Episodul Hipomaniacal 365

Criteriile de diagnostic pentru Episodul Mixt

A Sunt satisfăcute criteriile, atât pe ntru episodul maniacal (vezi pag 362), cât
si pentru episodul depresiv major (vezi pag 356) (cu excepţia duratei)
aproape în fiecare zi, în cursul unei perioade de cel puţin o săptămână
B Perturbarea afectivă este suficient de severă pentru a cauza o deter iorare
semnificativă în funcţionarea profesională sau în activităţile sociale uzuale
ori în relaţiile cu altn, sau pentru a necesita spitalizare spre a preveni
vătămarea sa sau a altora, ori există elemente psihotice
C Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex, un drog de abuz, un medicament sau alt tratament) ori ale unei
condiţii medicale generale (de ex , hipertiroidismul)
Notă: Episoadele similare celor mixte si care sunt evident cauzate de
tratamentul antidepres iv somatic (de ex, un medicament, terapie
electroconvulsivantă, fototerapie) nu trebuie să conteze pentru diagnosticul
de tulburare bipolară l

Episodul Hipomaniacal

Elementele episodului
Un episod hipomamacal este definit ca o perioadă distinctă în cursul căreia există
o dispoziţie crescută, expansivă sau iritabilă anormală si persistentă care durează cel
puţin patru zile (criteriul A) Această perioadă de d spozitie anormală trebuie să fie
acompaniată de cel puţin trei simptome adiţionale dintr -o listă care include stima de
sine exagerată sau grandoarea (nondehrantă) scăderea necesităţii de somn,
presiunea de a vorbi, fuga de idei, distractibihtatea, implicarea crescută în activităţi
orientate spre un scop sau agitaţia psihomotone si implicarea excesivă în a ctivităţi
plăcute care au un înalt potenţial de consecinţe indezirabile (criteriul B) Dacă
dispoziţia este mai curând iritabilă decât crescută sau expansivă, cel puţin patru
dintre simptomele de mai sus trebuie să fie prezente Această listă de simptome
adiţionale este identică cu cea care defineşte episodul maniacal (vezi pag 357),
exceptând faptul că ideile delirante sau halucinaţiile nu pot fi prezente Dispoziţia în
cursul episodului hipomamacal trebuie să fie net distinctă de dispoziţia
nondepresivă uzua lă a individului si trebuie să existe o schimbare netă în
funcţionare, care nu este caracteristică funcţionăm uzuale a individului (criteriul C)
Deoarece modificarea dispoziţiei M funcţionării trebuie să fie observabile de către alţii
(criteriul D), evaluarea acestui criteriu necesită adesea intervievarea altor informatori
(de ex, a membrilor familiei) Istoricul obţinut de la alţi informatori este extrem de
important în evaluarea adolescenţilor Contrar episodului maniacal, episodul
hipomamacal nu este sufic ient de sever pentru a cauza o deteriorare semnificativă în
funcţionarea socială sau profesională ori pentru a necesita spitalizarea, si nu există
elemente psihotice (criteriul E) Modificarea în activitate la unu indivizi poate lua
forma unei creşteri cons iderabile în eficientă, randament sau creativitate însă, la altn,
hipomama poate cauza o oarecare deteriorare socială sau profesională
366 Tulburările Afective

Perturbarea de dispoziţie si alte simptome nu trebuie să se datoreze efectelor

fiziologice directe ale unui drog de abuz, ale unui medicament sau altui tratament
pentru depresie (terapie electroconvulsivantă, fototerapie ori expunere la un toxic).
Episodul trebuie, de asemenea, să nu fie datorat efectelor fiziologice directe ale unei
condiţii medicale generale (de ex., scleroză multiplă, tumoră cerebrală) (criteriul F).
Simptome similare celor observate într -un episod hipomaniacal pot fi datorate
efectelor directe ale unui medicament antidepresiv, terapiei electroconvulsivante,
fototerapiei ori unui medicament prescris pentru alte condiţii medicale generale (de
ex., corticosteroizii). Astfel de tablouri clinice nu sunt considerate episoade
hipomaniacale si nu contează pentru diagnosticul de tulburare bipolară II). De
exemplu, dacă o persoană cu tulburare depresivă majoră recurentă prezintă simptome
similare cu cele ale episodului hipomaniacal în cursul administrării unui medicament
antidepresiv, episodul este diagnosticat drept tulburare afectivă indusă de o substanţă,
cu elemente maniacale, si nu ex istă nici o comutare de la diagnosticul de tulburare
depresivă majoră la cel de tulburare bipolară II. Unele date sugerează că poate exista
o „diateză" bipolară la indivizii care dezvoltă episoade similare episoadelor maniacale
si hipomaniacale după un tra tament somatic pentru depresie. Astfel de indivizi pot
avea o probabilitate crescută de episoade maniacale si hipomaniacale care nu sunt în
legătură cu substanţele sau cu tratamentele somatice pentru depresie.
Dispoziţia crescută a unui episod hipomaniacal este descrisă ca euforică, extrem
de bună, jovială sau exaltată. Deşi dispoziţia persoanei poate avea un caracter
contagios pentru un observator neimplicat, ea este recunoscută ca o schimbare netă
de la modul uzual de a fi de către cei care cunosc bine pe rsoana respectivă. Calitatea
expansivă a perturbării de dispoziţie este caracterizată prin entuziasm pentru
interacţiunile sociale, interpersonale sau profesionale. Deşi dispoziţia crescută este
considerată tipică, dispoziţia perturbată poate fi iritabilă sau poate alterna între
euforie şi iritabilitate. în mod caracteristic, este prezentă mai curând stima de sine
exagerată, de regulă la nivelul unei încrederi necritice în sine, decât grandoarea
marcată (criteriul Bl). Foarte frecvent există o necesitate sc ăzută de somn (criteriul
B2); persoana se deşteaptă din somn înaintea orei uzuale, plină de energie.
Persoana cu episod hipomaniacal vorbeşte tare şi mai repede decât în mod uzual,
dar de regulă nu este dificil de întrerupt. Limbajul poate fi plin de spiri te,
calambururi, jocuri de cuvinte şi impertinenţe (criteriul B3). Fuga de idei nu este
rară şi, dacă este prezentă, durează perioade foarte scurte de timp (criteriul B4).
Distractibilitatea este adesea prezentă, după cum o demonstrează modificările
rapide de vorbire sau activitate ca rezultat al reactivităţii la diverşi stimuli externi
irelevanţi (criteriul B5). Creşterea activităţii îndreptate spre un scop poate implica
planificarea şi participarea la activităţi multiple (criteriul B6). Aceste activităţi sunt
adesea creatoare şi productive (de ex., scrierea unei scrisori editorului, terminarea
unei lucrări). Sociabilitatea este de regulă crescută, şi poate exista si o creştere a
activităţii sexuale. Poate exista o activitate impulsivă, cum ar fi efectuarea excesivă
de cumpărături, condusul imprudent sau investiţii în afaceri nesăbuite {criteriul
B7). Astfel de activităţi sunt însă de regulă organizate, nu sunt bizare şi nu ating
nivelul de deteriorare caracteristic episodului maniacal.

Elemente si tulburări asociate

Elementele asociate ale episodului hipomaniacal sunt similare cu cele ale
episodului maniacal. Dispoziţia poate fi caracterizată ca disforică dacă simptome
iritabile sau depresive sunt mai proeminente decât euforia în tabloul clinic.
Tulburările Afective 367

Elemente specifice culturii si etăţii

Consideraţiumle referitoare la cultură care au fost sugerate pentru episoadele
depresive majore sunt, de asemenea, relevante si pentru episoadele hipomaruacale
(vezi pag 353) La persoanele mai tinere (de ex, la adolescenţi), episoadele
hipomamacale pot fi asociate cu chiul de la scoală, comportament antisocial, eşec
şcolar sau uz de o substanţă

Evoluţie
Un episod hipomamacal începe de regulă brusc, cu o escaladare rapidă a
simptomelor în decurs de o z i sau două Episoadele pot dura de la câteva săptămâni
la câteva luni si de regulă sunt mai bruşte ca debut si mai scurte ca durată decât
episoadele depresive majore în multe cazuri, episodul hipomamacal poate fi
precedat sau urmat de un episod depresiv maj or Studiile sugerează că 5% -15%
dintre indivizii cu hipomame vor dezvolta în cele din urmă un episod maniacal

Diagnostic diferenţial
Episodul hipomamacal trebuie să fie distins de o tulburare afectivă datorată
unei condiţii medicale generale Diagnosticul e ste cel de tulburare afectivă
datorată unei condiţii medicale generale, dacă perturbarea afectivă este considerată
a fi consecinţa fiziologică directă a unei anumite condiţii medicale generale (de ex ,
scleroză multiplă, tumoră cerebrală, sindrom Cushmg) ( vezi pag 401) Această
precizare se bazează pe istoric, datele de laborator sau examenul somatic Dacă se
consideră că simptomele hipomamacale nu sunt consecinţa fiziologică directă a
condiţiei medicale generale, atunci tulburarea afectivă primară este înreg istrată pe
axa I (de ex , tulburare bipolară II), iar condiţia medicală generală este înregistrată
pe axa III (de ex, infarct miocardic)
O tulburare afectivă indusă de o substanţă se distinge de un episod
hipomamacal prin faptul că o substanţă (de ex , un drog de abuz, un medicament
ori expunerea la un toxic) este considerată a fi etiologic în relaţie cu perturbarea
afectivă (vezi pag 405) Simptome similare celor observate în episodul
hipomamacal pot fi precipitate de un drog de abuz (de ex , simptomele
hipomamacale care apar numai în contextul intoxicaţiei cu cocaină vor fi
diagnosticate ca tulburare afectivă indusă de cocaină, cu elemente maniacale, cu
debut în cursul intoxicaţiei) Simptome similare celor observate în episodul
hipomamacal pot fi, de asemen ea, precipitate de tratamentul antidepresiv, cum
ar fi un medicament, terapia electroconvulsivantă ori fototerapia Astfel de
episoade sunt, de asemenea, diagnosticate ca tulburări afective induse de o
substanţă (de ex , tulburare afectivă indusă de amitnptilmă, cu elemente maniacale,
tulburare afectivă indusă de terapia electroconvulsivantă, cu elemente maniacale)
Judecata clinică este însă esenţială în a stabili dacă tratamentul este realmente
cauzal sau dacă s-a întâmplat ca un episod hipomamacal primar s ă debuteze în
timp ce persoana primea tratamentul (vezi pag 406)
Episoadele maniacale trebuie să fie distinse de episoadele hipomamacale Deşi
episoadele maniacale si episoadele hipomamacale au liste identice de Simptome
caracteristice, perturbarea afectivă dm episoadele hipomamacale nu este suficient
de severă pentru a cauza o deteriorare semnificativă în funcţionarea socială sau
profesională ori pentru a necesita spitalizarea Unele episoade hipomamacale pot
evolua în episoade maniacale complete
368 Tulburările Afective

Tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie si episodul hipomaniacal sunt

caracterizate ambele prin activitate excesivă, comportament impulsiv, judecată redusă
si negarea problemelor Tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie se disti nge de
episodul hipomaniacal pnn debutul său precoce caracteristic (adică, înainte de etatea
de 7 ani), evoluţie mai curând cronică decât episodică, lipsa de început si terminare
relativ clară, si absenta unei dispoziţii expansive sau crescute anormale
Un episod hipomaniacal trebuie să fie distins de eutimie, în special la indivizii
care au fost depresivi în mod cronic si nu sunt deprinşi să expenenteze o stare de
dispoziţie nondepresivă

Criteriile de diagnostic pentru Episodul Hipomaniacal

A O perioadă dis tinctă de dispoziţie crescută, expansivă sau iritabilă
persistentă, durând cel puţin 4 zile, si care este net diferita de dispoziţia
nondepresivă uzuală
B în cursul perioadei de perturbare afectivă, au persistat trei (sau mai multe)
dintre următoarele simptome (patru, dacă dispoziţia este numai iritabilă) si
au fost prezente într-un grad semnificativ
(1) stimă de sine exagerată sau grandoare,
(2) scăderea necesitaţii de somn (de ex, se simte reconfortat după numai 3
ore de somn),
(3) mai locvace decât în mod uzual sau presiunea de a vorbi continuu,
(4) fuga de idei sau experienţa subiectivă că gândurile sunt accelerate,
(S)distractibilitate (adică, atenţie prea uşor de atras de stimuli externi
neimportanţi sau irelevanti),
(6) creşterea activităţii orientate spre un scop (f ie în societate, la serviciu sau
la scoală ori dm punct de vedere sexual) sau agitaţie psihomotone,
(7) implicare excesivă în activităţi plăcute care au un înalt potenţial de con
secinţe indezirabile (de ex , persoana se angajează în efectuarea de cum
părături excesive, în indiscreţii sexuale, în investiţii în afaceri nesăbuite)
C Episodul este asociat cu o modificare fără echivoc în activitate care nu este
caracteristică persoanei atunci când nu prezintă simptome
D Perturbarea dispoziţiei si modificarea în fun cţionare sunt observabile de
către alţi i
E Episodul nu este suficient de sever pentru a cauza o deteriorare
semnificativă în funcţionarea socială sau profesională, ori pentru a necesita
spitalizare, si nu există elemente psihotice
F Simptomele nu se dator ează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex, un drog de abuz, un medicament, sau alt tratament) ori unei
condiţii medicale generale (de ex , hipertiroidismul)
Notă: Episoadele similare celor hipomaniacale si care sunt cauzate în mod
clar de tratamentul antidepresiv somatic (de ex, un medicament, terapie
electroconvulsivantă, fototerapie) nu trebuie să fie luate în consideraţie
pentru un diagnostic de tulburare bipolară II