MCMI – III

Millon Clinical Multiaxial

Inventory
andrei.ion@fpse.unibuc.ro
Despre diagnosticul multiaxial – DSM IV
• Sistemul diagnostic DSM operează cu 5 axe care reflectă diferite
componente ale unei tulburări. Axa I: clusterele de simptome acute care
necesită tratament (e.g. MDD, schizofrenie, atac de panică etc.).
Tulburările de axă I sunt:
• Tulburările de adaptare,
• Anxietatea,
• Tulburările funcționării cognitive,
• Tulburările disociative,
• Tulburările de comportament alimentar,
• Tulburările de control al impulsurilor,
• Tulburările de dispoziție,
• Schizofrenia și psihozele,
• Tulburări de identitate sexuală/de gen,
• Tulburările somnului,
• Tulburările somatoforme și
• Abuzul de substanțe.
Despre diagnosticul multiaxial – DSM IV
• Tulburările de axă II reflectă nu doar simptomele acute, ci și acele
funcționări/structuri mentale problematice și persistente în timp. Acestea
atrag dificultăți de adaptare/funcționare socială.

• Axa II include:
• Tulburarea de personalitate antisocială
• Tulburarea de personalitate evitantă
• Tulburarea de personalitate borderline
• Tulburarea de personalitate dependentă
• Tulburarea de personalitate histrionică
• Tulburarea de personalitate narcisică
• Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
• Tulburarea de personalitate paranoidă
• Tulburarea de personalitate schizoidă
• Tulburarea de personalitate schizoitipală
Despre diagnosticul multiaxial – DSM IV
• Axa III include condiții medicale, altele decât cele psihiatrice care ar putea
explica simptomatologia psihiatrică (ex: glaucom și simptomele
depresive).

• Axa IV include stresori de mediu, precum grupul de suport, mediul social,

mediul educațional, probleme ocupaționale, probleme economice,
probleme cu locuința, probleme cu accesul la servicii de sănătate,
probleme judiciare, alți stresori.

• Axa V evaluarea globală a funcționării:

• Scala de 100 de puncte
• 91-100 – funcționare superioară, absența simptomelor
• 41-50 – comportamente antisociale sau disfuncții în planul funcționării
sociale
• 1-20 – persoane care reprezintă un pericol pentru sine și/sau pentru alții.
Acestea nu se pot îngriji singure, risc ridicat pentru suicid, nu pot funcționa
autonom.
Filozofia testelor Millon
• Majoritatea instrumentelor de evaluare a personalității nu sunt construite pe
baza unor teorii, fiind considerate ateoretice.
• Instrumente precum MMPI sau CPI au fost construite ca sisteme deschise, fiind
modificate constant la nivel structural (grupaje de scale) și la nivel de conținut
(adăugarea sau eliminarea unor scale).
• Procesul interpretativ însă implică raportarea informațiilor derivate din aceste
instrumente la un cadru interpretativ, la o teorie.
• Procesul de evaluare devine astfel unul de deconstrucție (individul este
”fragmentat” în scale) și de reconstrucție (construim un diagnostic pe baza
informațiilor fragmentate).
• Practicienii sunt astfel obligați să lucreze cu cel puțin două cadre de referință
diferite (cel al testului și cel al teoriei).
• În contextul psihologiei clinice, scalele (separat sau împreună) sunt raportate la
diferite modele diagnostice (ex: MMPI to DSM-V).
MCMI
• Dr. Theodore Millon, profesor la Harvard Medical
School, University of Illinois și la University of Miami
a rezolvat această problemă construind un
instrument de testare derivat din cel mai popular
sistem nosologic al tulburărilor mentale
(Diagnostical and Statistical Manual IV – TR).
Premisele modelului
• În viziunea lui Millon, tulburările de personalitate moderează influența
mediului asupra sănătății mentale.
Premisele modelului
• Făcând referire la principii ale biologiei evoluționiste, Millon propune trei
dimensiuni motivaționale polare:

• Scop existențial: polaritatea durere/plăcere – orientarea către durere presupune

retragerea din fața adversității periculoase / plăcerea presupune orientarea către
îmbogățirea calității vieții (seeking pleasure vs. avoiding pain).

• Mod de adaptare: polaritatea activism/pasivitate. Pasivitatea reflectă tendința de

adaptare la mediu, oricât de advers ar fi acesta. La celălalt pol se află tendința de
a modifica mediul pentru a se potrivi cât mai mult propriilor preferințe.
(changing vs. accepting the unfavorable environment).

• Strategia de replicare: sine/non-sine. Orice organism are tendința de a se replica

(biologic sau social). Polul biologic (sine) presupune replicarea biologică,
implicând acțiuni insensibile, egotiste, iar cel social presupune protejarea și
atenția acordată creșterii celorlalți (propagare reproductivă vs. îngrijirea
reproductivă).

• Aceste polarități se manifestă în câte patru arii funcționale: comportamental,

fenomenologic, intrapsihic și biofizic.
Premisele modelului
• Cu cât nivelul patologiei e mai ridicat, apare mai puțină flexibilitate în
polarități.
Premisele modelului
Premisele modelului
• Nivelul comportamental:
• Manifestări expresive (funcțional): exprimarea afectelor.
• Comportament interpersonal (funcțional): stilul de interacțiune și relaționare.

• Nivelul fenomenologic:
• Stil cognitiv (funcțional): focusul atențional și modalitatea de organizare a informației
din mediu.
• Imagine de sine (structural): similaritatea vs. diferențele față de ceilalți și percepția
sinelui ca obiect.
• Reprezentări de obiecte (structural): așteptările pe care le are o persoană de la ceilalți,
în baza experienței anterioare.

• Nivelul intrapsihic:
• Mecanismele de reglare (funcțional): echivalente mecanismelor de apărare, aceste
componente reflectă procese interne de rezolvare a conflictelor, nevoia de gratificare
și auto-protecția.
• Organizarea morfologică (structural): coeziunea, consistența și puterea cu care este
definită personalitatea.
• Nivelul biofizic:
• Dispoziția (structural): funcționarea neuropsihologică, energia, afectul.
Descrierea scalelor axa II
Scalele MCMI – axa I
Scalele MCMI – axa II
Privire de ansamblu
Personalitate schizoidă
Personalitate evitantă
Personalitate depresivă
Personalitate dependentă
Personalitate histrionică
Personalitate narcisică
Personalitate antisocială
Personalitate sadică
Personalitate compulsivă
Personalitate negativistă
Personalitate masochistă
Personalitate schizoitipală
Personalitate borderline
Personalitate paranoidă
Interpretare
Interpretare
• Scorurile mai mari de 75 indică prezența unei simptomatologii clinic
semnificative pentru dimensiunile axei II sau cele ale axei I.

• Scorurile mai mari de 85 indică prezența pervazivă a simptomatologiei

indicând cu o probabilitate foarte ridicată existența unei tulburări de axă I
sau II.

• Cele 11 dimensiuni clinice indică prezența unor caracteristici care

interferează cu funcționarea optimă a persoanei.

• Cele 3 dimensiuni incluse în categoria ”severe” indică prezența unor

componente patologice ale personalității.

• Scalele sindrom clinic indică prezența tulburărilor de axă I.

• Cele 3 severe clinical syndrome scale indică prezența unor patologii severe de
axă I.
Interpretare
• Pasul 1: stabilirea validității

• Pasul 2: interpretarea scalelor tulburări de personalitate (severe)

• Pasul 3: interpretarea scalelor tulburări de personalitate

• Pasul 4: interpretarea scalelor fațetă

• Pasul 4: interpretarea scalelor sindroame clinice

• Pasul 5: integrarea clinică

Scorurile base rate
• Variază între 1 și 115.
• Au mediana la 60.
• Se calculează diferit pentru fiecare dimensiune
în funcție de prevalența acesteia în populația
generală (interpretare criterială).
• Se aplică corecții derivate din scalele de
valididate.
• Scalele sindrom clinic: scala de axă I Distimie
este cel mai proeminent sindrom pentru 8% din
bărbați și pentru 21% din bărbați este al doilea
cel mai proeminent. Scorul 85 a fost stabilit la
centila 92 pentru bărbați, și cel de 75 la centila
79.

• Scalele tulburări de personalitate: stabilite în

într-o manieră similar, dar în funcție de
prevalență, nu ne proeminență.
Pas 1: identificarea validității
• MCMI utilizează trei scale de validitate:
• Dezvăluire (Disclosure): scorurile brute sub 34 sau peste 178 sunt
problematice indicând sub/supra raportarea.

• Dezirabilitate (Desirability): scoruri de 75 sau mari mari indică prezența

distorsiunii pozitive (scale scăzute).

• Devalorizare (Debasement): scoruri de 75 sau mari mari indică prezența

distorsiunii negative (scale ridicate).
Exemplu
Pasul 2: evaluarea severității
• Orice elevație, fie aceasta și de BS 65 ilustrează o compromitere
structurală a personalității.

• Elevațiile acestor scale indică existența unor probleme pervazive de

personalitate, implicând existența unor procese disociative sau alte
dinamici clinice severe.
Exemplu
Exemplu
Pasul 3: interpretarea scalelor
• Se aplică descrierile din cele patru domenii funcționale și a celor patru
domenii structurale.
Pasul 4: scalele fațetă