Copilul impulsiv

Cum poti sa il intelegi si sa il

ajuti

Fara interventii timpurii,

comportamentele impulsive ale
copiilor pot sa se inrautateasca
in timp, cu efecte negative nu
doar asupra propriei persoane,
ci si asupra celor din jur. Exista
insa si vesti bune fiindca cei
mici pot fi invatati abilitati prin
care sa dobandeasca mai mult
control asupra impulsurilor, pe
masura ce cresc.

Cum recunosti copilul

impulsiv?
 Ii este greu sa se
opreasca din
comportamentele
nedorite, chiar daca i se
atrage atentia
 Ii este greu sa se
opreasca din a raspunde
agresiv adultilor sau
copiilor
 Ii intrerupe frecvent pe
cei ce vorbesc
 Apuca lucrurile fara
grija cu graba si
necontrolat
 Isi asuma riscuri fizice
 Are o rabdare limitata
  Doreste rezultate imediate
 Incepe mai multe activitati in acelasi timp
 Ii este greu sa astepte sau sa asculte
 Vrea recompense sau efecte/consecinte imediate
 Face lucruri copilaresti pentru a atrage atentia
 Ii este greu sa respecte si sa urmeze reguli
 Ii e greu sa isi astepte randul in jocuri sau conversatii
 Reactioneaza exagerat in momente de frustrare, dezamagire, greseli sau critica
 Ii este greu sa inteleaga cum anume propriile cuvinte si actiuni pot sa ii afecteze pe cei
din jur
 In adolescenta, impulsivitatea este asociata cu mai multe comportamente de risc
(consum de alcool sau droguri, de exemplu)
Cum este deseori etichetat copilul impulsiv de catre cei din jur?
 Obraznic/neascultator – pentru ca nu isi poate opri la timp raspunsurile agresive sau
actiunile despre care adultii ii spun ca nu sunt permise.
 Imatur – pentru ca actiunile sale sunt deseori specifice copiilor de varsta mai mica:
atrage atentia prin gesturi exagerate, nu sta locului, reactioneaza extrem de intens si rapid
la evenimente care nu ii sunt pe plac etc. Parintii sau cadrele didactice pot observa la
copilul impulsiv de 8-9 ani comportamente care sunt specifice copiilor de 5-6 ani.
 Agitat/energic – lipsa controlului asupra impulsurilor poate fi usor confundata cu energia
in surplus.
 Obositor - agitatia si lipsa controlului ii fac pe cei din jur sa repete aceleasi lucruri de
mai multe ori sau le suprasolicita atentia si grija.
Din pacate, etichetarea copilului impulsiv prin astfel de atribute nu ajuta in niciun fel: copilul
se simte respins si exclus de catre cei din jur, iar adultii (parinti, cadre didactice) pot ajunge la
exasperare, descurajare si o atitudine negativa fata de acesta. O convingere eronata frecventa in
randul adultilor care interactioneaza cu copilul impulsiv este ca acesta nu vrea sa isi schimbe
comportamentul, desi ar putea. In realitate, impulsivitatea inseamna chiar incapacitatea de a-si
schimba comportamentul pe cont propriu. Copiii impulsivi au nevoie de ajutorul parintilor si
cadrelor didactice pentru a invata autocontrolul.

Cum poate fi ajutat copilul impulsiv?

Impulsivitatea la copii poate sa aiba mai multe cauze. Lipsa somnului uneori poate fi un motiv
pentru comportamentele impulsive, stresul de zi cu zi perceput la scoala sau in familie sau chiar
alte conditii psihice precum tulburarea de hiperactivitate si deficit atentional, ADHD. Indiferent
care ar fi motivele pentru care copiii sunt impulsivi, ei pot fi ajutati. De ce au nevoie copiii
impulsivi?
In primul rand, de adulti care inteleg mecanismul impulsivitatii si nu il judeca pe copil pentru
ca nu este capabil inca sa isi controleze comportamentul. Asadar, daca esti parintele unui copil
impulsiv, este esential sa dai tu dovada de autocontrol si rabdare in relatia cu el si sa nu uiti sa ii
arati copilului iubire neconditionata.
Sa invete sa numeasca si sa recunoasca emotiile. Copiii care nu isi inteleg emotiile sunt
predispusi la a fi impulsivi. Un copil care nu poate sa spuna ”sunt furios” sau ”sunt trist”, va lovi
sau va arunca cu obiecte sau va plange necontrolat pentru a arata celor din jur ce simte. Invata-ti
copilul sa recunoasca emotiile pe care le traieste si ce anume simte. Invata-l sa numeasca frica,
tristetea, spaima sau bucuria si arata-i diferenta dintre aceste emotii, atat la nivel de
comportament, cat si la nivel cognitiv (ce gandeste) si emotional (ce simte). Orice copil are
nevoie sa stie ca toate emotiile sale sunt acceptabile, insa nu si toate comportamentele.
Sa inteleaga ceea ce i se cere. Uneori copiii impulsivi nu asculta si nu inteleg cu adevarat ceea
ce li se spune. Inainte de a-i cere copilului ceva, asigura-te ca ai atentia lui si un bun contact
vizual. Ulterior, cere-i copilului sa repete ceea ce i-ai spus pentru a verifica daca a inteles cu
adevarat ceea ce i-ai spus.

Sa invete sa isi controleze furia. Toleranta scazuta la frustrare poate cauza multe
comportamente impulsive. Invata-l pe copil abilitati de management al furiei pentru a-l ajuta sa
isi infrunte emotiile intr-o modalitate sanatoasa. Invata-l exercitii de respiratie care il ajuta sa se
linisteasca in momentele tensionate, cum sa se plimbe pentru a se relaxa sau ce exercitii fizice sa
faca pentru a se elibera de energie. Recomanda-i sa ia o pauza de fiecare data cand observi ca
devine prea nervos sau agitat.
Sa aiba exemple in viata sa, de persoane cu un bun autocontrol. Invata sa ai rabdare, sa
astepti si sa fii tolerant in tot ceea ce spui si faci, mai ales ce are legatura cu copilul tau. Arata-i
copilului ce tehnici de autocontrol folosesti si gandeste cu voce tare in situatiile in care dai
dovada de autocontrol pentru a-i arata copilului cum sa isi formeze un dialog cu sine insusi (de
exemplu: „Uhhh, e foarte enervant sa astept, mai ales ca ma grabesc. Dar decat sa ma enervez,
mai bine gasesc ceva de facut in acest timp.”). Dialogul interior il poate ajuta sa isi controleze
impulsivitatea daca este unul constructiv.