TULBURARI DIN SPECTRUL AUTIST

1.Definitie, notiuni generale

CAMPBEL, SHAG (1995) - Tulburarea Autistă se caracterizează printr-o afectare
permanentă a capacităţii de relaţionare socială, printr-o deviere a comunicării şi
patternuri comportamentale restrictive, stereotipe
Autismul înseamnă excesivă închidere în sine, ducând la o desprindere de realitate și
la o intensificare a vieții imaginative. L. Kanner a descries în 1943 sub numele de
autism infantile precoce, o formă de psihoză a copilului. Acest sindrom, care se
observă mai adesea la băieți decât la fete (de două până la patru ori mai mult), poate
să apară extreme de timpuriu, înainte de doi ani și jumătate.
Tulburarile din spectrul autist (autism) reprezinta un grup de tulburări de dezvoltare
a copilului caracterizate printr-o deteriorare calitativă, severă şi pervazivă in
urmatoarele arii de dezvoltare:
 interacţiune socială reciprocă,
 comunicare,
 comportament.

Se disting două trăsături esențiale:

1. Închiderea în sine;
2. Nevoia imperioasă de a nu schimba nimic
Închiderea în sine se traduce îndeosebi printr-o totală indiferență față de lumea
exterioară. Copilul se comport ca și cum ar fi în permanență singur, se leagănă, se
balansează de pe un picior pe altul, se joacă cu mâinile, sare pe vârfurile picioarelor,
se învârtește de jur-împrejur etc.
Nevoia imperioasă de a nu schimba nimic se manifestă mai ales prin activități
ritualizate, de exemplu așezarea veșmintelor în aceiași ordine, sau repetarea
perseverentă a acelorași jocuri.
Descrierea tulburărilor din cadrul spectrului autismului se face pe trei nivele:
 Biologic(creierul);
 Psihologic(psihicul);
 Comportamental.

2.Cauze
Deși prevalența autismului este foarte mare (afectează aproximativ o persoană dintr-o
sută pe plan mondial), cercetătorii încă fac eforturi să descopere cauzele autismului.
Unul dintre motivele din cauza cărora acestea sunt dificil de identificat este faptul că
simptomele tulburărilor din spectrul autismului variază destul de mult de la un individ

1
la altul. În plus, se presupune că autismul ar putea fi declanșat de combinația dintre
mai mulți factori, nu doar de unul singur.
Cauzele autismului nu sunt încă înțelese complet, dar se crede că tulburările se
datorează unor defecțiuni genetice, ale unor interacțiuni între gene sau mutații rare cu
efecte majore.
 În unele cazuri rare, autismul este asociat cu agenți teratogeni (care produc
defecte natale)
 Studii asupra unor populații mari -nu există nicio legătură între
vaccinări, autism și thimerosal.
 originile genetice.

2.Tipuri – clasificare
In grupa TSA sunt incluse urmatoarele categorii diagnostic:

 Autismul infantil,
 Autismul atipic,
 Tulburarea Asperger.

DSM IV
 -Autismul infantil
 Sindromul Rett
 Tulburarea dezintegrativă a copilăriei
 Tulburarea Asperger
 Tulburări pervazive de dezvoltare nespecificate (Autismul atipic)
ICD 10
 Autismul infantil (F 84.0)
 Autismul atipic (F 84.1)
 Sindromul Rett (F 84. 2)
 Altă tulburare dezintegrativă a copilariei (F 84. 3)
 Tulburarea hiperactivă asociată cu întârziere mintală şi mişcări stereotipe (F
84. 4)
 Sindromul Asperger (F 84. 5).
 Alte tulburări pervazive de dezvoltare ale copilăriei (F 84. 8)

Tabel nr.1 : Istoricul clasifi cării autismului în DSM [1,2,3]

1952 DSM-I Nu există termenul de autism sau Tulburare de dezvoltare pervazivă
Se folosește terminologia de „Reacție schizoidă a copilăriei”
1968 DSM-II
1980 DSM-III

2
 Tulburare de dezvoltare pervazivă:
Tulburare de dezvoltare pervazivă a copilului
Autismul infantil
Autism atipic
1987 DSM-III-R
Tulburare de dezvoltare pervazivă:
Tulburare autistă
Tulburare de dezvoltare pervazivă nespecifi cată
1994 DSM-IV
Tulburare de dezvoltare pervazivă:
Tulburare de dezvoltare pervazivă nespecifi cată
Tulburare autistă
Sindrom Asperger
Tulburare dezintegrativă a copilăriei
Sindrom Rett
2000 DSM-IV-TR Idem DSM – IV (cu cateva corecții pentru Tulburarea de
dezvoltare pervazivă nespecifi cată)
2013 DSM – V - Tulburare din spectrul autist

3. Simptome, semne clinice

Simptomele trebuie să fi e prezente din copilăria timpurie (chiar dacă nu se manifestă

integral până în momentul în care cerințele sociale depășesc capacitățile limitate).
Simptome specifice afectarii sociale,
 nu realizează contact vizual sau are contact vizual inconstant;
 nu utilizeaza limbajul nonverbal pentru a comunica (expresia facială, gesturile,
posturile);
 incapacitate de a promova relaţii cu egali: nu se simte atras de ceilalţi, deseori
nu are prieteni, nu iniţiază jocuri şi nu se alătură grupurilor de copii (se joaca pe
langa copii);
 nu-şi exteriorizează dorinţele, interesele, nu-şi exprimă îngrijorarea faţă de alte
persoane, nu impartaseste spontan bucuria si nu poate înţelege felul în care
ceilalţi îşi exprimă stările sufleteşti;
 nu diferenţiază persoanele străine de cele pe care le vede zilnic sau manifestă
anxietate marcată faţă de străini;
 poate avea un cerc restrâns de emoţii insuficient manifestate, poate avea frici
bizare sau nu-şi manifestă frica în situaţii periculoase;
 râde sau ţipă inadecvat situaţiei;
 nu participă la jocul „cucu bau”, nu are joc imaginativ „de-a”.

3
Simptome specifice deficitului de comunicare,
 ipsa sau întârziere totală în dezvoltarea limbajului expresiv, neacompaniat de
mijloace alternative de comunicare, poate fi neaşteptat de liniştit şi tăcut;
 nu răspunde atunci când este strigat pe nume, poate lăsa impresia că nu aude
sau că nu se aşteaptă ca cineva să-i vorbească;
 atunci cand limbajul este dezvoltat prezinta o deteriorare semnificativă a
capacităţii de a iniţia sau a susţine conversaţii, nu este interesat să comunice cu
alte personae;
 răspunde inadecvat la întrebări, nu înţelege umorul, ironia sau sensul implicit al
cuvintelor;
 limbajul este stereotip şi repetitiv sau limbaj vag:
o solilocvie (vorbeste de unul singur sau cu personaje imaginare),
o emite sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj,
o ecolalia imediată şi întârziată (repeta cuvintele interlocutorului sau
fragmente din desenele animate preferate),
o vorbeste despre el la persoana a III (“da-i apa”),
o limbaj pedant cu o melodicitate particulara (“canta” cuvintele);
 are probleme în a imita sau în a comunica nonverbal (prin gesturi sau mimică),
nu indică ceea ce doreşte, nu face gestul pentru „pa-pa”.
Simptome specifice comportamentului,
 Atasament neobisnuit pentru obiecte;
 Rezistenta la schimbare (merge pe aceleasi drumuri, se imbraca cu acelesi
haine, mananca acelasi tip de alimente);
 Poate sa-i displaca sa fie imbratisat;
 Poate prezenta miscari repetitive (merge pe varfuri, se invarte in jurul
propriului ax, flutira mainile);
 Uneori prezinta sensibilitate extrema la stimuli auditivi;
 Persevereaza in aceeasi activitate fara scop perioade lungi de timp;
 Preocupati de parti ale obiectelor (rotile masinutei), studiaza obiectele;
 Prefera sa se joace cu obiecte si nu cu jucarii;
 Exploreaza mediul inadecvat (miros, atins, lins).
Simptomele diferă ca și număr și intensitate atât de la copil la copil cât și la același
copil în timp.

Manifestari clinice
- TSA este o tulburare de neurodezvoltare extrem de heterogena. Simptomele difera
ca si numar si intensitate atat de la copil la copil cat si la acelasi copil in timp.
Respectiv unele simptome se pot stinge iar altele sa devina mai evidente pe masura ce
copilul inainteaza in varsta.

4
 - TSA devine evidentă după 12 luni, in mod obisnuit părinţii se îngrijorează la ≈ 1,06
ani cand remarca lipsa limbajului si a privirii ochi in ochi şi ajung la specialistul in
psihiatrie pediatrica in jurul varstei de la 2 ani.
Cu toate acestea exista semne precoce care pot ridica suspiciunea existentei unei
tulburari de dezvoltare dintre care enumeram:
 Sub 12 luni: absenta ganguritului, vocalizarii, lalalizarii, absenta interesului
pentru persoane, preferinta pentru obiecte, nu participa la jocul cucu – bau;
 Pana la 18 luni: nu foloseste cuvinte cu sens (cu adresa), nu raspunde atunci
cand este strigat pe nume (parca nu aude), preocupat de obiecte, sunete, lumini,
indiferenta fata de persoane, nu arata cu degetul;
 Peste 24 luni: nu foloseste propozitii din 2 cuvinte, nu comunica, jocul este
sarac mai mult cu obiecte (sticle, sfori), comportament stereotip, fascinatie
pentru anumite activitati (muzica, reclame).
Principalele semnale de alarmă ale TSA sunt:
 lipsa privirii ochi în ochi;
 lipsa exprimării bucuriei;
 lipsă împărtăşirii plăcerii sau interesului;
 lipsa de răspuns la propriul nume (pare surd);
 lipsa coordonării privirii, expresiei faciale, gesturilor cu sunetele;
 nu arată;
 prosodie neobişnuită;
 mişcări şi posturi repetitive ale corpului;
 mişcări repetitive cu obiectele;
Tulburari asociate:
Copiii cu TSA pot prezenta si alte probleme comportamentale sau tulburari asociate
care trebuie luate în considerare în momentul evaluării dar si al interventiei: ADHD,
tulburări anxioase, tulburare depresivă, întârziere mintală, întârziere în dezvoltarea
limbajului, tulburări de somn, patternuri alimentare anormale, crize de furie şi
agresivitate severe şi comportament auto-agresiv.

4. Diagnostic
Kanner a descris 11 copii ale căror caracteristici erau: incapacitatea de a relaţiona în
mod obişnuit cu ceilalţi încă din primii ani ai vieţii; incapacitatea de a utiliza limbajul
în scopul comunicării; dorinţă obsesivă de a menţine lucrurile în acelaşi loc şi acelaşi
fel; copii descrişi de Kanner aveau o fascinaţie ciudată faţă de unele obiecte şi desene;
aveau un bun potenţial cognitiv. În acea perioadă, aceşti copii erau diagnosticaţi ca
având schizofrenie sau intârziere mintală.
Diagnosticul de TSA este unul clinic si se bazeaza pe

5
  evaluarea comportamentelor şi a abilităţilor copilului,
 examinarea fizică, neurologică
 observaţia directă a copilului de către specialist.
 Diagnosticul este instrumentat cu ajutorul scalelor de dezvoltare si a
instrumentelor de diagnostic standardizate (ADIR-R, ADOS).
Este importanta excluderea altor tulburări în al căror tablou clinic pot apărea
simptome de tip autistic sau care sunt asociate TSA (ex: sindromul X fragil, tulburări
genetice metabolice, epilepsia, tulburarea de dezvoltare a limbajului expresiv şi/sau
receptiv, întârzierea mintală, tulburări senzoriale) fiind necesara astfel efectuarea unor
investigatii precum: audiograma, teste de sânge şi urină pentru screening metabolic,
teste genetice, EEG, CT, RMN
Screening-ul TSA
Copil mic - scale folosite:
 Testul de screening precoce în TSA – elaborat de Comisia de Psihiatrie a
MSCHAT (Checklist for Autism in Toddlers) – de la 18 luni
 MCHAT (Modified Checklist for Autism in Toddlers) – 16-30 de luni
 STAT (Screening Tool for Autism in Toddlers and Young Children) – 24-36
luni
Preşcolar mare, şcolar:
 SCQ (Social Communication Questionnaire)
 ASSQ (Autism Spectrum Screening Questionnaire)
 CAST (Childhood Asperger Screening Test)

Criterii de diagnostic ICD 10

F 84.0 Autismul infantil

Înainte de vârsta de 3 ani se observă o afectare a dezvoltării în următoarele arii:
 este afectată funcţia de comunicare a limbajului receptiv sau expresiv
 este afectată dezvoltarea abilităţilor sociale cu instalarea incapacităţii de a avea
reciprocitate emoţională sau ataşament
Sunt necesare cel puţin 6 simptome:
 Anomalii calitative în interacţiunea socială şi exprimarea reciprocităţii
emoţionale.
 nu poate / nu ştie să utilizeze adecvat mesajele faciale şi corporale în
exprimarea emoţionalităţii; privirea “ochi în ochi”,
 gesturile şi postura nu poate dobândi abilitatea de a relaţiona cu cei de
aceeaşi vârstă,

6
  nu îşi exprimă interesul, bucuria, nu împarte jucariile reciprocitatea
socio-emoţională e săracă,
 are răspunsuri bizare sau deviate, modulările emoţionale sunt neadecvate
contextului
 Deficit în spontaneitatea emoţională copilul nu ştie să îşi arate bucuria în
timpul jocului, nu oferă, nu cere, nu participă.
 Anomalii calitative în comunicare:
 limbajul verbal este insuficient dezvoltat şi nu
 este acompaniat de limbajul non-verbal
 incapacitate şi eşec în iniţierea şi susţinerea
 conversaţiei
 limbajul este stereotip şi repetitiv, cu utilizarea de
 cuvinte şi fraze idiosincratice, Jocul imitativ este sărac
 Patern de comportament stereotip, repetitv, sărac în activităţi şi interese:
 preocupări şi interese anormale în conţinutul lor şi în intensitatea cu care
se manifestă
 pot avea uneori o aderenţă exagerată pentru rutine şi ritualuri proprii.
 comportament motor stereotip şi repetitv, cu fluturarea mâinilor, mişcări
ale întregului corp, joc stereotip cu părţi ale obiectelor, sau cu obiecte
nefuncţionale; miroase, atinge cu limba, sau ascultă zgomotul obiectelor
 Simptomatologia nu poate fi atribuită altor Tulburări pervazive sau
întârzierii mintale cu tulburări asociate emoţionale sau de comportament;
şi nici tulburărilor de limbaj cu probleme socioemoţionale asociate; şi
nici tulburărilor reactive de ataşament.

Criterii diagnostic DSM IV

A.Pentru diagnostic este nevoie de prezenţa unui total de 6 sau mai mulţi itemi din
categoriile (1), (2) si (3), cu cel puţin 2 itemi din (1) şi câte unul din (2) si (3).
(1) Afectarea calitativă a interacţiunii sociale manifestate prin cel puţin două din
următoarele simptome:
a. incapacitatea de a folosi adecvat comportamentele non-verbale precum: "privirea
ochi în ochi", expresia facială a emoţiilor , postura corpului şi gesturile care exprimă
b. incapacitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii cu cei de aceeaşi vârstă;
c. lipsa nevoii de a cauta motive de bucurie în relaţia cu alte persoane (exprimate prin
incapacitatea de a se bucura arătând, căutând sau aducând un obiect de interes
comun);
d. absenţa reciprocităţii emoţionale şi sociale
(2) Afectarea calitativă a comunicării manifestate prin cel puţin unul din
următoarele simptome:

7
 a. întârzierea sau absenţa totală a dezvoltării limbajului vorbit (neacompaniat de
încercări de a compensa prin moduri alternative gesturile, mimico-pantomimice);
b. la copiii cu un limbaj adecvat este prezentată o inabilitate profundă de a iniţia şi
susţine o conversaţie cu alte persoane;
c. folosirea unui limbaj stereotip şi repetitiv sau idiosincrazic;
d. absenţa unui joc elaborat, spontan, credibil sau a jocului social - imitativ potrivit
nivelului de dezvoltare.
(3) Patternuri specifice de comportament cu interese şi activităţi restrictiv repetitive
şi stereotipe manifestate prin cel puţin unul din următoarele simptome:
a. preocupare anormală ca interes şi intensitate pentru un comportament stereotip şi
repetitiv;
b. inflexibilitate la schimbare, aderenţă nefuncţională la ritualuri specifice sau la
rutină;
c. manierisme motorii stereotipe şi repetitive (răsuciri ale degetelor, mâinilor, fluturări
ale mâinilor, mişcări complexe ale întregului corp);
d. preocuparea permanentă pentru o anumită parte a unui obiect.
B. Funcţionare anormală sau întârziere în dezvoltare a cel puţin uneia dintre
urmatoarele arii, cu debut înainte de 3 ani:
1. interacţiune socială;
2. limbaj folosit în relaţie cu comunicarea socială;
3. jocul simbolic şi imaginativ
C. Tulburarea nu este bine delimitată de tulburarea Rett sau de tulburarea
dezintegrativă a copilăriei.
Criteriile de diagnostic fundamentale mentionate de RUTTER (1977) şi citate de
VOLKMAR (2000):
1) Debutul simptomatologiei înainte de 30 de luni;
2) Copilul cu autism are un mod particular de insuficienţă profundă şi generală a
capacităţii de a dezvolta relaţii sociale;
3) Aceşti copii prezintă o forma de întârziere a limbajului care implică afectarea
înţelegerii, vorbire ecolalică şi inabilitatea utilizării pronumelui personal la persoana a
I-a.
4) Comportamentul lor este marcat de prezenţa unor variate gesturi şi comportamente
rituale şi compulsive

Diagnosticul diferențial
A) cu tulburări organice
 -paralizii cerebrale (encefalopatii cronice infantile), hidrocefalii, porencefalii ,
agenezii corticale

8
  cu tulburările genetice şi de metabolism: neurolipidoze, adrenoleucodistrofii (B.
Schilder), leucodistrofia metacromatică, sfingomielinoze, gangliozidoze, bolile
de colagen cu deficit de elastină (B. William’s)
B) Cu toate tulburările psihice ale copilului cu simptome asemănătoare (“autist-
like”):
 -Intârzierile mintale
 Tulburările de dezvoltare a limbajului
 Tulburările senzoriale (surditatea, cecitatea).
 Tulburarea reactivă de ataşament
 Schizofrenia cu debut foarte precoce ADHD cu debut foarte precoce
C) Cu alte tulburări de dezvoltare: -
 Tulburarea Dezintegrativă a Copilăriei (?); - Sindromul Rett;
 MCCD (“Multiple Complex Developmental Disorder” – Cohen, 1986) – risc
ptr. schizofrenie
 NVDL (“Nonverbal Learning Disorder” – Rourke, 1990) – risc pentru tulburări
afective
Diagnosticul diferenţial între
 Autismul infantil
 Tulburarea Asperger
 Autismul atipic
DSM 5 are unele modificări în ceea ce priveşte această diferenţiere 46 Investigaţiile
paraclinice
 Investigaţiile paraclinice ajută la excluderea altor afecţiuni: EEG, imagistică
structurală (CT, RMN), imagistică funcţională (folosită în cercetare), teste
genetice Diagnosticul TSA este un diagnostic clinic!

 Examenul clinic este cel mai important

 Diagnosticul se instrumentează cu scale şi interviuri specifice (ADI-R, ADOS)
şi scale de dezvoltare (ABAS, Carolina, Portage)
 Se formulează diagnosticul pozitiv şi se stabileşte severitatea în urma
examenului clinic (ne bazăm atât pe deficitele cantitative cât şi calitative) şi a
scorurilor obţinute la testele specifice (foarte util ADOS)

5. Evolutie si pronostic
Evoluția și prognosticul sunt variabile în funcție de gradul și tipul de afectare având în
vedere polimorfi smul TSA și multitudinea de factori favorizanți sau declanșatori mai
mult sau mai puțin cunoscuți/ identificați.

9
 - Incidenta autismului este mai mare la baieti decat la fete, desi fetele sunt mai sever
afectate.
- Desi pe parcurs se pot prezenta unele imbunatatiri a relationarii sociale si a
limbajului, nu se va atinge niciodata nivelul optim de functionare ramanand toata
viata dependenti social.
- 2/3 copii raman dependenti, 1/3 pot avea o evolutie satisfacatoare, cu progres
educational care le poate oferi un grad de dependenta.
- exista si cazuri cand se poate aunge la o buna functionaresociala si familiala dar care
nu se pot autointretine ca adult si nu se pot casatori.

6. Tratament – abordare terapeutica.

TSA este o tulburare pe termen lung cu nevoi pe termen lung.
Terapia şi intervenţiile educative timpurii sunt vitale şi necesită diagnostic precoce.
Tratamentul este individualizat la fiecare pacient in parte.
În ciuda existenţei unor variate metode de terapie pentru TSA, nici una dintre acestea
nu produce singură un efect specific şi durabil. Intervenţiile farmacologice şi
nonfarmacologice trebuie să fie complementare.
Tinta tratamentului este sa:
 Sa faciliteze dezvoltarea sociala si a limbaului
 Sa scada amplitudinea problemelor comportamentale – ritualuri, agresivitate
sau hiperactivitate
 Sa determine dezvoltarea unor aptitudini pentru functionarea independenta
 Sa aute familiile sa faca fata bolii.
A. Tratament psihofarmacologic:
Deşi nu este acceptat de mulţi părinţi este adesea foarte necesar pentru
comportamentele excesiv de severe, precum agresivitatea, comportamentul stereotip,
hiperactivitatea, inatenţia, anxietatea sau depresia. Terapia medicamentoasă
îmbunătăţeşte nivelul de comunicare pentru a permite intervenţia terapiei
comportamentale.
Nu există medicamente specifice pentru autism şi nici un medicament nu vindecă
autismul ci doar ameliorează unele simptome. Tratamentul este individualizat la
fiecare pacient în parte. Principalele clase de substanţe psihotrope folosite:
 Antipsihotice: Risperidona (0,01-0,04 mg/kgc/zi) scade agitaţia psihomotorie
şi manifestările de auto şi heteroagresivitate.
 Antidepresive: ameliorează comportamentul obsesivo-fobic, relaţionarea
socială deficitară, agresivitatea
 Ortotimizante: comportament impulsiv, agresivitate.
B. Terapia comportamentală: principalele metode utilizate sunt:

10
  ABA (Applied Behavioral Analysis)
 TEACCH (Treatment and Education of Autistic and other
CommunicationHandicapped Children)
 PECS ( Picture Exchange Communication Systems)
Scopul tuturor acestor metode este descreşterea comportamentelor în exces
(autostimulare, auto- şi heteroagresivitate, comportamente obsesive, crize de furie) şi
creşterea comportamentelor deficitare (limbajul, socializarea, jocul, comportamente
de auto-ajutorare, cognitiv).
1. Metoda ABA se bazează pe principiul condiţionării operante. “Modelul ABC” este
aplicat pentru întărirea sau extincţia oricărui comportament:
• Antecedent (solicitarea directă pentru a executa o anumită acţiune)
• Behavior (răspunsul din partea copilului)
• Consequence (consecinţa respectivului comportament) - reacţia terapeutului.
Sunt întărite abilităţile copilului de a urmări şi imita adultul, limbajul receptive şi
expresiv, autoservirea. Perioada de timp pe care copilul cu autism o petrece fie
urmărindu-şi ambientul fie interacţionând cu el trebuie să fie cât mai îndelungată.
Sunt facilitate astfel rutinele şi interacţiunile. Când nu are nici o activitate, copilul
pierde ocazii importante de a învaţa, este uşor de distras, provocator. Importante sunt:
durata unei activităţi, dificultatea acestei activităţi, tipurile de materiale folosite,
organizarea sarcinii, relevanţa sarcinii.

2. Programul TEACCH a fost dezvoltat în 1996. Scopul lui primar este să ajute în
pregătirea persoanelor cu autism pentru ca acestea să trăiască şi să muncească mai
eficient acasă, la şcoală şi în comunitate. Un accent special se pune şi pe ajutorul
oferit persoanelor cu autism şi familiilor lor pentru a-i ajuta să trăiască împreună mai
eficient prin reducerea sau chiar înlocuirea “comportamentelor autiste”.
Principiile şi conceptele care ghidează sistemul TEACCH au fost rezumate dupa cum
urmează:
 • Îmbunătăţirea adaptării: prin cele două strategii de îmbunătăţire a
îndemânărilor prin metode educaţionale şi de modificare a mediului ce ar putea
duce la obişnuinţa cu deficienţele
 Colaborarea cu părinţii: părinţii colaborează cu profesionişti numiţi coterapeuţi
pentru copiii lor astfel încât aceste tehnici să poată fi continuate acasă
 Promovarea de tratament individual: programe educative unice sunt create
pentru orice tip de persoane având la bază promovarea regulată a abilităţilor
fiecărei persoane în parte.
3. Metoda PECS: este un sistem de comunicare alternativ (înlocuieşte modul verbal
de comunicare) şi augmentativ (utilizat alături de modul verbal pentru a-i spori
eficacitatea).

11
 Copilul învaţă (prin metode comportamentale) să îi dea adultului un cartonaş cu o
imagine pentru a cere ce doreşte (obiect sau activitate). Treptat, interacţiunea se
extinde, copilul învaţă să discrimineze pictogramele, să formeze ”propoziţii”, să
răspundă la întrebarea “ce vrei?” şi în final să facă comentarii spontane.
Utilizarea PECS creşte şansele de apariţie a limbajului expresiv la copilul mic cu
autism. Pentru a putea aplica PECS trebuie să existe capacitatea de comunicare
intenţională. Un copil care nu caută adultul cu privirea şi nu îl implică în nici un fel
pentru a-şi îndeplini un anumit scop, are nevoie de training preliminar pentru
comunicarea intenţională.

12