Riga Crypto si Lapona Enigel

De Ion Barbu

Poezia lui Ion Barbu se încadrează în curentul literar numit

ermetism, care presupune o lirică foarte greu accesibilă cu simboluri
abstracte, uneori chiar matematice.

În cazul lui Ion Barbu, faptul că a fost și un mare matematician a

influențat și tehnica poetică, poezia lui fiind greu de înțeles de cititorul
obișnuit.

În lirica lui Ion Barbu critica literară a identificat trei etape:

parnasiană, baladescă și orientală, și ermetică.

Parnasianismul este un curent literar descriptiv, propunând o poezie

obiectivă, fără implicarea eului liric. Este preferat sonetul și apar
numeroase efecte de lumină și culoare. La Ion Barbu această etapă se
caracterizează prin numeroase simboluri și alegorii în poezii cum ar fi
“Copacul”, “Lavă” sau “Banchize”.

A două etapă e caracterizată prin preferința pentru baladă, o specie

cu elemente epice, de mari dimensiuni, cele mai cunoscute balade ale
lui Barbu fiind “Nastratin Hogea La Isarlâk” sau “Riga Crypto și Lapona
Enigel”. În aceste balade Barbu construiește o atmosferă de târg
oriental, prin intermediul căreia sugerează o anumită realitate a
cunoașterii (“la mijloc de Rău și Bine”).

A treia etapă, numită etapă ermetică, este cea mai complicată, fiind
caracterizată de numeroase simboluri matematice greu de înțeles, așa
cum ar fi în poeziile “Timbru”, “Elan” sau “Joc Secund”.
 Poezia “Riga Crypto și Lapona Enigel” face parte din etapa baladescă
și orientală și abordează tema cunoașterii asociată cu aceea a
incompatibilității dintre două lumi.

Ca specie, balada se caracterizează prin elemente specifice epicului

(narațiune și personaje) dar mai ales prin cantabilitate. În acest sens
debutul poeziei este unul specific: un dialog într-o atmosferă de
petrecere între un nuntaș și un cântăreț ambulant (menestrelul) care
este rugat sa cânte povestea despre “Lapona Enigel și Riga Crypto,
regele ciupearcă”. Menestrelul începe să recite o poveste bizară despre
întâlnirea dintre două ființe complet diferite, aparținând unor regnuri
diferite: un rege-ciupearcă-batjocorit de supuși, lipsit de autoritate și o
ființă umană care vine din lumea ghețurilor nordice și caută drumul
spre soare.

O particularitate structurală a textului este că la suprafață este epic (

spune o poveste ) , dar în adâncime devine liric , pentru că așa-zisele
personaje se transformă în simboluri, care sunt ipostaze metaforice ale
eului liric, numite și măști lirice. Un asemenea tip de lirism se numește
lirism cu măști, având drept principală caracteristică faptul că eul liric
nu intervine direct, el este prezent prin simboluri și metafore.

Simbolistica pe care ne-o propune Barbu în această baladă (gheață,

soare, nuntă, umbră) are legătură cu viziunea acestuia despre stadiile
de evoluție spirituală prin care trebuie să treacă ființa umană pentru a
atinge cunoașterea absolută.Astfel, în poezia “Ritmuri pentru nunțile
necesare” el vorbește despre trei stadii de evoluție numite “roți
interioare”: Roata Inimii, Roata Capului și Roata Soarelui.

Prima (Roata Inimii), sugerează cunoașterea în stadiul ei primitiv,

pur senzorial. A două (Roata Capului), sugerează cunoașterea rațională,
geometrică, rece, perfect obiectivă, asociată cu simboluri precum
“gheața”,”oglinda”,”polul”, iar ultima (Roata Soarelui), exprimă
cunoașterea absolută, momentul în care ființa umană atinge
perfecțiunea spirituală, sugerată prin metafora “nunții cu soarele”.

Conform acestei simbolistici, Riga Crypto s-ar afla în “Roata Inimii”,

iar Lapona Enigel într-un stadiu superior, adică “Roata Capului”,
simbolizând dimensiunea rațională a cunoașterii. Totuși, lumea Laponei
este una din care este posibil atât saltul spre cunoașterea solară, cât și
drumul invers, adică reîntoarcerea în stadiul inferior, în care se află Riga
Crypto. De aceea, Lapona ezită, pare tentată de vorbele lui Crypto, care
o invită să rămână în lumea lui.

Răspunsul Laponei exprimă totuși ambiția de a călători mai departe.

În discursul ei apar două simboluri esențiale: “sufletul-fântână” și
“roata albă”. “Sufletul-fântână” este sufletul apt de experiența
profundă a cunoașterii, iar “roata albă” este idealul către care tinde
lapona Enigel.

Devine evident acum că nu există nicio posibilitate de apropiere

între o ființă solară precum Lapona Enigel și o ființă obscură, primitivă,
otrăvită de ambiții ascunse, așa cum este Ryga Crypto. De altfel,
povestitorul nu manifestă niciun fel de empatie cu “regele ciupearcă”,
dimpotrivă, atunci când acesta este distrus de impactul cu razele solare,
menestrelul comentează ironic: “Că-i greu mult soare să-ndure/
Ciupearcă crudă de pădure”. Altfel spus, neputința asociată cu ambițiile
secrete îl otrăvesc pe Crypto pentru că el nu e pregătit pentru o
experiență superioară, iar consecința este că se degradează, devine
“ciupearcă otrăvitoare”, iar menestrelul îl numește “nebunul rigă
Crypto”.
 Afirmând despre poemul sau că este un “Luceafăr invers”, Barbu a
avut în vedere tematica (tentativa ființei umane de a-și depăși limitele),
dar și simbolistica poemului. Astfel, dacă Riga Crypto poate fi asimilat
cu personajul Cătălin din poemul “Luceafărul”, Lapona Enigel i-ar
corespunde fetei de împărat. Cele două simboluri astrale, Soarele și
Luceafărul, au în comun ideea unei lumi superioare, la care aspiră atât
fata de împărat, cât și lapona Enigel.

Ceea ce este invers în poemul lui Barbu este tocmai destinul acestor
personaje. Astfel, fata de împărat nu poate trece de limitele proprii,
rămâne în lumea ei și se împlinește prin iubire, pe cand Lapona Enigel
rezistă tuturor tentațiilor și își continuă drumul spre lumea solară.

Situația este inversă și în cazul celor 2 personaje inferioare. Prin

iubire, Cătălin evoluează, se apropie de fata de împărat în timp ce Riga
Crypto involuează, devine o ciupercă otrăvitoare, adică se degradează,
chiar și prin comparație cu situația inițială.

Prin urmare, prin intermediul acestei balade, Ion Barbu ne propune

o viziune originală asupra limitelor cunoașterii, sugerând ideea că ființa
umană aptă de cunoaștere își poate depăși propriile limite, poate
atinge desăvârșirea spirituală.