Exista o categorie larga de elevi ale caror dificultati usoare de invatare,

necunoscute la timp, fara interventie, pot duce la insucces scolar. O alta categorie de
elevi prezinta dificultati de invatare false, pasagere, care insa ii eticheteaza si le vor
influenta adaptarea scolara, datorita perceptiilor sociale, adica a felului cum sunt
perceputi de ceilalti si modul cum acestea influenteaza structura personalitatii si
increderea in sine.
Termenul de dizabilitate este un termen generic pentru afectari, limitari de
activitate si restrictii, care denota aspecte negative de interactiune dintre individ si
factorii contextuali in care se regaseste. Este un termen mai circumscris si are in
vedere abilitatile antrenate in actul invatarii si evidentierea lipsei acestora.
In analiza si interpretarea dificultatilor de invatare se contureaza trei directii:
Prima directie are in vedere recunoasterea dificultatilor firesti intampinate de copii
in actul de predare-invatare, caracteristic activitatii scolare. In practica se observa
faptul ca nu toti copii au acelasi ritm de invatare si exista unii pe care trebuie sa ii
ajutam. Domeniul de studiu identificat in aceasta directie este determinat de
categoriile de probleme, de numarul lor si mai putin de recunoasterea nevoii de a
interveni cu un sprijin suplimentar in scoala obisnuita. Desi exista un grup important
de copii care prezinta probleme privind dificultatile de invatare, de obicei nu sunt
sprijiniti adecvat pentru a le face fata. Se considera ca sunt vinovati, lenesi sau
prezinta o lipsa de interes fata de studiu, de aceea sunt sanctionati ca atare.
A doua directie se refera la recunoasterea unei noi categorii de probleme/ dizabilitati,
neincadrate in cele cunoscute. In afara de deficiențele recunoscute (mentale,
senzoriale, de limbaj, psihomotorii) sunt identificate anumite dizabilitati care se
refera la procesul general al invatarii. Acestea sunt dificultati pe care le intampina
copiii in procesul complex al dezvoltarii lor si se manifesta evident in integrarea
scolara si sociala. Accentul este pus pe problema (depistare, evaluare) si pe
posibilitatea de rezolvare prin interventii adecvate si specializate.
A treia directie, perspectiva curriculara, noncategoriala, constituie in fapt o
reconstructie a campului de concepte si practici (metode de interventie) specific
educatiei speciale. Aceasta perspectiva porneste de la ipoteza ca orice individ poate
intampina dificultati de invatare la un moment dat, intr-un domeniu sau altul al
dezvoltarii. Acest lucru nu trebuie sa ne conduca insa, la a-l eticheta, exclude sau
marginaliza, si nici nu trebuie sa introduca copiii in categorii. Accentul cade mai ales
pe valoarea sociala a invatarii.
Elevii din prima categorie, cei cu dificultati de invatare specifice se manifesta
specific in:
§Limbajul rostit, scris si calculul matematic. Ei au o dificultate anume de a invata sa
citeasca, sa scrie corect sau folosi numerele, astfel incat performanta lor in aceste
zone se situeaza sub aceea din alte zone.
§Memorie. De asemenea, ei pot avea dificultati cu memoria de scurta durata.
§Organizare, orientare si coordonare. Ei au probleme cu abilitatile de organizare si
coordonare a spatiului, timpului si informatiei in general.
Elevii cu dificultati de invatare specifice acopera intreaga gama de abilitati, iar
gravitatea acestora variaza foarte mult. Printre dificultatile de invatare specifice se
numara: dislexia (incapacitate partiala sau totala de a citi), disgrafia (incapacitatea
totala sau partiala de a scrie), discalculia (incapacitatea de a realiza calcule
matematice) si dispraxia (incapacitatea de a actiona). La copiii cu dificultati specifice
de invatare se observa o incapacitate de a trata anumite informatii.
Aceasta se traduce printr-o serie de dificultati care apartin sferei invatarii:
·Dificultati in stilul de organizare al informatiilor,
·Dificultati in orientare,
·Colaborare si socializare,
·Predispozitie spre accidente,
·Adaptare dificila la schimbare,
·Hiperactivitate sau inertie,
·Lipsa de atentie.
Cum dizabilitatile apar in arii specifice de functionalitate care accentueaza
deficitele intelectuale este important sa se determine care sunt ariile in care se
manifesta dificultati si cum se manifesta acestea in competentele persoanei.
Astfel, se poate evidentia daca ele se manifesta in:
§Intelegerea sau producerea limbajului,
§Intelegerea si folosirea spatiului sau timpului,
§A da sens si a-si aminti ceea ce vede,
§Cunoasterea si folosirea corpului,
§Intelegerea matematicii,
§Domenii sociale sau practice.
In acest sens, dificultatile de invatare sunt un tip de probleme, adica cerinte
educative speciale, sau cu alte cuvinte o forma de dizabilitate.