Scala de Evaluare Globală a Funcţionării (EGF)

Global Assessment of Functioning Scaie (GAF)

Funcţionarea psihologică, socială şi profesională se consideră pe un continuum ipotetic de

sănătate-maladie mentală. Nu se include deteriorarea în funcţionare datorată restricţiilor
somatice (sau de mediu).
(Motă: A se utiliza coduri intermediare când sunt corespunzătoare)

100 Funcţionare superioară într-un larg domeniu de activităţi, problemele de viaţă nu| par a fi
scăpat vreodată din mână, este căutat de alţii pentru multele sale calităţi.
91 Nici un simptom.
90 Simptome absente sau minime (de ex., anxietate uşoară înaintea unui examen),| funcţionare
bună în toate domeniile, interesat şi implicat într-o gamă largă de
81 activităţi, eficient socia!, satisfăcut în general de viaţă, nu mai mult decât probleme sau
preocupări cotidiene (de ex., o ceartă ocazională cu membrii familiei).
80 Dacă sunt prezente simptome, acestea sunt reacţii expectabile şi tranzitorii la| stresori
psihosociali (de ex., dificultăţi în concentrare după o ceartă în familie); nu mai. mult decât o
uşoară deteriorare în funcţionarea socială, profesională saunşcolară (de ex., rămânere în urmă
temporară în activitatea şcolară).
70 Câteva simptome uşoare (de ex., dispoziţie depresivă şi insomnie uşoară) SAU unele|
dificultăţi în funcţionarea socială, profesională sau şcolară (de ex., chiul ocazional ori furt din
casă) dar, în general, funcţionare destul de bună, are câteva relaţii interpersonale semnificative.
60 Simptome moderate (de ex., afect plat şi limbaj circumstanţial, atacuri de panică ocazionale)
SAU dificultăţi moderate în funcţionarea socială, profesională sau şcolară (de ex., puţini amici,
conflicte cu egalii sau cu colaboratorii).
50 Simptome severe (de ex., ideaţie suicidară, ritualuri obsesionale severe, furturi din|
magazine), SAU deteriorare severă în funcţionarea socială, profesională sau şcolară(de ex., nici
un fel de amici, incapabil să menţină un serviciu).
40 O oarecare deteriorare a simţului critic (reality testing) sau în comunicare (de ex.,| limbajul
este uneori ilogic, obscur sau irelevant) SAU deteriorare majoră în multe domenii, cum ar fi
serviciul sau şcoala, relaţiile de familie, judecata, gândirea sau dispoziţia (de ex. omul depresiv
evită amicii, îşi neglijează familia, este incapabil să muncească; copilul bate copiii mai mici ca
el, este sfidător acasă, lipseşte de la şcoală)
30 Comportamentul este considerabil influenţat de idei delirante sau de halucinaţii| SAU există
o deteriorare severa în comunicare sau în judecată (de ex., uneori este incoerent, acţionează în
mod flagrant inadecvat, are preocupări suicidare) SAU este incapabil să funcţioneze în aproape
toate domeniile (de ex., stă în pat toată ziua, nu are serviciu, locuinţă sau amici).
20 Un oarecare pericol de a se vătăma pe sine sau pe alţii (de ex., tentative de suicid fără
urmărirea clară a morţii; frecvent violent; excitaţie maniacală) SAU ocaziona! incapabil să
menţină un minimum de igienă personală (de ex., miroase a fecale) SAU deteriorare flagrantă
în comunicare (de ex., extrem de incoerent sau mut).
10 Pericol persistent de vătămare severă a sa sau a altora (de ex., violenţă recurenta)| SAU
incapacitatea de a menţine o igienă personală minimă SAU act suicidar sever cu dorinţa clară
de a muri.
0 Informaţie inadecvată
Estimarea funcţionării psihologice globale pe scala 0-100 a fost operaţionalizată de Luborsky în
Health-Sickness Rating Scale (Luborsky L: „Clinicians'Judgments of Mental Health".Archives
of General Psychiatry 7: 407-417, 1962). Spitzer şi colegii săi au efectuat o revizuire a Health-
Sickness Rating Scale pe care au numit-o Global Assessment Scale (GAS) (Endicott J,Spitzer
RL, Fleiss JL, Cohen J: „The Global Assessment Scale: A Procedure for Measuring Overall
Severity of Psychiatric Disturbance." Archives of General Psychiatry 33: 766-771,1976). O
versiune modificată a GAS a fost inclusă în DSM-III-R ca Global Assessment of Functioning
(GAF) Scale.
Scala de evaluare a functionarii sociale si profesionale (SEFPS)/ (SOFAS)

SEFPS (SOFAS) este o scală nouă, care diferă de Scala de Evaluare Globală a Funcţionării (EFA) (GAF)
prin aceea că se centrează exclusiv pe nivelul funcţionării sociale şi profesionale a individului şi nu este
influenţată direct de severitatea globală a simptomelor psihologice aîe individului. De asemenea, în contrast
cu scala EGF, ori.ce deteriorare în funcţionarea socială şi profesională, care este datorată condiţiilor medicale
generale, este luată în consideraţie în efectuarea evaluării SEFSP. SEFSP este utilizată de regulă la evaluarea
activităţii în perioada curentă (adică nivelul de funcţionare din timpul evaluării). De asemenea, SEFSP poate
fi utilizată la evaluarea activităţii din alte perioade de timp. De exemplu, pentru anumite scopuri poate fi utilă
evaluarea activităţii din cursul anului trecut
(respectiv, cel mai înalt nivel de funcţionare pentru cel puţin câteva luni din cursul anului trecut).

Funcţionarea socială şi profesională se consideră pe un continuam de la funcţionarea excelentă

la funcţionarea deteriorată grosier. Include deteriorările în funcţionare datorate limitelor fizice,
precum şi pe cele datorate deteriorărilor mentale. Pentru a fi luată în consideraţie, deteriorarea
trebuie să fie consecinţa directă a unor probleme de sănătate mentală sau somatică; nu sunt
luate în consideraţie efectele lipsei de oportunitate sau alte limitări ambientale.
Cod (Notă: A se utiliza coduri intermediare când sunt adecvate, de exemplu, 45,68, 72)

100 Funcţionare superioară într-o gamă largă de activităţi

90 Funcţionare bună în toate domeniile, eficient profesional şi social.
80 Nu mai mult decât o uşoară deteriorare în funcţionarea socială, profesională sau| şcolară (de
ex., conflicte interpersonale rare, temporar rămânere în urmă în activitatea şcolară).
70 Unele dificultăţi în funcţionarea socială, profesională sau şcolară, dar în general|
funcţionează bine, are câteva relaţii interpersonale semnificative.
60 Dificultatea moderată în funcţionarea socială, profesională sau şcolară (de ex., puţini| amici,
conflicte cu egalii sau cu colaboratorii).
50 Deteriorarea severă în activitatea socială, profesională sau şcolară (de ex., nici un| fel de
amici, incapabil să ţină un serviciu).
40 Deteriorarea majoră în diverse domenii, cum ar fi serviciul sau scala, relaţile de familie de
ex., omul depresiv evită amicii, neglijează familia şi este incapabil să| lucreze; copilul bate de
regulă alţi copii mai mici, acasă este sfidător şi absentează de la şcoală).
30 Incapacitatea de a funcţiona în aproape toate domeniile (de ex„ stă în pat toatăj ziua, nu are
serviciu, casă sau amicii).
20 Ocazional este incapabil să menţină un minim de igienă personală, este incapabil să|
funcţioneze independent.
10 Incapacitate persistentă de a menţine un minimum de igienă personală. Incapabil| să
funcţioneze fără să-şi prejudicieze sieşi sau altora ori fără un suport extern
1 considerabil (de ex., îngrijire şi supraveghere).
0 Informaţie inadecvată
Notă: Evaluarea funcţionării psihologice globale pe scala de la 0-100 a fost
operaţionalizată de Luborsky în Heaith-Sickness Rating Scale. Luborsky L: „Clinicians'
Judgments of Mintal Health." Archives of General Psychiatry 7:407-417, 1962). Spitzer şi
colegii au efectuat o revizie a Heaith-Sickness Rating Scale numită Global Assessment
Scale (GAS) (Endicott J, Spitzer RL, Fleiss JL, şi col.: The Global Assessment Scale: A Procedure for Measuring
Overaii Severity of Psychiatric Disturbance." Archives of General
Psychiatry 33:766-771, 1976). SOFAS este derivată din GAS iar crearea sa este descrisă în
Goldman HH, Skodol AE, Lave TR: „Revising Axis V for DSM-IV: A Review of Measures of
Sociai Functioning." American Journal of Psychiatry 149:1148-1156, 1992
Scala de evaluare globala a functionarii relationale (SEGFR)
Global Assessment of Relational Functioning (GARF) Scale

Instrucţiuni: Scala EGFR poate fi utilizată pentru a indica o apreciere globală a funcţionării
unei familii sau a altei relaţii neîntrerupte, pe un continuum ipotetic, mergând de Ia o
funcţionare relaţională optimă la o relaţie disfunctională, ruptă. Ea este similară axei V (Scala
de Evaluare Globală a Funcţionării) pentru indivizi în
DSM-IV. Scala EGFR permite clinicianului să aprecieze gradul la care o familie sau altă
unitate relaţională neîntreruptă satisface necesităţile afective sau instrumentale ale membrilor ei
în următoarele domenii:
A. Rezolvarea de probleme — aptitudini în negocierea scopurilor, regulilor şi rutineîor;
adaptabilitatea la stres; aptitudini de comunicare; capacitatea de a rezolva conflictul

B. Organizare — menţinerea rolurilor interpersonale şi a limitelor subsistemului; funcţionarea

ierarhică; coaliţiile şi distribuţia puterii, controlului şi responsabilităţii

C. Climat afectiv — tonul şi gama sentimentelor; calitatea atenţiei, empatiei, implicării şi

ataşamentului/obligaţiei; împărtăşirea valorilor; reactivitatea afectivă, respectul şi consideraţia
reciprocă; calitatea funcţionării sexuale. în cele mai multe cazuri, scala EGFR trebuie utilizată
pentru a evalua activitatea în cursul perioadei curente (adică, nivelul de funcţionare relaţională
în timpul evaluării). în unele situaţii, scala EGFR poate fi utilizată, de asemenea, pentru a
evalua funcţionarea şi în alte perioade de timp (adică, cel mai înalt nivel de funcţionare
relaţională pentru cel puţin câteva luni în cursul anului trecut).

Notă; A se utiliza coduri intermediare, specifice, când esfe posibil, de exemplu, 45, 68, 72.
Dacă nu sunt adecvate informaţii detaliate pentru a efectua o evaluare specifică, utilizaţi
jumătăţile celor cinci grade, adică, 90, 70, 50, 30 sau 10.

Total 81-100: Unitatea relaţională funcţionează satisfăcător, după cum rezultă din
auiorelatarea participanţilor si din perspectiva observatorilor.
Se acceptă că există patternuri sau rutine care ajută la satisfacerea necesităţilor comune ale
fiecărei familii sau membru al cuplului; există flexibilitate la schimbare, ca răspuns la cereri
sau evenimente insolite, iar conflictele ocazionale şi tranziţiile stresante sunt rezolvate prin
comunicare şi negociere, care soluţionează problema. Există o înţelegere şi un acord împărtăşit
în legătură cu rolurile şi sarcinile
adecvate, luarea deciziilor este stabilită pentru fiecare domeniu funcţional şi există o
recunoaştere a caracteristicilor singulare şi a valorii fiecărui subsistem (de ex., părinţi/soţi, fraţi
şi alţi indivizi).
Există o atmosferă optimistă, corespunzătoare situaţional în familie; o gamă largă de
sentimente este exprimată şi reglată în familie, şi există o atmosferă generală de căldură, de
tandreţe şi de împărtăşire a valorilor între toţi membrii familiei. Relaţiile sexuale ale membrilor
adulţi sunt satisfăcătoare.
Seturile de Criterii şi Axele prevăzute pentru studii suplimentare 815
Total 61-80: Funcţionarea unităţii relaţionale este într-o anumită măsură insatisfăcătoare.
După o perioadă de timp, multe, dar nu toate dificultăţile sunt rezolvate fără acuze.
Rutinele cotidiene sunt prezente, dar există o oarecare suferinţă şi dificultate în a răspunde la
insolit. Unele conflicte rămân nerezolvate, dar nu destramă funcţionarea familiei. Luarea
deciziilor este de regulă competentă, dar eforturile Ia controlul unuia de către altul sunt foarte
adesea mai mari decât este necesar sau sunt ineficiente. Indivizii şi relaţiile sunt clar demarcate,
dar uneori un sistem specific este depreciat sau făcut ţap ispăşitor. Este exprimată o gamă de
sentimente, dar cazurile de blocare emoţională sau de tensiune sunt evidente. Căldura şi
tandreţea sunt prezente, dar alterate de iritabilitatea şi frustările membrilor familiei. Activitatea
sexuală a membrilor familiei poate fi redusă sau problematică.

Total 41-60: Unitatea relaţională are ocazional, perioade de funcţionare satisfăcătoare şi

competentă împreună, însă relaţiile clar disfuncţionale, nesatisfăcătoare, tind să predomine.
Comunicarea este frecvent inhibată de conflictele nerezolvate care interferează adesea cu
rutinele cotidiene; există o dificultate semnificativa în adaptarea la stresul familial şi
schimbarea tradiţională.
Luarea deciziilor este numai intermitent competentă şi eficientă; de aceste daţi este evidentă, fie
rigiditatea excesivă, fie lipsa semnificativă de structurare. Necesităţile individului sunt foarte
adesea filtrate de un partener sau de o coaliţie.
Supărarea, mânia ineficientă ori insensibilitatea emoţională interferează cu satisfacţia familiară.
Deşi există o oarecare căldură şi suport pentru membrii familiei, acesta din urmă este inegal
distribuit. Dificultăţile sexuale jenante între adulţi sunt adesea prezente.

Total 21-40: Unitatea relaţională este clar şi serios disfuncţională; formele şi perioadele de timp
de relationare satisfăcătoare sunt rare. Rutinele familiei/cuplului nu satisfac necesităţile
membrilor, ele fiind respectate cu stricteţe sau ignorate cu nonşalanţă. Modificările ciclului de
viaţă, cum ar fi de exemplu, plecările sau intrările într-o unitate relaţională, generează conflicte
şi eşecuri evident frustrante în rezolvarea de probleme. Luarea deciziilor este tiranică sau foarte
ineficace. Caracterislicele singulare ale indivizilor sunt subapreciate sau ignorate fie de coaliţii
rigide, fie de coaliţii fluid confuze. Există rare perioade de plăcere de viaţă împreună;
distanţarea frecventă sau ostilitatea deschisa reflectă conflicte semnificative care rămân
nerezolvate şi sunt foarte supărătoare. Disfuncţia sexuală dintre membrii adulţi este loc comun.

Total 1-20: Unitatea relaţională a devenit prea disfuncţională pentru a reţine continuitatea
contactului şi ataşamentului.
Rutinele familiei/cuplului sunt neglijate (de ex., nu există ore de masă, orar de somn sau de
vigilitate); membri familiei nu ştiu unii de .alţii unde sunt, ori când vor fi acasă sau plecaţi;
există puţină comunicare eficientă între membrii familiei.
Membrii familiei/cuplului nu sunt organizaţi de aşa manieră încât responsabilităţile personale
sau generale să fie recunoscute. Limitele unităţii relaţionale ca întreg şi ca subsistem nu pot fi
identificate sau căzut de acord asupra lor. Membrii familiei sunt periclitaţi sau vătămaţi
corporal ori atacaţi sexual.
Disperarea şi cinismul sunt pervasive; există puţină atenţie pentru necesităţile emoţionale ale
altora; nu există aproape nici un sentiment de ataşament, obligaţie sau interes al unuia pentru
bunăstarea celuilalt. Informaţie inadecvată.
Forma de inregistrare :
Scala de Functionare a Apararii
 A. Apărările curente sau stilurile de a face față. A se lista în ordine începând cu cele mai
notabile stiluri de apărare sau de a face față.
1. .............................................................................................................................
2. .............................................................................................................................
3. .............................................................................................................................
4. .............................................................................................................................
5. .............................................................................................................................
6. .............................................................................................................................
7. .............................................................................................................................
8.
B. Nivelul predominant de apărare curentă....................................................................

Exemple
Axa I: 296.32 Tulburare depresivă majoră, recurentă, moderată
305.40 Abuz de sedative, hipnotice sau anxiolitice
Axa II: 301.83 Tulburare de personalitate borderline
Elemente de personalitate antisocială
Axa III: 881.02 Dilacerarea articulaţiei pumnului
Axa IV: Arestare recentă
Alungare de acasă de către părinţi
AxaV: EGF = 45 (actual)
A. Apărările curente sau stilurile de a face faţă:
1. disociere
2. identificare prin proiecţie
3. trecerea la acţiune
4. devalorizare
5. omnipotenţă
6. negare
7. proiecţie
B. Nivelul predominant de apărare curentă: nivelul major de distorsionare
a imaginii.

Glosar de mecanisme de apărare specifice şi de stiluri de a face faţă

Acuzarea refuzului ajutorului (help-rejecting complaining). Individul rezolvă conflictul
emoţional ori stresorii interni sau externi prin solicitarea sau formularea de cereri repetate de
ajutor care deghizează sentimentele de ostilitate sau de reproş mascat: faţă de alţii, care sunt
apoi exprimate prin refuzarea sugestiilor, consiliilor sau ajutorului pe care ii oferă alţii.
Solicitările sau cererile pot implica simptome somatice sau psihologice ori probleme de viaţă.
Afiliere Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin întoarcerea
spre alţii pentru ajutor sau suport. Aceasta implică împărtăşirea problemelor cu alţii, dar nu şi
încercarea de a face pe altcineva răspunzător de ele.
Agresiune pasivă Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin
exprimarea indirectă şi neasumată a agresiunii faţă de alţii. Există o faţadă de supunere
manifestă care maschează rezistenţa, resentimentul sau ostilitatea ascunsă. Agresiunea pasivă
survine adesea ca răspuns la cererile de acţiune sau execuţie independentă ori la lipsa de
gratificare a dorinţelor de dependenţă, dar poate fi adaptativă pentru indivizii în poziţii de
subordonare, care nu au altă modalitate de a-şi exprima protestul în mod deschis.
Altruism. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin a se dedica
satisfacerii necesităţilor altora. Contrar autosacrificiului caracteristic uneori formării reacţiei,
individul primeşte gratificaţie, fie în mod vicariant, fie din răspunsul altora.
Anticipare. Individul rezolvă conflictul emoţional sau stresorii interni sau externi prin
experientarea reacţiilor în avans sau anticiparea consecinţelor unor posibile evenimente viitoare
şi luarea în consideraţie realistă a răspunsurilor sau soluţiilor alternative.
Anulare. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin cuvinte sau
comportamente destinate să nege sau să corecteze în mod simbolic gânduri, sentimente sau
acţiuni inacceptabile.
Autoafirmare. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii prin exprimarea gândurilor şi
sentimentelor sale direct, într-un mod care nu este coercitiv sau manipulativ.
Autoobservaţie. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii prin reflectarea la propriile
sale gânduri, sentimente, motivaţii şi comportamente, şi răspunzând adecvat.
Deplasare (displacement). Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi
prin transferarea unui sentiment ori a unui răspuns la un obiect pe un alt obiect substitut (de
regulă, mai puţin ameninţător).
Devalorizare. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin
atribuirea unor calităţi negative exagerate sieşi sau altora.
Disociere. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi printr-o
destrămare a funcţiilor de regulă integrate ale conştiinţei, memoriei, percepţiei de sine sau'
percepţiei ambianţei ori a comportamentului senzorial/motor.
Fantezie autistă. Individul rezolvă conflictul emoţionai ori stresorii interni sau externi prin
visare excesivă, ca un substitut pentru relaţiile umane, o acţiune mai eficientă sau rezolvarea de
probleme. '
Formarea reacţiei. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin
substituirea de comportamente, gânduri sau sentimente diametral opuse gândurilor sau
sentimentelor sale proprii, care sunt inacceptabile; (aceasta survine de regulă în legătură cu
refularea lor).
Idealizare. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea
de calităţi pozitive exagerate, altora.
Identificare proiectivă. Ca şi în proiecţie, individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii
interni sau externi prin atribuirea, în mod fals, altuia a propriilor sentimente, impulsuri sau
gânduri inacceptabile. Contrar proiecţiei simple, individul nu neagă complet ceea ce este
proiectat. în schimb, individul rămâne conştient de propriile sale afecte sau impulsuri, dar le
atribuie în
mod eronat altei persoane ca reacţii justificate. Nu rar, individul induce sentimente adevărate la
alţii, care mai întâi au fost în mod eronat crezuţi a fi acolo, făcând dificil de clarificat cine a
făcut primul, ce şi cui.
Intelectualizare. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin
uzul excesiv al gândirii abstracte sau formularea de generalizări pentru a controla sau
minimaliza sentimentele perturbante.
Izolarea afectului.Individul rezolvă conflictul emoţionai ori stresorii interni sau externi prin
separarea ideilor de sentimentele asociate cu ele iniţial. Individul pierde contactul cu
sentimentele asociate cu o anumită idee (de ex,, un eveniment traumatic) în tirnp ce rămâne
conştient de elementele cognitive ale acesteia (de ex., detaliile descriptive).
Omnipotenţă. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin
sentimente şi acţiuni, ca şi cum el ar poseda puteri sau capacităţi speciale şi este superior altora.
Proiecţie. Individul rezolvă conflictul emoţiona! ori stresorii interni sau externi prin. atribuirea
în mod fals altuia a sentimentelor, impulsurilor sau gândurilor proprii inacceptabile.
Raţionalizare. Individul rezolvă conflictul emoţionai ori stresorii interni sau externi prin
ascunderea adevăratelor motivaţii ale gândurilor, acţiunilor sau.sentimentelor proprii, prin
elaborarea de explicaţii reasigurante sau autoservante, dar incorecte.
Refuz. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin refuzul
recunoaşterii unui aspect neplăcut al realităţii externe ori experienţei subiective care ar fi
evident altora. Termenul de refuz psihotic este
utilizat când există o deteriorare severă a simţului critic.
Reprimare. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin
excluderea dorinţeior, gândurilor sau experienţelor perturbările din conştiinţă. Componenta
afectivă poate rămâne conştientă, detaşată de ideile asociate.
Scindare. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin
compartimentarea stărilor afective opuse, dar este incapabil să integreze calităţile pozitive şi
negative ale sale sau ale altora în imagini coerente. Deoarece afectele ambivalenţe nu pot fi
experientate simultan, opiniile şi expectaţiile mai echilibrate de sine sau dl alţii sunt excluse din
conştiinţa emoţională. Imaginile de sine şi de obiecte tind a alterna între poli diametral opuşi:
tandru, puternic, merituos, educat şi generos în mod exclusiv —- sau rău, odios, mânios,
distructiv, rejectant sau mizerabil în mod exclusiv.
Sublimare. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin
canalizarea sentimentelor sau impulsurilor potenţial dezadaptative într-un comportament
acceptabil social (de ex., vine în contact cu sportul spre a canaliza impulsurile coleroase).
Suprimare. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin a evita în
mod intenţionat să se gândească la problemele, dorinţele, sentimentele sau experienţele
perturbante.
Trecerea la acţiune. Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi mai
curând prin' acţiuni decât prin reflecţii sau sentimente. Această definiţie este mai largă decât
conceptul original de punere în act a transferului sentimentelor sau dorinţelor în cursul
psihoterapifei şi este înţeleasă a include comportamentul care provine, atât din interiorul, cât şi
din afara relaţiei de transfer. Trecerea la acţiune defensivă nu este sinonimă cu
„comportamentul rău", deoarece ea necesită proba' că comportamentul este în legătură cu
conflicte emoţionale.
Umor. Indivizii rezolvă conflictul emoţional sau stresorii externi prin
sublinierea aspectelor amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorilor.
SCALA FUNCȚIONĂRII APĂRĂRII (Defensive Functioning Scale)

Mecanismele de apărare (sau stilurile de a face faţă) [coping styles] sunt procese psihologice
automate care protejează individul contra anxietăţii şi contra conştientizării pericolelor sau
stresorilor interni sau externi. Indivizii sunt adesea inconştienţi de aceste procese în timp ce ele
operează. Mecanismele de apărare mediază reacţia individului la conflictele emoţionale şi la
stresorii interni şi externi. Mecanismele de apărare individuale sunt împărţite conceptual şi
empiric în grupe corelate care sunt denumite nivele de apărare.
Pentru a utiliza scala de funcţionare a apărării, clinicianul trebuie sa menţioneze până la şapte
dintre stilurile de apărare sau de a face faţă specifice (începând cu cel mai proeminent), şi apoi
să indice nivelul de apărare predominant manifestat de individ. Acestea trebuie să reflecte
stilurile de apărare sau de a face faţă utilizate în timpul evaluării, suplimentate de indiferent ce
alte informaţii' sunt disponibile referitor la patternurile de a face faţă sau de apărare în cursul
ultimei perioade de timp care a precedat evaluarea. Mecanismele de apărare specifice listate pot
fi extrase din diferitele nivele de apărare.
Axa de funcţionare a apărării este prezentată prima, urmată de o formă de înregistrare. Restul
secţiunii constă dintr-o listă de definiţii pentru mecanismele de apărare şi stilurile de a face faţă
specifice.
Nivelele de apărare şl mecanismele de apărare ale individului
Nivelul adaptativ ridicat. Acest nivel de funcţionare a apărării duce la o adaptare optimă în
dominarea, stresorilor. Aceste apărări de regulă maximalizează gratificaţia şi permit
conştientizarea intenţională a sentimentelor, ideiior şi consecinţelor lor. De asemenea, ele susţin
echilibrul optim dintre motive opuse.
Exemple de apărări la acest nivel sunt
» anticiparea
• afilierea
• altruismul
• umorul
• autoafirmarea
• autoobservarea
• sublimarea
• suprimarea
Nivelul inhibiţiilor mentale (formarea compromisului). Funcţionarea apărării la acest nivel
ţine în afara conştiinţei, ideile, sentimentele, amintirile, dorinţele sau fricile posibil
ameninţătoare. Exemple sunt
• deplasarea
• disocierea
• intelectualizarea
•izolarea afectului
• formarea reacţiei
e represiunea
• anularea
Nivelul minor de distorsionate a imaginii. Acest nivel este. cară eterizat prin distorsiuni în
imaginea de sine, imaginea corporală ori imaginea altora, care pot fi utilizate pentru a regla
stima de sine. Exemple sunt
• devalorizarea
• idealizarea
• omnipotenţa
Seturile de Criterii şi Axele prevăzute pentru studii suplimentare
Nivelul de dezavuare. Acest nivel se caracterizează prin ţinerea stresoriîor, impulsurilor,
ideilor, afectelor sau responsabilităţilor neplăcute şi inacceptabile în afara conştiinţei, cu sau
fără o atribuire eronată a acestora unor cauze externe.
Exemple sunt
• negarea
• proiecţia
• raţionalizarea
Nivelul major de distorsionare a imaginii. Acest nivel se caracterizează prin dis torsiona rea
grosieră sau atribuirea eronată a imaginii de sine sau de alţii.
Exemple sunt
• fantezia autistă
• identificarea proiectivă
• scindarea imaginii de sine ori a imaginii altora
Niveiul de acţiune. Acest nivel se caracterizează printr-o funcţionare a apărării care rezolvă
stresorii interni sau externi prin acţiune sau abţinere. Exemple sunt
• trecerea la acţiune
• retragerea apatică
• acuzarea refuzării ajutorului
e agresiunea pasivă
Nivelul de dereglare a apărării. Acest nivel se caracterizează prin incapacitatea reglării
apărării de a restrânge reacţia individului îa stresori, ducând la o rupturăpronunţată cu realitatea
obiectivă. Exemple sunt
• proiecţia delirantă
• negarea psihotică
• distorsiunea psihotică