Impulsivitatea la copii – de ce apare si cum o gestionam

Impulsivitatea la copii este o trasatura de personalitate care cauzeaza

dificultati in inhibarea unei reactii (raspuns) in fata unor stimuli, ducand la actiuni
neasteptate, in care persoana nu ia in considerare posibilele consecinte negative.
De multe ori, copiii au momente cand sunt impulsivi, spun sau fac lucruri pe
care nu le pot controla. Lovesc, se catara pe mobila, alearga in magazine etc. In
cazul copiilor mici, impulsivitatea sau dificultatile legate de autocontrol sunt
normale. Aceste forme de impulsivitate fizica tind sa dispara pe masura ce cresc si
invata sa se autoregleze si sa isi controleze impulsurile. Autocontrolul se refera la
capacitatea de autoreglare a copiilor si se dezvolta in timp, cele mai mari schimbari
apar intre 3 si 7 ani.
Ce contribuie la comportamentul impulsiv al copiilor?
Gandirea logica si auto-controlul incep sa se dezvolte abia in jurul varstei de 4-5
ani. Pana la aceasta varsta, partea creierului care se ocupa de reactiilor emotionale
si impulsive nu este inca dezvoltata. Acesta e motivul pentru care copiii mici
actioneaza impulsiv si au dificulati in a-si controla impulsurile.
De asemenea, copiii care nu isi inteleg emotiile si nu le pot exprima verbal,
fie ca e vorba de copii mici sau copii mai mari, care nu au inca o inteligenta
emotionala dezvoltata, isi pot exprima emotiile negative (furie, frustrare, suparare,
frica) prin reactii si comportamente impulsive. De exemplu, in loc sa observe ca
„Sunt furios”, un copil poate lovi pe cineva sau se poate tranti pe jos, pentru a
descarca aceste emotii.
Pe langa varsta si nivelul de dezvoltare neurocognitiv al copiilor, anumiti
factori de moment pot contribui la o mai mare impulsivitate in comportament:

 lipsa de somn;
 suprastimularea;
 frustrarea care apar in diferite situatii;
 anumite evenimente de viata stresante sau dificile pentru copii (mutarea intr-o
noua casa sau oras, divortul parintilor, pierderea unui animal de companie,
pierderea unei persoane apropiate etc.).

Exista si diferente individuale intre copii – unii reusesc mai usor sa se

autoregleze, in timp ce altii pot intampina mai multe dificultati.
 In unele cazuri, impulsivitatea poate fi o manifestare a ADHD (tulburarea de
hiperactivitate cu deficit de atentie). De asemenea, manifestarile impulsive pot
aparea in cadrul unor tulburari, precum fobii, anxietatea, depresia.

Cum putem ajuta copiii sa gestioneze impulsivitatea? -

Dezvoltarea inteligentei emotionale a copiilor
Acest lucru inseamna recunoasterea si numirea emotiilor, validarea emotiilor
copiilor si incurajarea in a gestiona acele emotii dificil de suportat si care ii poate
face pe cei mici sa aiba reactii impulsive. principalul lucru pe care copiii trebuie sa
il invete despre emotii este ca e normal si in regula sa le simtim pe toate; insa nu
toate reactiile sunt bune.
De aceea, e important sa le explicam diferenta dintre emotii si comportamente si ca
este in regula sa fii furios, insa nu este in regula sa lovesti pe cineva sau sa distrugi
lucrurile.
Ar trebui sa evitam sa ii facem sa simta vina, rusine pentru ceea ce simt.
Mesaje precum: „Nu mai plange!”, „Nu ai niciun motiv sa fii suparat.” nu doar ca
nu ii ajuta pe copii sa gestioneze emotiile cu care se confrunta; dar nici ii invata ca
aceste emotii sunt firesti si ca e normal sa le simtim.

Jocuri care presupun controlul impulsurilor

Un joc pe care il puteti juca si cu copiii de varste mai mici este acesta:
ascultati muzica si de fiecare data cand o opriti, cei mici trebuie sa ramana
nemiscati pana aud din nou muzica.
Un alt joc de autoreglare este „Simon spune”. Parintele enumera mai multe
actiuni pe care sa le faca copilul, iar frazele incep sau nu cu „Simon spune”. Copiii
trebuie sa asculte cu atentie si sa faca doar acele actiuni (de exemplu, sa stea intr-
un picior) unde propozitia a inceput cu „Simon spune”. In celelalte cazuri, ei
trebuie sa-si controleze impulsul de a actiona.

Evitarea situatiilor sau stimulilor care predispun copiii la reactii

impulsive
Daca parintii stiu ca anumite contexte sau situatii ii fac pe copii mai
impulsivi, pot interveni asupra acestora. De exemplu, in cazul copiilor mici, poate
fi evitarea intrarii in supermarket cu cei mici sau evitarea raioanelor cu dulciuri.
Sau punerea deoparte a acelor jucarii care de obicei starnesc conflicte cand vin alti
copii in vizite. In cazul copiilor mai mari, parintii ii pot incuraja sa identifice acei
factori care ii predispun la reactii mai impulsive (cum ar fi dispozitivele
electronice, de exemplu).

Incurajarea activitatii fizice

Timpul zilnic petrecut afara le ofera copiilor ocazia sa alerge, sa sara, sa se
catere, folosindu-si astfel intr-un mod benefic resursele de energie. Este, de
asemenea, o pauza binevenita de la dispozitivele electronice si temele si activitatile
pentru acasa..

Ajustarea asteptarilor fata de copii

De multe ori, parintii au asteptari prea mari de la copii in ceea ce priveste
comportamentul lor impulsiv. Aceste asteptari nu tin seama de ritmul de dezvoltare
neuropsihologica al celor mici; ci tind sa supraevalueze abilitatile si capacitatilor
lor la varste mici. De aceea, e important sa cunoastem modul in care ei se dezvolta
si sa ajustam aceste asteptari. In acest mod putem intelege ca, mai ales la copiii
mici, nu fac intentionat lucrurile care ii supara pe parinti.

Sa ne punem in pielea copiilor

Deseori vedem lucrurile din perspectiva noastra de adult. Insa daca ne-am
pune in locul celor mici si am privi lucrurile prin prisma lor si a nivelului lor de
intelegere si dezvoltare, ne-ar fi mult mai usor sa le intelegem acele
comportamente impulsive.

Modelul oferit copiilor

Parintii sunt principalul model al copiilor atucni cand vine vorba de
gestionarea emotiilor si nu numai. De aceea, modul in care parintii raspund atunci
cand sunt frustrati, furiosi, suparati etc. se va reflecta si in modul in care copiii
gestioneaza aceste emotii ce le provoaca disconfort. Daca parintii au tendinta sa
tipe, sa reactioneze vulcanic, sa loveasca obiecte din casa etc., acest model poate
contribui la mai multe comportamente impulsive din partea copiilor. Cand parintii
reactioneaza cu calm, vorbesc despre emotiile lor, copiii vor prelua acest model de
a gestiona dificultatile.
Referinte:
(1) Toddlers and Self-Control: A Survival Guide for Parents –
https://www.zerotothree.org/resources/1603-toddlers-and-self-control-a-survival-
guide-for-parents
(2) Impulse Control in Children –
https://www.psychologytoday.com/us/blog/creative-development/201910/impulse-
control-in-children
(3) Common Symptoms of Hyperactivity/Impulsivity –
https://www.healthychildren.org/English/health-issues/conditions/adhd/Pages/
Common-Symptoms-of-Hyperactivity-Impulsivity.aspx
(4) Understanding Your Child’s Impulsivity –
https://www.understood.org/en/learning-thinking-differences/child-learning-
disabilities/hyperactivity-impulsivity/understanding-your-childs-trouble-with-
impulsivity
(5) Teaching self-control: Evidence-based tips –
https://www.parentingscience.com/teaching-self-control.html
(6) Children’s impulsive behaviour is related to brain connectivity –
https://www.sciencedaily.com/releases/2014/07/140722091324.htm