AUTISMUL

INFANTIL
 CUPRINS

MOTTO
1. Etiologie.................................................................................................................................... 4
2. Simptomele.............................................................................................................................. 5
2.1. Interacțiuni sociale și relații interpersonale......................................................................5
2.2. Comunicarea verbală și nonverbală..................................................................................5
2.4. Simptome din perioada copilăriei.....................................................................................5
2.5. Alte simptome...................................................................................................................6
3. Forme de manifestare......................................................................................................... 6
4. Frecvența.................................................................................................................................. 7
5. Intervenții educaționale valide − Modalită ți terapeutice folosite în
autismul infantil............................................................................................................................ 7
6. Tulbură rile asociate autismului...................................................................................... 8
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................. 10
ANEXE............................................................................................................................................. 11

2
 "Să fii autist nu înseamnă să fii neuman. Însă înseamnă să fii un
străin. Înseamnă că ceea ce este normal pentru mine, nu este normal
pentru alţi oameni…”

-Jim Sinclair- persoană cu autism

3
 Termenul de autism, etimologic vorbind provine din grecescul "AUTOS", care înseamnă
"pentru sine însuși". Acest termen a fost introdus pentru prima oară în psihiatrie în anul 1911 de
către Eugen Bleuler, în lucrarea sa "Grupa schizofrenicilor".

Autismul este o stare patologică caracterizată prin scăderea capacității de a interacționa

pe plan social și de a comunica, de comportament stereotip și repetitiv, cu simptome ce se
manifestă de obicei înaintea vârstei de 3 ani.
Autismul este caracterizat de:
 Probleme de comunicare, ce pot include întârzieri în dezvoltarea vorbirii sau repetări de
cuvinte;
 Interacțiune socială precară;
 Comportament și interes repetitiv;
 Comportament neobișnuit privind mișcarea mâinilor.
Deoarece nu există nimic anormal cu privire la partea fizică a unui bolnav de autism și
deoarece copiii se dezvoltă fiecare în felul său, tulburarea poate fi greu de recunoscut.

1. Etiologie
În 1943 Leo Kanner a considerat că autismul este o adevărată provocare pentru teoriile
tradiționale, fiind un defect constituțional, apoi o tulburare psihogenetică. Kanner spunea că:
„Copiii cu autism infantil sunt „produsul” unor părinți intelectuali, extrem de bine
organizați, reci și raționali, care, din întâmplare, s-au „dezghețat” exact atâta timp cât pentru a
produce un copil.”
Aproape toate centrele care studiază autismul cad de acord asupra faptului că simptomele
autiste sunt un răspuns comportamental la un substrat organic cerebral disfuncțional. Autismul
este un sindrom complex de neurodezvoltare, ce afectează un grup eterogen de indivizi cu
simptome similare, dar etiologii biologice multiple.
Din punct de vedere etiologic, au fost elaborate trei categorii de teorii distincte, ce fac
posibilă explicarea autismului:
a. Teoriile organice: consideră că autismul se datorează unor disfuncții organice de natură
biochimică sau a unei insuficiente dezvoltări structurale a creierului.
b. Teoriile psihologice: interpreteză autismul ca pe un fenomen de retragere psihologică
față de tot ceea ce este perceput ca fiind rece, ostil și pedepsitor.
c. Teoriile comportamentale: consideră că autismul infantil ia naștere print-un șir de
comportamente învățate și care se formează în urma unor serii de recompensări și
pedepse întâmplătoare. Sunt invocate, în paralel, și alte cauze, cum ar fi: bolile infecto-
contagioase, traumatismele din timpul sarcinii și ale nașterii, cauze ereditare, anomalii ale
creierului, existența hidrocefaliei, a epilepsiei ș.a.

4
 2. Simptomele
Severitatea simptomelor variază semnificativ de la o persoană la alta. Totuși, toate
persoanele cu autism au anumite simptome principale în următoarele domenii:

2.1. Interacțiuni sociale și relații interpersonale

- probleme semnificative în dezvoltarea abilităților de comunicare nonverbală, cum ar fi privirea
ochi-în-ochi, expresii faciale și posturi ale corpului
- incapacitatea de a stabili relații de prietenie cu copiii de aceeași vârstă
- lipsa interesului în a împărtăși bucuria, preocupările sau realizările cu alte persoane
- lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultăți în ințelegerea sentimentelor altor
persoane, cum ar fi durerea sau tristețea.

2.2. Comunicarea verbală și nonverbală

- întârziere în vorbire sau lipsa acesteia
- probleme în inițierea unei conversații: De asemenea, persoanele cu autism au dificultăți în
menținerea continuității unei conversații începute.
- limbaj sterotip și folosirea repetitivă a unor cuvinte. Persoanele cu autism repetă o propoziție
sau o frază pe care au auzit-o de curând (ecolalie).
- dificultate în înțelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversația. De
exemplu, o persoană cu autism ar putea sa nu înțeleagă că cineva glumește.
- pot interpreta comunicarea cuvânt cu cuvânt și nu au capacitatea de a înțelege mesajul, sensul
transmis.

2.3. Interes diminiuat în diverse activități sau în joc

- o atenție neobișnuită asupra jucăriilor: copiii mai mici cu autism se concentrează adesea pe
anumite părți ale jucăriilor, cum ar fi roțile unei mașinuțe și nu se joacă cu întreaga jucărie.
- preocupare față de anumite subiecte
- nevoie de uniformitate/simetrie și de rutină: de exemplu, un copil cu autism poate avea
întotdeauna nevoie să mănânce pâine înainte de salată și insistă să meargă în fiecare zi pe același
drum spre școală.
- comportament stereotip: acesta constă în bătăi din palme sau în legănarea corpului.

2.4. Simptome din perioada copilăriei

Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai întâi de către părinți sau de alte
persoane în primii 3 ani de viață a copilului. Deși autismul este prezent de la naștere (e
congenital), semnele acestei tulburări pot fi dificil de identificate sau diagnosticate în timpul
copilăriei timpurii.
Adesea părinții devin îngrijorați atunci când copilul lor nu vrea să fie ținut în brațe, când
nu pare să fie interesat de anumite jocuri și când nu începe să vorbească.
5
 De asemenea, părinții sunt nedumeriți în legătură cu capacitatea copilului de a auzi.
Adeseori, pare că un copil cu autism nu aude; totuși în alte momente el sau ea pare că aude
zgomote de fond aflate la distanță, cum ar fi șuierul unui tren.
Cu ajutorul unui tratament administrat precoce și intensiv, majoritatea copiilor își
îmbunătățesc capacitatea de a relaționa cu alții, de a comunica și de a se autoîngriji pe măsură ce
cresc.
În contrast cu credințele populare legate de copiii cu autism, foarte puțini sunt complet
izolați din punct de vedere social sau "trăiesc într-o lume a lor, proprie".

2.5. Alte simptome

Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilități savante,
talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor
calendaristice, desenul sau talent muzical.
Multe persoane cu autism au percepții senzoriale neobișnuite. De exemplu, ei pot
descrie o atingere ușoară ca fiind dureroasă sau apăsarea profundă o pot percepe ca fiind o
senzație liniștitoare. Alții pot să nu simtă deloc durerea. Unii pot avea preferințe sau din contră
repulsii puternice față de unele alimente și preocupări nefirești.

3. Forme de manifestare

La naştere, copilul este aparent normal, fără neurologice. Copilul autist nu-şi foloseşte
vocea pentru a atrage atenţia, este un copil „cuminte”. Nu îşi foloseşte limbajul cu sens de
comunicare. Copilul autist nu zâmbeşte ca reacţie la zâmbetul mamei. Nu foloseşte gestica cu
funcţie de comunicare pentru a exprima chemarea, mângâierea, refuzul. Nu caută să fie luat în
braţe. Nu sesizează sensul cuvintelor. Nu se referă la persoana lui cu numele propriu. Nu se
recunoaşte în oglindă. Autiştii sunt incapabili să utilizeze pronumele personal, la persoana I.,
reacţionează pavlovian: reproduc la persoana a II-a vorbind despre sine („mănânci” în loc de
„mănânc”; „vrei la toaletă” în loc de „vreau la toaletă”; „ţi-e sete” în loc de „mi-e sete”, etc.).
Formele de manifestare în limbaj şi comunicare sunt deosebit de pronunţate şi se
manifestă, de timpuriu, prin slabul interes în achiziţia limbajului. Autiştii nu răspund la
comenzile verbale şi pot prezenta o reacţie întârziată la apelul numelui lor. Vorbirea se însuşeşte
cu o întârziere mare. Vorbirea este economicoasă şi lipsită de intonaţie, vocabularul este sărac,
iar tulburările de voce sunt frecvente. Propoziţiile formulate sunt adeseori, bizare. Când învaţă o
propoziţie, are tendinţa de o repeta la nesfârşit. Acţiunile şi comportamentele sunt cele mai
spectaculoase. Sunt capabili să remarce acţiunea de automutilare sau autodistrugere.
Autiştii au o mare rezistenţă la substanţe sedative, hipnotizante. Comportamentele
penibile sunt şi ele prezente sub forma lipsei de jenă a autistului: mănâncă de pe jos sau se şterge
pe mâini de părul sau de blana cuiva, fac observaţii penibile, se plimbă. Au tendinţa de izolare,
de închidere în eul propriu. Stereotipiile pot fi gestuare, ca: repetiţii ale mişcărilor mâinilor,

6
degetelor, uneori deschiderea şi închiderea uşii, lovirea sau zgârierea unei jucării, aprinderea şi
stingerea luminii.
Emoţiile în autism: copiii cu autism au emoţii, dar nu ştiu să şi le manifeste, pot
plânge sau râde bizar, pot să nu plângă atunci când se lovesc.

4. Frecvența
S-au făcut multe studii asupra frecvenței cazurilor de autism. Spre exemplu, în 1964,
cu ocazia unui experiment efectuat în Anglia, pe populația infantilă, cuprinsă între 8-10 ani , au
fost depistați 4-5 copii la 10.000, care prezentau semne evidente de autism. Un alt studiu, făcut
în Danemarca, a confirmat, aproximativ, aceleași date. Concluzia este că în țările dezvoltate
frecvența autismului este mai mare față de țările sub dezvoltate, ca urmare a mortalității infantile
sporite în acestea din urmă.
Datele de la Center for Disease Control Prevention arată că 1 din 166 nașteri reprezintă
un caz de autism, fiind o afecțiune mai des întâlnită decât cancerul, diabetul, SIDA sau
sindromul Down.
Autismul poate apărea în toate tipurile de familii, indiferent de mediu social, rasă,
etnie și este de 4 ori mai întâlnit la băieți decăt la fete.
Deși cele mai mediatizate sunt cazurile de autism înalt funcțional sau de sindrom
Asperger (vezi filmul Rain man), multe persoane cu autism au și retard mental. Totodată, ele
pot avea și alte afectiuni asociate, ca de exemplu epilepsie (convulsii), probleme senzoriale,
sindromul X fragil, probleme gastrointestinale, tulburări de somn ș.a.

5. Intervenții educaționale valide − Modalități terapeutice

folosite în autismul infantil

De-a lungul timpului au fost realizate mai multe cercetări, din care a reieșit faptul că
autismul nu poate fi vindecat total, dar se poate evita agravarea acestei deficiențe atât pe plan
intelectual cât și pe plan emoțional prin diverse terapii.
Obiectivul prioritar al orcărui tratament trebuie să fie îmbunătățirea condițiilor de viață
ale copiilor care suferă de autism. La majoritatea copiilor care prezintă semne evidente ale
întârzierii în dezvoltare, primul pas al tratamentului ar putea fi încurajarea evoluției limbajului, a
aptitudinilor școlare și sociale și a autonomiei. Un alt obiectiv ar putea fi îndreptarea
simptomelor comportamentale: hiperactivitatea, izolarea, stereotipia (Simptom al unor boli
mintale, constând în repetarea constantă a acelorași cuvinte sau gesturi), autostimularea și
agresivitatea.
Există mai multe tipuri de intervenții educaționale prin care se poate îndrepta agravarea
autismului infantil dintre care fac parte ABA (Applied Behavior Analysis - Analiza
Comportamentală Aplicată), Lovaas și TEACCH.
7
 Applied Behavior Analysis, sau pe scurt ABA, înseamnă analiza compotamentală
aplicată. Această intervenție educațională stă la baza condiționării operante descris de Skinner.
Prin această intervenție sunt întărite abilitățile copilului de a urmări și imita adultul, este corectat
limbajul receptiv și expresiv și învață autoservirea. Datele publicate ne arată că în centrele cu
aplicare intensivă și exclusivă a acestei metode, după doi ani de intervenție mulți copii
funcționează normal în școlile de masă. Terapia ABA durează aproximativ între 15-40 de ore, pe
săptămână, timp de mai multe luni, sau chiar ani. În acest timp copilul cu autism învață mai întâi
comportamentele de bază ale jocului și ale interacțiunii sociale. În paralel terapeuții încearcă să îi
socializeze, să îi integreze pe acești copii în comunitate și în școală.
Metoda Lovaas este o altă intervenție educațională, care stă la baza paradigmei
învățării continue. Acestă terapie trebuie aplicată intensiv, în toate mediile înconjurătoare de
viață ale copilului și de către acei adulți cu care are contact. Învățarea începe cu predarea
potrivirii și imitării, după care începe un program pentru limbajul receptiv: identificarea
receptivă a obiectelor; identificarea receptivă a comportamentelor, cum ar fi mersul, mâncatul,
zâmbitul; imitarea verbală; denumirea expresivă a obiectelor și denumirea expresivă a
comportamentelor. După această etapă urmează etape distincte de predare a abilităților de joc,
meserii și arte, învățarea formelor, culorilor și mărimilor și autoservirea. Însă această metodă are
dezavantaje, primul fiind numărul mare de terapeuți, în total opt, în afara părinților, iar celălalt
dezavantaj ar fi timpul (40 ore/săptămână, 2 ani) și investiția financiară considerabilă.
O altă metodă de intervenție educațională ar fi TEACCH, în care trainingul este
efectuat în medii înconjurătoare diferite și nu este utilizată condiționarea operantă. TEACCH stă
la baza învățării structurate, care îmbunătățește participarea și independența copilului autist.
Terapia TEACCH are și ea dezavantaje. Primul ar fi eficiența, care încă nu a fost suficient
studiată, a doua ar fi școlarizarea copiilor care se face în clase speciale, care ar putea duce la
riscul de izolare.

6. Tulburările asociate autismului

Autismul și deficiența mintală

Se știe că 67-81% dintre copiii autiști sunt și deficienți mintali, deficiența care este
stabilă de-a lungul anilor cu sau fără ameliorarea problemei comportamentale. De asemenea,
gradul autismului, competența în domeniul limbajului și prognosticul variază și în funcție de
nivelul intelectual.
Pentru a diagnostica drept autist un autist cu deficiența mintală severă sau profundă
trebuie realizată o evaluare precisă a prezenței deficiențelor sociale și de comunicare ale
subiectului, relative la nivel intelectual, general al acestuia.

Autismul și sindromul Rett

Sindromul Rett este o tulburare descrisă până în prezent doar la subiecții de gen
feminin, având cauze încă incerte.
8
 Dezvoltarea socială și cea a jocului stagnează încă din primii 2-3 ani, dar interesul
social este mai ridicat decât la autiști. În mod tipic acești copii păstrează un gen de "privire prin",
caracteristică și autismului. Automutilările deliberate și preocupările stereotipe complexe sunt
rare în cadrul acestei tulburări, contrar a ceea ce se observă în autism.

Autismul și tulburarea semantic-pragmatică

La acești copii s-a constatat prezența problemei de comprehensiune a ecolaliei, a
deficienței de concepere verbală și a inabilității de folosire a gesturilor.
În ciuda unor asemănări evidente, specialiștii susțin că acești copii nu sunt autiști.

Autismul si epilepsia
În ultimii ani cercetările realizate asupra autismului au demonstrat faptul că
neregularitățile în activitatea electrică a creierului pot induce o gamă largă de efecte.
S-a formulat astfel ipoteza legată de posibilitatea că unele simptome autistice să fie manifestarea
crizelor epileptice. În legătură cu tipurile de epilepsie cum ar fi spasmele infantile (sindromul
West) prezintă un risc crescut de a dezvolta un comportament autistic.

9
 BIBLIOGRAFIE

- Baron-Cohen, Simon – Bolton, Patrick: Autismul, Editura Osiris, Budapesta, 2000.

- Info autism - revistă elecronică, anul I, Nr 1, feb 2004.
- Mureșan, Cristina: Autismul infantil. Structuri psihopatologice și terapia complexă.
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2004.
- Peeters, Theo: Autismul: teorie și intervenție educațională. Editura Polirom, Iași,
2009.
- Secară, Otilia: Creierul social. Autism, neuroștiințe, terapie. Editura Artpress,
Timișoara, 2007.
- Verza, Florin Emil: Fundamentele psihopedagogiei special, București, 2007.
- Williams, Donna: Autismul. Editura Pannonica, Budapesta. 2001.

10
 ANEXE
Copii cu autism:

11