Ca metodă de hicru va trebui să evităm să-1 privim pe copilul cu autism în ochi, vom privi în

altă direcţie când ne adresăm acestuia, iar dacă vrem să-1 facem să vină cu noi vom privi numai în
direcţia în care dormim să-1 ducem. Trebuie să-i vorbim cu blândeţe şi să nu-i dăm ordine. E
preferabil să-i vorbim indirect şi să nu ne impunem voinţa asupra lui. Atunci când adoptăm această
atitudine copilul autist va putea coopera.
În ceea ce priveşte stimularea dezvoltării fizice în perioada 0 - 2 ani se vor folosi aceleaşi
metode kinetoterapeutice ca la copiii normali dar ţinându-se cont de cele precizate mai sus.
Terapia prin muzică are o valoare deosebită pentru tratarea copiilor autişti.

Bilanţul psihologic

SCALE DE EVALUARE -AUTISM

Scalele de evaluare sunt destinate înregistrării comportamentului unui subiect aflat într-o
situaţie concretă, reală, în manieră obiectivă, precisă. Comparativ cu testele ele nu necesită
participarea subiectului examinat, ci intervenţia unui observator competent şi experimentat, care
poate, de altfel, utiliza o terţă persoană.
Scalele de evaluare permit măsurarea intensităţii unor comportamente sau simptome la un
moment. Nu este vorba de simple chestionare, ci de procedee destinate înregistrării şi cuantificării
informaţiei clinice obţinute despre un subiect, constituie pe baza unor simptome obiective.
Simptomul unei scale poate fi definit ca: "orice fenomen anormal în comportamen-tul, atitudinea
sau ideile subiectului"(Debray,1969). Acest fenomen observabil poate fi cuantificat de la „0 la
rnaximum'' sau de la "absent la foarte pregnant
Aceste instrumente se prezintă sub formă de chestionare, liste de simptome care trebuie
scoase în evidenţă (check-list), inventare, scale de apreciere sau evaluare. Ele trebuie diferenţiate de
testele psihologice de eficienţă sau de personalitate care presupun existenţa unui material şi a unor
probe standardizate şi de scalele de diagnostic destinate includerii unui subiect într-o categorie
nosologică.
Se disting trei tipuri de scale de evaluare:
1. Scalele de autoevaluare, care sunt administrate subiectului însuşi, sub forma unui
chestionar care urmează a fi completat sau a unor fişe de clasat. Este astfel evitată
intervenţia unui intermediar. Folosirea acestora este limitată la subiecţii
cooperanţi, care înţeleg termenii utilizaţi. La copii, aceste scale pot fi folosite doar
începând de la 8-9 ani.
2. Scalele de evaluare cu evaluator extern, în care notele sunt atribuite în cursul sau în urma
unui examen psihiatric clasic. Examinatorul ţine cont de ceea ce spune subiectul,
de comportamentul său şi de ceea ce relatează anturajul.
3. Scalele de comportament, care sunt completate după observarea prelungită a
comportamentului subiectului în diverse situaţii, apărute spontan sau provocate.

SCALA BE EVALUARE A COMPORTAMENTELOR AUTISTICE (E.C.A.)

Istoria construirii acestei scale cuprinde mai multe etape începând cu anul 1973, când a fost
pusă la punct scala aşa-numită "Bretonneau", de către Lelord. Scopul iniţial al acestei scale
era punerea în relaţie a variabilelor clinice şi electrofiziologice.

PREZENTAREA SCALEI E.C.A.III(1984-1985)

Scala permite explorarea copilului autist prin prisma a şapte domenii comportamentale, şi
anume:
-izolare de tip autist;
-tulburări ale comunicării verbale şi non-verbale;
-reacţii bizare faţă de mediu;
-motricitate perturbată;
-reacţii afective inadecvate,
-tulburări ale funcţiei instinctive;
-tulburări ale atenţiei, percepţiei şi ale funcţiilor intelectuale;
Scala E.C.A.este destinată observării copilului în cadrul micului grup în care este inclus în
mod obişnuit. Cotarea se face o dată pe săptămână de către personalui medico-educativ.
Fiecare item este cotat de la 0 la 4, în funcţie de frecvenţa apariţie simptomelor:
O-tulburarea nu apare niciodată;
1-uneori;
2-deseori;
3-foartedes;
4-pennanent;
In partea de jos a foii de cotare, în rubrica „Remarci , observatorul poate semnala
unele simptome care nu figurează în scală sau unele evenimente care ar putea modifica brusc
notarea.
PREZENTAREA DETALIATA A SCALEI E.C.A. III

I-IZOLARE DE TIP AUTIST

l.Caută izolarea
-Se retrage, se izolează, fuge de grup, întrerupe relaţia;
-Rămâne în lumea lui;
-Îşi caută colţul lui;
2.Îi ignoră pe alţii
-Indiferenţă faţă de persoane. Nu le acordă atenţie, poate să le împingă fără să
le vadă, pare a nu le auzi.
-Nu răspunde la solicitări;
-Copil prea cuminte, indiferent („faţă de gheaţă")
-Reacţiile comportamentale generale sunt denaturate sau retardate.
3. Interacţiune socială insuficientă
-Nu apar schimburi relaţionale;
-Nu iniţiază apropieri spontane;
-Nu utilizează un obiect „mediator";
-Utilizează adultul ca pe un obiect;
-Nu zâmbeşte, nu caută companie;
-Nu este capabil să întreţină interacţiuni sociale;
4.Privire inadecvată
-Nu priveşte în ochi, îşi acoperă ochii;
-Îşi fereşte privirea sau faţa la un apel sau la privirea altuia;
. -Privire vidă, fără viaţă, fugitivă, transparentă. Privire periferică.
II-
TUL
BUR
ĂRI
ALE
CO
MU
NIC
ĂRII
VER
BAL
E
SAU
NON
VER
BAL
E
5.Nu
face
efort
uri
de
comu
nicar
e
orală
.
E
ste
vorba
de
aprec
ierea
tentat
ivelor
şi
încer
cărilo
r de
comu
nicar
e şi
nu a
nivel
ului
verba
l. Un
copil
care a
achizi
ţionat
deja
limba
jul
poate
 6.Difîcuităţi de comunicare prin gesturi şi mimică.
_Expresie imobilă a feţei;
-Nu prezintă reacţii posturate anticipate când este luat în braţe;
-Nu ştie să dirijeze mâna examinatorului pentru a obţine ceea ce vrea, nu-şi
agită mâinile în direcţia obiectului, nu ştie să indice precis ce ar dori, prin gesturi,
atitudine şi privire.
Dacă limbajul este prezent, nu utilizează cu frecvenţă normală expresia
facială, vocală şi gestuaîă.
7.Emisii vocale, verbale stereotipe; ecolalie.
-Ecolalie imediată sau distanţată, repetă orice sau selectiv;
-Inversiunea prenumelui personal.
-Cuvintele sau frazele repetate au sau nu valoare
comunicaţionaiă;
-înlănţuire de cuvinte sau fraze plecând de la cuvinte-cheie, cu sau fără
legătură.
-Emisia unor sunete stereotipe cu un ritm sacadat, în momente de derută, de
bucurie sau m orice moment.

III-REACŢII BIZARE LA MEDIU

8.Lipsa iniţiativei, activitate spontană redusă
-Nesolicitat, copilul nu-şi creează un joc de la sine;
-Copil pasiv, neinteresat;
-Lentoare;
9.TuIburări ale conduitei faţă de obiecte şi de
păpuşă.
-Ignoră obiectele sau se interesează de ele în mod fugitiv;
-Suge sau duce obiectele la la gură;
-Pipăie sau loveşte în mod repetat obiectele;
-Comportament neobişnuit cu obiectele: le lasă să cadă în mod pasiv;
-Examinare tactilă minuţioasă;
-Utilizare bizară, foarte personală a obiectelor şi/sau comportament
bizar, excentric: pune obiectul de o parte, învârte obiectele, adună tot ce
găseşte.
10.1ntoleranţă la schimbare, la frustrare
-Exigenţa imperioasă ca totul să rămână neschimbat;
-Frustrare. Reacţii de furie faţă de ceva interzis, de o întrerupere a
activităţilor sale. Nemulţumire din cauza unei dorinţe sau aşteptări nesatisfacute. Fixare pe obiectul
frustării.

IV-MOTRICITATE PERTURBATĂ
11. Activităţi senzorio-motorii stereotipe.
-Este vorba de stereotipii Acestea sunt prezente în cadrul activităţilor,
dar pot exista şi în mers (balansare în pat, pe podea sau de pe un picior pe altul; se uită la mâini, îşi
miroase mâinile, îşi astupă urechile, ochii; se loveşte cu spatele de perete, bate din picioare; jocul
ochilor în soare, în lumină)
12. Agitaţie, turbulenţă.
-Aceste simptome tulbură momentele de repaus sau de activitate
dirijată.
-Agitaţie necontrolată, dezordonată, fără scop.
 -Turbulenţă: copil zgomotos, turbulent. Se poate considera turbulenţa
ca normală, dar patologică atunci când este exagerată, în acest caz se cotează.

13. Mimică, postură şi mers bizar.

-Bizareria este deseori evidentă în cazul posturii şi mersului, dar se
poate extinde la comportamentul general şi la activităţi.
-Mimica: grimase, mişcări faciale bizare.
-Postură: picioare în aer, încrucişate, capul în jos; postură
neechilibrată; picioare îndoite; pitit într-un colţ al încăperii; destindere corporală violentă; absenţa
anticipaţiei corporale, ajustare posturală greşită.
-Mers: mici sărituri, mers pe vîrfuri sau pe călcâie, se învârte în jurul
proprie axe sau fuge descriind mici cercuri. Merge târâindu-şi picioarele, mers într-o parte,
automatism în mers, mers bizar, uneori mişcări de proiecţie înainte.

V-REACŢII AFECTIVE INADECVATE

14.Autoagresivitate
-Agresivitate sau mutilarea propriului corp (se izbeşte cu mâinile de cap, se lasă să cadă cu
violenţă, se muşcă, se pişcă, se zgârâie pe faţă)

15. Heteroagresivitate.
-Muşcă, zgârâie, loveşte pe oricine.
16. Mici semne de angoasă
-Exemple ale manifestării angoasei şi anxietăţii Plînsete
bruşte.
-RÎS NERVOS.
-Aspect temător, îngrijorat:
-Mers fără scop;
-Tremurături;
-Somatic: vomă, hiperpnee, tulburări de tranzit, transpiraţie.
17. Tulburări de dispoziţie
-Sărăcie a registrului emoţional;
-Alternanţa emoţiilor contrare;
-Furie şi râs nemotivat;
VI-TULBURĂRI ALE FUNCŢIILOR
INSTINCTUALE.
18.TuIburări ale conduitelor alimentare.
-Tulburări calitative şi/sau cantitative
-Indiferenţă pasivă: copilul se lasă hrănit fără participare afectivă;
-Refuz activ: copilul plânge sau urlă la vederea mâncării, se opune
alimentării, gesticulând sau întorcând capul;
-Alege exclusiv unele gustări, dulci sau sărate.
-Mănâncă altceva decât alimente (pietricele, hârtie)
-Vărsături,
-Mănâncă foarte murdar, împrăştie alimentele, le aruncă;
-Ritualuri;
-Absenţa gustului;
-Bulimie;

VII -TULBURĂRI ALE ATENŢIEI, PERCEPŢIEI, FUNCŢIILOR

INTELECTUALE
19. Fixare dificilă a atenţiei.
-Dacă i se propune o activitate, este incapabil să-şi fixeze atenţia,
-Nu ascultă ce i se spune, distrat;
 -Integrare lentă. Nu percepe consemnele sau le percepe târziu;
-Răspunsuri întârziate;
-Atenţie labilă : modificări ale atenţiei sunt provocate prin schimbări
ale mediului;
-Atenţie anormală: acordă atenţie propriilor producţii sonore non-
vocale.
20. Bizarerii ale audiţiei
-Rol privilegiat al funcţiei auditive într-un anume mod cu lumea
exterioară.
-Sensibilitate excesivă, insuficientă la zgomote, sunete, apeluri;
-Reacţii paradoxale: copilul nu mtoarce capul la trântirea uşii sau la
pronunţarea numelui său şi se interesează de zgomotul hârtiei mototolite.

UTILIZĂRI :practica clinică şi cercetarea.

„PROFILUL COMPORTAMENTAL"
INDIVIDUAL ŞI EVOLUŢIA SA
Scala E.C.A. rezumă evaluarea psihiatrică realizată de clinician. Cotarea diverselor
simptome permite obţinerea unui ,,portret'' sau „profil simptomatic" pentru un copil sau un grup de
copii la un moment dat.
Datorită simplităţii sale , această scală este esenţialmente descriptivă. Ea permite realizarea
unor rezumate observative precise. Notele atribuite simptomelor le conferă o dimensiune, la care
pot fi urmărite variaţiile pe perioade mergând de la câteva săptămâni la câteva luni Analiza acestor
variaţii, prezentate foarte concret, permit îmbogăţirea informaţiilor legate de traiectoriile evolutive
individuale ale copiilor.
Evantaiul terapeutic de care poate beneficia un copil autist într-un serviciu pedo-psihiatric se
rezumă la trei categorii: intervenţiile educative, psihoterapiite şi terapiile farmacologice.
Rezumatele clinice oferite de scala ECA sunt foarte utile în acest domeniu. Este posibilă, de
exemplu, aprecierea comportamentului unui copil în două situaţii foarte diferite: în „grupul" său şi
în cadrul terapiei individuale. Că rezultatele sunt pozitive sau negative, omogene sau disociate,
confruntarea lor cu alte elemente ale observaţiei, permit iniţierea discuţiilor legate de indicaţiile
terapeutice.
.
 SCALA ECA III SAU BRETONNEAU III
Ultima versiune (1984-1985)
(G. Selard, C. Barthelemy)

Tratament Nume...............
Data
..............................
Puneţi o cruciuliţă în coloana corespunzătoare notei celei mai exacte, 0 1 2 3 4
în funcţie de frecvenţa apariţiei simptomului
(O-niciodată, 1-uneori, 2-deseori, 3-foarte des, 4-permanent)
1. Caută izolarea
2. Ignoră pe ceilalţi
3. Interacţiune socială insuficientă
4. Privire inadecvată
5. Nu se străduieşte să comunice prin voce şi cuvânt
6. Dificultate în comunicare prin gest şi mimică
7. Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe; ecoîalie
8. Lipsă de iniţiativă. Activitate spontană redusă
9. Tulburări de conduită faţă de obiecte, păpuşă
10. Intoleranţă la schimbare, la frustrare
11. Activitate senzorio-motrică stereotipă
12. Agitaţie
13. Mimică, postură ciudate
14. Autoagresivitate
15. Heteroagresivitate *-

16. Mici semne de angoasă

17. Tulburări de dispoziţie psihică
18. Tulburări de conduite alimentare
19. Deficit de atenţie
20. Bizarerii auditive

Observaţii: