Episoadele Afective 349

Episoadele Afective

Episodul Depresiv Major

Elementele episodului
Elementul esenţial al episodului depresiv major îl constituie o perioadă de cel
puţin 2 săptămâni în cursul căreia există, fie dispoziţie depresivă, fie pierderea
interesului sau plăcem pentr u aproape toate activităţile La copii si adolescenţi,
dispoziţia poate fi mai curând iritabilă decât tristă Individul trebuie, de asemenea,
să experienteze cel puţin patru simptome suplimentare extrase dmtr -o listă care
include modificări în apetit sau gre utate, somn si activitatea psihomotone, energie
scăzută, sentimente de inutilitate sau de culpă, dificultate în gândire, concentrare
sau luarea de decizii, idei recurente de moarte sau idei, planuri ori tentative de
suicid Pentru a conta pentru un episod d epresiv major, un simptom trebuie să fie
prezent de curând ori să fie în mod clar agravat în comparaţie cu starea
preepisodică a persoanei Simptomele trebuie să persiste cea mai mare parte a zilei,
aproape în fiecare zi, timp de cel puţin 2 săptămâni conse cutive Episodul trebuie
să fie acompaniat de detresă sau deteriorare semnificativă clime în domeniul social,
profesional sau în alte domenii importante de funcţionare La unu indivizi cu
episoade mai uşoare, funcţionarea pare a fi normală, dar necesită un e fort
considerabil crescut
Dispoziţia, într-un epibod depresiv major este descrisă adesea de către persoana
respectivă ca aceasta fund depresivă, tristă, disperată, descurajată sau ca „fără chef"
(criteriul Al) în unele cazuri, tristeţea poate fi negată la început, dar poate fi
provocată de interviu (de ex, atrăgând atenţia persoanei respective că arată ca si
cum ar fi pe punctul de a începe să plângă) La unu indA izi care se plâng că se simt
„fără vervă", că nu mai au sentimente ori că sunt anxiosi, prezent a dispoziţiei
depresive poate fi dedusă din expresia facială a persoanei si din conduită Unu
indivizi pun accentul mai curând pe acuzele somatice (de ex pe disconfortul
somatic) decât pe descrierea sentimentelor de tristeţe Mulţi indivzi relatează sau
manifestă o stare de iritabihtate crescută (de ex , stare coleroasă persistentă,
tendinţa de a răspunde la diverse evenimente prin accese de furie ori prin blamarea
altora, sau printr-un sentiment exagerat de frustrare pentru chestiuni minore) La
copii si adolescenţi poate apare mai curând o dispoziţie iritabilă sau capricioasă
decât o dispoziţie tristă sau abătută Acest tablou clime trebuie să fie diferenţiat de
patternul de iritabihtate al „copilului răsfăţat" când este frustrat
Pierderea interesului sau plăc em este aproape totdeauna prezentă într -un grad
oarecare Indivizii pot relata că se simt mai puţin interesaţi de hobbmri, „nu -mi mai
pasă de nimic acum", nu mai simt nici o plăcere pentru activităţi considerate
anterior ca distractive (criteriul A2) Membru familiei notează adesea retragerea
socială sau neglijarea activităţilor plăcute (de ex , un jucător avid de golf altădată,
n-a mai jucat de mult timp, un copil căruia îi făcea plăcere să joace soccer (fotbal
american) îşi găseşte scuze pentru a nu -1 mai practica) La unu indivizi există o
reducere semnificativă de la nivelul anterior a interesului sau dorinţei sexuale
Apetitul este de regulă redus, mulţi indivizi simţind că ei se forţează să
mănânce Alţi indivizi, în special cei întâlniţi în unităţi ambulat orii, pot avea un
350 Tulburările Afective

apetit crescut si pot don compulsiv anumite alimente (de ex, dulciuri sau alţi
hidrati de carbon) Când modificările de apetit sunt severe (în orice direcţie), poate
fi observată fie o pierdere, fie o luare în g reutate, sau, la copii, poate fi notată
incapacitatea de a lua în greutate plusul aşteptat (cnteriul A3)
Cea mai comună perturbare a somnului, asociată cu un episod depresiv, major
este insomnia (criteriul A4) Indivizii au de regulă o insomnie mediană (adi că, se
deşteaptă din somn în cursul nopţii si apoi au dificultăţi în a readormi) sau o
insomnie terminală (adică, se deşteaptă din somn prea din timp si nu mai pot
readormi) Insomnia iniţială (adică, dificultatea de a adormi) poate, de asemenea,
apare Mai rar, indivizii prezintă hipersomme, sub forma unor episoade prelungite
de somn noaptea sau a unei creşteri a duratei somnului diurn Uneori motivul
pentru care individul solicită tratament îl constituie somnul perturbat
Modificările psihomotorn includ agita ţia (adică, incapacitatea de a sta liniştit,
mersul de colo până colo, frântul mâinilor ori piscarea sau frecarea tegumentelor,
vestimentelor sau altor obiecte sau lentoarea (de ex , lentoare în vorbire, gândire sau
în mişcările corpului), creşterea pauzel or înainte de a răspunde, vorbirea redusă ca
volum, modulaţie, cantitate sau varietate a conţinutului on mutism (cnteriul A5)
Agitaţia psihomotorie sau lentoarea trebuie să fie suficient de severe pentru a putea
fi observate si de către alţii si să nu repr ezinte numai impresii personale
Energia scăzută, extenuarea si fatigabihtatea sunt frecvente (criteriul A6) O
persoană poate acuza fatigabihtate susţinută fără a depune vreo activitate fizică
Chiar si cele mai mici sarcini par a necesita un efort considera bil Eficienta cu care
sunt efectuate sarcinile poate fi redusă De exemplu, un individ se poate plânge că
spălatul si îmbrăcatul dimineaţa sunt epuizante si -i iau de două ori mai mult timp
decât în mod uzual
Sentimentul de inutilitate sau de culpă asociat c u un episod depresiv mapr
poate include aprecieri negative asupra propriei valon care nu corespund realităţii
ori preocupări referitoare la culpi militate sau ruminatn în legătură cu erori minore
în trecut (criteriul A7) Astfel de indivizi interpretează ad esea în mod eronat
evenimente cotidiene neutre sau banale ca probă a defectelor personale si au un
sentiment exagerat de responsabilitate fată de evenimentele nefavorabile De
exemplu, un agent imobiliar se autocondamnă pentru eşecul de a face vânzări,
chiar când piaţa a scăzut m general si nici alţi agenţi imobiliari nu sunt capabili să
facă vânzări Sentimentul de inutilitate sau de culpă poate fi de proporţii delirante
(de ex, un individ care este coii \ms că el, personal, este răspunzător de mizeria
lumii) Autoblamarea pentru faptul de a fi suferind si pentru a nu fi reuşit să
satisfacă responsabilităţile profesionale sau mterpersonale ca rezultat al depresiei
este foarte frecventă si nu este considerată suficientă pentru a satisface acest
criteriu, cu excepţia cazului cana este delirantă
Mulţi indivizi acuza deteriorarea capacităţii de a gândi, de a se concentra ori de
a lua decizii ^criteriul AS) Fi pot apare ca fund uşor de distras sau se plâng de
dificultăţi de memorie Cei care în plan intelectual necesi tă continuitate şcolară sau
profesională sunt adesea incapabili să funcţioneze corespunzător chiar când au
probleme u&oare de concentrare (de ex , un programator de computer care nu mai
poate efectua de mult timp saiam complicate, dar pe care le reahza ant erior) La
copii, o scădere precipitată a nottlor poate reflecta o concentrare redusă La indivizii
în etate cu episod depresrv major, dificultăţile mnezice pot fi acuza principală si pot
fi luate în mod eronat drept seime de dementă („pseudodementă") Când e pisodul
depresn rrajor este tratat cu succes problemele de memorie dispar complet însă, la
 Episodul Depresiv Major 351

unu indivizi, în special la persoanele în etate, un episod depresiv major poate fi

uneori tabloul clinic iniţial al unei demente ireve rsibile
Frecvent, există gânduri de moarte, ideatie suicidară ori tentative de suicid
(criteriul A9) Aceste gânduri merg de la convingerea că alţii ar fi mai bine situaţi
dacă persoana respectivă ar fi moartă, la idei tranzitorii, dar recurente de comitere a
suicidului, până la anumite planuri reale de cum să comită suicidul Frecvenţa,
intensitatea si letahtatea acestor idei poate fi foarte variabilă Indivizii suicidan mai
puţin severi pot relata idei de suicid tranzitorii (de 1 -2 minute), recurente (odată sau
de două ori pe săptămână) Indivizii suicidan mai severi pot să -si fi procurat
materiale (de ex, o funie sau o armă) pentru a fi utilizate în tentativa de suicid si pot
avea stabilit locul si momentul când vor fi singuri pentru a -si putea realiza suicidul
Deşi aceste comportamente sunt asociate statistic cu tentative de suicid si pot fi utile
în identificarea unui grup cu risc mare, multe studii au arătat că nu este posibil să se
prevadă cu certitudine când sau dacă un individ cu depresie va încerca să s e
sinucidă Motivaţiile pentru suicid pot include dorinţa de a se retrage din faţa unor
obstacole percepute ca insurmontabile ori dorinţa intensă de a termina cu o stare
emoţională dureroasă, torturantă, care este percepută de persoană a fi interminabilă
Diagnosticul de episod depresiv major nu se pune dacă simptomele satisfac
criteriile pentru un episod mixt (criteriul B) Un episod mixt se caracterizează prin
simptome aparţinând, atât unui episod maniacal, cât si unui episod depresiv major,
survenind aproape în fiecare zi, o perioadă de cel putm o săptămână
Gradul de deteriorare asociat cu un episod depresiv major variază, dar chiar în
cazurile uşoare trebuie să existe, fie o suferinţă semnificativă clinic ori o mtervenhe
oarecare în domeniul social, profesi onal sau în alte domenii importante de
funcţionare (criteriul C) Dacă deteriorarea este severă, persoana îşi poate pierde
capacitatea de a funcţiona social sau profesional In cazuri extreme, persoana poate
fi incapabilă de o minimă autoîngnjire (de ex , să se alimenteze sau să se îmbrace
singură) sau să-si menţină un minimum de igienă personală
Un interviu atent este esenţial pentru a identifica simptomele unui episod
depresiv major Relatarea poate fi compromisă de dificultăţile în concentrare,
deteriorarea memoriei sau tendinţa de a nega, de a minimaliza sau de a explica
simptomele Informaţiile provenind de la informatori auxiliari pot fi extrem de utile
în clarificarea evoluţiei episoadelor depresive curente sau anterioare si în stabilirea
faptului dacă au existat episoade maniacale sau hipomamacale Deoarece
episoadele depresive majore pot începe gradual, o trecere în revistă a informaţiilor
clinice centrate pe partea cea mai rea a episodului curent poate foarte probabil să
detecteze prezenta simptomelor Ev aluarea simptomelor unui episod depresiv
major este extrem de dificilă când acestea survin la un individ care are, de
asemenea, o condiţie medicală generală (de ex, cancer, ictus, infarct miocardic,
diabet) Unu dintre itemn criteriu ai episodului depresiv major sunt identici cu
semnele si simptomele caracteristice ale condiţiilor medicale generale (de ex,
pierderea în greutate într -un diabet netratat, fahgabihtatea, m cancer) Astfel de
simptome trebuie să pledeze pentru un episod depresiv major exceptând ca zul
când acestea sunt clar si complet explicate de o condiţie medicală generală De
exemplu, pierderea în greutate la o persoană cu colită ulceroasă, care are multe
scaune si consum redus de alimente, nu trebuie să conteze pentru un episod
depresiv major Pe de altă parte, când tristeţea, culpa, insomnia sau pierderea în
greutate sunt prezente la o persoană cu infarct miocardic recent, fiecare simptom va
conta pentru un episod depresiv major, deoarece acestea nu sunt explicate clar si
352 Tulburările Afective

complet de efectele fiziologice ale infarctului de miocard La fel, când simptomele

sunt datorate în mod clar ideilor delirante incongruente cu dispoziţia sau
halucinaţiilor, (de ex, o pierdere în greutate de 30 livre datorată refuzului de a
mânca din cauza ideii delirante că mâncarea este otrăvită), aceste simptome nu
pledează pentru un episod depresiv major
Prin definiţie, episodul depresiv major nu se datorează efectelor fiziologice
directe ale unui drog de abuz (de ex, în contextul intoxicaţiei alcoo lice sau al
abstinentei de cocaină), efectelor adverse ale unor medicamente sau tratamente (de
ex, steroizn) ori expunem la un toxic La fel, episodul nu se datorează efectelor
fiziologice directe ale unei condiţii medicale generale (de ex, hipotiroidismul)
(criteriul D) De asemenea, dacă simptomele încep în decurs de 2 luni de la pierderea
unei fnnte iubite si nu persistă peste aceste 2 luni, ele sunt în general considerate a
rezulta din doliu (vezi pag 740), cu excepţia cazului cînd sunt asociate cu o
deteriorare funcţională marcată sau includ preocupări morbide referitoare la
inutilitate, ideatie suicidară, simptome psihotice sau lentoare psihotone (criteriul E)

Elemente si tulburări asociate

Elemente descriptive si tulburări mentale asociate. Indivizii cu episod
depresiv major prezintă frecvent tristeţe, intabihtate, meditativitate, rummatie
obsesivă, anxietate, fobii, preocupăn excesive referitoare la sănătatea fizică si acuze
de durere (de ex , cefalee, dureri articulare, abdominale sau alte tipuri de du rere)
în cursul unui episod depresiv major, unu indivizi au atacuri de panică survenmd
într-un pattern ce satisface criteriile pentru panică La copii, poate surveni
anxietatea de separare Unu indivizi notează dificultăţi în relaţiile intime,
interacţiuni sociale mai puţin satisfăcătoare sau dificultăţi în activitatea sexuală (de
ex, anorgasmie la femei si disfunctie erectilă la bărbaţi) Pot exista probleme
maritale (de ex, divorţ), probleme profesionale (de ex, pierderea serviciului),
probleme şcolare (de ex, chiul, eşec şcolar), abuz de alcool ori de altă substanţă,
creşterea utilizăm serviciilor medicale Cea mai serioasă consecinţă a episodului
depresiv major o constituie tentativa de suicid sau suicidul complet Riscul de
suicid este extrem de mare la indi vizii cu elemente psihotice, cu istoric de tentative
de suicid anterioare, cu un istoric familial de suicidun complete ori de uz
concomitent de o substanţă Poate exista, de asemenea, o rată crescută de morţi
premature prin condiţii medicale generale Episoa dele depresive majore urmează
adesea unor streson psihosociali (de ex , moartea unei fnnte iubite, separare
maritală, divorţ) Naşterea unui copil poate precipita un episod depresiv major, în
care caz este menţionat specificantul „cu debut postpartum" (vezi pag, 422)

Date de laborator asociate. Nu au fost identificate nici un fel de date de

laborator specifice sub aspect diagnostic pentru episodul depresiv major Cu toate
acestea, s-a constatat că o diversitate de date de laborator sunt anormale la indivizii
cu episoade depresive majore în comparaţie cu subiecţii de control Se pare că
aceleaşi anomalii de laborator sunt asociate cu un episod depresiv major, indiferent
de faptul dacă episodul este parte a unei tulburări depresive majore, tulburări
bipolare I sau II Cele mai multe anomalii sunt dependente de stare (adică, afectate
de prezenta sau absenta simptomelor depresive), însă unele date pot precede
debutul episodului sau pot persista după remisiunea sa Este posibil ca testele de
laborator să fie anormale î n episoadele cu elemente melancolice sau psihotice,
precum si la indivizii mai sever depresivi
Episodul Depresiv Major 353

Anomalii EEG de somn pot fi evidente la 40% -60% dintre pacienţii ambulaton
si în până la 90% dintre pacienţii internaţi cu un e pisod depresiv major Datele
polisomnografice asociate cel mai frecvent includ 1) perturbări ale continuităţii
somnului, cum ar fi latenta de somn prelungită, vigihtate intermitentă crescută,
deşteptare matinală precoce, 2) reducerea stadiilor 3 si 4 de som n non-REM
(somnul cu unde lente) cu o deplasare a activităţii cu unde lente mai departe de
prima perioadă NREM, 3) reducerea latentei mişcărilor oculare rapide (adică,
scurtarea duratei primei perioade NREM), 4) creşterea activităţii fazice REM (adică,
a numărului de mişcări reale ale ochilor în cursul somnului) si 5) creşterea duratei
de somn REM la începutul noptn Unele date sugerează că aceste anomalii de somn
persistă si după remisiunea clinică sau pot precede debutul episodului depresiv
major iniţial printre cei cu risc crescut pentru o tulburare afectivă (de ex , membn
de gradul I ai familiei indivizilor cu tulburare depresivă majoră)
Fiziopatologia unui episod depresiv major implică o dereglare a numărului de
sisteme de neurotransmitători incluzând se rotonma, norepmefrina, dopamina,
acetilcohna si sistemele acidului gamma -aminobutinc Există, de asemenea, probe
de alterare a diverselor neuropeptide incluzând hormonul de eliberare a
corticotropinei La unu pacienţi depresivi au fost observate perturbări h ormonale
incluzând creşterea secreţiei de glucocorticoid (de ex, creşterea nivelelor
cortizolului liber în urină sau nonsupresiunea de către dexametazonă a cortizolului
plasmatic) si aplatizarea concentraţiei hormonului de creştere, a hormonului de
stimulare a tiroidei si a răspunsului prolactinei la diverse teste de provocare
Studiile de imagistică funcţională cerebrală certifică alterări ale fluxului sanguin si
metabolismului cerebral la unu indivizi, incluzând creşterea fluxului sanguin în
regiunile hmbică si parahmbică si scăderea acestuia în cortexul prefrontal lateral
Depresia care debutează târziu în viată este asociată cu alterări ale structurii
cerebrale, incluzând modificări vasculare penventnculare Nici una dintre aceste
modificări nu este prezentă la toţi indivizii în episod depresiv major si nici una nu
reprezintă o perturbare particulară specifică depresiei

Elemente specifice culturii, etăţii si sexulu i

Cultura poate influenta expenentarea si comunicarea simptomelor depresiei
Subdiagnosticarea sau diagnosticarea eronată pot fi reduse prin acordarea de
atenţie specificităţii etnice si culturale în prezentarea acuzelor unui episod depresiv
major De exemplu, în unele cultun, depresia poate fi expenentată în mare măsură
în termeni somatici mai curând decît ca tristeţe sau culpă Acuzele de „nervi" si de
cefalee (în culturile latino si mediteraneene), de astenie, de debilitate, de
„dezechilibru" (în cultura ch ineză si alte culturi asiatice), de probleme de „inimă"
(în culturile medioonentale) ori de a fi „cu mima frântă" (printre hopi) pot exprima
experienţa depresivă Astfel de tablouri clinice combină elemente ale tulburărilor
depresive, anxioase si somatoform e Culturile pot difen în aprecierile referitoare la
severitatea experientăm sau expnmărn disfonei (de ex , intabihtatea poate provoca
o preocupare mai mare decât tristeţea sau izolarea) Experienţele distinctive
cultural (de ex , teama de a nu fi deochiat s au femecat, senzaţia de „căldură în cap"
sau senzaţia de reptare de viermi sau furnici, ori impresia vie că este vizitat de cei
morţi) trebuie să fie distinse de halucinaţiile sau ideile delirante reale care pot fi
parte a unui episod depresiv major cu ele mente psihotice De asemenea, este
important pentru clinician să nu excludă în mod rutinier un simptom doar pentru
faptul că acesta este văzut ca „normă" pentru o anumită cultură
354 Tulburările Afective

Simptomele de nucleu ale unui episod depresiv majo r sunt aceleaşi la copii si
adolescenţi, deşi există date care sugerează că proeminenţa simptomelor
caracteristice se schimbă cu etatea. Anumite simptome, cum sunt acuzele somatice,
iritabilitatea şi izolarea socială, sunt extrem de frecvente la copii, în timp ce lentoarea
psihomotorie, hipersomnia şi ideile delirante sunt mai puţin frecvente în
prepubertate decât în adolescenţă si în perioada adultă. La copii prepubertari,
episodul depresiv major survine mai frecvent împreună cu alte tulburări mentale (în
special cu tulburările de comportament disruptiv, deficitele de atenţie si tulburările
anxioase) decât izolat. La adolescenţi, episoadele depresive majore sunt asociate
frecvent cu tulburări de comportament disruptiv, deficite de atenţie, tulburări
anxioase, tulburări în legătură cu o substanţă şi tulburări de comportament
alimentar. La adulţii în etate, simptomele cognitive (de ex., dezorientarea, pierderea
memoriei si distractibilitatea) pot fi extrem de proeminente.
Femeile sunt expuse unui risc semnific ativ mai mare decât bărbaţii de a
prezenta episoade depresive majore la un moment dat în cursul vieţii lor, cele mai
mari diferenţe fiind constatate în studiile efectuate în Statele Unite şi Europa. Acest
risc diferenţial crescut apare în cursul adolescenţ ei si poate coincide cu debutul
pubertăţii Un procent semnificativ de femei relatează o înrăutăţire a simptomelor
unui episod depresiv major cu câteva zile înainte de începutul menstruaţiilor.
Studiile arată că episoadele depresive survin de două ori mai f recvent la femei
decât la bărbaţi. Vezi secţiunile corespunzătoare ale textelor pentru tulburarea
depresivă majoră (pag. 372), tulburarea bipolară I (pag. 385) şi tulburarea bipolară
II (pag. 394) pentru informaţii referitoare la sex.

Evoluţie
Simptomele unui episod depresiv major se dezvoltă de regulă în decurs de zile
sau săptămâni. O perioadă prodromală, care poate include simptome anxioase şi
simptome depresive uşoare, poate dura timp de săptămâni sau luni înaintea
debutului unui episod depresiv major c omplet. Durata unui episod depresiv major
este, de asemenea, variabilă. Un episod netratat durează de regulă 6 luni sau mai
mult, indiferent de etatea la debut, în majoritatea cazurilor, există o remisiune
completă a simptomelor, iar funcţionarea revine la nivelul premorbid. într -un
procent important de cazuri (poate 20% -30%), unele simptome depresive,
insuficiente pentru a satisface complet criteriile pentru un episod depresiv major,
pot persista luni sau ani şi pot fi asociate cu o oarecare incapacitate s au dificultate
(în care caz poate fi menţionat specificantul „în remisiune parţială"; pag. 412).
Remisiunea parţială urmând unui episod depresiv major pare a fi predictivă de un
pattern similar după episoadele ulterioare. La unii indivizi (5% -10%), criteriile
complete pentru un episod depresiv major continuă să fie satisfăcute timp de 2 sau
mai mulţi ani (în care caz poate fi menţionat specificantul „cronic", vezi pag. 417).

Diagnostic diferenţial
Un episod depresiv major trebuie să fie distins de o tulbura re afectivă datorată
unei condiţii medicale generale. Diagnosticul adecvat trebuie să fie cel de
tulburare afectivă datorată unei condiţii medicale generale, dacă perturbarea
afectivă este considerată a fi consecinţa fiziologică directă a unei condiţii med icale
generale (de ex., scleroză multiplă, ictus, hipotiroidism) (vezi pag. 401). Această
precizare se bazează pe istoric, datele de laborator sau examenul somatic. Dacă sunt
Tulburările Afective 355

prezente, atât un episod depresiv major, cât si o condiţie medicală generală, dar se
consideră că simptomele depresive nu sunt consecinţa fiziologică directă a condiţiei
medicale generale, atunci tulburarea afectivă primară este înregistrată pe axa I (de
ex., tulburare depresivă majoră), iar condiţia medi cală generală, pe axa III (de ex.,
infarct miocardic). Acesta trebuie să fie, de exemplu, cazul dacă episodul depresiv
major este considerat a fi consecinţa fiziologică a faptului de a avea o condiţie
medicală generală sau dacă nu există nici o relaţie eti ologică între episodul depresiv
major si condiţia medicală generală.
O tulburare afectivă indusă de o substanţă se distinge de un episod depresiv
major prin faptul că o substanţă (de ex., un drog de abuz, un medicament sau un
toxic) este considerată a fi etiologic în relaţie cu perturbarea afectivă (vezi pag. 405).
De exemplu, dispoziţia depresivă care survine numai în contextul abstinenţei de
cocaină va fi diagnosticată ca tulburare afectivă indusă de cocaină, cu elemente
depresive, cu debut în cursul abst inenţei.
La persoanele în etate, adesea este dificil să se stabilească dacă simptomele
cognitive (de ex., dezorientarea, apatia, dificultatea în concentrare, pierderea
memoriei) sunt explicate mai bine de o demenţă ori de un episod depresiv major. O
evaluare medicală completă si o evaluare a debutului perturbării, a secvenţierii
temporale a simptomelor depresive si cognitive, a evoluţiei maladiei si a
răspunsului la tratament sunt utile în efectuarea acestei precizări. Starea premorbidă
a individului poate ajuta la diferenţierea unui episod depresiv major de o demenţă,
într-o demenţă, există de regulă un istoric premorbid de declin al funcţiei cognitive,
în timp ce un individ cu un episod depresiv major este foarte posibil să aibă o stare
premorbidă normală si un declin cognitiv abrupt, asociat cu depresia.
Episoadele depresive majore cu dispoziţie iritabilă proeminentă pot fi dificil de
distins de episoadele maniacale cu dispoziţie iritabilă ori de episoadele mixte.
Această distincţie necesită o evaluare cli nică atentă a prezenţei simptomelor
maniacale. Dacă sunt satisfăcute criteriile, atât pentru un episod maniacal, cât si
pentru un episod depresiv major (cu excepţia celui cu o durată de 2 săptămâni),
aproape în fiecare zi, timp de cel puţin o săptămână, es te vorba de un episod mixt.
Distractibilitatea si rezistenţa scăzută la frustrare pot surveni, atât în tulburarea
hiperactivitate/deficit de atenţie, cât si în episodul depresiv major; dacă sunt
satisfăcute criteriile pentru ambele, tulburarea hiperactivit ate/deficit de atenţie
poate fi diagnosticată adiţional tulburării afective, însă, clinicianul trebuie să fie
atent să nu supradiagnosticheze episodul depresiv major la copiii cu tulburarea
hiperactivitate/deficit de atenţie a căror perturbare de dispoziţi e este caracterizată
mai curând prin iritabilitate decât prin tristeţe sau pierderea interesului.
Un episod depresiv major, care survine ca un răspuns la un stresor psihosocial,
se distinge de tulburarea de adaptare cu dispoziţie depresivă prin faptul că n u
sunt satisfăcute complet criteriile pentru un episod depresiv major în tulburarea de
adaptare. După pierderea unei fiinţe iubite, chiar dacă simptomele depresive sunt
de suficientă durată si număr pentru a satisface criteriile pentru un episod depresiv
major, acestea trebuie să fie atribuite mai curând doliului decât unui episod
depresiv major, cu excepţia cazului când persistă peste 2 luni ori includ o
deteriorare funcţională marcată, preocupare morbidă în legătură cu inutilitatea,
ideaţie suicidară, simptome psihotice ori lentoare psihomotorie.
în fine, perioadele de tristeţe sunt aspecte inerente ale experienţei umane. Aceste
perioade nu trebuie să fie diagnosticate ca episod depresiv major decât dacă sunt
satisfăcute criteriile pentru severitate (adică , cinci din nouă simptome), durata (adică,
356 Tulburările Afective

cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, timp de cel puţin 2 săptămâni) si
detresă sau deteriorare semnificativă clinic Diagnosticul de tulburare depresivă fără
altă specificaţie poate fi indicat pentru tablourile clinice de dispoziţie depresivă cu
deteriorare semnificativă clinic si care nu satisfac criteriile de durată sau severitate

Criteriile de diagnostic pentru Episodul Depresiv Major

A Cinci (sau mai multe) dintre următo arele simptome au fost prezente în
cursul aceleiaşi perioade de 2 săptămâni, si reprezintă o modificare de la
nivelul anterior de funcţionare, cel puţin unul dintre simptome este, fie (1)
dispoziţie depresivă, fie (2) pierderea interesului sau plăcem
Notă: Nu se includ simptome care este clar că se datorează unei condiţii
medicale generale ori idei delirante sau halucinaţii incongruente cu
dispoziţia
(1) dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi,
indicată fie prin relatare personală (de ex, se simte trist sau inutil), ori
observaţie făcută de altn (de ex, pare înlăcrimat) Notă La copii si
adolescenţi, dispoziţia poate fi iritabilă,
(2) diminuare marcată a interesului sau plăcem pentru toate sau aproape
toate activităţile, cea mai mar e parte a zilei, aproape în fiecare zi (după
cum este indicat, fie prin relatare personală, fie prin observaţii făcute de
alţii,
(3) pierdere semnificativă în greutate, deşi nu tine dietă, ori luare în
greutate (de ex , o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului
într-o lună) ori scădere sau creştere a apetitului aproape în fiecare zi
Notă La copii, se ia în consideraţie incapacitatea de a atinge plusurile
ponderale expectate,
(3) insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi,
(4) agitaţie sau lentoare psihomotone aproape în fiecare zi (observabilă de
către altn, nu numai senzaţiile subiective de nelinişte sau de lentoare),
(S)fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi,
(6) sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată (care poate
fi delirantă) aproape în fiecare zi (nu numai autorepros sau culpabilizare
în legătură cu faptul de a fi suferind),
(8) diminuarea capacităţii de a gândi sau de a se concentra ori indecizie
aproape în fiecare zi (fie prin relatare personala, fie o bservată de altn),
(9) gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie
suicidară recurentă fără un plan anume, ori o tentativa de suicid sau un
plan anume pentru comiterea suicidului
B Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod m ixt (vezi pag 365)
C Simptomele cauzează o detresă sau o deteriorare semnificativă clinic în
domeniul social, profesional ori în alte domenii importante de funcţionare
D Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex, un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiţii generale
medicale (de ex , hipotiroidism)
E Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adică, după pierderea unei
fiinţe iubite, Simptomele persistă mai mult de 2 luni ori sunt caracterizate
printr-o deteriorare funcţională semnificativă, preocupare morbidă de
inutilitate, ideatie suicidară, simptome psihotice sau lentoare psihomotone