5

6
 Ing. Ștefan Odobleja jr.

Reconstituiri
Dr. Ștefan Odobleja

2018

7
8
 Prefață
În acest volum apar pentru prima dată articole, comunicări,
interviuri cât și aspecte care cu mult timp înainte n-ar fi fost
înțelese. Timpul rezolvă totul. Important este să avem răbdare,
mereu să fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, și dacă este
posibil, să ne procurăm, mărturii sub formă de tipărituri, de
lucrări apărute în diferite perioade, de multe ori chiar potrivinice
nouă.
Cu alte cuvinte, cât de bine ai gândi și cît de pașnic și
animat de cele mai bune inenții ai fi, în jurul tău se creează un
front invizibil care din când în când îți dă semnale pe care trebuie
să știi să le interpretezi, nu să le tratezi ca o simplă întâmplare. La
vârsta de 71 de ani, am ajuns la convingerea că nimic nu este
întâmplător și totul este dirijat și calculat cu mare atenție atât de
prieteni cât și de dușmani necunoscuți care sunt animați de o
singură idee: să te reducă la tăcere, sau să te blameze în mod
continuu pentru a te compromite cu orice preț.
Am constatat târziu că sunt prins în mijlocul unor manevre
murdare și anumite persoane aveau interese meschine, chiar dacă
unii se numărau printre prietenii tatălui meu. Dar ce ma uluit cel
mai mult, era apariția a tot felul de așa zis apropiați care debitau
legende, fiecare după puterea lui de imaginație. Văzând apariția
acestor personaje bizare m-am înarmat cu probe: acte, fotografii,
articole, etc. pentru a contracara aceste afirmații. Era interesant că
toți se refereau la înfățișarea vestimentară, la locuința provizorie
de la Turnu Severin care a fost construită în anii 1960- 1962
(perioadă în care dacă aveai spațiu excedentar, îți băgau cu forța
chiriași în spațiu).

9
 Afirmația că a fost dat afară din armată, nu este
adevărată.Profitând de apariția unei ordonanțe, a făcut cerere (era
sătul de uniformă și cizme, visa la o viață liberă și să își facă un
cabinet medical). A cumpărat plațul din Turnu Severin cu suma
de 99 000 lei, cu aceeași sumă putea să cumpere muzeul de artă
din Trurnu Severin, dar se vehicula ideea că este bântuit de stafii.
Această lucrare are avantajul că înaintea au apărut cele
două volume de corespondență ale lui Ștefan Odobleja, volumul
„Ștefan Odobleja un vizionar” cât și traducerea cărții de medicină
„Fonoscopia” în limba română.
Opera lui Ștefan Odobleja a fost pusă în fața celor mai
renumiți specialiști atât în plan național cât și în plan internațional,
în conferințe ținute la Academia Română. Prin participarea la
Congresul Internațional de Cibernetică din 1975(Anexa 1), de la
București și în 1978 la Amsterdam s-au prezentat comunicările
făcute în 1975: „Cibernetica și psihologia consonantistă”, iar
1978. „Diversitate și unitate în cibernetică”. Dupăanaliza
comunicărilor lui Ștefan Odobleja în Revista Cibernetica editată
sub egida Comitetului Român de istorie și filozofie a științei, se
concluzionează: „Considerând modul în care Ștefan Odobleja a
formulat ideile care stau la baza ciberneticii, el poate fi plasat în
știința universală între Amper și Wiener, ca având prioritate în
formularea ideilor de bază ale ciberneticii generalizate”.
Dar la Congresul din 1978 de la Amsterdam, s-a decernat
medalia „30 de ani Norbert Wiener” dar s-a scandat „40 de ani de
cibernetică în România aveți un om de aur, merită o statuie de
aur”. Dar medalia de aur a fost decernată Președintelui României
Nicolae Ceaușescu
- De ce?

10
 - Ca să cumpere bunăvoința celor doi conducători ai
României și, a intimida mișcarea tinerilor ciberneticieni careluase
avânt.
După ce au făcut din Nicolae Ceaușescu primul cibernetician
ca și primul miner al țării, au început să-și permită atacuri josnice
la cei care au recunoscut valoarea operei lui Odobleja.
-A se vedea expresiile folosite în scrisoarea profesoarei
universitare Minerva Bocșa care era obedientă de Edemond
Nicolau, deoarece acesta îi fusese îndrumător la teza de doctorat.
Dar după revoluție, adevărul a ieșit la iveală: astfel lanțul era
format din Manea Mănescu (care a pupat mâna lui Nicolae
Ceaușescu la scara elicopterului)- Edmond Nicolau, Bălăceanu
Stolnici, Constantin Bilciu, Minerva Bocșa, Cezar Buda și Horia
Gligor.
Toți erau specialiști, dar limbajul folost de ei era grotesc
nici decum academic. Bălăceanu îi zice lui Bajureanu „să-și bage
mințile în cap cu Odobleja, dacă nu vrea să se vadă cu burta sus
într-un sanț”.Această camarilă era instalată și coordonată de la
Cabinetul 2 avid de titluri științifice (Savantă de renume mondial),
care prin înscenarea făcută mișcării transcedentale a desființat
Institutul de Psihologie și pedagogie, iar cercetători de anvergură
internațională au fost trimiși la munca de jos. (ex: Alexandru
Surdu, Pantelimon Golu). De subliniat faptul că Mișcarea
transcedentală a fost aprobată de ministra Alexandra Găinușă.
În anul 2002, s-au omagiat 100 de ani de la nașterea lui
Ștefan Odobleja la care am participat însoțit de profesorul
Florescu Gheorghe care era Vicepreședinte al Consiliului Județean
Mehedinți. Datorită regretatului ziarist Gheorghe Burețea,
Fundația a putut să bată medalia aniversară „100 de ani de la
naștere” care a fost executată la un aterlier din Arad.
11
 Prima manifestare a avut loc la Drobeta Turnu Severin, în
sala expoziției unde au participat membrii ai cenaclului
„Danibius” precum și reprezentanți ai presei locale. A doua
manifestare a fost ținută la Universitatea din Craiova în
amfiteatrul albastru, unde am găsit pe prof. Dr. Alexandru Olaru,
prof. Dr. Schiau, (care a organizat un simpozionȘtefan Odobleja
la Institutul de medicină din Craiova), col. Dr. Chiriță Nicolae,
Comandantul Spitalului Militar „Ștefan Odobleja”și directorul
Liceului Ștefan Odobleja din Craiova prof. Bușoi.
După terminarea lucrărilor noi am plecat la București la
Uniunea Juriștilor din România, unde lucrările erau prezidate de
Iosif Chiuzbaian, alături de academicianul Mihai
Drăgănescu(Anexele 2-3). În aceeași seară am fost prezenți la
Antena 3 la o emisiune omagială Ștefan Odobleja. A doua zi am
fost la liceul „Ștefan Odobleja” din București și care este înfrățit
cu Liceul Lasource” din Paris. Conducerea liceului a înmânat
Fundației cursul litografiat al marelui fizician Ioviț Popescu
(originar din Turnu Severin, fiu de inginer silvic). Domnul
academician Ioviț Popescu, avea 3 capitole din cursul litogrtafiat,
după care preda studenților, dedicate Psihologiei Consonantiste.
De subliniat faptul că domnul academician Ioviț Popescu era
rectorul Institutului Politehnic București, și împreună cu fizicianul
Palade fost propus pentru premiul Nobel.
După terminarea emisiunii televizate, s-a hotărât ca să aibă
loc evenimentul omagial „Ștefan Odobleja – Ion Bazgan” la
Muzeul Leonida din București, ale cărui lucrări au fost pregătite
cu atenție de directorul muzeului Dl. ing. Diaconescu(Anexele4-
14)
. Au luat cuvântul: academician Mihai Drăgănescu,
Constantin Dumitru medic general autorul cărții „Inteligența
12
materiei”. O comunicare interesantă a fost a ing. Tudor Ștefan
care a făcut o paralelă între Ion Bazgan și Ștefan Odobleja. După
lucrări am fixat poziția în galeria oamenilor de știință a lui Ștefan
Odobleja între Henri Coandă și Gogu Constantinescu.
Am selectat comunicarea domnului Iosif Chiuzbaian în
care precizează că în anii 80 a fost autorul a multor articole, și a
făcut un scenariu de film intitulat „Cazul Odobleja”, care în două
rânduri în 1986 și 1987 a fost scos din planul cinematografiei pe
anul respectiv (Casa de filme nr. 5) de către „savantul de renume
mondial” care dirija știința și cultura românească.
A doua lucrare selectată de mine de la Simpozion este cea
a Prof. Ada Mirela Tomescu de la Universitatea Oradea, în
calitate de primvicepreședinte al Academiei Ștefan Odobleja. La
Băile Felix au fost găzduite lucrările Academiei Ștefan Odobleja
din anii, 1993, 1994, 1996, 1999, 2002 și 2004, (variantă
electronică).
Interviul „Despre cibernetică și părintele meu” a fost
acordat prof. Univ. Constantin Mustață timp de 6 luni cât am stat
la Cluj la un curs postuniversitar. Mulțumesc domnei Lidia
Mustață care mi-a trimis toate înregistrările și înscrisurile care i-au
rămas după dispariția soțului ei. (înregistrarea magnetică a
agentului siguranței statului Almic Marin), precum și o scrisoare
trimisă de prof. Univ. Cezar Apreotesei domnului prof. Constantin
Mustață referitor la Editura Militară, unde a găsit o lucrare despre
viața lui Ștefan Odobleja semnată de Edmond Nicolau (o vom
reda integral).
Referitor la Factura de la Nord Hotel din
26.06.1981(anexa 15) menționez că am fost așteptat de prof.
Stănciulescu Mehedinți însoțit de col. Istodor care m-au condus la
Nord Hotel, unde mi s-au pus întrebări despre care nu pot vorbi.
13
După ieșirea din hotel, Mehedinți m-a invitat la Casa
Universitarilor unde am stat la masă cu soția dumnealui, eu fiind
însoțit de fica mea în vârstă de 4 ani și soție, noi venind de la
mare.
Acesta s-a deplasat și laTurnu Severin, se pare din ordinul
lui Manea Mănescu, unde timp de o săptămână mi-a pus întrebări
incomode. La vederea fetiței mele, soția profesorului a spus:
spunei dragă băiatului ce ai de spus. Profesorul mi-a zis: „am vrut
să te scot basma curată și apretată, dar nu am reușit să te scot
decât curată”. La care eu am replicat: „mi-am dat seama domnule
profesor că ați venit ca anchetator. Acest fapt a fost mai evident,
mai ales când în localul Rapid din Turnu Severin, s-a prezentat la
masa noastră, dl. Economist Mihuț șeful bugetului județului, care
v-a înmânat ordinul de deplsare ștampilat și va asigurat că atât
deplasarea, cazarea și consumația pentru o săptămână a fostr
achitată integral. Atunci mi-am dat seama că am în fața mea pe
altcineva decât pe profesorul universitar Mehedinți”.
Niciodată nu știu ce a vrut să afle. Din două în două zile
mă întreba ce înseamnă ziua de „armindieri” și nu știu nici astăzi
ce înseamnă. Aproape la sfârșitul convorbirii s-a apropiat de masa
noastră colonelul ... și m-a întrebat dacă în preajma noastră au
apărut anumiți „băieți” la care eu am răspuns:„nu cred că era cazul
deoarece la masă sunt cu tatăl băieților”.
„O vară la munte”, este o compunerte a mea din cls. a 8-a
prin care mi-am prevăzut viitoarea meserie de inginer silvic.
Articolul „Mehedințenii care au învins timpul”, are drept
moto: „noi nu vedem cu ochii ci cu mintea, dacă mintea e goală,
ochii privesc fără să vadă. Ștefan Odobleja”. Am bătut o medalie
unică la aniversarea a 115 ani dela nașterea lui Ștefan Odobleja cu
acest dicton unicat.
14
 La Academia de la Sâmbăta de Sus am participat la un
Simpozion Intternațional cu lucrarea „Ștefan Odobleja un
vizionar”, lucrare tradusă în limba engleză și prezentată la
Universitatea din Manchester(Anexele 16- 24).

15
 1. CONTRIBUȚIILE SAVANTULUI
ȘTEFAN ODOBLEJA IN MEDICINA
ACTUALĂ ȘI ÎN VIITOR
După 75 de ani de la apariţia lucrării ,,La Phonoscopie” în
Editura Gaston Doin et Cie, Paris, inginerul Ştefan Odobleja jr.,
fiul academicianului, a considerat oportună reeditarea lucrării în
limba română.(fig.1) continuând astfel păstrarea în actualitate a
operei ştiinţifice a distinsului său înaintaş. Totodată, prin
înfiinţarea Fundaţiei ,,Ştefan Odobleja”, se doreşte studierea
vastei opere aflată în custodia Arhivelor Naţionale din Drobeta
Turnu-Severin care, prin conţinutul în idei, teorii şi teze poate
aduce o contribuţie însemnată în variate domenii ştiinţifice pe care
le-ar putea revoluţiona.
Autorul percepe fonoscopia ca o metodă fizică, ce îmbrăcă
avantajele unei metode practice, clinice şi obiective, menită să
evalueze variaţiile volumului şi consistenţei organelor interne,
printr-o procedură simplă care implică participarea degetului şi a
urechii, frecând sau pleznind uşor suprafaţa pielii. Rezultă, astfel,
un sunet care traverseazăorganul în cauză şi se întoarce încărcat
de informaţii. Gestul declanşator de stimul îşi găseşte echivalentul
în opusul său - perceperea sunetului reflectat de organism.
În fapt, întreaga operă ştiinţifică a lui Ştefan Odobleja, a
cuprins şi idei care şi-au găsit ecoul în domenii ştiinţifice din
prezent şi viitor.
Astfel, în medicină, profesor dr. Scheau de la Facultatea de
Medicină din Craiova şi dr. Al. Olaru, unii din principalii
promotori ai operelor academicianului şi doctorului Ştefan
Odobleja, care, după ce au studiat lucrările sale referitoare la
fonoscopie şi semiologie acustică, în comunicarea prezentată la
Simpozionul de la Craiova din anul 1992, îi conferă calitatea de
precursor al metodei de explorare ecografică în medicină,
afirmație pe care pe chiar Odobleja o menționează în rândurile
următoare: ,,cea mai bună ar fi, fără îndoială, aplicarea
16
înregistrărilor grafice tuturor fenomenelor acustice. Din nefericire,
pentru moment, posibilitățile noastre sunt limitate. În aceste
circumstanțe am crezut că este mai la îndemână să trecem la
crearea unei acustici semiologice, întemeierea cunoștințelor
noastre pe baze riguros științifice fiind prima etapă ce trebuie
atinsă.

Fig.1

După obținerea acestui prim rezultat vom putea merge mai

departe, -ultima etapă ce trebuie atinsă putând fi caracterizată prin
introducerea în semiologia acustică a instrumentelor de precizie
care își așteaptă încă inventatorii .”(1) (este vorba despre
ecograful de astăzi).
Opera lui Ștefan Odobleja ,, Psihologia consonantistă”, a
fost prezentată lumii medicale internaționale în două rânduri. O
dată personal, de savant, în anul 1937 la Congresul Internațional
de Medicină Militară, unde Odobleja a participat și a anunțat
apariția lucrării și unde a fost distins cu premiul ,, General medic
dr. Papiu Alexandru”, pt lucrarea ,, La Phonoscopie”. A doua
oară, la ConferințaEuropeană de Medicină Psihosomatică, Sibiu,

17
25-28 iunie 2014, unde au fost 270 participanți din 39 țări și 5
continente și unde dr. Nicolae Popescu a prezentat un poster,
intitulat sugestiv ,,Psihosomatica consonantistă”, care
demonstrează faptul că ,, Psihologia consonantistă” ne ajută să
înțelegem mai bine circuitul psihosomatopsihic în plan
psihofiziologic și clinic (fig.2) și a evidențiat contribuția adusă de
Șt. Odobleja, conceptului de psihosomatică.

Fig.2
În stânga, prof. univ, DHC Liviu Sofonea, preşedintele Comitetului Român pentru
Istoria Ştiinţei şi Tehnologiei al Academiei Române, filiala Braşov; în dreapta autorul, la
prezentarea posterului la Conferinţa Europeană de Medicină Psihosomatică, Sibiu 2014.

În poster am introdus un tabel ce reprezintă un istoric al

marilor psihosomaticieni ailumii, adaptat după dr. Diaconescu
L.,citat de I.B. Iamandescu(1999) în: Elemente depsihosomatică
generală și aplicată, Ed. INFOmedica, București, p.p.2-3, unde i-
am găsit locul bine meritat marelui savant roman, Ștefan
Odobleja.(fig.3).

 Unitatea psyche– soma – subliniată din antichitate ( Hipocrat)

 Filozofii din sec. XVII – Descartes, Spinoza, Leibniz- relaţia minte
corp

18
(dualism)

 Johann Christian Heinroth ( 1773, 1843) – inventatorul termenului

„ psihosomatic”
 1843, Cabanis – relaţiile dintre fizic şi moral
 1885, Freud – instanţele personalităţii, nivele de conştientizare ale
proceselor psihice, etapele dezvoltării instinctuale, transfer,
psihanaliză
 1892, Fere – despre patologia emoţiilor
 1899, Pavlov – influenţa comoţiei asupra proceselor fiziologice,
reflexele condiţionate
 1912, Adler – locus minoris resistentiae
 1922, Deutsch – nevroze de organ
 1938 ,1939 , Odobleja – Psihologia Consonantistă
 1943, Fl. Dumbar – profiluri de personalitate specifice pentru
fiecare B.P.S.
 1946,Selye – sindromul general de adaptare
 1950,Alexander – specificitate conflictului
 1955, EY- medicina psihosomatică şi nevroza de organ
 1956, Silva – medicina psihosomatică
 1956, Kaplan – medicina psihosomatică, importanţa factorilor
psihici în medicină
 1957, Hinkle, Wolff – factori de mediu = rol determinant
 1959,Grinker şi Robbinns – clinica psihosomatică
 1963, Von Uexkull – diferenţierea tulburărilor de conversiune
 1963, Marty, M’ Uzan – gîndire operatorie
 1964, Tzank –medicina generală/ medicina de familie ( MG/MF)
este o veritabilă medicină psihosomatică (63)
 1965, Klotz – medicina psihosomatică este forma cea mai elaborată
a MG/MF ( 63)
 1966, Schafer – sociopsihosomatica
 1969, Scheneider – psihologie medicală
 1973, Sifneos, Nemiah – alexitimia
 1974, Bateson – teoria generală a sistemelor
 1979, Von Eieff – hipertensiunea neurogenă
 1981, 1985, Locke, Besedovsky – implicarea SP în funcţionarea
sistemului imunitar( psihoneuroimunologie)
Fig.3. Istoricul psihosomaticii

19
 Opera sa,Psihologia consonantistă, prin legea
reversibilității (feedback-ului) adduce o contribuție esențială
unității psihosomatice stabilind o legătură de reciprocitate între
psihic și somatic. Cu argumente pluri și interdisciplinare, extinde
abordarea psihosomatică a omului la nivelul universului. Crează
astfel un nou model, legând modelul bio-psiho-social la univers,
cu ajutorul celor nouă legi universale (echivalenței, echilibrului,
compensației,
reacției,oscilației,inerției,transformării,consonanței,reversibilității)
pe care le-a armonizat cu fenomenul de rezonanță având la bază
legea reversibilității și procesele psihice energetice, pentru toate
fenomenele din viața omului.Putem concluziona că opera sa este o
profundă lucrare de psihosomatică.
Rezumatul posterului a fost publicat în revista austriacă
Psychologische Medizinla nr. 142, pagina.53 (fig.4).

Fig.4

Pe timpul lucrărilor, am oferit președintelui Asociației

Europene de Medicină Psihosomatică, Prof.dr.
WolfgangSӧllner(Germania) o mapă cu documente despre opera
lui Șt. Odobleja (fig.5).
20
 Fig.5 prof. Wolfgang Söllner

Ulterior, am fost contactat de Editura Lambert Academic

Publisching cu sediul în Saarbrucken,Deutchland, pentru a
dezvolta într-o carte ideile din documentația dată președintelui
asociației, privind contribuția dr. Ștefan Odobleja adusă
conceptului de psihosomatică. Astfel, am scris,în limba engleză,
Psihosomatica Consonantistă (Consonantist Psyhosomatics)
împreună cu fiul meu dr.Alexandru Popescu si distribuită de
această editură-2015. (fig.6)

Fig. 6

21
În anul 2016 la Editura Universitaria din Craiova apare a doua
ediție a ,, Psihosomaticii consonantiste”, de data aceasta în limba
română, completată și adăugită.
Prin apariția celei de-a doua ediții(fig.7), s-a dorit a se face
cunoscută românilor vasta operă a doctorului Ștefan Odobleja,
,,Psihologia consonantistă”, care prin caracterul său
multidisciplinar și integrativ, datorat legii reversibilității
(feedback-ului) și fenomenului de rezonanță are valoare în present
dar și în viitor.
Lucrarea de față, ca și prima ediție în limba engleză și
publicată în Germania, scot în evidență aplicațiile în medicină a
ideilor marelui savant, considerând opera sa, o adevărată lucrare
de psihosomatică.

Fig. 7
În această ediție se regăsesc și lucrări ale unor personalități
științifice ce au fost prezente la simpozioanele organizate de
,,Fundația Ștefan Odobleja”, al cărei președinte este inginerul
Ștefan Odobleja, fiul marelui savant(fig.8).

22
 Fig. 8 ing.Șt.Odobleja jr.,dreapta și prof.univ.Liviu Sofonea, stânga.

Principalul susținător al ideilor lui Ștefan Odobleja a fost

și este Academicianul Alexandru Surdu, vicepreședine al
Academiei Române, care studiind manuscrisele marelui vizionar
a elaborat lucrarea ,,Introducere în logica rezonanței”, afirmând
că opera este știință și că Odobleja a fost ineresat de fenomenul de
rezonanță pe care la transpus dintr-un domeniu în altul și după
aceea într-o oarecare tehnică(fig.9).

Fig.9,Acad.Alexandru Surdu, susținând prelegerea

23
 Lucrarea ,,Introducere în logica rezonanței” a fost prefațată de
Constantin Noica, academician, cercetator la Centrul de Logica al
Academiei Române, care, ,,socotește necesară tipărirea lucrării, mai
puțin ca o contribuție directă la înnoirea logicii, cât ca una indirectă la
înnoirea perspectivelor și punctelor de vedere ale culturii științifice de
astăzi, o cultură în cadrul căreia ideile originale emise de Odobleja nu
pot fi nesocotite. Dacă el nu a putut să le valorifice până la capăt,
suntem siguri că, în cultura română cel puțin, ele vor putea trezi, prin
noutatea și cutezanța lor, mari vocații creatoare, de care avem nevoie
pentru calificarea noastră în cultura lumii.

O altă personalitate științifică care la elogiat permanent pe

vizionarul român Ștefan Odobleja, este Prof. univ. Liviu Sofonea,(fig.2
și8) președintele Filialei Brașov a Comitetului Român pentru istoria și
flozifia științei și tehnicii al Academiei Române. Acesta îl asemuiește
unui ,,mag” de-al de-l nostru și al tuturor, care a deschis căile către
dimensiunea creatoare a condiției umane.

Prof.univ.dr. I.B. Iamandescu, președintele fondator și în

prezent onorific al Societății Române de Psihosomatică (fig.10),
apreciază că

Fig.10 Prof.univ. dr.I.B. Iamandescu

24
abordarea bolilor în plan diagnostic și terapeutic- pe baza unei
gândiri clinice, nutrită cu conceptele cibernetice, derivate
di/similare cu ideile lui Ștefan Odobleja, permite o elaborare
riguroasă a strategiilor diagnostice terapeutice, ca și precizarea
rolului diferiților specialiști în lupta contra bolilor, inclusiv la
nivel de politici sanitare.
Un alt susținător al operei odoblejiene este Grl(r), medic.,
prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan (fig.11), care afirmă
că istoria lui Ștefan Odobleja este aceea a omului de geniu născut
într-o lume nepregătită să-l recepteze. Cu mintea sa lucidă, a
prevăzut îndepărtarea omului de natură și cultivarea artificialului.
Spera pentru viitor democrația și prevalența inteligenței în
conducerea lumii – ideal care, s-ar părea că mai are încă mult de
așteptat.
L-am putea considera pe Ștefan Odobleja ca fiind un
Aristotel al lumii moderne, desigur, ținând seama și de condițiile
istorice diferite în care au trăit, prin voința sa de a redefini toate
domeniile de cunoaște și ale imprima un nou impuls spre
optimizare și evoluție.

Fig.11 prof. univ. dr. Dumiru Constantin-Dulcan

25
 Dacă Ștefan Odobleja ar fi trăit într-o lume normală,
receptivă la ideile și nevoile sale de manifestare, astăzi lumea
întreagă l-ar fi așezat în panteonul marilor săi corifei și l-ar fi
onorat cu o statuie de aur.

Chiar dacă opera sa a fost dezavantajată de condițiile în

care afost scrisă, nouă, generațiile care îi succedem, ne rămâne
amprenta efortului uriaș ale unei minți stălucite și îndrăzneala sa
de demiurg, calități suficiente pentru a-l înnobila pe Ștefan
Odobleja cu marca geniului.

Prof. univ. dr.Aurel-Popa Wagner(fig.12) de la

Universitatea de Medicină Rostok, Clinica de Psihiatrie, Germania
și Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova, care, inspirat de
ideile lui Odobleja, cercetează ingineria neuronului pentru a fi
folosită în scopul dezvoltării de neuroproteze, prof. univ. dr.
Robert Bota de la Universitatea din California, UC Irvine Health,
USA, care promovează opera lui Odobleja în America și alții.

Fig. 12

26
 Cu aceste fapte am vrut să scot în evidență un aspect care
ne arată că lumea medicală din țara noastră a fost nepregătită să
recepteze opera lui Ștefan Odobleja la apariția sa și nu numai
medicii dar și psihologii. De abia în zilele noastre am reușit să
descifrăm aplicațiile Psihologiei Consonantiste în medicină și
anume, că aceasta este o adevărată lucrare de psihosomatică,
abordare recunoscută în toată lumea pe care eu am numit-o
,,Psihosomatica consonantistă” care apropie vizunea marelui
geniu de noile direcții de cercetare precum medicina cuantică,
psihologia cuantică sau cum spunea Odobleja că ,,psihologia
pozitivă a evoluat ca și celelalte științe: materialistă și chimică la
început, ea a devenit energetică și fizică astăzi,- și se poate
prevedea că mâine ea va deveni ce va devenii și fizica”.

Col(r).medic, Nicolae Popescu

Medic primar MF
Dr.în științe medicale
Vicepreședinte ,,Fundația Ștefan Odobleja”

27
 2. Convorbire cu prof. Dr. Mihai Drăgănescu
realizată de D. Bianu
Reporter: Există în opera lui Ștefan Odobleja aspecte care
prezintă un interes general?
M. Drăgănescu: Este interesant de remarcat că abordând
psihicul din punct de vedere materialist, românul Ștefan Odobleja
a prevăzut apariția creerului artificial în același timp cu aplicarea
legii ce se degajă din cartea sa, fiind cuprinsă și ideea de
reversibilitate- consider că următoarea citare a valoroasei sale
opere (733-734) poate fi revelatoare: există consecințe alegii
reverrsibilității care ne permite să mecanizăm gândirea, să
realizăm gândirea instrumentală, gândirea tehnică sau tehnicizată,
gândirea artificială și provocată... grație reversibilității psiho
fizice, noi putem materializa și mecaniza actul creației. După
mecanizarea simțurilor, observarea prin aparte detectoare și
înregistratoare, dupămaterializarea memoriei prin cărți și
biblioteci, după mecanizarea reacțiilor motrice prin diferite
măsuri, după substituirea secrețiilor prin produse fabricate, este
rândul elaborării și mecanizării. Această mecanizare a imaginației
a elaborării gândirii, are drept consecințe:
1. În primul rând o mare economie intelectuală, un mare progres
în igiena cerebrală de producere intelectuală.
2.În al doilea rând : considerabila creștere a randamentului
gândirii a cărui posibilitate și eficacitate va spori.
Și când ne gândim că aceste afirmații au fost făcute dr dr. Ștefan
Odobleja în 1937.

28
 3. Extras din introducere „La Fonoscopie”

Cea mai bună (soluție) ar fi fără îndoială aplicarea

înregistrărilor grafice a tuturor fenomenelor acustice. Din
nefericire, pentru moment, posibilitățile noastre sunt limitate. În
aceste circumstanțe am crezut că este mai la îndemână să trecem
la crearea unei acustici semiologice, întemeierea cunoștiințelor
noastre pe baze riguros științifice este prima etapă ce trebuie
atinsă. După observarea acestui prim rezultat, vom putea merge
mai departe, ultima etapă ce trebuie atinsă, putând fi caracterizată
prin introducerea în semiologia acustică a instrumentelor de
precizie care încă își așteaptă inventatorii ...

M-am convins că dacă știința privită ca ceva abstract și rece este

obiectivă, oamenii de ștință nu sunt întotdeauna ceea ce impune
uneori angajarea unei adevărate lupte pentru a face să reiasă
evidența dintr-un adevăr care întârzie să iasă la suprafață ca uleiul
Se știe pe de altă parte, că ți-e mai greu să convingi de un adevăr
decât să-l găsești. Pentru că adevărul a fost găsit cel mai adesea
printr-o intuiție, dacă nu printr-un hazard. În timp ce convingerea
altuia pentru a se produce, calea deductivă cu silogisme grele și
anevoiase. și mai mult pentru cel care l-a găst, adevărul îi pare
ceva simplu și manifest, în timp pentru ceilalți trebuie să le
ștergem opiniile anterioare, proces întotdeauna dezagreabil și care
trezește o opoziție printr-o reacție foarte naturală ale cărei rădăcini
depăsesc psihologicul și chiar biologicul. Deci fenomenele fizice,
deja dominate de conflictul acțiunii și inerției
București 1 dec. 1934

29
 4. Întâmplări care nu se uită
Perioada petrecută la țară a fost marcată de câteva
evenimente.
Unul a fost moartea lui Stalin în anul 1953. Aducând apă
de la cișmeaua situată la cca 2 km de casa mea, în mijlocul satului
a apărut îmbrăcată în negru activista de partid Anica care plângea
și exclama disperată: „A murit Tovarășul Stalin. Ce ne facem?”
Eu o uram din toată firea pe această femeie deoarece îmi otrăvise
doi câini dându-le hapuri cu stricnină și câini murind sub ochi
noștrii zvârcolindu-se groaznic. M-am întors fără apă să-l anunț pe
tatăl meu că a murit Stalin, știind că-i fac o bucurie, dar datorită
unei situații neprevăzute, m-am ales cu două perechi de palme
zicându-mi: „Unde te-am trimis eu? Nu vorbești nimic, nu ai
văzut nimic.”
În vara aceluiași an, singura fată a lui Anica rămâne
corigentă la limba rusă. O palmă greu de suportat pentru mama ei
care a început să o terorizeze. Urmare a persecuției, într-una din
zile tatăl meu mi-a dat un coș cu instrumente și medicamente să
urc pe deal la Anica, el venind în urma mea pe drum. Ajungând în
fața casei lui Anica, soțul ei care era preceptor, era disperat și își
smulgea părul din cap: „Moare Doinița, moare Doinița!” Doinița
luase câteva hapuri cu stricnină. Spălăturile și injecțiile făcute de
tatăl meu nu au mai avut nici un efect, murind în fața noastră.
Atunci tatăl meu mi-a dat o lecție de morală: „Cum faci,
așa ți se face. Fereștete să faci rău în viață. Pe deasupra noastră
există două rezervoare: unul cu fapte bune și unul cu fapte rele. În
funcție de faptele săvârșite, când te aștepți cel mai puțin, asupra ta
se răsfrâng faptele săvârșite. Aceasta este pedeapsa divină care are
legile ei ce nu pot fi eludate”.
30
 Al doilea eveniment a fost în anul 1956, când a avut loc
contrarevoluția din Ungaria. Se asculta la radio despre
evenimentele sângeroase de la Budapesta. Dar într-o zi deasupra
satului nostru a apărut un balon destul de mare care a fost încadrat
de două avioane de vânătoare ce trăgeau de la o anumită distanță
în balon, la un moment dat se aude o bubuitură puternică în aer și
cerul s-a umplut de hârtii. Noi copii am alergat să adunăm acele
hârtii care erau niște pliante scrise în limba română în care se
arătau atrocitățile făcute de armata sovietică în Ungaria. În aceea
după amiază, satul a fost plin de militari care strângeau pliante și
întrebau ce copii au adunat afișele.
A urmat al treilea eveniment și cel mai tragic și anume:
dezmoștenirea țăranilor de micile lor propietăți, atelajele deținute
aceste fiind colectate și aruncate la marginea unui ogaș. Animalele
au fost și ele strânse și duse la abator.
În fiecare sâmbătă se țineau ședințe la Căminul Cultural,
unde prezența era obligatorie, de fapt lângă cămin poposea o dubă
care proiectea pe peretele alb al căminului, un film despre vitejiile
armatei sovietice. De fapt duba era folosită și pentru ridicarea în
timpul nopții a cetățenilor care refuzau să facă cerere de înscriere
în Gospodăria Agricolă Colectivă, plimbându-i legați la ochi pe
un traseu necunoscut, de fapt în jurul satului. Mulți cedau.
Deasemenea copii celor care nu se înscriau la colectiv erau trimiși
acasă de proprii lor profesori pentru a-și lămuri părinții să renunțe
la proprietate.
Conducător în sat a ajuns Vasile Hoancă exponent al noii
puteri. Avea porecla de Hoarcă provenită de la faptul că se îmbăta
și horcăia căzut în șanț. Noua putere i-a atârnat de gât un porthart,
i-au dat un carnet roșu de partid și l-au înzestrat cu puteri
nelimitate. Văzându-se atotputernic, chiar când se întâlnea cu
31
preotul satului, îl aborda în mod necuvincios: „Popo! Vezi cu
mine n-o să-ți meargă. Să te văd că văruiești tu caleandrele de la
poartă și să cureți șanțul cum mâna ta că altfel e de rău și vei avea
de aface cu mine”.
La cămin ședința o deschidea un activist de partid venit de
la raion, care se ridica în picioare, scotea pieptenul din buzunar și
se pieptăna peste părul îmbibat cu ulei. Cuvântul de deschidere era
tip: „Tovarăși să nu uităm că suntem liberi datorită victorioasei
armate sovietice” Dar într-o seară, activistul citind de pe hârtie a
pronunțat următorul meșaj: „Tovarăși! Să nu uităm că suntem
liberi datorită imbecilei armate sovietice!” Au urmat aplauze.
Datorită unor evenimente petrecute la noi în școală, am
fost obligat să stau o jumătate de an acasă alături de tatăl meu. La
apă mă duceam seara, datorită faptului că mi se făcea o atmosferă
de care mi-am dat seama mai târziu. Dar când mi-am dat seama
m-a durut tare mult. O dată, m-am dus la însurățit cu coroana de
salcie făcută de tatăl meu și am venit supărat deaorece nimeni nu a
vrut să se însurățească cu mine, nici băieți și nici fete. Acest lucru
m-a marcat și poate a contribuit la izolarea mea la Turnu Severin
iar vacanțele le-am petrecut ca salahor în ruinele muzeului și pe
insula Golu alături de alți elevi și studenți.

Ștefan Odobleja jr.

32
 5. Despre cibernetică și părintele meu
Cât de repede se scurg anii! Iată, de zece ani, savantul
român Ștefan Odobleja (1902- 1978) a început peregrinările pe
câmpiile Elizee. Răstimp în care noi adevăruri au fost validate de
cercetările întreprinse și de valorificarea zecilor de mii de pagini
de manuscris lăsate de savant în grija fiului său ing. Ștefan
Odobleja.
Am alergat îndelung după dispariția savantului, să aflu
urmele fiului. Drumurile mele pe meleagurile Severinului și mai
ales întâlnirile zilnice de la Cluj-Napoca, vreme de câteva luni cu
fiul savantului mi-au oferit un prilej rar de a pătrunde în lumea
mai puțin știută a vrednicului înaintaș al ciberneticii. Ofer azi
câteva din aceste pagini.

1
 Dumitru Odobleja, fratele cel mare, a fost primul care a
intuit sclipirea de inteligență a viitorului savant.
 Primul loc de muncă: învățător pe insula Ada-Kaleh.
 La Turnu Severin și mai apoi la București, coleg cu
viitorul academician Ștefan Milcu.
 Medic militar la Brăila, Turnu Severin, Dej, Lugoj,
Târgoviște, Cernavodă, Dorohoi, Turda, București,
Lipcani s.a.
 Incendiul din 1973 a mistuit la Izvorul Aneștilor
documente ce ar fi netezit mai devreme drumul spre
restabilirea unei priorități științifice evidente.
 Viața sa era marcată de o idee: Scrisul! Scria și citea
foarte mult.

33
 ***
- S-o luăm sistematic: cine a fost, de fapt, dr. Ștefan
Odobleja?
- Tatăl meu s-a născut la 13 octombrie 1902 în Valea
Izvorului, un sat frumos din Mehedinți, la mai puțin de 20 km de
Drobeta- Turnu Severin. Erau 3 copii iar familia destul de săracă.
Primul care i-a intuit sclipirea de inteligență a fost fratele său cel
mare, Dumitru, căruia, în semn de mulțumire pentru bunătatea lui
și de regret pentru moartea mult prea timpurie petrecută în război,
i-a dedicat peste ani prima sa carte: La Phonoscopie, tipărită la
imprimeria „Corvin” din Lugoj în anul 1935 și difuzată prin
librăriile Gaston Doin din Paris. La insistența lui a devenit elev la
Liceul „Traian” din Turnu Severin, unde avea să fi coleg și să se
împrietenească cu Ștefan Milcu, academicianul de mai târziu. Tata
a făcut liceul purtând aceeași pereche de bocanci: mergea desculț
până la marginea orașului, cu traista de merinde în spate și numai
aici încălța bocancii! Vorbea foarte frumos despre părinții săi: era
un muncitor și mereu vesel, iar mama, o femeie cu suflet bun,
fermecătoare și uimitor de energică…

34
 - Ați avut curiozitatea să studiați originea numelui?
- Da. E un nume foarte rar întâlnit. Curiozitatea de a-și
studia genealogia a avut-o tatăl meu, care a scris chiar și o
monografie a satului. Primul Odobleja despre care existau
informații a fost un călugăr care s-a pripășit în apropierea unei
păduri într-o chilie. Se știe apoi despreManea Odobleja, un haiduc
intrat în legendele și cântecele locului pentru vitejia sa în luptele
cu turcii. Există chiar și un loc numit Valea Manii. Am avut în
studenție și o întâmplare amuzantă. Unii colegi mă suspectau și
dădeau fel de fel de interpretări numelui, până-ntr-o zi când m-au
întrebat dacă sunt român. I-am scris tatălui meu care mi-a răspuns
foarte indignat, trimițându-mi și o schiță a arborelui familiei,
dinspre bunici și străbunici, care se pierde în străvechimea
neamului nostru românesc…
- Și după liceu?
- Avea 19 ani și-și țesuse o mulțime de vise. În 1921,
toamna - mai sunt și azi elevi de-atunci care și-l amintesc în aceea
postură - pentru un timp a devenit învățător pe insula Ada-Kaleh.
A fost o perioadă scurtă dar extrem de fertilă. Aici a încolțit în
mintea tatălui meu ideea medicinii. Și tot aici concomitent cu
școala, a început să învețe. Foștii săi dascăli și directorul liceului
„Traian” din Turnu Severin, profesorul Costea, îl sfătuiseră să
meargă la medicina militară, unde cheltuielile sunt suportate de
către stat. Și așa a fost. La întâi decembrie 1922 a intrat prin
concurs la Institutul Sanitar Militar, ca bursier. Îl reîntâlnește aici
și pe Ștefan Milcu , prietenul său din anii de liceu. Timp de 6 ani
va fi preocupat – la cea mai înaltă intensitate!- de cercetări clinice
în domeniul neurologiei și al transmiterii sunetelor în organismele
vii. La terminarea facultății, în 1928, avea gradul de locotenent.
Firea sa dinamică, fermă, intransigentă și preocupările sale
științifice i-au creat destule conflicte cu șefii direcți, obligându-l la
diverse peregrinări ca medic prin garnizoanele militare: la Brăila,
Turda, Dej, Turnu Severin, Lugoj, Dorohoi, Târgoviște, Lipcani,
Cernavodă, București și altele, unde a trebuit să
35
îndeplineascăfuncții cu totul necorespunzătoare pregătirii, motiv
pentru care abia în 1938 devine căpitan, iar în 1945 e avansat la
gradul de maior. Un an mai târziu cere să fie pensionat și se
retrage pentru un deceniu și jumătate în satul natal, avansat la
gradul de locotenent-colonel. Îl istoviseră peregrinările, războiul,
invidia unor oameni și spera regăsirea echilibrului acolo, în
Izvorul Aneștilor, pe meleagurile copilăriei. Voia să-și vadă satul
ca pe un mic rai: să înființeze o bibliotecă, un bazin de înot, o
școală, să întâlnească numai oameni buni… și s-a luptat pentru
aceste vise. Biblioteca a fost înființată pe baza celor 500 de
volume pe care le-a donat „don doctor”. Celelalte vise au rămas
doar în imaginea idilică a tatălui meu, dezamăgire care, probabil, a
accelerat plecarea noastră spre oraș la Turnu Severin. Își
cumpărase acolo, mai demult, un loc de casă, construise și o
locuință modestă, dar de locuit a continuat să locuiască în comuna
natală. Mutarea definitivă la Turnu Severin a provocat-o însă un
incendiu petrecut în 1973, când s-au mistuit în flăcări documente
de mare valoare…
- Incendiu? Dar cine l-a provocat?
- Un vecin. Se zice că urcându-se în podul șopronului aflat
lângă casa noastră, să ia ouă din cuibar, a uitat acolo… lumânarea
aprinsă! Tata nu era acasă. Vestea incendiului a primit-o a doua zi
dimineața, la Turnu Severin. Nu-l îngrijora nimic decât cărțile. Și
a fost fericit când a aflat că cele mai multe au fost salvate, motiv
pentru care a și renunțat la despăgubiri. S-a întrebat totuși cu
umor: înțeleg să-și fi uitat căciula, chiar și ouăle, dar lumânarea…
Din nefericire tot ce a existat în pod a ars. Multe din
enigmele de azi își aveau cu siguranță acolo răspunsuri. Erau
câteva geamantane cu corespondență, pe care le cercetasem și eu
întâmplător în anii de liceu, dar nu pentru valoarea lor științifică,
ci pentru a lua timbrele străine, în vederea schimburilor filatelice
ce mă pasionau atunci. Erau scrisori cu antete în toate limbile și în
toate formele. Convingerea mea e că erau, de fapt, mărturii ale
valorii și circulației Psihologiei consonantiste , iar lupta pentru
36
impunerea unui adevăr științific, limpede, n-ar fi cunoscut astăzi
un drum atât de întortocheat…
-S-a scris mult despre dr. Ștefan Odobleja. Mai mult sau
mai puțin romanța. Oricum, viața sa a fost un zbucium permanent.
Cum arată văzută din familie?
- Mă bucur că îmi adresați această întrebare. Eu am trăit și
am fost crescut efectiv de tatăl meu, părăsit de ceea care i-a fost
soție atunci când eu nici nu împlinisem doi ani. Viața părintelui
meu nu are nevoie de romanțări, așa cum, din nefericire,
procedează unele cunoștințe de ultim moment, care pretind azi că
l-au cunoscut mai de mult. Ștefan Odobleja era un om sincer,
ager, curat sub toate aspectele. Umbla ușor îmbrăcat, iar vara se
încălța cu teniși, probabil pentru a se răzbuna pe cizmele ce le
purtase în anii cât a fost medic militar. Îi plăcea să doarmă pe pat
tare, făcea hidroterapie și helioterapie. Nu suporta excesul de
căldură în cameră, afirmând că acestea sunt condiții ce predispun
omul la îmbolnăvire și lenevie. Viața sa era marcată de o idee: de
a scrie! Scria mereu și citea foarte mult. Era lumea lui spirituală
preferată în care se retrăgea și se simțea foarte bine.

2
 O teză de doctorat inedită: Accidentele de
automobil. Și una din concluzii:
Să se treacă la testarea psihologică a conducătorilor auto!
 Greu de admis că Norbert Wiener n-a cunoscut
”Psihologia consonantistă”, în fond un tratat de cibernetică
generală!
 Dr. W.S. Bainbridge, medicul șef al flotei maritime
militare a S.U.A., a fost la București în 1937, când dr. Ștefan
Odobleja a distribuit participanților la Concursul internațional de
medicină militară (8-12 iunie) prospectul „Psihologiei
consonantiste”
 Prof. Zapan l-a invitat la București, dar a venit
războiul…
37
  Zile și nopți la Izvorul Aneștilor, alături de cea mai
mare bogăție a sa: manuscrisele!
*
- S-a vorbit mult despre Psihologia consonantistă. Am
amintit în dialogul nostru și despre „La Phonoscopie”. Sigur, nu
sunt singurele lucrări, de vreme ce Ștefan Odobleja a început
activitatea de cercetare științifică, cu o pasiune deosebită încă din
primul an de studenție…
- Așa este. Voi da doar câteva exemple și cifre. De pildă,
în 1928, anul când a susținut teza de doctorat în medicină și
chirurgie cu tema „Accidentele de automobil. Studiu medico-
legal”, era deja prezent în „Revista sanitară militară” nr. 11-12 cu
o lucrare relativ simplă, dar care trăda deja viziunea sistemică a
cercetătorului: „Procedeu practic pentru a împiedica aburirea
oglinzilor laringoscopice”, alături de alte lucrări ce convergeau
spre problematica complexă a transmiterii sunetelor în
organismele vii. Un an mai târziu publică în „Buletinul medico-
terapeutic” lucrarea „Aplicațiile gravitațiunii în terapeutică”. Alte
lucrări investighează domenii cum sunt transonanța toracică
înregistrarea grafică a secreției sudorale, percuția cordului,
fonoscopia și semiologia acustică. De fapt, rădăcinile
PsihologieiConsonantiste trebuie căutate în toate aceste
preocupări. Ideile ei au fost comunicate încă înaintea apariției
cărții, la 8 iunie 1937, printr-un prospect distribuit participanților
la Congresul Internațional de Medicină Militară desfășurat la
București.
Aici, cei mai interesați de lucrarea tatălui meu, au fost
medicii militari ruși și medicul șef al flotei americane, Wiliam
SeemanBalbridge. De fapt, el a și prezidat Congresul
Internațional! Nu de mult timp, între documentele Congresului a
fost găsită chiar și fotografia sa. Impresionat și de interesul
deosebit al medicilor sovietici, i-a căutat la ambasadă și le-a
înmânat un pachet de prospecte. Gestul acesta a căpătat însă și alte
semnificații: Siguranța l-a trecut pe lista … bolșevicilor!
38
 Cât privește „La phonoscopie”, publicată în anul 1935,
carte ce poartă drept moto: „A la memoire de monfrereDemetre
Odobleja, je dedic ce livre”, ea a fost distinsă cu premiul Dr.
Alexandru Papiu.
Sigur, sunt și alte lucrări, dar acestea rămân deocamdată
cele mai importante. Spun „deocamdată”, deoarece au rămas încă
multe mii de pagini nepublicate și care înseamnă alte contribuții
de valoare pentru patrimoniul științei românești. De pildă, în
momentul de față a apărut la Editura „Scrisul Românesc” din
Craiova lucrarea ”Introducere în logica rezonanței”, îngrijită de
logicianul Alexandru Surdu și prefațată de Constantin Noica.
Manuscrisul „Logica” are o întindere impresionantă: peste 15 mii
de pagini, adică mai mult de un metru liniar de raft de bibliotecă!
- Geneza lor?
- Trebuie căutată în neastâmpărul său pentru cunoaștere.
L-a interesat totul și a fost un vizionar în multe direcții. Și poate
că tocmai aici este răspunsul pe care mulți îl caută: de ce a părăsit
dr. Ștefan Odobleja medicina militară și s-a retras într-un sătuc
uitat? Iată de ce: pentru zeci de mii de pagini pe care a ținut să le
transmită necondiționat generației noastre!...
- Câte lucrări scrise de Ștefan Odobleja au văzut lumina
tiparului?
- Cred că mai mult de 50. Cele mai multe le-a publicat în
1930- 1937. Însă , repet, altele, foarte multe sunt în prezent
studiate în manuscris de către cercetătorii.
- Să revenim la Psihologia Consonantistă. E cert că a fost
publicată cu un deceniu înaintea „Ciberneticii” lui Wiener. S-a
discutat mult în presa noastră și la o serie de manifestări științifice
desfășurate în țară sau peste hotare despre faptul dacă Wiener a
cunoscut sau nu Psihologia Consonantistă. Ce informații aveți în
această privință?
- Se știe că Psihologia Consonantistă s-a tipărit la Lugoj și,
pentru ai da circulație internațională, tatăl meu a contractat
difuzarea ei prin prin librăria „Maloine” din Paris. O primă
39
informație ce conduce spre ipoteza cunoașterii Psihologiei
Consonantiste de către Wiener este prezența la Congresul
Internațional de Medicină Militară de la București a Dr. W.S.
Bainbridge, din departamentul marinei americane, despre care am
amintit. Există apoi documentul cert al expedierii primului lot de
cărți la Paris, document găsit în arhiva stației C.F.R. Lugoj: foaia
de expediție nr. 947 din 3 martie 1939. S-au publicat, apoi
recenzii în reviste de largă circulație internațională. Prima
recenzie publicată a fost cea a dr. C. Atanasiu, azi general
pensionar, în Spirit militar modern (ianuarie- februarie 1939, pag.
60), revistă ce apărea la București. O altă recenzie de largă
circulație a fost publicată în anul 1941 de S.M. Strong, în limba
engleză, în ianuarie 1941 în revista „PsyhologicalAbstracts”, pag.
59- 60, editată în S.U.A.
Și încă o informație: părintele meu a avut destul de multe
necazuri cu proprietarul tipografiei „Auspitz” din Lugoj, care
amâna exasperant publicarea lucrării, din diverse motive, mai
mult sau mai puțin serioase, între care și lipsa spațiului de
depozitare. Dar în aceeași perioadă, la aceeași tipografie - oare
simplă coincidență?! se tipărea o nuvelă a unei oarecare Ana
Wiener! Faptul acesta s-a aflat nu demult, cu ocazia unui
simpozion organizat la Lugoj, din declarația unui muncitor de pe
atunci al tipografiei, cel care a lucrat și la Psihologia
Consonantistă. Sigur, convingerea este că sunt și alte surse ce ne
vor conduce la confirmarea faptului că Norbert Wiener a cunoscut
indiscutabil cartea de căpătâi a părintelui meu.
- Privind retrospectiv, cea mai fertilă perioadă a creației lui
Ștefan Odobleja e deceniul 1928- 1938. Practic, după 1940
prezența sa este aproape nesemnificativă…
- Așa este. Acel deceniu a fost pentru părintele meu de
maximă și fructuoasă creație. De fapt, încă din anii studenției el
era o prezență interesată și interesantă în același timp în clinici,
laboratoare și era nelipsit de la manifestări științifice. Nu uitați și
faptul că a avut șansa de a avea dascăli pe câțiva dintre distinșii
40
reprezentanți ai școlii medicale românești: Dimitrie Noica,
Dimitrie Bagdasar, I. Bălăcescu, pe atunci decan, N. Paulescu,
Mina Minovici, cel care a prezidat teza tatălui meu, N. Stoenescu,
sub îndrumarea căruia a elaborat-o. De altfel, un alt mare dascăl,
prof. Zapan, cunoscându-l i-a propus, nu o dată, să vină la
București. Au venit însă vremuri tulburi, a venit războiul și poate
acestea au fost principalele cauze care au frânat zborul început cu
nemărginit entuziasm, pasiunea și dăruirea sa totală pentru
cercetare. Iubea enorm viața și a fost fericit că a trecut peste
război. Imediat după război, în 46, la prima posibilitate, a optat
pentru ieșirea din armată și s-a retras la Izvorul Aneștilor, satul
nostru natal…
- Era căsătorit?
- Da, pe mama, Eva Iles din Cluj, o cunoscuse pe vremea
când se afla la Dej. După căsătorie s-au retras la Izvorul Aneștilor
cu un car de vise. Tata împlinise 43 de ani! Erau tineri, aveau o
viață în față. Dar viața aceasta a fost să fie scurtă: după nașterea
mea, la nu prea mult timp, eu am rămas în grija tatălui meu și a
bunicilor, mama reîntorcându-se la Cluj…A fost unul din
evenimentele ce-au accentuat durerea lui Ștefan Odobleja. Îmi
povestea adesea un episod din trăirile lui bucureștene: era foarte
bine primit în multe cercuri, unde cunoscuse și o frumoasă
domnișoară, din familia princiară Bibescu. O singură piedică a
existat în calea căsătoriei: gândul lui Ștefan Odobleja că totuși
poziția socială a părinților săi era atât de modestă…
- Cum arăta o zi trăită cu Ștefan Odobleja în Izvorul
Aneștilor?
- Tatăl meu era în primul rând un bun gospodar. Își rezolva
expeditiv problemele, apoi, când era bine dispus, cânta din fluier
și vioară. Adesea, vara, scria stând la soare, în balconul casei, cu
hârtiile așezate pe un carton. Scria foarte repede. Pauzele de masă
erau foarte scurte: mânca grăbit, te miri ce, dar și atunci cu
gândurile răvășite, absent. În cameră, lângă pat avea o masă pe
care scria. Vai, de câte ori nu se trezea noaptea, aprindea lampa cu
41
petrol și începea să scrie, până spre miezul zilei următoare. Nu s-a
despărțit de lampă nici la Turnu Severin. Era foarte sănătos și
avea mult umor, povestea și parafraza faptul că mulți nu cred că
Cibernetica s-a născut în Mehedinți, motiv pentru care a trebuit să
se nască în…Harvard!
Concetățenii săi îl respectau, dar, sincer să fiu, am simțit și
destule rețineri ale lor: ei nu vedeau bine unele ciudățenii ale
„doctorului” care nu se ducea la biserică, la nunți și alte distracții!
Stătea izolat. Li se părea ursuz, chiar posac. Țineau, totuși, la
doctor, că era săritor: oricând se îmbolnăvea cineva, apela la el,
indiferent că era miezul nopții sau altă oră. Oamenii și-l imaginau
bogat, plin de bani, dar și-au dat seama cu timpul că n-avea nici o
avere. Sau avea una extrem de mare pe care n-o puteau înțelege:
manuscrisele!
- La Izvorul Aneștilor de câte ori pe zi venea poșta?
- Înțeleg aluzia: să știți însă că Ștefan Odobleja nu trăia
izolat de lumea științifică! Nici de cea literară, nici de viața țării. Îl
interesa totul, și ce se-ntâmpla în Chile, și ce se întâmpla cu
proiectul „Concorde” și ce carte nouă a mai apărut în Editura
Medicală… Și încă ceva: indiferent de câte ori pe zi sau pe
săptămână venea poșta în Valea Izvorului, sătucul aparținând de
Valea Aneștilor, aproape niciodată nu-l ocolea pe Ștefan
Odobleja! Era abonat la multe ziare și reviste. Articolele ce-l
interesau le sublinia cu meticulozitate, așa cum pot fi și azi
cercetate în biblioteca sa. Nu era însă poșta singurul canal
informațional: erau și drumurile sale frecventa la Turnu Severin.
Citea aici enorm, aproape tot ce intra în biblioteca centrală din
oraș! Era o personalitate bine cunoscută, privită cu interes, dar și
cu destulă curiozitate,,,
- Cum îl priveau însă cercurile medicale din oraș?
- Să vă povestesc un caz petrecut în 1964, când eram elev
la liceu. Se anunțase o manifestare științifică cu participarea prof.
dr. Iancu Jianu și a tatălui meu. Se pregătise foarte serios, cu
meticulozitate. Lucrase câteva zile la o serie de planșe, care spera
42
să clarifice și mai bine ideile ce dorea să le transmită… Se
pregătise și pentru „tirul” de întrebări, dar nimeni n-a scos un
singur cuvânt” Enigma a deslușit-o însă în aceeași zi, în drumul
spre casă, din discuția cu vechiul său coleg și prieten dr. Iancu
Giuhat: de fapt, nimeni nu prea înțelesese nimic! Comunicarea îi
depășise și, din câte îmi amintesc, era unul din cele mai
interesante capitole ale cărții „Logica naturală”, la care lucra de
mulți ani și pe care a încheiat-o în 1978, cu puțin timp înaintea
morții. Și n-a fost singura întâmplare. Acesta a și fost motivul
pentru care atunci, în 1937, a scris în limba română Psihologia
Consonantistă, iar apoi a tradus-o în limba franceză și a difuzat-o
prin librăria „Maloine” din Paris.
- A vizitat Parisul?
- O, nu! Pentru contactul cu librăria pariziană s-a purtat o
intensă corespondență, păstrată în parte la Arhivele Statului din
Drobeta - Turnu Severin, restul mistuindu-se în incendiul din
1973. Și, pentru că m-ați întrebat, de Paris vă pot spune că n-a
vizitat nici o țară străină. În 1978 a fost invitat la Congresul
Internațional de cibernetică și sisteme la Amsterdam, pentru care
se pregătise încă din 1973, când se născuse ideea lucrării
„Psihologia Consonantistă și Cibernetica”. Au fost multe zile și
nopți de extraordinară concentrație. Cum spuneam, în 1978, la
începutul verii, era gata comunicarea „Diversitate și unitate în
Cibernetică”, redactată în limba engleză, prin care tatăl meu
demonstra, cerea și lupta pentru reabilitarea unui adevăr științific
clar: Cibernetica generală se născuse în 1938 în România! Avea
deja și pașaportul de Amsterdam. Primul și ultimul său pașaport…
- Și totuși comunicarea a ajuns la Amsterdam!
- Nu numai atât: a fost publicată În documentele
Congresului. Ea a fost prezentată de ing. Stelian Bajureanu,
cercetător științific la Pitești, care s-a dus pe cont propriu la
Amsterdam, unde a susținut-o, nu în timpul de 15min , cât era
afectat fiecărei lucrări, ci aproape dublu! Așa se convenise. Și a
fost primită cu mare entuziasm, scandându-se la sfârșit „România
43
40 de ani de cibernetică! Aveți un om de aur, merită o statuie de
aur!” Cât de fericit ar fi fost acolo Ștefan Odobleja! Dar boala
care avea să-i curme viața s-a declanșat violent…
- …Și cum a primit această veste?
- Era în cumplite momente de suferință, cu mai puțin de o
zi înainte de a ne părăsi pentru totdeauna. În 3 septembrie 1978,
pe la ora 18 seara, a oprit în fața casei o mașină: se întorsese
Stelian Bajureanu de la Amsterdam! Tata nu mai auzea aproape
deloc. Vederea îi era tulbure. Era însă lucid, așa cum a fost până
în ultima clipă. Când i-am adus vestea întoarcerii - pe care o
aștepta!- a tresărit. Nu bea aproape niciodată cafea. Atunci a
acceptat. Dialogul despre Amsterdam cu Bajureanu a fost însă
extrem de scurt. A înțeles totul, și fiecare gest al său era un
răspuns. I-am văzut ochii umezi. Lacrimile îi trădau puternica
emoție și mulțumire ce trăia. Era extrem de slăbit.Peste câteva
zeci de minute avea să înceapă numărarea clipelor de viață. Și mai
erau atât de puține! N-a reușit să lege decât câteva cuvinte:
„Mulțumesc. Mulțumesc. Prea târziu…” Avea parcă rămasă pe
retina ochilor imaginea unui text-dedicație din partea lui John
Rose. A doua zi, dimineața la ora 9, se stingea din viață, rugându-
ne pe cei apropiați să veghem cu mare grijă la munca sa de o
jumătate de secol! A plecat cu gândul și cu grija la manuscrise,
implorându-ne să luptăm ca adevărul să triumfe.

44
 - Anticipase apropierea acestui dureros moment?
- Desigur, era doar medic. În primăvara lui 78, când am
intrat în salonul său de la Spitalul Militar Central din București,
știind cu exactitate diagnosticul – cancer la cap de pancreas -, cât
și evoluția sa, mi-am dat seama că orice gând de încurajare, de
ocolire a adevărului crud, se lovea de o putere lucidă și realistă de
autoevaluare. Mi-a spus simplu și clar: eu sunt condamnat la
moarte! Și-mi pare rău, că mai aveam atâtea de făcut… Peste
puțin timp, obosit și dezamăgit, se-ntorcea la Turnu Severin,
condus de Titus Dumitrescu de la I.I.R.U.C. București. Își
cumpărase două locuri la acceleratul de Timișoara, cu gândul să se
poată totuși odihni fără a deranja pe cineva. Voia să meargă acasă
între manuscrise. M-a rugat tot timpul să nu semnez ca să fie
operat, că operația îi va împuțina zilele. Oricum, dialogul purtat
atunci la București între tată și fiu a fost zguduitor pentru mine.
Mi-a cerut să-i port numele cu demnitate și să-mi cresc frumos
fetița! Era cu atât mai trist de venirea bolii necruțătoare, cu cât
mai ales în ultimul timp, îl înconjuraseră cu toată dragostea atâția
oameni de bine, iar drumul spre adevăr devenise mult mai neted…
- Cine erau aceștia?
- De pildă, prof. Florian Vlădică, căruia mi-a dat să-i duc
și o scrisoare de mulțumire chiar cu puțin timp înaintea zilei
morții. Un loc cu totul aparte în sufletul său ocupa însă prof. dr.
Mihai Drăgănescu. Îmi povestea adesea cutezanța acestuia de a-l
invita la București în zilele când lupta pentru adevăr era departe
de a fi tranșată, pentru a deveni membru al Consiliului științific al
Institutului Central pentru conducere și informatică, iar mai apoi,
luptând cu toată energia pentru un adevăr științific: Cibernetica
generală s-a născut în România! Cât de multă bucurie i-ar fi creat
cartea „Odobleja între Ampere și Wiener”, editată în limba
engleză sub coordonarea prof. dr. Mihai Drăgănescu! Să amintesc
pe severineanul Ion Stroe-Oancea, ziarist, scriitorul Vasile
Armeanu sau poeta Ileana Roman, care, cunoscându-l în sălile de

45
lectură ale bibliotecii centrale din Drobeta- Turnu Severin, l-au
invitat să frecventeze cenaclul literar „Danubius”…
- Cenaclu? Doctorul Odobleja cocheta și cu literatura?
- Și-ncă cum! Trebuie să știți că a scris cam 500 de poezii,
începând cu cele dedicate mamei și terminând cu ultima sa poezie.
- Totuși de la Cenaclul „Danubius” până la … cibernetică
nu-i o cale prea scurtă…
- Și totuși, aici, în acest cenaclu literar (și nu științific!),
tata a făcut primii pași spre restabilirea locului Psihologiei
Consonantiste! Cum? Neînchipuit de firesc după prezentarea
încercărilor literare, s-au apropiat de el ziaristul Ion Stroe-Oancea
și poetul Vasile Armeanu, cărora le-a povestit printre altele și
faptul că înainte de război a scris o carte, pe care a difuzat-o
printr-o librărie pariziană. În scurt timp ziaristul Ion Stroe-
Oancea a pus mâna pe condei și a scris primul semnal de alarmă
în ziarul local „Viitorul”. A venit apoi rândul poetului, și el
conștient că „bătrânul” doctor e o valoare de excepție, nedrept
uitată în Izvorul Aneștilor: a trimis revistei „Tribuna” din Cluj
primul articol. Au urmat apoi altele semnate de tatăl meu, atât în
revistă cât și în Almanahul „Tribuna”.
În spiritul bunelor tradiții și al polenicii oneste, bazate pe
adevărul științific, „Tribuna” a găzduit și opiniile cunoscutului
psiholog clujan prof. Nicolae Mărgineanu. S-a născut o polemică
interesantă, privită de unii ca inoportună. Pe tatăl meu nu l-a
supărat însă nici un moment că există și un punct de vedere
neconcordant cu al său. S-a străduit cu argumente să-și susțină
punctul de vedere și a reușit! Când adevărul a triumfat, spre
cinstea sa, marele psiholog care a fot Nicolae Mărgineanu a
încetat polemica. Ștafeta a fost apoi preluată de „Flacăra”, revistă
care pe parcursul unui deceniu de luptă, iată, a scos la lumină
PsihologiaConsonantistă. E recunoștința părintelui meu. Îmi fac
doar o datorie de conștiință s-o precizez: fără energia și
competenta intervenție a revistei „Flacăra”, poate și azi o
valoroasă contribuție românească ar fi continuat să zacă uitată!...
46
 4
 O intervenție insolentă a unei „universitare”…
 Când a citit Ștefan Odobleja „Cibernetica” lui Wiener?
 Muzeu „Ștefan Odobleja”: Str. Decebal nr. 72, Drobeta-
Turnu Severin.
 La Lugano, în Elveția, s-a născut Academia de
Cibernetică „Ștefan Odobleja”.
 Inscripție pe piatra funerară: „Ștefan Odobleja- părintele
ciberneticii”.

***
- Când a luat cunoștință Ștefan Odobleja despre
Cibernetica lui Norbert Wiener?
- În orice caz, târziu spre 1960. De citit, prima ediție a
Ciberneticii n-a ajuns s-o citească decât după 1965. Cert este că a
citit-o la Biblioteca americană de la București. Citise inițial
„Introducerea în Cibernetică” și aflase despre însemnările
autobiografice ale lui Wiener,strânse în două volume și publicate
sub titlul „Sunt matematician!”. Abia aștepta să le cunoască, fapt
petrecut târziu, după 1972, dată care poate fi considerată ca
certitudine a confirmării mai vechilor sale bănuieli…
- Le putem sintetiza?
- Evident: de fapt Cibernetica se născuse cu un deceniu în
urmă, și nu la Harvard, în America, ci în România!
- Să revenim la drumul spre aceste confirmări…
- Practic, atunci când a intrat în posesia ediției a II-a a
Ciberneticii, a constatat că multe din ideile sale din Psihologia
Consonantistă erau parcă pur și simplu decupate și aranjate într-o
altă carte, sub o altă grafică și, evident, cu alt titlu! Conspectele
de-atunci s-au transformat apoi în ideea cărții de analiză profundă,
paralelă, a celor două lucrări: PsihologiaConsonantistă și
Cibernetica…
- … apărută postum!

47
 - Cu puțin timp înaintea morții a văzut-o totuși gata
paginată, în așteptarea „B.T.”- ului. Și asta l-a încurajat. Se
prelungise prea mult publicarea la „Scrisul Românesc” din
Craiova și-l întristase gândul că ar putea să nu mai apară.
- Ați discutat vreodată și despre locul pe care il stabilise
Odobleja lui Wiener?
- Voi răspunde cu cuvintele tatălui meu: „Cibernetica va
rămâne Cibernetică, așa cum a numit-o Wiener- după cum
America a rămas America, după numele vulgarizatorului ei. E
bine totuși să se știe cine a descoperit, de fapt, America și cine a
elaborat și realizat de fapt Cibernetica” Vedeți? Tata a fost
neclintit în aceste convingeri, a fost gata oricând pentru un dialog
lucid, sincer, deschis, cinstit, cu argumente științifice! Mi-a
mărturisit de multe ori, ca pe una din marile neîmpliniri ale vieții
sale, faptul că n-a putut avea prilejul să poarte un dialog public,
academic, cu Norbert Wiener. Dar poate și mai mult l-a durut și l-
a rănit faptul că la o manifestare științifică desfășurată sub cupola
Academiei Române a fost oprit la un moment dat să vorbească
despre opera sa…
- Cum? Cine a putut face așa ceva?
- Cine? Mi-a spus-o cu lacrimi în ochi tatăl meu, pe atunci
bine trecut de 70 de ani! „Eroul acestei cumplite injustiții a fost un
oarecare C. Bilciu, individ care nici nu știu prin ce colț de lume își
poartă azi meritele și onorurile științifice! Ce s-a întâmplat? După
5 (cinci) minute, l-a oprit să mai vorbească, deși era clar ce are de
spus, iar cei mai mulți oameni de știință urmăreau cu interes
intervenția sa. În tristețea și supărarea lui firească Ștefan Odobleja
considera că C.B. era pe-atunci sabia unui anume grup potrivnic
adevărului (nu numai atunci!). Am mai întâlnit peste ani, în 1979,
încă un caz revoltător, când cineva dintr-o universitate, a venit
valvârtej la Simpozion desfășurat la Drobeta- Turnu Severin,
pentru a împroșca în termeni neacademici și deloc în spiritul
pertinent, științific, onest, al lui Ștefan Odobleja cartea sa de

48
căpătâi, în fond cartea de căpătâi care constituie geneza
Ciberneticiigenerale…
- O întrebare delicată: s-a vorbit în unele cercuri despre
dificultățile întâmpinate pe plan material de Ștefan Odobleja. Cu
5-8 ani în urmă s-au creat și destule legende pe această temă! Ba
mai mult, s-a vorbit – și nu numai oral!- despre cei apropiați lui,
deci inclusiv cei doi fi, că nu i-ar fi purtat grija ce se cuvenea…
- Sunt într-adevăr, legende elaborate și puse în circulație
de către cei ce nici nu l-au cunoscut, dar nici nu l-au iubit pe
Ștefan Odobleja! La această întrebare unele răspunsuri s-au și dat:
nu i-a plăcut niciodată confortul, luxul. I-a plăcut ca totul să fie
simplu, natural. Nu spun asta ca cineva să înțeleagă că a avut
totul, din belșug! Nici vorbă. A avut o pensie destul de mică. Patul
din scândură, lampa cu petrol, îmbrăcămintea ușoară, camera
foarte puțin încălzită și alte elemente intrate în „legendele” la care
vă referiți fac parte dintr-o anumită concepție a sa, dintr-o anume
educație pe care ne-a transmis-o, ca medic, dar și ca părinte! Cât
despre grija noastră, a fiilor, ce să vă spun? Rețineți doar atât: eu
ca cel mai mare fiu al său, am terminat facultatea în 1972! Adică,
în următorii ani eram… stagiar. Că legendele sunt de rea-credință,
aș vrea să fac public și să aduc și pe această cale cele mai
frumoase gânduri de mulțumire I.F.E.T.-ului Orșova și Direcției
Sanitare Județene, unități unde lucram eu și respectiv, soția,
pentru înțelegerea și sprijinul acordat nouă, spre a fi alături de
Ștefan Odobleja, spre a-i asigura sprijinul necesar.
- Încă o problemă. În prefața Psihologiei Consonantiste și
Cibernetica, PantelimonGolu apreciază că lucrării lui Ștefan
Odobleja îi lipsește un singur concept spre a fi declarată
Cibernetică completă: cel de informație!
- Discuția aceasta nu cred că poate fi epuizată printr-o
întrebare. Voi răspunde totuși, citând o foarte recentă și
interesantă cercetare a doctorului în filozofie, profesorul clujean
Ioan Horotan. Este vorba de comunicare științifică „Informație și
Sonanță”, susținută public în ziua de 16 noiembrie 1983 în cadrul
49
unui Simpozion științific desfășurat la Muzeu de Artă din Cluj-
Napoca și integrat în Decada culturii clujene. Ulterior această
comunicare a fost publicată în „Tribuna”. Bun cunoscător al
Psihologiei Consonantiste și în același timp un analist profund,
prof. dr. Ioan Horotan din Cluj Napoca, apreciindu-l un partizan
înflăcărat al ideii că va fi posibilă crearea gândirii artificiale,
implantată nu numai mașinilor de calcul care existau la vremea
respectivă, ci și mașinilor de inventat, de filosofat, de definit,
conchide că Ștefan Odobleja se situa pe coordonate foarte
apropiate înțelegerii aspectelor calitative ale informației.
Referindu-se la lipsa noțiunii de informație, Ioan Horotan
consideră că acest aspect trebuie privit nuanțat și nu mecanic,
propunând în acest sens, ca un „distilat metodologic”,
introducerea între conceptele specifice ale Psihologiei
Consonantiste, alături de consonanță, rezonanță, disonanță s.a., și
a celui de sonanță. Evident, conceptul acesta nu este un implant
exterior ci un extract din opera savantului Ștefan Odobleja.
Gândul lui Ioan Horotan de-a introduce această noțiune este legat
de definirea elementelor de informație, așa cum sunt ele
prezentate în Psihologia Consonantistă…
- Cum definește Ioan Horotan conceptul de sonanță?
- Citez: „Sonanța s-ar defini ca formă existențială, nici
substanță, nici energie, care asigură legăturile în procesul de
consonanță dintre stările psihicului și dintre acestea și realitatea
exterioară lor.Are valori antientropice, se poate depozita în
memorie, poate fi produsă și prelucrată pe cale artificială”
Sigur, e una din cercetări.Dar, în momentul de față multe
altele sunt pe rol. Că Cibernetica lui Wiener are conceptul de
informație e clar, e indiscutabil! Dar nu trebuia că în din 1938 s-au
scurs până în 1948 totuși 10 ani, deci un deceniu de evoluție! Și
încă ceva: nici conceptul lui Wiener nu a rămas același. A evoluat.
Credința mea este însă că aprecierile asupra paternității
ciberneticii sunt încă departe de a fi definite. Poate chiar și Logica
Rezonanței ne va aduce noi dezvăluiri…
50
 -Să revenim la Drobeta-Turnu Severin, ce se întâmplă cu
„Moștenirea Odobleja”?
- A fost integral preluată de Arhivele mehedințene al
Statului, unde, prin grija lui Nicolae Chipurici, s-a amenajat
Cabinetul și Fondul „Ștefan Odobleja”. Știu că în momentul de
față Arhivele intenționează să colecteze scrisorile care ar putea
face mai completă corespondența sa, ce urmează să fie publicată
împreună cu studiile biografice. Despre Logicarezonanței v-am
spus: primul din cele aproximativ 8 volume a apărut la Editura
”Scrisul Românesc” din Craiova. Tot la această întrebare, voi
aminti și Jurnalul ținut cu o deosebită meticulozitate de tatăl meu,
nici el îndeajuns de studiat până la momentul de față! Este apoi în
proiect și publicarea la „Albatros”, sub îngrijirea prof. Constantin
Negreanu și a mea, a unui volum de poezii. Începutul a fost făcut:
la ”Scrisul Românesc” a apărut în anul 1986 volumul ”Pagini
inedite”, prefațat de Constantin Negreanu.
O inițiativă frumoasă privind valorificarea ”Moștenirii”
științifice a părintelui meu aparține Fundației Europene Drăgan,
care a înființat la Lugano, în Elveția, Academia Internațională de
Cibernetică Generală ”Ștefan Odobleja”. Primele manifestări au și
avut loc: o masă rotundă și un simpozion cu participare
internațională. Voi aminti apoi o altă inițiativă internațională, cea
a Editurii Nagrad, care a reeditat în limba franceză, într-o
excelentă ținută grafică, ediția din 1938 a Psihologiei
Consonantiste, asigurându-i astfel o largă circulație
internațională…
- S-a scris în presa noastră și despre înființarea la Drobeta-
Turnu Severin, în cadrul Universității cultural- științifice, a secției
”Ștefan Odobleja”…
- E încă o reflectare a prețuirii de care s-a bucurat Ștefan
Odobleja! Și prima hotărâre care s-a luat la constituirea secției
„Ștefan Odobleja” a fost una deosebit de înțeleaptă: elaborarea
unei baze de date privind „Fondul Odobleja”! Dar Universitatea

51
și-a propus să fie și un puternic forum cultural, înmănunchind
astfel cum nu se poate mai bine idealurile părintelui meu.
Putem consemna cu satisfacție încă un fapt de cultură
împlinit la Drobeta-Turnu Severin în ultimele săptămâni ale
anului 1983: s-a trecut la amenajarea casei memoriale „Ștefan
Odobleja” din str. Decebal nr. 72! Am aflat, totodată, cu emoție și
satisfacție și despre dorința autorităților locale din Izvorul
Aneștilor de a reconstrui casa părintească și de a aduna de la
consăteni tot ce a mai rămas în urma incendiului din 1973.
Voi semnala încă un proiect realizat cu largul sprijin al
autorităților locale și al informaticienilor din Drobeta- Turnu
Severin: sculptorul severinean Adrian Curcan a finalizat un
frumos monument funerar, care are ca simbol consonanța, iar pe
piatra funerară este gravat următorul text: „ȘTEFAN
ODOBLEJA- PĂRINTELE CIBERNETICII GENERALE…”
5
 O vioară Stradivarius în casa Odobleja?
 Când înflorea cireșul doctorului Odobleja…
 Clujul și „Moștenirea Odobleja”.
 O emoționantă invitație la Strehaia.
 Confesiunile primului recenzent al Psihologiei
Consonantiste - gen. Mr.(r) dr. Constantin Atanasiu.
***
- Ce știți despre colaborarea lui Norbert Wiener cu
Rosenblueth?
- Aș răspunde astfel la această întrebare: se știe că ne-a
vizitat țara în anul 1975, nepotul lui Rosenblueth, din Mexic. El
era,de altfel, chiar președintele Asociației de Cibernetică din
Mexic. La Amsterdam, la al IV-lea Congres al Organizației
Mondiale pentru Sisteme și Cibernetică, a prezentat o foarte
interesantă comunicare, susținând și argumentând că Cibernetica
aparține unchiului său! Și e mult adevăr în asta: Rosenbblueth are
merite incontestabile în „zidirea” Ciberneticii! De la el, Wiener a
52
cumpărat pur și simplu manuscrisul cu partea ce conținea „feed-
back”-ul. Numai că la aceste elemente se impune o precizare
rezultată din investigațiile făcute până în prezent: încă în anii
1939- 1940, medicul mexican dr. Rosenblueth a fost primul care l-
a înțeles pe Odobleja, studiindu-l cu toată atenția, deoarece în cele
884 de pagini ale Psihologiei Consonantiste întrezărește un
orizont nou în știință! Cât despre colaborarea cu Wiener, sigur, ea
a existat. A profitat în cel mai înalt grad de munca și inteligența
lui Rosenblueth, ca și de a lui Bigelow, a lui Shannon, a lui Walter
Pitts și a câtor altora! Și peste toată truda lor el s-a încoronat rege
al Ciberneticii!
- La masa rotundă organizată la Lugoj de către Fundația
Europeană „Drăgan”, care a beneficiat și de participare
internațională, apropiatul colaborator al savantului Ștefan
Odobleja, ing. Stelian Bajureanu, afirma că a trecut vremea
discuției despre „prioritate”!
- Dacă această discuție mai continuă, după părerea mea, ea
se-nvârte în jurul unor amănunte insuficient de clar elucidate. De
pildă există destule prezumții că Wiener a studiat cartea tatălui
meu: Psihologia Consonantistă s-a difuzat la Paris, pe-atunci
indiscutabil, capitala culturii europene, spre care gravitau
cercetătorii din toate țările lumii. E apoi consemnarea recenziei
din revista americană „PsyhologicalAbstracts”, apărută în 1941
sub semnătura lui Strong S.M. Vine apoi momentul București
1937, când medicul șef al Marinei americane, Wiliam
SeemanBaindbridge a prezentat Congresului Internațional de
Medicină Militară. Atunci și acolo s-a distribuit tuturor
participanților prospectul PsihologieiConsonantiste. Atunci și
acolo, înaintea difuzării la Paris, cartea a devenit bun
internațional. Și rețineți: Baibridge nu era un novice! A înțeles
bine și clar sensul cercetărilor lui Ștefan Odobleja, de vreme ce în
cadrul departamentului din care făcea parte se înfiripaseră deja
cercetări pentru mașinalizarea gândirii, la care aportul principal l-
au avut medicii. Și mai adăugați la toate acestea și faptul că
53
Psihologia Consonantistă a fost difuzată în cea mai internațională
limbă a anului 1938: franceza! Ce mai lipsește? Eu zic că nimic.
Poate doar din orgoliu căutăm o confirmare scrisă de însuși
Wiener. Eu zic că trebuie să existe și așa ceva. Ar trebui poate,
pentru asta, o cercetare mai amănunțită a arhivelor vremii…
- Știu că v-ați întâlnit cu generalul-maior (r) dr. Constantin
Atanasiu, autorul celei dintâi recenzii a Psihologiei
Consonantiste…
- A fost o mare satisfacție pentru mine această întâlnire.
Generalul Atanasiu l-a cunoscut pe tatăl meu în anul 1935. Era pe-
atunci redactor - șef al revistei „Spirit militar modern”, în care
Ștefan Odobleja avea să publice trei articole. Primul,„Teoria și
practica” (1938), în care aducea argumente pentru întărirea școlii,
astfel încât teoria să susțină practica, spre a conduce mai repede și
mai bine la efectele dorite. Al doilea, „Cantitate și calitate”
(1939), e cu valabilitate de lungă bătaie: calitatea implică
pregătire; teoria e practică în stare potențială; cantitatea e o simplă
măsură, în timp ce calitatea e un sens. Acestea sunt principalele
idei ce le-a transmis și le-a dezvoltat. Cel de-al treilea articol,
„Simetria și dualismul”, care a fost publicată în anul 1941, reia o
idee de mare valoare conținută de Psihologia Consonantistă:
principiul binarității, afirmând că orice întrebare are două
posibilități de răspuns – da, nu, iar orice noțiune are o contra-
noțiune. Peste ani, prin 1977, când Ștefan Odobleja s-a reîntâlnit
cu generalul dr. Atanasiu, și-au propus să înceapă o interesantă
colaborare, cu gândul la întocmirea unui amplu studie asupra
consonantismului, privind teoretic activitatea psihică a omului.
Dar întâlnirea acestea însemnau deplasări la București, însemnau
cheltuieli. Iată ce-i scria tatăl meu generalului Atanasiu: Eu trăiesc
singur, modest, dar nu spun că în „mizerie, fiindcă în mizerie cu
adevărat am trăit în război”(…) „”Fac ce pot, dar să nu vă
închipuiți că mai pot ca în 1938” (…) „Mi-e tare greu să vin la
București. O deplasare pentru mine înseamnă să cheltuiesc mica
mea pensie pe două luni.”
54
 - Dar în recenzia apărută în ”Spirit militar modern”, în
anul 1939, ce scria generalul dr. Atanasiu?
- Voi cita finalul recenziei: „Credem că este cel mai
îndrăzneț psiho-fizicism, cel mai modern și totodată cel mai reușit.
Activitatea lăudabilă a d-lui cpt. Medic dr. Odobleja nu va scăpa,
sperăm, acțiunii celor în drept, militari și civili, ea făcând proba
elocventă a unei puteri de muncă științifică, vrednică de a i se
pune la îndemână mijloacele necesare. Atunci când cineva izolat
în Lipcani scrie două volume compacte de știință în limba
franceză și își tipărește pe cont propriu lucrări atât de costisitoare
numai de interes științific, merită ca acest efort să fie semnalat și
încurajat.”
- Apropo de „izolare”. Primea vizite în str. Decebal 72?
- Foarte multe! Veneau cunoscuți și necunoscuți din toate
colțurile țării. În general toate vizitele îl bucurau. Țin minte vizita
dr. Stănciulescu-Mehedinți, un apropiat prieten al său, care în anul
apariției cărții la Paris a Psihologiei Consonantiste se afla chiar
acolo! Ce extraordinar ar fi fost, zicea dânsul, să fi avut intuiția de
a urmări destinul parizian al cărții! Era luna aprilie și discutau
împreună sub cireșul din grădină. La despărțire dr. Stănciulescu-
Mehedinți i-a mărturisit că dorește cât mai curând să-l revadă pe
Odobleja spre sfârșitul lui mai când v-a susține o conferință la
Drobeta-Turnu Severin. Când a auzit de sfârșitul lui mai, tata a
făcut imediat o corelație cu…natura, pe care o iubea enorm:
”Poate până atunci se coc și cireșele mele…”Dar poate cea mai
impresionantă vizită pentru savantul Ștefan Odobleja a fost cea a
unui dascăl din Strehaia, profesorul Protopopescu. Venise să-l
invite la liceul din Strehaia, spre a se întâlni cu profesorii și elevii,
spre a discuta despre Cibernetică și Psihologia Consonantistă.
- Și a fost la Strehaia?
- Da, iar cu acel prilej, foarte emoționant pentru părintele
meu, la liceul din Strehaia s-a constituit Societatea „Ștefan
Odobleja”, care are numeroase activități, între care și organizarea
unor sesiuni științifice anuale la care participă elevi și profesori.
55
Cu prilejul sărbătoririi a 80 ani de la nașterea sa, în cadrul unei
sesiuni omagiale, la Strehaia au fost invitați și unii apropiați ai săi,
colaboratori, ing. Stelian Bajureanu, cel care a susținut la
Amsterdam comunicarea tatălui meu„Unitate și diversitate în
cibernetică”.
- Se vorbește mult despre pasiunile savantului dr. Ștefan
Odobleja, iar în jurul acestor discuții s-a auzit și despre o vioară…
- Stradivarius!...
- Exact, care e adevărul?
- O cumpărase în război cu bani brei. Ținea mult la
aceasta, ce-l întovărășea în lungile sale clipe de meditație. Avea
într-adevăr o inscripție „Stradivarius”. În preajma morții m-a rugat
să am mare grijă de ea. Am avut totuși curiozitatea să știu
adevărul și am supus-o unei expertize de specialitate. Adevărul
este că vioara a fost construită la Cremona în anul 1713 și are
vechimea lemnului și rezonanța de calitate extraordinară.
- De la viori și de la Cremona să ne apropiem de Arhivele
sentimentale ale Clujului. Mai întâi aș vrea să vă întreb dacă știți
de invitația adresată, în 1976, lui Ștefan Odobleja, de a participa la
Simpozionul „Informatică și conducere”, organizat anual la Cluj,
pentru a-și susține punctul de vedere privind paternitatea
Ciberneticii? Necunoscându-se la acea dată adresa, invitația a fost
adresată Direcției Sanitare județene, cu rugămintea de a fi
înmânată lui Ștefan Odobleja. Era o inițiativă a dr. Vasile Peteanu,
președintele Comitetului de organizare a prestigiosului simpozion
clujean.
- În orice caz, invitația n-a ajuns niciodată la tatăl meu,
care, cu toată situația materială pe care o avea, ar fi participat cu
mare dragoste. Știu, însă, că în anul 1978 a primit de la Cluj, prin
intermediul unor oameni de bine un Almanah de informatică, ale
cărui pagini aveau să găzduiască ediție de ediție „Dosarul
Odobleja”. Dar tot la Cluj, în afara revistei „Tribuna”, pentru care
tatăl meu avea o adevărată venerația, o angajare consecventă în
lupta pentru adevăr a avut-o și Studioul de Radioteleviziune din
56
Cluj, singurul care în arhivele sale sonore păstrează documentele
de mare valoare ale înființării la Lugoj a Academiei Internaționale
de Cibernetică „Ștefan Odobleja”, cu sediul permanent la Lugano
în Elveția.

6
 Geneza sintezelor de la 20 de ani!
 Bibliografia „Psihologiei Consonantiste? Aproape 800 de
cărți editate între anii 1751- 1937!
 Odobleja, „cercul vicios” și feed-back-ul!
 Iovis și Bovis în …Mehedinți;
 Cum s-ar putea închide un spital…
 Între parcurile franțuzești și cele… englezești;
 Cu Ștefan Odobleja o zi prin Bucureștiul de altădată…
 N-am timp, N-am forțe de pierdut. Aici nu mă pricep!
 Gânduri despre vitalitatea popoarelor…
 Din clipe de deconectare…

***
- Am ezitat, dar tot vă-ntreb: s-a gândit sau nu dr.
Odobleja la Glorie?
-N-am să dau un răspuns „diplomatic”, ci unul riguros:
da, s-a gândit. Și nu întâmplător, în clipe de meditație.La 20 de
ani, atunci când renunțase la școala de pe insula Ada-Kaleh,
devenind student la București, nota în jurnalul său: „Vreau să fiu
activist, practic. Nu-mi trebuie glorie după moarte (aș avea-o?); în
viață știu că n-o s-o am” Era uimitor de profund. La 20 de ani
încerca să pătrundă până și mecanismul de creație al savanților,
notând: „Savanți sunt într-un fel de delir, hipnotism, automatism,
surmenaj când produc ceva. Urmat mult, acest regim este
periculos: supraexcitația conduce la dezagregarea forțelor
intelectuale”

57
 - Se zice că la 18- 20 de ani îl preocupa și problema
cancerului…
- Nici nu știu dacă a fost vreo problemă care nu l-a
preocupat. Era angrenat în studiul Filozofiei, al Eticii, al Esteticii,
l-a interesat să cunoască teologia, era pasionat de literatură,
lăsându-ne chiar și încercări destul de reușite. Dar voi reveni
asupra acestor preocupări deosebit de complexe și interesante ale
părintelui meu, fără de care personalitatea lui nu va putea fi
înțeleasă. M-ați întrebat însă de cancer. Eu zic că era normal să-l
preocupe, în fond făcea parte din munca lui profesională, și în
lumea aceasta pentru el nu existau rabaturi. În 1922, pe când era
în primul an de facultate, autodidactul Ștefan Odobleja nota:
„Microbul cancerului e celula canceroasă. Transformarea celulei
în microb se face sub influența unor condiții multiple, care
degradează celula, o fac egoistă, anarhică, independentă, pierzând
corelația cu organismul”… Sigur, erau primele încercări de a da
explicații unei boli necunoscute, la nivelul cunoștințelor pe care
omenirea le acumulase la acest început de veac. Vor urma ani de
aprofundări și ani de sinteze. În 1982, când s-au împlinit 80 de ani
de la nașterea savantului, dr. Aurel Petrescu scria în articolul
„Ștefan Odobleja, cibernetica și cancerul”: „Opera lui Ștefan
Odobleja poate fi pusă și în slujba mai bunei studieri a
metabolismelor intercelulare, a cancerogenezei și cancerului, spre
noi priorități românești de nivel mondial, prin valorificarea
prețioasei moșteniri științifice pe care ne-a lăsat-o medicul român
dr. Ștefan Odobleja, pentru mai buna sănătate a omului de pe toate
meridianele lumii.”. Am citat doar această concluzie a unui
cunoscut cercetător român, dar trebuie subliniat că Psihologia
Consonantistă oferă idei și soluții deosebit de actuale chiar și în
acest domeniu. De altfel, din câte cunosc, Academia de
Cibernetică „Ștefan Odobleja” își propune să valorifice opera
părintelui meu sub toate aspectele. Tema propusă de dr. Aurel
Petrescu este o mărturie în acest sens: „studiul cibernetic
consonantist al cancerogenezei și cancerului”.
58
 - „Și de ce a emis tatăl dumneavoastră ideea că la
Drobeta- Turnu Severin s-ar putea închide un… spital?
- De ce? Poate pentru faptul că a înțeles bine rostul
sportului pentru menținerea sănătății! Vă spuneam că ideea
construirii unui bazin de înot îl obseda la Izvorul Aneștilor. Acolo
însă n-a putut-o împlini, atunci după anul 1964. Dar n-a
abandonat-o. A reluat-o la Drobeta-Turnu Severin. A scris și o
serie de comunicări în acest sens: „Severinenii și Dunărea”,
„Severinenii și bazinul de înot”, ca să nu mai vorbesc de alte idei
consemnate cu o impresionantă frecvență în Jurnalul său, sau
despre discuțiile pe care le purta în ultimul timp cu factorii de
răspundere din Mehedinți. Îl neliniștea de mult timp poluarea…
Vorbea adesea despre apele Topolniței, care nu mai erau cele de
odinioară, curate și cristaline, ci altele poluate. Se gândea și unde
ar putea fi amplasate bazinele de înot: unul în Crihala, altul lângă
stadion, iar al treilea foarte apropiat de Policlinică. N-au fost doar
idei aruncate în vânt: Ștefan Odobleja a luat în serios și rolul de …
economist! A calculat și „amortizarea” investiției ce s-ar face,
ajungând logic, la concluzia că folosind mai bine apa, băile și
soarele, vom putea să nu mai construim alte spitale, ba chiar să
închidem unul sau două din cele existente! Avea și umor. Zicea că
în mod sigur, bazinele din Drobeta- Turnu Severin nu vor secătui
într-atât Dunărea, încât să nu mai rămână apă și pentru cei din
Calafat! Asta, ca să nu mai vorbesc de perseverența cu care a
întronat sportul … în familie!
- Revenim deci la destăinuiri…
- Voi începe cu mutarea noastră definitivă la Drobeta.
Casa exista mai demult, dar nu exista mai nimic în ea. Tata a
chemat un tâmplar și i-a dat indicații: vei construi un pat din
scândură, care v-a avea patru picioare înalte de aproape un metru,
iar deasupra o platformă de scândură…Peste scândură a pus o
cergă. Atât. De culcat, ne-am culcat amândoi. Dormea însă destul
de agitat și deranjându-l destul de des, a doua zi, inventiv cum era,
a găsit o soluție… educativă: a construit în mod special pentru
59
mine, la aceeași înălțime și cu aceeași platformă din scândură, un
pat. Numai că picioarele nu erau din lemn bine fixate, ci din…
cărămizi! Din cărămizi așezate una peste alta. Și vă dați seama ce-
nseamnă asta: fiecare mișcare clătina „patul” și „aterizarea” era
eminentă. Începea evident, „opera” de… reconstruire. Și asta a
durat vreo trei nopți, suficient să-nvăț cum se doarme nemișcat.
Dar a venit imediat alt moment. În anii de studenție mă-nvățasem
mai boem. Într-o dimineață i-am spus că e cam frig în cameră. N-a
zis nimic, ci a meditat la încă un plan; de-atunci, dezbrăcați până
la brâu, iarna sau vara, s-a derulat fără întrerupere programul
nostru sportiv de o jumătate de oră.
- Circulă în Drobeta- Turnu Severin și legenda cu Iovis
și… Bovis. Cât adevăr este în ea?
- Total. Așa a fost. Eu nu aveam voie să merg decât în
stânga dânsului, sau pe cealaltă parte a străzii. Chiar și amănuntul
acesta pitoresc îl arată pe dr. Ștefan Odoblejaun om necomun. Să
vă povestesc și un mic incident avut cu o vecină, în urma căruia a
venit la mine și mi-a zis cam așa: „Mă băiete, tatăl tău a
înnebunit” Și am întrebat-o imediat „de ce”, l-a care mi-a reprodus
discuția avută ceva mai devreme cu dânsul: îl întrebase de ce nu
taie bălăriile din curte, la care răspunsul a fost acesta: „O doamnă,
se vede treaba că dumneavoastră adorați parcurile franțuzești, cu
alei, tunse și perfect aliniate. Dar eu am un veritabil parc
englezesc. Uitați-vă cât de frumos este, „Oțetarii”, castanii ăștia ce
cresc pe la noi, sunt ca niște veritabili… „palmieri” La care vecina
noastră nu a mai avut replică”
- …Și nu i-a închinat nici o poezie?
- S-ar putea s-o găsim printre manuscrise, cine știe.
Oricum, obișnuia astfel de sancționări. Așa i-a sancționat și pe cei
ce s-au înfruptat cu nerușinare din truda lui de-o viață. Nu e în
fond o poezie, ci o simplă versificare, prin care a dorit să ne
transmită marea lui durere:
Am trăit ca să văd
Ce-ar fi făcut magnații științei cu mine
60
 Dacă n-aș fi trăit.
Socotindu-mă drept dispărut în război,
Ori numai retras de pe scenă,
Magnații „unanim recunoscuți” ai științei
au procedat
După ultimele rețete ale gangsterilor
lansate de Capone
Au tăcut ca muții din naștere
gândit, migălit și tipărit,
Au luat asupra lor întreaga sarcină
rod al muncii mele,
S-au îmbrăcat în fosforescentele veșminte
ale gândurilor mele
Și-au început să țipe
cu tobe și chitare electrice
Ca să iese lumea la ferestre
Să-i vadă,
Să-i admire,
Și să-i aplaude.
Și nu era numai unul,
Erau trei la Început.
Dar ca în toate triumviratele din istoria omenirii
Unul din trei
a împins la o parte
cu coatele
pe ceilalți doi,
Rămânând singur, atotstăpânitor
peste domeniul cotropit!

Asupra acestei teme avea să mai revină în ultimii ani,

încercând și pe acest plan continuarea luptei pentru adevăr, față de
care în ultimul său deceniu de viață n-a cunoscut odihna:
Voi, cei ce n-ați arat și semănat,
Ce căutați acum la secerat?
61
 Când voi vă lăfăiați în ranguri
Împrăștiind cu pumnii la dolari,
Când voi vă petreceați în preumblări
Pe dincolo de mări, printr-alte țări,
Eu,
În țara și în satul meu
Îmi cultivam ogorul
Cu sârguința bunilor străbuni
Trudind din zori și până-n noapte
Să prind a gândurilor șoapte
Iar rodul pe măsura munci-a fost
Îl jinduiți și voi? Vă place? Da?
Și-ați vrea să fie-al vostru?
Nu-i așa:
Voi să culegeți bojii, mărăcinii,
Din vatra voastră stearpă, nemuncită
Nu truda mea de-o viață dăruită,
Jos mâinile tâlhari!
…Parcurg filele îngălbenite ale unui caiet. A fost scris de
savant cu 65 de ani în urmă, pe când își începuse studenția ca
bursier al Facultății de Medicină Militară din București. Însemnări
dintre cele mai diverse, a căror delimitare pe domenii de
apartenență e greu de realizat. Odobleja se arată preocupat, de
pildă, de viitorul națiunii noastre, notând: „România e încă în
progres. Cârmuitorii ar trebui să înlăture orice cauză de
degenerare, de slăbire a vitalității” (…) „„Un popor ce ar întruni
în indivizii săi echilibrul de vigoare fizică și intelectuală e ceva
ideal, ce nu se poate în prezent, când unii abuzează de exces de
putere, alții de minte” (…) Însemnări-reflecții despre școală,
rostul și viitorul ei abundă. Anticipa până și predarea în școli a
Istoriei Științelor,care, va conține date evolutive, biografice,
bibliografice. Clasificările vor fi logice, mai naturale, mai
generale. Se va da mai multă libertate în studiu. Școala nu va face

62
decât o îndrumare, va expune cunoștințele în mod enciclopedic.
Un bacalaureat ar trebui să aibă cunoștință de existența tuturor
științelor.” Îl preocupa problema ideilor și a sentimentelor,
conchizând, în baza unor analize logic argumentate, că: „Ideile și
sentimentele servesc să conducă acțiuni viitoare. Deci ele se
prețuiesc în funcție de acțiune, de importanța lor din punct de
vedere al conservării.” În facultate studiază și interpretează
regimul de viață al țăranului român, clasifică medicinadupă criterii
proprii. Și nu numai medicina. Așa va proceda cu Fizica, apoi cu
Chimia, cu Filozofia și Etica. Regăsim între filele îngălbenite de
curgerea timpului Ipoteze chimice, o interesantă ipoteză privind
Legea culorilor, studii privind antagonismele intelectului, cauza
morții, muzica luminilor, misterul protoplasmei, reversibilitatea
forței și a energiilor, cutezând la cei 20 de ani ai săi și spre
căutarea unei Legi a legilor!
- Îmi îngădui să fac o mărturisire: mă chinuie de mult timp
regretul de a fi fost contemporan cu noi și de a nu-l fi cunoscut
direct pe cel ce va rămâne peste veacuri o figură luminoasă în
Istoria științei românești. Și simpla înșiruire a celor câteva
„căutări” enumerate, dintre altele, de ordinul miilor, te obligă la o
întrebare: Când a acumulat atâtea cunoștințe dr. Ștefan Odobleja?
La multe din marile personalități ale lumii se discută despre
„acumulările din familie” sau despre „bibliotecile din casa
părintească, devorate în zile și nopți de neodihnă”. Odobleja, era
totuși, fiul unor oameni simpli, harnici, inteligenți, posesori ce-i
drept a unei diplome de facultate: cea a vieții!
- O discuție cu dr. Ștefan Odobleja era cu adevărat o
revelație! Am avut șansa de a fi alături de el, cel mai apropiat om.
De multe ori am trăit însă regretul de a nu-i fi fost și colaborator
în finalizarea gândurilor ce le adunase de o viață! M-ați întrebat
când fost era acumulărilor? M-a preocupat și pe mine acest
răspuns și voi încerca o sinteză a unei îndelungate discuții avute
pe această temă cu tatăl meu. În primul rând este eronată imaginea
unora de a plasa această etapă în programa universitară. Și iată de
63
ce: la 20 de ani, „acumulările” la care ajunsese depășeau cu mult
cadrul programei analitice! Odobleja avea, de exemplu, vaste
cunoștințe despre problemele psihiatrice. Avea nevoie de aceste
cunoștințe pentru cercetările sale interdisciplinare și a devansat
cursul normal al învățării” Dar această devansare a fost nu un caz
particular, ci unul general! Practic în primul an de studenție,
parcursese cea mai mare parte a cunoștințelor ce se predau la
cursurile de zi ale Facultății de medicină! Și să nu uităm și
altceva: Biblioteca Liceului „Traian” din Turnu Severin! Practic
n-a mai rămas nici o carte necitită, neconspectată, dintre cele ce-l
interesau!
- Am putea reconstitui o zi din viața dr. Ștefan Odobleja în
Bucureștiul anului 1922?
- Nu e greu de reconstituit. Ne-o arată cu exactitate
Jurnalul său, ținut cu meticulozitate. Înainte de aceasta, mai simt
necesară o precizare la întrebarea anterioară: etapa acumulărilor
pentru elaborarea sintezelor a început prin anii 1914- 1915! Cum
arăta o zi din viața studentului în medicină Ștefan Odobleja?
Absolut deosebită de cea a majorității colegilor. L-a ajutat pentru
asta, cum avea să mărturisească peste ani, și timpul cât a
funcționat ca profesor suplinitor pe insula Ada-Kaleh, când își
închegase deja o metodă de studiu, pe care o recomandase și
elevilor săi. La București a transpus-o în noile condiții: dimineața
alerga prin câteva din marile spitale. Îl cunoșteau toți. Era
studentul care căuta mereu cazurile cele mai interesante și
instructive. Un caz neinstructiv, din care n-avea ce învăța, îl
ocolea. Ideea de a învăța era obsedantă. Masa o servea
întotdeauna în grabă. Îl presa timpul. Venea ora când trebuia să fie
prezent în bibliotecă! Și de acolo nu-l mai putea deranja nimeni,
decât … ora închiderii bibliotecii. Îmi povestea despre bucuria pe
care o avea când mai descoperea existența unei biblioteci în care i
se permitea accesul… Și seara începeau sintezele. Pentru tatăl
meu nu a existat nimic bătut în cuie. Clasificările, definițiile,
destule explicații, aveau „șubrezeniile lor”. Și nu admitea asta.
64
Corija totul, făcea alte clasificări, după criterii „Odobleja”! Căuta
alte definiții, mai în acord cu fenomenele. Vreau să spun că
pătrundea totul. Era riguros, exact!
- Apropo de… exactitate. Știu că a căutat până și metode
de „mecanizare” a procesului de creație!
- Ștefan Odobleja se odihnea citind sau scriind. A încercat
de toate. Și poezie, și proză și epigrame. Dar era conștient de
valoarea sa… „literară”. Într-un caiet în care caligrafia cu multă
migală poeziile, revăzându-le peste timp, a făcut următoarea
notație… realistă: „Las încercările acestea. Întrebuințez mai bine
timpul” Dar nici să creadă cineva căar fi fost lipsit total de har în
literatură. Câteva din epigramele sale au stârnit la vremea
respectivă nu numai haz, ci și… necaz!Prima, e adresată maiorului
Carcalețeanu, care se lăuda că are capul mai mare decât al lui
Ștefan Odobleja:
Că-ți este mare capu
Și că puțini te-ntrec,
Nu ne-ndoim, dar oare
De ce-o fi așa sec?

Dar „războiul” cu același maior nu s-a încheiat:

După figura-ți tuciurie

Și după,popularu-ți cap
Te-am crede, pe nedrept, Araph;
Dar politețea arăbească
Prea seamănă la tine mult
A manieră țigănească!

O altă epigramă e închinată colonelului Boitan P.

prezumțios și autoritar:

Un om ce nu se-ndoaie
Un sfinx ai vrea să pari,
65
 Și-n fond tu ești o oaie
Condusă de măgari.

M-ați întrebat însă despre metoda de mecanizare a

procesului de creație. E prea mult spus. Oricum, Ștefan Odobleja a
intuit, mai bine zis un plan pentru un ciclu ce purta titlul generic
„Povestiri din vremea veche”. Actul de creație era pus sub deviza
„Invenție. Imaginație. Poezie”. Planul concret îl făcuse pentru o
nuvelă, care urma să fie oferită unei publicații. Își propusese să
găsească un subiect ușor, vesel, sănătos, inspirându-se din creațiile
lui Creangă, Vissarion, Odobescu, Duliu Zamfirescu, Gogol
Tolstoi, scriitorii săi preferați. „Metoda” de creație urma să fie
aceasta: „1. Citesc din acești autori; 2. Provoc momente de
inspirație: la horă, la țară, cu băieții; 3. Libertate și liniște; 4.
Exerciții de imaginație: povestesc și vorbesc singur; 5.
Predispoziție: excitante, ceai, ședere,poezie, dragoste (muzică)”.
Stabilise și momentul optim al actului de creație: la vară, în
vacanță! Se gândea să scrie despre isprăvile haiducești ale
băieților, în care „descrierea să aibă o parte redusă. Ea să ajute
numai narațiunea, care e mai atrăgătoare, mai ales în dialog.
Instrument, nu scop”. A și realizat o povestire care descrie viața
unchiului Dumitru, fratele lui Ștefan Odobleja, care a murit în
primul război mondial, apărându-și glia…
- Să revenim însă la Psihologia Consonantistă și la
Cibernetică. Ce gândea dr. Ștefan Odobleja despre precursori?
- Precursor e cel ce a intuit sau descoperit ceva, dar care
din diferite motive n-a dus totul până la capăt. Ceva, în sensul
glumei cu măslina și … furculița. Îmi povestea că mult timp a
crezut li dânsul că e singurul care a descoperit consonantismul.
Căutând însă mai sistematic în timp, a constatat că erau de fapt cel
puțin 60 de precursori și în consonantism! Printre ei, chiar și Tales
din Milet, pe care, prin teoria sa despre „suflet- magnet”, îl
consider nici mai mult, nici mai puțin decât primul psiholog al
lumii, iar respectiva teorie… prima formă a consonantismului!
66
Oricum, precursorii sunt mulți: filosofii care au întemeiat sisteme
materialiste, medici, psihologi, logicieni, o armată întreagă de
ingineri care au conceput și realizat sau cel puțin au meditat
pentru realizarea mașinilor de calcul. Cine este întemeietor? Cel
care a realizat primul o sinteză! Cel care a realizat incomparabil
mai mult decât precursorii. Evident, precursorul nu poate fi pus pe
aceeași treaptă cu întemeietorul și nici invers! La fel e și cazul
succesorilor. Sunt trei categorii distincte, cu delimitări precise. Or,
se știe, în 1938, Psihologia Consonantistă, introducând noțiunea
de „cerc vicios”, în fond nu alta decât „feed-back”-ul (”Viața este
un cerc vicios de acțiuni și relațiuni reciproce. O reversibilitate
complexă de fenomene fizico- chimice”), precum și alte
elemente, între care stabilitate și adaptabilitatea sistemelor,
consonanță, disonanță, rezonanță și multe altele, a pus bazele noii
științe, care se va numi un deceniu mai târziu Cibernetica! Părerea
mea este că indiscutabil meritele lui Norbert Wiener nu pot fi
minimalizate. Au fost pași înainte. Nu se poate însă trece cu
vederea că bazele Ciberneticiiexistau deja cu un deceniu în urmă!
E un adevăr!
- Ideea „cercului vicios”, adică a conexiunii inverse, ce
„datare” poartă?
- Tatăl meu a utilizat-o prima dată într-o lucrare apărută cu
un deceniu înaintea Psihologiei Consonantiste, „Metodă de
transonanță toracică” (Buletinul medico- terapeutic, 1 mai 1929,
p. 158).
- În preocupările sale pentru modelare, preocupări ce
străbat practic întreaga lucrare, dr. Ștefan Odobleja ne-a oferit
chiar și un model pentru memorie…
- Modelul gândit de Ștefan Odobleja nu în 1938, ci
probabil cu vreo doi ani mai repede, e azi operațional. Spre acel
model a condus dezvoltarea tehnologică. Tatăl meu considera
memoria ca fiind realizată dintr-o infinitate de mici condensatoare
care se încarcă și se descarcă: încărcarea are loc prin senzații, iar
descărcarea prin generarea de imagini. Și se știe că memorii
67
actuale, cum sunt cele tip „MOS”, de pildă, au la bază chiar un
astfel de principiu. De altfel, Ștefan Odobleja analizează și
reversibilitatea memoriei…
- Ce bibliografie a utilizat Ștefan Odobleja la elaborarea
Psihologiei Consonantiste?
- Cam 800 de cărți editate între anii 1751 și 1937! De
altfel, cele mai multe sunt trecute și în bibliografie. Cea mai veche
este „Traite des sensations” de Condilac, iar cea mai „proaspătă”,
„Tratatul de psihologie prin reeducare” de Wittoz (1937). Cam 30
de cărți sunt scrise de autori români, între care V. Conta („Teoria
Ondulației Universale”), Rădulescu- Motru („Personalismul
energetic”), I. Eliade Rădulescu („Echilibru în antiteze”), Gh.
Marinescu, Spiru Haret și alții. Dincolo de această bibliografie
imensă, este știut faptul că Ștefan Odobleja considera Psihologia
Consonantistă doar un repertoriu, o tablă de materii a unui viitor
Tratat de psihologie, care ar trebui să cuprindă între 20 și 30 de
volume!

7
 „Reîntoarcerile” Savantului…
 Un profesor de geografie îl învață pe elevul
Ștefan Odobleja… „franceza”!
 Doi oameni fericiți, elevul Odobleja și
învățătorul lui…
 Dac-ar fi fost Odobleja Ministru al
Învățământului!
 Cu „sacu” în Pădurea – Catedrală!
 Primele lecturi… „serioase”? Ana Karenina și
Mizerabilii!
 Eveniment: în 1985 s-au împlinit 50 de ani de
la apariția „Fonoscopiei”! Vom avea și o
traducere în limba română?

***
68
 - Un amănunt „uitat”: cine a fost traducătorul
Psihologiei Consonantiste în limba franceză?
- Cine? O, nu e uitat acest „amănunt”. E știut cu
precizie: dr. Ștefan Odobleja!
- Și cât timp i-a luat asta?
- Nu știu exact, dar un lucru e cert: stăpânea foarte
bine limba franceză! O spun cei ce au analizat cartea sa chiar
și sub acest aspect. Sigur, o să mă întrebați și despre
împrejurările în care a ajuns să stăpânească atât de bine și
meseria de… traducător! …
- E firesc să vă întreb și despre asta, cu atât mai mult
cu cât și „La phonoscopie”, apărută cu trei ani înaintea
„Psihologiei Consonantiste”, a avut același traducător: pe dr.
Ștefan Odobleja!
- De data asta vă pot oferi un răspuns riguros,
caligrafiat de mâna tatălui meu, într-o însemnare ce sper să facă
parte cândva din Amintirile lui Ștefan Odobleja: „În clasa a II-a
(1915- 1916) n-am avut profesor de franceză și a suplinit prof.
Chiriac, de geografie, un excepțional profesor, pedagog și om. El
a aplicat o metodă a lui aparte: fără gramatică, ne-a pus să luăm
dicționare și câte o carte în limba franceză de la librărie. Eu am
luat WilhelmTell, iar mai târziu, „Paul et Virginie”. Trebuia să
traducem. Traducând, învățam și gramatică. În clasă, el ne scria pe
tablă un pasaj lung în franceză, noi trebuia să-l traducem și să-i
dăm foaia la catedră. Am fost întotdeauna primul care terminam,
primul care dădeam foaia și cel mai îndrăgit elev la franceză al
profesorului de geografie. Și în clasă erau vreo doi francezi:
Murway și De Bie, care n-au dat niciodată foaia înaintea mea” Și
mai târziu adnotează: „N-am fost niciodată în Franța!” E adevărat,
n-a fost. Dar a fost mereu la zi cu totul. Prin lectură. A citit enorm,
direct în limba franceză, de la 14 ani! Da, el, Ștefan Odobleja,
copilul unor oameni neștiutori de carte, clăcași până în anul
1908…
- Cine i-a fost primul învățător?
69
 - E o poveste interesantă. Se numea N.T. Ismană, n-avea
prea multă carte și era socotit un învățător modest, chiar slab.
Pentru tatăl meu, așa cum îmi povestea adesea cu multă plăcere,
avea însă să fie un învățător extraordinar! De ce? Pentru de la
început a devenit „monitor” peste toate clasele. Și mai avea primul
său învățător un talent ce nu-l vor avea alți profesori „mari” de
mai târziu: a știut ca nimeni altul să-l aprecieze și să-l stimuleze!
N-a uitat nici chiar la vârsta senectuții examenul de absolvire a 5
clase ținut la Broscari. Se adunaseră acolo elevi din vreo 10 școli
din jur. A fost prima mare satisfacție a elevului Ștefan Odobleja!
Poate nu atât pentru faptul că la acel examen a fost pe departe cel
mai bun dintre toți elevii, cât și pentru satisfacția ce i-a adus-o
învățătorului său. Și n-a fost deloc simplu. Toți învățătorii din
satele vecine s-au „năpustit” cu întrebări „suplimentare” asupra
elevului Ștefan Odobleja, oarecum supărați că tocmai el N.T.
Ismană, îi învinsese prin elevul Ștefan Odobleja pe toți! Dar toate
întrebările și-au avut răspunsuri curate, logice, frumoase. I-au
strâns toți mâna și l-au felicitat. Iar seara, s-au întors în sat, la
Valea Izvorului, doi oameni fericiți: elevul Ștefan Odobleja și
învățătorul său….
- Vine mereu în discuție satul natal. În acte se numea pe-
atunci Valea Hoțului. Azi e Valea Izvorului și aparține de comuna
Izvorul Aneștilor. Am citit undeva, în însemnările lui Ștefan
Odobleja, următoarele gânduri: „Dacă aș ajunge vreodată Ministru
al Învățământului, aș deveni periculos, fiindcă aș muta Facultatea
de Filozofie în pădurea Bistriței, de lângă mine, sau într-o pădure
și mai mare și mai izolată, cu priveliști și mai frumoase…”
- Cine n-a trăit cel puțin o vară la Valea Izvorului, satul
nostru natal, „urcat” pe-o vale cum nu-i alta mai frumoasă,
înconjurată de dealuri și păduri, situată la vreo 7 km de Dunăre, îi
e greu să înțeleagă, de exemplu, de ce asemuia Ștefan Odobleja
„Pădurea satului” cu o … Catedrală! Îmi povestea adesea că
acolo, în mijlocul naturii, avea întotdeauna gânduri excepționale,
idei frumoase, porniri și hotărâri eroice. Iubea enorm de mult
70
Frumosul. Spunea că merge mână în mână cu Adevărul și
Cugetarea. Aici în pădurea aceasta, unde „vedea”, evident în sens
figurat, locul Facultății de Filozofie, au fost ani de maxime
acumulări. Căra cărțile din Biblioteca din Turnu Severin cu
sacul…! Golea pur și simplu bibliotecile. Până bibliotecarii au
căpătat încredere, l-au supus pe ciudatul elev și la… teste: îi
dădeau câte o carte și-l invitau să revină după ce a citit-o. și
revenirea însemna aproape fără excepție… ziua următoare! Urmau
apoi „verificările”: nu le venea să creadă că a citit-o atât de
repede! Cu timpul, însă, dacă le cerea 25 de cărți, 25 i se dădeau.
Fără discuții și fără rezerve…
- Care au fost primele din mult prea numeroasele sale
lecturi?
- Trec peste cele mai semnificative și mă opresc cu
exemplele la Ana Karenina și Mizerabilii. Dar sfera de studiu era
foarte complexă: pedagogie, autoeducație, etică, științe, medicină,
biologie și altele. Din vremea aceea a început să țină caiete de idei
sugerate de lecturi sau de observații personale. Pot fi întâlnite în
aceste caiete chiar și adnotări făcute latinește…
- Cunoștea și latina?
- Da, și nu oricum: foarte bine! O învățase cu mare sete
în școală. Atât de pasionat a fost, încât chiar și atunci când mergea
pe câmp cu vitele era însoțit de cărți de latină. Pentru el, examenul
a fost un simplu joc. Pentru aceasta, ar fi trebuit să citească doar
câteva pagini. Dar a citit câteva mii. Foarte multe cărți. Și le citise
din scoarță-n scoarță! La examen, atunci când profesorul la
întrebat, ca pe toți ceilalți, „care sunt pasajele pe care le-a citit”, a
dat un răspuns scurt: toate! „ Bine, bine, a continuat profesorul,
dar la ce pagini?” La care a completat: „Toate paginile din toate
cărțile!” Răspunsul l-a iritat afară din cale. A crezut că-și bate joc
de el. apoi s-a convins, că într-adevăr, elevul Ștefan Odobleja
traducea cu o uimitare ușurință din latină, și i-a dat nota 10. Zece
cu felicitări. Felicitările care l-au măgulit cel mai mult, aveau însă
să fie cele adresate în fața… elevelor!
71
 - Și ani de mai târziu, din studenție, cum au fost?
- În parte v-am spus, Ștefan Odobleja era un student cu
un program aparte. Încă din primul an de studenție, personalitatea
sa era destul de clar conturată. Era extrem de ordonat. Pentru el,
fiecare clipă era planificată. Citise mult, reținuse mult, și așa cum
îi plăcea adesea să spună, se afla într-un echilibru stabil: „eu eram
al ideilor mele, și ele singure se comparau, se secționau, se
acceptau sau nu în capul meu. Mă stăpâneam să nu cad pradă
naivității sau reveriilor filosofice, dar totuși îmi plăcea să mă joc
cu ele, să le citesc, să le culeg, să aleg ce era mai bun în ele, tot ce
ar fi putut fi transpus din vis în real…”
- Apropo de ”Eu eram al ideilor mele”… Ce știți despre
disputa științifică cu Danielopolu?
- Încă din ultimul an de studenție, Ștefan Odobleja studia
cu un interes extraordinar bolile de piept, utilizând toate
mijloacele clinice cunoscute până atunci. Găsise un interesant
„semn” în pleurezii, un sunet aparte, un fel de „plescăit” și un
sunet de frecare. Era deja convins că descoperirea făcută e o
noutate absolută, dar mai târziu avea să afle că aceste semnale
fuseseră totuși sesizate anterior și de decanul Facultății de
medicină din Lyon, prof. Mauriac, fără însă a le acorda prea mare
atenție.. și după ce s-a considerat „proprietar” absolut al acestui
semn, pasiunea pentru studierea lui s-a amplificat. Când
cercetările sale ajunseseră într-o fază mai avansată, a oferit spre
publicare un articol Revistei de Științe Medicale, unde era prof.
Danielopol. Dar articolul său nu a văzut lumina tiparului, deși în
discuția cu dr. Nicolau secretarul de redacție, a stăruit, a explicat
cu argumente valoarea sa teoretică și practică. Până la urmă l-a
publicat la Craiova, în „Mișcarea Medicală Românească”, unde a
fost primit cu interes și căldură. Dar ținea mult să se confrunte cu
cei ce i-au refuzat publicarea la București, și în primul rând cus
cel ce era deja un nume de referință nu numai în medicina
românească, dar și în ceea europeană, dr. Danielopolu! S-a înscris
pentru asta la o manifestare științifică organizată la București de
72
către Societatea Medicilor din Capitală. A rămas însă dezamăgit.
Nici nu s-ar fi înscris, dacă ar fi știut că Danielopolueste plecat în
străinătate, la Paris! În lipsa lui, sesiunea a fost prezidată de dr.
Lupu. Comunicarea tatălui meu a fost primită cu interes. L-a
sfârșit s-a produs un incident, câțiva participanți din ultimele
rânduri, au început să-l combată pe Ștefan Odobleja într-un mod
ieșit din comun: bătând din picioare!! Și mai apoi au strigat, într-o
atmosferă incendiară și anarhică: „Nu-i adevărat cum zice
doctorul Odobleja!...Cum zice prof. Danielopolu e adevărat!”…
- Și care a fost reacția lui Ștefan Odobleja?
- Nu-l întrista atât manifestarea ciudată a acelui grup,
care n-avea de fapt argumente științifice, cât faptul că nu era de
față renumitul profesor Danielopolu, care avea totuși să-i dea
dreptate și să aprecieze cercetările lui Ștefan Odobleja. De altfel,
și cei din sală care au înțeles meșajul comunicării tatălui meu, au
făcut pe loc același lucru. Între aceștia voi aminti și pe prof.
Noica, fostul lui profesor de la Facultatea de Medicină din
București. ar fi dorit mult să discute cu Ștefan Odobleja, pentru a-l
încuraja în studiile sale, dar acesta a plecat imediat după ce
profesorul Lupu i-a dat cuvântul în „replică”... A fost extrem de
scurt, de fapt așa cum o cerea situația. A spus doar atât: „La o
comportare atât de puțin academică, nu am ce replică să dau” A
dat-o totuși. Le-a spus că e grăbit să „prindă” trenul de Timișoara!
Și, într-adevăr, a plecat cu primul tren! În trenul acela, în drumul
de la București la Lugoj, s-a născut ideea primei sale cărți. O
carte, dacă vreți, replică la aceea manifestare neacademică!
Reîntors acasă, la Regimentul 17 infanterie, a reluat cercetările cu
și mai mare ambiție. Metodic. Cu răbdare. Ideea ce se contura cu
claritate, după îndelungi experimentări, era propagarea sunetelor e
specifică, în sensul că anumite sunete preferă anumite medii.
Găsise deci un fel de acord, o consonanță cum v-a spune mai
târziu Ștefan Odobleja, între sunet și mediu…
- Cum se conturează după un deceniu, spre capătul
acestui mileniu, viața post mortem a savantului?
73
 - Ce să vă spun? Primesc cu emoție câte o invitație sau
telefoane prin care sunt informat despre organizarea unor
simpozioane, mese rotunde, consfătuiri sau dezbateri pe marginea
operei tatălui meu, fie la Timișoara sau la Lugoj, la Cluj- Napoca
sau la Iași, Milano, Lugano sau prin alte orașe din Europa, acolo
unde Academia de Cibernetică „Ștefan Odobleja” programează
periodic reuniuni de lucru. Apoi, interesul manifestat de numeroși
cercetători față de „Fondul Odobleja” de la Filiala din Drobeta-
Turnu Severin a Arhivelor Statului.
Dacă viața i-a fost vitregă, neoferindu-i satisfacția
recunoașterii valorii, ne este dat nouă, urmașilor săi, să culegem
destule mesaje ale unei meritate recunoașteri. Mă gândesc și la
cuvintele cu care Constantin Noica încheie prefața la „Introducere
în logica rezonanței”: „…Dacă el nu a putut să le valorifice până
la capăt, suntem siguri că, în cultura română, cel puțin, ele vor
putea trezi, prin noutatea și cutezanța lor, mari vocații creatoare,
de care avem nevoie pentru calificarea noastră în cultura lumii.”

Drobeta-Turnu Severin, Cluj-Napoca, 1983- 1988

74
 6. Lupta lui Odobleja
Moto:
Există o morală, un cod penal al științei
care face ca delictele științifice să
fie automat și cibernetic pedepsite
(Ștefan Odobleja)

Aveți un om de aur, merită o statuie de aur.

(B:H: Rudall- University of North Walles)

Astfel, în timp ce unii m-au devalizat, alții caută să-mi

înăbușe plângerile. Și aceasta se petrece în sânul cinstitei familii a
oamenilor de știință. Cer deci cu insistență să fie creat un Tribunal
Internațional, imparțial care să judece fraudele științifice.
(Nicolae Paulescu)

Motivarea demersului:
I.Din tot ce sunt convins că există, eu pun pe primul loc
„Omul”. De la om apreciez în mod deosebit: Rațiunea, Creația și
Conștiința. Odobleja le-a avut din plin.
II.La 70 de ani de la apariția „Psihologiei Consonantiste”
și la 30 de ani de la moartea lui Șt. Odobleja, el este ca și opera
lui, încă puțin cunoscut.
III.Prioritatea lui Odobleja în cibernetică trebuie stabilită
întâi la noi în țară și apoi luptat pentru recunoașterea
internațională.
IV.Adevărul trebuie revelat și relevat în general și cu atât
mai mult în știință. În cazul Odobleja nu s-a spus încă tot
adevărul.
V.Fără accente naționaliste sau etnice trebuie să
recunoaștem, dincolo de subiectivități inerente, că Șt. Odobleja
este creatorul celei mai generale cibernetici.

75
 Planul demersului:
I.Date biografice semnificative pentru scopul propus.
II.Date istorice despre geneza Psihologiei Consonantiste
și caracteristicile ei fundamentale.
III.Ecourile în lume ale Psihologiei Consonantiste.
IV.Comparației Psihologiei Consonantiste cu Cibernetica
lui N. Wiener (făcută chiar de Odobleja).
Ce trebuie făcut?
Date biografice semnificative pentru scopul propus.
Ștefan Odobleja se naște pe 13 octombrie 1902, în
județul Mehedinți, comuna Izvorul Aneștilor, satul Valea
Izvorului (atunci Valea Hoțului), din părinții „Ștefan și Maria,
țărani săraci”.
Școala primară o face în satul natal, cu
învățătorulNicolae Izmana, luând în toți anii premiul I.
Devine elev al liceului „Traian” din Turnu Severin,
avându-l coleg pe Ștefan Milcu. Caracterizarea făcută de colegi:
tăcut, retras, disciplinat, nu-i plăcea să fie considerat „un elev
bun”, având biblioteca ca loc preferat. În clasa a II-a profesorul de
franceză V. Chiriac le spune să-și cumpere cărți de literatură și un
dicționar și să încerce să facă singuri traduceri, organizând în
clasă concursuri de traducere. Șt. Milcu zice că Odobleja ar fi
afirmat „eu nu voi purta dicționarul cu mine, am să-l învăț pe de
rost”.
În 1916 întrerupe clasa a III-a din cauza războiului. Între
1917- 1918 face clasa a III-a. Clasa a IV-a o promovează în
particular între 1918- 1919. Între 1919- 1921 face clasele a V-
VIII la fără frecvență. Odobleja spune că în această perioadă
împrumuta cărți de la biblioteca liceului, uneori câte 30 de cărți
deodată. Se mai spune că venea cu ghetele în mână, desculț până
la oraș apoi se încălța și se prezenta la examene luând note foarte
bune.

76
 Între 09-1921 și 03-1922 din cauza situației materiale
grele îl găsim învățător în comuna Halânga satul Puținei și apoi la
Ada Kaleh.
Profesorul Th. Costescu, directorul liceului „Traian” l-a
sfătuit să dea examen la Facultatea de medicină din București.
Între 1922- 1928 este student al acestei facultăți ca bursier al
Institutului medico- militar, fiind coleg cu Șt. Milcu. Odobleja
spune că a avut o metodă proprie de învățat. A atacat toate
disciplinele ce se făceau în acei 6 ani simultan. Dimineața mergea
prin spitale urmărind cazurile mai speciale și asistând la operații
iar apoi după- amiaza în bibliotecă studia teoria legată de ce
văzuse dimineața. Se credea că auzise sunete noi, necunoscute la
ascultarea toracică.
Pe 13.06.1928 susține teza de doctorat cu titlul
„Accidentele de automobile”. Inițial a avut o teză de doctorat la
Paulescu: transpirația și pozițiile corpului. Conducătorul îi
impusese o perioadă de experimente de 2 ani. Odobleja îi spune
însă că el are alte priorități și nu poate pierde atâta timp și cedează
tema colegului său C. Constantinescu.
De altfel, Odobleja că nu a participat la examene de
internat sau externat deoarece ar fi fost obligat să se limiteze la o
singură disciplină și ar fi fost blocat în timp.
După terminarea facultății funcționează ca medic în
garnizoanele Brăila, Turnu-Severin, Lugoj și altele.
Continuă munca de cercetare și pe 01.05.1929 în
Bucureștiul medico-terapeutic publică: „Metoda de transonanță
toracică”.
În 1935 publică lucrarea „La Phonoscopie” în editura
Gaston Doin Paris. Primește pentru această lucrare premiul
„Medic General Papiu Alexandru”.
Între 08.06 și 12.06.1937 are loc la București al IX-lea
Congres Internațional de Medicină Militară. Odobleja susține
lucrarea „Demonstration de phonoscopie” și are un mare succes.
Participanții s-au apropiat de masa de demonstrație și i-au solicitat
77
lui Odobleja să continue demonstrația și în altă zi la unul din
spitalele bucureștene. Cu această ocazie, Odobleja distribuie un
pliant cu date privind lucrarea sa, ce urma să apară sub numele de
”Psyhologie Consonantiste”.
La această comunicare a participat și Dr. William
Seaman Bainbridge, conducătorul delegației medicilor americani,
un personaj cu funcții mari în marina americană. Bainbridge a fost
entuziasmat de Odobleja cu care are lungi discuții și pe care îl
invită în U.S.A. Din cauza războiului, Odobleja nu poate da curs
invitației. Bainbridge îi spune că va distribui cartea cui trebuie.
Odobleja este trimis pe front, participă la luptele de la
Cotul Donului, scapă cu viață și se întoarce în țară cu grad de
locotenent colonel.
În urma decretului din 27.07.1946 este disponibilizat și i
se retrage parafa de medic, deci dreptul de a practica medicina,
primind o pensie modestă. Nu-și găsește un serviciu convenabil și
corespunzător pregătirii sale. Divorțează luând în grijă unul din
copii și se retrage în satul natal, adoptând viața de țăran ca trai,
comportare, îmbrăcăminte. Continue să reflecteze asupra operei
sale, lipsit de mijloace de informare și posibilități de studiu.
În 1946 apare ca proprietar pe strada Decebal di Turnu
Severin, o casă cu două odăi, pământ pe jos, fără lumină electrică,
mobilată cu lăzi.
Se ocupa de problemele logico- metodologice de
abordare consonantistă a științelor. Începe să se contureze
manuscrisul dedicat logicii rezonanței.
Citise cartea lui N. Wiener, Cibernetica (tradusă de Al.
Ciuculescu, 1966) și este frapat de asemănarea unor idei cu cele
din Psihologia Consonantistă, apărută în 1938. Lucrarea lui
Wiener apăruse în 1948. Ca urmare, începe să studieze în
Biblioteca Americană și chiar să primească acasă materialele
solicitate de la respectiva bibliotecă.

78
 Date istorice despre geneza Psihologiei Consonantiste
și caracteristicile ei fundamentale.
În Psihologia consonantistă și Cibernetica (Scrisul
Românesc, 2003), pag. 105-121, Odobleja explică cum a ajuns la
cele scrise în această carte. Sintetizând putem schița acest drum.
Îndemnul profesorului de franceză în clasa a II-a de liceu
de a traduce cu dicționarul cărți de literatură l-a făcut să găsească
o metodă de a memora cuvinte într-o limbă străină.
Examenele date la fără frecvență pentru clasele V- VIII,
l-a obligat să-și facă o metodă pentru a învăța singur, a înțelege, a
reține și a folosi cunoștințele obligatorii din materiile școlare.
Funcția de învățare îi pune în față nevoia de a studia
pedagogia temeinic. În facultate atacă toate materiile simultan și
încearcă să descopere asemănări și relații între ele.
În perioada studenției au fost mișcări studențești care duc
la suspendarea cursurilor. În acest timp, Odobleja se retrage în
bibliotecă și studiază fizică, chimie, literatură, teatru, filozofie,
științe juridice, făcându-și o bună cultură generală. Studiul
transmiterii sunetului prin organism, studiu experimental
fundamentat acustic, deci fizic, l-a dus la cuvântul
„consonantistă”.
Fonoscopia și transsonanța toracică l-au dus la
evidențierea ideilor de consonanță și reversibilitate.
Cercetările sale l-au dus la idea de a trece de la metode la
găsirea bazelor lor logice și psihologice, împletind metodologia cu
psihologia și mai ales cu știința despre gândire.
A trăit aproape de natură și a putut să vadă și să înțeleagă
mai bine fenomenele naturale.
A citit multă logică și psihologie și a meditat mult asupra
lor.
În 1953 în timpul unei plimbări pe dealurile de la Bocșa
Montana se decide să treacă la elaborarea unei psihologii de tip

79
nou, care devine în timpul elaborării una cibernetică trecând și de
psihocibernetică.
Psihologia Consonantistă are la bază: fizică, neurologie,
psihologie fiziologică și cea patologică (psihiatrică), fiziologică,
cunoștințe generale, metode care astăzi sunt specifice ciberneticii.
Odobleja a avut o psihologie bazată pe fiziologie și
medicină căci cea din acel moment era fizica- chimică. El găsește
că „identitatea și contradicția” nu conțin numai adevăr logic și
filozofic ci și adevăr fizic. Nu renunță la logica clasică, dar are în
vedere și logica matematică. Optează pentru gândirea logicienilor
bazată pe identitate și contradicție și nu pe cea a psihologiei
bazată pe continuitate. Reacționează contra obiectivismului care
vindea sufletul, dându-l vrăjitorilor și teologilor, misticismului,
inconstientismului, mitologismului, divagației speculative,
pasivismului.
Odobleja nu era adeptul unei gândiri făcute în noi de
către cineva ci gândire care se face singură prin determinism
natural.
Caracteristicile, ca baze de formare au fost:
Corecții aplicate unor dezacorduri sesizate;
Puneri de acord între:
-gândirea logică și afectivă;
-logică și psihologie;
-asociația prin asemănare și principiul identității;
-asemănarea prin rezonanță;
-psihologie și psihiatrie;
-psihologie și toate celelalte științe.
Pornește de la idei și gândire nu de la excitații și reacții;
Folosește introspecția și extraspecția;
Folosește dihotomia și dihotimia;
Folosește circularitatea și reversibilitatea.

80
 Ordinea de lucru la Odobleja:
A. I)Baza - Psihologia
-Psihologia cibernetică
II)Aplicații - Metodologice
- Tehnice
- Padagogice
B. I)Studiul gândirii și inteligenței naturale.
II)Concluzii pentru trecerea la gândirea și inteligența
artificială

Etape:
O psihologie fizicistă și mașinistă, adică
psihocibernetica.
Volumul II, proces de generalizare și aplicare prin care
Psihocibernetica a devenit o cibernetică generală.
Ideea cărții: posibilitatea de a studia un fenomen (cum
sunt stările organismului animal) prin alte fenomene (cum sunt
cele fizice) care duce la concluzia că toate fenomenele și toate
științele corespunzătoare acestora sunt consonantiste.
Cartea a apărut în 1938 vol.I și 1939 vol.II, are 887
pagini, 300 de figuri și 700 trimiteri bibliografice. Se tipărește la
Lugoj dar copy-rightul de difuzare este al Ed. Maloine din Paris.
Alcătuire:
-Definiții;
-Diviziuni;
-Tabele cu coloane duble de cuvinte;
-Figuri geometrice;
-Scheme;
-Desene.

Suportul cărții: fundamentarea tuturor științelor și

integrarea generală a lor.
Știința, zicea Odobleja, este activitatea creativă a gândirii
umane. Ea trebuie fundamentată pe baze psihologice. Pentru
81
aceasta, psihologia trebuie să capete caracteristici metodologice,
să fie redusă la componentele ei fundamentale. Deci psihologia
trebuie să fie analizată logic pentru ordonarea și sistematizarea
ideilor. Între logică și psihologie există o dublă relație. Folosește
de asemenea, reducerea conceptelor la imagini vizuale,
spațializate, geometrizate.
Odobleja evidențiază relațiile de consonanță dintre
știință, consonanța multiplă (spațială, fizică, logică, psihologică) și
mai departe posibilitatea mecanizării gândirii concepută ca act
creativ. Totul se bazează pe consonanța proceselor psihice cu cele
fizice. Odobleja ajunge la concluzia că numai omul este ființa
creativă.
Drumul parcurs de Psihologia Consonantistă
Primul căruia Odobleja îi trimite carte este W.S.
Bainbridge și anume 5 exemplare.
De asemeni, 150 de exemplare sunt trimise la mari
biblioteci din Europa, Asia și America.
Editura Maloine primește 400 exemplare și solicită
transporturi etapizate din lipsă se spațiu. Din cauza războiului,
Odobleja rămâne cu 600 de exemplare. În țară sunt distribuite 620
de exemplare la biblioteci, librării, anticari, etc.
În revista „Spirit militar”, C. Atanasiu anunța în ianuarie
1939 apariția cărții lui Odobleja.
În ”Psyhological Abstract”, U.S.A., nr.1 din ianuarie
1941, vol. XV, pag. 59-60, în 27 de rânduri, S.M. Stong
recenzează lucrarea. Stong recunoaște că nu a citit lucrarea dar a
văzut-o anunțată în alte publicații (!). Această informație este
atestată de înștiințarea cu nr. 4614 din iulie 1976 de către M.A.E.
din România.
Există dovezi că Rădulescu Motru, C.I. Parhon, D.
Bagdasar și alții „ar fi citit cartea”.
Dr. A. Rotaru spune că la uluit vol.II al Psihologiei
Consonantiste, pe care la cumpărat la Sibiu, în 1941, dintr-o
librărie, „Gheorghiu”, de lângă muzeul Brukenthal. Inginerul Paul
82
Postelnicu, care a publicat în anul 1941 „Teoria sistemelor cu
conexiune inversă”, zice ceva mai târziu: „prin această carte
Psihologia Consonantistă s-a creat o nouă știință de
valoareexcepțională pentru gândirea umană, autorul are prioritate
în ceea ce privește ideea ciberneticii generalizate, deoarece este
primul om de știință care a considerat fenomenul conexiunii
inverse ca lege universală”. Stelian Bajureanu povestește că pe
când se găsea la Amsterdam cu ocazia congresului de cibernetică,
soția lui Jimenez Lopez Elohin, nepotul lui Rosenbluth, a declarat
că „Psihologia Consonantistă” se găsește la ei în casă.
Lupta lui Odobleja
În anul 1959, Academia îl anunță printr-o scrisoare că
lucrarea lui „Pentru o logică vie”, deși criticabilă a fost totuși
trimisă la Institutul de filozofie. Nu se știe ce s-a întâmplat cu
această cercetare.
Odobleja citește cartea lui Wiener și rămâne uimit de
asemănările cu ideile sale din Psihologia Consonantistă. Începe să
se documenteze pentru a înțelege cum au ajuns ideile lui la
Wiener și pentru a demonstra că el este de fapt creatorul celei mai
generale cibernetici.
Trimite la Academie un studiu, „O fiziologie abandonată
de fiziologi”. Primește de la această instituție, pe 14.03.1966, un
răspuns negativ, care face harcea-parcea lucrarea sub semnătura
fostului lui coleg St. Milcu, în postura de vice-președinte al
Academiei.
În 1971, Odobleja se adresează către Ileana Roman de la
Casa de Cultură și o roagă să-i permită să țină niște conferințe,
dându-i vol. I din cartea sa. Ea se adresează lui Mișu Bordei,
inspector la „Comitetul de Cultură”, care este foarte reticent, dar
în final îi aprobă. Ședințele se țineau de obicei sâmbăta, dar la
sfârșit de săptămână Odobleja pleca la țară și atunci se hotărăsc
pentru ziua de miercuri. Și astfel Odobleja ține cu regularitate
conferințe, vorbind despre Wiener, Rosenblueth, Bigelow.

83
 Ileana Roman povestește că el aștepta cu nerăbdare un
răspuns de la Drăgănescu, căruia îi trimisese un memoriu cu
revendicarea sa asupra paternității primei cibernetici.
Odobleja începe să scrie poezii.
La 12.05.1972, V. Paraschivescu și I.S. Oancea, în
„Viitorul”, la rubrica „Municipiu Milenar”, evidențiază opera lui
Odobleja.
În 1973, Valeriu Armeanu i-a luat un interviu pe care-l
trimite lui D.R. Popescu, redactor șef la „Tribuna” din Cluj și
apare în iulie 1973, sub titlul „Un pionier al ciberneticii”. Alături
apare un articol de comentarii al sociologului N. Mărgineanu.
Tot în 1973 apare un articol despre Odobleja în
„Flacăra”. Ileana Roman povestește că împreună cu „colegii” l-au
sărbătorit pe Odobleja.
În această perioadă, Odobleja intră în legătură cu Dr. A.
Olaru din Craiova, specialist în psihologie care cunoștea cartea lui
Odobleja și care-l încurajează.
Începe să scrie o carte nouă „Psihologia Consonantistă și
Cibernetica” în care-și propune să arate cum a ajuns la cartea sa,
asemănările și deosebirile față de Wiener, cum a apărut de fapt
Cibernetica lui Wiener și să demonstreze că de fapt el, Odobleja,
este creatorul celei mai generale cibernetici.
Hinoveanu îi propune s-o publice la Ed. „Scrisul
Românesc”, al cărei director era și primește de la Odobleja copiile
dactilografiate. Odobleja declară lui Hinoveanu că se teme să nu i
se fure manuscrisul.
În 1974, în „Flacăra” apare articolul lui Liviu Timbus
„Cu 10 ani înaintea lui N.W. un român fundamentează legile
ciberneticii și promovează construcția creierelor electronice”
În 1973, Odobleja dorește să participe la „Conferința
Națională a Societății de istoria medicinii” de la București cu
lucrarea „De la psihologia fizicistă românească la cibernetica
americană”, în care menționează că are dovezi că N.W. s-a
inspirat di Psihologia Consonantistă. Comunicarea este ținută de
84
Dr. A. Olaru, sub titlul „Consonantismul- o nouă psihologie” și
are un mare succes.
D.R. Popescucere lui A. Olaru un articol despre Odobleja
care apare în septembrie 1974 în „Tribuna”.
În 12.07.1974, Academia Română trimite lui Odobleja un
răspuns semnat de acad. Dr. Longhin, care anunță că nu se poate
pronunța asupra memoriului lui Odobleja în legătură cu prioritatea
Psihologiei Consonantiste fiindcă nu are la dispoziție această
carte. Acad. Loghin „nu știa” că pe 15.02.1939 Academia Română
mulțumea printr-o scrisoare adresată lui Odobleja pentru că acesta
donase cartea sa Academiei.
Relativ la același memoriu, pe 07.06.1975, după un an,
acad. St. Milcu răspundea lui Odobleja că nu este de acord cu
motivațiile lui Odobleja.
Odobleja constată cu durere că apariția cărții sale
„Psihologia Consonantistă și Cibernetica” la Ed. „Scrisul
Românesc” este tergiversată în mod evident. Nu a apucat să vadă
apariția cărții, ea a fost editată după moartea sa. Totuși, puțin
înainte de moartea sa, S. Roman reușește să obțină de la
Hinoveanu șpalturile și merge să le arate lui Odobleja împreună
cu coperțile și prefața (foarte documentată și frumoasă), scrisă de
M. Galu.
Pe 09.08.1977, Șt. Bajureanu trimite o scrisoare lui
Odobleja. Această scrisoare este foarte importantă prin
informațiile pe care le aduce.
Șt. Bajureanu este omul care a înțeles cel mai bine ce a
realizat Odobleja și cel care l-a ajutat cel mai mult, fiind tot timpul
alături de el, punându-și în pericol de multe ori situația și chiar
viața. În această scrisoare, care apare la pag. 71 din volumul
ICorespondența, apărut în anul 2002 la Craiova, Bajureanu scrie:
„la 24.04.1975, la Academie, Nicolau și cu Milcu v-au propus să
renunțați la prioritate și ei vă asigură în schimb o pensie și un titlu
academic.

85
 Dumneavoastră, cum era normal, ați respins târgul lor și
le-ați spus că nu vă puteți vinde conștiința pe un blid de linte”.
În scrisoarea din 08.06.1978 (pag. 84, Corespondențe),
Bajureanu îl anunță pe Odobleja că cei de la Craiova nu-i publică
lucrarea dacă nu este prefațată de Drăgănescu. Pe de altă parte nici
Drăgănescu și nici E.N. Mizil nu-i fac prefața dacă nu se sccot
toate pasajele cu revendicările de paternitate ale lui Odobleja
asupra ciberneticii.
În cartea sa despre Odobleja, I. Hinoveanu spune la pag.
29, 30, 31 că l-a căutat demai multe ori pe Drăgănescu dar acesta
este de negăsit, pentru a face referatul. În final apelează la Mihai
Galu, care este de acord să scrie prefața.
În scrisoarea din 24.06.1978, Șt. Bajureanu se arată
nemulțumit de ce scrisese Drăgănescu în „Contemporanul”, de
faptul că E.N. Mizil a încercat să-i demonstreze că Wiener nu
putea să-l plagieze pe Odobleja, că de aceeași părere este și
Pavelcu. Scrisoarea mai conține și un fapt incredibil relatat de
Bajureanu, care scrie că în discuția ce care a avut-o cu C.B.
Stolnici la Academie, acesta i-ar fi spus: „Vezi-ți de treabă dacă
nu vrei ca într-o zi pus cu burta în sus, într-un șanț.”
Iată unele din motivele pentru care cartea lui Odobleja
„Psihologia Consonantistă și Cibernetica” nu a apărut în timpul
vieții lui. Ce a determinat toate acestea? Răspunsul este simplu: la
sfârșitul lui noiembrie 1978, N. Ceaușescu primea medalia
jubiliară N. Wiener.
Pe 24 sau 25.04.1975, Odobleja este invitat la Academie.
În scrisoarea din 19.03.1975, Bajureanu îl sfătuiește ce să facă. În
cartea lui I. Hinoveanu, ing. Șt. Bajureanu povestește ce s-a
întâmplat la Academie. Toți medicii militari cu grad mare, au
primit ordin să nu vină în haine militare. Directorul Spitalului
M|ilitar s-a scuzat printr-un emisar, că nu poate fi prezent. În
timpul prezentării lui Odobleja, doi ciberneticieni români de
marcă vorbeau între ei ca pe stradă. Un doctor militar mai în
vârstă le-a atras atenția că Odobleja ajunsese la a șaptea
86
asemănare între ideile sale și cele ale lui Wiener. Același medic l-
a atenționat de atmosfera din sală și pe prezidentul ședinței, pe
acad. Șt. Milcu.
La sfârșitul ședinței i se propune acel oribil târg, cu
pensia de merit, pe care Odobleja îl refuză. Intervine apoi acad. N.
Mărgineanu care-i zice foarte dur: „Bă Fănică, înțelege mă, că tot
ce ai făcut tu în Psihologia Consonantistă e ceva, mă, care n-are
nici o valoare, e un soi de filozofie a la Blaga”.
Odobleja a replicat: „În viață fiind, cred că cea mai mare
onoare ce mi s-ar fi putut face sub cupola Academiei Române este
acea să fiu comparat cu Blaga”.
După lupte grele și multă energie irosită, Odobleja
reușește să fie înscris cu o lucrare la Congresul de Cibernetică din
1975, august la București. Presa se asociază cu Academia care
face referate nefavorabile lui Odobleja.
Curios, dar C.N.St face un referat favorabil (Elena
Ceaușescu și Drăgănescu). Este repartizat la secția de medicină în
ultima zi și ultimul pe listă. Ing. Șt. Bajureanu prezintă o lucrare
ce se referea la o descoperire practică confirmată teoretic de
Psihologia Consonantistă a lui Odobleja. Sala a fost plină dar
majoritatea erau străini. Adjunctul șefului de secție, un român, i-a
interzis lui Odobleja să vorbească pe motiv cănu știa nici o limbă
străină. Atunci, șeful secției, italianul A. Masturzo a replicat că el
cunoaște destul de bine limba română și o să traducă ce spune
Odobleja, în ce limbă dorește adjunctul secției.
Aceste fapte sunt relatate de Bajureanu în cartea lui I.
Hinoveanu la pag. 11- 12, În cartea „Actele Congresului” au fost
apoi publicate patru pagini, fără acordul lui Odobleja, care de fapt
erau o harababură de cuvinte luate aiurea din respectiva
comunicare. Fiul lui Șt. Odobleja are protestul oficial al lui
Odobleja, care apare și în cartea lui Hinoveanu, la pag. 121.
Tot în cartea lui Hinoveanu, la pag. 145- 146, Ioan
Cristescu spune că inițial organizatotii români îl „omiseseră” din
program, apoi i-au acordat 5-7 minute, să nu spună nimic de
87
prioritate și să vorbească în engleză. Fratele lui Cristescu s-a
apucat pe loc, pe genunchi, să traducă în engleză lucrarea, dar au
intervenit participanții străini care l-au încurajat pe Odobleja să-și
țină lucrarea cum vrea el.
A urmat congresul de la Amsterdam, august 1978.
Odobleja este obligat să lupte mult pentru a se putea prezenta la
acest congres. Este enorm ajutat de Șt. Bajureanu, cu care are un
lung șir de scrisori. Din păcate, se îmbolnăvește și nu poate face
deplasarea la Amsterdam. Ing. Șt. Bajureanu îl asigură că lucrarea
va fi prezentată și la congres. A fost rugat E. Nicolau să susțină
comunicarea, dar acesta refuză. Bajureanu s-a adresat lui C.V.
Negoiță de la Hunter College din New York, acesta refuzând căci
nu se pricepea la așa ceva. Negoiță și profesorul olandez Mantz au
intervenit la toți membrii secțiunii 4- Informatică și Învățământ -
să renunțe în plen la susținerea orală și cu asentimentul
președintelui de secție să cedeze timpul lor pentru Odobleja.
Mantz a anunțat asistența „că este un moment unic în
viața lor să asculte această comunicare și că Odobleja este pe
moarte”.
Bajureanu a putut apoi să citească toată lucrarea, care a
avut succes. Președintele Organizației Mondiale de Sisteme
Generale și Cibernetică i-a trimis lui Odobleja o scrisoare de
felicitare.
La sosirea în țară Bajureanu merge direct la Odobleja și-i
povestește ce s-a întâmplat la congres, iar el zice plângând „E prea
târziu”.
Bajureanu povestește că la Amsterdam s-a întâmplat ceva
semnificativ. Profesorul Trinc de la Institutul de Robotică din
Anglia (astăzi institutul poartă numele lui), a cerut și a citit într-o
după-amiază 60 de pagini din Psihologia Consonantistă. Fetița lui
Bajureanu l-a întrebat ce părere are și dacă nu cumva tatăl ei este
prea entuziasmat de Odobleja. Răspunsul lui Trinc a fost: „Eu sunt
om de știință și vă mărturisesc că nu am citit în viața mea o carte
mai condensată și mai interesantă ca această Psihologie
88
Consonantistă. Am să-l rog pe tatăl tău să mai găsească un
exemplar și să mi-l dea mie”.
Există câteva declarații ale unor oameni apropiați sau
care l-au cunoscut pe Odobleja, semnificativ pentru elucidarea
unor aspecte legate de acesta. Ele se găsesc în cartea lui I.
Hinoveanu.
Astfel, fiul său posedă memoriul pe care tatăl său l-a
înmânat Ministerului de externe, în care se spune printre altele:
„Nu vreau decât să se facă dreptate, nu mie ci României”. De
asemenea el mărturisește că vecinul lor, care lucra le serviciul de
contrainformații, le-a dat foc casei pentru a face să dispară unele
documente. Fiul lui crede că „ceva ascuns a lucrat împotriva
tatălui său”.
Viorel Sahagia (fiul lui Vasile Sahagia, învățător
consătean cu Odobleja și care primise o carte cu dedicație),
profesorul fiului lui Odobleja, povestește cât de necăjit a fost
Odobleja după ce s-a întors de la Congresul din 1975, mai ales din
cauza primirii foarte distante făcute de Șt. Milcu și pentru ante-
camere de mai multe ore. El primește de la Odobleja un
geamantan cu manuscrise.
Eleodor Popescu, președintele Culturii și Artei din
Mehedinți, spune la apariția vol. II din „Istorie și cultură” în care
era articolul lui F. Vlădica (1980) „despre moștenirea lui
Odobleja, am fost admonestat de secretarii cu propaganda ai
comitetului de partid județean, Marius Cojocaru și Elena Catrina
și somați să nu mai publicăm nimic despre Odobleja.
Odobleja a dat lui Vasile Pârvulescu, directorul
Bibliotecii județene un sac cu manuscrise, fără inventar, care se
pare conținea și manuscrisul „Logica”, care a dispărut.

Daniel Viorel

89
 7. Mehedințeni care înving timpul

Mic de statură, dar foarte ambițios, pentru Ștefan

Odobleja nu existau piedici, ci doar provocări care se cereau
depășite. Cel care a venit cu ideile ciberneticii cu 10 ani înainte de
Norbert Wiener, socotit părintele acestui domeniu, impresiona
prin simplitate, inteligență și nonconformism,
„Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea, Dacă mintea e
goală, ochii privesc fără să vadă”, spunea savantul.

Cum a apărut cibernetica

În afara meseriei sale de bază, Odobleja și-a dedicat
timpul scrisului. Pasionat de psihologie, a început să scrie despre
cunoaștere în general și, în special, despre cunoașterea umană. Pe
parcursul anilor, a ajuns să scrie peste 50.000 de pagini despre
acest vast domeniu, însă numai 15.000 de pagini au ajuns să fie
publicate.
Printre cercetătorii cărora le-a trimis lucrarea sa în 1938
s-a aflat și doctorul W.S. Bainbridge, care l-a cunoscut pe Wiener
atunci când marina americană a cerut Institutului Tehnologic de la
Massachusetts să construiască dispozitive anti-radar împotriva
tunurilor instalate pe navele de război inamice. Practic, Wiener a
intrat în posesie cărții lui Odobleja, iar ulterior s-a folosit de
munca acestuia pentru a scrie propria carte despre cibernetică. Din
momentul în care și-a dat seama de acest lucru, Odobleja a depus
90
eforturi pentru ca munca sa să fie recunoscută la adevărata sa
valoare.
Treptat, Odobleja a început să fie apreciat în întreaga
lume pentru meritul de a fi creat cibernetica, însă acest lucru nu s-
a întâmplat și în România, unde a fost ,marginalizat de regimul
comunist pentru a nu deveni popular în rândul locuitorilor.
Ștefan Odobleja a încetat din viață în 1978, an în care
este publicată la București și lucrarea „Psihologia consonantistă și
cibernetica”. Abia 4 ani după moarte, la București apare și prima
ediție în limba română a celebrei sale cărți „Psihologia
consonantistă”.
Meritele sale sunt recunoscute însă oficial abia după
căderea regimului comunist. Astfel a devenit membru de onoare
postum al Academiei Române în 1990, iar alte 3 lucrări ale sale au
fost publicate în România în perioada1993- 2003: „Odobleja-
Apariția ciberneticii pe pământ românesc, o evaluare făcută de
Iosif Constantin Drăgan”, „Introducere în logica rezonanței:
scrieri inedite” și „Psihologia consonantistă și cibernetica”.
Elveția este țara care i-a recunoscut savantului meritele la
nivel mondial, înființând în 1982, la Lugano, în memoria sa,
Academia de Cibernetică din Elveția. La înființarea acestui forum
științific a participat, cu ajutor financiar, Prof. Dr. Iosif Constantin
Drăgan.
Cea mai bună dovadă a importanței pe care a căpătat-o în
timp cibernetica în țara noastră este apariția Facultății de
Cibernetică, Statistică și Informatică Economică în cadrul
Academiei de Studii Economice din București.

www.visitmehedinti.ro

91
 8. Scrisoare de la ing. Stelian Bajureanu
ACADEMIA INTERNAȚIONALĂ DE CIBERNETICĂ GENERALĂ „ȘTEFAN
ODOBLEJA”

76/SB/F
Pitești, 04 decembrie 1988
Ing. Ștefan Odobleja
Strada Decebal nr. 72, cod 1500
DROBETA-TURNU SEVERIN

Mult Stimate Domnule Ștefan Odobleja jr.

La ultimul Simpozion Național de Cibernetică de la Iași

(13-15 iunie 1986), s-a stabilit că următoarea manifestare națională
să se organizeze la Timișoara.

În primăvara acestui an, din însărcinarea Prof. Dr. Iosif

Constantin Drăgan și a Prof. Cezar Buda, am fost trimis la Lugoj
pentru a organiza în cadrul simpozionului de la Timișoara și a
unei mese rotunde – la Lugoj – pentru a se marca o jumătate de
secol de la apariția Psihologiei Consonantiste la Lugoj și a se pune
în evidență cele mai remarcabile rezultate obținute până acum în
știință și tehnică ca rod al aplicațiilor științei conducerilor
(ghidărilor actelor reflexe) celor mai superioare, a lui Odobleja.
De asemenea s-a avut în vedere ca la masa rotundă de la
Lugoj să fie invitați cei mai buni specialiști români în vederea
conturării unor propuneri concrete pentru cercetarea și
valorificarea sistematică a operei lui Odobleja vizând – crearea de
rezonatori și consonatori și alte elemente necesare obținerii
inteligenței artificiale creative a viitorului (ale cărei baze teoretice
92
au fost puse de Odobleja);- Marea Unificare a Fizicii; - Extinderea
folosirii mijloacelor științei conducerilor sau ciberneticii generale
odoblejiene la abordarea sistemelor hipercomplexe economice etc.
La Timișoara am constatat că la Simpozion nu erau
invitați decât câțiva specialiști (majoritatea din afara academiei
Odobleja) cunoscuți prin vederile lor „echilibrate” și care au fost
întotdeauna împotriva promovării operei lui Odobleja și a
înființării Academiei Odobleja.
Reacția Prof. Dr. Cezar Apreotesei, care se ocupa de
organizarea simpozionului „Priorități românești în știință și
tehnică”, a fost că Masa rotundă cu temele propuse de noi (vedeți
prima invitație/chemare) nu trebuie organizată din următoarele
motive: Temele propuse de noi sunt superflue și apoi această
acțiune ar putea duce la interzicerea întregului simpozion. Am fost
sfătuit de Prof. Apreotesei ca invitația circulară să nu fie adusă la
cunoștința organizatorilor și specialiștilor din Timișoara. El era de
acord să facem Masa rotundă cumva în secret. M-am consultat cu
Prof. Cezar Buda care a fost de aceeași părere cu Prof. Apreotesei.
În această situație, după ce m-am consultat cu mai mulți
membrii fondatori ai Academiei Odobleja și alte personalități,
care mi-au întărit convingerea personală că nu este bine să
organizăm o acțiune neautorizată, am hotărât să trimit invitația/
chemare pentru Masa rotundă la toți abonații NewsLetter-ului
Academiei Odobleja și tuturor organelor de partid și de stat care
se ocupau de organizarea simpozionului de la Timișoara inclusiv
organelor centrale.
Rezultatul final a fost că simpozionul de la Timișoara a
fost amânat, organizatorii nefiind de acord cu ținerea Mesei
rotunde de la Lugoj.

93
 De ce această împotrivire, și în primul rând din partea
Prof. Cezar Buda, președintele executiv al Academiei Odobleja?
Ceilalți membrii români din conducerea
AcademieiOdobleja inclusiv Prof. Dr. Iosif Constantin Drăgan –
președintele de onoare al Academiei Odobleja – nu s-au împotrivit
ci din contră m-au încurajat în organizarea Mesei rotunde. Îndată
am început un fel de săpături pentru a afla de ce această
împotrivire înverșunată chiar din interiorul Academiei Odobleja.
L-am rugat pe Prof. Cezar Buda să-mi pună la dispoziție
principalul material trimis autorităților noastre competente și
regretatului Prof. Dr. Ing. Paul Postelnicu prin care se argumenta
că ar fi o mare greșeală înființarea unei Academii Internaționale
de Cibernetică Generală „Ștefan Odobleja”.
L-am rugat și Prof. Dr. Ion Străchinaru să-mi pună la
dispoziție lucrările Domniei sale prin care a încercat să pună
bazele unei noi Consonantici opusă celei odoblejiene. Am fost pur
și simplu refuzat categoric. De fapt la simpozionul de
consonantică de la Iași din 1986 am constatat o îndepărtare
îngrijorătoare a Prof. Buda și Străchinaru de la „Calea Odobleja”
și o identificare cu „calea Wiener”. Încercările mele repetate de a
discuta diferențele ce ne despărțeau privind probleme concrete
științifice, s-au izbit de un zid de nepătruns cu motivări că aș fi un
intransigent sau intolerant cu care nu se poate discuta, până la
motivația că Domniile lor sunt profesori universitari și știu mai
bine ca mine ce fac și gândesc. Și-au manifestat neîncrederea că
aș fi în stare să înțeleg subtilitățile care stau la baza judecăților
Domniilor lor, cât și tactica pașilor mărunți pe care o folosesc
pentru promovarea operei lui Odobleja etc.
Până la urmă, Numărul special dedicat zilelor „Revistei
noastre” (Nr.134-135) din ianuarie-martie 1988) a elevilor
94
liceului„Unirea” din Focșani, m-a lămurit de ce Prof. Cezar Buda
a refuzat discutarea diferențelor de opinii și n-a fost de acord cu
scopul și conținutul Mesei rotunde de la Lugoj.
Iată ce declară Prof. Cezar Buda în „Revista Noastră” la
pag. 2563: „Prin contact direct (nota noastră cu Odobleja!) mi-au
fost deslușite clar acele idei ale lui Odobleja care formează
rudimentele unei științe, cibernetice, avant la lettre,…”.
Ulterior am reușit, cu ajutorul altor surse, să intru în
posesia documentelor care susțin concepțiile Prof. Cezar Buda de
mai sus. Unii dintre Dvs. cunosc comentariile făcute de mine
asupra unora dintre aceste documente.
Prof. Cezar Buda nu este de acord, deci, cu judecățile
care au dus la înființarea Academiei Odobleja și anume.
1.Ambele științe, atât cea a lui Odobleja cât și cea a lui
Wiener, au aceleași scopuri;
2.Mijloacele folosite de cele două științe sunt în totalitate
diferite, disjuncte și anume:
2.1.Odobleja folosește pentru studiul conducerilor nouă
legi universale (ridicate de el la acest rang), clase noi, o
metodologie originală (opusă celei folosită de Wiener) și niște
elemente dinamogen, reversibile, etc, etc. (rezonatorii și
consonatoriiodoblejieni ireductibili la elementele de
comutarefolosite în tehnica cunoscută de calcul) care stau la baza
inteligenței artificiale creative odoblejiene (nerealizată practic
încă);
2.2.Mijloacele principale folosite de Wiener se reduc la
autoreglarea cu feedback (din tehnica anilor 1948!), informația
statistică și elementele de comutare ale tehnicii cunoscute de
calcul.

95
 Deci este vorba de două drumuri complet diferite (unul al
lui Odobleja și altul al lui Wiener) ca mijloace pentru atingerea
acelorași scopuri.
Ce a dorit sau revendicat Odobleja? El a dorit ca inginerii
și oamenii de știință să folosească și să probeze știința sa originală
a conducerilor, disjunctă ca mijloace de cibernetica lui Wiener.
Academia Odobleja s-a creat în această rațiune a
verificării și promovării drumului Odobleja pentru crearea unei
inteligențe artificiale creative (care să poată înlocui pe cea
naturală) a viitorului, dezvoltarea și promovarea teoriei sale pe
măsura trecerii timpului și confirmării sale de către fapte.
Academia Internaționalăde CiberneticăGenerală „Ștefan
Odobleja” a fost înființată de oameni de știință convinși că opera
lui Odobleja este o creație de avangardă cu scopul de a sprijini
crearea primei mașini de gândit și inventat conform teoriei lui
Odobleja.
Cei care cred că acest scop nu poate fi atins mergând pe
drumul și cu mijloacele fundamentate de Odobleja au larg
deschise o sumedenie de porți pentru a-și valorifica creațiile lor
folosind drumul și mijloacele propuse de ciberneticilewieneriene
sau mai știu eu, alte drumuri și alte mijloace disjuncte cu primele.
Este această judecată intolerantă? Nici cum.Practic, Academia
Odobleja lucrează și există prin voluntariat și ajutorul pe care-l
primim de la Fundația Drăgan. În această situație ce rost a avut
deplasarea, anul acesta, la San Marino pe timp de cca 10 zile a
Prof. Cezar Buda, Prof. Cezar Apreotesei, Prof. Ion Străchinaru și
Dr. Ing. Lucian Melidan pentru a susține comunicări care privesc
drumul și mijloacele wieneriene? Există o Comisie de Cibernetică
a Academiei Române care ține conferințe naționale din doi în doi
ani. Există catedre de cibernetică care țin anual sesiuni de
96
comunicări. Există revisteromânești care publică rezultate
deosebite. Există trei tipuri de congrese internaționale de
cibernetică. De consonantică sau cibernetică odoblejiană se ocupă
numai Academia Odobleja. Ce rațiuni au dus la invadarea ei de
către oameni de știință care nu sunt de acord cu drumul și
mijloacele lui Odobleja. În Academia Odobleja trebuie să activeze
numai creatori care sunt dispuși să concretizeze practic, prin fapte,
ideile lui Odobleja. Academia Odobleja nu poate fi folosită ca un
loc unde să se manifeste ciberneticienii wienerieni care nu au
reușit să se remarce în mod normal în asociațiile și instituțiile
numeroase existente în acest scop.
Descoperind o parte din mecanismele prin care primele
trei manifestări naționale de consonantică odoblejiană (!?) au fost
inițial interzise și apoi aprobate personal de către Președintele țării
noastre, încurajat de marea majoritate a membrilor români ai
Conducerii Academiei Odobleja – inclusiv Prof. Dr. Iosif
Constantin Drăgan – cât și demembri fondatori și mari specialiști,
am trecut la organizarea Mesei rotunde (cu cinci secții cunoscute
de Dvs.) și chiar a unui simpozion cu concursul Casei Armatei din
Lugoj, în ciuda opoziției categorice și răspicate a Prof. Cezar
Buda.
Am considerat că Prof. Cezar Buda poate părăsi
Academia Odobleja dacă nu este de acord cu scopurile și statutul
ei și poate foarte bine activa în asociațiile de cibernetică
wieneriană (atât de numeroase) pentru a demonstra viabilitatea
căii wineriene și exagerarea și inutilitatea celei odoblejiene.
L-am informat pe Prof. Cezar Buda că voi organiza
mesele rotunde împotriva voinței sale nestatutare și că voi include
în program numai lucrări de cibernetică odoblejiană sau lucrări
critice privind opera lui Odobleja. Lucrările de cibernetică
97
wieneriană nu vor fi admise pentru că sunt suficiente asociații și
instituții de cibernetică cu care, în fond, noi suntem în concurență
și unde aceste lucrări pot fi prezentate.
Tactica aceasta de a umple simpozioanele de
consonantică cu lucrări de cibernetică și despre calculatoare
clasice când noi trebuie să ne imaginăm și să modelăm rezonatorii
și consonatorii nu serveștela altceva decât la a întârzia și călca în
picioare scopurile pe care ni le-am propus pentru crearea
Academiei Odobleja și a pierde o mare prioritate românească.
Pe aceeași temă au avut loc discuții dramatice la San
Marino unde fiecare cercetător din oricare țară vreți a venit cu
scopul de a arăta rezultatele obținute în țările lor în cibernetică și
numainoi români am venit în numele țării, în numele lui Odobleja
dar au concluzionat că singura cale și singurele mijloace valabile
sunt cele ale ciberneticii wineriene. Și, aceasta când majoritatea
cercetătorilor sunt convinși că metodele și mijloacele wineriene
sunt epuizate fără să amintim că Academia Odobleja (pe spatele
căreia au fost acolo!) are alte păreri și o altă cale, cu alte mijloace.
Prof. Cezar Buda cu ajutorul unor funcționari ai Camerei
de Comerț, Româno-Italiană, fără asentimentul nimănui din
Conducerea Academiei Odobleja, afară de cea a Prof. Ion
Străchinaru, a anulat simpozionul organizat de mine împreună cu
Casa Armatei (în conformitate cu mandatul primit), gata aprobat
și care urma să aibă loc pe 21-23 octombrie a.c. S-a intervenit la
tipografie să nu se mai tipărească invitația program, iar gazdele au
fost amenințate că vor avea mari neplăceri dacă vor organiza
simpozionul.
După ce gazdele s-au lămurit despre ce este vorba au
raportat superiorilor și au cerut o reconfirmare a aprobării. În timp
ce se aștepta reconfirmarea autorizației unul din funcționarii
98
amintiți mai sus m-a sunat să-i dau programul și să-l modific prin
comprimarea lucrărilor la două zile. L-am întrebat pe acest
funcționar dacă a fost însărcinat cu aceasta de către Prof. Dr. Iosif
Constantin Drăgan sau de altcineva din Conducerea Academiei
Odobleja. A răspuns că nu. I-am explicat că modificarea
programului înseamnă anularea simpozionului. Urmând ca să se
obțină noi aprobări fără nici un rost.
După aceasta am fost chemat la telefon de către Prof.
Cezar Buda care m-a somat să renunț la organizarea meselor
rotunde. I-am spus că nu accept. I-am declarat că anularea
simpozionului se poate face numai cu acceptul Conducerii
Academiei Odobleja inclusiv a Prof. Drăgan. Simpozionul din
21/23 octombrie 1988 a fost totuși anulat de către Prof. Cezar
Buda.
Alăturat aveți programul simpozionului organizat de
minepentru 21/23 octombrie a.c. cât și noul program făcut de Prof.
Cezar Buda pentru noua aprobare care s-a obținut pentru 9- 10
decembrie 1988.
Comparând cele două programe se observă că masa nr. 1
a fost practic desființată. Cum să prezinți și să discuți într-o oră și
jumătate munca de peste 2 ani a dr. Ioan N. Popescu? Mesele
rotunde 2, 3 și 4 (MR2= Căi noi de abordare a stabilității și
calității sistemelor automate; MR3= Logica lui Ștefan Odobleja și
inteligența artificială creeativă a viitorului; MR4= Metodologia
odoblejiană, refacerea bazelor tuturor științelor, cercetarea
fundamentală și inventica pentru mileniul trei) care au fost
programate pentru a putea iniția continuarea valorificării operei
lui Odobleja și pentru a putea găsi căile cele mai bune de trecere
la programe sistematice coordonate de un laborator de

99
consonantică pentru realizarea primelor modele de rezonatori și
consonatoriodoblejieni.
Prof. Cezar Buda a considerat aceste mese rotunde ca o
acțiune superfluă și specialiști ca Vasile Baltag, Alexandru Surdu,
Horia Gligor, Gheorghe M. Ștefan, Vitalie Beleusev, Alexandru
A. Vasilescu, Mihai Golu, Pantelimon Golu, Ștefan Ungureanu,
Mihai Voicu, Dan Teodorescu, Nicolaie Vlad, Cornel Tălpălaru,
et. etc., în frunte cu Mihai Drăgănescu – să fie înlocuiți cu câțiva
prezentatori ai tehnicilor actuale de calcul și automatizare
promovate și pretinse de Calea wineriană.
Masa rotundă nr. 5 (Structuri economice ale mileniului
trei) a fost anulată fără a oferi specialiștilor Aurel Iancu, Ioniță
Olteanu, Vasile Bogdan, Gheorghe Manea, etc. nimic decât
împiedicarea lor de a lua legătura cu ciberneticienii odoblejieni și
a nu li se oferiun acces rapid la descoperirile lui Odobleja.
Remarcați că toți cei care s-au ocupat cu adevărat de
destinele „Dosarului Odobleja”, Alexandru Olaru, Mihai Golu,
Liviu Petrina, Pantelimon Golu, Alexandru Surdu, etc, în frunte cu
Mihai Drăgănescu, și unii membrii fondatori ai Academiei
Odobleja au fost fie scoși total, fie parțial sau marginalizați în
noul program. Unul din cei mai mari prieteni ai Dr. Ștefan
Odobleja – Liviu Petrina – care l-a ajutat atât de mult pe savant a
fost pus ultimul în programul întocmit de Prof. Cezar Buda.
Remarcați cine sunt cei care au ajuns în frunte. Fără
comentarii!
Oare la acest jubileu atât de rotund și promițător de roade
noi pentru știința românească nu trebuie să ne înclinăm cu
recunoștință în fața celor care au desțelenit „Ogorul Odobleja”?
Ne întrebăm ce a simțit Prof. Cezar Buda când a tăiat din
programul inițial (pe care-l aveți alăturat) – la această aniversare a
100
jumătate de secol de la apariția ciberneticii odoblejienepe care
Domnia sa a contestat-o public)- numele celor care și-au deschis
pentru Dr. Odobleja și inima și casa și punga și au pus în slujba
promovării operei sale toată puterea lor de muncă?
Se vede că n-a simțit nimic deosebit deoarece în fruntea
bucatelor au ajuns și unii dintre cei care au cerut să nu se aprobe
înființarea Academiei Odobleja iar apoi au militat pentru
desființarea ei!
Încă de la Simpozionul de la Iași (13- 15 iunie 1986)
Prof. Cezar Buda și-a permis să autorizeze nepublicarea lucrărilor
care pun într-o situație jenantă noua știință a consonanticii
bocșano-străchinăriene. Este prima dată când s-a călcat regula cea
mai elementară a Academiei Odobleja de a se publica lucrările
necenzurate și pe răspunderea integrală a autorilor lor. Au fost
reținute numai lucrări care privesc calea lui Wiener și calea cea
nouă a lui Bocșa și Străchinaru și care nu au nici o legătură cu
consonantica odoblejiană. Iar după această ispravă scandaloasă
mă pistona mereu să intervin pe lângă Prof. Drăgan să publice
odată acele lucrări; insinuând neseriozitatea acestuia în sprijinirea
Academiei Odobleja.
Realizarea cea mai importantă, consideră Prof. Buda, a fi
obținută sub președinția sa, repararea Marei Nedreptăți făcute lui
Odobleja! Cum Minerva Bocșa, în calitatea de precursoare
principală, a deschis drumurile unei noi consonantici ale cărei
Baze au și început a fi puse cu succes de Ion Străchinaru, în
calitate de creator principal, al acestei noi științe. Alături de
Odobleja și Wiener a mai apărut o nouă cale acea a profesorilor
Bocșa și Străchinaru!
Și astfel Odobleja a devenit precursorul de ordinul doi al
consonanticii noi Bocșano-Străchinărienefără a mai fi contestat,
101
de data aceasta (!), de cineva! Cei care „au încercat să acopere de
rușine Știința românească” înființând Academia Internațională de
Cibernetică Generală „Ștefan Odobleja în a cărui operă nu se află
decât reziduurile unei cibernetici avant la lettre, și-au primit
riposta meritată”
În curând urmează să auzim, probabil tot în „Revista
Noastră”, că în opera lui Odobleja se află numai niște rezidiuri de
consonantică. Dar ce păcat fără „avant la lettre”!
Apoi în mod firesc, Academia Odobleja va căpăta
numele nou care o va consacra definitiv ca Academia „Bocșa-
Buda-Străchinaru”. S-a renunțat la ideea inițială a Minervei Bocșa
și a unor stâlpi ai ciberneticii românești ca această Academie să se
fi numit Paul Postelnicuîn loc de Ștefan Odobleja.
Nu înseamnă să ne mulțumim cu partea penibilă sau
comică a situației. Trebuie să reflectăm serios și să ne întrebăm de
o mie de ori de ce această năvală asupra Academiei Odobleja a
unor oameni care au considerat drumul Odobleja ca o exagerare și
o mareeroare a lui Odobleja perpetuată prin intransigența și
intoleranța subsemnatului? De ce când sunt atâtea asociații,
academii și organisme de stat naționale și internaționale finanțate
cu sume colosale pentru a promova calea lui Wiener.
Odobleja n-a fost un intolerant ci doar un luptător dârz,
un mare patriot care și-a apărat roadele muncii sale. Odobleja ca și
Blaga a respins ori ce fel de intoleranță fie blond sau brunet,
creștină sau mai puțin creștină. El i-a reperat bine pe unii dintre
intoleranți, care doresc să-i suprime pe alți intoleranți (pentru a le
lua locul!), călcând peste victimele intoleranței care au fost și sunt
dintotdeauna aceleași!
Victimele intoleranței au ajuns să cunoască faptul că toți
cei care i-au ostracizat și au dus și mai duc Războiul tăcerii și al
102
dezinformării împotriva lui Ștefan Odobleja ca și împotrivaaltor
mari creatori români – dacă sunt români sau pretind a fi – nu sunt
altceva decât trădători ai celor mai superioare interese ale
neamului românesc!
Cedarea fără împotrivire a unei bucăți de pământ
românesc înseamnă înaltă trădare, iar cedarea sau distrugerea unei
mari priorități românești înseamnă înaltă trădare la înaltă trădare!!
Dacă copiii unui pământ românesc cotropit sau subjugat
nu au voie să mai vorbească și „tac în limba lor” atunci vorbesc și
se împotrivesc cotropitorilor „Pietrele” și „Țărâna” acelor locuri.
Dar, dacă se distrug și se pierd și „Pietrele” și „Țărâna” atunci
cine va mai vorbi sau se va mai împotrivi dacă vor veni iar timpuri
când copiii neamului nu vor mai fi iarăși lăsați să vorbească și li-
se umple din nou gurile cu „Țărâna țării”… lor?!?!
Ceea ce nu înțeleg „eroii” scrisorii de față este că
Odobleja – creatorul Psihologiei consonantiste, omul care a
muncit neîntrerupt 32 de ani (și nu fără rezultate!) pentru a
descoperii mecanismele inteligenței naturale, fără de care este de
neconceput crearea inteligenței artificiale creative (mașinile sale
de filozofat și inventat) – nu are nevoie de a fi apărat! „Ai apăra
pe Newton, Einstein sau Odobleja nu-i o mare bravură”. Aceasta
înseamnă a-i îngâna. Esențialul este să-i înțelegem, să-i folosim și
cine poate să-i depășească! Este o nerozie convingerea unora că ei
ar putea fi distruși!
Cu noi sau fără noi, ei vor rămâne tot Newton, Einstein și
Odobleja așa cum (vorba D-lui Petrini) Eminescu va rămâne de-a
pururi Eminescu! „Îngânările”, „exagerările” și ideile noastre
pretinse a fi echilibrate nu au nici o însemnătate. Important este
ceea ce am creat până acum și ce vom crea de aici înainte.

103
 V-am relatat această stare de lucruri cu scopul de a obține
acordul sau dezacordul Dvs. pentru a organiza totuși Mesele
rotunde anulate de Prof. Cezar Buda în vederea stabilirii
modalităților de a aborda în mod sistematic opera lui Odobleja,
modelării rezonatorilor și consonantorilor săi creând un laborator
de consonantică.
De asemenea ne-ar interesa propuneri pentru
îmbunătățirea organizării meselor rotunde de recuperat. Eventual
pentru cooptarea și a altor specialiști care ar putea ajuta cu
cunoștințele lor să atacăm cât mai judicios această spinoasă
problemă. Am dori de asemenea sugesti pentru locul și gazda
acestor manifestări.
De asemenea dosesc acordul Dvs. ca să omagiem cu
toată căldura și gratitudinea pe toți cei care au contribuit la
readucerea în actualitate a operei lui Odobleja și la descifrarea
sensurilor ei. Să omagiem pe toți acei oameni de știință și buni
români sau străini, prieteni ai țării noastre, care au venit în
întâmpinarea priorităților noastre cu suflet curat și brațele
deschise. Nu putem să trece, nepăsători față de acești prieteni ai
noștri după ce ne-am văzut sacii în căruță. Ni s-a umplut inima de
bucurie când un olandez ne-a spus: Odobleja este un Spinoza al
vostru; un francez: un ampere al Dvs.; o poloneză: un Trentowski
al românilor; un neamț: un Schmidt al Dvs.. Iar mai curând am
auzit și un american spunând: Odoblegiayour Wiener! Acest lucru
nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu ar fi fost oameni ca Mihai
Drăgănescu, Iosif Constantin Drăgan, Liviu Petrina, etc.
În încheiere vă rog respectuos să mă iertați pentru
abdicarea mea de la stilul deferent, singurul recomandat a fi
folosit. Totuși, judecățile noastre și gândirea ce o posedăm (oricât
de superioare ar fi!) sunt orânduite de natură a nu avea contact
104
direct, nemijlocit, cu lumea ce ne înconjoară ci numai prin
intermediul afectivității.

Al Dvs. cu deosebită considerație,

Stelian Bajureanu
Secretar General al Academiei Internaționale
de Cibernetică „Ștefan Odobleja”

Program întocmit de St. Bajureanu

ACADEMIA DE CIBERNETICĂ GENERALĂ
„ȘTEFAN ODOBLEJA”
FILIALA CRAIOVA
CASA ARMATEI LUGOJ
SIMPOZION „ȘTEFAN ODOBLEJA
PSIHOLOGIA CONSONANTISTĂ, ȘTIINȚA
ȘTIINȚELOR, sau
CIBERNETICA GENERALĂ la jumătate de secol de la
fondare
LUGOJ - ROMÂNIA 1938 - 1948
___________________1988, Lugoj

PROGRAM
Prima zi, ora 9.00
FESTIVITATEA INAUGURALĂ
CUVÂNT DE DESCHIDERE
ION JURCĂ, secretar cu probleme de propagandă
la Comitetul Municipal PCR Lugoj
105
 LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI
prima zi, ora 10.00
I.SECȚIA ISTORIE
COMUNICĂRI
1.Psihologia Consonantistă, știința științelor,
Consonantica sau Cibernetica Generală la jumătate de secol de la
fundare la Lugoj – România.
STELIAN BAJUREANU- Pitești
2.Ștefan Odobleja medic militar la Lugoj
Maior Dr. BĂLACIU MARIUS – Lugoj
3.Ștefan Odobleja și premiul Nobel.
LIVIU PETRINA – București
4.Anii de studenție și formarea omului de știință Ștefan Odobleja.
CONSTANTIN NEGREANU – Drobeta Turnu Severin
5.Ștefan Odobleja Învinsul victorios.
CONSTANTIN NEGREANU – Drobeta Turnu Severin
6.Din istoria tipăririi Psihologiei Consonantiste la Lugoj.
NICOLAE CHIPURICI – Drobeta Turnu Severin
7.Ștefan Odobleja- înfruntarea cu destinul.
IOAN D. LASCU – Drobeta Turnu severin
8.Bibliografia Dr. Ștefan Odobleja.
VASILE PÂRVĂNESCU Drobeta Turnu Severin
9.Ștefan Odobleja așa cum l-am cunoscut.
DUMITRU GOAGĂ – Lugoj
10.Corespondența și memorialistica lui Ștefan Odobleja.
FLORIAN VLĂDICA – Drobeta Turnu
Severin

106
 Prima zi ora 15.00
MASA ROTUNDĂ NR. 1.
Teoria unificată a câmpurilor și mișcării a Dr. Ioan N.
Popescu și implicațiile sale pentru știința mileniului trei.
DUMITRU MANGESRON – Iași – Coordonator;
EMIL LUCA – Iași: Conducător;
IOAN TÂRZIU – Timișoara: Conducător;
STELIAN BAJUREANU – Pitești: Conducător
IOAN N. POPESCU – București: Raportor;
A.CIOCĂNEL - Pitești – Coraportor;
ALEX A. VASILESCU – Galați – Coraportor;
NICOLAE-IONESCU-PALAS – București: Coraportor;
NICOLAE VLAD – Iași : secretar
Cuvânt pentru deschiderea discuțiilor.
STELIAN BAJUREANU – Pitești
Prezentare raport.
IOAN N. POPESCU
Prezentare coraportori
A.CIOCĂNEL – Pitești, ALEX A. VASILESCU Galați și
NICOLAE-IONESCU-PALAS – București.
Experiențe electromagnetism.
NICOLAE VLAD – Iași.
Concluzii:
DUMITRU MANGERON – Iași.
Prima zi ora 17.00
MASA ROTUNDĂ NR. 2
Căi noi de abordare a calității și stabilității sistemelor
automate.
ȘTEFAN UNGUREANU – Iași: Coordonator;

107
 MIHAI VOICU – Iași: Conducător și coraportor;
DAN TEODORESCU – Timișoara: Conducător;
CORNEL SIMOI – Timișoara: Conducător;
NICOLAE VLAD – Iași: Conducător și coraportor;
STELIAN BAJUREANU –Pitești: raportor;
CORNEL TALPALARU – Pitești: Coraportor;

Program întocmit de Cesar Buda

ACADEMIA DE CIBERNETICĂ GENERALĂ

„ȘTEFAN ODOBLEJA” ȘI
CASA ARMATEI LUGOJ

SIMPOZION ȘTEFAN ODOBLEJA – CINCIZECI DE

ANI DE LA APARIȚIA PSIHOLOGIEI CONDONANTISTE:
LUGOJ – ROMANIA 9-10 decembrie 1988

Programul simpozionului. Deschiderea: 9 decembrie

1988 ora 9 la Casa Armatei Lugoj. Cuvânt de deschidere: Ion
Jurcă – secretar cu probleme de propagandă la Comitetul
Municipal P.C.R. Lugoj. Salutul Casei Armatei Lugoj_____.
Salutul Academiei Odobleja.

.Lucrări în plen. 9 decembrie orele 10 – 13.

CESAR BUDA – Iași: Orizonturile științei de la Luilus la
Odobleja.
108
 ALEXANDRU SURDU- București:Ștefan Odobleja,
maestru al dialecticii.
IOAN PETRU –Iași: Ștefan Odobleja reformator al
logicii
MINERVA BOCȘA – Timișoara: Modelarea matematică
a consonanticii odoblejiene.
VICTOR ISAC – Hunedoara: Paradigmele
interdisciplinare ale secolului XX. Valori etice în opera lui
Odobleja.
ION STRĂCHINARU – Iași: Psihologia Consonantistă
și consonantica. Consonantizare și deconsonantizare în plan
teoretic și practic. Sensul unor concepte.
II.Lucrări pe secții. 9 decembrie, orele 16 – 18,30
Secția 1. Probleme de filozofie, psihologie, logică.
Coordonator Ion Străchinaru, Alexandru Surdu.
GEORGE CEAUȘU – Iași: Pentru o consonantică a
științelor.
MIHAI GRĂDINARU – Iași: Caracterul semiotic al
psihologiei consonantiste.
GHEORGHE MIHAI - Iași: Decodificarea psihologică a
limbajului în opera lui Odobleja.
SORIN ANTOHI – Iași: Dincolo de consonantică, o
reconsiderare a teoriei.
TUDOREL DIMA – Iași: Logica psihologică și
autonomia logicii.
SORIN ANTOHI – Iași: Epistemologiile pluraliste și
Odobleja.
RADU NEGRU – Iași: Ștefan Odobleja și Constantin
Brâncuși două orizonturi filosofice ale culturii românești.
VITALIE BELOUSOV – Iași: Odobleja și inventica.
109
 CEZAR APREOTESEI – Iași și Toma Dordea – Drobeta
Turnu Severin: Concepția lui Odobleja asupra creativității.
OTTO STAMP – Sibiu: Concepția subiectivă a timpului
în opera lui Ștefan Odobleja.
PAULA TUDOSE – Suceava: Psihologia repetării
actului teatral.

Secția 2.Același program ca secția 1.

Lingvistică, pedagogie, estetică, sociologie, drept.
Coordonator: Gabriel Chiuzbaian și Anca Untu Dumitrescu.
(18,30 – 19,30 discuții).
ANA VRĂJITORU – Iași:Consonanța limbaj gândire:
evoluția exprimării multilingve a categoriei de gen.
CONSTANTIN NEGREANU – Drobeta Turnu Severin:
Locul lui Odobleja în aforistica românească.
ANA VRĂJITORU – Iași: Rolul legilor consonanticii în
modelarea aspectului sonor al limbii.
ANCA UNDU DUMITRESCU – Iași: Momentul
Odobleja, moment marcant în istoria psihologiei artei.
ION STRĂCHINARU – Iași: Învățământul integrativ și
transdisciplinar în perspectiva consonantică.
TEODOR COSMA – Iași: Noile educații în lumina
consonanticii.
ELENA MORCOV –Iași: Agresivitatea non-eului în
perspectiva legilor consonanticii.
DUMITRU MUSTER – București: Academia Odobleja
și instituirea unui premiu internațional (Iosif Constantin Drăgan)
pentru pedagogie.
ALEXANDRU OLARU – Craiova: Consonantismul
odoblejian și cibernetica wieneriană.
110
 GHEORGHE M. ȘTEFAN – București: Particularități ale
ciberneticii lui Odobleja.
ION STROIE – București: Particularități ale ciberneticii
odoblejiene.
VASILE MIFTODE – Iași: Metodele sociologice în
raport cu metodologia consonantistă.
IOSIF GABRIEL CHIUZBAIAN – Bucure,ti:
Consonantica și dreptul.

Secția 3. 9 decembrie orele 16 – 18,30. Coordonator

Cesar Buda, Lucian Melidon
ȘTEFAN UNGUREANU – Iași: Analiza de sensibilitate.
Metoda de evaluare cantitativă a gradului de consonanță.
MARCEL VOICA – București: Matricializarea
Psihologiei Consonantiste.
STELIAN BAJURREANU – Pitești: Căi noi de abordare
a calității și stabilității sistemelor automate.
LUCIAN MELIDON – București: Sisteme moderne de
calculatoare și programarea lor.
JORJ CENTEMIR și GEORGE CEAUȘU – Iași:
Generații de calculatoare și automate raționale.
JORJ CENTEMIR – Iași: IDM și Odobleja.
G. BALICA, M. SCHEAU, S. AVRAMOIU, MARIUS
BALICA – Craiova: Posibilitatea de aplicare în biochimia
medicală a legilor universale ale reacției și reversibilității.
VICTOR CIREAȘĂ, CRISTINA GRAVILESCU – Iași:
Cibernetica, Odobleja și horticultura.
PĂUN OTIMAN – Timișoara: Aplicațiile ciberneticii în
economia agrară.

111
 OVIDIU VIȘAN – Drobeta Turnu Severin: Mișcarea
fizică, obiectiv cognitiv în opera lui Odobleja.
III.Lucrări în plen: Rememorări. 10 decembrie orele 8-
12.
BALACIU MARIUS – Lugoj: Ștefan Odobleja, medic
militar la Lugoj.
AUREL JOLTEA – București: Din dosarul lui Odobleja.
VICTOR SĂHLEANU – București:Ștefan Odobleja îb
oglinda corespondenței sale.
FLORIAN VLĂDICA – Drobeta Turnu Severin:
Corespondența și memorialistica lui Ștefan Odobleja.
MARIA PREUTU – Iași: Ștefan Odobleja în bibliotecile
ieșene. Considerații asupra unei posibile și necesare bibliografii
Odobleja.
VASILE PÂRVĂNESCU – Drobeta Turnu Severin:
Bibliografia Odobleja.
NICOLAIE CHIPURICI – Drobeta Turnu Severin:
Fondul documentar de la Arhivele Statului jud. Mehedinți.
EMILIAN ICLOZAN – Lugoj: Ștefan Odobleja la Lugoj.
C.E. PROTOPOPESCU – Strehaia: unele amănunte din
viața și activitatea lui Ștefan Odobleja.
NICOLAIE FUIOREA – Craiova: Pagini inedite din
opera lui Ștefan Odobleja.
DUMITRU GOAGĂ – Lugoj: Ștefan Odobleja așa cum
l-am cunoscut.
IOAN D. LASCU – Drobeta Turnu Severin: Ștefan
Odobleja înfruntarea cu destinul.
CONSTANTIN NEGREANU – Drobeta Turnu Severin:
Odobleja învinsul victorios.

112
 LIVIU PETRINA – București: Ștefan Odobleja și
premiul Nobel

MASĂ ROTUNDĂ: 10 DECEMBRIE, ORELE 12-

15,30, CU TEMA TEORIA UNIFICATĂ A CÂMPURILOR ȘI
MIȘCĂRII.
Coordonator: Cesar Buda; raportor: Ioan N. Popescu.

Invitație
Tov. __________________________ Suntețu invitat să
participați la acest simpozion. Vă rugăm să confirmați participarea
până cel târziu la 3 decembrie 1988, spre a putea răspunde
cerințelor de organizare, la telefonul nr. 981 -15674 Iași între
orele 9 -12 (Cesar Buda str. Păcurari nr. 22, bl. 2,sc. D, ap. 2,
6600 Iași)..

Inspectoratul Județean pentru Cultură Argeș;

Consonantica Academy Odobleja; Camera de Comerț Argeș;
Institutul de Învățământ Superior din Pitești; Centrul Teritorial de
Calcul Pitești; Casa Sindicatelor Pitești; Centrul de Cercetări
Pluridisciplinare Privind Istoria și Limba Poporului Român;
Institutul de Cercetări Nucleare Pitești; Palatul Culturii Pitești.
Doamnă, Domnișoară, Domnule
……………………………

113
 Sunteți invitat(ă) să participați la Simpozionul național
JUMĂTATE DE SECOL DE LA APARIȚIA PSIHOLOGIEI
CONSONANTISTE A DR. ȘTEFAN ODOBLEJA, care va avea
loc în zilele de 20- 24 martie 1991, în Municipiul Pitești, Județul
Argeș. Tot aici va avea loc și un Simpozion Internațional, cu
aceeași temă, în zilele de 24- 28 aprilie 1991.
Limba de comunicare la Simpozionul Internațional va fi
ENGLEZA.
Comitetul de inițiativă, constituit în acest scop, vă roagă
să interveniți pe lângă instituția sau întreprinderea Dvs. cu
rugămintea de a accepta să fie cosponsori ai acestei acțiuni,
inclusiv în vederea publicării în volume omagiale a tuturor
lucrărilor prezentate la cele două simpozioane. Avem în vedere și
crearea unei FUNDAȚII SAU ACADEMII DE
CONSONANTICĂ ODOBLEJA.
Pentru ușurarea muncii colectivului de editare a
ACTELOR CELOR DOUĂ SIMPOZIOANE, vă rugăm să
acceptați ca la redactarea comunicărilor Dvs. (în Limba română
pentru Simpozionul Național și în Limba engleză pentru cel
internațional) să respectați următoarele reguli privind forma și
conținutul:
1.TITLUL să fie format din maximul 10 cuvinte;
2.NUMELE ȘI PRENUMELE AUTORULUI
(AUTORILOR) să fie trecut imediat sub titlu, împreună cu
numele instituției întreprinderii sau asociației unde lucrează sau de
care esre sponsorizat, adresa unde locuiește și numerele de telefon
la care poate fi găsit;
3.Enumerarea CUVINTELOR CHEIE folosite și definite
(obligatoriu) în cursul lucrării;

114
 4.REZUMATUL, inserat imediat după cuvintele cjeie și,
care nu trebuie să fie mai mare de 200 de cuvinte pentru lucrările
de 25 și 16 pagini (a câte 200 semne), 120 de cuvinte pentru
lucrările de 10 și 6 pagini și 63 cuvinte pentru lucrările de 3
pagini;
5.INTRODUCEREA, în care se prezintă bazele, natura și
scopul lucrării;
6.CORPUL LUCRĂRII trebuie să conțină meșajul
primar cu judecăți exprimate clar, etc., figuri, formule îngrijite și
spațializate corespunzător;
7.ELEMENTE ORIGINALE SAU NECUNOSCUTE,
dacă este cazul. Descoperiri, soluții patentate, etc,;
8.CONCLUZII în care să se indice contribuțiile Dvs. cele
mai semnificative cu limitările lor și posibile aplicații;
9.BIBLIOGRAFIA în care lucrările de referință să fie
prezentate în ordine alfabetică.
Lucrările, în trei exemplare, vor fi trimse D-lui Stelian
Bajureanu, str. 1 Mai, bloc C1, Ap. 9, Cod 0300, Pitești, telefon
976/25091.
Pentru întocmirea programului Simpozioanelor, titlurile
lucrărilor, numele participanților, adresa și telefoanele lor vor fi
transmise cât mai urgent, telefonic sau telegrafic, la aceeași
adresă.
Comitetul de inițiativă

115
9 Simpozionul internațional 1-3 august Fagaraș

116
117
118
 Simpozionul Internațional
Regimurile Comuniste- Memorie recentă
Pentru o societate deschisă
1-3 august 2012
Făgăraș- Academia „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus

În program: Ștefan Odobleja – Destinul unui vizionar

Destinul unui vizionar

Medicul doctor Ștefan Odobleja
1902- 1978
Viața și opera

Ștefan Odobleja s-a născut la 13 oct. 1902 în satul Valea

Hoțului (astăzi Ștefan Odobleja) comuna Livezile din jud.
Mehedinți, într-o familie de țărani mijlocași.
Urmează școala elementară din satul natal, apoi Liceul
„Traian” din Drobeta-Turnu Severin susținut material de fratele
său Dumitru, care moare dr. tifos exantematic în timpul primului
război mondial.
După absolvirea liceului cu calificativul„foarte bine”
activează la învățător suplinitor la școala generală din satul
puținei, comuna Halânga apoi la școala generală româno-turcă din
insula Ada-Kaleh.
Directorul Liceului „Traian”, profesor Theodor Costescu,
făcând o plimbare pe insulă împreună cu soția, undeva pe malul
Dunării, l-a surprins pe elev studiind retras pe malul apei, obicei
ce l-a însoțit toată viața. Se relaxa înotând, fiind un bun înotător,
primind aceea „prana”- energie cosmică care îi dezvolta emulația.
Trebuie menționat că liceul „Traian” era unul din cele
mai renumite din țară, printre foști săi elevi numărându-se
personalități precum: Ștefan Milcu, Șerban Cioculescu, Ioviț

119
Popescu, Ionescu Șișești, care au ajuns membrii ai Academiei
Române.
Cu contribuții personale, Theodor Costescu, fost deputat
de Mehedinți, a construit în Drobeta-Turnu Severin un palat de
cultură inspirat după Scala din Milano. Fiind șprijinit de cumnatul
său I.C. Bibicescu a dotat atât palatul de cultură cât și biblioteca.
Aceasta i-a oferit lui Odobleja, un autodidact, multe cărți de
referință, reviste și alte publicații, mai ales de avangardă, adică tot
ceea ce era nou în lume și se regăsea inserat în inventarul acestei
mari biblioteci de excepție.
În Turnu Severin erau invitați mari personalități care
țineau conferințe în cadrul cărora se prezentau cele mai noi
apariții și cercetări din diferite domenii. Din auditoriu nu a lipsit
niciodată elevul Ștefan Odobleja care punea întrebări, iar apoi se
documenta asupra subiectelor expuse. Urmând sfatul prof.
Theodor Costescu dă examen la Facultatea de Medicină Militară
unde reușește săi se acorde o bursă de studii. În timpul studenției,
1922-1928, citește mult din diferite domenii, merge din spital în
spital, face observații și ajunge la anumite concluzii științifice pe
care le publică în reviste precum „buletinul medico-terapeutic”,
„Revista sanitar militară”, „Mișcarea medicală română”.
În anul 1928 susține teza de doctorat la Institutul de
Medicină Legală cu titlul „Accidente de automobil” unde îl are ca
îndrumătorpe prof. Mina Minovici. În același an, este repartizat ca
medic de regiment în garnizoana Brăila apoi în Turnul Severin și
după aceea la Lugoj unde găsește intelectuali cu preocupări și cu
relații internaționale precum tipograful Auspitz care îi publică
lucrarea „La Phonoscopie” în anul 1935 și o trimite spre difuzare
editurii „G. Doine” din Paris. Lucrarea „La phonoscopie” este
prezentată în 1937 la Congresul Internațional de Medicină
Militară care are loc la București acordându-se premiul „Medic
general Dr. Papiu Alexandru” care se acordă celor mai meritorii
lucrări scrise de medicii militari, la un interval de 2-4 ani.

120
 Acest congres fiind internațional a avut printre
participanți medici militari ai diferitelor armate precum ai URSS
și SUA care au manifestat interes pentru comunicarea făcută,
inclusiv dr. W.S. Bainbridge, șeful delegației americane, medic în
marina militară. Odobleja distribuie cu acest prilej, participanților
la congres, un prospect în limba franceză, anunțând apariția
lucrării „Psihologia consonantistă”.
În 1938 apare primul volum al Psihologiei consonantiste
la editura Maloin din Paris iar în 1939 apare cel de-al doilea
volum.
Apariția Psihologiei consonantiste mai este anunțată în
ianuarie 1941, în prestigioasa revistă de psihologie din lume
„Psyhological abstract” la poziția 643, pag. 51 umde se face o
scurtă descriere a conținutului lucrării.
Odată cu venirea războiului, dr. Ștefan Odobleja este
trimis pe front ca medic militar, ia parte la războiul din est și apoi
pe frontul din vest. A scăpat cu viață considerând că o iconiță pe
care a purtat-o tot timpul asupra sa, l-a ocrotit și a ieșit teafăr din
cele mai încrâncenate lupte în urma cărora au rămas puțini
supraviețuitori. După terminarea războiului este numit medic la
spitalul militar din Dej unde întâlnește pe studenta în medicină
Eva Ilieș, cu care se căsătorește și cu care are trei copii: Ștefan n.
1947, Milena n. 1948 care moare la botez și Dumitru n. 1949.
Viața de medic de regiment a fost dificilă, cu multe servituți,
nedreptăți. Preocupat de cercetare a trebuit să îndure viața cazonă
din armată visând să practice medicina în particular într-un
cabinet care-i putea oferi liniște. Statutul de medic militar în
perioada 1945- 1947 era deosebit de incert. Astfel apare o
ordonanță care-i oferă o sumă considerabilă de bani (din care a
achiziționat terenul pentru construirea unei case la Tr. Severin) și
o pensie echivalentă cu 75% din salariul personal pentru cadrele
militare trecute în rezervă.
La apariția ordonanței respective, Ștefan Odobleja
primise ordin să se mute la spitalul militar din București datorită
121
prof. univ. Gheorghe Zapan care l-a apreciat foarte mult și a dorit
să-i fie colaborator pentru cercetări în marile clinici din București.
Bagajul era însă încărcat în trenul de marfă, în lăzi militare, pentru
a fi transportat de la Dej la București. La apariția ordonanței,
Ștefan Odobleja cade pradă nostalgiei satului natal și priveliștilor
înconjurătoare care o uluiesc pe tânăra soție (mai tânără cu 22 ani)
fapt ce a dus chiar la compunerea unor poezii scrise de perechea
de visători unu altuia.
Astfel Ștefan Odobleja se duce la comisariatul din
Craiova, depune cererea de trecere în rezervă și debarcă în stația
Balota lăzile militare care erau în trenul de marfă și se stabilește în
satul natal. Dar visele nu durează mult. Retrași la țară, soția
constată după nașterea primului copil că, este mare diferență între
viața din Cluj și traiul în mijlocul unui sat lipsit de curent electric
și asfalt. Ștefan Odobleja rămâne părăsit de soție cu un copil în
întreținere și cu o pensie foarte mică deoarece efectul ordonanței
dispăruse (Anexele 25- 29).
Se adaptează la viața lipsită de lux. Ținând cont de
precaritatea actului medical în mediul sătesc, Ștefan Odobleja le-a
fost de un real folos sătenilor care l-au apreciat foarte mult pe
fostul lor coleg de joacă. Donează 450 volume de cunoștințe
folositoare către biblioteca căminului cultural pentru ca sătenii să
se poată documenta pe teme de pomicultură, agricultură,
legumicultură și creșterea animalelor. Stând la țară avea mereu
contact cu Biblioteca „Bibicescu”, scria la diferite personalități
din academie și universități, se abonează la „Muncitorul sanitar”,
„România literară”, „Contemporanul” și „Urzica”. Avea un radio
„Orion” cu care asculta Europa liberă, Vocea Americii, emisiuni
de teatru și unda veselă. Subiectele preferate discutate cu foști
camarazi din armată erau dacă vin americanii și contrarevoluția
din Ungaria, ceea ce îi crea neplăceri deoarece era vizitat de
organele de securitate.
În sat se vizita cu părintele Dincă, seara beau câte o cafea
„Unica” fiecare, coana preoteasă întorcea ceștile pentru ghicit că
122
așa era viața lațară. Cu timpul apare întovărășirea și înființarea
„GAC”. Începe desproprietărirea țăranilor de micile lor suprafețe
de pământ iar animalele sunt duse într-un grajd comun. Plugurile,
grapițele și rarițele sunt aruncate în ogaș la marginea satului.
Apar tractoarele „Utos” cu pluguri cu care începe să se
facă agricultură pe suprafețe întinse. Începe depopularea satelor,
țăranii devin muncitori la uzinele din Tr. Severin.
În această atmosferă, Ștefan Odobleja, pe terenul din Tr.
Severin care fusese ocupat de grăniceri, reușește cu timpul să
construiască o magazie în care finalizează o cameră de locuit. Nu
reușește să realizeze construirea unei case pe colț, al cărui proiect
există și astăzi făcut de arhitectul orașului, pe nume Milițescu, în
care ar fi trebuit să aibă mult visatul cabinet. Orașul era declarat
închis având statut de oraș de frontieră, motiv pentru care cu greu
a reușit să ocupe chiar și aceea magazie, întâi ca flotant și apoi ca
cetățean al Severinului.
Ștefan Odobleja frecventa mereu piese de teatru, concerte
de muzică populară. La teatru cunoaște pe ziaristul Ioan Stroe
Oancea, fost deținut politic- pe motiv că a lucrat la ziarul
„Universul” cu Pamfil Seicaru. Acesta îl introduce în cenaclul
„Danubius” din Tr. Severin. Aici, participă la cenaclu alături de
tineri ca Elena Roman, Valeriu Armeanu și alții. Le face cunoscut
că a scris la Paris în 1938- 1939 „Psihologia consonantistă” și
încep dezbateri pe marginea Psihologiei consonantiste. Aceștia iau
legătura cu Dumitru Radu Popescu, președintele Uniunii
Scriitorilor din România. Gazetari de mare condei cum era Liviu
Timbus, sparg gheața și aduc la cunoștința opiniei publice despre
opera lui Ștefan Odobleja.
Urmează polemici între Ștefan Odobleja și Nicolae
Mărgineanu de la Cluj (acesta a predat la Harward). De asemenea,
înaintează memoriiAcademiei Române, susține conferințe și
culminează cu Congresul Internațional de Cibernetică și Sisteme
din 1975 ce a avut loc la București.

123
 La acest congres, delegatul României, inițial, nu îi dă
voie lui Ștefan Odobleja să facă o expoziție de carte dar nici să-și
expună lucrarea. Atât I.C. Birciu cât și Manea Mănescu erau
obedienți cabinetului (Elena Ceaușescu) care, de când obținuse
titlul de savant de renume mondial nu mai vrea să audă de oameni
de știință români de valoare internațională precum Coandă,
Odobleja, Paulescu. Apăra pe cei care s-au limitat la traducerea
unor lucrări din limba engleză în limba română cum ar fi Norbert
Wiener, matematician, neavând interes să menționeze că o lucrare
de cibernetică a apărut pe pământ românesc.
Deoarece secția de istorie era condusă de prof. dr.
Masturzo din Italia, acesta îi permite lui Odobleja să prezinte
lucrarea și îi acordă timp suficient pentru expunere iar John Rose,
președintele congresului acceptă să i se publice lucrarea în
volumul congresului de cibernetică și sisteme din 1975.
Odobleja publică 4 pagini în lucrările congresului după
ce în urma unei convorbiri cu I.C. Biciu acesta îi recomanda să
renunțe la anumite paralelisme între cibernetica lui Wiener și
Psihologia consonantistă.
În perioada 21-25 august 1978, are loc Congresul
Internațional de Cibernetică și Sisteme de la Amsterdam unde se
aniversează 30 ani de cibernetică și se lansează medalia „Norbert
Wiener” pentru cibernetică. După susținerea lucrării lui Ștefan
Odobleja intitulată „Diversitate și unitateîn cibernetică”(Anexa
30), participanții la congres scandează 40 de ani de cibernetică,
„România aveți un om de aur, merită o statuie de aur”. Delegatul
român vine în țară și comunică doctorului Ștefan Odobleja pe
patul de suferință: „D-le doctor, s-a scandat40 de ani de
cibernetică și România aveți un om de aur, merită o statuie de
aur”. „Mulțumesc, mulțumesc, pentru mine este prea târziu”. I s-
au scurs 2 lacrimi pe obrajii chinuiți de boală iar în dimineața zilei
de 4 sept. 1978, la ora 4, ne părăsește, arătând către tavan conform
unei înțelegeri făcute cu mine, dacă întrevede o altă lume,

124
probabil ajunsese în lumea pe care o credea mai dreaptă decât
aceasta.
După congresul din 1978 de la Amsterdam, John Rose
vine în România și decernează medalia „Norbert Wiener” pentru
merite în cibernetică. Această decernare s-a făcut ca un târg politic
pentru a cumpăra protecția conducătorilor țării (Nicolae și Elena
Ceaușescu) pentru a stopa recunoașterea oamenilor de știință
români. Deoarece se cunoașterea că în acea epocă cei doi
conducători erau gratulați cu titluri academice precum: „Doctor
Honoris Cauza” și „Savant de renume mondial”, dar nu se mai
putea opri nimic, opera lui Odobleja surprindea prin actualitatea ei
cât și prin confirmarea din ce în ce mai mult odată cu trecerea
timpului.
Opera lui Odobleja este mereu actuală și se înalță spre
bolta cerească acolo unde e locul marilor descoperiri a celor mai
inteligente minți omenești și ne luminează drumul spre viitor.
Este o datorie a mea ca, în calitate de președinte al
Fundației „Ștefan Odobleja” să prezint viața plină de insatisfacții,
opreliști, de înjosiri morale cât și materiale la care a fost supus dr.
Ștefan Odobleja, autorul Psihologiei consonantiste.

Morala economico- socială, pag. 710-712

Ștefan Odobleja, autorul Psihologiei Consonantiste,
publicat la Paris în anul 1938 (vol I) și 1939 (vol II), în capitolul
„Morala economico-socială” face o analiză a caracteristicilor
doctrinei liberale și doctrinei socialiste, subliniind diferențele între
cele două concepte (Tabel 1)

Școala liberală Școala socialistă

Individualistă Colectivistă, cosmopolită
Individul este totul Societatea este totul
Libertatea de acțiune Constrângeri, dirijare
Libera concurență, emulație Reglementare, solidaritate
Evoluție naturală Evoluție artificială
125
Terapeutică naturalistică
Ortodoxă, tradiționalistă
Postulează inegalitatea
nevoilor și valorilor drepturilor
și obligațiilor
Bazată pe egoism (mobil foarte
puternic)
Bazată pe iubire și ură
Excită, exaltă, dinamism
Muncă atrăgătoare
Ambiție, emulație, activitate
Prioritatea calității
Prioritatea elitelor
Profesiunile libere sunt pe
primul plan
Dictatura financiară
Proprietatea individuală care se
poate moșteni
Terapeutică intervenționistă
Revoluționară, reformistă
Postulează egalitatea (nevoi,
valori,
forțe, drepturi, obligații
Bazată pe altruism (mobil destul
de slab)
Bazată pe iubire
Inhibă, oprește, pasivitate
Muncă grea, impusă
Indolență, neglijență
Prioritatea cantității (masa)
Prioritatea majorităților
Funcționarismul generalizat la
toți cetățenii
Dictatura birocratică
Proprietatea socialistă

Analiza făcută asupra celor două doctrine face unele

observații.
Doctrina socialistă preconizează socializarea bunurilor și
abolirea proprietății individuale. Este doctrina funcționarismului
generalizat asupra tuturor indivizilor, funcționalizarea umanității,
egalizarea condițiilor de viață, uniformizarea mijloacelor de
existență, standardizarea umanității, uniformizarea (etică, social-
economică). Este o doctrină democrată, pentru proletarizarea
tuturor. Idealul social este cel întrevăzut de majorități, de săraci,
de dezmoșteniții sorții.
Idealul de iubire, de fraternitate, de solidaritate, de
altruism, de egalitate. Pentru cei bogați este o doctrină subversivă
tinzând să submineze ordinea de stat; o doctrină revoluționară și
reformatoare, utopică și himerică. Dictatura majorității - Anomalie
complexă: dictatura inculților, dictatura leneșilor, dictatura
126
mediocrităților. Orice sistem socialist, nu se poate realiza decât
într-un stat mondial omogenizat ca rasă, limbă, obiceiuri, tradiții,
gusturi. Pentru moment, această omogenizare este departe de a fi
realizată – dacă va fi vreodată – în starea actuală a umanității, pe
de o parte și a științei, pe de altă parte, socialismul este destinat să
eșueze.
Istoria a confirmat că, ceea ce a prezis Dr, Ștefan
Odobleja în 1939 s-a realizat în 1989, dar să vedem cu ce preț a
plătit această prezicere.

127
 10. 110 ani de la nașterea părintelui psihologiei
consonantiste
La Drobeta-Turnu Severin a avut loc o manifestare de
înaltă ținută științifică cu abordare multidisciplinară dedicată
aniversării a 110 ani de la nașterea marelui savant Ștefan
Odobleja, medic militar român, filosof. Simpozionul a fost
organizat de „Fundația Ștefan Odobleja”. Au participat
personalități precum acad. Alexandru Surdu, președintele Secției
de filozofie , teologie, psihologie și pedagogie a Academiei
Române, prof. univ. Liviu Șofonea, președintele filialei Brașov a
Comitetului român pentru istoria și filosofia științei și tehnicii al
Academiei Române, prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu președintele
Societății de Psihosomatică Aplicată și Medicină
Comportamentală din România, ing. Iustin-Virgiliu Capră,
inventator, prof. univ. Traian Stănciulescu de la Institutul Național
de Inventică Iași, prof. univ. Cornel Țăranu, prof. dr. Constantin
Dumitru-Duican, dr. Ion Drăgușin, președintele Asociației
Medicilor și Farmaciștilor, Ofițeri în Rezervă din România și alții.
În cadrul simpozionului, s-a remarcat încă o dată că
valoarea științifică a operei crește pe măsura trecerii timpului și
atrage atenția nu numai prin puterea extraordinară de pătrundere și
de previziune a autorului ei, ci în mod deosebit, prin faptul că
această operă devine din ce în ce mai mult un instrumentde
acțiune. Acad. Alexandru Surdu, care a studiat manuscrisele
despre logică ale lui Ștefan Odobleja (menționăm că este vorba de
cca 50.000 de file), din care a cules materialul pentru lucrarea
„Introducere în logica rezonanței” (1984), în alocuțiunea sa afirmă
că Odobleja, cu principiul rezonanței (consonanței), aduce o
contribuție la înnoirea perspectivelor și punctelor de vedere ale
128
culturii științifice de astăzi, o cultură în cadrul căreia ideile
originale emise de el nu pot fi nesocotite, „Dacă el nu a putut să le
valorifice până la capăt, suntem siguri că, în cultura română, cel
puțin, ele vor trezi, prin noutatea și cutezanța lor, mari vocații
creatoare de care avem nevoie pentru calificarea noastră în cultura
lumii”.
O lucrare realizată după 20 de ani de cercetări, cu tema
„Homeopatia exogenă, o emergentă contribuție românească de la
consonantism la biofotonică” a fost prezentată de prof. univ.
Traian Stănciulescu. „Faptul că, în accepțiunea odoblejiană,
fenomenele de rezonanță biofizică sunt funcțional similare cu cele
biopsifice, ne îngăduie- în contextul de față- o mai nuanțată
asumare a biofotonicii, disciplină de graniță, relativ recentă, ale
cărei accepțiuni etimologie rezultă din două interpretări
complementare: bio(biologie/viață) + photon (cuantă de lumină),
adică lumină biologică, bioluminiscență; bio+ fotonică (știința și
tehnologia laserilor)- accepție în care biofotonica poate fi
asimilată ca o știință a lumii vii”.
În domeniul psihosomaticii, prof. dr. I.B. Iamandescu, cu
lucrarea „Repere consonantiste- Odobleja în explicarea/aplicarea
modelului biopihosocialEngel”, prezintă conceptele psihologiei
consonantiste, care au contribuit la apariția ciberneticii din zilele
noastre și care ne ajută să înțelegem mult mai ușor interrelațiile
factorilor biologici, psihologici și sociali. „Așa, de exemplu,
principiul aferentației inverse, extins la analiza interrelațiilor
biopsihologice, psihosociale și biosociale, constituie o bază
explicativă fertilă pentru modul în care interacționează o
multitudine șio diversitate de factori în edificarea stării de sănătate
și de boală”.

129
 Tot pe acest spațiu, al abordării psihosomatice în medicină
dr. Nicolae Popescu descrie o sintagmă, psihosomatică
consonantistă, arătând că meritul principal al lui Odobleja este de
a fi intuit structura fundamentală care conectează omul cu natura
(acel element invizibil, energetic, vibrațional). Cu legea
reversibilității, marele savant aduce o contribuție esențială unității
psihosomatice, stabilind o legătură de reciprocitate între psihic și
somatic, iar cu argumente pluri și interdisciplinare estinde
abordarea psihosomatică a omului la nivelul universului.
Analizează foarte profund legătura între psihic, fizic și univers,
dându-i modelului o tentă cosmică. În completarea acestei idei,
prof. dr. Dumitru Constantin- Duican, în prezentarea sa „Ștefan
Odobleja- omul de geniu”, arată că termenul de psihologie
consonantistă exprimă ideea de modulare a proceselor psihice
după principiul armoniei sau al consonanței cu universul fizic.
„Odobleja vedea universul psihic derivând din cel fizic și, ca
urmare, ambelor trebuie să le fie specifice aceleași legi. Este
primul în istoria științei care extinde la natură și societate ideea de
buclă închisă. Este ceea ce Wiener va numi mai târziu feedback
sau conexiune inversă. Meritul său genial este acela de a fi sesizat
că această relație este o legitate generală”.
În cadrul simpozionului au mai fost prezentate și alte
lucrări de un înalt nivel științific, ce vor fi publicate integral într-
un volum al reuniunii, contribuind astfel la demersurile de a-i reda
doctorului Ștefan Odobleja locul binemeritat în istoria medicinii
naționale și internaționale.
Ing. Ștefan Odobleja jr.
Col (r) dr. Nicolae Popescu

130
 11. Interviu în publicația „Adevărul”
Fiul savantului Ștefan Odobleja: „Avea încredere în semenii săi
deoarece era conștient că ideile sale se vor confirma în viitor”
4 aprilie 2013 de Corina Macavei

Ing. Ștefan Odobleja fiul savantului

În 1938, Ștefan Odobleja stabilește temele de bază ale

ciberneticii în lucrarea Psihologia consonantistă, publicată la
Paris. Această lucrare a apărut cu zece ani înaintea de tipărirea
ideilor americanului Norbert Wiener- care este cunoscut ca
inițiator al ciberneticii.
Medicul Ștefan Odobleja, creatorul psihociberneticii și
părintele ciberneticii generalizate, s-a născut la 13 octombrie 1902
în satul mehedințean Valea Hoțului. A făcut liceul la Drobeta
Turnu Severin și facultatea la București ca bursier al Institutului
medico- militar. Ca medic și-a exercitat funcțiile profesionale în
diferitele garnizoane din Brăila Turnu-Severin, Lugoj, Lipcani,
Dorohoi, Turda, Târgoviste , Cernavodă, București și Dej. El ia
parte la cel de-al doilea război mondial ca medic de regiment și
șef de ambulanță. După război el se va retrage din activitate și va
trăi ca pensionar până la moartea sa survenită în 1978.

131
 Ștefan Odobleja a publicat în 1929 studiul „Metodă de
transonanță toracică” în Buletinul medico-terapeutic în care el
enunță pentru prima oară legea reversibilității prin care înțelegea
retroacțiunea generalizată. O lucrare a lui Ștefan Odobleja „La
phonoscopie”, apărută la Paris (Editions Gaston Doin 1935), a
obținut premiul „General Doctor Papiu Alexandru” acordat celor
mai de seamă studii scrise de medicii militari. Un alt eveniment
important în viața lui Ștefan Odobleja a fost participarea lui la
Congresul Internațional de Medicină Militară din București, 8- 12
iunie 1937, la care a prezentat un raport pe tema fonoscopiei și a
distribuit un prospect în care anunța apariția operei sale capitale
„Psychologie Consonantiste”, La Congres a participat și o
delegație de medici ai marinei americane condusă de William
Seaman Bainbridge care, ca și alți participanți, a acordat o atenție
specială comunicării și, mai ales, demonstrațiilor practice ale lui
Odobleja.
„Tatăl meu a fost cunoscut în acei ani pe plan
internațional, deoarece el a participat cu articole de specialitate la
întrunirile științifice, întruniri la care s-a făcut repede remarcat
datorită ideilor sale de anvergură la acele timpuri, iar lucrările sale
au fost redactate într-o limbă de circulație internațională, limba
franceză”, spune inginerul Ștefan Odobleja, fiul savantului, cel
care conduce Fundația „Ștefan Odobleja” din Drobeta Turnu
Severin.
„Psychologie Consonantiste” a apărut la Editura
pariziană LibrairieMaloine din cauza accelerării încordării
internaționale europene și izbucnirii războiului, Editura nu a mai
apucat să se ocupe de difuzare, dar Odobleja a reușit să expedieze
circa 20 de exemplare la bibliotecile universitare și medicale din
lume și 20 de exemplare la o serie de specialiști străini. Lui
BAINBRIDGE, Odobleja i-a trimis cinci exemplare, iar medicul
american l-a asigurat că le va plasa în cele mai indicate locuri.
Lucrarea monumentală a savantului român a fost prezentată în
Psychologie Abstracts din ianuarie 1941, sub semnătura lui S.M.
132
Strong, dar în general a avut foarte puține recenzii și a fost practic
ignorată foarte multă vreme. Ștefan Odobleja și-a continuat
cercetările mai ales în direcția elaborării unei logici din care au
rămas în stadiu de manuscris zeci de mii de pagini. Începând din
anul 1972, când a citit autobiografia lui Norbert Wiener, Ștefan
Odobleja s-a consacrat demonstrării ideii că originea ciberneticii
se află în psihologie și că „cibernetica s-a născut în România în
anul 1938” prin lucrarea sa „Psychologie Consonantiste”. În acest
sens, pentru a-și marca paternitatea, el a publicat o lucrare
specială. Care a apărut în chiar anul morții sale: Psihologia
consonantistă și cibernetica, cu o substanțială prefață a lui Mihai
Golu.
În august 1978 a avut loc Congresul de cibernetică și
sisteme de la Amsterdam, unde s-au aniversat 30 de ani de la
apariția ciberneticii lui Norbert Wiener. Fiul savantului
povestește că din cauza faptului că Ștefan Odobleja era țintuit la
pat de o boală nemiloasă, cu toate că a avut toate formele
internaționale de participare, s-a hotărât în ultimă instanță, că
lucrarea sa „Diversitate și unitate în cibernetică”, să fie
prezentată de un delegat, ing. Stelian Bajureanu. După
prezentarea lucrării lui Odobleja, s-a scandat „40 de ani de
cibernetică”, deși se aniversau „30 de ani de cibernetică” și pe
Norbert Wiener.
„Lucrările congresului internațional de cibernetică și
sisteme din 1978 au fost conduse de J. Rosse care, văzând
recunoașterea priorității românești a venit în România și a pus
medalia N. Wiener în pieptul lui Nicolae Ceaușescu pentru merite
în cibernetică. Și asta pentru a câștiga protecția conducătorilor
români și care doreau să fie gratulați cu înalte distincții științifice.
Să nu uităm că se purta cu emfază de către Elena Ceaușescu titlul
de academician de renume mondial. Unul din apropiații familiei
conducătoare, Manea Mănescu care se ocupa de cibernetică, a
început să restricționeze avântul intern, dar nu a putut să

133
stăvilească recunoașterea internațională”, spune inginerul Ștefan
Odobleja.
În 2-3 noiembrie 1979, la un an după decesul lui, la
Drobeta-Turnu Severin a avut loc un simpozion celebrând 40 de
ani de la fundamentarea conceptului ciberneticii generalizate la
care au fost prezentate 32 de comunicări din diferite discipline.
În urma unei „Mese rotunde” organizată la Lugoj (26-27
iunie 1982), ale cărei lucrări au fost publicate la editura Nagard
sub titlul „ Cibernetica generalizată Ștefan Odobleja” (1982), a
început acțiunea de înființare a „Academiei de Cibernetică
generală Ștefan Odobleja”. A urmat organizarea unui „Simpozion
internațional Ștefan Odobleja”, la 80 de ani de la nașterea
întemeietorului ciberneticii generalizate (Lugoj 22- 24 octombrie
1982), la care participanții din țară și străinătate au hotărât
constituirea unei Academii de Cibernetică Ștefan Odobleja,
înregistrată în Elveția. În 1983 lucrările reuniunii au fost publicate
tot la Nagrad („Actele Simpozionului internațional Ștefan
Odobleja, Lugoj, 1983”).
„Nu este real tot ce s-a scris despre tatăl meu”
De-a lungul anilor au circulat o serie de legende despre
savant. Inginerul Ștefan Odobleja spune că despre tatăl său s-au
spus multe neadevăruri: „Nu este real tot ce s-a scris despre tatăl
meu. Au apărut într-adevăr, și destule legende. Privind spre
Olimp, el nu era atent la micile șicane făcute de „mitici”, de
pigmei. Nu a murit sărac, așa cum au spus unii care nu l-au
cunoscut, toată viața a fost un om pedant. În ultimii ani ai vieții a
fost un om puternic, dar a primit destule lovituri, printre care
incendierea casei natale din satul unde s-a născut (Valea Hoțului,
astăzi „Ștefan Odobleja”), eveniment întâmplat imediat după
Congresul de cibernetică din anul 1975. Mereu în criză de
timp,avea încredere în semenii săi și, mai ales în tineret deoarece
era conștient că ideile sale se vor confirma în viitor”
Fundația vrea să ridice o casă memorială.

134
 Fundația Ștefan Odobleja a tradus din limba franceză,
după 75 de ani „Fonoscopia”. Manuscrisele lui Ștefan Odobleja de
la Arhivele Naționale Mehedinți, care au fost și microfilmate ca o
măsură de siguranță, însumează 250.000- 280.000 de file, din care
50.000 de file sunt manuscrise de logică. „S-a publicat Introducere
în logica rezonanței (scrieri inedite) și, după aprecierile acad.
Alexandru Surdu ar mai fi de apărut încă nouă volume de logică.
Sperăm să reușim să le scoatem la lumina tiparului”, spune fiul
savantului. De asemenea, fundația a demarat lucrările în vederea
construirii unei Școli de Vară (tip Vălenii de Munte) și a ridicării
Casei Memoriale, casă ce a fost incendiată.
În anul 2010, savantul Ștefan Odobleja a fost reînhumat
în cimitirul ortodox „Sfântul Gheorghe” din Drobeta-Turnu
Severin în sectorul rezervat eroilor neamului. A fost un act de
dreptate, până la urmă, pentru că savantul este și unul dintre eroii
celui de-al doilea război mondial, fiind ofițer, medic în armata
regală română.
De Ștefan Odobleja amintesc, prin numele ce îl poartă,
două licee - unul în Turnu Severin, celălalt în București, Spitalul
Militar de Urgență din Craiova, dar și satul în care s-a născut, în
1902, numit până în 1968 Valea Hoțului, și devenit prin lege
adoptată de Parlament în 2004 „Ștefan Odobleja”.

135
 12. Lansare de carte: „Destinul unui vizionar-
dr.Ștefan Odobleja”
Eveniment editorial de excepție joi seara la Palatul Culturii
Teodor Costescu din Drobeta Turnu Severin. A fost lansată cartea
inginerului Ștefan Odobleja „Destinul unui vizionar- Ștefan
Odobleja”.
Fiul savantului Ștefan Odobleja, ing. Ștefan Odobleja, vine
în fața publicului cu o lucrare document de mare valoare despre
viața și activitatea celui care este părintele ciberneticii
generalizate, în care se regăsesc documente din arhiva familiei sau
aflate la arhivele publice.

„Fiul doctorului Ștefan Odobleja, inginerul Ștefan

Odobleja, atent cum se și cuvenea cu memoria tatălui său și a
savantului să fie cât mai corect receptată în mediul public și
științific, ne propune un dr. Odobleja mai puțin cunoscut, ca să nu
136
spunem chiar necunoscut pentru cei nefamiliarizați cu subiectul în
discuție”, spune în prefața cărții prof. dr. Tudor Rățoi, directorul
Arhivelor Naționale Mehedinți.
Alcătuitorul volumului, ing. Ștefan Odobleja, precizează
că autobiografia este alcătuită după manuscrisul olograf al
doctorului Ștefan Odobleja. De asemenea, descrierea calvarului
prin care a trecut în război este rezultatul a circa 80- 90 de pagini
de manuscris olograf.

Alexandra Georgescu
Adevărul
28.03.2017

137
 13. Demers științific și omagial salutar
Fundația „Ștefan Odobleja”, înființată și coordonată cu
pricepere și exemplară devoțiune filială de către ing. Ștefan
Odobleja jr., are meritul incontestabil de a menține mereu vie, în
actualitatea științifică și culturală a județului Mehedinți și a
întregii țări, ,personalitatea complexă, puternic iradiantă, a
„părintelui ciberneticii generalizate”, prin organizarea și
desfășurarea cu real succes și o participare semnificativă, elevată,
a numeroase simpozioane științifice naționale și internaționale,
menite a valorifica superior inestimabila operă a marelui fiu al
Mehedințului.
În acest sens se înscrie și activitatea susținută, prodigioasă,
de scriere și tipărire a unor cărți de certă valoare științifică și
documentară, dedicată vieții și operei savantului Ștefan Odobleja.
O asemenea contribuție notabilă la cunoașterea cât mai
aprofundată a vieții savantului este, indubitabil, și „Monografia
satului Ștefan Odobleja”, semnată de fiul său, mai sus amintit,
carte care, pe lângă remarcabila sa valoare documentară, are și
semnificația implicită, salutară, de impresionant gest evocator și
omagial.
Autorul recentei monografii a satului natal al savantului,
care, prin vreme, s-a numit Valea Izvorului, iar, de ani buni, îi
poartă numele- Ștefan Odobleja, și-a propus ,înainte de toate, să
identifice un număr cât mai mare de surse documentare referitoare
la această străveche așezare omenească, în scopul fișării de date,
fapte, evenimente semnificative și relevante pentru impresionanta,
ampla cronică a evoluției sale istorice. Bogăția și calitatea

138
informațiilor încorporate în textul de un interes și o forță de
seducție aparte, a cărții se constituie într-un convingător argument
în favoarea aserțiunii noastră că demersul documentar al autorului
s-a realizat sub semnul stenic, productiv, al pasiunii neistovite și
al totalei dăruiri, cu o acribie de veritabil arhivist.
Procedând cu metodă, rigoare științifică și inteligență și
capacitate selectivă și interpretativă, ing. Ștefan Odobleja jr.
izbutește reconstituirea vie, fluentă și incitantă a vârstelor istorice
ale acestei localități de un paradiziac, mioritic pitoresc,oferind, în
cele din urmă, cititorilor o amplă cronică a ei, începând cu epoca
războaielor daco-romane, până în zilele noastre.
Farmecul aparte al cărții îl dă și inspirația autorului de a
îmbina armonios, complementar informațiile furnizate de
documentele prețioase de arhivă, cu cele transmise prin vreme de
fabuloasa tradiție locală, de legende toponimice, de povestiri și
balade.
Un spațiu tipografic generos este rezervat ultimei părți a
monografiei- ANEXE, unde sunt incluse neobișnuit de multe
facsimile ale unor documente din arhive, de mare valoare și
bogăție de informații rare, adesea chiar inedite.

Cronică de Victor Rusu

Obiectiv Mehedințean
12.04.2017

139
 14. Casa memorială „Ștefan Odobleja” din satul
natal al savantului este aproape finalizată
În satul natal al marelui savant mehedințean Ștefan
Odobleja, a avut loc duminică 6 noiembrie, un eveniment deosebit
cu o înaltă încărcătură emoțională. A fost dezvelită placa
comemorativă la Casa Memorială „Ștefan Odobleja”, aflată în
construcție de mai mulți ani.
În satul mehedințean Valea Hoțului, actualmente Ștefan
Odobleja, a avut loc duminică dezvelirea plăcii comemorative în
memoria savantului Ștefan Odobleja, creatorul ciberneticii
generalizate. De patru ani, a început reconstruirea casei Ștefan
Odobleja și s-a reconstituit exact cum era, dar cu mari eforturi
financiare.
Când a văzut că nu este ajutat, fiul savantului, inginerul
Ștefan Odobleja a făcut mai multe împrumuturi la CAR pentru a
putea suporta costurile eferente lucrărilor.

Casa lui Ștefan Odobleja din Valea Hoțului a fost

incendiată în anul 1973, imediat după ce au apărut în presă
discuțiile pe marginea lucrării „Psihologia consonantistă”. În
140
1938, omul de știință Ștefan Odobleja publica la Paris lucrarea
„Psihologia consonantistă” la editura „Librarie Maloine”. Acest
studiu stabilea pentru prima dată în lume, temele majore ale
ciberneticii.
La nivel mondial însă, cibernetica îl prezintă ca fondator
pe Norbert Wiener, care a publicat prima sa lucrare în acest
domeniu abia în 1948. „recunosc, am fost și eu puțin poet când am
pornit acest proiect, dar când am văzut că nu sunt ajutat și că nu
răzbat cu banii am luat un împrumut la CAR, care mi-a permis să
ridic casa până la acoperiș. Sperăm ca în vara asta să fie
finalizată” a spus inginerul Ștefan Odobleja. Mai sunt de efectuat
lucrări de finisaj interior și exterior, iar la final, vor fi aduse din
fondul care se păstrează actualmente la Arhivele Statului
Mehedințiun birou, un dulap și alte lucruri personale ale
savantului, care au scăpat din incendiu. „Speranța niciodată să nu
moară”.
La eveniment au fost prezenți celebrul medic Cristian
Răchitan, unul dintre diagnosticienii de top ai lumii, originar din
Mehedinți, dar care trăiește de aproape 40 de ani la NewYork,
precum și membrii Fundației Ștefan Odobleja și prieteni ai fiului
savantului mehedințean.

141
 Doctorul Cristian Răchitan a fost întâmpinat cu pâine și
sare și a primit din partea Fundație Ștefan Odobleja o diplomă și o
medalie de onoare. Evenimentul a fost cu totul special fiindcă în
camera unde odinioară medicul Ștefan Odobleja acorda consultații
sătenilor din Valea Hoțului, iată astăzi medicul Cristian Răchitan
a consultat patru persoane, fapt consemnat în cartea de onoare a
Casei Memoriale/ Primul pacient a fost reputatul avocat
mehedințean Pompiliu Drăghici care a aflat cu acest prilej că are o
sănătate de fier.
Așa cum savantul Ștefan Odobleja spunea în trecut „Să
speri întotdeauna. Să nu descurajezi niciodată. Dacă prezentul nu
oferă recompense, renunță să te mai gândești la acestea, trăiește în
viitor”, același îndemn l-a transmis și medicul Cristian Răchitan
celor prezenți la eveniment: „Recompensa să o așteptăm atunci
când suntem gata să o primim, când avem nevoie de ea și în mod
sigur o s-o primim. Speranța niciodată să nu moară atâta vreme
cât există viață. Întotdeauna avem ceva de făcut și să sperăm că
facem ceea ce trebuie să facem, iar recompensele vin atunci când
avem nevoie de ele, nu când le cerem sau când le vrem”

Cafeneaua politică și literară

Nr. 129 din noiembrie 2017
Alexandra Georgescu
142
 15. Fundația Culturală „Olanda – România”
Saloanele Ambasadei României la Haga au găzduit prima
reuniune din acest an a Fundației Culturale Olanda – România.
Printre temele reuniunii Fundației Culturale au fost:
Panait Istrati, scriitor european și legăturile lui
profesionale cu Belgia și Olanda, prezentare făcută de dl. Mugur
Popovici, care este membru al Asociației „Panait Istrati”,
Ștefan Odobleja, autor al lucrării „Psihologia
consonantistă”, evocarea personalității lui Odobleja, de dl. ing. G.
Barbu, de la Institutul olandez de cercetare în domeniul
transporturilor,
Arhitectul olandez Rietveld și opera sa, prezentare a
arhitectei Doina Munteanu,
Expoziție de pictură a doamnei Francisca Stoica, pictoriță
și scriitoare.

143
 16. O vară la munte
În vacanța de vară a anului 1962, m-am hotărât să intru la
muncă. Mulți oameni îmi spuneau că munca îl face pe om mai
serios, și cum mie îmi lipsea complet aceasta, am început să
deschid discuții cu prietenii mei. Într-o zi am întrebat pe unchiul
meu dacă nu cumva știe pe undeva vre-un loc ca să muncesc și eu.
Unchiul mi-a răspuns:
-Mă voi toți școlarii ăștia sunteți morți să vă duceți la
mare, la munte. Uite ce e, eu am un prieten la munte, este tăietor
de lemne, te pot trimite la el. acolo vei avea de toate, socoate și tu
numai aerul acela curat cât face. Eu bucuros că în sfârșit am găsit
unde să-mi omor timpul o vară întreagă, l-am întrebat foarte
curios pe unchiul:
-Unchiule, unde pot să mă duc la munte?
-Mă, mâine este duminică, ei vin să ridice de la noi de la
blocul alimentar niște alimente și ai să te duci cu ei cu mașina la
ora 10 dimineața. Tu du-te acasă, fă-ți bagajul ca la ora 10 să fii în
fața punctului alimentar.
Duminică la ora 9,m-am prezentat în fața punctului
alimentar unde unchiul mi-a dat un bilet de recomandare față de
prietenul său Tiutiuc și știindu-mă că sunt năstașnic, începe să mă
toace la cap: bagă de seamă, toate ca toate, dar să fii băiat
muncitor și cuminte că la mijloc este obrazul meu. Mi-ar fi spus
mai multe, dar convorbirea este întreruptă de șofer care spune:
tinere ia ține manivela asta și să dăm drumul că avem drum lung
de străbătut, nu jucărie. Porni mașina, toți muncitorii sunt invitați
să-și ocupe locurile. Eu cu muncitorul Țăpligă ne-am suit sus în
lada camionului. Ieșim din Severin cu viteza de 60 km pe oră și ne

144
îndreptăm spre Orșova. Priveam în stânga și în dreapta lanurile de
grâu date în pârg cum nu erau lăsate în pace de un vânt năstașnic.
Ajungem în Orșova și facem un popas pe podul Cernei.
Ne dezbrăcăm la costum de baie și intrăm în apă. Pe malurile
Cernei forfoteau oameni veseli care veniseră să-și petreacă
Duminica în apele limpezii ale Cernei. Când am văzut atâția
oameni pe malurile Cernei am crezut că e un ștrand la Dunăre. Eu
dacă aș fi fost locuitor al orașului Orșova aș fi preferat să fac o
baie în Cerna decât în Dunăre. Cerna era o apă limpede și repede,
pe când Dunărea este tulbure și monotonă. Aș fi stat toată ziua în
apa Cernei, dar șoferul a spus că trebuie să mergem. Un muncitor
a încercat să protesteze, dar șoferul i-a răspuns:
-Ce mă, uitași pe unde veniși? Nu știi că ne mai întâlnim
odată cu Cerna?
În acel moment nu am putut să înțeleg ce a vrut să spună
șoferul. După o bucată de drum, zăresc printre stânci curgând un
râu repede. Șoferul mă Întreabă:
-Tinere ști ce apă este aia dintre stânci?
-Nu știu că eu nu am mai mers niciodată pe aici.
-Ce faci mă pe prostul, parcă nu făcuși baie în ia.
Dar nu puteam să compar malurile acestea ale Cernei cu
malurile în care intrasem la Orșova. Nu puteam să compar
malurile acestea stâncoase și liniștite cu malurile gălăgioase de la
Orșova. Drumul nostru era paralel cu firul apei și continuând să
înaintăm admiram apa limpede ce curgea liniștită. Deodată în fața
noastră apar niște case care după felul cum erau așezate și după
exteriorul lor, ne spuneam că ne apropiem de un oraș. Aveam de a
face cu satul Pecinișca, dar în față ne apar tot mai multe case, iar
liniștea este întreruptă tot mai des de mașinile care trec spre gară.

145
 Ajungem în orașul Herculane unde facem un popas,
vizităm grota Hoților apoi facem o plimbare pe la poalele
muntelui. Noi credeam că plecăm și ne uitam cu părere de rău în
urma noastră. Conduși de șofer vedem o turbină hidraulică
instalată pe Cerna. Întorcându-ne spre mașina noastră, șoferul ne
arată niște clădiri și ne spune:
-Când eram eu ucenic, aici veneau boieri, ei intrau înăuntru.
Oamenii muncii nu aveau voie. Dar acum intră și toți oamenii
muncii.
Am intrat înăuntru, am trecut pe la abur, am vizitat baia
de sulf, apoi am traversat strada și am intrat în Cerna, unde am
început să înotăm. Ne-am strâns în mijlocul Cernei pe o stâncă
după care ne dădeam drumul ca să ajungem la mal. Ajunși la mal,
am terminat cu Cerna, am terminat cu herculanele. Am pornit
mașina și ne-am continuat drumul nostru, după 50 km am cotit la
dreapta pe un drum de munte.
Pe acest drum am mers câteva ore dar nu am mai întâlnit
apă curgătoare, ci ici acolo apărea câte un izvor de apă limpede și
rece, unde opream și ne răcoream. În fața noastră a început să
apară pădurea cu lăstari la poalele cărora ciripeau vesele tot felul
de păsări, parcă se bucurau de venirea noastră. În față pe o culme
mult mai înaltă erau așezate niște barăci. Într-una din ele aveam să
locuiesc eu o vară întreagă. Tot în una din aceste barăci aveam să
fac cunoștință cu un urs. Ajunși în fața barăcilor, ne-am prezentat
în fața meșterului Așchiuță, tăietor și el și i-am înmânat biletul
unchiului meu.
Luni dimineața s-a dat deșteptarea , am ieșit cu toții afară
din barăci. Eu cu prietenul meu cu care am venit în lada
camionului, când am ieșit din baracă, în fața noastră a apărut un
covor verde de mușchi. Acest covor era despărțit de o poieniță
146
plină cu flori, pe o lungime de cca 100 de metrii. Poienița cu flori
ne îmbăta cu mirosul lor, după covorul cu mușchi, curgea un izvor
destul de puternic. Pe când eu admiram cu nesaț peisajul din fața
mea, prietenul Țăpligă se spălase deja la râu și m-a întrebat:
-Ce ai de gând? Tu nu te speli la râu?
Foarte repede am coborât și eu la râu, m-am spălat și am
revenit la baracă, unde mi-am luat uneltele de muncă și hrana rece
pentru dimineața aceea. Pe la ora 4 după amiaza, terminam lucrul
și mergeam la baracă unde petreceam tot timpul plimbându-mă în
împrejurimi. După câteva zile am început să mă duc prin
păduredupă zmeură și după alte fructe. Când veneam seara, pentru
ane culca, fiecare se culca în patul său, iar un om stătea de planton
la ușa de la intrarea de pe hol.
Într-o seară îmi vine și mie rândul să fac de planton. Însă
după miezul nopții a început să mă fure somnul și la un moment
dat aud un zgomot. Sar repede în picioare pun mâna pe un par și
ies afară și văd o umbră neagră. Strig de trei ori:
-Stai! Stai! Stai!
Dar nu răspunde nimeni. Revin liniștit la locul meu
crezând că am avut o părere. Dar din nou, aud un foșnet. Când mă
uit văd că se apropie demine o mogâldeață neagră. Strig iar:
-Stai! Stai!
Nimeni nu răspunde, dar înainta spre mine. Curajos eram
eu, dar când am văzut că nu răspunde m-am gândit să mă retrag
după ușă și când intră strig: Stai. Dacă se sperie, o ia la fugă iar
dacă-și continuă drumul, îi dau în cap și pace bună. Pe când mă
luptam cu astfel de gânduri, aud un pas greu pe prag și văd pe
podea umbra inamicului mult așteptat,care era proiectată de razele
lunii. Strig o dată stai și când să ridic parul să dau, acesta se
împiedică de un lemn și îmi cade jos din mână. Văzându-mă fără
147
nimic în mână în fața unei astfel de primejdii, mă aplec să ridic
parul. Când să mă ridic cu parul în mână, în fața mea stătea un urs
în trei picioare iar un picior îl ținea întins înainte. Ursul a început
să adulmece apropiindu-se mai mult de mine și a început să geamă
arătând cu capul spre labă. Pipăind cu mâna, am dat de un
mărăcine mare, am încercat să-l trag cu mâna dar nu am putut.
Dacă am văzut că nu reușesc să-l scot cu mâna, am pus laba
ursului la gură, am strâns bine mărăcinele între dinți și am tras cu
putere și așa am reușit să-l scot. Apoi i-am, stors rana, i-am spălat-
o cu apă oxigenată și l-am bandajat. Ursul a început să mă
mângâie cu laba lui și apoi m-a lins drept recunoștință pe frunte și
a plecat. De abia făcea cinci pași și se uita înapoi.
Duminica, eu obișnuiam să ies în pădure să culeg
zmeură, să mă distrez, după patru zile de la întâmplarea din
noaptea de planton, era duminica, și ca de obicei m-am dus după
zmeură. În apropierea zmeurișului, am dat peste doi ursuleți care
se jucau. M-am apropiat de ei cu coșulețul de zmeură să le dau,
am pus mâna pe unul iar celălalt a fugit schelălăind, i-am dat
drumul și la celălalt, dar când i-am dat drumul, la 10 pași de mine,
venea înfuriată mama lor ca să mă sfâșie. Singura scăpare era să
mă urc în copac și să strig după ajutor până nu se cațără ursoaica
după mine. Zis și făcut. Oamenii mei, nu aud dar tot primesc un
ajutor, din partea cui ?! Din partea ursului pe care l-am bandajat.
Încă purta bandajul, el tras ursoaica jos din copac și a începu să-
mi facă semn cu lăbuța bandajată să mă dau jos.
În acest timp, ursoaica a plecat iar ursul mă aștepta cu cei
doi puișori ai lui jos. Când m-am dat jos, mi-a făcut cunoștință cu
puii săi, fiecare ursuleț îmi întindea lăbuța și în același timp mă
saluta și prin viu grai cu un strănut. Eu le-am oferit coșulețul meu
cu zmeură iar ursuleții au început bucuroși să mănânce. Ursul mi-
148
a întins laba bandajată, i-am dat bandajul jos, rana se închisese.
Ursul a pus laba pe pământ, a făcut câteva tumbe apoi sa spălat pe
labă. Când a văzut că rana e vindecată, a venit și a început să mă
lingă pe păr. De atunci am eu părul pe o parte.

Ursuleții după ce au golit coșulețul cu zmeură, au plecat

în aceeași direcție în care a plecat și mama lor.
Aud un zgomot din lăstăriș, venea mama lor, cu o bucată
mare de carne care încă aburea apoi un ursuleț care aduceau pâine
și miere de albine. Iar al doilea ursuleț o cofă mare cu apă rece de
izvor. Ursoaica a aranjat masa apoi mi-a întins laba prietenos
lăsând capul în jos, spunând că îi este rușine de ce făcuse înainte.
Ne-am așezat cu toții la masă și am început să ne ospătăm. După
ce am terminat ospățul, ursul m-a condus până la marginea poienii
și a stat acolo dând din labă până am ajuns la baracă.
De atunci în fiecare Duminică, acest urs venea de mă
invita să luăm masa împreună. Dar timpul a trecut repede și a
149
venit luna septembrie, lună în care eu trebuia să mă reîntorc la
datorie. În peste câteva luni și ursul cu întreaga familie va intra în
hibernare. Numai redau despărțirea noastră, deoarece am vărsat
atât eu cât și urșii mei atâtea lacrimi.

Ștefan Odobleja jr.

150
 17. Minerva Bocșa- o scrisoare calomnioasă
Scrisoarea cuprinde 24 de file pe care le-am mîmpărțit în 6
pagini duble , care cuprind fiecare 4 file și sunt numerotate astfel : I
1,2,3,4; II 1,2,3,4; III 1,2,3,4, IV 1,2,3,4, V 1,2,3,4; VI 1,2,3,4

I 2 M.B. se referă la „Simpozionul jubiliar 40 de ani de la

fundamentarea conceptului ciberneticii teoretice generalizate” .
afirmând că doctorul Odobleja se simțea purtătorul unui mesaj care nu
era demn de el, critică comunicările de la pct. 1 la pct. 7 din program,
atacă pe profesorul Mihai Drăgănescu de la poz. 1 (profesorul Mihai
Drăgănescu a avut curajul să spună față de Nicolae Ceaușescu și John
Ross, cu ocazia decernării medaliei „Norbert Wiener”, că în România au
avut preocupări importante în cibernetică, între cele două războaie,
prof. Danielopolu și dr. Ștefan Odobleja). Restul sunt jigniri aduse lui
Stelian Bajureanu care a susținut lucrarea lui Odobleja la Amsterdam în
1978.
II 1, II2, II3, II4 Minerva Bocșa afirmă în mod răutăcios, lucru
ce o desconspiră de ce este în stare să facă. Inventează o discuție între
Titus Dumitrescu și autor, în care ar fi avut loc următorul dialog: „Ce
căutați printre noi? Sunteți un actor abil care joacă o piesă de teatru
imaginară ca să se lanseze pe scenă ca om de știință”. De fapt a venit
pentru a doua oară să ne fure secretele și cu adevăratul scop să
împiedice repararea unei nedreptăți.
M.B.: - Îi privesc, îi înțeleg, ei vorbesc destul de clar, uneori
foarte clar, alteori chiar mai clar decât e îngăduit”
-Doamnă Bocșa… ce înseamnă mai clar decât îngăduit?
-Dane dragă , tu mă înțelegi, tu nu mă suspectezi că aș fi
agentă a unei mari puteri, nu știu care, în orice caz necunoscute, o mare
putere urâtă și ascunsă, care pe unde trece numai rău face și jale lasă și
multă murdărie dezvăluie, neîncredere seamănă și neliniște întreține și

151
un drum, nevinovată de acele crime mari sau mici de care e plină
omenirea asta .
Face aprecieri asupra relației mele cu fratele meu. Dar noi nu
am avut nici o ceartă, din contră această profesoară a venit la noi la
cimitir, unde eu lucram la monumentul funerar cu scluptorul Adrian
Curcan. În cimitir s-a prezentat că este profesoară la Universitatea din
Timișoara, dar nu a discutat cu nimeni că este unguroaică sau evreică.
Calomnii ce le răspândește singură atât ea, cât și colaboratorul ei
apropiat Horia Gligor care la un simpozion recent la masa festivă, față
de niște prieteni de ai mei a încercat să spună că eu sunt antisemit. Pe
loc eu i-am atras atenția că în familia noastră nimeni nu este antisemit,
iar pe mamea mea o chema Ilieș Eva (este unguroaică). Iar tatăl meu a
colaborat cu un mare matematician Noiman, cu care a corespondat la
Paris și pe care l-a căutat cu ajutorul rabinului Moses Rosen. Acesta
avea o soră la Timișoara. De fapt în cartea editată de Prof. Dr. Rățoi, cu
corespondența dr. Ștefan Odobleja, există scrisori către dr. Noiman din
Paris și sora sa.
M.B. încearcă să descrie familia noastră ca o familie
dezorganizată, dar în cazul nostru eram despărțiți de o viață întreagă,
ceea ce a făcut ca eu și fratele meu să ne vedem cu bucurie.
III3 M.B. jignește pe inginerul Bajureanu care are invenții
brevetate în domeniul reactorilor nucleari apreciate la nivel
internațional. Termin această tiradă veninoasă la adresa domnului
Bajureanu, căzând în consonanță cu acesta, cum i-ar plăcea dr. Stefan
Odobleja să audă. Săracul de el n-a avut parte, că a murit neîmpăcat , și
dacă nu ți se face dreptate pe lumea asta , nici pe lumea ailaltă nu ai
parte.
III4 M.B. îl învinuiește pe Stelian Bajureanu că acesta ar fi
citit 884 de pagini din Prihologia Consonantistă , deoarece aceasta e
scrisă în franceză, iar el cunoaște numai limba engleză. Spre deosebire
de Bajureanu, M.B. afirmă că a citit Psihologia Consonantistă în
franceză. Aceasta este o minciună care se va demonstra prin
comunicarea făcută de M.B. la masa rotundă de la Lugoj în 1988, în
care afirmă că a făcut rost de Psihologia Consonantistă în 1979 când a
participat la Simpozionul de la Drobeta Turnu Severin, fapt certificat și
152
de mine, care i-am dat Psihologia Consonantistă de la casa tatălui meu.
Aceasta în urma insitențelor făcute asupra mea de M.B. că este necesară
în studierea operei lui Ștefan Odobleja care a fascinat-o.
IV 3 M/B. revine la patron. M.B.: Ce e de făcut?
Edmond Nicolau , (care se uită la mine).
M.B. : Eu i-am lichidat, a crede că Psihologia Consonantistă
din 1938 e mama ciberneticii lui Norbert Wiener e o copilărie. A susține
e ridicol. Domnule profesor a-ți fost reținut. Vă felicit! A-ți spus
minimum din ceea ce gândiți.
V 4 După ce amintește de Nicolau și Bălăceanu, amenință pe
Titus Dumitrescu și pe Bajureanu, iar din nou înscenează un așa zis
dialog între ea și Titus: „Vezi dragă e acolo Drăgănescu, nu zice nimic,
poate i s-a făcut rău că prea demult nu-l mai înregistrez. E tot acolo?
Sau e cu burta în sus la iarbă verde? Adică înțelegi unde? … dincolo.
V1 Drăgănescu să fie victima nr. 1 a acestui circ (pardon
parastas), să figureze pe poziția nr. 1 din spectacol. Deci actorul
Drăgănescu, deghizat în membru corespondent al academiei.
VI 2 Drăgănescu patrona în numele academiei în care el
Drăgănescu, adevărat și demn și valoros fiu al acestui popor mare, bun
și nenorocos (sau nefericit, sau ghinionist).
-asta-s eu! (Odobleja acum taci, ai vorbit destul, acum eu
vorbesc)

153
 18. Scrisoare Minerva Bocșa către Pleniceanu
Timișoara, 8 XII 1983

Stimate Tovarășe Director Pleniceanu,

Sunt bucuroasă că am avut ocazia să vă revăd la Masa

rotundă 3 XII crt. de la Drobeta-Turnu Severin, dar regret că nu
am avut prilejul să mai stăm de vorbă. După încheierea discuțiilor
eram presați ca să rezolvăm urgent niște operații administrative
(decontul, completarea unor formulare) și între timp lumea s-a
împrăștiat.
Reîntoarsă la Timișoara am scos din dosarul meu o
lucrare primită de la un excelent specialist și totodată un om de
cuvânt, care mi-a trimis-o prin poștă, deși nu avea, practic
vorbind, nici un fel de obligații: „Sistemul informatic de la Porțile
de Fier”. Vă mai reamintiți? Era după Simpozionul Odobleja din
toamna 1979, când v-am cerut-o și pe care mi-ați trimis-o la
două- trei zile după aceea. Eu am prezentat-o atunci studenților
mei în ianuarie 1980, iar acum, reluând lucrarea, am expus partea
de specialitate actualilor mei studenți din anul IV informatică. Am
înregistrat cu satisfacție că i-a interesat foarte mult și mi-au pus
câteva întrebări. Legat de acel text, datat din 20 oct. 1979, vă rog
dacă este posibil, să mi se comunice câteva informații de tip
punere la zi: în ce fază se află în prezent sistemul informatic,
eventuale probleme legate de nivelul apelor Dunării. În 1979
barajul PF II era doar în execuție. În stilul concis și edificator al
lucrării de acum patru ani, fără amănunte care încarcă expunerea
și fără referiri la lucrarea dr. Odobleja, o scurtă informare de cca o
154
pagină, ca schemă de principiu, cam așa cum erau în lucrare
paragraful II și III, plus foaia cu schița ar fi suficiente. Dacă nu
aveți timp Dvs., rugați pe unul din informaticienii Centrului să
facă aceasta. Puneți-o în contul acțiunilor legate de integrarea
învățământului superior cu cercetarea și producția, realizând un
început de integrare între Universitatea din Timișoara și Centrul
teritorial de calcul electronic Drobeta- Turnu Severin.
Mai am o rugăminte. Sunt informată că ing. Șt. Odobleja-
junior este de curând încadrat - sau va fi- la Centrul de calcul.
Deoarece nu-i știu adresa - și încă pentru un motiv- recurg la
bunele oficii ale Dvs. Ing. Odobleja este în posesia unei scrisori pe
care am trimis-o eu în nov. 1979 organizatorilor Simpozionului
Odobleja. Dânsul are și un clișeu (film) integral și are și o serie de
fotocopii de pe scrisoare. A recunoscut că le are, recent la masa
rotundă în fața mea și a altor persoane, ing. H. Gligor, dir.
Pârvănescu, ziaristul Stroe Oancea. Eu doresc să-mi transcriu
textul scrisorii mele de atunci. Ing. Odobleja a promis în fața
acelor persoane că mi-o va înapoi pretextând ceva, a promis că-mi
va trimite clișeul sau chiar copii. A mai zis că-mi va face o vizită
împreună cu soția la hotel duminică dimineața, 4 XII, dar l-am
așteptat în zadar că nu a venit.
Unele persoane cred că eu doresc să se distrugă
scrisoarea aceea. Nu este esențial pentru mine ce vor face
deținătorii ce ea. Eu doresc decât să mi-o transcriu. Este o etapă
în procesul înțelegerii unor fapte, a unor fenomene. În timp ce
scriam în mintea mea în paralel se producea o ciudată sinteză,
eram în faza în care vorbește filozofia: lupta contrariilor se
soldează cu un salt în calitate, negarea negației duce la o nouă
treaptă în cunoaștere. Eu înțelegeam consonantismul, vedeam
legarea sa cu cibernetica pe alte căi decât se susținuse până atunci.
155
 Apelez la autoritatea Dvs. de superior al Ing. Odobleja,
ca să-l determinați să se țină de cuvânt, să-mi trimită clișeul
scrisorii mele din 1979. Eu îl voi restitui după ce-mi scot o copie,
în termen de maximum 48 de ore de la primire, exact în starea în
care este. Sunt un om de onoare, îmi respect promisiunile. Iar ing.
Odobleja a promis că-mi va pune la dispoziție clișeul și-a creat și
dânsul o obligație morală.
Anexez câteva rânduri inginerului Odobleja, fără plic,
tocmai ca să-i pot vorbi mai direct, să nu se eschiveze de la
îndeplinirea celor promise și în cele din urmă se va convinge că
adevărate și trainice lucrări, care atestă valoarea operei părintelui
său sunt acelea de tipul lucrării scrise de Dvs. în urmă cu patru ani
sau recente încercări ale mele, cum ați auzit la masa rotundă.
Las în seama Dvs. strategia și argumentele ce trebuie să
le utilizați față de ing. Odobleja. Sunt sigură că am încredințat
cauza mea pe mâini bune. Vă cer scuze pentru faptul că Vă
obosesc cu probleme aparent personale. Sper că după un timp să
Vă pot oferi niște informații și rezultate științifice pe cât de
interesante, pe atât de solide.
Vă mulțumesc anticipat pentru sprijinul ce mi-l veți da în
cele două probleme ridicate.
Cu cele mai bune urări,
Minerva Bocșa
Prof. dr. Minerva Bocșa
1900 Timișoara I
Str. Tr. Grozăvesccu Nr. 2

156
 19. Scrisoare Minerva Bocșa către Ștefan
Odobleja

Timișoara. 8 XII 1983

Stimate domnule inginer Odobleja,

Vă trimit alăturat în xerocopie două materiale scrise de

Edmond Nicolau, în care este vorba de contribuția științifică a
părintelui Dvs. Dr. Ștefan Odobleja. Paginile 189-190 sunt din
„Scurtă istorie a creației științifice și tehnice românești” de
Edmond Nicolau și I.M. Ștefan, Editura Albatros, 1981. În
ianuarie 1982 am stat de vorbă îndelung cu Edmond Nicolau la
București, când mi-a dăruit un exemplar din cartea sa, care de
altfel este amintit și aportul meu științific. Probabil știți că dânsul
a fost membru în comisia mea de doctorat și că avem destule
domenii de cercetare comune, computere, cibernetică, lingvistică,
matematică, istoria informației etc. Atunci la București i-am
explicat unele aspecte ale Psihologiei consonantiste pe care nu le
știa și nici nu le bănuia și i-am propus să scrie Consonantica. Când
i-am zis de consonanță în psihologie, de acele unde ultrafine care
se emit și se recepționează de către psihic, a replicat spontan că ar
putea fi unde celebrare (acele unde misterioase α,β,γ sauθ încă
incomplet studiate). În lucrarea mea „Premisele modelării
matematice a consonanței”, care se află la tov. Pârvulescu în
vederea unei viitoare publicări, am arătat acest lucru. Am
convingerea că prin convorbirea de atunci cu Edmond Nicolau și
157
prin corespondența purtată am contribuit la o schimbare a poziției
sale față de meritele științifice ale tatălui Dvs. Totodată mi-a
explicat și motivele rezervei sale. Articolul său din „Informația
Bucureștiului”a cărui xerocopie o anexez mi l-a trimis în plic astă-
vară, știind că mă voi bucura că l-am câștigat de partea noastră, a
celor ce susținem frontul consonantist.

În ceea ce mă privește, m-am achitat de promisiunea

mea, aveți acest material al lui Edmond Nicolau. Aștept să-mi
trimiteți clișeul scrisorii mele din noiembrie 1979, după cum m-ați
asigurat. Pentru o mai ușoară expediere îl puteți eventual decupa
în câteva fragmente, care să fie așezate între două foi de hârtie
într-un plic. După ce voi scoate o copie voi restitui clișeul imediat,
fiți fără grijă, sunt un om de onoare.

Vă mulțumesc anticipat.

Cu cele mai bune urări,

Minerva Bocșa
Prof. dr. Minerva Bocșa
1900 Timișoara I
Str. Tr. Grozăvescu Nr. 2

158
 20. Comentarii
1.
În lucrarea „Cibernetica și progresul societății” care
cuprinde lucrările prezentate de cercetătorilor români la Congresul
al IV al Ortganizației Mondiale pentru sisteme generale și
cibernetică de la Amsterdam 1978, în pag. 218-227 este publicată
lucrarea prezentată de dr. Sterlian Bajureanu cu titlul „Diversitate
și unitate în cibernetică” a dr. Ștefan Odobleja (Anexele 31- 32)
.2.
În vol. III al Congresului de Cibernetică și sisteme din 25-
28 august 1975 București, Ștefan Odobleja a susținut lucrarea
„Cibernetica și Psihologia Consonantistă”
3.
John Ross îi scrie lui Ștefan Odobleja condițiile de tipărire
a lucrării din 1975, în care se condiționează să nu depășească
3000 de cuvinte (Anexa 33).
4.
„O recunoaștere a contribuției de preț adusă la înflorirea
știnței contemporane” de prof. Dr. Ing. Mihai Drăgănescu „După
decernarea medaliei de aur lui Nicolae Ceaușescu, autorul
articolului a subliniat faptul că România a cunoscut o creștere
continuă a potențialului ei științific și a contribuției poporului
român la știința mondială. Inteligența tehnico- științifică
românească a investigat încă din perioada de după primul război
mondial, aspecte cibernetice ale unor bucle de reglaj în
organismul uman (prof. Danielopolu) și a elaborat idei cibernetice
generale valoaroase (Ștefan Odobleja), prefigurând apariția
ciberneticii ca știință. Aceasta ne dă temei de a considera
159
simbolica medalie ”Norbert Wiener” ca un omagiu adus poporului
român, geniului său creator, conducerii sale și totarășului Nicolae
Ceaușescu personal.”(Anexele 34- 36).

5.
Simpozion jubiliar ținut în 1979 la Drobeta Turnu Severi
2-3 nov, Ca replică la acordarea medaliei „30 de ani de cibernetică
Norbert Wiener” a avut loc simpozionul jubiliar 40 de ani de la
fundamentarea conceptului ciberneticii teoretice generalizată. Au
participat la dezbateri 30 de delegați în frunte cu prof. Dr. Doc.
Mihai Drăgănescu, prof. Univ. C. Bălăceanu, prof. Victor
Săhleanu, prof. Univ. Mihai Golu, prof. Ion Cristecu, ing. Stelian
Bajureanu, conf. Univ. Pantelion Golu, Prof. Ceza Buda, conf.
Univ. Minerva Bocșa(Anexele 37- 41).

6.
O scisoare calomnioasă scrisă de Minerva Bocșa către
organizatorii simpozionului din 1979. În scrisoare, Minerva Bocșa
se prezintă ca un reprezentant a unei organizații secrete care lasă
în urma ei doliu și disperare. De asemenea, deși Ștefan Odobleja
era dispărut, își permite să spună „Odobleja taci, ai vorbit destul,
acuma eu vorbesc și dacă nu ți s-a făcut dreptate pe lumea asta nu
ți se va face nici pe lumea cealaltă” Am copiat scrisoarea olografă
având 24 de pagini (Anexa). Această scrisoare, cu ocazia
simpozionului de la Lugoj din nul 1983, mi-a fost încredințată în
fotocopie realizată la laboratorul ministerului de interne ca să o
prezint organizatorilor simpozionului. Bine înțeles scrisoarea
având un caracter secret, a fost înmânată la hotelul Dacia din
Lugoj unei persoane care s-a prezentat la camera mea motivând că
este de la cultură și este în drept să îi fie înmânată scrisoarea cu
160
condiția să-i arăt punctele nevralgice, expresiile injurioase ce o
descalificau pe această profesoară. Scrisoarea a rămas la organele
județului Timiș. În prima pauză a lucrărilor am căutat-o pe
doamna profesoară și pe locotenentul ei Horia Gligor, care a fost
înregistrat de unul din cei doi parașutiști care constituiau garda
personală a inginerului inventator Titus Dumitrescu care avea
asupra sa o documentație tehnică cu caracter secret. Vreau să
precizez că acest personaj bizar de la simpozionul din 1979, a
venit la monumentul funerar al lui Ștefam Odobleja, unde eu
lucram împreună cu scluptorul Adrian Curcan. M-a întrebat de ce
am scris pe el„părintele ciberneticii generale”, și i-am spus să
consulte lucrările congresului de la Amsterdam. A venit la casa
părintelui meu și mi-a solicitat ambele volume al Psihologiei
Consonantiste pe care i le-am oferit. Cu toate că a doua zi, la
comunicarea făcută, nu a avut argumente și a fost ușor descoperită
că nu știanimic despre Ștefan Odobleja. Concluzia a fost că a
venit pentru bruiaj, mai ales că în sală se aflla și Bălăceanu
Stolnici. Această doamnă nu credeam că este atât de periculoasă,
până în anul 1983, când și-a permis să sensibilizeze pe noul meu
director Pleniceanu, ca să mă forțeze să-i restitui scrisoarea,
deasemenea în acelaș plic mi-a scris și mie insinuând că i-am
promis că îi dau scrisoare și că am o datorie de onoare. Ce onoare
pot să am când a tulburat liniștea tatălui meu și în
mormânt?(Anexele 42- 65).
Între timp, datorită Cabinetului 2, la care camarila avea
acces, datorită elocinței ce izvora din familia prezidențială, s-a
ajuns la concluzia că savanți de talia lui H. Coandă, Paulescu,
Gogu Constantinescu, au fost declarați aparținând trecutului
întunecat care nu mai corespundea prezentului luminos. Așa s-au
pus organele de partid să desfințeze Imstitutul de Psihologie și
161
Pedagogie, invinuindu-i pe participanții la Mișcarea
Transcedentală că era o mișcare clandestină deși era aprobată de
ministrul Alexandrina Găinușă.
7.
Consultând articolul prof. Dan Viorel, reiese din acesta
cum organele județene de partid din Mehedinți (Cojocaru și
Catrina) interzic să se mai publice despre Odobleja.
8.
În anul 1936, Ștefan Odobleja era medic recrutor la
Comisariatul din Buziaș, lucru descris în autobiografie, afirmând
că plimbându-se prin pădurile seculareale Buziașului, a luat
hotărârea să publice Psihologia Consonantistă în limba franceză.
Odobleja era sensibil la frumusețile naturii, vedea în pădure un
templu ce-l apropia de divinitate.
În data de 21.11.1936, apare o carte poștală expediată din
localitatea Buziaș de un avocat I. Wiener către un avocat din
Timișoara. Meșazul de pe cartea poștală este scris în limba
maghiară. Tot în perioada 1936- 1938 la tipografia Max Auspicz
apare o nuvelă scrisă de Ana Wiener.
Să fi fost Odobleja atât de aproape de familia Wiener? –
sau Wiener de peste ocean să aibă rădăcini în România la Buziaș?

162
9.

Referitor la scrisorile din anul 1975 de la cotele: 164,165,166,

167- și 168 care au legătură între ele, și anume:

164/8 august 1975 studiată de dr. Iosif Neumann din Paris, care
afirmă: „este adevărat că originalitatea operelor dvs. merită să fie
cercetate și omabiate de posteritate”. Se referă la „Fonoscopie” iar
163
apoi la ordinatoare (computere) unde apreciază rolul psihologiei
consonantiste. La sfârșitul scrisorii dă adresa surorii sale din
Timișoara unde solicită să se întâlnească cu Odobleja după 11
august (Anexa 66).

Cota165/ 3 mart. 1975. Sora domnului profesor Neumann redă

discuția dintre ea și frate cu privirew la Psihologia consonantistă,
afirmând că: Psihologia dumneavoastră a deschis drumul spre
aplicarea metodelor moderne de cibernetică, este prima lucrare în
acest domeniu (Anexele 67).

166/15 mart 1975. Fratele este ocupat, nu poate să scrie lucrarea

despre dumneavoastră Anexa 68).

167/24 ian. 1976. Apar adevărații agenți de influență: Horia

Gligor a transmis doamnei Neumann, lucrările primite de la dr.
Ștefan Odobleja, pe care vrea să le dea la Minerva Bocșa- mare
specialist în cibernetică. Deși se demască amândoi, Horia Gligor,
a scris mereu lui Ștefan Odobl---eja, iar în ultimul a participat la
simpozioanele fundației, solicitând să aibă acces la arhiva
microfilmată (Anexa 69).

168/24 mart. 1968. Apare Edmond Nicolau solicitând Psihologia

Consonantistă motivând că nu o are (Anexa 70).

169 fără dată. Edmond Nicolau: am primit cărțile dumneavoastră

(Psihologia Consonantistă) dar nu am avut răgazul să le parcurg.
Ma bucurat foarte mult faptul că dvs., într-un anumit fel, ați
anticipat unele din temele ciberneticii. Această afirmație ne
îndreptățește să afirmăm că Minerva Bocșa face trafic de influență

164
afirmând că reprezintă opiniile profesorului Edmond Nicolau care
a fost îndrumătorul său de doctorat (Anexa 71).

170 /30 aprilie 1978 București. Paul Niculescu Mizil mulțumește

lui Ștefan Odobleja pentru comunicarea făcută la Congresul de
Cibernetică și Sisteme de la București: „Vă felicit pentru foarte
interesantul studiu publicat în Almanahul Tribuna 77: De
psihologia mașinistă la mașinile psihologice, pe care l-am
consultat cu mult interes (Anexa 72).

165
Anexe

166
167
 Anexa 1

168
 Anexa 2

169
 Anexa 3

170
 Anexa 4

171
 Anexa 5

172
 Anexa 6

173
 Anexa 7

174
 Anexa 8

175
 Anexa 9

176
 Anexa 10

177
 Anexa 11

178
 Anexa 12

179
 Anexa 13

180
 Anexa 14

181
 Anexa 15

182
 Anexa 16

183
 Anexa 17

184
 Anexa 18

185
 Anexa 19

186
 Anexa 20

187
 Anexe 21

188
 Anexa 22

189
 Anexe 23

190
 Anexa 25

191
 Anexe 26

192
 Anexe 27

193
 Anexa 28

194
 Anexa 29

195
 Anexa 30

196
 Anexa 31

197
 Anexa 32

198
 Anexa 33

199
 Anexa 34

200
 Anexa 35

201
 Anexa 36

202
 Anexa 37

203
 Anexa 38

204
 Anexa 39

205
 Anexa 40

206
 Anexa 41

207
 Anexa 42

208
 Anexa 43

209
 Anexa 44

210
 Anexa 45

211
 Anexa 46

212
 Anexa 47

213
 Anexa 48

214
 Anexa 49

215
 Anexa 50

216
 Anexa 51

217
 Anexa 52

218
 Anexa 53

219
 Anexa 54

220
 Anexa 55

221
 Anexa 56

222
 Anexa 57

223
 Anexa 58

224
 Anexa 59

225
 Anexa 60

226
 Anexa 61

227
 Anexa 62

228
 Anexa 63

229
 Anexa 64

230
 Anexa 65

231
 Anexa 66

232
 Anexa 67

233
 Anexa 68

234
 Anexa 69

235
 Anexa 70

236
 Anexa 71

237
 Anexa 72

238
 Anexa 73

239
 Anexa 74

240
 Anexa 75

241
 Anexa 76

242