Eseu Plumb de George Bacovia

Simbolismul,curent literar aparut in secolul al XIX-lea in

Franta in reactie la romantismul
retoric,parnasiamismulu(care cultiva o poezie
rece,impersoanala,fara sentimente) si naturalismului.
Textul poetic se inscribe in lirica simbolista prin folosirea
simbolurilor,tehnica repetitiilor,cromatica si dramatismul
trairii eului liric.Dramatismul este sugerat prin
corespondenta ce se stabileste intre materie si
spirit.Textul nu cuprinde niciun termen explicit al
angoasei,totul putand fi dedus din descrierea cadrului.
Poezia Plumb a fost publicata la 1 octombrie 1911 in
revista Versuri,sub pseudonimul George Andoni,inclusa
apoi in volumul Plumb din 1916,caruia ii da si titlu.
Opera Plumbde George Bacovia este un pastel
simbolist, o meditatie pe tema mortii, o arta poetica,care
exprima programul esthetic al autotului,aderenta sa la
simbolism.
Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o
societate lipsita de aspiratii si artificiala.Lumea ostila si
stranie,conturata de cateva pete de culoare este proiectia
universului interior,de un tragism asumat cu luciditate.
In cele doua catrene ale acestei poezii ,sunt reunite
motive
si
stari
sufletesti
specific
acestui:poet:moartea,prabusirea,frigul,somnul,pustiul,sin
guratatea,apasarea.
Gandirea analogical,in locul ceilei logice,se realizeaza prin
contextual simbolist,sugeratdesimbolurile:sicriele(care
sugereaza

moartea),florile(viata),aripile(aspiratiile),coroanele(virturil
e),vesmantul(faptele),cavou(lumea),vantul(stihiile),frigul(
spiritual),alaturat de singur(intelectul).In cadrul acestui
context,cuvantul plumb hoaca rolul de simmbol central.
Laitmotivul ,reluarea cuvatului plumb intr-un context
mereu schimbat, este un procedeu simbolist,utlizat cu
multa maiestrie de poet spre a da textului
densitate,profunzime si muzicalitate.Avem un grup de
sintagme-modul:sicriele
de
plumb,flori
de
plumb,amorul meu de plumb, aripile de plumb.
Titlul poeziei este simbolul plumb, cuvant care are
drept correspondent in natura metalul,ale carui trasatuei
specific
sugereaza
stari
sufletesti,atitudini
poetice:greutatea
metalului(sugeeaza
apasarea
sufleteasca);culoarea
cenusie(sugereaza
monotonia,angoasa);maleabilitatea metalului(sugereaza
labilitate
psihica,dezorientarea;sonoritatea
surda
a
cuvantului(patru consoane si o singura vocala) sugereaza
inchiderea definitive a spatiului existential,fara solutii de
iesire.
Textul este structurat in doua catrene construite pe baza
lexemului plumb,care este reluat in sese din cele opt
versuri ale poeziei.Cele doua strofe corespund celor doua
planuri
ale
realitatii:realitatea
exterioara,obiectiva,simbolizata de sentimental iubirii,a
carui invocare se face cu disperare,fiind si el conditionat
de natura mediului.
Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei,prin
marcile subiectivitatii:persoana I a verbelor-stam,am

inceput-,persoana
posesiv :(amourul)meu

adjectivului

Strofa I surprinde elemente ale cadului spatial

inchis,apasator,sufocant,in care eul poetic se simte
claustrat:un cavou,simbolizand universal interior,si in
care mediul inconjurator a capatat greutatea apasatoare
a plumbului.Elemente decorului funerar sunt:sicriele de
plumb,
vesmantul
funerar,
coroanele
de
plumb,artificii funerare de duzina,tipice pentru mica
burghezie de provincie.Repetarea epitetului de plumb
are
multiple
sugestii
(cromatica,fizica-de
apasare),insistand
asupra
existentei
mohorate,anoste,lipsita de transcendenta sau de
posibiliatea inaltarii.Lumea obiectuala,in manifesatarile ei
de gingasie si frumusete,florile,este marcata de
impietrire.Vantul este singurul element care sugereaza
miscarea,insa produce efecte reci,ale mortii:Si scartaiau
coroanele de plumb
Cadrul temporal nu este precizat,dat atmosfera macabre
poarta sugestia nocturnului.
Strofa a II-a debuteaza sub semnul tragicului
existential,generat de disparitia afectivitatii:Dormea
intors amorul meu de plumb.Cuvantul intors constituie
misterul poeziei.Este vorba probabil,cum va spune
Blaga,de intoarcerea mortului spre apus.Eul liric isi
priveste sentimental ca un spectator.Aripile de plumb
presupun
un
zbor
in
jos,caderea
surda
sig
rea,moartea.Incercarea de salvare este iluzatorie:Si-am
inceput sa-l strig.

Elementele naturii primordial sunt,in poezie,frigul si

vantul,care produc disolutia materiei.
Starea de solitudine a eului liric este sugerata
de
repetarea sintagmei stam singur,care alaturi de
celelalte simboluri accentueaza senzatia de pustietate
sufleteasca.
Instrainarea,impietrirea,izolarea,solitudinea,privirea
in
sine ca intr-un strain se circumscriu esteticii simboliste.
Ceea
ce
da
orginalitate
textului
este
simetria.Astfel,primul vers al fiecarei strofe incepe cu
verbul a dormi la imperfect,sintagma flori de plumb
se intalneste in versul al doilea din fiecare strofa,iar
cuvantul plumb este peste tot,in cele mai diverse
structure: sicriele de plumb, coroanele de plumb,
amorul meu de plumb, aripile de plumb,simetric
repartizate la sfarsitul primului si celui de-al patrulea vers
ale celor doua strofe.Tot simetrice sunt sintagmele stam
singur(repetata),era frig si era vant,dispuse la
inceputul si la sfarsitul penultimelor versuri ale celor doua
strofe.
Acestei simetrii lingvistice ii corespunde una imagistica si
stilistica,pentru ca de fiecare data substantivul plumb
apare ca determinant al unui regent cu care formeaza o
metafora sau un simbol,cu semnficatii identice sau
apropiate,insa in planuri diferite ale existentei-unul
exterior si altul interior.
La nivelul fonetic,cuvantul plumb cuprinde o vocala
inchisa de cate doua consoane grele,cee ce sugereaza
o inchidere a spatiului.In restul poeziei predomina
vocalele o,I,u, dand sentimental golului existential,al

absentei,al vidului
obtinute
prin
dure:b,p,m,n,s,s,t,t.

launtric.Sonoritatile
aglomerarea

lugubre sunt
consoanelor

In cee ace priveste prozodia,Plumb are o constructive

riguroasa,care sugereaza prezenta mortii,prin inchiderea
versurilor cu rima imbratisata,masura fixa de 10
silabe,iambul alternand cu amfibrahul.
La nivel morphologic, se remarca prezenta verbelor,in
marea
lor
majoritate
statice.Timpul
imperfect
desemneaza trecutul nedeterminat,permanenta unei stari
de
angoasa:dormeau,stam,era,scartaiau,dormea,atarnau.Ver
bele statice la imperfect sunt asezate cu precadere la
inceput de vers ,iar acelor verbe carora nu le este
atestata staticitatea in dictionar,li se reduce intensitatea
miscarii.Cele doua verbe,la perfect compus-am inceputsi,respective,la
conjunctiv-sa
strig-,sugereaza
disperarea poetului atunci cand constata ca universal
inconjurator este cuprins de atmosfera sumbra a mortii.
Verbul a fi,impersonal,apare in doua versuri simetrice
sintactic.
Versul al treilea din prima strofa se remarca prima elipsa
verbului a fi cu sens existential- Si flori de plumb si
funerar vestment-,conturand imaginea statica si
sugerand o imagine impresionista.Adverbul adanc
asezat langa verbul dormeau sugereaza somnul
vesnic,moartea.Apropierea dintre somn si moarte este
clasica,atat datorita nemiscarii pe care ambele stari o
presupun,cat si faptului ca ambele constituie o rupere de
lumea reala.

La nivel sintactic,textul este structurat pe o serie de

propozitii
principale,independente,coordinate
prin
juxtapunere sau copulative.De asemenea,se remarca
topica inversa,cu subiectul postpus:Dormeau adanc
sicriele de plumb;Dormea intors amorul
Repetarea conjunctiei copulative si
realizeaza
suprapunerea de imagini pentru a reda aceeasi stare.
La nivel lexical,se remarca prezenta cuvintelor din campul
semantic
al
mortii:sicriu,cavou,funerar,coroana,mort.Repetarea
acelorasi cuvinte are ca effect monotonia.
La nivel stylistic,se remarca prezenta simbolului central
plumb,asocist metaforelor-flori de plumb, coroanele de
plumb-si epxresivitatea epitetului din versul-Dormea
intors amorul meu de plumb.
In
concluzie,
prin
atmosfera,muzicalitate,folosirea
sugestiei,a simbolului si a corespondentelor,zugravirea
starilor sufletesti de angoasa,de speen,poezia Plumb se
incadreaza in estetica simbolista.