Prima interpretare:ideea nuntii

Rigă – rege
Crypto – ascuns
Laponă – persoană din regiunile nordice, polare, din LaponiaEnigel – înger (din latinescul
angelus

)Crai – bărbat puţin în vârstă, necăsătorit.

Poezia este o baladă cultă, prezentând elemente ale acesteia: un fire p i c ,
prezenţa dialogului, a personajelor. Are menirea de a
î n c i f r a o experienţă, este o cântare iniţiatică. Cele două personaje aparţin unor lumi
diferite: Riga Crypto regnului vegetal, iar lapona Enigel regnului uman.

Poezia este o demonstraţie a ideii că nu este posibilă nuntirea unor lumi diferite şi cu
aspiraţii variate.Poetul îşi alege personajele aparţinând unor regnuri diferite
pentru a sugera imposibilitatea dragostei lor şi totodată antiteza dintre cele
două
lumi.

Asupra personajului Riga Crypto planează ideea că ar fi fost vrăjit să r ă m â n ă

v e ş n i c t â n ă r s a u c ă i s - a r f i d a t u n s u f l e t t â n ă r . R i g a C r y p t o e s t e detaşat
de ceilalţi, iar faptul că nu şi-a găsit perechea punctează ideea unei existenţe tragice.
Lapona se află într-un proces de transhumanţă, de la N la S, ceea cepresupune
un drum iniţiatic.Comunicarea dintre cele două fiinţe are loc prin intermediul
visului,dialogul care urmează se petrece în somnul lui Enigel, lapona fiind ispitită
de3 ori, propunându-i-se ca să renunţe la idealul ei. Întâlnirea dintre cei
doir e p r e z i n t ă o c a p c a n ă , o l e c ţ i e d e v i a ţ ă p e c a r e a m b i i t r e b u i e s - o
î n v e ţ e . Pentru Enigel mutaţia în alt regn ar însemna plafonare, pentru Riga Crypto
mutaţia în alt regn înseamnă moarte, ceea ce el nu va conş tientiza şi pentruasta va
fi pedepsit. Profanul nu poate rezista, nu poate trece nepedepsit pelângă o
experienţă pentru care nu este pregătit. În plan mental, Riga Crypto a înnebunit, a
intrat într-un domeniu prin excelenţă ilogic şi are iluzia nunţii.
Momentele ispitirii: există trei momente de ispitire la care este
supusă Enigel şi alte trei momente de refuz din partea fiinţei superioare:
1.prima dată o ademeneşte cu fragi;
2.Riga Crypto îi propune Laponei să-l ia cu dânsa.
3.Riga Crypto îi propune laponei să renunţe la idealul său.
Criticul Nicolae Manolescu afirmă, în lucrarea Poetica lui Ion Barbu, că tematica din această
poezie este eminesciană, fiind un Luceafăr cu rolurile inversate.Puncte comune cu
Luceafărul:
-
motivul aspiraţiei teluricului;
-
dialogul dintre cei doi; ASTEA SUNT CELE 4 MOTIVE PE CARE PROFA
LE-A ZIS
-
spaima celui chemat;
-
imposibilitatea nunţii;
-
lirismul măştilor: personajele sunt măşti, simboluri ale eului liric.Criticul Basarab
Nicolescu ne oferă trei variante de interpretări ale Luceafărului barbian. În prima
interpretare, Luceafărul poate fi Riga Crypto împietrit parcă de un ascuns blestem şi
acesta, asemeni Luceafărului, promite împărătesei o împărăţie a bureţilor. În a
doua interpretare, Luceafărul estec o n s i d e r a t l a p o n a E n i g e l , c a v e n i n d d i n
ţ ă r m u l î n g h e ţ a t a l i d e i l o r . C r i t i c u l afirmă că cea mai potrivită interpretare
ar fi că Luceafărul barbian este
Soarele, iar dacă Luceafărul eminescian era domnul nopţii,
S o a r e l e reprezintă dominaţia triumfală a luminii. C r i t i c u l O v i d
C r o h m ă l n i c e a n u a f i r m ă c ă î n t r e c e l e d o u ă p o e m e n u există un
paralelism, faptele relatate având sensuri total diferite.Tehnica folosită de poet este
cea a povestirii în ramă sau a povestirii în povestire. Povestea de dragoste
neîmplinită a celor două personaje este inserată în cadrul poveştii de iubire
împlinite. Sunt două poveşti de iubire.Menestrelul (trubadurul) este rugat să
cânte o poveste de iubire, celebră.P r i m e l e d o u ă c a t r e n e r e p r e z i n t ă r a m a .
S p u n e r e a c â n t e c u l u i p r e s u p u n e u n anumit ritual, un spaţiu izolat.Cele două
personaje sunt, de fapt, două simboluri, reprezentând luminaş i î n t u n e r i c u l d i n
fiecare din noi.
Lapona Enigel reprezintă partea solară, l u m i n o a s ă , s p i r i t u a l ă , c a r e
t i n d e s p r e a b s o l u t , î n t i m p c e R i g a C r y p t o reprezintă întunericul,
partea iraţională, instinctuală din om. Balada este o demonstraţie a ideii că
raţiunea triumfă în final asuprairaţionalului.

Apolinicul şi dionisiacul s u n t d o u ă c a t e g o r i i e s t e t i c e p r e z e n t e
î n cultura omenirii. Termenii vin de la zeii Apollo şi Dionis.
Apolinicul
Înseamnă tendinţa spre raţiune, echilibru, ordine, calm, armonie. – r e ; p r e z e n t a t a d e
Lapona Enigel
Dionisiacul
Reprezintă s p i r i t u l m i s t e r i o s , t r ă i r i l e e x t a t i c e , l i p s a e c h i l i b r u l u i ,
d e s c ă t u ş a r e a instinctelor. - R i g a C r y p t o Apollo: zeul artelor, al luminii,
personificare a echilibrului, a visăriisenine. Dionysos: zeul vinului, al beţiei răscolitoare de
instincte.
Soarele-Lapona
simbolizează viaţa raţională, conştientă, stăpânită de un ideal î n a l t . S e t e a d u p ă s o a r e a
l a p o n e i E n i g e l n u e s t e a l t c e v a d e c â t s e t e a d u p ă ideal a omului.
Umbra-Riga ,simbolizează instinctul, obscuritatea din om.C e l e d o u ă p e r s o n a j e p o t
r e p r e z e n t a d u a l i t a t e a u m a n ă , o j u m ă t a t e apolinică şi una dionisiacă.

2.O alta interpretare, faptul ca poezia e si moderna,dar are si urme de romantism(curent

literar)

Afirmatia lui Tudor Vianu, autor al primei monografii barbiene In 1935, evidentiaza
elementul individualizator si definitoriu al ermetismului barbican, ce consta mai ales In
faptul ca poeziile sale presupun un cititor activ, initiat, care sa descopere In spatele
versurilor ordinea simbolica a lumii In viziunea autorului. Un text care evidentiaza
aceasta trasatura este Riga Crypto si lapona Enigel.
Capodopera a ciclului baladic-oriental, Riga Crypto si lapona Enigel este publicata initial
In 1924 In Revista romana, ulterior fiind introdusa In antologia de poezie moderna
realizata de Perpessicius si Ion Pillat, In 1925. Interpretata ca "Luceafar Intors" prin
raportare la poemul eminescian, creatia barbiana este o alegorie a cunoasterii, a dramei
omului de geniu In opozitie cu trairea instinctuala a omului mediocru.

Un prim element de modernitate Il constituie titlul: compus dupa un model clasic ce

exprima motivul cuplului, el contine doua nume ce reprezinta Intalnirea si nunta
imposibila dintre regele ciuperca, ascuns In sensul de ins care nu are acces la
cunoastere (caci Crypto trebuie pus In relatie atat cu ordinul criptogameleor, cat si cu
ideea de criptic), si lapona Enigel, ce reprezinta regnul uman, dar si aspiratia spre
depasirea conditiei, deoarece suedezul Enigel se traduce prin substantivul "Inger".
Astfel, titlul anticipa ideea Intalnirii a doua entitati ca apartin unor lumi incompatibile.

Subtitlul {Balada) reprezinta, de asemenea, un element de modernitate, caci pe de o

parte trimite la elementele de romantism ale poeziei (filonul fantastic, inspiratia din
folclor, antiteza dintre cele doua fiinte), pe de alta parte confera aventurii de cunoastere
a carei protagonista este lapona o valoare de exemplaritate, recontextualizand astfel
specii cu traditie In literatura populara si culta.
Tipul de lirism este cel obiectiv prin prezenta unui vag fir narativ, a dialogului ca
modalitate de expunere, a mai multor voci lirce. Epicul se converteste Intr-un suport al
liricului, al semnificatiilor profunde.

In plus, structura imita tot un model clasic, respectiv cel al povestirii In rama, dar
ambiguitatea semnificatiilor, introducerea unor simboluri pluriinterpretabile fac din acest
prolog o secventa esentiala In Intelegerea poemului.

Primele patru strofe reprezinta cadrul spunerii povestii despre lapona si Crypto,
respectiv o nunta, care trebuie interpretat ca o lectie initiatica, caci din Ritmuri pentru
nuntile necesare stim ca nunta reprezinta un simbol al cunoasterii, al evolutiei, al
comunicarii cu misterul Universului sub forma unei calatorii interioare. Indicii temporali
sunt nedeterminati, iar conditia menestrelului si preferinta pentru imperfect, timp al
evocarii, plaseaza aventura cunoasterii In illo tempore. Cele doua voci lirice sunt
menestrelul si nuntasul fruntas, respectiv artistul, poetul ce oficiaza taina mistica,
detinator al unor sensuri ascunse, si soarele, prin analogie cu poemul Ritmuri pentru
nuntile necesare . Menestrelul este detinatorul unei taine, pe care nu trebuie sa o spuna
decat "la spartul nuntii, In camara", ultima treapta a desavarsirii presupunand un loc
intim, retras, departe de spatiul profan. Atributele menestrelului pot fi interpretate astfel:
el este „trist" si „Indaratnic", Intrucat a savarsit gestul Impartasirii povestii unui auditoriu
profan, ceea ce a atras pedeapsa („Nuntas fruntas/ Ospatul tau limba mi-a fript-o"),
„aburit" pentru ca este fie tulburat In urma unei experiente extatice (explicatie Intarita de
comparatia cu vinul), fie doarece tainele care i s-au relevat sunt greu perceptibile
celorlalti.

Epitetul „daruit" defineste pe de o parte conditia sa de ales, pe de alta parte ispita,

Incercarea lumii profane de a-l atrage („cu panglici, pungi, beteli cu funda"). Menestrelul
se afla In posesia unui „cantec larg", care presupune o larga arie de cunoastere, greu
descifrabila printr-o singura spunere, de aceea este nevoie mai Intai de zicerea „cu foc",
Inlocuita ulterior de cea „stinsa", care decanteaza sensurile. Se sugereaza astfel ca
numai cei alesi pot deveni protagonisti ai actului de cunoastere. Astfel, dialogul dintre
menestrel si nuntasul fruntas este de fapt o Impartasire a unor adevaruri ontologice.
Prin parabola, poezia instruieste In lucrurile esentiale, In ciuda aparentei epicizari a
liricului, ceea ce reprezinta un element de modernitate.

Pe de alta parte, povestirea propriu-zisa cuprinde mai multe secvente poetice. Prima
dintre acestea, cuprinzand trei strofe, reprezinta un portret al lui Crypto: el este un
simbol al naturii pasive, stagnante, Inchise In sine, iar Incercarea lui de a schimba
ordinea lumii esueaza. Indicii care Incadreaza acest personaj sunt „patul de huma
unsa", apa si umeazeala, alaturi de vegetalul reprezentat de manatarca, „rai ghioci si
toporasi", deci o prima treapta a lumii, un univers malefic In care inclusiv limbajul este
degradat prin barfa si ocara. In acest univers Crypto are o pozitie privilegiata:
sintagmele „des cercetat de padureti", „crai Crypto" ce „Imparatea peste bureti" exprima
conditia sa de ales; epitetul „naravas" Ii este atribuit pentru ca refuza statutul dat, vrea
sa Il depaseasca, ceea ce explica si calificarea "sterp". Numele sau (raportat la
adjectivul "criptic") accentueaza ideea ca aspiratiile sale sunt enigmatice, de neInteles
pentru ceilalti.

Urmatoarele doua strofe cuprind portretul laponei. Ea este o reprezentanta a regnului

uman si se defineste prin motivul transhumantei, resemantizat: calatoria de la polul
Inghetat, simbol al cunoasterii aflate sub semnul rece al intelectului (Mercur), spre sud
(nostalgia Sudului este un laitmotiv barbian) reprezinta aspiratia spre cunoasterea aflata
sub semnul soarelui, o cunoastere totala, dar din aceasta desavarsire a fiintei nu poate
lipsi o etapa, respectiv cea a cunoasterii afective. Fiinta superioara ce se defineste prin
doua atribute, ratiunea si afectul, lapona poposeste pe „muschiul crud", simbol al ispitei
pe care alesii trebuie sa le depaseasca. Intalnirea nu este posibila decat la nivel oniric
(singurul moment In care se pot Intalni natura vegetativa stagnanta si spiritul activ al
gandirii treze), In visul laponei, ea fiind cea care problematizeaza. Cele trei chemari ale
lui Crypto reprezinta tentatia: fragii trimit, conform dictionarelor de simboluri, la ispitele
carnalului.

Semnificatiile profunde ale poeziei se regasesc In replicile laponei. Refuzul ei de a da

curs chemarii lui Crypto reprezinta puterea de a rezista ispitei instinctualului, de a urma
destinul superior al cunoasterii totale, manifestarea dorintei de iesire din sine. Umbra,
carnea, gandul vazut ca un pahar cu otrava sunt simboluri ale fiintei firave, pasive,
condamnate sa nu poata depasi natura stagnanta, iar otravirea/nebunia lui Crypto
trebuie Inteleasa ca o pedepsire, caci fapturile firave nu pot suporta duritatea probelor
initiatice. In antiteza, lapona este definita prin sintagme precum „soarele", „sufletul-
fantana", „roata alba", ce simbolizeaza aspiratia sa spre cunoasterea totala. Daca riga
este omul teluric, lapona ilstreaza coexistenta apolinicului cu dionisiacul, natura duala a
fiintei umane, ce alterneaza Intre material si ideal, spirit si materie, traire si rationalitate.

Astfel, elementele ce permit o apropiere cu capodopra eminesciana se regasesc la nivel

tematic, ambele opere fiind alegorii ale cunoasterii, ale conditiei omului superior sfasiat
de contradictii adanci, dar si la nivel compozitional, prin coexistenta epicului cu liricul.
Imposibilitatea iubirii Intre doua entitati ce apartin unor lumi incompatibile, motivul
visului, calatoria, chemarile cu tonalitate de descantec, filonul fantastic, antiteza,
personajele exceptionale In situatii exceptionale reprezinta, de asemenea,
corespondente Intre cele doua poezii.

3.O alta interpretare-biblica,crestina

Riga Crypto şi lapona Enigel este un poem ce reprezintă o reiterare a valorilor spirituale
arhaice.(vechi)

De la început, premisele pentru întâlnirea dintre cei doi protagonişti, evocaţi încă din
titlu, sunt create de faptul că ambii sunt caractere nobile, blânde şi cuminţi: el este rigă
blând, ea este laponă mică, liniştită, lapona dreaptă, preacuminte Enigel – virtuţi
ortodoxe, de altfel, ca și cele ale eroilor din basme (unde mila, bunătatea, jertfelnicia,
candoarea, fidelitatea…precumpănesc în fața bărbăției și a curajului ori în fața
frumuseții feminine).

Mai ales, eroii baladei barbiene sunt bârfiţi şi urgisiţi pentru castitatea lor, pentru că,
fiecare în regnul său, este o personalitate neînţeleasă de semeni, care nu-şi poate afla
perechea, datorită aspiraţiilor care depăşesc valorile sociale comune ale celor din
lumea lor.

Riga Crypto, provenind din regnul vegetal, visează la un ideal mai presus de datul său
creatural, la o nuntă trupească.

El devine astfel simbolul aspiraţiei spre idealul erotic, al materiei nespiritualizate (La
umbră, numai carnea creşte / Şi somn e carnea, se desumflă, / – Dar vânt şi umbră iar
o umflă), al cărei ţel suprem este nunta înţeleasă ca împlinire sexuală, carnală.

Însă acest ideal ucide. Căci erotismul înţeles ca o contopire exclusiv trupească, de tip
animalic, înseamnă pentru creatura vegetală (Crypto) o depăşire a limitelor, o ieşire din
treaptă, iar pentru fiinţa umană (lapona Enigel) o înjosire a demnităţii ei spirituale.

Căci o astfel de unire sau de nuntă nu păstrează nicio amprentă spirituală şi stă sub
semnul întunericului, preferând regimul nocturn sau noaptea păcatului (invocată adesea
de retorica literară veche), pentru satisfacerea sa.

Dreapta Enigel nu face greşeala de a cădea în ispita carnalului. Ea respinge tentaţia

sexuală, exprimată aproape fără perdea de către poet: Când lângă sân, un rigă spân, /
Cu eunucul lui bătrân, / Veni s-o-îmbie cu dulceaţă…

Epitetul bătrân ar putea fi o indicaţie spre vechimea poveştii, a ispitei, a păcatului.

Tentaţia e veche pe lumea aceasta, în rândul oamenilor care au pierdut Raiul.
Lapona preacuminte doreşte o nuntă şi o unire mistică, nu una trupească şi care ar
determina-o să transgreseze limita umanului, decăzând spre ordinul animalic inferior.

Spre deosebire de Crypto, care se dovedeşte nebun prin aspiraţia lui erotico-sexuală,
lapona Enigel este înţeleaptă, ca fecioarele înţelepte din parabola evanghelică.

Enigel, care se închină la soarele-înţelept, nu îl doreşte pe mirele poienii, ci pe Mirele

cerului, pe Soarele-înțelept. Pe Soarele Logos și Rațiune, Creator al lumii, Mirele
sufletelor raționale.

Dacă Ion Barbu este un poet conceptual și dacă sintagmele sale metaforice sunt
concepte, sinteze dialectice, este de remarcat abudența unor mesaje încriptate într-o
terminologie care se poate ușor revendica din literatura veche românească și din
viziunea bizantină asupra existenței.

De altfel, credem că Ion Barbu nu a făcut, în Riga Crypto…, decât să reformuleze şi să

ilustreze în manieră modernă acea parabolă biblică, însă cu o emfază poetică prin care
a dorit să-și păstreze incognitoul tematic și aura tainic-mistică, indescifrabilă, a
versurilor.

N-ar trebui să ne mire acest fapt prea mult, pentru că subiectele biblice și religioase
erau destul de mult accesate de către scriitorii vremii, tema religioasă era una curentă și
chiar reprezenta o provocare abordarea cât mai originală a acestor subiecte.

Ele au fost însă mai întâi minimalizate și apoi suprimate din comentariul critic, prea mult
timp, pentru ca cititorul actual să mai poată percepe corect și cu ușurință referințele de
acest fel.

Alta era perspectiva religioasă a interbelicilor, care nu și-ar fi închipuit, înainte de al

doilea război mondial, cum poate arăta o epocă de interdicție a libertății religioase și de
persecutare de către autoritățile statului a Ortodoxiei.

Ce nu înțelegem noi este că nu mai putem să respirăm aerul interbelic și că torsiunile

de mentalitate sunt, într-un anumit sens, ireversibile.

Balada lui Barbu exaltă în permanenţă virtutea castităţii, a fecioriei, precum şi pe cea a
răbdării în faţa tentației carnale, şi înţelepciunea cugetării la cele înalte, în vremea când
se apropie tentația.

E o versificare (metrificare) a unui crez religios, prin care își oferea și măsura virtuților
poetice.

Era o provocare aruncată tradiției literare și poetice– chiar o altercație cu gândiriștii, cu

tiparul baladesc al lui Radu Gyr și Nichifor Crainic –, care va deveni…tradiție, prin
Cercul literar de la Sibiu și resurecția baladei.
Riga Crypto nu este în stare să discearnă caracterul malefic al gândului său erotic, care
i se pare de esenţă superioară (așa cum nici Cătălina nu discerne autoamăgirea sa), nu
are ceea ce isihasmul numeşte dreaptă judecată sau deosebirea gândurilor, şi de
aceea nu înţelege că gândul poate să fie şi pahar cu otravă, cum spune poetul.

Însă lapona Enigel are acest exerciţiu al discernerii gândurilor, ei îi este proprie
gimnastica aceasta spirituală şi mentală, întrucât este o fire raţională şi contemplativă.

Dumnezeu este Soarele care Se reflectă în fântâna sufletului spiritual al omului creat
după chipul Său şi El deschide fiinţei umane izvoarele vieţii dumnezeieşti veşnice, dacă
omul este atent la desăvârşirea sa duhovnicească şi se fereşte de păcat: La soare,
roata se măreşte; / La umbră, numai carnea creşte /…/ Frumos vorbi şi subţirel [subtil,
profund] / Lapona dreaptă, Enigel…

Nunta mistică pe care o doreşte dreapta Enigel este cea pe care o prevede isihasmul
ortodox şi anume cea dintre minte şi inimă (prin coborârea minţii în inimă: de la polul
Nord spre sud), care duce la nuntă eternă şi desăvârşită dintre sufletul-fecioară şi
Mirele-Soare Hristos, în cămara Soarelui Marelui.

Mintea care coboară în inimă, în rugăciune, este simbolizată de Barbu prin coborârea
laponei tot mai la sud din ţări de gheaţă ale intelectului, ale raţiunii pure (ca să-l
parafrazăm pe Kant) şi reci, din polul gândirii autonome şi divergente faţă de puterea
afectivă a sufletului.

Pe drumul acestei asceze grele, omul urgisit, atât de demoni cât şi de oameni răi,
trebuie să înfrunte ispita de a renunţa la împlinirea vocaţiei sale spirituale şi de a deveni
numai trup (Fac. 6, 3), de a se contopi cu carnea, în locul contopirii cu lumina
dumnezeiască, spre care aspiră.

De ce este însă un Luceafăr cu rolurile inversate (N. Manolescu) poemul lui Barbu?
Pentru că el, riga sau crai Crypto, inimă ascunsă (adică inimă întunecată, aflată în
penumbră, neluminată de har), este aici paradigma omului care se ridică, printr-o
aspiraţie superioară, deasupra semenilor săi, dar înălţarea sa nu este desăvârşită.

Până la un punct, îl putem asemăna geniului artistic, care, deşi se înalţă cu mintea şi cu
idealurile mai presus decât cei de lângă sine, totuşi, rămâne supus pasiunilor.

În timp ce ea, lapona Enigel, reprezintă sufletul-fecioară, mireasa lui Dumnezeu,

paradigma a ceea ce este Sfântul.

De ce nu, din moment ce Barbu susține că „locul întâi în Cetate e al Preotului”, și de

abia pe locul patru se clasifică Poetul.
4.O alta interpretare- Ion Barbu - ciuperca halucinogena
Balada eterica

Poemul a fost socotit ca fiind o "balada" (Ion Barbu insusi), un "cantec batranesc de
nunta" (Tudor Vianu), o "fantezie" (Al. Philippide), un "basm" (Nicolae Manolescu), o
"anecdota" (Serban Cioculescu), o "fabula", de fapt o "cantafabula" (Serban Foarta).
Hermeneutii barbieni s-au intrecut in a face analiza ezoterica si exoterica a ceea ce s-a
numit "un Luceafar [eminescian] cu rolurile inversate" (Nicolae Manolescu). Este
evident faptul ca "balada" lui Ion Barbu are mai multe paliere de citire, cu mai multe chei
de decriptare. "Daca o poezie admite o explicatie - spunea Ion Barbu insusi -, rational
admite atunci o infinitate. O exegeza nu poate deci fi in niciun caz absoluta."1

Pentru a intelege poemul Riga Crypto si lapona Enigel, trebuie intelese conditiile in
care a fost compus. Nu avem vreo nota a autorului care sa insoteasca balada, asa cum
s-a pastrat in cazul unui alt poet narcoman, S.T. Coleridge, la poemul Kubla Khan or A
Vision in a Dream: "Acest fragment (…) a fost compus intr-o forma de reverie indusa de
doua granule de opiu (…), in toamna anului 1797"2.

Avem totusi unele surse, destul de detaliate. In plina perioada de intoxicare cu

stupefiante (cocaina si eter), Ion Barbu a scris Riga Crypto si lapona Enigel in
Germania, la Tübingen, intr-o seara de octombrie 1923. "Ma luptam in camera mea cu
chinurile eterului", isi aduce aminte Ion Barbu intr-o scrisoare din 1927 catre prietenul
sau flamand Léo Delfoss3 .

Lapona Enigel si norvegiana Helga

Poetul traversa, atunci, o dubla criza. In afara de "chinurile eterului" (si ale cocainei),
Ion Barbu era macinat, in acea perioada (inclusiv in acea seara), de chinurile
singuratatii. "Am inceput sa ma rog de Spiritul acelei ore ca sa puna capat acelei
singuratati", scrie poetul in aceeasi scrisoare. Trecusera doar cateva luni de cand
fusese parasit (in mai 1923) de iubita lui mai varstnica, pictorita norvegiana Helga, pe
care o cunoscuse la expozitia ei din München. Ea a fost - cu cuvintele sotiei poetului,
Gerda Barbilian - "marea dragoste" a lui Ion Barbu, "singura femeie pe care a iubit-o
sincer, la care s-a gandit cu duiosie pana la sfarsitul vietii", "singura pentru care a suferit
cu desperare, pana in adancul sufletului". Despartirea de Helga "i-a zguduit viata",
lasandu-l pe poet "descumpanit, adanc deprimat, desperat"4 .

Intr-o astfel de stare se afla Ion Barbu in seara aceea de toamna a anului 1923.
Narcotizat cu eter (al carui nivel scadea ingrijorator din "flaconul blestemat"), poetul
adoarme si - dupa modelul Coleridge, pe care-l admira - viseaza "urzeala baladei".
"Originea baladei rigai Crypto este onirica, cu siguranta (…). Cel putin ca intentie si ca
schema; caci compozitia s-a dezvoltat si desavarsit in momente de luciditate", ii scrie
Barbu lui Léo Delfoss.
 Am motive sa cred ca Enigel, pastorita transhumanta din Laponia - care, din "tari de
gheata urgisita", coboara cu turmele ei de reni "mai la sud" (in Germania?) -, este
numele incriptat al norvegienei Helga. De altfel, Ion Barbu insusi vorbeste despre
"cadrul scandinav al poemului", un cadru geo-cultural motivat de el printr-o nevoie "cu
totul intima". Face acest lucru in scrisoarea catre prietenul Delfoss in care ii prezinta
coordonatele autobiografice in care s-a nascut poemul: "Eu credeam [ca] elementele:
ciupearca, fragi, lapona, tari de ghiata, reni [si ursul alb - adaug eu, A.O.] [sunt] pe
deplin justificate de necesitatea, cu totul intima pentru mine ssic!t, de a da un cadru
scandinav poemului"5 .

Lapona Enigel n-ar fi singura ipostaza poetica a iubitei sale Helga. Ar mai fi atat
"neclatinatul idol El Gahel" din "tara lui norvega" (Isarlak), cat si "rusalca unui iezer
scandinav" (Portret), cum a aratat Serban Foarta6 . Incifrarea practicata de Ion Barbu a
dat roade. Nici macar (sau mai ales) sotia sa nu a avut acces la cifru: "El n-a scris
adevarate poezii de dragoste, in orice caz, niciuna pentru Helga", considera eronat
Gerda Barbilian7 .

Legat de episodul despartirii de Helga, tema nuntii (centrala in "balada rigai Crypto") il
preocupa asiduu pe Ion Barbu. Chiar in perioada genezei poemului Riga Crypto si
lapona Enigel (in octombrie 1923) poetul a cerut-o in casatorie pe Gerda in mod cu totul
neasteptat8 . Simtea probabil ca viata sa, extrem de dezordonata din punct de vedere
erotic si narcotic (se autodefinea ca un barbat "etero-hetero-sexual"), s-ar putea
echilibra in preajma unei sotii intelegatoare.

Cu vreo doi ani inainte de acest episod (in noiembrie 1921), iminenta nuntii prietenului
sau din Giurgiu, Simon Bayer, il nelinistise profund. "A spune ca [vestea logodnei tale]
m-a bucurat, ar fi sa te mint. (•c) Epouser c•fest mourir un peu", ii scria el frust, o
scrisoare atipica adresata unui mire. Dar era la Barbu si o abia mascata invidie: "E
inanitatea vietii de perpetuu flacau, la care ma osandesc obiceiuri tiranice(?) si sila
pentru propria-mi necuratie(?), opusa celuilalt fel de viata, al tau de acum: potolit,
rodnic, binecuvantat"9 . Probabil ca formulele de tip "sila pentru propria necuratie" si
"obiceiuri tiranice" care "osandesc la inanitatea vietii" fac aluzie la excesele narcotice (si
erotice) ale poetului.

RIGA CRYPTO - REGELE CIUPERCILOR HALUCINOGENE

Daca admitem ca lapona Enigel este norvegiana Helga, trebuie sa admitem si ca Riga
Crypto (necoapta ciuperca plesuva) este - in sens matein - "craiul" Ion Barbu ("perpetuu
flacau", chel de tanar). Intrebarea este de ce si-a ales Ion Barbu ca alter ego o planta
inferioara, o ciuperca, o criptogama ce nu face flori ("nu voia sa infloreasca")? "Nu este
desigur o intamplare - crede Tudor Vianu in 1935 - ca personajul este o
ciuperca."10 Dar, din pacate, istoricul literar (si prietenul bun al poetului) nu a adus
niciun argument de ce "nu este o intamplare". Prin adverbul "desigur", Vianu sugereaza
ca ar fi vorba de o evidenta care n-ar mai trebui formulata. De fapt, adevarata intrebare
ar fi: in ce soi de ciuperca s-a autoperceput poetul? Am sa incerc sa raspund.

In epistola amintita mai sus, cea catre prietenul Léon Defloss, Barbu scrie ca regele
Crypto este anume "o Ciupearca roscata" ("un Champignon rosé"), fara sa dea si alte
detalii. Revenind insa la balada, putem incerca sa identificam specia. Fiind o "riga
crypto [gama]", "Crypto regele-ciupearca" este evident un rege al buretilor ("imparatea
peste bureti"). Soarele, care "e rosu, mare [si] pete are fel de fel", se oglindeste in
"chelia" palariei ciupercii ("se oglindi in pielea-i cheala"). Cu alte cuvinte, palaria
ciupercii este tot rosie cu pete. Un alt element cromatic, dar si toxicologic, reiese din
balada: cand se coace la soare, ciuperca musteste de "venin si rosu untdelemn". Pare
sa fie vorba chiar de specia "burete pestrit", adica patat. Este o ciuperca psihotropa, cu
picior alb si palarie rosie cu pete albe (tipica pentru reprezentarile infantile), adica regele
ciupercilor halucinogene: Amanita muscaria (popular muscarita sau palaria sarpelui)11.
Interesant este faptul ca un soi comestibil de ciuperca din specia Amanita are nu mai
putin de trei denumiri "regale": Amanita caesarea, craita si burete domnesc. Consumata
in cantitati mici, ciuperca Amanita muscaria are puternice efecte psihotrope. Ea
provoaca "nebunie". Expresia romaneasca "doar n-am mancat bureti" (cu sensul "doar
n-am innebunit") se refera la consumul (in)voluntar de astfel de bureti pestriti. In cantitati
mari ciuperca este letala. Se pare ca imparatul Tiberius Claudius a fost otravit de sotia
sa Agrippina cu muscarita, ca sa il aduca pe tron pe fiul ei Nero. Plinius cel Batran a
identificat gresit ciuperca ucigasa cu boletus (manatarca). El se mira ca aceasta
"delicatesa culinara" a putut sa-l otraveasca mortal pe imparatul roman. Din descrierea
ciupercii facuta de Plinius rezulta insa ca a fost vorba de Amanita muscaria: "Culoare de
un rosu deschis (•c) si niste pete albe pe palarie ca niste picaturi" (Naturalis Historia,
XII, 46).

Efectele halucinogene si psihotrope ale acestei ciuperci erau cunoscute nu numai in

India si Iran (sub numele probabil de Soma si Haoma)12, in Asia Centrala si de Nord
(de catre samani), dar si in Europa arhaica (de catre vrajitoare). Specialistii sunt de
regula de acord cu faptul ca ciuperca muscarita era folosita ca un foarte puternic drog
de catre tinerii din confreriile initiatice (Männerbünde) si de razboinicii vikingi (berserkr =
imbracati in "blana de urs"), pentru provocarea starilor de furor religiosus, stari de care
amintesc autorii clasici cand descriu naravurile populatiilor indo-europene, inclusiv cele
ale scitilor, iranienilor, geto-dacilor si germanicilor.

Este simptomatic faptul ca, in starea de toxicomanie si deprimare pe care o traversa Ion
Barbu in Germania sfarsitului de an 1923, el s-a autodesemnat in poem ca o ciuperca
psihotropa care innebuneste. Peste doar cateva luni, in februarie 1924, el va pleca
bolnav de nervi in Romania. La 3 martie, Eugen Lovinescu il intalneste la Bucuresti
"complet descompus sufleteste". Peste alte cateva luni (13 august 1924) Barbu va fi
internat la un spital de boli mintale pentru dezintoxicare.
SAMANISMUL SI TEHNICILE EXTAZULUI

Enigel, pastorita transhumanta de reni din Laponia, pare sa fie o femeie-saman.

Limbajul ei totemic o defineste ca atare: "ursul alb mi-e varul drept" sau "ma-nchin la
soarele-ntelept" sau "roata alba mi-e stapana" etc. Pe de alta parte, pastorul (=
pástorul) este, de regula, simbolul preotului. Mircea Eliade a studiat samanismul din
nordul Eurasiei si "tehnicile arhaice ale extazului" (este chiar subtitlul cartii sale
Samanism). A studiat samanismul in general, dar si pe cel practicat de laponi. Iata
cateva coordonate ale acestuia: femeile pot fi samani. Samanii laponi ingereaza
ciuperca psihedelica Amanita muscaria pentru a intra in transa extatica; la laponi
soarele e zeu, iar ursul este animalul-spirit in care samanul "se transforma". Samanii
laponi stiu limba-secreta cu care pot comunica cu spiritele naturii (animale, plante)
etc.13

Riga Crypto, "mirele poienii", o imbie pe lapona Enigel sa-l culeaga. Dar buretele pestrit
nu e copt destul. Fiind "perpetuu flacau", regele e prea "plapand", e "crud" si "firav".
"Asteapta de te coace", ii spune vrajitoarea Enigel. Cum am spus, la caldura soarelui,
"sucul dulce" din "inima ascunsa" (cryptos) a ciupercii se "inacreste" si se transforma in
"venin si rosu untdelemn". Intr-adevar, muscarita tanara are "suc dulce", e comestibila.
Abia la maturitate "ascunsa-i inima plesneste", ciuperca devenind toxica si psihedelica.
In poem, abia la sfarsit, in penultima strofa, se vorbeste de "nebunia" ciupercii: "Pahar e
gandul, cu otrava,/Ca la nebunul riga Crypto". Si asta dupa ce "focul [Soarelui] inima i-a
fript-o".

De fapt, nu regele-ciuperca e nebun. Cum spuneam, ciuperca produce "nebunie", fiind

delirogena. In germana, buretele-pestrit (Amanita muscaria) se numeste chiar "Ciuperca
nebunilor". Multe plante psihotrope provoaca un fel de "nebunie". Unele chiar poarta
nume precum "nebunarita" (maselarita) sau "bolanzeala/bolandarita" (ciumafaia)14.
Acestea din urma sunt chiar plantele cu care "nebunul" Riga Crypto se va insoti in
finalul baladei. Intr-adevar, el se inhaiteaza cu un alt "crai" ("De a ramas sa
rataceasca/Cu alta fata, mai craiasca"), tot un psihotrop, anume cu "laurul-balaurul"
(laur = ciumafaie = Datura stramonium). Impreuna cu acesta, Riga Crypto va cheltui toti
banii ("aurul sa-l toace") si isi va face de cap, poate chiar cu "vrajitoarea minatarca, de
la fantana tineretii". Nu este vorba de o ciuperca "vrajitoare", ci de o ciuperca "a
vrajitoarelor" care provoaca "tinerete" (in farmacia populara franceza Datura
stramonium se numeste chiar Herbe aux sorcières).

Pana la urma, "nebunul" rege-ciupearca isi alege ca "imparateasa" maselarita, zisa si

nebunarita, insotindu-se evident cu o planta de rangul lui. Este o planta de familie buna,
a Solanaceelor, ruda apropiata cu nobila Doamna Matraguna. "Cu maselarita-
mireasa,/Sa-i tie de imparateasa". Nimic nu este intamplator in balada lui Ion Barbu.
Maselarita (Hyoscyamus niger) este o planta psihotropa, dar si un puternic afrodiziac,
care stimuleaza nuntirile.
Nunta psihedelica

In secolele XV-XVII, alchimistii faceau apel la arta emblemei si a alegoriei pentru a

transmite, in mod criptat, informatii (retete chiar) privind "arta" lor. Ceea ce era "nunta
(al)chimica" la ezotericii renascentisti (vezi Chymische Hochzeit, de Christian
Rosencreutz, 1459), este "nunta psihedelica" la poetul-matemacian Ion Barbu. Vorbind
despre poezia "ermetica" din volumul Joc secund al lui Ion Barbu, Ovid Crohmalniceanu
comenteaza: "Scrierile ermetice urmareau sa comunice anumite lucruri sub o forma
«criptica», dificila, cu scopul de a permite accesul la cunoasterea lor numai spiritelor
care sunt vrednice sa afle marile taine si o dovedesc, biruind obstacolele textului,
simbolistica lui secreta"15.

In balada Riga Crypto si lapona Enigel este vorba doar partial de o "nunta ratata",
crede Serban Foarta16. Este drept ca nu se consuma insotirea inter-regn (uman-
vegetal), cea dintre lapona Enigel (scandinava Helga) si regele-ciupearca (balcanicul
Barbilian), cea dintre om ("fiara batrana") si criptogama ("faptura mai firava"). O nunta
imposibila, deci ratata atat in viata, cat si in balada. Pana la urma, insa, se produce o
nunta in cadrul aceluiasi regn (vegetal-vegetal). Motivul "nuptiilor ratate" apare cand
mirii se dovedesc incompatibili, dar nu numai cand sunt "prea apropiati" (tema
incestului, vezi balada Soarele si Luna), ci si cand sunt "prea departati" (Luceafarul,
Riga Crypto•c).

Poemul Riga Crypto si lapona Enigel este (si) o alegorie cu informatii incifrate si limbaj
criptic privind plantele psihotrope. Se poate pune intrebarea de unde avea poetul atatea
cunostinte despre acest vast si specific subiect, inclusiv despre narcotice in general.
Avea lecturi in aceasta privinta? Se pare ca da. De pilda, Ion Barbu avea cunostinta ca
anume in orasul "lui", la Göttingen, in 1859, fusese izolata cocaina din frunze de coca
(un detaliu de istoria stiintei) si ca in 1798-1799 Samuel Taylor Coleridge, fiind student
la Universitatea din Göttingen, consumase opiu si scrisese poezii: "Drumurile de acum
14 ani [= 1921] - scria Barbu intr-un articol din 1935 - m-au dus pana in orasul
Göttingen, unde Coleridge a stat cum se stie cufundat intr-o puternica visare [sic!]". In
acelasi articol, poetul era indignat de faptul ca "morala filistina isi satisface adesea, in
scormonirea acestor biografii putin cam speciale [Poe, Coleridge, de Quincey s.a.], o
curiozitate joasa si pofta de scandal"17.

Ion Barbu a fost mereu interesat (si adesea influentat) de operele altor scriitori
narcomani: A.E. Poe, S.T. Coleridge, Thomas de Quincey, Charles Baudelaire, Arthur
Rimbaud s.a. In adolescenta, invatase engleza ca sa-l poata citi pe A.E. Poe in original.
Poemul Falduri, dedicat unui personaj al acestuia (William Wilson), a fost scris de Barbu
in 1926. In 1929 el citea entuziasmat cartea lui Thomas de Quincey (autodeclaratul
papa al "Bisericii opiului"), Confessions of an English Opium-Eater (1822), o carte pe
care Ion Barbu o considera ca fiind "una din cele mai frumoase din cate cunosc"18.

BIBLIOGRAFIE
1) ION BARBU, VERSURI SI PROZA, MINERVA, 1970, P. 184.

2) Andrada Fatu-Tutoveanu, Literatura si extaz artificial, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-

Napoca, 2005, p. 102. Este o carte care, din pacate, ignora complet spatiul cultural
romanesc.

3) Ion Barbu in corespondenta, Editura Minerva, 1982, pp. 141-142.

4) Gerda Barbilian, Ion Barbu. Amintiri, Cartea Romaneasca, 1979, pp. 138-146.

5) Ion Barbu in corespondenta, ed. cit., p. 142.

6) Serban Foarta, Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Facla, Timisoara, 1980, pp. 48,
131.

7) Gerda Barbilian, Ion Barbu. Amintiri, ed. cit., p. 138.

8) Idem, p. 146.

9) Ion Barbu in corespondenta, ed. cit., p. 78.

10) Tudor Vianu, Ion Barbu, Cultura Nationala, Bucuresti, 1935, p. 61.

11) Ov.S. Crohmalniceanu a intuit faptul ca Riga Crypto este o ciuperca otravitoare, "cu
pete rosii pe umbrela" (Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, vol. II,
Minerva, 1974, p. 463). Nu cred insa ca balada lui Ion Barbu este, cum spunea
Crohmalniceanu, "o legenda explicativa a originii ciupercilor otravitoare", adica un
"deceu" (Serban Foarta) sau o legenda etiologica.

12) Dosarul identificarii plantei mitice Soma-Haoma este urias si nu intentionez sa-l
deschid aici (vezi Encyclopaedia Iranica, s.v. Haoma). Teoria conform careia bautura
Soma-Haoma ar fi fost un extract din ciuperca Amanita muscaria a fost sustinuta de unii
savanti (R. Gordon Wasson, Claude Lévi-Strauss s.a.). Vezi si contributia la acest
subiect a lui Arion Rosu (Les conceptions psychologiques dans les textes médicaux
indiens, publications de l•fInstitut de Civilisation Indienne, 43, Paris, 1978). Ii
multumesc Mihaelei Timus pentru ajutorul bibliografic acordat.

13) Mircea Eliade, Shamanism. Archaic Techniques of Ecstasy, Princeton University

Press, 1974, pp. 15, 93, 96, 176, 278, 399-401.

14) Vezi A. Oisteanu, Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca,
Polirom, 2004, sectiunea Narcotice si halucinogene la geto-daci si romani, p. 369-412.

15) Ov.S. Crohmalniceanu, ed. cit., p. 454.

16) Serban Foarta, ed. cit., p. 32.

17) Ion Barbu, Prometeu desrobit, Facla, nr. 1351, 1935, p. 2.

18) Ion Barbu in corespondenta, ed. cit., p. 148.