Cum se face emiterea sunetului “Ţ”?

Sunetul „Ţ” se pronunţă corect prin deschiderea uşoară a gurii, în timp ce colţurile
buzelor sunt retrase în părţi, iar vârful limbii este apropiat de incisivii superiori. La expulzarea
aerului, vârful limbii se îndepărtează spre incisivii inferiori. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful
limbii printre dinţi! (amintiţi-i mereu că limba trebuie să stea dincolo de dinţi).

Emiterea sunetului “Ţ” în poziţie iniţială:

 sunetul „Ţ” în silabe:

- silabe directe: ŢA ŢE ŢI ŢO ŢU ŢĂ ŢÎ
- diftongi: ŢIE ŢEA ŢIU ŢOA ŢIO ŢUI ŢEU ŢAU ŢOI ŢĂU ŢEI

 pronunţia sunetului "Ţ" în cuvinte:

- sunetul „Ţ” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:
ŢAP ŢARC ŢĂRM ŢEL ŢOP ŢUP

- sunetul „Ţ” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

ŢARĂ ŢĂRAN ŢAMBAL ŢEAPĂ ŢEAVĂ ŢEPOS ŢIGAN ŢINTĂ ŢINUT
ŢIPĂT ŢINE

- sunetul „Ţ” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

ŢĂCĂNIT ŢÂRÂIT ŢĂRÂNĂ ŢĂRANCĂ ŢĂRĂNESC ŢĂRIŞOARĂ ŢELINĂ
ŢEPUŞĂ ŢESĂTOR ŢESĂTORIE ŢESĂTURĂ ŢIGANCĂ ŢIGĂNUŞ
ŢIGĂNEŞTE ŢIGARĂ ŢIPĂTOR ŢOPĂIT

Emiterea sunetului “Ţ” în poziţie mediană:

 sunetul „Ţ” în silabe:

- intervocalic: AŢA EŢA IŢA OŢA UŢA AŢE EŢE IŢE OŢE UŢE AŢI EŢI
IŢI OŢI UŢI AŢO EŢO IŢO OŢO UŢO AŢU EŢU IŢU OŢU
UŢU
- repetate: ŢAŢA ŢEŢA ŢIŢA ŢOŢA ŢUŢA ŢAŢE ŢEŢE ŢIŢE ŢOŢE ŢUŢE
ŢAŢO ŢEŢO ŢIŢO ŢOŢO ŢUŢO ŢAŢI ŢEŢI ŢIŢI ŢOŢI ŢUŢI
ŢAŢU ŢEŢU ŢIŢU ŢOŢU ŢUŢU

 pronunţia sunetului "Ţ" în cuvinte:

- sunetul „Ţ” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:
BEŢIV BUCĂŢI CĂŢEL CEAŢĂ CUŢIT FAŢĂ GHEAŢĂ OŢET PUŢIN
RAŢĂ SCHIŢĂ VIŢEL LECŢIE ŞNIŢEL FORŢĂ PĂRINŢI

- sunetul „Ţ” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

PIŢIGOI ÎNGHEŢATĂ MAIMUŢĂ VEVERIŢĂ BRĂŢARĂ DULCEAŢĂ
DOCTORIŢĂ FETIŢĂ EXPOZIŢIE GRĂDINIŢĂ MUSTAŢĂ ROCHIŢĂ
ÎMBRĂŢIŞA ÎMPĂRĂŢIE ÎNVĂŢĂTOR ACŢIUNE CLANŢĂ DISTANŢĂ
ÎNĂLŢIME IMPORTANŢĂ MĂRŢIŞOR PRINŢESĂ SUBŢIRE
Emiterea sunetului “Ţ” în poziţie finală:

 sunetul „Ţ” în silabe:

- inverse: AŢ EŢ IŢ OŢ UŢ ĂŢ ÂŢ
- în combinaţii consonantice: ANŢ INŢ UNŢ ORŢ CŢI ÂRŢ ILŢ ULŢ EPŢ IPŢ
OPŢ UBŢ IMŢ ONŢ ACŢ ERŢ ALŢ OLŢ

 pronunţia sunetului "Ţ" în cuvinte:

- sunetul „Ţ” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:
BĂŢ BRAŢ CREŢ GUIŢ HOŢ MOŢ LAŢ SOŢ STRUŢ COLŢ

- sunetul „Ţ” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:

BĂNUŢ COTEŢ DRĂGUŢ CĂLUŢ CĂLDUŢ GLUMEŢ GRĂSUŢ ÎNGHEŢ
ÎNVĂŢ ISTEŢ MICUŢ MISTREŢ PROSTUŢ RĂSFĂŢ SLĂBUŢ SUGHIŢ

- sunetul „Ţ” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

BRĂDULEŢ CĂLĂREŢ CÂNTĂREŢ CIOCULEŢ CERCULEŢ DESCURCĂREŢ
ÎNDRĂZNEŢ LUNGUIEŢ PUFULEŢ SĂRĂCUŢ TRENULEŢ ŞORŢULEŢ
STEGULEŢ TURNULEŢ URSULEŢ ZÂMBĂREŢ VORBĂREŢ

Material verbal pentru consolidarea sunetului “Ţ”:

 sunetul „Ţ” aflat de două ori în cuvânt:

ŢÂNŢAR ŢANŢOŞ ŢURŢURE MULŢUMIŢI

 propoziţii:
Ţânţarul m-a înţepat.
Dănuţ e un băieţel drăguţ.
Ţine o furculiţă şi un cuţit.
Ţăranul locuieşte la ţară.
Căţelul stă în coteţ.

 poezii şi ghicitori:
Ex. În lăbuţe-abia apucă
O alună şi o nucă.
Şi-ncă ar vrea să mai prindă
O migdală şi o ghindă.
Cine este ştrengăriţa?
Aţi ghicit: e veveriţa!