Aspecte metodice privind îmbunătăţirea citit-scrisului la clasa I.

“Cititul îl face pe om deplin, vorbirea îl face promt, iar scrisul îl face exact”, Fr.
Bacon
Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui copil, la pornirea lui pe drumul spre lumină,
primele elemente, călăuzindu-I paşii spre marele titlu de om. El are rolul hotărâtor în cultivarea
citirii şi scrierii îngrijite şi corecte, fiind principalul factor în influenţarea elevului.
Învăţarea citit-scris în şcoală debutează din primul an; de la sunet la propoziţie, de la
elementele grafice la ultima literă a alfabetului limbii române. Aceste lucruri nu se fac oricum, ci
cu multă migală, răbdare şi delicateţe.
Formarea deprinderilor de scri-citit, alfabetizarea va constitui premise apropierii copilului
de cultură, dobândind principalele instrumente operaţionale pentru aceasta. Prin activitatea
şcolară, copilul dobândeşte un regim de muncă intelectual, îşi dezvoltă capacitiăţi, îşi formează
deprinderi, ceea ce contribuie la structurarea identităţii proprii şi la socializarea lui.
Însuşirea scrisului-citit marchează intreaga activitate psihică a copilului. Sensibilitatea sa
vizuală şi chinestezică cunoaşte o evoluţie specific, dezvoltându-se în special, auzul fonematic,
percepţia discriminativă a formelor caracteristice literare, coordonarea locomotorie, fără de care
însuşirea scrisului-cititului nu este posibilă.
Metodic învăţarea cititului parcurge câteva etape:
 Însuşirea imaginii vizuale a unor semen vizuale, a unor semne şi simboluri;
 Recunoaşterea literelor;
 Educarea percepţiei vizuale prin care se asigură reţinerea şi fixarea literelor;
 Asocierea fiecărei semn grafic cu un fenomen;
 Formarea câmpului vizual de o silabă-citirea pe silabe.
 Formarea câmpului viyzal de un cuvânt, pronunţarea corectză a unui cuvânt;
 Înţelegerea sensului cuvântului cititi – citirea conştientă;
Nivelul însuşirii cititului variază foarte mult de la elev la elev. Aceast diferenţă nu constă
numai în viteza cu care se desfăşoară procesul cititului ci în viteza, nivelul şi corectitudinea
înţelegerii mesajului.
În perioada preabecedarului, elevii trebuie să se familiarizeze cu etapele metodei
fonetico-analitico-sintetice:
 Să alcătuiască propoziţii plecând de la ilustraţii sau chiar de la un cuvânt;
 Să împartă propoziţiile în cuvinte;
 Să stabilească ordinea cuvintelor în propoziţie;
 Să împartă cuvintele în silabe;
 Să stabilească numărul şi ordinea silabelor în cuvintele analizate;
 Să cunoască şi să stabilească locul pe care îl ocupă în cuvinte şi în silabe sunetle cu
care au fost familiarizaţi;
 Să reprezinte graphic analiza şi sinteza fonetică;
Formarea unui ritm propriu de vorbire constituie o alta preocupare a învăţătorului. Unii
copii se grăbesc să răspundă la întrebările adresate de învăţător, bîlbîindu-se de multe ori,
trebuie puşi imediat să reia, în alt ritm răspunsul; alţii răspund monosilabic neeexersând actul
comunicării şi cu aceştia trebuie manifestată aceeaşi răbdare, ajutaţi să răspundă în propoziţie
apoi încercându-li-se să reformeze răspunsul.
Trebuie să avem în vedere faptul că elevul scrie în ritm propriu, accentual este pus pe
scrierea corectă nu pe scrierea rapidă. Corectitudinea scrisului trebuie realizată atât sub aspect
graphic-formă mărimea înclinaţia literelor legătura dintre litere, distanţa între cuvintele scrise cât
şi ortografic-fără o,isiuni, adăugiri, inversiuni de litere/silabe scrierea cu majusculă, despărţirea
cuvintelor în silabe la capăt de rând. Este de preferat respecectare punctuaţiei, încadrarea
corectă în pagină. Acurateţea este o cerinţă permanent pentru cela care învaţă să scrie. Este
indicat să se folosească diverse procedee de scriere astfel încât elevii să le stâpânească cât mai
bine. Fiecare procedeu prezintă avantaje şi dezavantaje.
Citirea la prima vedere independent a unei pagini noi din abacedar nu va fi realizată
decât după ce se lucrează analiza şi sinteza fonetică, după ce se formează silabe şi cuvinte la
alafabetarul mobil, după ce este explicat înţelesul unor cuvinte noi ce se găsesc pe noua pagină
de abecedar. Citirea independent valorifică efortul propriu al elevului în actul cititului.
Modelul de lectură a conţinutului noii pagini, citirea model a învăţătorului se va face după
ce elevii au realizat primul contact cu pagina nouă a abecedarului şi după verificarea citirii
independente.
Se preintâmpină astfel memorarea cuvintelor, uneori chiar şi a unor propoziţii simple de
către unii elevi care nu vor mai conştientiza actul citirii.
Metodologia didctică pune tot mai mult accentul pe metode modern, utilizate în procesul
de predare, învăţare evaluare.
Atât metodele tradiţionale cât şi cele modern trebuie să servească scopului instruirii.
Învâţarea prin cooperare maximizează capacităţile întelectuale ale elevilor.
Utilizând metode didactice modern, elevii au posibilitatea să-şi exerseze operaţiile
gândirii, să-şi cultive creativitatea, să-şi îmbunătăţească vocabularul, să capete mai multă
încredere în sine, să-şi formeze deprinderea de a vorbi şi a scrie corect.

Bibliografie:

1. Maria Ioana Georgescu, Îndrumător pentru folosirea abcedarului, Editura Didactică şi

pedagogic, Bucureşti, 1976;
2. Ghidul învăţătorului pentru clasa I- Comunicare în limba română, Editura Libri, 2014