SCALA DE EVALUARE A AUTISMULUI INFANTIL SCHOPLER

Scala a fost conceputa pentru prima data in 1971 de catre E. Schopler, R. Reichler si B. Renner
avand ca obiective identificarea copiilor autisti si distingerea cazurilor de autism usor si moderat
de cazurile severe.
In ceea ce priveste modul de administrare al acesteia, un observator examineaza copilul, in timp
ce acesta este implicat intr-o sarcina care necesita comportamente foarte variate si unele
interactiuni cu o alta persoana. La sfarsitul perioadei de observatie, se evalueaza modul in care
copilul a parcurs totalitatea itemilor scalei.
Scala este compusa din 15 itemi dupa cum urmeaza:
I. Relatia cu oamenii
Devierile care pot apare in raport cu o relatie normala pot sa fie relativ usoare, ca de exemplu, o
timiditate exagerata, un anume negativism, evitarea unui contact vizual, dar pot merge pana la
forme severe, ca un dezinteres profund, evitare, uitare.
II. Imitatia (verbala si motrica)
Imitatia verbala poate include repetarea unor simple vocalize pana la repetarea unor fraze lungi si
complicate.
Imitatia motrica include atat imitatia motrica globala, cat si imitatia fina (copierea unor forme,
decuparea cu foarfeca sau jocul cu obiecte mici).
III. Reactia afectiva adecvata sau inadecvata
Este vorba de notarea adecvarii sau inadecvarii tipului de raspuns sau de notarea gradului de
adecvare a raspunsului (extrem sau inhibat). Se acorda atentie gradelor extreme si inexplicabile
ale raspunsurilor afective sau rigiditatii acestora precum si celor care sunt, ocazional, mai putin
evidente, scurte.
IV. Utilizarea corpului
Formele cele mai usoare de deviere sunt neindemanarea, lipsa coordonarii sau miscarile
stereotipe, iar cele mai severe sunt o postura specifica, inspectia corpului, auto-agresiunea,
balansarile, mersul pe varfuri.
V. Utilizarea obiectelor
O utilizare neadecvata poate merge de la un usor dezinteres fata de obiect sau o utilizare infantila
a acestuia, pana la o utilizare inadecvata: preocupare repetitiva, mecanica.
Modul in care sunt utilizate obiectele se noteaza, in acelasi timp cu interesul general al copilului
pentru jucarii. Se observa de asemenea modul in care copilul se joaca pe o perioada
nestructurata, in care adultul nu intervine.
VI. Adaptarea la schimbare
Adaptabilitatea copilului la schimbare poate fi evaluata luand in considerare disponibilitatea
copilului de a trece de la un obiect la altul si de a schimba instrumentele in cadrul aceleiasi
activitati.
Devierile pot avea forma unui refuz al copilului de a inapoia un obiect, de a termina o activitate
sau, in caz extrem, poate fi vorba de o rezistenta severa si de o iritabilitate pronun?ata la
schimbarea obiectului sau a activitatii.
VII. Raspunsurile vizuale
La acest item, se evalueaza utilizarea si interesul copilului fata de domeniul vizual (si nu
capacitatea sa de a vedea obiecte specifice). Devierile includ atat evitarea raspunsului vizual, cat
si comportamentele vizuale bizare. Devierile mai usoare se manifesta prin evitarea privirii unui
obiect la cerere sau de privirea in maniera excesiva in oglinda. Formele mai severe constau in

grimase repetate in fata oglinzii, privirea fixa a luminilor.

VIII. Reactia la sunete
Se urmareste neatentia la sunete si la conversatie sau evitarea acestora, cat si hipersensibilitatea
fata de acestea.
IX. Reactii la miros, gust, durere
Comportamentele care pot sa apara sunt mirosirea, gustarea, atingerea unor obiecte mai degraba
pentru senzatia produsa decat datorita experientei functionale.
Se disting insa aici comportamentele infantile (ducerea la gura a obiectului) sau anomaliile mai
severe care presupun chiar introducerea lui in gura.
X. Teama, nervozitatea
Anxietatea poate acoperi mai multe forme ca de exemplu: plansetele, tipetele, rasul nervos,
retragerea, temerile.
Cand se face evaluarea comportamentelor, trebuie luate in considerare frecventa, gravitatea si
durata acestora.
Prima separare de parinti, iar uneori marionetele si anumite jocuri pot declansa raspunsuri
anxioase din partea copilului.
XI. Comunicarea verbala
Anomaliile la nivelul comunicarii verbale pot merge de la un simplu retard in dezvoltarea
limbajului, la utilizarea aproape exclusiva a unui limbaj aparte, bizar, asemanator unui jargon sau
la ecolalie.
XII. Comunicarea non-verbala
Acest item acopera comunicarea unor trebuinte prin exprimare non-verbala (utilizarea expresiilor
faciale, gesturi, postri).
Se iau in considerare si raspunsurile copilului la cerintele non-verbale ale examinatorului.
Copiii care prezinta un deficit de limbaj pot sa dezvolte sau nu mijloace non-verbale de
comunicare. Trebuie sa se tina seama de masura in care copilul inainteaza catre adult pentru
jocuri fizice, in care incearca sa-i comunice examinatorului ca mai doreste bomboane, in care isi
manifesta dorinta de a merge la toaleta, etc.
XIII. Nivelul activitatii
La evaluarea acestui aspect trebuie sa se tina seama de varsta copilului, de durata examinarii;
copilul trebuie sa aiba ocazia de a se misca in mod liber, evaluandu-se insa si capacitatea sa de a
se controla, in momentul in care examinatorul insista sa stea linistit.
XIV. Nivelul si consistenta functiilor intelectuale
Este posibila observarea comportamentelor proprii nivelului de varsta, dar combinate cu
comportamente care sunt caracteristice unui nivel anterior.
XV. Impresia generala
Observatorul efectueaza o evaluare globala a gradului de autism al subiectului.
Fiecare item poate fi cotat de la 1 la 4 cu posibilitatea acordarii unor jumatati de punct. Scorul
poate indica:
(1) comportamentul copilului se situeaza in limite normale pentru nivelul de varsta
(2) comportamentul copilului este usor anormal
(3) comportamentul copilului este la media anormalitatii
(4) comportamentul copilului este profund anormal.
Pentru aceste evaluari, se ia in considerare si varsta copilului.