rigures
rb1Jă şi paralelă. Cu cît creşte forţa axialtl,
buza pistonlliui se apropie de suprafaţa sta­
torică" deci scaparea de fluid se reduce; prht.
a CP2sta presiunea din spatele pistollului sc:'\de
şi deci creşte contraforţa axială eF. ajun­

~\~~~~~,.[l~~' ~

glndu-se la echilibrare. Pentru ca sistemul să

I
funcţioneze, lagărul axial trebuie să aibă joc Î
suficient de mare; eventual cutia lagăruliJÎ se L -- _L
sprijină pe resoarte. Adesea' suprafaţa statorică b
~-c~~>-~- ~ din faţă pistonului estecăptllşitrl cu bronz, Fig. 11.7. Echilibrarea forţei axiale

'. .' - .1"-­ H pentru a nu se uza pistollul în caz de atingere. prin:

.F
a - disc de echilibrare; b - pistan

Fig. 115 G t ..----) d • * *

de echilibrare.
.. enerator radial·I n mOI. multe trepte.
205
204
 Fig. 11.11. Pompă radială CU aspiralie
dublă.

,
t,.

(~) ~'';T'''''\'i

_ _ _ _ -_....1­

I
1_ ----
]
--
Fig. 11.10. Etanşarea cu inel alunecător
conică).
(me­ Fig. 11. tI. Etan,area

invirtirea rotorului, uleiul fornlează UD inel continuu, care etallşază perfect. Din
(cu ulei).
hidraulică

In cazul debitelor volumice mari cum este la marile ventilatoare, la prima
treaptă a suflantelol' şi rompresoarelor mari, la pompele de circulaţie ale conden­
satoarelor sau la pompele pentru reţeal\a de termofkarc, ~e prev5d unec>ri
ma~i)1i cu aspiraţie dublă (fig. 11.8). Rotorul este simetric, cu paIele pe ambele
feţe. La pompe conducta de aspir3ţie se bifurcă, conducînd lichidul spre ambele
intrări. Refularea este unică, cu un colector spiral comun.
11.4. ETANŞAREA LA ARBORE
camerele laterale uleiul se evacuează prin 2 şi 3, trecînd la UI1 degazor unde Il(' se­
pară eventualul gaz adsormt de ulei, apoi la o pompă care-I refalează din nou spre
camera centrală, trecindu-I şi printr-un răcitor. Et3nşarea cu nlei are insă
dezavantajul că nu funcţionează În repaos I;psind centrihlgarea. De aceea in
euzul dud se cere o etanşare absolută, se combină etanşarea cu ulei cu o etan­
şare mecanică. In figura] 1.12 se prezintă o etanşarr combinată folosită la com­
presoarelc pentru gaze periculoase. Uleiul se introduce prin orificiul 1, circu­
lînd spre capătul din exterior. Spre interior este etanşarea nJecanică. Inelul
rotoric de contact C este făcut din grafit şi apăsat de 26 resoarte rlicoidale R.
~~~,,,,,,,,:::=,;;,, .....=.....--

o problemă esenţialfi in exploatare o constituie etanşăriIc terminalc,

intrucit scăpăriIe de lichid, ca şi de gaze inflamabile ~au toxice trebuic tota I Etonsare mecamcă
impiedicate. I '
La pompe se foloseşte ubişnuit etanşarea cu presgar.nitură (fig. 11.9)., Garni­
tura este confecţionată dintr-lin material mo~le, dar unsuros, de exemplu
azbest grafitat, cînepă impregnată cu amrstec de seu şi vaselină etc. Datorită
apăsării exercitate de capacr I c garnitura umple jocul, împiedicînd scăparea.
Pe arbore se trage bucşa b, care protejează arborele contra uzurii. în mijlocul
etanşării se introduce fluid d? răcire, luat de obicei de la refularea pompci.
-
In ultima vreme se răspîndesc etanşăriIe cu inel alunecător, denumite şi etall­
şări mecanice (fig. 1] .10); într-un locaş din stator este fixat inelul moale 2
cu rol de etanşare. Inelul 2 se face din caucil1c, teflon ct('. Pe inelul 1 freacT.
inelul rotoric 3 făcut din bronz sau fontă cenuş,ie ; inelul 3 este apăsat de resor­
tul 4, prel'iunea fiind astfel aleasă încît să şe realizeze o bună etanşare, dar
cu uzură mică. Inelele de cauciuc 5 împiedică scăpăriIe pe lîngă arbore.
La compresoarele şi ventilatoarele pentru gaze uepl'imejdioase (aer, gaze
de arbore etc.) se folose]te etanşarea cu labirint, car~ permite o uşoară scăpare.
La compresoarele pentru gaze periculoaştc se foloscşte Îll gellclal etanşarea cu ulei.
în prinCipiu în carcasă se prevăd tl'Pi camere indare (fig. 11.11); în camera
din mijloc prin 1 se introduce ulei cu o uşo3ră suprapresiune (0,02 ... 0,03 MPa)
faţă de presiunea din compresor. Sub acţiunea forţei centrifuge creiate dc Fig. 11.12. Elanşarea combinată cu ulei şi mecanică.

206 207
 11.5. PORNIREA POMPEI
'j'.•

In cazul pompelor care aspiră lichidul de la un nivcl inferior, la pornire

trebuie făcută amorsarea pompei, adică llmplerea pompei cu lichid, căci dacă
c,~

,,
s-ar Învîrti rotorul in aer, forţa centrifllgă ar fi mică, insuficientă pentru a creea u, /l2 < 90· Uz

vidul necesar aspiraţiei. La pompele din centrale se poate prevedea aspirarea Cz

:1erului din pompe prin racordarea
la o reţea de vid prevăzută cu
c,~~
u, /), a90.

ii
ejectoare. La pompele izolate se
'.: '. =r= prevede o pîlnie prin care se 1l1mple
Cz

V cu lichid; conducta de aspiraţie

are un sorb cuprinzind o sită şi o ",".~ s: ~z ;A:
u, 90.
CR supapă de reţinere, pentru a nu
/)2>

se scurge lichidul turnat (fig.

Fig. 11.13. Sorb. 11.13). Pe cît posibil este bine ca
pompa să fie mai jos decît bazinul Fig. 11.15. Curgerea f1uidului prin rolorul radial; triunghiuri şi dia­ Fig. n.16.
grame de viteze. Pală radială
Fig. 11.14. Racordarea m a i ' t ' 't' din care aspiră, as~fel ca să fie dreaptă cu
multor pompe la un co· permanent amorsata. curbură la
lector. Pe ronrlucta de refulare a portiunea
pompei este prevăzută o vană de de inlrare.
Închidere V, care se deschide numai după ce pompa a pornit şi manometrul
ndică atingerea presiunii normale de refulare; deschiderea vanei se face trep­ la unghiul ~I la direcţia radială, in partea de la intrare pala este curhatii
tat, Încetînd operaţia dacă presiunea de refulare Începe să scadă. Dacă sînt (fig. 11.113); eventual parte:1 cur bată e~te constituită din palete scurte
mai multe pompe În para IeI, se prevede şi clapetă de reţinere CR (fig. ,,11,14), montate pe un prerotor;
pentru a împledira Întoarcerea fluidului de la pompa care funcţionează spre - palete curbate Înainte, la care f32 > \:10'.

cea care nul,funcţionează, transformînd-o eventnal în turbină. Din un~hiul rle viteze de la ieşire rezultă cf:

C:!u =U2- W 2 COS ~2' ( 11.9)

11.6. CURGEREA FlUIDULUI PRIN ROTOR. oeci C2ucreşte cu ~2 : rotorlll va imprima o mişcare de virtej CI' atit mai puter­
DIAGRAMA DE VITEZE nică, cu cît creşte ~2' Dar la creşterea lui ~2 se accentuează fenomenele de iusta­
bihtate, de aceea în ma ioritatca cazurilor se folosesc rotoarele cu paie te normal
curbatc Înapoi. In mod e,xecpţional la suflantele într-o treaptCI se folosesc
11.6.L Rotor cu număr infinit de palete. Fluidul vine din tubl'1 de aspi­ palete radiale dreptC',iar la \lllelc ventilato:[re s(' intîlnesc ŞI paiele curhate
raţie cu 'viteza absolută CI sub unghiul <Xl faţă de tangenta din punctul de int­ Înainte.
rare; dacii DU sînt paie anterotar'ke, al =90°. Faţă de pa!ele În mişcare, lichidul în cazul speci81 al marilor ventilator paIe tele se fac radiale drepte, fără
!f1') 'i' - - _ _ _ ~ ~ ~ ~"~ ..~..~~,"~.:~",,..~~ )IZ. ''''..,., ........ ~. _ ~ ,_,o • _ _'_'o

are vitez3. relativă wI =CI - U h dirijaUi În sens opus ÎnvÎrtirii rotorului (figura
parte de racordare la intran>, căci este dorită o docuire a paletei cu matei ialul
11. Ei) ; ullghiul ~ = 10 ..• 20°. ba regimul optim fluidul intră tangent la supra­
care trebuie sfărmat (cărbune, cretil etc.).
faţa paleteloL
11.13.2. Hotol' cu număr finit de paletl~. Canalul dintre paletc fiind -la;:g:
NUJTlăru! infinit de palete ar conduce la canale foarte Înguste deci fluidul fluidul se poate deplasa şi tangenţial (fig. 11.17). Peretele din spate al canalu­
ar fi obligat să urmeze exact forma paletei, ieşind cu viteza W 2 În prelu ngirea lui împinge fluidul, deci este o faţă acHvă fi. Peretele din faţă nu poate trage
P;let~i. Viteza absolută la ieşire ~=;l+;2' Această viteză se descompune fluidul, deci este o faţă inactivă r. Se presupune iniţial canalul dintre palete
intr-o componentă radială C2r (mişcare de sursă po<dtivă) şi o componentă ta n. Înrhis la capete şi rotorul Învirtindu-şc: Lingă faţa inactivă fluidul răni î'l~
genţială CZ u (mişcare de vîrtej). Dllpii valoarea unghiului ~2 de la ieşire. se in urmă, apare un gol care se accentLlc;i5. spre cercul exterior. Prin partea o~
aeosebesr: la centru vine mereu fluid ca S1 umple golul format. Astfel, în canal ia naş....
- palete curbate înapoi avind ~z < 90°, care pot fi : normal curbate Înapei, tere o mişcare de virtej relativ, În sens invers iDvÎrtirii rotorului. Intensitateâ
cu ~2=40 ... 55 şi mult curbate Înapoi cu 1)2=15 ... ~Oo:
Q

vîrtej ului este influenţată de forma paletei:

- palete cu ieşire r:Jrlială avînd ~2 =90°, care pot fi palcte curhatf' şi palete la paletele curb:lte inapl)i (fig. 11.17, a) forţa centrifugă F c datorită
drepte, dirijate după direcţia razei. Paletele drepte au rezistenţă meca. curbUrIi canalului se opune rămînerii în urmă, deci vîrtejul este mai sl;b-;
nică maximă fiindcă forţa centrifugă lucrează l.În lungul paletei; ca -- la paletele curbate inainte (fig. 11.17, b), forţa centrifugă favorizează
atare sint folosite b suflantele foarte Încarcatc. Pentru a face trecerea de rămînerea în urmă, deci vîrtejul relativ este foarte intens. ._,~

208
14 - l\laşini mecanoenergeticc 209
 tn cazul real, canalul este deschis, f1uidul curgind în lungul canalului. Supra"'
punerea" irtejului relativ peste cur~ere are două consecinţe import.ante :
- reducerea cuplului transmis către fluid (fig. 11.18): la intrare, virteju~
relativ deviază curgerea in sensul invirtiri;, deei creşte componenta tangenţială
a vitezei: c;u
> CIu' La ieşire, vîrtejul relativ deviaZă fluidul spre înapoi, deci
scade componenta tangenţială : C~u < C2u' Astfel creşterea componenţei. tangen­
ţIaIe' a vitezei absolute între intrarea şi ieşirea din rotor este diminuată;
- neuniff'fmitatea cîmpului de yiteze în canal (fig. LIP): făcind abstracţie
fl2 <: 90° ftr >9cf> de frecarea cu peretele, simpla curgere ar duce la viteză uniformă in canal.
o b Vîrtejul relativ conduce la 'viteză pozitivă lîngă faţa inactivă şi viteză negativă
fig. 11.17. Forn1~a virtejului relativ. lîngă faţa activă, deei o distribuţie trapezoidală a vitezei. La debitul critic,
viteza lîngă faţa activă ar deveni nulă, adicli o distribllţie triunghiulară a vitezei.
La V< Vcro ar apare viteză negaliYă, deci o funcţionare instabilă : fenomeuul
de pompaj.

11.7. INĂlŢIMEA TEORETICĂ

11.7.1. Botor cu număr finit de palete. Fiind rotor radial, se aplică ecuaţia
momentului cinetic. Momcntul transmis f1uidului la număr infinit de palete:

Moo=m (r2c2t1 -rlcIU) [Nm). (11.10)

Puterea transmisă denumită putere teoretică la număr infinit de palete :

?T"" =M"" 'OJ=m ( 1I 2C2t1- UIClu) [\\"). (11.11)

- - - - . , paie
-- - - - Număr finif de paie Energia transmisă unui kilogram de rIuid, denumită îniilţime teoretică la număr
infinit de palete :
P T.""
hToo = - ~ =U2C2u- U ICltI [J/kg). (11.12)
Fig. 11.18. Modificarea triunghiurilor de vileze datorită virtejului relativ.
m
Aplicînd teorema cosinusului în triunghiurile de viteze, se obţine;
'.Si!
§ c~ +u~-w~ c~ +ui-~
~ .I:!
~ U2 C2t1 = 2 ; UICI. = 2
.Si ~ 1:o
,... .~u
~ I!' ~ ,~
CII
." j c~-ei wi-w~ u~-ui
E" ~ 8 "::'
'=--+--+--.
h Tro (11.13)
::J .~ 2 2 2
U ~ ~
CD (Z) (3)
Rezultă de aci că acţiunea lotarului se manifestă prin:
<D
mărirea yitezei abfolute a fluidului, ceea ce constituie efectul rlinamic;
(Z) scăderea vitezei relative a f1uidului;
(3) centrifugareH fluid ului.
Ultimele două efecte conduc la creşterea presiunii în retor, adică la inăI­

ţimea statica.

11.7.2. Botor cu număr finit de palete. Cum s-a arătat la pct. 11.6.2,
datorită vîrtejului relativ c~ <C2U şi C;II> CIU' Astfel puterea şi înălţimea teo­
retică transmise f1uidului scad, avind

hT =U2C~u - UIC;II <hTa>

sau, (11.14)
1
Fig. 11.19. Modificarea cimpului de viteze din canalul dintre hT=~rJ) hT ..,= - - !I Tro ,
palete. . 1 +P

210 211

,~
În care <p< 1 ŞI' numeşte cneficic/lt de antrenare. EI este dat prin relaţii empirice: in C,flre: T p e~te un coefici.,nt de îngllslare datorită muchiei de ie~ire a pale­
În general 'il scade 'cu cît numărnl de paIe rotorice este mai mic şi \lnghiul ~z telor (T,"~O,9). Se înlocuieşte:
mai mare.
B2=~ ·D 2 ~
C' r C 'itI)
De remarcat că sub aspect energetic reducerea lui II T nu constituie o pier­ ; C2r= - -U2== • __ zn _":'"
D. u. u. 60 '1,
dere, căci scade în egală măsurii puterea transmisă fluidului şi puterea consu­
mată. Sînt însă afectaţi parametrii mecanici, constrnctivi, căci pentru acelaşi
Rezulti'. :
efect energetic este necesară o vit.eză U2 mai mare, deci solicitări mecauice
mărite sau eventnalsînt necesare mai multe trepte. 2= -'lt2 B.. ' -c'
• -
r
''t p ' D32n ->- ",2 =
KD3
211 , (11.18)
" 60 1). u.

deci debitul l'reşte liniar cu turaţia. De aici dccurge expresi? debitului redus:
11.8. RELAŢIIINTR;E MĂRIMILE P~INCIPALE
. 3 2 2 '1- 2 I­
ALE GEN6RATORUWI RADIAL V =KD2n=K ·Ţ)2 ,D z 'n =K ,D 2 '11) ylzet ~ D2 yh.t
v
Generatoarele radiale se dimensiouea;o;ă prin similitudinI' cu maşini deja
realizate şi care au dat bune rewltate. Eventual se studiază În laborator mai V;= D~../h'l (11.19)

multe modele la scară redusă, adoptindu-se varianta optimă şi se extrapolează Pentru dnnensiollare pot ap"re două situaţii:

rezultatele pentru familia de maşini asemenea. Similitudinea cere asemănarea 1) Turaţia n impusă. Din relaţia (11.18) r(,zlllt5 formula pentru calculul

geometrică, deci menţinerea unor rapoarte de proporţionalitate între diferite

diametrului D 2 : '
dimensiuni:
ruşi
~,
D.
.D), ,
D. D.
~ etc. De asemenea este necesari\ mentiuerea
.
unghiuri 0:1, ~b ~z, ceea ce implică triunghiuri de viteze asemenea şi deci
rapoarte constant.e între viteze: CZ,,/U2' C2r!Uz etc.
acelo.
])z=
3
V ;0 mv.
7t2 n.2.. .
D.
•

Tp'U;'
C2,.
[m ]. (11.20)

Din aceste condiţii decurg relaţii de proporţionalitate între mărimiie fv'nc­

ţionale, putînd defini ca şi la turbine mărimi reduse (valoarea unui anumit
parametru pentru înălţime şi diametru unitar). De ac]. rezu It a~'t
"1 eza pen'f Cfltu 'ltD.fI.ma-lţ'Imea h ef=:;(1l22ŞI
." U2= --W-' . d ' numa­"
Cel

1Ud. înălţimea efectivă transmisă fluidului (pentru gaze Il po /)' Intrucit rul dc trepte z=Hct{h ef ·

2) Turaţia se poate alege. Se reia ecuaţia de debit:

randamentul hidra uliI' este 1]. = h;, , rezultă:

T
.
mvz=:n D z'D
B. D C' r
2' T p ' - 1 l 2 '
lI et =11. ·h T ~~ll. '9 .II T a:> =11. 'tf" (U2 C2v --UlCl") [J {k!!l· • U.

Neglijîml pe CI" şi introdncînd raportul c~: : . D2 B.

mV2=n 2 ' -
D.
C' r
'T p ' - U 2 '
U.

het~'I']~''P' ~ .u~=xug [J {kg], (11.15) 2 'ltD fi 2 3 600 1 u~.. 2

Uz Se face su bstituţia nD2= (-'-) • - - • - =33,9 2 - deCI mU2 = 33,!J •
60 'It n' n'
in care: ')(=llh''P' c~~, se llume5te coeficient de sarcină şi depinde de tipul
3
, -i-
U

n
. DE. 'T
p
' C' r • Rezultă formula pentru calculul turaţiei:
rotorului. . 2 Uz

. I 'ltJ)2" lt~ u~ ·B.ID.:Tp·c.,lu. [rot{miu], (11.21)

I Il IOCUlllC II z = ~,i'P-Zll il: n=33.9
mI>.

h,t=KD~flz (11.16) în care viteza periferică 112 se alege 8!L .. 100 rn{s la pompe şi 2!iO ... 3fiO rn/s
adică înălţimea realizată creşte proporţional cu pătratul turaţiei. Decurge de la compresoare «('xcepţional 5eO m/s).
aici expresia tllraţiei rcdusp : 11.8.3. Puterea. Din relaţia P= 10001')
pVH în care se Înlocuieste
,
V~ D~n
I flD• .
(11.1 7) şi [-I ~ D~nz, decurge:
111 = ../il;;
P ~ Ţ)~n3 (11.22)
11.8.2. Dt'bitul volumie. S~ aplică ecuaţia de debit b ieşirea din rotorul,
primei trepte: deci puterea necesară creşte cu eubul turaţiei. De (lci decurge expresia' puterii
reduse:
5 2 2'/rJ
\;z =nwz =S2C2r =Jt Dz Uz' p 'C z" P=KD2n3=KD2(D2n)3=KD2 (ni v H et)3

212 213
 , P Prin logaritmare :
P 1= 2H~'- (1"1",23)
. n
T'L 2 ,/
Ig V=2Ig.-!... - 2 19 n
o K
+ -32 19 HeI' (11.24)
fn tabelul 11.1 se indică valorile cîtorva coeficienţi pentru diferite tipuri
de ma.,ini radiale, deci liniile de tura ţie constantă sînt drepte cu pantă 3/2 şi ordonata Ia origină
2 19 ~ -2 19 n.
Tabelul 11,1
Valori caracteristice pentru generatoare radiale
I
11.9. COMPORTAREA LA VARIAŢII DE REGIM

~~
I v"rv.",
Tipul paletelor X cSTlu,
I , "
I I 11.9.1. Caracteristica de debit. Pentru o treaptă, Înălţimea efectivă trans­
misă fluidului rezultă scăzînd oin Înălţimea teoretică Ia număr infinit de palete,
Difuzor cu pale
I 40" ,55· 0,47, , .0,54 0,21. , .0,25 0,5 ... 0,75 efectul numărului finit de paie tJ.h" pierderile prin canale şi pierderile prin
Normal
curbate
I • şO,cul Ia intrare:
inapoi Difuzor fără paie 40,.,55· 0,36 .. ,0,5 0,26. , ,0,32 0,.5 ..:0,75 h" =h T <» - (Ah,+tJ.hcanale+i\h,oc)·
Se va examina cum variază fiecare dintre aceşti termeni În funcţia de debit.
Mult curbate Inapoi 15, .. 30· 0,36 ... 0,47 0,08, .. 0,13 0,3 ... 0,4
Inălţimea tearetică la număr infinit de paie este

h'J'co =U2C2s - U1Cl,,~U2" C2'"

Curbe cu Ieşire radială 90·, 0,58 ... 0,69 0,22 ... 0,3 0,8
în care ~z" =u z- Wz co,~ ~2 şi C1" s-a negiijat. Creşterea debitului volumic V
Radiale drepte 90· 0,69 ... 0,7351 - 0,8.5 conduce la creşterea vitezei wz' Pentru paIe curbate Înapoi (~z<90<, cos ~2>O),
creşterea lui Wz micşorează pe C2s, deci h Tco scade liniar Ia creşterea debitului

Pentru o fam.ilie de pompe, mărimiie V;

şi n. sînt constante. Aceasta
, permite
trasarea unei nomograme pentru alegere;!. caracteristicilor În funcţie de debi­
t'7i( it şi Înălţimea efecti"'ă HeI reprezentate În scară logaritmică (fig, 11.2()).
". (fig. 11.21, a). Pentru paIe curbate Înainte (~2>90°, cos ~z<O), crl'şterea lui W2
conduce la mărirea lui Cz." deci hTa> creşte liniar cu debituI. (fig. 11.21, b).
Efectul ~numărului finit de paIe tJ.h.=hp<:tI - hT =hTa> - cphTIX) =(1- q» hTIX)
variază în acelaşi mod ca h Tco ' ceea ce face ca linia lui h T .să aibă o Înclinare

..
Din debitul redus:
-
v;-- D~ JH
V
'1 -+
.
V= V; .D~..j H <1 •
ilIai mică decît linia lui h p <1J'
Pierderile În canale cresc proporţional cu pătratul vitezei şi deci al debi­
tului; tJ.hca.alc ~ VZ, deci rezultă (' parabolă tangenta Ia dreapta h T =f (V) în
punctul de debit nul.
n cre~te

log'; • Prin logaritmare .

h
, • • I 1
19 V =lg VI +21g D z+ "2 lg HeI

I
t
c). .
deeÎ liniile de diametru constant
sînt drepte cu panta 1/2 şi or­
donata la origină 19 vj +2 19 D 2 • 1
I
Din rapiditatea n, :

n s =20, 2;>~ V -
p "1J •
1000 H~f
--;4
re­
nyv_ =
'l "ier
V '
'În'"
I

II
b
a
nJv . 2 jJ3/2
-----u4 -+- V= (n.)
- .-ef- .
-K Fig. 11.21. Deducerea caracteristicei H=f(V) :
log Hei - S
fig. 11.20. NomogramG familiei de pompe,
H
ef K n a - ~2<900 ; b - ~2>90°.

215
'214
 '-J;

Pil'rdena prin ~ocul la intrare in T!alete creşte proporţional cu piHratul

diferrnţei faţ~ OI' dcbitul optim: Ah ::::(i'- i1opt )2, deci rezultă o parabolă H
tangentă la precedenta în punctll de optim. H
Deci caracterist ica de debit h,f={ (\') are forma unei parahcle cu pl.m~t
de maxim. La stÎTJga maximului fllncţioDarea este instabilă, caracterizati"i prin
f enonl'nul de pon,paj: ele aCl'ea debit ni eorespullzător punctului de I1Hlxirn
se uumeşte debit critic V". Este de corit ca zona de instabilitate să fie cît mai
restrînsă, deci raportul i'cr/vep, sit fie rît mai mic. Se observă (v. fig. 11.21)
că la palete1e curbate înapoi, datorită formei c'oborîtoare a diferitelor linii,
".
raportul Ve,/V oPt este mult mai mic ceeît la pall'tele curbate înainte; de aceea
se prcfer[1 paletele curbate înapoi.
Pe aceeaşi diagramă (fig. 11.22) se pot reprezenta ~i curbl'le de variaţii' h
puterii şi randamentului cu debitul. Puterea P creşte aproximativ liniar cu
dehitul; la ID(TS in gol, puterea ceruUi este relativ mare, putînd uneori S[l depf,·
v Vfuncţionare v
şească 50% din POl'I' Deci trebuie evitati"i o funcţionare de duratf\ cu vanele
Fig. 11.24. Caracteristica universală. Fig. 11.25. Stabilirea punctului de funcţionare.
închise, căci maşina se încălzeşte puternic pe seama pierderilor. La rezistenţă
pe refulare mică ~H~O) pllterea ('{'rută este foarte mare, deci motorul dectric
se sllpraîncarcă. Ralloamentul 1] variază aproximativ parabolic, anulindll-se 1 U1.3. CaJ'acteri~tiell uni\"l'ri'ută (top0!lramu). S-a văzut efi ilef::::Jn? şi \·::::Jn.
la V=O şi H=O. Pentru fiecare tura ţie n sc poate tra~a cîte o caracteristică de debit h=f (V);
11.9.2. POIllpaju 1. Dar[\ debitul a scăzut prin creşterea lui H la V·a. aceste curbe se depărrează de origină pe măsură ce creşte turaţia, dar nu sînt
maşina dă maximul ele înălţime de care este capabilă. O mică rezistenţă supli­
curbe asemenea, căc; ordonata creşte en n 2 şi abscisa cu n (fig. 11.24).
mentară conduce la scăderea debitului, dar prin aceasta H produs incepe sii
Punctele de randament constant corespund unor regimuri similare de curgere
scadă, deei dezechilibrul se Hl'el'ntuează şi debit ul scade brusc la zero. Rezis­
regimuri care se obţin eliminînd pe n Între funcţiile h ef =k1n 2 şi V=kzn. Rezultă
tenţa dispare şi maşina Incepe bruse să debiteze; apare din nou rezistenţa,
h et =kV2 , adică ecuaţia unor parabole ce trec prin origină. In realitate În apro­
pierea originei randamelltul scaoe foarte rapid din cauza pierderilor secUTJdare,
deei din nOII debitul se anulează etc. Apare astfcl un regim instabil, cu variaţii deci curbele SP închid, unindu-se donă cîte două.
bru~le de debit şi de presiune, cu vibraţii. trGsnit uri care pot avaria m8şina ;
11.HA. RC!llaJ'ea debitului. l\laşina trebuie să satisfacll în fiecare moment
este fenomenul d~ pompaj. cererea consumatorulu i, fie înălţimea H o. Apar două cazuri: Înălţimea cerută
Pentru evitarea pompajuJui, la debite mici se face recircl1larea unei părţi constalltă; înălţimea ceruH! '.-arii\oil5 (de exemplu, înălţimea H o creşte la umple­
din d('bit ; se măreşte astfel artificia I debitul pest(' 'v er , dar ~e pierde o cDl'rgie rea rezervorului).
de pompare. La unele compresoare se prevede pe conducta de refulare o supapă
1. Jnălţimea la conSl/mator constantă. lniilţimea cerută la refulare trebuie să fie
mai mare decît cea de la consumator pentru a acoperi pierderea pe reţea care
antipompaj (fig. 11.23) care la creşterea presiunii aproape de valoarea maximă
creşte cu pătratul de-bitului:
s(' deschide: la aer sau gaze de ardere se d('scarcă gazul în atmosferă, ia r la
alte gaze se recircul[\ gazul scăpat prin supapă. Hee,ut=}10+KV2.'~j
Se oLţihe eurba Înălţimii ccrute cu alură parabolică crescătoare, numită
Fig. 11.22. Caracteristica de "caracteristită externă" (curba ....1, fig. 11.#5).
Hei debit.
înălţimea furnizată de pompă variază după caracteristica de debit B denu­
p
mită "caracteristică iIlternă" întrucît depinde de IT,aşină. Punctul de funcţio­
'P nare se stabileşte la intersecţia celor două (l.J.1.Ţbe. Pentru reglarea debitului apar
trei procedee: laminHea la refl1lare, laminarea la aspiraţie şi varierea turaţiei.
_ Laminarea la refulare (fig. 11.26). Pe conductă de refulare se prevede un
ventil V care se înc hîde trept at. Prin aeeast a cresc pierderile deci caracteristica
Fig. 11.23. Supapa antipompaj. externă îşi măreşte inclinarca; intersecţia se deplasea7ă spre stînga, debitul
scade.
Reglarea prin 13minarc la refulare este simplă şi ieftină şi este singura PO~I­
bil:l pe reţelele de distribuţie, fiecare consumator reglîndu-şi debitul după
necesitate cu ventile locale. Este insă o reglarI' neeconomică. păei introduce în
mod voit pierderi de energie. Are dezavantajul că menţine o largă zonă de pom­
'cr v paj, necesitînd recircularea la debite mici.

216 217
 H
H1

r~j~A~

~
I _ i~ i ""= H.
·4..
'7P7~ Rezulfon/rJ

·f
Q:
~ scad~ 8 VA v ~ V'otal ~

~
Fig. 11.30. Funcţionarea pompelor in paralel.

li
~ Sistemul se foloseşte numai la agregate mari, căci necesita un, lllotor de antre­
Fig. 11.26. Reglare prin laminare la refulare. Fig. 11.27. Reglare prinlam1inare la aspi­ nare· cu turaţie variabilă (obişnuit o tţlrbină cu abur sau gaze) sau interpunerea
raţie.
unui cuplaj hidraulic. .
5 2. Inăltimea II! cunsumatur oariabi/ă (fig. 11.29). La umplerea rezervorului
- Luminarea la aspiraţie (fig. 11.27). în tubul de aspiraţie se prevăq paiete caracteristica externă se ridică paralel cu· ea insăşi, deci intersecţiile cu carac­
cu Înclinare reglabilii care micşorează presiunea la aspiraţie Pa' Prin aceasta teristica internă se deplasează spre stinga, debitul scăzînd.
scade şi presiunea furnizată la refulare Pr=rtp". Astfel caracteI:istica internă se 11.9.5. Functionarea In paralel a pompelor. Fie două pompe care debi­
inclină., scăzînd debitlll. De remarcat că toate curbele pleacă din acelaşi punct, tează într-un colector comun. Pe aceeaşi diagramă se reprezintă caracteristica
căci la debit nUL nu sînt pierderi de presiune. Şi ilcest sistem introduce pierderi fiecărt'i pompe, fie curbele 1 şi II. Se trasează caracte~istica rezultantă, lnsumln­
ele presiune, dar elimină pompajul.
du-se <lbscisele V[ şi V[[ pentru diferite valori ale înălţi~ii, fie cur'ba' VIol • l ' La
Laminarea la aspiraţie reglt'ază intregul debit livrat de maşină, deci se poate intersecţia caracteristicii tot.ale cu caracteristica externă se obţine punctnl
folosi numai la maşinile care au consumator unic; se foloseşte in prinCipal la de funcţionare; pe orizontala respectivă se g~sesc apoi debitele livrate de fie­
marile vent.îlatoare. pare pompă in parte ,fig. 11.30).
-- Varierea turaţiei (fig. 1'1.28). La scăderea turaţiel, caracteristica intern:! Se preferă cuplarea în paralel HA
se apropie de origină, intersectînd mili la stinga caracteristica externă: debitul a pompelor cu caracteristice iden- I
livrat scaUe. Se elimină pierdt'rile de presiune, deci este o reghlre economică; t ice, în care caz Însumarel' cara~·
pompaJul se menţine insă, debitul minim corespunzind situaţiei la care carac­ lerisiicilor interne revine la multi.
teristica de d"bit devine tangil'ltă la caracteristica exi~rn§.. pLicarea abscisei cu llum~rul de
pompe, iar debitul prell!a~ de o
H pompă re7.Ultă prin împăLţirea
H
debitnlui de funcţionare la nu- Hto tOI
mărul de pompe. I -r--=:=:J ':'\. Joi
În cazul pompelor diferite,
trebuie evitate r{'gilIlurile la care
se depăşeşte presiunea maximă ~
1::>= i .......... -:rs:::::. I" • I, ' \ . Ha
uneia dintre IJompt', căci pompa
,I

,­
respeetivă ar înct-pe să primt'ască
I debit de la cealaltii.
f 11.9.6. Fun~ţionarea in serie
§ a pompelor. Această situaţie poate
V9Cad~ B apare d n exemplu la o pompă de
alimpnlare prevăzută eu pomp?1
li scade
inaintaş,;. Si aici ·se insumeaz3
~ li caracter isl.icile 1 şi II ale ctlor V
Fig. 11.28. Reglare prin varierea turaţiei. Fig. 11.29. Inălţimea la consumator variabilă. două pompe, ual' insumînd ordo- Fig. 11.31. Funcţionarea pompelor in sMie.

218 '219
 I

Considerînd cazul maşinilor cu aripi porta n­

natele H I şi H II pentru diferite debite "v ~flg. 11.31). Punctul de funcţionare se te (fig. 12.2), se c(lnsid"ră viteza medie U'oo c,~
stabileşte la intersecţia caracteristkii interne tahele cu caracteristica e"temă : mediană a triunghiului eonstl'1lit pe vitezele
pc verticala respectivă se găsesc apoi inălţimile realizate de fiecare pompă relative l1'1 şi IVz (respectiv C<Xl obţinut din
triunghiul vitezelor absolute cz şi c~ pentru
în parte.
paletele difuzoriee). Curentul produce forţă por.
~
tantă Rz.lw oo şi forţa de rezistenţă la înain­
12. POMPE ŞI COMPRESOARE AXIALE ....
tare. R z II woo , deci (l forţă rezultantă R. Prin
efect' de acţiune şi reacţinnc, profilul produce
121. ELEMENTELE UNEI TREPTE AX/ALE.
PRINCIPIU DE FUNCŢIONARE
asupra curentului forţa rr egală şi direct opu­
să cu forţa R. Această forţă se descompune in:
o
treaptr\ axială completă cuprmde nn şir de palete mobile 1\1 şi un şir componenta axială fa care împinge curen­
de palete fixe F, cu rol de difuzor (fig. 12.1). Fluidul vine din paletele fixe pre­ tul axial, deci creează mărirea dp presiune
cedente 1'1\ \;iteza absolută CI sub unghiul (Xl; dacă nu sînt prccedite de palete (efect util);
fixe, <XI =90°, Faţă de paletelc mobile, f1uidu 1 are viteza relativă ~ =~ _.;Z _. componenta tangcnţială f, care schimbă Paiele fTIobiie
intrind sub unghiul ~I' Datorită interacţiunii cu paletele, fluidul este deviat unghiul curentului: la paletele mobile imprimă
În sensul măririi unghiului ~, deci ~Z>~l, ceea ce conduce la micşorarea vitezei mişcarea de virteJ; 1a paletele fixe reduce miş­
relative: lI72<Wl, tn schimb creşte presiunea şi entalpia, obţinîndu-se înălţimea carende virtej.
staI ieă : Pe~b:u învillgerea Iti i ft trp bn il' dat din

h, =
w~-w~
2
z
=(
i - il la
compresoa ro~.
P.-P1 la pompe,
afară·momcntullllOtOr. Este de dorit ca rapor­
lul fa/ft să fie maxim, pentru a obţine eon,pri­
marea maximă la anumit moment consumat.
p 1n acest scop tre buie :
Viteza absolută la IeşIre este-;;2=-;z+-;I, cu unghiul (7.2' ~ .rezultanta R să fie cît mai apropiaUl de
In pulelele fixe, curentul este din I;oU d"viat în sen~1I1 măririi unghiului ;(, R z • deci să se folosească prome cu coeficipnt de
ieşind ('u <X~><X2' Astfel viteza scade de la Cz la C3, crescînd din nou fineţe fl. minim, respectiv profile subţiri;
presiunea şi entalpia Se obţine 'năl. - profilele să fie aşezate sub unghiuri ~oo.
ţimea dinamică: ,espectiv <X oo 1'11 mai mici;
2 21 i 3 - iz la compresoare ._ interacţiunea intre profile S:l fie minimă, Paiele fixe (difuzor)
C -C
2 3 deci o reţea rară, cu raportul L/t< 1. Fig. 12.2. Paietă axială cu profil
hdc~ 2 P3-P. la pompe. Printr-o demonstraţie analoagă Cll cea de la
de aripă portantă.
p pet. 2.4.4 se găseşte relaţia:

ÎnălţImea h'oletieă a treptei este L 2 tJ.llI u

C • - = --,--;-----:---,,­ (12.1)
hT=h,+h a, iar gradul de reacţiune p= l t w<Xl(l-~ ctg i3",,) ,
hs /h 1" Obişnuit se foloseşte p =0,5, ceea
ee conduce la profile identice la valabili'i la reţeaua mobilă, J'(~spectiv:
paletele fixe si la cele mobile, c _L_ = 2tJ.c u (12.2)
z t c<Xl (l-~,ctglX",,) ,

* valabilă la reţeaua fixă. Din aceste relaţii se calculează coeficientul de portanţă

La pompe şi compresoare paletele
necesar c., alegindu-se din cataloage profiluLcorespullzător şi unghiul de atac
sint de obicei rare şi cu pro~i1 de arip:'
su b care tre bu il' aşeza t.
::t
porta11tă. La velltilatoarele axiale f(,lo­
Variaţia vitezei periferice şi deci a diagramei de viteze în lungul paletei
site în energeticii (ventimtoarele de aer
conduce şi la generatoarele axiale la necesitatea răsucirii paletei.
şi de gaze OI' la cazane) se fnlosesc

obişnuit palete curba le din tablă,

w, Cz relativ dese (10-12 palete); aceste

12.2. lNĂLŢIMEA EFECTIVĂ

C~Z palete sint fixate prin wdurii pe batu­

cul de tablă al rotorului, putînd fi COIl­ Se n~ia expresi,l înălţimii teoretice de la maşini radiale, relaţ.ia (11.12):
u
fecţionate si sudate in nteliel'eic de
1l2'oo=1l~C2u -IlIClu [J /kgJ.
ghiurile,i
Fig. 12.1. Elementele treptei axiale ; triun·
diagrama de viteze. reparaţie nle centralei.
221
220
 Datorită circulaţiei axiale Uz Z 111, deci ~e p0:ite da u în factor rezultînd: 12.4. 11IIPURI DE GENERATOARE AXIALE --'-'I~-'"

hxrz,=u (C2"-CI")=U'~c,, [J/kg), (12.:',) 12.4.1. Pompe adale. Sînt pompe pentru de bite mari şi înălţimi de pom­ ~
pare ro ici, fiind folosite ca pompe de circulaţie la centralele mari, ca pompe
heJ=flA'~ ·hTCO=flA·CP ·~cv 'U=T)h'!fi' .1.c. u2 =X u 2 [J /kg), (12.4) de irigaţie etc.
u
~ Obişnuit au axul vertical, pompa fiind înecată, iar electrolllotorul electric
x deasupra. Aceasta impune ca după pompă să urmeze un cot al conductei. Se
in care X rste coeficientul de sarcină cu valoarea 0,15 ... 0,4 ; deci X este sen­ deosebesc două tipuri de construcţii (fig. 12.5). Tipul a, rotorul R, are butuc
sihil mai mic ca la maşinile radiale, ({'ea ce se explică prin absenţa centrifugă. în formă de paraboloid, suspendat în capătul arborelui şi purtînd 3 ...6 palete,
rii. Deci maşinile axiale sint recomanda bile pentru înălţime de pompare sau obişnuit cu înclinare reglabilă. Urmează difuzorul D cu un butuc susţinut de
de compresie mică şi debit mare. palete statorice şi avînd în interior un lagăr radial de ghidaj. Tipul b, pompa
n are un şir de palete fixe anterotorice A, susţinînd un lagăr radial de ghidaj.
Urmează rotorul R cu paIe fixe şi difuzorul D.
12,3. COMPORTAREA LA VARIAŢ,IE DE REGIM Tu bul de aspiraţie este uşor convergent. Lagărul de ghidaj lucrînd sub apii
şi cu solicitări minime poate fi executat din cauciuc dur, uns cu apă. La nlajo.
La scăderea debitului, se micşorează CI şi prin aceasta ~cade unghiul BI ritatea centralelor se folosesc pompe cu palete rotorice ClI înclinare regla bilă,
(fig. 12.3). Astfel nnghiul de atac al curentului se măreşte ceea ce va coneluce deosebind două posibilităţi: modificarea în(;linării se poate face cu pompa
mai întîi la creşterea coeficientului de portanţă Cz deci la creşterea lui hT , avind oprită; modificarea înclinării se poate face În mers. Pentru reglarI' în repaos
o caracteristică de debit h =Î (V) foarte înclinată (fig. 12.4). Dar curind se se poate folosi sistemul din figura 12.6; pe axul fiecărei palete este o roată
ajunge la unghiul de desprindere 3d , deci Cz şi h T scae brusc. Rezultă deci că dinţată conică 1, toate roţile angrenînd cu o roată de comandă 2 aşezată pe
maşinile axialeau o largă zonă de pompaj. La creşterea turaţiei caracteristica
axul 3. Acest ax este rotit de sus cu o manivelă 4. Hcglarea în mers se reali­
de debit se depărtează de origină, punctul de maxim drplasîndu·se pe o para­
bolă ce trece prin origină.
Pentru a atenua variaţia unghiului de atac,[apar două soluţii: a) - palete
rotorice cu înclinare regla bilă, soluţie folosită la pompele şi compresoarele
axiale; evident construcţia rotorului se complică, fiind necesar un tambur
gol in interior şi avînd la fiecare paIetă manivele legate la cîte un inel de reglarI'
pentru fiecare treaptă; b) - prevederea unor palete anterotorice cu înclinare
reglabilă, soluţie care are efect numai la maşinile intr-o singură treaptă; este
currnt folosită la ventilatoare.

Fig. 2.3. Modificarea triun·

ghiului de intrare la scă­
derea debitului.

Fig. 12.4. Caracteristica H=f(V) la

maşina axială.

H.
/',
I ,~

I
I
/'
I
1
l/"
II /
II I
,~VI
II
.~v~"I
t ;>,
a b
t:""'--­
seoO'E'
'f/ Fig. 12.5. Pompa axială :
o - rolor suspendol ; b - rolor cu paiele onlerolorice.
il
222 223
 zează ca la turbinele Kaplan printr-un ser. Il
vomotor cu ulei aşezat În butucul rotorului
~ (v. fig. 3.21).
,,- Pentru dimcnsionarea rutorului, se pro c
pune o viteză axia!ă c"=k,, V2H, unde k,,=
=0.45 ... 0,6. Se aplică ecuaţia de debil:

deci
V, = - 1t ( D2 - D 2)
4

·D
2
•
b ·C

[1 ~ I~ nc"
•
=0 - 1t .
4

u:f OC-

Fig. 12.8. Ventilator cu paiele anterolorice şi rolorice.

Il"'"

D= 1/
V 1t.
4V
[l_(D; n·ea
[Ill ]
0,3 pe care sînt fixa!e 3 .. ,G pakte răsucite, avin(i obişpuit profil de afipa
portant::. înclinarea ~oo a vitezci /v oo in raport cu viteza pcriferică u trehuie să
(12.5) fie cît mai mica pentru ca forta axw]ă de împingere a gazului să fie maximă.
Totuşi la ieşirc apare şi o componentă tangenţială C2u care se pierde in mediul
Fig. 12.6. Reglajul inclinării pa­ am biant. Deci aceste ventilatoare pierd înălţimea dinamică, ceea ce conrluce
lelelor rolorice prin roti dintale Raportul D~ =0,36 ... 0.C>3; de aici rezultă la randament slab, dar la construcţie foarte simplă.
conice. diametrul butucului Do. Prin punerca unei coroane dc palete fixe anterotorice .1 (fig. 12.8) se imprimă
12.4.2. VelltilatoaI'e axiall.". Sînt foarte obişnuite, atît ca ventilatoare de gazului o mişcare de vîrtej în sens invers Învîrtirii rotorului, ceea ce conduce
la unghi ~l foarte mic, deci la o forţă axială maximă; in schimb în paletele
aer şi de gaze de ardere la marile cazane. cît şi ca ventilatoare pentru climati­ anterotorice viteza ahsoluEI creşte prooucîndu-se o dcpresiunc. Astfel o parte
zare. Se pot Întîlni trei situaţii: ventilatoare avind numai palete rotorice; din creşterc~1 m5rita de presiune este consumată de paletele anterotorice. Deci
ventilatoare avînd palete fixe anterotorice şi palete rotorice; ventilatoare ventilatoarele CII palete anterotorice au randament I'idicat, insii sînt capabile
avînd palete anterotori'3e, rotorice şi difuzor. de presiuni mici.
Ventilatoarele avînd numai palete rotorice (fig. 12.7) se folosesc pentru Ventilatoarele mari, de exemplu ventilatoarele de a~r şi de gaze de la caza­
Î'J.p foarte mic, de exemplu, pentru climatizare (ventilatoare de cameră), pentru
nele energetice au palet e anterotorice cu înclinare reglabml, palcte rotorice
.şi difuzor. La sci\derea dehilului, palr·tek anterotnrice î~i miqoreazii. inc!m:l­
crearea tirajului la turuuri de răcire, pentru răcirea radiatoarelor (automobile, rea, astfel ca IInghiul de ~dac să se menţină favorabi! în limite largi.
transformatoare electrice etc.). Ele au un butuc cu diametru mic D. =0,15 ... 12.4.3. C()IDllresoare ~i sufl:mte axiale Se construiesc cu multe trcpte,
D.
fiind asemii.niitoare cu o Lurbinii cu reacţiune. dar parcurs{\ in sens invers
(fig. 12.9). Hotorul cOf/stii. dintr-un tambur 1 care poartă şirurile de palete
fa mobile M. î ntrc accstc~, sînt şirurile de palete fixe F. Gazul intră prin tubul
de aspiraţie 2 ajungînd în canalul de repartiţie ;; cu formă l:oroidaiă. Şirul
de patete anlcrotnrice 4 dirijează intrarea in rotor. tn continuare, fiecare
W2 treaptii cuprinde un şir de paIele mobile urmat de llIl şir dc pa1Pte fix!'. La
SfiL.'it se prescrie ullul, chiar două şiruri, .fI!' paletc fixe C8.fe ar:.ule"zii mişcarea
de vîrtej (;~\.cul "junge în canalul colector 6, evacuîndu-se prin Lubul de

-Palefe mobile
u
refulare 7. Echilibrarea forţei axiale se f~ce cu discul de cchilibrare 8 în spa­
tel căn,ja se menţine presiune sciizută prin conducta 9.
p

La compresoare, obişnuit se folosesc reţcle de profile displlse rar. Uneori

paletele rotorice sînt cn Înclinare reglabilii. Lungimea pfllctclor scade de la
intrare spre ieşire datoriEI micşorării volumului specific. Se întîlnesc În prin­
cipal dou[\ soluţii (fig. 12.10).
u - Diametrul de la baza paletelor este constant, deci se produce o scădere
a diametrului de la virf si a diamctrului mediu. Acesta conduce la înăltime
Fig. 12.7. Ventilaloare avînd numai paIele rolorice. .-le compresie mică pe trej)tcle finale, deci la un număr mai mare de tr~pte.

224 15 - Maşini mecanoenergetice 225

 ton, membrană etc.). La mărirea volumului de lucfll se re;:Jlizează aspiraţia
şi la micşorarea volumului refularea. La pompele volumice rotative organnl

~
activ este un rotor prevăzut cu goluri pe periferie; fluidul este prins îlJ aceste
gol1ll'i şi transportat spre spaţiul de înaltă presiune. Dar un simplu rotor eLI
goluri egale ar duce lichidul pe o parte şi l-ar Întoarce pe cealaltă. Pentru a
U evita Întoarcerea lichidului, se pot folosi pompe cu două rotoare angrenate
&1 sau pompe cu un ratoI', dispus exceTJtric şi construit astfel ca adîncimea goluri­
lor S;1 se poată modifica continuu in timpul rotirii.
a Conform STAS 6868-75 pompele volumice pot fi clasificate in:
- pompe eu mişcare alternativă: cu piston (piston disc si piston plonjor) ;
cu mcmbrană ; useilante ; roto-alternative (cu pistonaşe axiale şi cu pistonaşe

W=_l
rodialp) .
.. pompe volumicp rotative : cu angrenaje (angrenare exterioară; angrenare
interioară; cu şuruburi; cu melc şi roată melcată) ; cu pistoane profilate, avind
1, 2, 3 sau 4 aripi; cu ratoI' excentric (cu palete elastice, cu palete culisante,
cu mle, cu segment separator); cu şurub excentric; peristaltice.
13.1.2. Pompe eu piston, Organul activ este un piston care executii o miş­

" Fig. 12.9. Compresor axial. Fig. 12.10.

a -
Secţiune
b
in lungul paletajului :
0bazu=ct. ; b - DViTf=Ct.
care de du-te-vino obţinută printr-un sistem bielă·mauivelă sau prin cuplare
directii cu o maşină cu abur cu piston. Fie o pOlnpă cu acţiune simplă, adică
cu o singură faţă a pistonului activă (fig. 13.1). La deplasarea spre dreapta
pistonul creează un gol în care se aspiră lichidul prin supapa SA. Din cauza
To schimb lungimea paletelor la treptele finale este mai mare, ceea ce aduce inerţiei Iichidului şi a supapei se creează la inceputul cursei o depresiune, după
nn randament mai bUTJ. Este soluţia preferată. care lichidul int rînd se stabileşte presiunea Pa' La sfîrşitul cursei, viteza pisto­
- Diametrul de la vîrf este constant, deci creşte diametrul mediu, rezultind nului scăzind, inerţia lichidului produce o creştere de presiune. Incepind cursa
un număr ma! redus de trepte, dar randament mai slab. spre stînga, presiunea lichidului creşte brusc depăşind presiunea de refulare
Diametrul primei trepte a compresorului se poate calcula aplicînd ecuaţia Pr pentru a se putea deschide supapa SR. Pistonul împinge lichidul.
de debit la intrarea în paletele mobile: La o deplasare dx a pistonului corespunde volumul dV -~Sdx. Debitul
=Sv, deci debituJ este proporţional cu viteza'de
V
~Vl =Sl 'Cl a =rtD l lTc1'>' V= dd =S dx
't d't ~.
deplasare a'pis­
1

tonului. Neglij ind influenţa bielei, deplasarea x a pistonului este X~ r (1

SUSI . d : l =_.
b t 't um 1 D 1; Clo Cla ",D,n
Cla=-lll=-' - - ,
-cos Olt) şi deci viteza l!~rw sin lOt (fig. 13.2). Deci debitul pompei cu acţiune
D, UI U, 60

simplii variază sinusoidal in funcţie de unghiul de rotaţie al manivelei, cu

.'
rezu 1ta :mVl = -
"," D3In· - I-C I.
. - - '"
60 DI U

V D, n:"n~. ~'t"
DI
60mVI

U
fm], (12.6)
.,.
•m . -1 _
care se la - -1 , .. - 1 C,.. -
- ,. - _ O,;)...,
r; O 72 , ~O
. '_ ,9. Eh -----+ d :=:=:::==-:- _.­
DI 6 2,35 U

13. POMPE ŞI COMPRESOARE VOLUMICE I

tii I
1.

r~
p.
3

",-~~~~
13.1. POMPE VOLUMICE

13.1.1. Clasifiearea pompelor volllmiee. La pompele volumice cu mişcare ~ 1- 1

alternativă aspiraţia şi refularea lichidului se realizează prîn modificarea perio­
dica a volumului spaţiului de lucru, datorită acţiunii unui organ mobil (pis­
Fig. 13.1. Pompa cu pistan şi diagrama de lucru.
:126
227
 ~;

~ef
Hidroforul este un rezervor etanş cu saltea de aer, jucind rolul unui volant.
Se deosebeşte (fig. 13.4) hidrofor de refulare sau cameră de presiune R şi hidro­
for de aspiraţie sau cameră de vid A. In cursa de refulare, pistonul impinge
UD debit mai mare decit pleacă pe conductă, surplusul acumulindu-sc În R
şi comprimînd aerul; in faza inactivă, aerul se destinde impingind În conti­
nuare lichidul. In faza de aspiraţie, pompa trage un debit mai mare decit vine
pe conducta de aspiraţie, deci A se goleşte, scăzînd presiunea; în faza inactivă,
lichidul continuă să vină prin conductă sub acţiunea vidului din A. De remar­
cat că hidroforul pierde în timp aer prin dizolvarea în lichid, deci trebuie pre­
văzut un sistem de alimentare cu aer.
~s
Volumul refulat la o cursă este teoretic egal cu volumul generat prin depla­
Fig. 13.2. VClII'iaţia si.,usoidală a debitului.
sarea pistonului: la pompe cu acţiune simplă V =S·l; la pompe cu acţiune
dublă V =(2S-s) l, în care l este cursa pistonutui şi s - secţiunea tijei. Pista­
observaţia că o singuriî cursă este acth·ă. Debitul maxim este ~'mM =8 . V '''a'' = nul face n/60 curse pe secundă. Dacă sînt i cilindri şi considerînd randamen­
Swr. Debitul mediu rezllltii din repartizarea volumului dc la o rurs5 la Întreaga
deplasare :2n : tlll volumic 'Iv, rezultă debitul:

'.
", =c
S~ Sudep J~ Swr si., <pdrp
= -"-'-- _ 2 SWI' Swr
\7= n'miv
[m 3 /s]. (13.1)
rr, 21]; 27t =--=-­ 60
27t TI:

Gradul de ncuuiformitate al debitului: Dcci debitul creşte proporţional cu turaţia şi nu este influenţat de înălţimea
H. Pompele cu piston se pot autoamorsa, evaClJ Înd treptat aernl din conducta
o::' .:.:V
max = Swr de aspira ţie.
v:­ Swr =Jr.
13.1.3. Pompa cu membrană. S~ foloseşte pentru lichide corosive sali
TI: inflamabile, membrana elastică 5 (fig. 13,5) separînd lichidul de lucru din
camera 6 de organele de acţionare. La pompa din figura 135. pistonul .'1 acţio­
Pentru atenuarea neuniformit5ţii se poate Iolosi m[\rirea llumiîrului d..,
feţe active de piston sall hidrofoare1e. nează lichidul intermediar din spaţiul 4, producînd deformarea mcmbrapei 5.
Volumul camerei 6 variază, aspiriudu-se prin SA şi refulindu-se prin SR lichi­
Numărul de feţe active se m;lre'5te prin: 1) pompe cu acţiunc dublă (fig. dul de lucru. Supapa limitatoare 7 permite rf'giarea presiunii maxime a lichi­
(fig. 13.3, a), la care aspiraţia şi refularea se fac pe la ambele capete ale eilin­ dului intermediar. Pierderile de lichid pot fi compensate de pompa interme­
drului devenind active ambele curse; 2) pompa cu acţiune diferenţială diară 8 şi ţeava 9.
(fig. 13.3, b) la cure aspiratia se face la o singură cursă, dar refularea la ambele
curse. Tija pistonului are srcţiunea rgală cu jurnM,ate din secţiunea cilindrului.
în alte cazuri membrana este acţionate direct de o tijă centrală comandată
de o camă rotativă.
La cursa spre stînga, jurll[ltate din volumul refulat de piston intril in spaţiul
creat În spatele pistonului: la cursa spre dreapta, acest volum este refulat
În continuare; 3) pompe cu mai mulţi cilindri. Aer

~ t
6
R ,4

(~T{( ~i T ( s )T1

~
~' .. 9

rT~ L-J A l

t
'" t
b

a
Fig. 13.3. Mărirea numărului de fele active:
- acţiune dublă; b - pompă diferenţială,
Q

Fig. 13.4. Pompă

t
cu hidrofoare,
8

Fig. 13.5. Pompa cu membrană.

228
22
 A
,
2

3~
R­

8
,
5 3'

eL.
Fig. 13.8. Pompa cu pistona,e radiale. Fig. 13.9. Pompa cu roti dinţate cu angre­
nare exterioară

Fig. 13.6. Pompa cu pislona,e axiale : Pompele cu pistonaşe axiale realizează presiuni de 50 ... 70 bari la tura ţii
o - bloc inclinabil ; b - disc inclinabil ; c _ disc fulan!. de 2000 ... 2500 rot/min.
Pompe cu p;slonaşe radiale. Discul rotoric 2 are locaşuri radiale cilindrice
In care culisează pistonaşele 3 (fig. 13.8). Rotoml este aşezat excentric în car­
13.1.4. Pompe \'olumiee roto-alternative Pompe cu pislolluşe axiale. în casa 1. Axul 5 estr prevăzut cu canale de aspiraţie A şi de refulare R. Capetele
blocul rotitor 3 (fig. 1.3.6) sînt 6- 8 cavităţi cilindrice !J. în care culisează pisto­ pistonaşelor se sprijină pe carcasă, fiind împinse de forţa ccntrifugă ; datorită
naşele 5. Blocul .1 este susţinut de suportul fix 7 cu rol de distribuitor, avînd excentricităţii, pistonaşele au mişcare ele du-te-vino, aspirînd şi refulînd lichi­
canalul de aspiraţie A şi de refulare R diametral opuse. Tijele pistona­ dul. Debitul mediu este;
şelor 6 sînt articulate de discul 1, aşezat înclinat faţă de blocul 3 şi rotindu-se
solidar cu acesta. Astfel în timpul unei rotaţii pistonaşele se deplasează spre •
V=--2el-
rrd 2 • n
(13.3)
exterior (aspiraţie), apoi spre interior (refulare). Prin modificarea unghiului 4 60 •
a dintre axa blocului şi II discului se poate varia cursa şi deci debitul : cursa
s=D sin 0:. Pompele pot fi cu bloc înclinabil (fig. 13.6, a). cu disc inclinabil în care d estc diametrul unui pistonaş, i - numărul de pistonaşc, e - excentri­
(fig. 13.6, b) cu disc fulant (fig. 13.6, c). La tipurile a şi b blocul 3 şi discul 1 tatea, respectiv cursa 2e.
sînt legate priutr-un arbore carda nie 2. La tipul a, blocul 3 fiind înclinabil, dis­ Aceste pompe pot realiza presiuni de 2:-) ... 30 )\IPa şi debit de 400 ...
cuiI esle antrenat de Jnotorul electric. La tipul b, blocul;] este antrenat de 600 l/minut.
motorul electric iar discul 1 este inclinabil. La tipul c, blocul şi discul au arbore 13.1.5. Pompe volumice eu douu rotoare. In principiu acesle pompe sînt
constituite din două rotoare cu goluri pe periferie şi angrenate între ele. Fluidul
comun 8' ce este acţionat de este prins in aceste goluri şi transportat pe lîngă carcasă; angrenare2 între
J 4 - IllOtom I electric, iar discul roţi împiedică întoarcerea fluidului. Evident in angrenare este prins totuşi
este articulat pe arbore (disc lichid, care constituie o pierdere volumi<'ă relativ importan~if.
fulant - fig. 13.7).
~ Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară (fig. 13.9) cuprinde două
Debitul pompei estI' : pinioane 2 şi 3 cu dinţi drepţi şi lăţime relati" mare carc se învîrtesc cu joc
l.:"d' S'. n minim în carcasa 1. Pinionul 2 eslI' impănat pe arborele 4, iar pinionul 3
Y = - · . '/'-1Jv= este liber. Fie 2) şi Z2 numărul de dinţi al roţilor, Il) şi n2 turaţ.iile pe minut, cu
4 60
relaţia n)z) =n2Z2 şi V - volumul golului dintre dinţ.i. Drbitul este:
=
"d' .
-1 -
n D Slll
. 0:-11v
4 60 ' V=(n)zl +1I2Z2) ·d V· ~ = 2nz·d V . '1v , (13.4)
60 60
(13.2)
in care d V ;;;nbm 2, unde b este lăţimea roţii şi m - modnlul.
în carc d este diametrul pis­ Pompele cu angrenare exlerioară sint curent folosite ca pompe de păcură,
tonaşului, i - numărul de ulei etc., rraJizînd debite de 10- 100 I/min, la turaţii de 400- 3 000 rot/miIl
pistonaşe, D - diametrul şi presiu ni pînă la 5 MPa.
fiII, 13.7. Sectiune prin pompa cu disc fulant (acelea,i cercului de aşezare a arti_
repere ca la fig. 13.6). Pompa cu şuruburi angrenate (fig. 13.10) cuprilJde suruburile 2 şi 3 cu axe
culaţiilor de pe disc.
paralele şi invîrtirea sincronizată prin roţ.ile dinţate 6. Lichidul este prins în
230
231
 I
1­

culisează palete plane dreptunghiulare 1. Sub acţiunea

!orţei centrifuge paletele ies din locaş pină la un ghidaj
]
circular al carcasei 2. La pompa cu· aspiraţie exte.
3 4 5 6 rioară ~fig. 13.14), lichidul este aspirat şi refula(prin
2
orificii ale caJcasei. Infigură se vede modificarea ~en­
sului de pompare în funcţie de excentricitate. Debitul
pompei este: z
1 _~
'\1 = 2e B (JT »-z3)· :0 llv (13.[) Fig. 13.13. Pompa cu pa-
Iele elastice.

În care e estc excentricitatea, B - lăţimea paletei, D - rliametrul interior

al carcasei, Z - lJUmălu! depalete, 3,- grosimea paletelor.
La pompele cu aspiraţie interioară ~fig. 13.1 G) lichidul este aspirat şi relulat
Fig. 13.10. Pompa cu şuruburi angrenate. Fig. 13.11. Pompa cu melc şi roCllă melcată.
prin canalele din lungul axului, trecînd prin orificiile radiale ale blocului ,r oto­
golul fiIetului şi antrenat pe lîngă carcasa 4 ea o piuliţă. Pot realiza presiunI ric. Pompele cu palete cuJisante sînt des întîlnite la acţioniJrile hidraulice ;al11
pînă la 20 MPa. Pe acelaşi principiu este pompa cu melc 1 şi roatii melcată maşinilor unelte.
(fig. 13.11). pompele eu ro le (fig. 13.16) au role cilinorice în locul paletelor culisante.
La pompele cu pistoane proIilate (fig. 13.12) fiecare rotor are pe periferie Se folosesc pentru combustibili şi lichirle fără su~pensii.
un număr redus de proemineuţe denumite şi aripi 2,3, între aripi fiind spaţii
goale cu volum mare. Lichidul este prins În aceste spaţii goale. piJ[ fi pompe A R R A
cu una, donă, trei sali patru aripi. Debitul este relativ mare, dar presiunea
este limitaU\.
13.1.6. Pompe volumice eu rotor excentric. Prin aşezarea excentrică a roto­
rlllui, adîncimea golurilor de pe marginea rotorului este diferită pe cele d{)uă
părţi ; Iichid!'1 este antrenat prin partea cu goluri adînci, iar prin cealaltă
..r r;(im
parte are loc o intoarcere de lichid. Debitul rezultant este diferenţa între debitul
antrenat şi cel intors; această diferenţă creşte cu excentricitatea. Variiud
deci excentricitatea se poate regla debitul : cînd rotorul este centric, debitul
",
..~~y@~~
,

este nul, iar prin schimbarea excentricităţii in partea opusă se inversează

sensul de pomparc. Se vor 3răta cîteva construcţii care permit modificarea
adincimii golurilor În timpul inviririi. a b
La pompa cu palcte elastice (fig. 13.13), rotorul are palete din cauciuc 1 care Fig. 13.14. Pompă cu paIele culisanle cu aspiraţie exlerioară :

se inco,voaie mai mult in partea excentricităţii. Se folosesc la lichide corosive. a _ refulare spre dreapta; b - debit nul; c - refulare spre stinga.

Cele mai obişnuite sînt pompele cu palete culisante, care pot fi cu aspiraţie
3 2
exterioară sau interioară. Rotorul este consl ituit dintr-un bloc cilindric 3
prevăzut cu şanţuri radiale SDU eventual puţin inclinate spre înapoi. In şanţuri

A
2 // R

A
I~
R ­ A ~ 'R
Fig. 13.15. Pompă cu palete Fig. 13.16. Pompa cu rele:
cul.isante cu aspiraţie inte­ _ bloc rotor ; 2 - role ; 3 - carcasă.
rioară :

3 1 - canal radial; 2 - bloc

o o
rotoric; 3 - carcasă; 4 ­

Fig. 13.12. Pompe cu pisloane profilale : palete culisante.

a - cu o oripă ; b - cu două aripi; c - cu trei aripi.

233
232
 13.2. COMPRESOARE VOLUMICE
Pentru o treaptă de compresie, lucrul consumat la o rotaţie rezl11tă din
aria diagramei (v. fig. 13.17) :
13.2.1. t:omprcsoare cu piston. Lucrînd cu fluide compresibile, diagrama
de funcţionare cuprind'" şi fază de compresie şi destindere. Fie un compresor n -n­ n-I )
cu acţiune simplă (fig. 13.17): la deplasarea pistonului spre dreapta, gazele Lcfelv=L34-LI2=r
J3
4
Vdp- rJl Vdp=--(V
2
3 -V 2) Pa' r,11 -1,
rămase in spaţiul mOlt sufăr o destindere politropică 1-2 pînă la o presiune n-1
inferioară celei de aspiraţie, pentru a se deschide supapa SA. Gazele pătrund
in golul creat de deplasarea pistoDului, avînd aspiraţie izobară 2- 3. tn cursa n 1T [ (n-Il/n
L dclv=--Pava 11 -1) LJ /ciclu). (13.8)
spre stinga, are loc compresia politl'opică 3-- 4 piriit la o prcsiune superioară n-1 .
celei de refulare pentru a sc deschidc supapa SR. tn continuare are loc refula.
rea izobară 4- 1. Pentru 1 kg gaz rezultă deci aceeaşi expresie a înălţimii politropice ca şi la
Fie V" - volumul cursei, Vl~Ve '- volum!!l spaţiului mort şi V,,':'· turbocompresoare, relaţia ~1O.15), dar exponentul politropic n<k, intrucit
volumul aspirat efectiv la o cursă. Din cauza gazului conţinut in "paţiill mort, are loc un schimb de căldură cu cilindrul. Puterea consumată:
'V .

·~sR
Ya<V c' Raportul Ac = _a se numeşte
Ve inH" 1 [kW]. 1(13.9)
p.= 1000 1)•• /1) ..
grad de umplere. Atunci:
,. La compresoarele în trepte cu răcire intermediară se calculează lucrul evo­
(P' )1/n = .
1r
'a=V
T
c '(1'2-1'1), unde 1'2=1'0' - luţieiizoterme, folosindu-se randamentul izoterm definit ca raport între lucrul
P. I

SA
izoterm şi lucrul indicat, deci:
= Volt 1/ n ,
tr~
(rzH ..
V,,:=V c - V o (J1 I n
/
I
-1)=V c [1- e ~nl/n_1»).
~ -+ p.
TJiz= L'd't'G' = 10001)"'1). (13.10)

La comprcsoarele in mai multe trepte, volumul scade de la treaptă la

(13.6)

:~4
trooptă1necesitînd micşorarea secţiunii cilindrului. Eventual prima treaptă
Dcci volumul aspirat scade la creşterea lui are doi cilindri in paralel. tn figura 13.l9 se prezintă cîteva scheme: a -. corn·
B şi a gradului de 'compresie 11. tn plus l:l
creşterea excesivă a lui fi, temperatura
finală a gazului ar putea depăşi tempera­

.~

tura de autoaprindere a uleiului. De aceea

'lt,,;;;,7; pentru rapoarte de compresie n>7 .L _ .L1

se folosesc compresoare in mai multa

1W
Pa tr~pt.e cu răcire intermediară.
Scaderea volumului aspirat la creşterea
~ v lui e permite un rcglaj comod al debitului
T
v. v, prin varierea spaţiului mort ,fig. 1~.18): Q

11,' cilindrul este prevăzut cu camera adiţio­

nală A în care se află pistonul P ce poate
Fig. 13.17. Compresor cu piston ~i fi deplasat rlupă necesitatc.
diagrama de lucru, Pentru mărirea şi uniformizarea dcbi­
tuhd, compresoarele sint de obicei cu
r=l I~ ~m
~,
acţiune dublă. Volumulcur~eieste V,,=S',l
I }11l
pentru compresoal'e cu acţiune simplă şi
- V c =(2S -~) .1, pentru cele Icu acţiune

A J;t SA _
dublă. Dacă compresorul are i cilindri
la" 'prima . treaptă şi tnraţia 11 rot/min,
debitul aspirat estp. :
. . n
V =A c 1',1- f]v
60
[m 3 /s1, (13.7)
c
d
u.

Fig. 13.18. Compresor cu cameră

Fig. 13.19. Scheme de compresoare cu mai multelrepte ~i
adiţională. ia care f]y~O,9;).
răcire intermediară.

234 235
 pres OI' in două trept.e cu acţiune simplă folosit
pentru de bite miei. La treapta a II-a secţiunea
este micşorată prin tija foarte groasă a pistonului ;
b - compresor în două trepte cu acţiune dublă cu
pistoanele pe aceeaşi tijă; este denumită dispoziţie
tandem ; c - compresor În două trepte cu cilindrii
. ': în paralel, denumită dispoziţie compound; d­
1 compresor în tr.ei trepte, la prima treaptll avînd
doi cilindri.
IP 13.2.2. Compresoare volumiee rotative. Se· în­
tilnesc principii similare ca la pompe, dar rotoarele
au goluri mai spa.ţioase dat fiind volumul specific
mare al gazelor. Compresoarelc rotativc permit
el b ~c
debite mai mari (Vm ~ 300 m 3 /min), dar presiuni
relativ mici (Pr~0,5 MPa).
J i Compresoare cu două r%are llngrena/e. Suflanta
Roots (fig. 13.20) are doar două proemi'lenţe la
OQ ~b
fiecare rotor 1. Mişcarea rotoarelor este sirţcl'onizată
v printr-un angrenaj exterior. Prinderl'a gazului în
Fig. 13.20. Suflantă Roots fi
di~grama de lucru.
spatele rotorului şi transportul lui prin rotirea
rotorului reprezintă aspiraţia a- b. Cînd spaţiul J
intră in comunicaţie cu gazul din spaţiul de refulare 4, presiunea creşte bl'lJsc,
considerînd o izocoră b- c.
Compresoarele Lisholm au două roţi dinţate cu cîte trei dinţi, dantura fiind
elicoidală. Debitul compresoarclor cu două rotoare este:
V=2Z~tlV'A"
60 .
(13.10)
in care z este nurnăflll de lobi ai unui rotor, tl V - volumul golului dintreidoi lobi.
Aer atmosferIC
Compresoare CII un ro/ar excentric. Se folosesc printre altele compresoare
cu paie culisante cu aspiraţie exterioară şi compresoare. cu inel de apă.
Compresoarele cu inel de apă (fig. 13.21) se folosesc ca pompe de vid. In
carcasa cilindrlcă 1 se învîrteşte rotoruI paletat 2 aşezat excentric. Carcasa
este umplută parţial cu apă. Prin înyirtirea rotorului, apa este centrifugată
formînd un inel de grosime constantă .1. întrE' acest inel şi butucul rotorului
răm îne un spaţiu în care este prins gazul. în partea unde este joc maxim
i
, presiunea este scăzută, deci se prevede pe lateral orificiul de aspiraţie A, iar
j.i r: În partea de joc minim are orificiul de refulare R. De remarcat că presiunE'a
la aspiraţie DU poate scădea sub presiunea de saturaţie a apei la temperatura
respectivă. De aceea, pentru vid foarte înaintat se cuplează pompa cu un
ejector preliminar E carc foloseşte ca agent de lucru aerul atmosferic. Debitul
se calculează cu relaţia (13.5), Îll care D este diametrul rotorului.
14. TRANSFORMATOARE HIDRAULICE
Transformatoarele hidraulice transformă energia de anumită formă În
energie de aceE'aşi formă, dar cu alte caracteristici, deosebiud patru cazuri
principale: transformatoare hldroenergetice; pompe cu jet; transformatoare
hidromecanice; servo motoare hidraulice.
14.1. TRANSFORMATOARE HIDROENERGETICE
Se folosesc la centralE'le hidraulice de pompare-acumulare, permiţlnd acu­
mularea unei energii hidraulice în orele de gol pentru a o restitui sistemului
În orele de virf. Agregatul cuprinde (fig. 14.1) o pompă CE'ntrifugă 1, o turbină

3 ~

"1 .

~ .~
~
'"

!.

Fig. 13.21. Pompă de vid cu inel de apă. Fig. 14.1. Schema transformatorului hidroenergetic.
 hidraulică 3 legate prin aceeaşi conductă cu un lac de acumulare 8 situat la Aparatul (fig. 14.2) cuprinde trei părţi: 1 - ajutajul, în care fluidul activ
înălţime şi un alternator 2 care poate servi ca generator şi ca motor sincron. se destinde, mărindu-şi viteza la WI ; 2 - camera de amestec în care' fluidul
Eventual se poate folosi o turbină Drriaz, care prin schimbarea inclinării activ vine În contact cu fluidul pasiv antrenîndu-l. Conform legii impulsului :
paletelor rotorice şi inversarea sensului de rotaţie devine pompă.
In orele de gol ale sistemului, se ia energie din sistem pentru a pompa apă <jI (mlwl+(n2w2)=(~I+~2) !Va, (14.2)
în lacul de acumulare pînă la nivelul maxim. Tinînd seamă că Înălţimea de
pompare H creşte progresiv, energia consumată pentru pompare este: in care <:p cste un coeficient de pierderi. In camera de amestec 3 se creează
. o depresiune care produce aspirarea fluidului pasiv; 4 - difuzorul în care
}o P
~
'-'1:'11' . ' pVIH viteza amestecului scade, crescind presiunea.
i;til1,':î(. E 1= (T).dT !cu [P1 = _.__l ,
~.O'Dr
1
11IIII 11, tn camera de amestec apare o pierdere de energie:
in care: Plteste puterea ~i T timpul. In orele de gol, apa din lac antreneaz~
turbina, el1ergia electrică furni~ţă de generator avind valoare

~
~
E 2= o
P 2 (T)·dT cu P2=pV2H2'TJ"TJ~n"4'or'
.
, mwî + -
dE "= -2-
2
m2w~
2
(ml+m2)'w~
- - ---"--'------'-
2
01 1 01 2
2 (;'1 .
+m ) '(W1 - -
Wo)2 . (14.3)

~ Dcci, pierderea creşte cu diferenţa vitezelor, de aceea se recomandă ca fluidul

Randamentul transformat(\rnlul este:
activ să nu aibă presiune iniţială prea ridicată.

­
.. ' Ejectoarele se folosesc printre altele la extragerea aerului din condensatorul
E. •
___i l l
11 = -E ::;';:1'.- TJ,tlmcuor
• • •..­
·Tl,.e'urQ.to,.. (14.1)
turbinei cu abur. Ca fluid activ se poate folosi abur cu presiune de 0,8 ... 1,2 MPa
sau .apă. Ejectoarele au uzură mică, dar randament slab.
deci, un randament general relativ scăzut. Apare însă avantajul
curbei de sarcină a sistemului. aplatisării
14.3. 'lR:ANSFORMAiTOAIRELE HliDROMECANICE

14.2. POMPE ŞI COMPRESOAiRE CU JET Transformatoarele hidromecanice transformă energia mecanică primită din
exterior tot în energie mecanică prin intermediul energiei hidraulice ; ele sint
Sînt aparate la care fluidul de lucru (HuiduI pasiv) este antrenat de un numjte transmisii hidraulice sau turbotransmisii. Se împart in turboambreiaje,
alt fluid venit cu viteză (fluid activ). Dacă se urmăreşte extragerea fluidului denumite ~i cuplaje hidrodinamice sau turbocuple şi turbotransformatoare
pasivldintr-un recipiellt ele se numesc ejectoare. iar dacă imping fluidul pasiv denumite şi variatoare hidraulice sau convertizoare hidraulice de cuplu.
se numesc injecloare. 14.3.1. 'l'urboambreiaje. Turboambreiajelese intercalează între motoare şi
'O .. maşinile de lucru, înlocuind ambreiajele sau cuplaj ele mecanice.

~~ Un turboambreiaj este format in principiu (fig. 14.3) dintr-un rotor paletat

1 antrenat de motor şi un al doilea rotor paletat 2 legat de transmisia unei
2 3 tJ

-
./
Fluid

activ

-
Amestec
3

--...
wp

\~-~

2~8
1/ 1/1 IV
Fig. 14.2. Principiul ejectorlllui.
V ~
Fig. 14.3. Sectiune prin
turboambreiaj.
Fig. 14.4. TriunghiurH!! de
-----
viteză la turboambreiaJ.

239
 maşinide lucrv. în cavităţile dintre paletele 3 ale rotorului ] (denumit pompă)
şi 4 ale rotorului2 (drnumit turbină) se află o cantitate de lichid de lucrul M
constituit din ulei mineral cu viscozitate mică sau lichide sintetice. In timpul
rotaţiei rotorului-pompă, lichidul de lucru este deplasat suh acţiunea forţei
centrifuge în cavit[,ţile rotoJ'ului-turbină, acţionînd asupra paletelor acestuia
si determinînd rotirea rotofului-turbinfl. Lichidul de lucru formează astfel
~ncircuit hidraulic care transmite energia cinetică a rotorului-pompă către
rotorul-turbină cu un anumit randament. în figura 14.4 se prezintă triunghiu­
riie de viteză ale unei particule de fluid Îll punctele ]- 2 de pe o paIetă a pom­
pei şi ]' - 2' de pe o paIetă a turbinci. Evident Uz =C2/1 =r2' (u p , c]1J =Ul = rl wp • OrifiCiU de
~
, , I I
(;2u=u2=r2 ·w T, cJ,,=u1=r)(I)T' (14.4)
Energia specifică cedată de pompă către 1 kilogram de fluid de lucru este: Carcasa
el( terioaro
.­ Hl'=1l2C2U~ 1I]'C1U [Jjkg]. (14.5)
n
iar energb spccifică primită dc turbină dc la 1 kilogram de fluid de lucru:
Fig. 14.5. Variaţia momentului transmis­ Fig. 14.6. Poziţia orificiului de
umplere.
~.".;'J':';'* in funcţie de tura\ie ~i alunecarea s.
t5i._~t H~,=u;'c~,-u;'e;u [Jfkg]. (14.6)
Funcţionarea unui turhoambrciaj este influenţată de alunecare, turaţie
Luîndu-se în considerare relaţiile (14.4) şi consiaerîndu-se r1 =rl şi r; =rz şi gradul de umplere. în figura 14.5 este prezentată variaţia momentului
rezulUl : transmis M în funcţie de turaţia pompei la diverse valori ale alunecării. Gradul
HT=WT(r2 de umplere este determinat prin valoarea unghiului el: dintre verticală şi axa
H p=wp2(r2-
22
r l), 222
-r)). radială care trece prin dreptul orificiului de umplere de pe carcasa turboambreia­
Momentele de la arborele pompei şi turbinei se pot calcula cu relaţiile: jului (fig. H.6). în figura 14.7 se prezintă modul de variaţie a momentulu i
transmi~in funcţie de alunecare, la diverse valori ale gradului de umplere.
Mp=pV şi MT=pV (r2,'c2,u-rl"Cl'u) [Nm]. (14.7)
(r2 'ch- r ]'C 1U ) Se remarcă faptul că la valori ale gradului de umplere mai mari de 100°, se
Atuuci cînd viteza unghiulară a pompei este mai mare ca a turbinei, se produc variaţii bruşte ale momentului transmis, ceea ce determină variaţii
produce o alunecare a cărei valoare poate fi calculată cu relaţia: bruşte ale vitezei unghilliare a arborelui secundar şi instabilitate in funcţio­
nare. Momentul lransm is de ambreiaj este influenţat de gradul de umplere.
8=0(1- ::~) ,100 [%]. Caracteristicile funcţionale ale turboambreiajelor sint caracteristica de
Cînd vitezele unghililare ale pompei şi rotorului sînt egale, lichidul de
tl10ment şi caracteristica de intrare. Caracteristica de moment (fig. 14.8) repre­
lucru devine imobil în interiorul cavităţilor formate de pa letele pompei şi
zintă variaţi" momentului transmis in funcţie de inversul raportului de trans­
turbinei. Atunci cînd viteza unghiulară a pompei devine mai mică decît a
misie cinema tic la anumită valoare a gradului de umplere pentru S =const,
turbinei, turboambreiajul lucrează în regim de frînă, curentul de lichid de

lucrn circulînd invers, din turbină în pompă. Randamentul turboambreiajului

se exprimă prin raportul puterii primită de tmbini! şi a celei cedate de- rotor,
H
M
PT "IT ''''T
;( 1

n '1/ o<,=c1'
1']= - = (14.8) ~=o~
Pp 11-1. ·cu. ~ flp=ct
"fo
Considerîndu-se că : C2urvC2'u, CllI~Cl'lI' T2=r2' şi rl =rl', rezultă din (14.7)
că Mi/=M T . r..~ fo11
Relaţia (14.8) devine în acest caz

TI=~=1-s [%].
"'T

Raportul de transmitere cinematic fiind i = ~, rezultă 1'] = ~ [%]. Mo­

"'T 1
mentul transmis de un turboambreiaj poate fi calculat cu relaţia M ='ApD 5n" 0.25 0,5 0.75 .!­I
(14.9), unde 'A este coeficientul momentului de torsiune al turboambreiajului 75# m 5%
[S-2], p - densitatea lichidului de lucru [kg(m 3], D - dia metrul activ [ro]. Fig. 14.7. Variaţia momentului transmis de Fig. 14.8. Caracteristica de moment.
alunecare ~i gradul de umplere.
240
16 - Maşini mecaooenergetlce 241
 ,., n" =ct. Caracteristica de intrare
(fig. 14.9) reprezintă variaţ.ia
momentului transmis in funcţie
de turaţia pompei n" la alune­
care S=CJ)llst ; s-a reprezentat
şi caracteristica de turaţie a

2~
11 motorului de antrenare 1Hm =
IV I =f (n), precum şi variaţia ran­
II 7 ".* Y 1
' damentului turboambreiajului.
0,75 Se remarcă că randamentul
""""0.5 scade cu creştere alunecării.
In figura 14.10 s-a repre­
0,25 zentat un turboambreiaj cu
grad de umplere reglabil. Se
ne poate modifica cantitatea de
lucru din cavitatea de lucru
Fig. 14.9. Cartlcteristica de intrare a lurboambreia­
juiui. prin deplasarea ţevii de golire
Fig. 14.11. Schema lurbolransformalorului. Fig. 14.12. Triunghiurile de viteză la
3, prin care este aspirat lichi­ turbolransfonnator.
dul de lucru din carcasa 4 de pompa 5; lichidul este trimis în răcitorul 6,
apoi este dirijat prin 7 în interiorul rotorului pompei 1 şi al turbinei 2. O parte 14.3.2. 1 urbotransiormatoare. Spre deosebire de turboambreiaje, turbo­
din lichid circulă prin canalul 8 apăsînd supapa de golire 9. Cînd se opreşte trans[ormatoarele pot modifica între anumite limite valoarea momentului
pompa 5, lichidul deschide supapa 9 şi scapă în carcasa 4, ceea ce duce la transmis în funcţie de valoarea momentului rezistent aplicat la arborele tur­
golirea cavităţilor de lucru. binei. Schema funcţională de principiu a unui turbotransformator este prezen­
tată în figura 14.11. Un turbotransformator este format în principiu dintr-o
pompă 1, o tnrbină 2 şi un reactor 3. Pentru a se pune în evidenţă procesul
9
" 8 care se realizează în interiorul unui turbotransformator, se poate folosi schema
din figura 14.12 care prezintă desfăşurat în plan tI iunghiurile de viteze ale
unei particule de fluid. Momentele preluate de pompă, în reactor şi In turbină
pot fi calculate cu relaţiile:
Mp=p\T (Tp2CP2,,- Tp!'CP1") fNm], (14.9)
2
MR=pV(TR2'CP2,,-TR!'CRIU) [Nrnj, (14.10)

I~
MT=pV (rTl·cTl .. -rTZ·cTZ..) [Nmj. (1.1.11)
Deoarece fluidul de lucru care iese din turbină prin punctul 2 reintră în
pompă prin punctul 1, se poate scrie T12 ·c T 2.. -=r"1 'C,,11o' Ţinînd cont de acest
lucru, din combinarea relaţiilor (14.9), 14.10) şi (14.11) rezultă
M=MB+M p •

Raportul K = ~; este denumit coeficient de transformare sau raport de

transmitere dinamic.
Randamentul turbotransformatorului poate fi calculat cu relaţiile:

P"I' M"I"w", K
1']=- = = - - - 0=-,
p. M"'CJl,, ;
unde i este raportul de transmitere cinenlatic.
Momentele la axele turbinei şi pompei mai pot fi calculate cu relaţiile;

Mp=}.ppD"n~ [Nm], (14.12)

M T =-Â 1 pD"n} [NmJ, (14.13)

Fig. 14.10. Schema lurbotransformalorului hidraulic.

242 243
 "'i

I
..1.=0
I

I ".
mmor
BIBLIOGRAFIE
II
1. A b 5 i t a Il cei D, Bob c seu G h. Moloare pentru au(omobLie. Editura didactică ~I
pedagogică, BlICl1fCŞti. 197;).
°r. -~{1
l 2. A 1, ii i tau cei D. şi col. Mo(oare pentru au(omobLie ~i (rac(oare, voI. 1- II. Editllra Teh­
Fig. 14.13, Caracteristica externă a turbo­ nică, BllC1ll'eşti, 1980.
fig. 14.14. Caracteristica de intrare a turbo.
transformatorului. transformatorului. :\. A I ci t a 1\[, şi. col. Cazane de abllr si rccll,ien(e sub presiune îndrumător. Eclitllfa Tchnică.
Bucuresti, 1972.
unde Ap şi AT sînt coeficienţii momentelor de torsiune de la axele pompei şi 4. A II ton Ion Tllrbine /zidraulice. Edilura didactică şi pedagogică. BuclLl'c~ti, 1979.
respectiv turbinei. 5. A Il t o li V i ori c a, P o P o vie i LI Mir cea, F it c r o r o an. llidraullcă şi JTwşini
Caracteristicile turbotransformatoarelor sînt: caracteristica externă denu­ /zidralllicc. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1978.
mită şi caractetistică de moment si caracteristica de intrare. Caracteristica C. Băţ a g ă N. şi col. Ma/oare (ermice. Editura didacUcă şi pedagogică, Bucureşti, 1 na.
externă (fig. 14.13) reprezintă variaţia randamentului. a momentului la axul 7. B eri n d (, n n V. lIl%are eu ardere internă. Procese şi caraeleristiei. Lito II' Timişoara,
pompei M p şi a momentului la axul turbinei M T , în funcţie de turaţia turbi. 198tJ.
nei n T • t~raţia pompei fiind menţinută constantă. Funcţia care reprezintă R. B e li e It e Y. Curs general de maşini hidraullce .~l ("rmi"'. Institutul Polilehnic Braşov 1971.
variaţia randamentullli este o parabolă, maximele variind între limitele 0,8 _. 9. R 1 r g Iii z a li A. Maşini hie/rauliee. Instituthl Politehuic Timişoara, 1951
0,91. 10. BIr g 1 ii z a n li'!., Do b 1 n d i, V. Turbo(rallsmisiile hidraulice. Editura Tehnică, Bueu­
Caracteristica de intrare (fig. 14.14) reprezintă variaţia momentului la rcşU,1957.

axul pompei M p în funcţie de turaţia pompei n p . Această caracteristică per­ Il. C r c \ a G. Turbine cu abur şi gaze. Editura didactic;; şi pedagogil'ă. Bucureşti, 1981.

mite studierea funcţionării În comun a turbotrallsformatorului cu motorul 12. Car a g i u g i " c c.~ r., D e mei r e seu 1., M i It ă ţoi u !. Trac(oare, Edil1lra Cercs.
care îl antrenează. Bucureşti, 197iJ.

13. Dă s c '" 1 p s C li Dan. Motoare (ermiee. Institutul Politehuic Iaşi. 198iJ,

14. D r 5 g h ici 1. şi. col. (;alCld1l1 şi com(rucrla C/lplajelor. Editura didactld. Bucureşli.
1978.
15. le e r ,'n c 7 A., G u t III n y e r H. Cur5 general de ma.~ini, LUo. Inst.tutul Politehnic
Timişoara, 1981.
J6. G a nea N. A.iegerea exploatarea, fntre;illcrea ~i repararea pompelor. Edillll":l tehnică,
Bucureşti, 1981.
1Î. Ci- h e () r g li i \l Ş l c fu n Cazane de abur. Editura didactică şi pcdagogk:[t, Bucureşti,
1966. •
18 C r il u l-J c n s e i l. Re!JlnrCl.1 (urb'llelor eu abur. VEB-Verlag Technik, 1960.
19. Gre cuT. Turbinc ŞI lllrboeompresoare. Edilura didactic5 şi pedagogică, Bucureşti, 1964
şi 1967. ''"'..
20. Gre c li T., el r du M., !'oi i col a u ~. Turbine C/l abur. EdiLura Tehuică. 1976.
21. Gre cuT. Hidrau/ir!! şi maşini /zidralllicc. Editura dldaetică şi pedagogică, B llcureşli,
1956.
22. G r ii n w a I d B. Teori", cOllslrllc!iCi ŞI calculul 111OIoareior pelliru alllolleilieule ruliere, Edilura
didadică şi pedagogic5, Bucureşti, 1980.
2:1. 1-10 bea u li G h. .''vla~irH lermice ellCfgdicc. Litograria lllslilutului Politehnic Bucureşti.
1981.
24. H rin i j a k V. l1eeupera(oare la llls(a!a/ii!e de (urbine. Gosudarstvenoe naucino-tehni
ceskoe i7.llatelstvo m:lşillostroitelnoiliteraluri, :'I-Ioscova, 19i12.

245
 CUPRINS
25. I{ eal' ton W. J. 1"eofla şi practica turbinelnr cu abur. Editura PitlllHn, Londra. 1966.
26. K l' a r t E. A. TUIbina crl abur. Editura Dunod, Paris 1957.
:1
27. K u l' Z l' n A. C;. şi col. Turbine navale cu abur şi gaze. Gosudarstvenoe soiull1oe ilda.
Prelaţă. .•.•.•.........•.. , •...•....... , ...•. , ...•....•.•.•...•.•.•.•....... , .•.•

telsho sudostroitelnoi pron:işlencsl!. Lellingrad, 1962.

1. Notiuni Introductive . , , ..........•. , . . . . . • . . . . . • . • . . . • . • . • . • . . . . .• , .•.•.•
5

28. K l' U t s c h i k E. Turbine el! gaze. Springer Verlag, Viena, 1961. 1.1. Evoluţia construcţiei de maşini mocanoerlcrg~t;ce ...•.•.., ...•...•........,
;;
29. 1\1 a t e i Pau 1. Mecanica fillidelor ŞI maşini hidrau/iC'. Institutul Politehnic, la.~j, 1980.
1.2. Maşini şi clasificarea maşinl10r .....•.............•.•.•.•.•.•. '.' ..•.•. •
6

,30. ~ e g r c a V. D. Maşini mecanopnel'gelice -- Ma.~lnt termice. Uto. P. P. Tlmişoal·a. 19S0.

1.3. Debitu!. EcuaţIa de debIt ... , .•.........•.•... , .•.•.•...•.•...•..••.•.•
10

:lI. () p rea n V. şi col. Acţionări N<lroulice. Editura Tehnic.ă. Bucurcşti, 1976.

.,1 11
1.1. Ecuaţ.ia cOlltlnuităţii •..... , .•.. , , ................•...

.32. P a veI D" r i Il şi col. Turbille l"dralliice şi echipamente hidroenergcll<e. Editura didac­
1.5. Ecuaţia energiei , ................................•......••.
11

tică şi pedagogică, Bucureşti, 1968.

1.6. Puterea maşinii ...............................•......•.... , .•.......•
15
33. Pc i e I k in 1. '\1. Camerele de arderI' ale il/Slalaţiilor de I"rbille Cll gaze. lzdntclst\"o
1.7. l.egea impnlsuluÎ . 16

Maşinostroer.ie, Moscova, TI67.

1.8. Leg<'a momentuluI e,nelic , ...• , .........• , ..•. ' ..•.•..
20

34. P fie i d ere r - Pe tel' m a n n. Maşilll cu curgere. Springer Verlag, Berlin. Heidcl­
22

brrg, New Yorh, 1972.

.
35. P i m s n r 1', \'., Ya si les c li. C. Energetica tarbomotoarelvl CII Uldere wtemă. ~ditura

1.9. Pierderi la curgerea fluidelor

PAHTEA INTll - il'lAŞ IN 1 MOTOARE

o ••••••••••••••• " ••••••

Academiei R.S.R., 1964.

3~. P o p a. B., Vin tiI .i, C. TermoleJmică ŞI ma;illi termice. Editura didactică şi pedagogică,
2. Pl'ocesnl eo.rgetie al lreptrl .....•.. , ..•............•• , •.•.....•.....•....•• 23

Bucureşti, 1977.
2.1. NoţIuni generale asupra turbinel ...............•.......•...........•.... 23

7. P o P 3, B., şi col. Sulicitr;ri lenwce În consirl1cfia de maşim. Editura Tehnică, Bucureşti,

2,2. Convenţie de notaţII .•....... , ...........•..... ,., ...•.........•.•.•.• 25

1978.
2.3. Aparatul dIrector .......•...................•.•.....••..•.•••.•.•.. 26

38. P o pa, T. NI uşa t e S C 11, V. Nlaşini, lC!<lOJE 'ii il/s'alaţll din indlls/ria termoenergplică.
2.4. Procesul din palete ...............................................• 34

Editura didactică şi pedagogic;;, l\17b.

2.5. Pierderile turblnei .......•.... , ' ....•. , 49

39. R ou d i l Rog el'. Motoare Diesel. Editura Dunod, Pari', 1970.

1

3. Turlllne hldl"lullce .........................................•............ 52

40 . R i car d J. Echipamflltul termic al u:inelor gel/era/var. de energie eleclrică. Editura DlInod,

3.1. Noţiuni introductive '" ..•...........................................• 52

Pari~, 1962.
:1.2. Turbina Peltou ...........................................•...........• 60

141. Ris V. P. Cumprcsoarc ccn1rifuge. E'Jitura Tebl1!eă, Bucuceşti, 1958. 3.~. Turblna Francis ....................................................•. 62

42. S t o doi a G. A. TlIl'bine CII a!Jlu şi gaze. Ed. Springer, Berlin, 1925. 3.'1. Turbina Deriar , , ...........•...... 68

43. S o h n F. Le e. Teor;a .~i proiectarea IlIrbinelor eu abI/[ şi gaze. Mc Graw - Hill Rook
3.5. Turhinelc "Iicoidale . , , , . 69

Company - New York, 1954.

3.6. Diagrame caract',ristice ale turblne!or hidranlice ...........•.......... , . 72

44. S " e e 1. TurMne CII gaze. Gosudarst"enoc naucit'olehniceskoe izdatelstvo maşinostrol- 4. Noţiuni lotrmluellve la maşioi termlee ' , , ...•.•.. 75

telnoi literaturI, Moscova, 1960.

4.1. Problema materialelor .•..... , . 75

45. Se leş te a nu A 1. şi col . •11aşini energeliee. Editura Telmicii, Bucureşti, 1962. 4.2. Asigurarea Iibertă~ii de dI1atare .................................•...... 80

46. S cub" ce v S c h j G. S. Turbomofoare de auion. Editura Tehnică, Bucureşti, 1951i. 4.3. SoIicit"ri termice , •..... 81

47. S c h l' ii de r K. Centrale termoeleclrice de mare putere. EdIlura Tehnică, Bucureşti, 1971.
11. InstalatII de turlllnr eu abur , ...................................•...• 83

48. T hei 1 I-I. Termo/ehlllcă şi maşini lamiee. Lito 1. P. Timişoara, 1968.

5.1, Clnlul teoretic ni instalaţiel " .. 83

49. Tu tun a ruS., lac o b C. Pompa de injecţie cu distribuiivr rola/iu. Redacţia revistelor

5.2. Metode de ameliorare a randamentului .....................•...•...... 85

agricole, Bucureşti. 1970.

5.3. Utilizarea ciilduril reziduale .••..•.•.•................ , .... , .....•...... 89

150. 1 T :1 u p el Vi alt e r. Twbomaşini termice. Springer- Verlag, Berlin Heidelberg. New York,
5.4. Notarea simbolică a lurbinelor .......•.•.....•••...•.•.•.•..••.••....••• 90

1968.
51. Tur ca nu, C., r;. a II ea, N. Pompe volumice. Editura Tehnică, Bucureşti, 1963. G. Turblna eu abur .....•.•.• , •.. , ......•.....•.......•...., ...•...•.......... 91

la2 Tit k inS. 1. Ventilafoare şi aspiratoare. Editura Tehnică, Bucureşti, 1963. 6.1. Clasificarea turblnelor , •.....•. , .•........................... , •....•.. 91

53. Ung Il rea n 11 C. Genera/oare de abur pentru tnstalaţii eJ:ergelice clasice şi nllcleare. Edi­ 6.2. Procesul termic teoretic ş[ real dIn turblnă. Ralldamellte, consum specific de abuz' 93

tum dfdactle~ şi pedagogică, Bucuu'şti, 1977. şi căldură .....•.......•...•.•.• " ..... , .. , •.....•.•.•.•. , .•.. , •.... ,.

Urs e s c u, D., Z u b c u V. Turbine eli abilI' şi gaze. Institutul Politehnic Iaşi, 1973. 6.3. Reglarea debitului de abur ...•.•.....•. ,····,·························
99

Vie e n t E. T. Teoria şi proieclarea lurbille/or cu yazc ŞI a echlpamen/ului auxiliar. GA. TIpurI de tnrbine .........•.•.•.•.•..... , .•...........••..•.•.• , •.•.•.• 100

MeGraw - Hill Book Company, 1950. 6.5. Efectnl unIldităţil la funcţionarea turbinei cu abur umed ...•.•.•••.••• ,. 111

6. W i t t Pc tel'. Turbine cu gaze. VEB Verlag Technik. Berlin, 1961. 6.6. Elemente privind construcţia turbinelor " .•.•....... , .•.•••.....•...... 112

157. ZI e tem a Il Il. C. Turb.ne cu abur. SprInger VerJag, 1959. 6.7. Comportarea turblneJgr In variaţiI de regim .. 121

7. Generatoare de abur " .. " " 127

7.1. Clasiticare. ParametrII de bază. 1"ărţl1e componente şi rolul lor. , •••.•.••• 127

7.2. TipurI de generatoare ClI abur , , .. 129

7.3. Combustihili euergetlci : clasificare, puter~ cnlorîflcă, compoziţie chimică •••• 133

I
2·17
 7.,1. Bilautui Lel'mic al ~~('Ilt'!':ltoal'dot' de atll!". COnSUlTIllI de combustibil. Hancla- 1~16

111entuî Ilet , '. . 136

7,5. Tipuri de nl'z~Hoarl' ~i di.-' focr!'t' pcuLru diferiţi COillhu:-:.tihiJi . 141

7.0. Suprafeţ" de schil\lh de ciildl(["~l ,' '" " 14-1

3. Ins~alaţii de turhhH' C'U !J:l1.e- '.",... . " . J413

H.I. ITG eu al'(/('rC' intt'rrlfl izob~lr;1 . , . 11

8.2. IT{-i- l'll gaze ('[Ilrl{~ În ('jl'Cll~t in('),is , . .. .. . . lOO

R.:~. lnstalaţ.ia CLI ,!.!l'fll'l'[ltor (}i.> .~a;:(' C!l ]dsto;PH' lUH';:l' (GPL) 162

R.4. TlIrhit1(' del"!Oloart' . , .. , , _, ,. 164

8.!J. Cornbinurea ITG Cu nlle iTl~lt!.!a;ii . 165

8.6. Cir luI rra! al ITCr cu Hn1l'rt' b·iJh~:r;1 " , .. , . 166

8.7. CalrLllul ciclului real al ITG .. , " ., . ". '" ,.,. _ " , . 168

9. 'Motoare ('Il [lrd('n~ inle-rnă cn pir.;IOll • . • • • • • • • • • • • . • . . • . . . . . . • • • ••. . ' _ • , ••. 170

9.1. Clasific[lrt'. Principii d(' JllIlCţlOl~fll'l' ••••..•.•.•••.••..••.....••••.••••. l70

n.2. Cich'.ri lcordicr şi rcak ale ~1i\C _ " ' . 172

9,:3, Parnrrll:lrii indirap şi efl'ctivL bilaniul energctic ~i eurnctcrisLici1c :\IAC . 175

VA. Parti('ul~i;·it:lti constrllcliv(' nle .MAC in patru tilnpi . 181

~L[;. Si.;;tei;1l' de .[llirn(~ntafl' J.le j\L\C şi fOrman>~ HIJlL'.sLl'l:ului cu coml.lUsLibil 182

V.o. Pnrtku]aritfl~i constrllcLivC' all' l\-LAC in doi timpi .' . 186

l'\nT1-:;\ A OOl'A - ~IAŞINI GENEH1\TOj\I1E

10. J)ri\'iH.~ fJN1Prahl fl!o.ul)n~ ma~injlor ţJ{'ilC'l'HI3;lrl' . • • . • . • . . . • • . . • • • • . • • . • • • . • • • • • • 101

10.1. l'tilizan':1 11l8.şini:or g"IlPI"alO;l('(: ••...•••••• ' •••••.•.•...••••••.. " . , .. 191

10.2. !\L.irinti ('nraet('ri~l.icl' , . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . •.... 1n

10.:1. 'lipur; de masini ' " . , In:>

10.1. j\nt.I'l'nar~a '';1 dispnzitia IllU~ildlor gelllT<lioare . 1n:>

10.;'. Pl'oLJJcfîle inlroLillclh;c la pOITlpe . . . . . . . . . . . . . • , . 1n3

lOJi. PrulJJcHJc inlroduc! Ive la eOr(;pITSO<HT ••••••••••• ' • • . • • . . • • . . . . . . • . • • • . . InG

11. 1'omp(O ~i eOlnI)I'psonn' rndiak {ccutrHun31e) , . 200

11.1. 1)('s('r1 p l\:, prillcipiu dc funcţionare " . 200

11.2. H-::JaţU intre dilll(,llsit~nL forrr.a i'oloruJui . 202

11.3. Generatoare cu rnai Jll.u1te tr('plC'. GeueralonrC' cu Hspiraţ.k duhlă 201

11.4. Elan sana la arbore . . . . . . . . . . . .. . _ 206

11.5. Pornirea p01l1pri , _..........................• 20S

l1.G Curgerea nlliduhiÎ priJl rotor. J)hlgTa~ll:1 dt' vitc7,e , . 20R

11.7. Ini\lţij1lea teorrtică ', _ ' , 211

11.8. gC']~)ţii intre nl8riTtlilp pl'illcip:l.le ale gPTleratorlllni r:J<liHl ..........•...•. 212

11.9. (:omportarea j~l \':lrinţii ciI.-' r{'girn ....•............................. _.. 21:'

12. ]lon.p(· ~i corn (l !'{'!":o:!l'(' axial~ " , . 220

12.1. Ekrl1cnLclc unei lrepl.c axiak. PriIleipiu de functionare ......•.. , ..•.. 220

12.2. Î n i5lţirnca ('[n~Li\';:"1 ......•...•................. , " .. 221

....,..
12.:3. Comporturc8. la "adape (It: rcgiJrI , ,......... . , . 222

12.4. Tjpuri de gCllt'raLoarc axialc , , . 22:3

13. Pornpe ~i ('ompI'{'so3I"C \lolumicc ,......... . . 226

1:1.1, Porr"pe "OIIITIlice .........•.......................•........... < •••••••• 226

13,2. COlTI1Jresoare yohllr~ice , " . 234

14. Trnn~fol'nlHtoare hldl'alliice " ., 2:17

H.1. Tr:Hls[onnatonre hidroenrrgeUcc ,,, , , .. 2:37
14.2. Pompe şi comp'''.'soare cu jel , , , . 238

14.3. Tra!1sfornl~tGarl' h;dronwranicc ,. , " . 239

BibJjogr~fie
245

218