PREZENTAȚI O TULBURARE DE ÎNVĂȚARE

ȘI/SAU DEFICIENȚĂ ÎNTÂLNITĂ LA COPII. 

AUTISMUL

Hădărău Letiția
An II, sem. 2 PIPP Năsăud
Ce este autismul?

Autismul este o tulburare de dezvoltare care afectează

comunicarea și comportamentul. Deși poate fi diagnosticat la orice
vârstă, se spune că este o tulburare de dezvoltare, deoarece
simptomele apar, în general, în primii doi ani de viață. Autismul
implică toate palierele de dezvoltare, cognitiv, comportamental,
motricitate grosieră, motricitate fină, practic sunt afectate toate
laturile care privesc dezvoltarea normală a unui copil.
Autismul este o afecțiune considerată drept
una dintre cele mai frecvente tulburări ale
copilăriei, mai frecventă decât cancerul
infantil, diabetul infantil şi sindromul Down.

Autismul este cunoscut ca fiind o tulburare "de spectru"

deoarece există o mare variație în tipul și severitatea
simptomelor experimentate. Apare în toate grupurile etnice,
rasiale și economice. Deși poate fi o tulburare care durează
toată viața, tratamentele și intervențiile terapeutice pot
îmbunătăți simptomele și capacitatea de funcționare a unei
persoane. Autismul nu este o boală, ci o tulburare de
comportament, din acest motiv diagnosticul nu poate fi pus
prin analize de sânge, analize ADN sau alte investigații
clinice. Singurul mod prin care un medic psihiatru în
pediatrie pune diagnosticul de autism este prin observarea
comportamentului copilului. De obicei, TSA poate fi
diagnosticat în mod fiabil până la vârsta de doi ani. De
aceea, implicarea părintelui este esențială, pentru că el
trebuie să observe primul dacă apare ceva anormal în
dezvoltarea celui mic.
 Primele semne care pot indica o Tulburare de Spectru Autist sunt vizibile
încă din perioada în care copilul este sugar:

 nu îşi caută mama cu privirea;

 nu se uită după obiectele care se mișcă;
nu arată cu degetul;
nu răspunde cu zâmbet la zâmbet;
 nu gângureşte;
 nu răspunde la sunetele scoase de adulţi;
nu reacționează la expresiile faciale ale celor din jur;
nu râde şi nu-şi manifestă bucuria;
nu rostește niciun cuvânt.

Există însă şi situaţii în care copilul se

dezvoltă normal până la vârsta de 2 ani, are
toate abilitățile necesare vârstei sale:
merge, vorbeşte, interacţionează firesc, iar
brusc, în jurul vârstei de 2 ani, îşi pierde
toate aceste achiziții.
Intervenția timpurie este cheia obținerii unor rezultate optime
pentru copiii cu autism.
Intervenția timpurie pentru TSA este importantă deoarece o
terapie adecvată poate reduce dificultățile, ajutându-i în același
timp să învețe noi abilități și să profite la maximum de punctele
lor forte.

Oamenii de știința au demonstrat ca perioada maxima

de dezvoltare a creierului uman se afla undeva intre
vârsta de 0 si 3 ani, fapt ce sugerează într-un mod cat se
poate de evident ca perioada în care trebuie să se
înceapă intervenția terapeutică trebuie să se găsească
undeva în acest interval.
REPERE DE DIAGNOSTICARE PRECOCE A AUTISMULUI:
 Este în cea mai mare perioadă a
 timpului anxios şi speriat;
 Îşi acoperă urechile cu mâinile
 atunci când se aud anumite
zgomote;

 Uneori este autoagresiv sau
agresiv
 cu cei din jur;
 Uneori manifestă teamă
nejustificată;
 Nu manifestă nevoia de
afecțiune;
 Are reacţii anormale faţă
de stimuli normali;
 Când este dus într-un loc
necunoscut nu manifestă
interes pentru explorarea
mediului;
 Are probleme de
alimentație sau de somn;
 Manifestă aversiune faţă de
schimbări şi se manifestă prin
crize de plâns;
 Are anumite reacţii
corporale repetitive cum ar fi
bătutul din palme sau
legănatul;
 Nu reacționează la anumite
Uneori aveți impresia că nu aude
atunci când vorbiți cu el;
Nu imită expresiile faciale sau
gestuale;
Lipsește comunicarea non-verbală;
Nu încearcă să vă atragă în activităţile
lui;
Nu se uită la lucrurile pe care le priviți
şi dumneavoastră;
Nu priveşte spre un obiect pe care îl
indicați;
 Nu răspunde atunci când este strigat
pe nume;
 Nu imită ceea ce faceți;
 Îşi fixează privirea spre un punct fix
şi o menţine mai mult de 1 minut; Nu
răspunde la instrucțiuni simple („hai la
mama”, „vino la mine”);
 Nu vă aduce obiectele indicate de
dumneavoastră
 Are comportamente repetitive faţă
de anumite obiecte (exemplu: învârte
roțile de la mașinuțe foarte mult
timp);
 Nu urmărește cu privirea
persoanele sau obiectele care se
mișcă în câmpul lui vizual;
 Are o hipersensibilitate la sunete,
unele dintre ele provocând crize de
plâns şi nimic din ceea ce faceți nu îl
calmează;
 Începe să plângă fără un motiv pe
care să-l puteți depista, iar aceste
episoade de plâns durează o perioada
îndelungată;
 Este dificil de calmat atunci
când plânge;
 Evită de cele mai multe ori
contactul vizual atât cu
dumneavoastră cât şi cu ceilalţi;
 Nu întinde mâinile atunci când
vreți să îl luați în braţe;
 Zâmbeşte foarte rar sau deloc;
 Nu reacționează atunci când îi
acordați atenție;
 Adoptă posturi bizare;
 Nu îi place să fie atins sau luat
în braţe;
 Uneori pare insensibil la
durere;
 A încetat să mai folosească
anumite cuvinte pe care înainte le
folosea.
 Copilul nu răspunde la
solicitările adultului (decât când
"vrea") şi pare că nu aude sau nu
înţelege ceea ce i se cere;
 Copilul protestează în
momentul în care i se cere ceva şi
se insistă pentru primirea unui
răspuns;
 Jocul îi este marcat de un caracter
stereotip (foloseşte obiectele sau
jucăriile mereu în același fel, de
exemplu: le închide/deschide, bate cu
obiectele în anumite locuri, le învârte
etc)
 Copilul nu foloseşte obiectele în
scopul lor uzual (le linge, scutură,
plimbă sticle pe care le umple şi le
golește etc);
 Prezintă probleme de alimentație şi
probleme ale somnului;
 Nu dorește să folosească cuvinte
cu sens de comunicare;
 Merge pe vârfuri;
 Ecolalia (repetarea la nesfârșit a
unor sunete, cuvinte, reclame tv etc);
Poate să nu observe când pleacă şi
când vine părintele de la serviciu.
Copiii cu Cerințe Educaționale Speciale
(CES), inclusiv cei cu dizabilități severe
– tulburări din spectrul autist, pot fi
sprijiniţi în şcoală prin activităţi
specializate, suplimentare şi
complementare activităţii didactice, şi în
mod direct la clasă, prin adaptarea
activităţilor la cerinţele lor educaţionale
speciale. Astfel, pentru intervenţia în
remedierea anumitor probleme ce ţin de
incluziunea educaţională a acestor copii
este necesar să se țină cont de nevoile de
comunicare, socio-emoționale și cele cu
privire la funcționarea intelectuală. În
lucrul cu acești copii trebuie să li se
asigure un curriculum funcțional și
activități adecvate conform nivelului de
dezvoltare al copilului.
 Astfel, pentru intervenţia în remedierea
anumitor probleme ce ţin de incluziunea
educaţională a acestor copii este necesar să se
țină cont de nevoile de comunicare, socio-
emoționale și cele cu privire la funcționarea
intelectuală. În lucrul cu acești copii trebuie să
li se asigure un curriculum funcțional și
activități adecvate conform nivelului de
dezvoltare al copilului Copiii cu CES, inclusiv
cei cu dizabilități severe – tulburări din
spectrul autist, pot fi sprijiniţi în şcoală prin
activităţi specializate, suplimentare şi
complementare activităţii didactice, şi în mod
direct la clasă, prin adaptarea activităţilor la
cerinţele lor educaţionale speciale.
Bibliografie:

https://helpautism.ro/autism/despre-autism

Vrăsmaş E. Dificultăţile de învăţare în şcoală – domeniu nou de

studiu şi aplicaţie. Bucureşti: Integral, 2007.