De ce sunt importante competentele de literatie și cum pot fi exersate?

înv. Malanca Mihaela

Școala Gimnazială ,,Anastasie Panu” Huși, Vaslui

În epoca modernă, performanța profesională și socială, dar și satisfacțiile

personale nu țin doar de acumularea unor anumite abilități specifice unui domeniu, ci
și de dezvoltarea unor competențe utile în orice context. Un exemplu concludent sunt
competentele de literație. În ultimii ani, specialiștii în științele educației au ajuns la
concluzia că impactul acestora asupra parcursului unei persoane este semnificativ.
Copiii cu competențe de literație dezvoltate au un potențial mai mare de
evoluție, atât la vârsta școlară, cât și mai târziu. Sunt puține domeniile în care
literația nu este utilă, de aceea trebuie să înțelegem importanța ei și să știm cum o
putem exersa.
Ce este literația?
Deși termenul te poate trimite cu gândul la înțelegerea literelor, literația nu se
rezumă la abilitatea de a citi și scrie. Spre deosebire de alfabetizare, literația ține de
capacitatea de a relaționa cu un text. Există teste de literație pentru clasele I-VIII care
măsoară competențele de relaționare cu un text din perspectiva tuturor aspectelor
relevante: înțelegere, selectare, interpretare și utilizare. O persoană cu competențe de
literație este capabilă să utilizeze un text la prima vedere pentru a rezolva niste sarcini
date, dar și ca să formeze alt text și să emită și să argumenteze opinii.
1. De ce sunt importante competențele de literație?
 îmbunatatesc rezultatele școlare;
Un copil care este capabil să utilizeze un text fără dificultăți va învăța mult
mai repede, indiferent de materie. El are șanse să înțeleagă ușor sarcinile de lucru și
să le rezolve corect. Atinge obiectivele de învățare și poate deprinde abilitățile
solicitate de curriculum și programă. Rezultatele școlare vor fi pe măsură, astfel ca,
pe termen lung, copilul are șansa de a ajunge la centre educaționale de prestigiu.
 ajută în carieră;
Poate că trăim într-o lume a imaginilor, dar textul scris este esențial pentru
dezvoltarea profesională. Competențele de literație asigură învățare rapidă la locul de
muncă, adaptare la diverse situații și comunicare eficientă cu colegii și clienții. Pe o
piață a muncii competitivă, este foarte important să fii capabil să relaționezi cu un
text rapid și eficient.
 ajută la prevenirea manipulării
O persoană care este capabilă să intepreteze un text și să emită judecăți pe
baza informațiilor, tonului sau stilului este mai puțin vulnerabilă la manipulare și
fraude. În lumea digitală, oamenii sunt ținte sigure pentru manipulare dacă nu știu să
înțeleagă un text în profunzime.
2. Cum poti exersa competentele de literatie?
 citește;
Lectura este o unealtă bună pentru exersarea și îmbunătățirea competențelor
de literație. Cărțile trebuie să fie adecvate nivelului de dezvoltare mentală și
intelectuală a persoanei. Sunt utile și cărțile cu cerinte sau jocuri la final, pentru că
stimulează lectura activă. Se recomandă citirea de texte, fie că este vorba de volume
sau reviste. Când citești în mediul digital, tentația de a arunca un ochi pe alte aplicații
sau programe este mare.
 rezolvă teste de literație online;
Testele de literație online sunt ușor de accesat și adaptate oricărui nivel
școlar. În plus, sunt realizate de specialiști, cu itemi calibrați în funcție de eșantioane
de elevi reprezentative pentru fiecare nivel. Testele sunt obiective și oferă un raport
detaliat despre competentele de literație ale elevului. În plus, indică și deficiențele și
lacunele, astfel încât persoana care se testează să știe pe ce trebuie să se concentreze
pentru a-și îmbunătăți competențele.
 Scrie;
Scrisul ajută la organizarea informației și îmbunătățirea exprimării, dar
antrenează și abilitatea de a înțelege un text. Când scrii, trebuie să reevaluezi constant
ce lați în urmă pe foaie sau pe ecranul device-ului. De aceea, este important să scrii
des texte organizate, fie că e vorba de pagini de jurnal sau recenzii de filme ori cărți.
Competențele de literație sunt esențiale pentru dezvoltarea unei persoane. Exersarea
lor prin metodele prezentate te ajută să le îmbunătățești.
Deci, putem să pornim în procesul de însușire a citit-scrisului de către elevi,
de alfabetizare a acestora, de la abordarea fonetică, respectiv de la învățarea fiecărei
litere și a sunetului asociat, legarea lor în silabe, cuvinte, propoziții sau de la
învățarea cititului unor cuvinte, desprinse din texte întregi, prin recunoașterea și
deslușirea lor, în contextul în care acestea apar.
Abordarea fonetică începe de la parte, activează aria wernicke (implicată în
înțelegerea limbajului scris și vorbit), face conexiunea sunet-simbol și este bazată pe
„codul” de descifrare al limbii, pe când abordarea holistă începe de la întreg, este
bazată pe experiența personală a elevilor, activează sistemul vizual și face conexiunea
imagine-simbol.
Elevii trebuie să interacționeze cu textele scrise, de la bun început, participând
la astfel de activități, ascultând citirea unor texte de către alți cunoscători sau scrierea
unor mesaje, pentru că ei imită ceea ce văd. În familiile preocupate de dezvoltarea
literației copiilor, se desfășoară multe astfel de activități, iar copiii reușesc să învețe
să citească, fără să se insiste pe acest lucru.
La școală, profesorul se adaptează acestei situații, citește și scrie împreună cu
elevii, dispune de cărți în biblioteca clasei, expune diferite materiale scrise. Elevii își
aleg ce să scrie sau ce să citească, iar profesorul lucrează împreună cu elevii la
diferite texte create, pe care apoi le folosește în activități, ținând cont de experiența
personală a elevilor, de nevoile și interesele acestora și încearcă să creeze legături
între acestea. Trebuie ca și părinții să se implice în programul de lectură al copiilor
lor.
Fiecare lecție care încearcă să dezvolte competențele de literație ale elevilor
conține aspecte care interacționează, precum discuții, citire și scriere. Ascultarea,
vorbirea, gândirea, rememorarea unor întâmplări, scrisul și cititul trebuie să aibă loc,
să se lucreze cu toate, în același timp, pentru a exista o eficiență a învățării.
Prin diferite discuții provocate de către profesor, elevii rememorează momente
din propria lor experiență, le analizează, își exprimă părerile, sentimentele proprii,
încercând ca fiecare elev să participe la discuții, pe cât posibil.
Profesorul le citește elevilor, fiind un model al cititorului avansat, elevii ascultând,
apoi se citesc texte scurte create împreună cu elevii pentru a-i ajuta să se
familiarizeze cu sunetele și forma literelor, a cuvintelor și a propozițiilor, citind și alte
texte scrise pentru a afla informații noi, a descoperi lucruri noi, din viața cotidiană.
Scrierea unor cuvinte este folosită pentru a organiza astfel gânduri, idei,
experiențe, potrivit nivelului lor de dezvoltare și instruire.
Este bine să combinăm aceste elemente în cadrul orelor, pentru a realiza un tot
unitar și de a activa toți elevii, pe cât posibil. Predarea integrată a limbii și literaturii
române oferă oportunități de organizare a activității didactice, astfel încât să se
combine optim cele trei elemente. Trebuie să fie ajutat fiecare elev pentru a se
dezvolta, în ritmul său, fiecare având interese și abilități diverse, diferite, lucrând
diferențiat cu aceștia, îmbinând munca individuală, cu cea în perechi sau în grup.
Prin activitatea individuală, învățarea prin propria experiență, fiecare elev va
reuși să învețe să citească și să scrie, să înțeleagă ceea ce citesc, alocând timpul
necesar exersării acestor deprinderi noi. Elevii, lucrând în perechi uneori, pot mai
ușor să fie ajutați la nevoie, de către profesor sau chiar de către partenerii lor, își pot
citi unii altora ceea ce au lucrat, se pot consulta, cooperează cu partenerii.
Se pot forma și grupuri mici de elevi, omogene, care să înceapă să discute între
ei, încurajându-i astfel pe toți să discute, chiar și cei mai necomunicativi, iar un elev
va reprezenta grupul și va vorbi despre rezultatul discuției cu ceilalți colegi.
Este indicat ca aceste moduri de organizare să fie incluse în structura lecțiilor
organizate pentru dezvoltarea literației elevilor, fiind modalități ce conduc la
dezvoltarea încrederii în sine, a spiritul competitiv al acestora.
Dezvoltarea literației prin metoda Abel – abordarea bazată pe experiența
utilizării limbii – are în prim plan stimularea potențialului elevilor, urmărind ca
aceștia să vorbească despre anumite subiecte, fiind stimulați, să observe scrierea a
ceea ce au discutat, cu scopul de a compune texte scurte, care apoi vor fi citite de
mai multe ori, pentru ca elevii să rețină cât mai multe cuvinte rostite, asociate textului
citit, astfel se face un bun început pentru citire și scriere.
Această metodă este utilă și pentru cei care sunt la începutul acestui drum al
învățării, dar și pentru elevii care întâmpină dificultăți în sintetizarea sunetelor și
rostirea cuvintelor.
După stimularea discuțiilor, urmează scrierea după dictare și citirea împreună,
deconstrucția și reconstruirea textelor, iar la final extinderea activităților. Profesorul
ajută elevii în compunerea unui text, îl scrie pe o foaie mare, pronunță fiecare cuvânt
pe care îl scrie, iar elevii citesc de mai multe ori fiecare propoziție scrisă, în timp ce
profesorul indică ceea ce citesc. Textul compus și scris trebuie lăsat la vederea
elevilor, mai mult timp, repetată citirea acestuia, apoi se scrie un text identic, care se
taie etapizat pe bucăți reprezentând propoziții, cuvinte, silabe, litere, care trebuie
citite și puse la locul lor inițial, identificat de către copii. Elevii sunt invitați și ei să
scrie cuvinte.
Pe măsură ce se vor crea și scrie mai multe texte, elevii vor învăța mai multe
cuvinte, recitind mereu textele. Se pot face diferite desene de către copii, care să
însoțească textele, se pot aborda aspecte legate de ortografie și punctuație, o atenție
deosebită fiind acordată și scrisului.

Resurse bibliografice:
1. *** (2006), Învăţământul primar, Nr.4, Ed. Miniped, Bucureşti;
 2. Crăciun, Corneliu: Metodica predării limbii române în învăţământul
primar, Ed. Emia, Deva, 2001;
3. Cornea, Paul: Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988;
4. Goia, Vistian: Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi
liceu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000;
5. Pamfil, Alina - Didactica limbii şi literaturii române, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 2000;
6. Nuţă, Silvia - Metodica predării limbii române în clasele primare, vol. I şi II,
Ed. Aramis, 2000, Bucureşti;
7. I. Şerdean - Metodica predării limbii romane în învăţământul primar, E.D.P
Bucureşti, 1988.