Consonanţe Matematice Pentru Cele 9 Legi Universale Ștefan Odobleja

Consonanţe matematice
pentru cele 9 legi universale formulate de dr. Ștefan Odobleja

Sorin Riga1, Dănuţ Şerban2, Lucreţia Eugenia Brezeanu3, Eugen Vasile4
1
Academia Oamenilor de Ştiinţa din România, Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România
2
CRIFST - Divizia de Istorie a Tehnicii, 3CRIFST – DLMFST, 4Universitatea Politehnica din Bucureşti
1
d_s_riga@yahoo.com, 2dp.serban@yahoo.com, 3lucretia.brezeanu@gmail.com, 4evasevas@yahoo.com
Mathematical Consonances
for the 9 Universal Laws formulated by dr. Ștefan Odobleja
Sorin Riga1, Dănuţ Şerban2, Lucreţia Eugenia Brezeanu3, Eugen Vasile4
1
Academy of Romanian Scientists, Honorary Member of the Romanian Medical Sciences Academy
2
CRIFST - Technical History Division, 3CRIFST – DLMFST, 4Politehnica University from Bucharest
1
d_s_riga@yahoo.com, 2dp.serban@yahoo.com, 3lucretia.brezeanu@gmail.com, 4evasevas@yahoo.com
Rezumat. În lucrare se evidenţiază o trăsătură definitorie a cercetărilor savantului român Ştefan Odobleja:
transdisciplinaritatea. Astfel, cele nouă legi universale formulate de dr. Ştefan Odobleja: (1) legea echivalenţei,
(2) legea echilibrului, (3) legea compensaţiei, (4) legea reacţiei, (5) legea oscilaţiei, (6) legea reversibilităţii, (7) legea
inerţiei, (8) legea consonanţei, (9) legea transformării, exprimă în formă integrată un sistem trans-disciplinar. Sunt
discutate concordanţe ale celor nouă legi cu stadiul actual al ştiinţei dar cu încercarea unor formulări matematice
specifice disciplinelor tehnice. O importanţă deosebită se acordă legilor (6) şi (9) care fundamentează conceptual
conexiunea inversă (pentu cibernetică) respectiv descrierea evoluţiei sistemelor dinamice.
Cuvinte-cheie: echivalență, echilibru, compensație, reacție, oscilație, reversibilitate, inerție, rezonanţă, evoluţie.
Abstract. The paper highlights a defining feature of the research of the Romanian scientist Ştefan Odobleja:
transdisciplinarity. Thus, the nine universal laws formulated by dr. Ştefan Odobleja: (1) the law of equivalence, (2) the
law of equilibrium, (3) the law of compensation, (4) the law of reaction, (5) the law of oscillation, (6) the law of
reversibility, (7) the law of inertia, (8) the law of consonance, (9) the law of transformation, expresses in an integrated
form a transdisciplinary system. The concordances of the nine laws with the current state of science but with the attempt
of mathematical formulations specific to the technical disciplines are discussed. A special importance is given to laws
6, 9 which conceptually substantiate the feedback connection for cybernetics and the description of the evolution of
dynamic systems.
Keywords: equivalence, equilibrium, compensation, reaction, oscillation, reversibility, inertia, resonance, evolution.
Cuprins
1. Introducere
2. Consideraţii generale
2.1. Consonanţe şi disonanţe
2.2. Precursorii ciberneticii
2.3. Informaţie & Entropie
3. Cele 9 legi universale formulate de dr. Ștefan Odobleja
3.1. legea echivalenței
3.2. legea echilibrului
3.3. legea compensației
3.4. legea reacției
3.5. legea oscilației
3.6. legea reversibității
3.7. legea inerției
3.8. legea consonanței
3.9. legea transformării
4. Concluzii
Referinţe
CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

2 Sorin Riga, Dănuţ Şerban, Lucreţia Eugenia Brezeanu, Eugen Vasile
Cugetări ale lui Ştefan Odobleja

• Să speri întotdeauna. Să nu descurajezi niciodată. Dacă prezentul nu
oferă recompense, renunţă să te mai gândeşti la acestea: trăieşte în viitor...
cultivă elanul, aspiraţia către scopurile mari.
• Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc
fără să vadă.
• Primul gând ce-l are Gândul e Gândirea s-o-ntâlnească.
• Este vina societăţii şi a familiei, a pedagogiei şi a şcolii că cei creativi nu
evoluează spre destinul lor natural şi că atât de des ajung nişte epave ale
societăţii, în loc să constituie stelele.
• Arta creaţiei este o artă globală: arta gândirii.
• Graţie reversibilităţii psiho-fizice, noi putem să materializăm actul
creaţiei. Fără îndoială, maşina de inventat încă nu a fost creată, dar noi
putem întrevedea crearea ei pe curând.1
1. Introducere
Medicul militar dr. Ștefan Odobleja (13 octombrie 1902  4 septembrie 1978),
membru post-mortem al Academiei Române (1990) a publicat, la Lugoj
(1938 şi 1939), în limba franceză, două volume (însumând 900 pagini) ale lucrării
Psychologie consonantiste, difuzată la Paris de Librairie Maloine.
Este un tratat de înalt nivel ştiintific privind conceptia sistemică şi cibernetică
asupra lumii vii şi ne-vii. Ştefan Odobleja exprimă intenţia de a sistematiza
psihologia în jurul noţiunii de consonanţă, ca şi dorinţa de a interpreta psihicul prin
intermediul fizicii. El expune cu claritate o idee extrem de modernă pentru acel timp
şi care a fost pe deplin confirmată de progresul ştiintific din ultimii cincizeci de ani,
şi anume că ştiinţa va ajunge sa creeze idei în laborator.2
Dar acest lucru nu va fi posibil fără ajutorul matematicii. Odobleja însuşi a făcut
apel, în expunerea şi exemplificarea ideilor, la reprezentări matematice.
Ştefan Odobleja face o descriere a funcţiilor psihologice folosind o schemă
generală a unui sistem cibernetic, unde organele de simţ, care primesc informaţii din
mediu, reprezintă intrările (input), iar muşchii sunt consideraţi ieşirile (output).
Acesta face „pași peste granițele psihologiei” trecând de la om la alte sisteme
complexe (comunități, organizații sociale etc.), elaborând ideile centrale ale
ciberneticii și modul de gândire cibernetic, inventând o nouă știință: Cibernetica.3
La baza cercetărilor sale Ştefan Odobleja aşează nouă legi cu caracter universal.
1
Ştefan Odobleja - Autori de citate - Citatepedia. ***. http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=%AAtefan+Odobleja
2
Psihologia consonantistă. Ștefan Odobleja. traducere în limba română de P. Iacob, București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1982
3
https://odobleja.ro/2020/07/02/conferinta-internationala-icvl-2020-dedicata-dr-stefan-odobleja/

3 Consonanţe matematice pentru cele 9 legi universale formulate de dr. Ștefan Odobleja
2. Consideraţii generale
2.1. Consonanţe / disonanţe / extinderi
Vom prefera termenul de consonanță folosit de Odobleja (care la origine

semnifică4 o combinare armonioasă a două sau mai multor sunete de înălțimi diferite)
chiar dacă el a fost generalizat la termenul, mai abstract, de concordanță (potrivire
spirituală de idei şi păreri într-un context social-cultural dat) care la rândul său a fost
redus în tehnică la cel de conformitate (cu anumite prescripţii sau standarde), mai nou
şi acesta lărgit la cel de complianţă5 (grad de conformare comportamentală). Facem
acest lucru deoarece la început a fost cuvântul rostit după sunetele din natură iar
pentru noi, limba vorbită (română, cea mai veche din Europa6) este primordială faţă
de oricare mijloc modern audio-vizual. Când considerăm poporul român creştin încă
de la formare avem o consonanţă specială, o consubstanţialitate în loc de creştinare.
Putem vorbi despre consonanţe / disonanţe ale operei lui Ştefan Odobleja cu
stadiul actual al ştiinţei, tehnicii şi filozofiei ? Cu stadiul psihologiei probabil că: da
pentru consonanţe? Demersul este necesar deoarece la o aşa distanţă în timp
cunoştinţele ştiinţifice s-au clarificat şi completat considerabil, chiar terminologia
ştiinţifică şi tehnică s-a mai precizat.
În era digitalizării nu putem introduce direct într-un calculator idei (oricât de
profunde şi frumoase ar fi acestea) fără o formalizare matematică adecvată (mai nou,
chiar şi fuzzy). Vom căuta să evidenţiem consonanţe (şi la rigoare chiar şi unele
disonanţe sau actualizări - extinderi) la nivelul legilor universale formulate de
dr. Ștefan Odobleja având drept sprijin şi limbajul matematic. Aşa cum spunea
Galileo Galilei7 cartea naturii este scrisă cu simboluri matematice sau cum cugeta
Grigore Moisil tot ce e gândire corectă este sau matematică sau susceptibilă de
matematizare8. Dar nu trebuie exagerat deoarece modelele matematice conţin şi unele
aproximaţii sau idealizari care pot conduce la interpretări neconforme cu realitatea.
Odobleja însuşi invocă drept confirmare strălucită a consonantismului9 ştiinţele
matematice; simbolurile de echivalenţă = ,  ,  ,  , ~ ,  sunt simboluri de
consonanţă. Diviziunile matematicii elementare menţionate de Odobleja şi la care
aplică legile universale enunţate de el sunt: aritmetica (consonanţă între întreg şi
parte), algebra (consonanţă între cifre şi litere), geometria (consonanţe spaţiale),
trigonometria (consonanţă între unghiuri, linii, cifre şi litere – combinaţie între
geometrie, aritmetică şi algebră). Odobleja era conştient de calculul cu logaritmi care
facilitează sarcina memorizării valorilor foarte mari.
4
consonanță. ***. https://dexonline.ro/definitie/consonanta
5
consonanță. ***. https://dexonline.ro/definitie/complianta
6
Dictionar etimologic al limbii romane pe baza cercetarilor de indo-europenistica. Mihai Vinereanu. Edit. Alcor 2008
7
Galileo Galilei despre natură. ***. http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Galileo+Galilei
8
Grigore Moisil - Autori de citate – Citatepedia. ***. http://autori.citatepedia.ro/de.php?p=4&a=Grigore+Moisil
9
Psychologie consonantiste, vol. II, dr. Stefan Odobleja, Libraire Maloine, Paris, 1939, pag. 501-885
https://www.scribd.com/document/472088392/Psychologie-consonantiste-vol-II-1939; pag. 607-611

Avem azi la îndemână, alături de matematica elementară (deloc de neglijat)

capitole speciale de matematică aplicată (analiza matematică, analiza funcţională,
analiza complexă, analiza Fourier - Laplace, analiza numerică, teoria spaţiilor
liniare, teoria operatorilor, teoria grupurilor, teoria măsurii, teoria matematică a
sistemelor dinamice, …) care şi-au dovedit utilitatea în aplicaţiile de fizică, chimie,
biologie sau inginereşti precum şi forţa de a generaliza sau clarifica până la idei
filozofice.
Chiar dacă Odobleja exemplifică consonanţe matematice intraspecifice (în
interiorul unor diviziuni ale matematicii) este uşor de identificat dinspre ştiinţe
particulare diferite (în virtutea universalităţii legilor pe care el le-a enunţat)
consonanţe transdisciplinare către matematică. Acestea chiar facilitează înţelegerea
legilor şi mai ales a universalităţii lor.
2.2. Precursorii ciberneticii
La vremea lui Odobleja termenul „consonanță” nu exista în dicționar. În fapt,

„Psihologia consonantistă” este Cibernetica inventată de Odobleja prin studiul
proceselor și mecanismelor din corpul uman coordonate și controlate de creier.10
La o decadă distanță, în 1948, americanul Norbert Wiener a prezentat într-una
dintre lucrările sale aceleași baze teoretice ca cele alea românului Ştefan Odobleja
(cunoscut astăzi drept prima persoană care a contribuit dezvoltarea ciberneticii). O
diferență între cei doi cercetători ar fi faptul că Wiener a reușit să dea un scop
practic ideilor, pentru Odobleja neexistând nici o aplicație practică, dorința
românului fiind de a arata cum funcționează psihicul uman.11
Apreciere incorectă deoarece Odobleja a dat nenumărate exemple practice din
toate domeniile ştiinţelor particulare şi este evidentă „consonanţa cu Odobleja” (după
10 ani) a matematicianului american Norbert Wiener (1894  1964) considerat
fondatorul ciberneticii moderne cu lucrarea ,,Cibernetica: sau ştiinţa comenzii şi
comunicării la fiinţe şi maşini (Cybernetics: or Control and Communication in the
Animal and the Machine)” care apare în 1948 la editura Wiley, New York. Însuşi
titlul ne duce în fapt cu gândul la Ştefan Odobleja.
Dar iată şi o „disonanţă” (tot evidentă !) privitoare la condiţiile complet diferite
în care au activat cei doi cercetători: În perioada războliului, Norbert Wiener face parte
dintr-un grup de oameni de ştiinţă americani pe care guvernul îi mobilizase să contribuie, prin
ideile şi descoperirile lor, la efortul de război al S.U.A. Colaboratori: Arturo Rosenblueth, profesor
de psihologie la Harvard Medical School (în 1945 devine şeful laboratoarelor de psihologie la
Institutul National de Cardiologie din Mexico City), Julian Bigelow, matematician. În vara anului
1946, Norbert Wiener, cu un grant obţinut de la Fundaţia Rockefeller, are o nouă perioadă de
colaborare cu Rosenblueth. Rezultatele obţinute sunt raportate la cea de-a treia întâlnire în cadrul
Grupului de Conferinţe Josiah Macy (1948). Conferinţele Josiah Macy, Jr. au avut un rol foarte
10
idem 3
11
Cibernetica s-a născut în România. Manuela Dinu. https://editiadedimineata.ro/istoria-ideilor-furate-cibernetica-s-a-
nascut-in-romania/

important în dezvoltarea noii ştiinţe a ciberneticii; ele reprezentau, pentru acel timp, o noutate
deoarece încercau sa pună în practică ideea că descoperirile dintr-un anumit domeniu ştiinţific pot
fi stimulate de cunoaşterea acumulată în alte domenii, astfel că, prin eliminarea izolării şi
graniţelor stricte între diferite ştiinţe, se puteau crea canale de diseminare şi schimb de informaţii
între oameni din diferite domenii ştiinţifice. Fundaţia Josiah Macy Jr. a încercat să promoveze
această idee organizând mai multe grupuri de conferinţe pe diferite teme, printre care şi cele
despre impulsul nervos. Pentru fiecare temă era ales un mic număr de oameni de ştiinţă care să
formeze un nucleu şi care includea reprezentanţi ai tuturor disciplinelor ştiinţifice relevante. Erau,
de asemenea, invitaţi să participe şi alţi oameni de ştiinţă interesaţi de tema respectivă. Un alt
principiu al Fundaţiei J. Macy Jr. era acela că discuţiile nu trebuiau urmate de elaborarea unei
lucrări, acest lucru creând impresia asumării unei autorităţi în domeniu de către grupul respectiv.
Se încurajau, în schimb, discuţiile colegiale, care aveau loc într-o atmosferă informală. Fiecare
întâlnire de acest fel dura două zile şi se desfăşura într-un loc retras. Pentru a asigura consistenţa
discuţiilor, zilnic erau doar doi sau trei vorbitori, iar ascultătorii erau încurajaţi să îi întrerupă. Iar
ulterior s-a alăturat grupului marele matematician Neumann János Lajos (John von Neumann).12
Nimic din toate aceste condiţii la Ştefan Odobleja; doar efortul său personal.
2.3. Informaţie & Entropie
În aplicarea celor 9 legi generale se remarcă la Odobleja o viziune complexă,

funcţionalistă şi dialectică, potrivit căreia logica reală, adevărul psihologic se
bazează pe existenţa unei dihotomii primare practicată pe direcţiile „psihic
centripet” - „psihic centrifug”, pe principiul conlucrării de pe poziţii contrare
traduse în cuplurile antagonice: „exogen - endogen” / „obiectiv – subiectiv” /
„exteroceptiv – interoceptiv / „indiferent - apreciativ” / „inteligent - afectiv” /
„consonant – disonant” cu organizarea şi funcţionarea pe bază de binaritate,
paritate, simetrie, bivalenţă, alternare ce conferă valoare metodologică legilor
formulate de Odobleja.13
Constatăm o consonanţă matematică a binarităţii lui Odobleja cu teoria
informaţiei14 potrivit căreia întru-un mesaj al unei surse de informaţie exprimat
într-un alfabet de dimensiune D (şi cu simboluri echiprobabile), informaţia medie pe
simbol este log 2 D de unde rezultă că alfabetul minimal trebuie să fie cel binar
( D = 2 ). Cu un sigur simbol (alfabet un-ar) nu se poate clădi un conţinut
informaţional, oricât de lung ar fi mesajul ( log 2 1 = 0 ). Rafinările ulterioare cu logica
polivalentă, cu logica fuzzy, au la bază, binaritatea subliniată de Odobleja.
Fizica statistică a stabilit echivalenţa dintre entropia informaţională şi entropia
termodinamică a cărei bază fizică şi matematică este energetică (având ca punct de
plecare princpiul I al termodinamicii – numit şi principiul conservării energiei)
12
Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor, curs - Introducere în cibernetică. Nicolae Paraschiv
http://ac.upg-ploiesti.ro/cursuri/issc/curs_issc.pdf
13
Psihosomatica consonantistă – Contribuţia doctorului Ştefan Odobleja adusă conceptului de psihosomatică. Nicolae
Popescu. Ediţia a II-a completată (în limba română), Editura Universitaria, Craiova, 2016
14
Principiile teoriei informaţiei în ingineria informaţiei şi a comunicaţiilor, Adrian-Traian Murgan, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1998

În preocupări legate de creierul uman și fizica cuantică se afirmă că

transmiterea mesajelor cuantice din creier trebuie să aibă loc prin câmpuri
vibraționale, că procesele creierului au loc la nivel cuantic si că în fiecare organism
viu există două nivele: unul material și un altul subtil - energie informațională; cele
două nivele ale unui organism sunt legate în mod intim unul de celălalt; energia
informațională este nivelul de comandă.15 De evitat sintagma nivel subtil - energie
informațională deoarece însuşi Odobleja a declarat psihicul ca fiind de natură fizică.
3. Cele 9 legi universale formulate de dr. Ștefan Odobleja
consonanţe / disonanţe / extinderi - matematice
În capitolul ,,Legile (Generalităţi)” din primul volum al lucrării sale de psihologie

consonantistă16, după ce trece în revistă importante concepte filozofice (determinism,
cauzalism, finalism, scop, lege), Odobleja enunţă 9 legi universale17:
,,Psihicul este guvernat de aceleaşi legi universale ca aceea care

împinge râul să curgă la vale şi nu în amonte. Nu există o lege
proprie a psihicului; toate legile care au putut fi individualizate sunt
uşor reductibile la legile fizice, la legile fundamentale, universale”18.
Argumentaţia acestei idei o face desigur cu ,,exemple împrumutate din lumea

fizică, biologică, fiziologică sau psihologică” unde parţial unele din cele 9 legi
universale, formulate de Odobleja, interferează.
Caracterul universal, Odobleja îl înţelege deci în primul rând la nivelul
Universului fizic observabil (acum şi posibil în viitor); această idee este indusă de
experienţa sa de medic şi prin numeroasele exemple şi comentarii pe Universuri mai
restrânse (ale ştiinţelor particulare – unde Odobleja identifică de asemenea legi
15
Personalitatea umană și transplantul de organe. Nicole Popescu, Grigore-Alexandru Popescu, Ramona Gîdea. Revista
medicală română, vol. LXVI, Nr 2, 2019
16
dr. Stefan Odobleja. Psychologie consonantiste, vol. I. Libraire Maloine, Paris, 1938, pag. 1-500
https://www.scribd.com/document/472087793/Psychologie-consonantiste-vol-I-1938
17
cel puţin ca număr, 1+23 = 9 nu se suprapun cu cele 10 porunci biblice
18
idem 2, Odobleja. pag. 336

specifice). Ea se poate extinde la orice univers abstract; mari filozofi19 şi mari

matematicieni20 au limpezit problema Universului discuţiei eliminând paradoxurile de
logică. Vom analiza unele consonanţe matematice la legile universale.
3.1. legea echivalenței
,,Din nimic nu se poate produce nimic. O muncă nu poate fi efectuată

cu nimic. O maşină nu se poate pune în mişcare de la sine.”21
Am putea spune că se poate produce: adică tot nimic. Discuţia despre nimic nu
este, cum s-ar părea, sterilă (va-să-zică, ceva, care nu există şi atunci despre ce
vorbim ?). Azi utilizăm elementul neutru 0 (în structurile algebrice de tip aditiv) sau
mulţimea vidă  (în structurile topologice). Dar ce consonanţă au acestea cu legea
echivalenței ?
Două elemente x & y ale unei mulțimi pot fi într-o anume relație (binară !)
notată cu ~ şi scriem acest lucru sub forma x ~ y sau x  y | mod ~ ; relația este
de echivalență dacă îndeplinește următoarele proprietăți:
reflexivitate: x  M , x ~ x
simetrie: (x, y)  M  M , (x ~ y)  ( y ~ x)
tranzitivitate: (x, y, z)  M  M  M , (x ~ y) & ( y ~ z)  (x ~ z)
O relație de echivalență partiționează mulțimea M pe care este definită în clase
de echivalență. Clasele de echivalență constituie o familie de submulțimi nevide,
disjuncte două câte două, a căror reuniune este mulțimea M și cu proprietatea că
două elemente din M sunt în aceeași clasă dacă și numai dacă sunt în relație de
echivalență unul cu celălalt. Familia claselor de echivalență se numește mulțimea cât
a mulțimii inițiale în raport cu relația de echivalență considerată și se notează
M / ~ 22.
Dacă însă utilizăm conceptul de nimic (invocat de Odobleja) scriem sub forma
x − y  0 | mod ~ în care are loc o superpoziţie a primului termen cu al doilea termen
(iniţial echivalent) care însă se opune (este în antifază !) atunci rezultatul este nul23.
Echivalenţa ca relaţie binară nu este neapărat legată de o anume
complementaritate dialectică. Aşa este spre exemplu relaţia de echivalenţă relativistă
dintre masa şi energie.
19
Principia Mathematica. Alfred North Whitehead & Bertrand Russell. Cambridge University Press, (1963).
20
On Formally Undecidable Propositions of Principia Mathematica and Related Systems. Kurt Gödel. Dover
Publications, 1992; Gödel's Incompleteness Theorems. Raymond M. Smullyan. Oxford University Press, 1992;
Teoremele Gödeliene de incompletitudine. Raymond M. Smullyan. Editura: Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2018.
21
idem 2, Odobleja
22
https://ro.wikipedia.org/wiki/Relaţie_de_echivalenţă
23
Dacă x produce averea naţiunii iar y (echivalent cu x) o fură, rezultatul este nul

3.2. legea echilibrului

,,Sinonime: legea nivelării, legea uniformizării, legea egalizării. Orice cauză este
un dezechilibru; orice efect este un echilibru mai mult sau mai puţin relativ şi
temporar. Cauza oricărui fenomen, a oricărei energii, a oricărei mişcări, este un
dezechilibru: fenomenul, energia, mişcarea reprezintă un proces de echilibrare
sau de nivelare. Orice dezechilibru tinde spre echilibru. Orice mişcare tinde spre
repaus. Tendinţa naturală a energiei este de a dispărea; tendinţa naturală a
materiei este de a se uniformiza.”24
Desigur, după cum se ştie chiar din fizică, echilibrul poate fi stabil, instabil sau
(mai rar) indiferent; echilibrul poate fi static dar cel mai adesesa este dinamic. La
interferenţa cu legea evoluţiei conceptul de stare de echilibru este extins matematic.
Pare că Odobleja este confirmat. În fenomenul de relaxaţie dintr-un
semiconductor de tip p revenirea unei concentraţii n( t ) de electroni minoritari la
momentul t  t 0 (datorită recombinării cu golurile majoritare) către valoarea de
echilibru termodinamic n e  n( t ) este descrisă de ecuaţiile:
dn( t ) n( t ) − n e  t − t0 
=− ; n( t ) − n e = [ n( t 0 ) − n e ]  exp  − 
dt n   n 
unde  n este “constanta de timp de viaţă” a respectivilor minoritari şi relaxarea se
produce exponenţial.
Totuşi putem semnala o disonanţă de idei: nu orice dezechilibru tinde spre
echilibru. Termodinamica evoluţiei s-a dezvoltat din necesitatea studiului evoluţiei
sistemelor chimice complexe departe de echilibrul termodinamic şi stabilitatea
acestora la fluctuaţii sau perturbaţii. Evoluţia unui sistem fizic, chimic, biologic, etc.
departe de echilibru depinde de: mărimea forţelor termodinamice ce acţionează pe
frontiera sistemului şi de structura internă a sistemului. Dacă forţele sînt mici, atunci
între forţe şi fluxuri există o relaţie liniară şi ne situăm în domeniul liniar al
termodinamicii proceselor ireversibile. Dacă forţele termodinamice ce acţionează pe
frontieră depăşesc anumite valori critice, atunci între fluxuri şi forţe se stabilesc
relaţii neliniare. În acest caz ne situăm în domeniul neliniar. În acest domeniu stările
staţionare sînt instabile iar fluctuaţiile se amplifică obligînd sistemul să evolueze
departe de echilibrul termodinamic.25
,,Orice mişcare tinde spre starea de repaus şi de echilibru. Nu există un

perpetuum mobile. Mişcarea nu este decât o stare trecătoare. Orice maşină tinde
spre repaus; mişcarea perpetuă este imposibilă.”26
La ,,nu există un perpetuum mobile” avem azi consonanţă. În accepțiunea

modernă, un perpetuum mobile27 este un dispozitiv care își menține o mișcare ciclică
24
idem 2, Odobleja, pag. 339
25
Evoluţie şi autoorganizare în sisteme departe de echilibru. G. Bourceanu, I. Grosu, C. Beldie. Ed.Tehnică, Bucureşti, 1989.
26
idem 2, Odobleja.
27
Perpetuum mobile. ***. https://ro.wikipedia.org/wiki/Perpetuum_mobile

permanentă fără o sursă de energie, încălcând legile de conservare acceptate, sau

încălcând ireversibilitatea fenomenelor din natură, ireversibilitate de asemenea
acceptată.
În accepţiunea termodinamică se discută doar despre perpetuum mobile de speţa
întâi şi speţa a doua, corespunzător echivalenţei dintre lucrul mecanic L şi căldura Q
,,primite” (în sens algebric) de un sistem şi pe seama cărora ,,creşte” energia E a
sistemului. Principiul I al termodinamicii (formulare diferenţială) este dE = d L + d Q .
În sisteme izolate adiabatic dQ = 0  d L = dE astfel că într-un proces ciclic
 d L =  dE = 0 ; fară izolare adiabatică dQ  0 şi d Q = dE - d L ,  d Q =  ( −d L ) şi
avem un echivalent mecanic al caloriei d L / d Q = 4,18674  J/cal .
Se discută despre următoarele tipuri de perpetuum mobile:
• Perpetuum mobile de speța întâi, dispozitiv care violează principiul conservării energiei, indiferent
în ce formă. Un perpetuum mobile de speţa întâi este un sistem fizico-chimic care ar funcţiona ciclic şi ar
efectua, într-un număr de cicluri complete, lucru mecanic, fara a primi din exterior energie sub forma de
lucru mecanic sau căldură. Imposibilitatea de a realiza un astfel de sistem este o consecinţă a primului
principiu al termodinamicii. Din acesta rezultă imposibilitatea realizării, atât a acestui perpetuum mobile, cât
şi reciproc, adică a unui sistem care să funcţioneze ciclic şi să primească, într-un număr de cicluri complete,
lucru mecanic, fară să cedeze în exterior energie sub forma de lucru mecanic sau căldură.
• Perpetuum mobile de speța a doua, care inițial viza violarea celui de al doilea principiu al
termodinamicii. Actual în această categorie intră toate dispozitivele care violează comportarea statistică a
materiei la nivel molecular.
• Perpetuum mobile de speța a treia, concept de dată recentă. În această categorie intră dispozitivele
care, deși nu schimbă energie cu exteriorul (sunt sisteme izolate), violează ireversibilitatea fenomenelor.
„La o altitudine de peste 800m omul riscă să aibă hemoragii. Dacă în vasul în
care fierbem apa facem un vid, apa începe să fiarbă la 28 oC în loc de 100 oC.”28
„Două sunete de aceeaşi frecvenţă şi de sens contrar, întâlnindu-se, se vor anihila
reciproc (interferenţă). Sunetele ocolesc obstacolele, schimbându-şi direcţia de
propagare sub efectul diferenţei de sonicitate (difracţie).”29
„Două raze de lumină de aceeaşi lungime de undă şi de sens opus se anihilează
reciproc (interferenţă).”30
Două unde care sunt perfect echivalente, în sensul că pe căi diferite au fost
generate cu forme identice; prin suprapunere aditivă dau efect nul (fig.), dacă în orice
moment sunt în antifază (deci aditivă  scădere); în optica fizică lumină plus
lumină în antifază = întuneric.
28
idem 2, Odobleja
29
idem 2, Odobleja
30
idem 2, Odobleja

nu există antifază aproximativ antifază
antifază aproape perfectă antifază teoretic perfectă

„Electricitatea tinde să scape - să se scurgă prin unghiurile ascuţite ale
corpurilor care o conţin.”31
Avem aici, la Odobleja, o bună consonanţă a electrostaticii cu geometria.

Într-un mediu cu permitivitatea electrică  , pentru o sarcină electrică adevarată Q
repartizată uniform pe suprafaţa unei sfere metalice de rază r (deci de arie 4    r 2 )
legea fluxului câmpului electric E se scrie   E  4    r = Q . Necunoscând această
2
consonanţă matematică aşa-zisa lege a lui Coulomb a determinat experimental şi

dependenţa E ~ 1 / r 2 ; nu era necesar având în vedere acest raţionament geometric
care în plus justifică şi prezenţa constantei universale  . De aceea enunţul legii este
atribuit lui Carl Friedrich Gauss (cel mai mare matematiacian al tuturor timpurilor).
Adevărata consonanţă este însă pentru potenţialul electric V = r E  dr ~ 1 / r unde
1 / r reprezintă curbura suprafeţei (definită de însuşi Gauss) astfel că vârfurile
ascuţite, de care vorbeşte Odobleja, având curbură foarte mare au potenţialul foarte
ridicat (şi câmpul foarte intens) capabil să depăşească bariera energetică pentru
extracţia electronilor din metal; ulterior aceştia contribuie şi ei la ionizarea aerului din
jurul vârfurilor ascuţite generând şi efect corona.32
31
idem 2, Odobleja
32
Un obiect expus într-un câmp electric de înaltă tensiune și frecvență este înconjurat de un halou luminos, policrom ce
poate fi fotografiat. Structurile anorganice au o imagine statică, monocromatică și reproductibilă. Structurile organice au
o imagine dinamică, variabilă de la un moment la altul și de la o stare a organismului la alta. Interacțiunile umane ar
putea fi interpretate și înțelese ca fiind, în primul rând, ca interacțiuni ale unor câmpuri de forțe.
Fotografie Kirlian. ***. https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotografie_Kirlian

3.3. legea compensației
„E concurenţa între părţile unui întreg. Un mecanism de apărare a oricărui

sistem unitar: o reacţie interioară de conservare. Întregul nu se măreşte, întregul
nu scade: numai părţile lui se compensează. Compensarea este şi consecinţă a
legii echivalenţei: există egalitate între întreg şi părţile sale. Suma părţilor este
egală cu unitatea: suma efectelor este egală cu cauza lor. Dacă suma totală a
părţilor rămâne în general constantă, proporţia respectivă a acestor părţi este
destul de variabilă. Pierderea suferită de una din părţi se regăseşte la o altă
parte: pierderile suferite de părţile unui sistem închis sunt mai degrabă aparente
decât reale. Achiziţia realizată de una din părţile unui sistem închis e în
detrimentul celorlalte părţi ale sistemului. Părţile se vor concura între ele: sunt în
conflict. Fiecare funcţie organică sau psihică se comportă la fel ca o parte.
Fiecare funcţie luptă pentru drepturile sale la viaţă.”33
Consonaţe matematice sunt identificate la discuţia legilor nr. 8 şi nr. 9
3.4. legea reacției
„Dacă asupra unui sistem în echilibru se exercită o acţiune (o constrângere) care

deranjează starea lui de echilibru, se produce un fenomen care se opune acestei
acţiuni şi care distruge parţial efectul ei. Succedentul este proporţional opus
precedentului. Totul în lume caută să se apere: orice lucru „vrea” să rămână ca
atare. Orice corp se opune încercărilor de modificare care vin din exterior.
Apărarea nu este o caracteristică biologică sau psihică: ea este o însuşire
fizico-chimică dintre cele mai elementare, o lege universală. La modul finalist
reacţia a fost definită prin inerţie, ca tendinţa de revenire la starea precedentă,
urmare a tendinţei de conservare. Orice acţiune este urmată de o reacţie.
Atacului îi urmează apărarea. Variaţia într-un anumit sens a câmpului
electromagnetic exterior al unui dinam îi urmează un curent interior indus, de un
sens opus: curentul indus se opune, prin câmpul său electromagnetic, variaţiei
care îl produce34. Imaginii pozitive îi urmează prin reacţie, o imagine negativă ”35
Avem aici la Odobleja o consonanţă cu formularea matematică a legilor

mecanicii de către Newton. O denumire mai adecvată este legea acţiunii şi reacţiunii,
o generalizare de la principiul al treilea al lui Newton. Conceptul de forţă F fiind
definit calitativ drept acţiunea unui corp asupra altui corp are ca măsură cantitativă
F = d(m  v) / dt , derivata cantităţii de mişcare, unde împreună cu viteza v (mărime
cinematică) este implicată masa inerţială m . La interacţiunea statică (fie chiar şi
gravitaţională) a două corpuri A & B , forţa de acţiune FAB este însoţită simultan
(deci neîntârziat – cum nu se întâmplă la legea 6 a conexiunii inverse) de forţa de
33
idem 2, Odobleja
34
Eu, curentul cel indus, totdeauna m-am opus cauzei ce m-a produs (amendamentul lui Heinrich Friedrich Emil Lenz
la legea inducţiei electromagnetice a lui Michael Faraday).
35
idem 2, Odobleja

reacţiune FBA . Faptul că matematic FBA = − FAB punând-o sub forma FBA + FAB = 0
(care exprimă o condiţie a echilibrului) nu trebuie să inducă ideea greşită că cele două
forţe se anihilează reciproc deoarece ele se aplică la corpuri diferite. Dacă în
dinamica unui corp (de masă m şi viteză v ) notăm Fv = −d( m  v ) / dt atunci similar
cu cazul static avem, conform cu principiul al doilea al lui Newton, F + Fv = 0 şi
chiar este o metodă de lucru în mecanică (metoda cineto-statică).
Un motor cu reacție36 (sau motor reactiv) este un motor care eliberează un jet rapid de fluide
pentru a genera contrapresiune în conformitate cu a treia lege a mișcării a lui Newton. Această
definiție largă include turboreactoare, turbopropulsoare, turboventilatoare, pulsoreactoare,
statoreactoare și motoare rachetă, dar de obicei se referă la o turbină cu gaze folosită pentru a
produce un jet de gaze de mare viteză în scopul propulsiei. Forța de propulsie este o consecință a
teoremei impulsului, valoarea acesteia fiind egală cu suma reacțiunilor forțelor care accelerează
substanța evacuată din motor sau cu produsul dintre debitul masic al jetului și viteza acestuia. La
aeronavele care zboară în atmosferă și nu în vid, forța reactivă este diminuată ca urmare a presiunii
existente la nivelul secțiunii de ieșire a gazelor din motor, împiedicându-se destinderea gazelor în
continuare. Un avion cu reacție37 este propulsat de unul sau mai multe motoare cu reacție. Primul
zbor cu un avion cu reacție a fost realizat de Henri Coandă în Franța, la data de 16 decembrie 1910,
la Issy-les-Moulineaux, cu aparatul pe care îl prezentase în octombrie 1910 la al doilea Salon
Internațional Aeronautic de la Paris.
3.5. legea oscilației
„Sinonime: legea ritmului, legea periodicităţii, legea alternanţei, legea ondulaţiei

universale, legea mişcărilor pendulare. Oscilaţia este un şir de reacţii succesive.
Un process de echilibrare prin tatonări. Reacţie inhibată, împiedicată, constrânsă
a se fracţiona (a se îmbucătăţi şi a se prelungi în timp. Oscilaţia este o mişcare pe
loc.”38
Consonaţe matematice sunt identificate la discuţia legii nr. 8. Analiza Fourier

este principial depăşită; nu exsită semnale periodice ci doar semnale de durată finită
periodizate matematic.
3.6. legea reversibității
„Reversibilitatea e cerc vicios între cauză şi efectul ei. Oscilaţie între două
stări ce se determină alternativ una pe cealaltă. O reciprocitate de acţiuni, o
interacţiune. Un cuplu alternant. O acţiune în două sensuri. Corelaţie reciprocă.
Pe lângă cauzalitatea aciclică, exista o cauzalitate ciclică, în cerc vicios, de
producere şi determinare reciprocă a celor două elemente ale succesiunii. Acelaşi
fenomen este, pe rând, efect şi cauză. Nu se mai poate distinge un antecedent fix
sau un consecvent constant. În plus nu se poate spune cu o oarecare precizie care
din cele două elemente l-a precedat pe celălalt la originea şi geneza cercului
36
Motor cu reacție. ***. https://ro.wikipedia.org/wiki/Motor_cu_reacţie
37
Avion cu reacție. ***. https://ro.wikipedia.org/wiki/Avion_cu_reacţie
38
idem 2, Odobleja

vicios, fiindcă în prezent reciprocitatea lor este perfectă. În ceea ce priveşte

originea lor nu se poate face decât ipoteze care, pentru moment, nu pot fi
verificate.”39
Odobleja defineşte viaţa prin reversibilitate: „viaţa este un cerc vicios de acţiuni
şi reacţiuni reciproce. O reversibilitate complexă de fenomene fizico-chimice ... Un
cuplu reversibil de acţiuni şi reacţiuni. Un fenomen complex unde fiecare fenomen
parţial este, succesiv, cînd cauză, cînd efect...”.40
Această lege a fost identificată41 în mod corect ca fiind în fapt o lege a
conexiunii inverse (feedback) numită (în circuitele electronice42) pe scurt (dar
simplist) reacţie (deosebindu-se totuşi de legea acţiunii şi reacţiunii). Un sistem
(proces P) cu conexiune inversă poate avea două regimuri de funcţionare diferite, cu
reprezentările lor schematice din fig. (în care se subînţelege alimentarea cu substanţe
sau cu energie – de exemplu electrică):
amp) ca amplificator / atenuator (al unor semnale de intrare către semnale de ieşire)
osc) ca oscillator (între două stări - fără semnale de intrare dar cu semnale de ieşire)
Cu cercul vicios invocat de Odobleja avem consonanţă justificată matematic

doar pentru regimul de oscilator şi prin aceasta legea 6 a revesibilităţii se cam
suprapune cu legea 5 a oscilaţiei. Dar deoarece regimul osc este un caz particular de
funcţionare a aceluiaşi sistem (proces) vom detalia consonanţa matematică
generalizată a cazului amp în care reciprocitatea perfectă menţionată de Odobleja nu
are loc (fig. de mai jos).
Sistemul cu conexiune inversă transformă semnalul de intrare x *in în semnalul
de ieşire x *out şi se compune din trei subsisteme: a) reţea de conexiune directă, un
operator A care acţionează asupra semnalului x in de la intrarea sa şi produce
semnalul de ieşire x out  x *out ; b) reţea de conexiune inversă (feedback), un operator
F care acţionează asupra semnalului de la intrarea sa  out  x out , identic cu semnalul
de ieşire, şi produce la ieşirea sa semnalul de reacţie  in ; c) reţea de compoziţie
(uzual sumator) a semnalului de intrare cu semnalul de reacţie. În general semnalele
în discuţie pot fi multidimensionale (vectoriale).
39
idem 2, Odobleja
40
Bazele Ciberneticii. Dorin Mitruţ. http://www.asecib.ase.ro/DorinMitrut/CursBazCib/CursBazCib.html
41
idem 3
42
Bazele electronicii analogice şi digitale. Sorin Dan Anghel.
https://anghelsorindan51.files.wordpress.com/2016/08/bazele-electronicii-analogice-si-digitale.pdf

Funcţional putem scrie:

• x out := A (x in ) transfer direct, în general neliniar, prin reţea de transfer
A (0 in ) = 0 out omogenitate; x out = A (0 in ) + A  x in + O (x in ) diferenţiabilitate

O (x)
O (x) faţă de x , infinit mic de ordin superior: lim = 0 out
||x||→0 || x ||
dA (x )
A = J A (0in ) ; J A (x) = matrice Jacobiană
dx
x out  A  x in liniarizare aproximativă (regim de semnale mici)
• x out  out  x *out semnal unic la ieşire
• in := F (out ) transfer invers, neliniar, prin reţea de reacţie
F (0 out ) = 0 in omogenitate; in = F (0 out ) +   out + O (out ) diferenţiabilitate

O ()
O () faţă de  , infinit mic de ordin superior: lim = 0 in
|| ||→0 ||  ||
dF (x)
 = JF (0 in ) ; JF (x ) = matrice Jacobiană
dx
in     out liniarizare aproximativă (regim de semnale mici)
x *out = x out = A (x in ) = A ( x *in + in ) = A (x *in + F ( out )) = A ( x *in + F ( x *out ))
Ecuaţia ce defineşte semnalul de ieşire x *out ca funcţie implicită de semnalul de

intrare x *in este deci: x *out = A ( x *in + F ( x *out )) . Se rezolvă în general prin metode
numerice, unde se pune problema convergenţei şi desigur a preciziei algoritmului
numeric.

Dacă ambele reţele sunt operatori liniari bijectivi (nu neapărat în regim de
semnale mici) atunci cu A (x) = A  x & F () =    avem cascada de relaţii care ne
conduce la operatorul liniar A * al sistemului cu reacţie:
x *out = A  (x *in +   x *out )

x *out = A  x *in + A    x *out ,
A -1  x *out = x *in +   x *out ,
A -1  x *out -   x *out = x *in ,
( A -1 - )  x *out = x *in ,
x *out = ( A -1 - ) -1  x *in ,
x *out = A *  x *in , A* := ( A -1 - ) -1
Fie analiza de comportament liniar pentru un semnal scalar în reprezentare fazorială:
Putem considera două modalităţi de descriere: statică şi respectiv dinamică.

• Descriere statică (propagare instantane a semnalului în diverse puncte din sistem)
X *in X out in X*out  out

X out := A  X in transfer direct prin reţea de transfer
X out  in  X*out semnal unic la ieşire
out :=   in transfer invers prin reţea de reacţie
X in = X*in + out sumator la intrare
X*out := A  X in = A  ( X*in + out ) = A  ( X*in +   in ) = A  ( X*in +   X*out )
X*out  (1 − A  ) = A  X*in
X*out A
A := * =
*
X in 1 − A  

• Descriere dinamică (iterativă, cu timp de propagare  pe întreaga buclă - reţea de

transfer + reţea de reacţie + sumator); momente succesive de timp: t 0 , t1 = t 0 +  ,
t 2 = t1 +  , t 3 = t 2 +  , …, t n = t n −1 +  , …
t0 ; X*in = 0 ; X 0in := 0 ; X 0out  0out  X*out

0
= 0 ; 0in = 0 repaus total !
t 0 + ; X*in  0 ; X 0out  0out  X*out

0
= 0 ; 0in = 0 ; X 0in := X*in + 0in = X*in
X*out
0
= A*0  X*in ; A*0 = 0
• t1 = t 0 +  ; t1 −
X1in := X*in + 0in = X*in
X1out  1out  X*out

1
:= A  X1in = A  X*in
X*out
1
= A1*  X*in ; A1* = A
1in :=   1out =   A  X*in
• t 2 = t1 +  ; t 2 −
2
X in := X*in + 1in = X*in +   A  X*in = (1 +   A)  X*in
X 2out  2out  X*out

2
:= A  X in
2
= A  (1 +   A)  X*in
X*out
2
= A*2  X*in ; A*2 = A  (1 +   A)
in
2
:=   2out =   A  (1 +   A)  X*in = [  A + (  A) 2 ]  X*in
• t3 = t2 +  ; t3 −
X 3in := X*in + in

2
= X*in + [  A + (  A) 2 ]  X*in = [1 +   A + (  A) 2 ]  X*in
X 3out  3out  X *out

3
:= A  X 3in = A  [1 +   A + (  A) 2 ]  X*in
X*out
3
= A*3  X*in ; A*3 = A  [1 +   A + (  A) 2 ]
3in :=   3out =   A  [1 +   A + (  A) 2 ]  X*in = [  A + (  A) 2 + (  A) 3 ]  X*in

…………………………………………………………

• t n = t n −1 +  ; t n −
X inn := X *in + inn −1 = X *in + [  A + (  A) 2 +  + (  A) n −1 ]  X *in

= [  A + (  A) 2 +  + (  A) n −1 ]  X *in
n
X out  out
n
 X*out
n
:= A  X in
n
= A  [1 +   A + (  A) 2 + (  A) 3 +  + (  A) n −1 ]  X*in
X*out
n
= A*n  X*in ; A*n = A  [1 +   A + (  A) 2 + (  A) 3 +  + (  A) n −1 ]
inn :=   out
n
=   A  [1 +   A + (  A) 2 +  + (  A) n −1 ]  X *in
= [  A + (  A) 2 + (  A) 3 +  + (  A) n ]  X *in

X*out = A*  X*in ; A* := A*
A* := A  [1 +   A + (  A) 2 + (  A) 3 +  + (  A) n −1 + ]
Funcţia de transfer A* a sistemului cu reţea şi reacţie liniare este deci funcţia de

transfer A , a sistemului fară reacţie, multiplicată cu factorul de reacţie:

F = 1 +   A + (  A) 2 + (  A) 3 +  + (  A) n −1 +  =  (  A) k
k =0
care este suma unei progresii geometrice cu raţia   A . Dacă este asigurată condiţia
A
de convergenţă |   A | 1 atunci A =
*
.
1−A
Obs 1. În această evaluare liniară iterativă, care ţine cont de timpul de propagare
  0 pe întreaga buclă, se pune problema convergenţei dar în cea statică nu;
Obs 2. Dacă convergenţa nu este asigurată se intră în regim neliniar pentru a o
asigura;
Obs 3. Dacă reţeaua de transfer (direct) este deosebit de activă atunci | A | → 
1
& lim A = − iar dacă reţeaua de reacţie (feedback) este realizată cu componente
*
|A|→  
passive cu dispersie mică acest fapt conferă o anume invarianţă faţă de componentele
active ale reţelei de transfer direct.
Obs 4. Analiza fazorială ţine cont tocmai de timpul finit (nenul) de propagare pe
întreaga buclă; astfel dacă înglobăm timpul de propagare al sumatorului (uzual
neglijabil) în timpul de propagare în reţeaua de reacţie, putem scrie:

i A i A A  e iA

A = Ae ;  = e ;A = *
=
1 −   A 1 −   A  e i( A + )
A
| A* |=
i(  A +  ) − i(  A +  )
[1 −   A  e ]  [1 −   A  e ]
A 1
| A* | = ; | A* | ⎯A
⎯→⎯

→
1 − 2  (  A)  cos( A +  ) + (  A) 2 
Deci la amplificare fără reacţie A foarte mare, modulul amplificării cu reacţie | A* |

este fixat de nivelul 1 /  al reacţiei.
• reacţie negativă:  A +  = (2  k + 1)   ; cos( A +  ) = −1

semnalul de reacţie este în anti-fază cu semnalul de intrare
A
| A* |= A
1+  A
d | A* | dA   dA dA  1    dA 1 dA dA
= − =  1 − − =  
*
|A | A 1+  A A  1+  A  1+  A 1+  A A A
deci stabilitatea în amplitudine se îmbunătaţeşte !
• reacţie pozitivă:  A +  = 2  k   ; cos( A +  ) = 1

semnalul de reacţie este în fază cu semnalul de intrare
 A
  A − 1 pentru   A  1
A 
| A* |= =  pentru   A = 1
|1 −   A | 
A
  A pentru   A  1
1 −   A
deci factorul de amplificare | A* | în prezenţa unei uşoare reacţii pozitive   1 / A

este mai mare decât în absenţa ei.
Un caz special de reacţie pozitivă este   A → 1 situaţie în care | A* | →  şi
putem avea | A* |  | X*in | = | X*out |   numai dacă | X*in | → 0 deci dacă în absenţa
semnalului de intrare avem totuşi semnal de ieşire, ceea ce constituie regimul de

oscilator (osc); condiţia, în format complex, 1 −   A = 0 este condiţia de oscilaţie

stabilită de Heinrich Georg Barkhausen43, echivalentă cu două condiţii reale:
➢ condiţia de modul sau amplitudine: |  |  | A | = 1
➢ condiţia de argument ( fază):  A +  = 0
Frecvenţa de oscilaţie se determină din condiţia de fază; din condiţia de modul

se determină doar amplificarea minimă necesară pentru producerea oscilaţiilor. În
majoritatea situaţiilor practice, amplificarea A este un numar real, deci  A = 0 sau
 A =  dar valoare fixă. În acest caz frecvenţa de oscilaţie este determinată numai de
reţeaua de reacţie.
Pentru orice sistem oscilator, analiza de tip liniar poate stabili numai condiţia de
amorsare şi frecvenţa de oscilaţie. Aceasta nu permite determinarea amplitudinii
oscilaţiilor stabile. Deci eliminarea nedeterminării | A* |  | X*in | =   0 = | X*out |   se
poate face numai pe baza istoriei neliniare a sistemului.
Avem însă o consonanţa matematică a celor doua condiţii de oscilaţie cu legea
5 a oscilaţiei, a lui Odobleja, după cum urmează:
• Cazul special al reacţiei negative
➢ amplificatorul fără coexiune inversă este un inversor (de semnal)  A =  ;

A(0) = A  e i = −A  0 cu tăierea benzii la 3 dB la frecvenţa f 0 = 0 / 2   ; în
modelul cu un singur pol
A(0) A
A() = & | A() |=
 2
1+ j  
0 1 +  
 0 
➢ reţeaua de reacţie este pasivă (fără elemente reactive) cu  = 0 ;  =   0
Amplificarea sistemului cu coexiune inversă este:
A() A 1 A
A* () = =−  ; A* (0) = −
1 −   A()  A 1+  A
1+ j 1+ 
0 
1+ j
0
43
Heinrich Barkhausen. ***. https://en.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Barkhausen

A() A 1
A* () = =− 
1 −   A()  A
1+ j 1+ 
0 
1+ j
0
A A 1
A* () = − =− 
 1+   A 1+ j 
1+ j +A
0 (1 +   A)  0
A * ( 0) A * ( 0) | A * ( 0) |
A* ( ) = = ; | A * ( ) |=
  2
1+ j 1+ j *  
(1 +   A)  0 0 1 +  * 
 0 
A
*0 := (1 +   A)  0 ; A* (0) = −
1+  A
Concluzia este că banda se lărgeşte dar în aceeaşi masură amplificarea scade;
factorul de merit al sistemului cu conexiune inversă este:
*0  | A* (0) | = 0  A = M
Deci prin introducerea conexiunii inverse ca reacţie negativă (la un
amplificator inversor) factorul de merit este un invariant al variantelor de conexiune
inversă; produsul amplificare  banda de frecvenţe rămâne constant. Altfel spus,
banda de frecvenţe poate fi lărgită pe seama micşorării factorului de amplificare sau,
un factor de amplificare foarte mare poate fi obţinut numai în interiorul unei benzi
înguste de frecvenţe.
În scară logaritmică:
ln *0 := ln 0 + ln(1 +   A) ; ln | A* (0) | = ln A − ln(1 +   A)
ln *0 + ln | A* (0) |= ln 0 + ln A = ln M
Diferenţiind (în varianta logaritmică) avem:
d*0 d | A * (0) | d*0 d | A* (0) |

+ = 0 sau * = −
*0 | A * ( 0) | 0 | A* (0) |
ceea ce exprimă clar o consonanţa matematică cu legea 3 a compensaţiei (Odobleja).
Cu notaţiile T() = A* () ; f = *0 avem reprezentările din fig.

3.7. legea inerției
„Sinonime: legea persistenţei, a duratei, a perseverării, a imortalităţii. Tendinţa

de a dura şi de a persista. „Perpetuum mobile” ridicat la rang de principiu
universal. Conservarea universală a materiei şi a energiei, a repausului şi a
mişcării. Inerţia există şi este indiscutabilă. Orice lucru şi orice fenomen tinde să
dureze la infinit: fiecare plantă şi fiecare animal, cristalele şi pietrele, mişcările şi
stările de repaus, toate laolaltă posedă ceva ca o vointa de a trăi, de a persista,
de a rămâne aşa cum sunt. Orice mişcare, odată declanşată, are tendinţa de a
dura la infinit, de a se eterniza. Odată acaparată de o idee sau de un sentiment
oarecare, atenţia manifestă tendinţa de a se fixa pe ea un timp cât mai lung
posibil. Senzaţia persistă un timp destul de apreciabil după ce excitantul a încetat.
Obsesia nu este decât exagerarea patologică şi dăunătoare a acestui fenomen
foarte firesc şi foarte obişnuit. O boală care a durat un anumit timp capătă
tendinţa de a se permanentiza.”44
44
idem 2, Odobleja

În recunoaşterea valabilităţii acestei legi avem unele dificultăţi. Astfel dacă ne

referim la bine-cunoscutul principiu al inerţiei formulat de Newton avem dificultatea
existenţei unui sistem de referinţă inerţial care este doar o aproximaţie (sistem de trei
axe direcţionate către stele îndepărtate şi care din aceasta cauză par fixe). Deci
principiul inerţiei ar fi echivalent cu aserţiunea că există sisteme de referinţă inerţiale.
Dar se ştie că sistemele (la orice scară am privi) au mişcare proprie de rotaţie iar
rotaţiile nu sunt reductibile la translaţii decât în sens diferenţial, deci aproximativ.
Teoria relativităţii generalizate speră încă să clarifice această chestiune. Dacă ne
referim la fenomenul dezintegrării radioactive spontane nu putem acuza anumite
nuclee că au tendinţa de a dura şi de a persista. Totuşi seriile radioactive conduc la
nuclee atomice stabile.
Avem însă o consonanţă matematică cu sistemele liniare invariante în timp care
se pot modela pe ideea că un semnal de ieşire y( t ) este la momentul curent t un efect
liniar al tuturor valorilor semnalului de intrare x( t' ) de la toate momentele anterioare
t
t'  t , cu ponderile h( t, t' ) astfel că y( t ) =  h( t, t ' )  x ( t ' )  dt' . Dacă sistemul are
0
structură invariantă în timp (şi din motivul invocat de Odobleja) atunci avem
h( t, t ' )  h inv ( t − t ' ) iar integrala, ca operator liniar, devine o convoluţie:
y( t ) = h( t )  x( t ) . Aplicând transformarea Fourier, în domeniul complex convoluţia
devine înmulţire Y( j  ) = H( j  )  X( j  ) iar ecuaţiile diferenţiale care guvernează
funcţionarea sistemului devin ecuaţii algebrice mult mai uşor de rezolvat.
3.8. legea consonanței
„Consonanţa este un şir de reacţii mutuale de consolidare. E un acord de vibraţii

ritmate. Există rezonanţă sonoră, luminoasă, mecanică, electrică. Există
consonanţă între unde şi materie: viteza sunetului este mare în apă şi destul de
redusă în aer; şi invers, viteza luminii (ale cărei vibraţii sunt de o mare frecvenţă
şi de o mică lungime de undă) este net superioară în aer şi mult mai mică în
apă.”45
Prin materie, Odobleja înţelege desigur substanţă dar anticipează importanţa şi

generalitatea undelor (studiate în diverse domenii ale fizicii) care azi sunt extinse în
modul cel mai general de fizica cuantică (în fapt fizica ondulatorie). Focalizarea pe
conceptul de frecvenţă (care a şi determinat pe unii autori să specifice acest lucru în
denumirea46 legii consonanţei enunţată de Odobleja) este doar o subordonare la ideea
de consonanţă care este mai generală.
Astfel trebuie precizat că vibraţii pure, principial, nici nu există în natură,
deoarece o sinusoidă pură nu este integrabilă modul pătrat (adică nu este de energie
45
indicele de refracţie este 1,333 în apă, respectiv 1,000293 în aer iar viteza de fază a undelor electromagnetice (viteza
luminii) este 224900km/s în apă, respectiv 299704km/s în aer.
46
Idem 3

finită); ceea ce există cu adevărat în natură sunt semnalele cu support compact (adică
cu extensie temporal-spaţială finită). Este doar un artificiu matematic faptul că
semnalele sunt descompuse în analiza Fourier luând ca bază de funcţii sinusoidele
pure (care au extensie temporală / spaţială infinită, lucru ce trebuia respins – dar a
fost corectat lucrând azi cu baze de funcţii mult mai realiste cum sunt funcţiile
wavelets care aduc şi multe avantaje în simularea numerică cu calculatorul
electronic).
Vom preciza că noţiunea de frecvenţă este obligatoriu ulterioară aceleia de fază
din care şi derivă. Astfel orice semnal s( t, r ) (temporal- t & spaţial- r , mărime de
stare a unui sistem) nu poate fi nemărginit (din considerente fizice sau alte
considerente) deci  A  0 astfel încât | s( t, r ) |  A , altfel spus − 1  s( t, r ) / A  1
ceea ce ne îndreptăţeste să dăm definiţia generală a fazei ( t, r ) := Arc cos[s( t, r ) / A]
şi atunci facem o descriere echivalentă de tip fazorial s( t, r) = A  cos[( t, r)] .
Definiţia generală a frecvenţelor decurge sub forma unor viteze unghiulare:
( t, r) := ( t, r) / t (pulsaţie temporală) respectiv k( t, r) := ( t, r) / r (pulsaţie
spaţială) cu f   / 2 (frecvenţă temporală) respectiv   k / 2 (frecvenţă spaţială)
ca mărimi instantanee şi locale. Astfel gândim corect cu vibraţii de tip pachete de
undă temporal-spaţial reale ceea ce face în mod fundamental fizica cuantică unde
conceptul de fază joacă un rol primordial. Extindem deci ideea de consonanţă
referitoare la frecvenţe la aceea de consonanţă referitoare la faze (oportunităţi
temporal-spaţiale).
Existenţa acțiunilor interorganice directe (afirmată de Odobleja), în care
fiecare organ are relații cu toate celelalte organe, inclusiv cu creierul, iar organele
transplantate poartă personalitatea donatorului induce ideea analogiei între
fenomenele psihice și fenomenele cuantice.47
Odobleja afirmă că psihicul aparține fizicului și este energetic, iar legăturile
între organe s-ar face nu numai prin contact fibrilar. Afirmația pe care a făcut-o în
urmă cu 81 ani se pare că de abia în zilele noastre ar putea fi dovedită. El constată
atunci că ,,elementele veritabile ale fenomenelor psihice sunt invizibile - ca și
elementele sau substratul material al energiilor fizice - și analoge, dacă nu identice
cu acestea din urmă. Procesul psihic nu mai este un fenomen atât de grosier ca cel
presupus de apropiere mecanică și de îndepărtare a fibrelor neuronice - dar un
proces de extremă finețe, un proces energetic. Psihologia este, într-adevăr fiziologia
centrilor nervoși, dar nu e decât partea cea mai fină, cea mai intimă, cea mai subtilă,
a acestei fiziologii, restul e neurologie. Psihologia este o fiziologie fără anatomie,
deoarece anatomia sa veritabilă, anatomia psihologică propriu-zisă, microscopia
energetică, nu a fost inaugurată până în prezent.48
Analizând acest tip de consonanţă trebuie precizat că prin energetic trebuie
înţeles în fapt aspectul de câmp (uzual electromagnetic), prin material trebuie înţeles
47
idem 13
48
idem 13

în fapt substanţial, iar faptul că fenomenele psihice sunt invizibile se referă desigur la
spectrul vizibil (al ochiului uman) altminteri vedem cu tot felul de instrumente şi
însuşi Odobleja a menţionat: noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. De asemenea ideea
că se poartă personalitatea donatorului este posibil de extins la lucruri şi alte obiecte
concrete sau abstracte (moştenite, primite prin tradiţie populară de pomană,
cumpărate - mai ales de la second-hand)
Revenind la consonanţa ca armonizare a frecvenţelor menţionăm că la intrarea
în rezonanţă a două sisteme, frecvenţele lor nu coincid şi apare fenomenul de târâre a
frecvenţei în care fiecare partener trage către el frecvenţa celuilalt (ceea ce poate fi
redus în bună măsură dacă unul are o frecvenţă dublă sau multiplu întreg de frecvenţa
celuilalt49).
Semnalăm o importantă consonanţă matematică la legea universală 8 cu teoria
eteronică (abstractă, dar cu aplicaţii fizice) a lui Ioan Iovitz-Popescu50 potrivit căreia
suntem de fapt în consonanţă cu întregul univers fizic observabil deoarece toate
particulele elementare sunt pachete de eteroni - vibraţii armonice (specificate de
numere întregi, soluţii ale unor ecuaţii diofantice în care distribuţia, încă nelămurită, a
numerelor prime joacă un rol esenţial).
Universul nu vorbeşte în română, chineză, ... , swahili

El cântă în spectru de frecvenţe
Dacă ne referim doar la biosfera planetei noastre, avem rezonanțele Schumann,

rezonanțe electromagentice globale, excitate de descărcările fulgerelor în cavitatea
formată de suprafața Pământului și ionosferă51.
49
Aceasta între noi adesea o vedem, Şi numai cu cei mari egalitate vrem. Grigore Alexandrescu. Fabule
50
Ether and Etherons - 1982. Ioan-Iovitz Popescu. https://editura.mttlc.ro/iovitz-etherons.html
51
Rezonanță Schumann. ***. https://ro.wikipedia.org/wiki/Rezonanţă_Schumann

3.9. legea transformării

„E o modificare superficială cu conservarea intactă a fondului, o schimbare de
aspect. Transformarea este o fraudă, un mijloc deghizat al lucrurilor pentru a
eluda anumite legi ale naturii. Un fel de macaz al inerţiei. O reacţie la obstacolul
întâlnit în drum. Legea transformării (transformism) nu e decât schimbarea
erijată în principiu universal, derivaţia şi filiaţia lărgită şi generalizată la toate
lucrurile şi la toate fenomenele. E reversibilitate nelimitată şi cu posibilităţi
infinite.”52
Această lege nr. 9 =1+23 interferă cu toate celelalte legi în special cu legile pare
nr. 2, 4, 6, 8. Autorii care, la denumirea originală dată de Odobleja, au ţinut să
precizeze53 şi echivalenţa transformare ~ evoluţie au făcut o adaptare la terminologia
actuală deşi nu era tocmai necesară.
Avem aici o consonanţă matematică cu teoria modernă a sistemelor dinamice54,
formulată matematic şi aplicată cu succes în termodinamică, chimie, biologie,
economie etc. Sublinierea lui Odobleja privind conservarea intactă a fondului are
corespondent în varietăţile invariante din spaţiul matematic multidimensional al
descrierii evoluţiei oricărui sistem dinamic. Cât priveşte afirmaţia lui Odobleja”
„legea transformării e reversibilitate nelimitată

”, nu credem că avem consonanţă
Evoluţia temporală a vectorului de stare s a unui sistem dinamic poate fi o funcţie
polivalentă, cu mai multe ramuri (proprii sistemului dinamic) ce constituie un alfabet al stărilor şi
pe care este definită o distribuţie de probabilităţi. Selecţia unei ramuri corespunde unei evoluţii
strict deterministe şi se realizează prin certitudinea de condiţie iniţială asociată cu certitudinea
menţinerii pe ramură. În cazul unei incertituni asupra condiţiilor iniţiale avem o evoluţie
deterministă multiplă cu start aleator. Dacă se adaugă şi incertitudinea privind menţinerea pe ramură
avem o evoluţie complet aleatoare (cu restart permanent aleator) staţionarizabilă sau nu, ergodică
sau nu, dar cu condiţionări probabiliste (în lanţ de tip Markov).55 Deşi ipoteza ergodicităţii este
adoptată în multe situaţii practice este de precizat că majoritatea sistemelor naturale nu sunt
ergodice şi astfel în evoluţia lor temporală probabilistă pot produce mari surprize de comportament.

În toate cazurile vorbim de o determinare cauzală a vectorului de stare s ( t ) la

un moment dat t , drept efect al vectorului de stare s0 de la momentul iniţial t 0 .
  
Posibilitatea predicţiei cauzale a evoluţiei s ( t )  s ( t + )  s ( t )   , „din aproape în
aproape” (  → 0 ), revine la cunoaşterea permanentă a vectorului viteză de
 
transformare s ( t ) ca funcţie de vectorul de stare s ( t ) (implicat într-o ecuaţie
   
diferenţială de ordinul întâi în raport cu timpul) s ( t ) = F ( s ( t ), q( t )) prin intermediul
  
unui operator vectorial F ( s , q ) , caracteristic sistemului dinamic, în general neliniar
52
idem 2, Odobleja
53
https://odobleja.ro/2020/07/02/conferinta-internationala-icvl-2020-dedicata-dr-stefan-odobleja/
54
Sisteme Dinamice. Radu P. Voinea şi Ion V. Stroe. Institutul Politehnic din Bucureşti, 1993
Introducere în teoria sistemelor dinamice. Radu P. Voinea şi Ion V. Stroe. Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000
55
Unele modele matematice de sisteme dinamice pentru evoluția populațiilor. Eugen Vasile.
http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2019_02_02.pdf

 
şi în structura căruia avem: un parametru de control  , o comandă externă q ( t ) şi o
condiţie   
iniţială. Astfel forma completă a descrierii unui sistem dinamic este
    
s ( t ) = F ( s ( t ), q( t )) ; s ( t 0 ) = s0 & q( t 0 ) = q0 iar caracterul său neliniar trebuie judecat în

raport şi cu condiţia iniţială. Dependenţa explicită în raport cu o comandă externă


q ( t ) reprezintă caracterul neautonom al sistemului dinamic; uzual se consideră

q ( t )  t şi vorbim despre o dependenţă explicită de timpul t .
Exprimarea matematică pentru principiul determinismului cauzal al evoluţiei
constă în aceea că la condiţii iniţiale 
date soluţia este univocă. Astfel există un
 
operator fundamental de evoluţie, U  , s (q, q 0 ) încât soluţia generală a sistemului
0
        
dinamic este s ( t ) = U,s (q( t ), q0 )  s0 cu U, s (q( t 0 ), q0 ) = 1 . Operatorul de evoluţie
0 0
conţine întreaga “informaţie” privind dinamica sistemului; precizarea stării iniţiale nu
face decât să adauge posibilitatea prezicerii stărilor ulterioare.
În formularea cea mai modernă, dată azi de fizica cuantică (ondulatorie),
operatorul de evoluţie este condus către o exprimare extrem de sugestivă şi în
consonanţă matematică cu legea 8 a consonanţei. Astfel pentru un vector de stare
momentană & locală (t, r) într-o descriere analitică (cu seria Taylor) evoluţia
temporală şi spaţială se poate scrie:
1   
n
  
 ( t + , r + ) =      +      (,  )
n = 0 n!     
 ( , ):= (t ,r )
    
 ( t + , r + ) = exp    +      (t , r ) = U( t, r, , )   (t , r )
  t r 
 
 +
t r
U( t, r, , ) = e  e i[ − ω ( t ,r )+k ( t ,r )]
şi regăsim modul de lucru de tip fazorial prezentat mai înainte; la evaluarea din
aproape în aproape avem:
O (  )
U(t, r, , ) − U(t, r,0,0) =   i  ω −   i  k + O (  ) lim =0
→00 ||    ||
U(t, r, , ) = I −   i  ω +   i  k + O (  )
U(t, r, , )  (t , r) = [I −   i  ω +   i  k + O (  )]  (t, r)
(t + , r + ) = (t , r) −   i  ω  (t , r) +   i  k  (t , r) + O (  )
(t , r ) (t , r )
= −i  ω  (t , r ) = i  k  (t , r )
t r

iar cu condiţiile cuantice fundamentale  ω = H ,  k = P avem:

 (t , r ) (t , r )
i = H   (t , r ) & − i    = P   (t , r )
t r
adică exact ecuaţiile lui Schrödinger utilizate azi în mod universal pentru studiul
evoluţiei sistemelor.
Omul este măsura tuturor lucrurilor, și a celor care există precum
există, și a celor care nu există, precum nu există (Protagoras).56
La scara umană, nivel intermediar între microcosmos şi macrocosmos, în afară

de matematică (dificil de umanizat), disciplina în care transced toate disciplinele
ştiinţifice este termodinamica. Formulările sale sunt într-o consonanţă matematică
mai specială cu legea universală 9 formulată de Odobleja.
Existenţa entropiei ca funcţie de stare a unui sistem termodinamic în echilibru
constitue de fapt esenţa principiului al II-lea al termodinamicii pentru procesele
cvazi-statice.57
Practica demonstrează că procesele nestatice, cu excepţia supraconductibilităţii şi a
suprafluidităţii sunt ireversibile. Pentru a intui cu o oarecare exactitate ireversibilitatea
proceselor nestatice menţionăm că58:
• destinderea unui gaz în vid este ireversibilă întrucât prin destinderea gazului în vid nu
se efectuează lucru mecanic. Pentru a readuce gazul în starea iniţială va trebui să
cheltuim lucru mecanic pentru comprimare, operaţie ce ar conduce la încălzirea
acestuia. Îndepărtarea acestei călduri – necesară pentru a nu produce modificări – în
exterior – ar trebui realizată prin transformarea ei în lucru mecanic, ori această operaţie
ar fi imposibilă fără compensaţie.
• difuzia gazelor este un alt proces ireversibil şi separarea acestora în urma difuziei ar
necesita de asemenea transformarea căldurii rezultate prin comprimare în lucru
mecanic, fără compensaţie.
• fluxul de căldură rezultat prin stabilirea contactului termic între două sisteme cu
temperaturi diferite ar implica pentru readucerea sistemului în starea iniţială,
recuperarea unei cantităţi de căldură de la corpul mai rece, transformarea ei
necompensată în lucru mecanic apoi transformarea acestuia în căldură pentru a reface
energia iniţială a corpului mai cald.
Proces C(a, b) de la starea a la starea b .
56
Protagoras. ***. https://ro.wikipedia.org/wiki/Protagoras
57
Fizica. Ilie Ivanov. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Ilie_Ivanov_-_Fizica_I_An_I_AC_IMST_(2013-2014)/Curs_4.pdf
58
idem 56

• Principiul I al termodinamicii (în forme diferenţiale): dE = d L + d Q

• Principiul I al termodinamicii (în forme integrale), prin integrare (curbilinie):
- pe un drum oarecare C(a, b) de la starea a la starea b :  dE =  d L +  d Q

C(a.b) C(a.b) C(a.b)
 dE = E b − E a , LC(a.b) :=  d L , Q C(a.b) :=  d Q , E b − Ea = LC(a.b) + Q C(a.b)

C(a.b) C(a.b) C(a.b)
- pe un drum oarecare C(b, a ) de la starea b la starea a :  dE =  d L +  d Q

C(b.a) C(b.a) C(b.a)
 dE = E a − E b , LC(b.a) :=  d L , Q C(b.a) :=  d Q , Ea − E b = LC(b.a) + Q C(b.a)

C(b.a) C(b.a) C(b.a)
Obs: C(b, a) = −C(a, b) ; LC(b.a) = −LC(a.b) ; Q C(b.a) = −Q C(a.b)
Proces ciclic   C(a, b)  C(b, a ) între stările a & b .
- pe un drum ciclic oarecare   C(a, b)  C(b, a) :  dE =  d L +  d Q

  
 dE =  dE +  dE = (E b − E a ) + (E a − E b ) = 0 ,
 C(a.b) C(b.a)
L :=  d L , Q  :=  d Q , deci: 0 = L  + Q 
 
➢ fie sistemul efectuează lucrul − L  = Q  pe seama căldurii primite Q   0
➢ fie sistemul cedează căldura − Q  = L  pe seama lucrului primit L  0
Să considerăm un sistem termodinamic care urmează un proces nestatic

ireversibil între stările a şi b pe calea C(a, b)irev marcată întrerupt (ce nu poate fi
marcată prin curbă continuă întrucât un proces nestatic nu se poate reprezenta printr-o
diagramă termodinamică) aşa cum sistemul ar trece din starea a în starea b printr-un
proces cvasistatic reversibil pe calea C(a, b)rev marcată prin curbă continuă.59
59
idem 56

Proces ciclic  între stările a & b cu revenire cvazi-statică.
L :=  d L =  d L +  d L ; Q  :=  d Q =  d Q +  d Q
 C( a , b )irev C( b,a ) rev  C( a , b )irev C( b,a ) rev
• Dacă stările a şi b sunt stări vecine (în sensul diferenţial dar macroscopic) în
mini-procesul ciclic de tip hibrid,   C(a,b)irev  C(b,a)rev, avem:
 d L := (d L ) irev ;  d Q := (d Q )irev ;  d L := (d L ) rev ;  d Q := (d Q ) rev
C( a , b )irev C( a , b )irev C ( a , b ) rev C( a , b ) rev
E b − E a = (dE ) ab = (dE ) rev = (dE ) irev
(dE )  := (dE ) abrev + (dE ) bairev = (dE ) abrev − (dE ) abirev  (dE ) ab − (dE ) ab = 0
L  := (d L )  =  d L =  d L +  d L = (d L ) irev − (d L ) rev

 C( a , b )irev C( b,a ) rev
Q  := (d Q )  =  dQ =  d Q +  d Q = (d Q ) irev − (d Q ) rev

 C( a , b )irev C( b,a ) rev
(dE )  = (d L )  + (d Q )  principiul I al termodinamicii, deci: 0 = (d L )  + (d Q ) 
➢ fie sistemul efectuează mini-lucrul − (d L )  = (d Q )  pe seama mini-căldurii

primite (d Q )   0
➢ fie sistemul cedează mini-căldura − (d Q )  = (d L )   0 pe seama
mini-lucrului primit (d L )   0
situaţii interzise de principiul II al termodinamicii.
• Nu putem avea 0 = (d Q )  (deci şi 0 = (d L )  ), altfel spus (d Q ) irev = (d Q ) rev (deci
şi (d L ) irev = (d L ) rev ), deoarece aceasta ar însemna că în tot parcursul mini-ciclului 
avem inversarea cvazi-statică a procesului nestatic fără a produce modificări

exteriorului (cedând termostatului cantitatea de căldură − (d Q ) rev şi efectuând lucrul

− (d L ) rev ).
• Nu putem avea 0  (d Q )  (deci şi 0  (d L )  ), altfel spus (d Q ) irev  (d Q ) rev (deci
şi (d L ) irev  (d L ) rev ), deoarece aceasta ar însemna că în tot parcursul mini-ciclului ,
pe seama căldurii primite (de la termostat) (d Q )   0 sistemul a efectuat lucrul
− (d L )   0 .
situaţie permisă de principiul II al termodinamicii.
• Putem avea 0  (d Q )  (deci şi 0  (d L )  ), altfel spus (d Q ) irev  (d Q ) rev (deci şi
(d L ) irev  (d L ) rev ), deoarece aceasta însemnă că în tot parcursul mini-ciclului , pe
seama lucrului primit (d L )   0 sistemul a cedat în exterior căldura necompensată
(d Q ) nec  (d Q )   0 .
Obs: (d Q ) ext  −(d Q ) nec  −(d Q )   0
Obs: (d Q ) nec  (d Q )  = (d Q )irev − (d Q ) rev  0
Obs: − (d Q ) ext = (d Q ) irev − (d Q ) rev
Obs: (d Q ) rev = (d Q ) irev + (d Q ) ext
• Entropia diferenţială:
În procese cvazi-statice reversibile, căldura diferenţială (d Q ) rev în starea

curentă a sistemului admite un factor integrant60   0 ce conduce la diferenţiala
totală exactă   (d Q ) rev =: (dS ) rev  dS a funcţiei de stare S numită entropie.
Obs: Din motive istorice s-a făcut identificarea   1 / T (cu inversul
temperaturii absolute);   0 nu poate fi factor integrant şi pentru căldura diferenţială
(d Q ) irev deoarece dacă presupunem că   (d Q ) irev =: (dX ) irev  dX atunci obţinem
contradicţia: (d Q ) rev − (d Q ) irev  0    (d Q ) rev −   (d Q ) irev  0  dS − dX  0
  dS −  dX  0  0 − 0  0 ; similar   0 nu poate fi factor integrant şi pentru
 
căldura diferenţială (d Q ) ext .
60
Untersuchungen über die Grundlagen der Thermodynamik. Constantin Carathéodory. Mathematische Annalen, 1909,
Bd. 67, H. 3, S. 355–386

Cu expresiile diferenţiale (d S ) irev : =   (d Q ) irev & (d S ) ext : =   (d Q ) ext  0
(care nu sunt diferenţiale totale exacte) avem:
(d Q ) rev = (d Q ) irev + (d Q ) ext    (d Q ) rev =   (d Q ) irev +   (d Q ) ext
dS = (d S ) irev + (d S ) ext
(d S ) irev  0  (d S ) ext  dS  max{[( d S ) irev ] , [( d S ) ext ]}
• Dacă stările a şi b nu sunt stări vecine (în sensul diferenţial dar macroscopic)
avem principiul II al termodinamicii (în forme integrale), prin integrare (curbilinie)
pe un drum oarecare C(a, b) de la starea a la starea b :
Sb − Sa =  dS =  (d S ) irev +  (d S ) ext
C(a.b) C(a.b) C(a.b)
 (d S ) irev  0   (d S ) ext  S b − S a  max {[  (d S ) irev ] , [  (d S ) ext ]}  0

C(a.b) C(a.b) C(a.b) C(a.b)
Această relaţie exprimă principiul al-II-lea al termodinamicii pentru procese

nestatice: „procesele ne-cvazi-statice ireversibile ale unui sistem izolat adiabatic sunt
însoţite întotdeauna de creşterea entropiei”. În cazul unui sistem neizolat, entropia
poate varia datorită atât schimbului de căldură cu exteriorul cât şi datorită
ireversibilităţii sistemului. Pentru procesele ciclice:
0 =  dS =  (d S )irev +  (d S ) ext   (d S ) ext = −  (d S )irev  0
    
Se obţine inegalitatea lui Clausius:  (d S ) ext  0 . Se constată că „în sistemele izolate

adiabatic nu se poate produce procese ciclice ireversibile” adică  (d S ) irev  0 .

Pentru aceste sisteme (d Q ) nec = 0 deci (d S ) ext = 0 şi  dS =  (d S )irev ; întrucât
 
entropia este funcţie de stare  dS = 0 avem 0 =  (d S ) irev contradicţie.
 
Dacă sistemele nu sunt izolate adiabatic atunci:
0 =  dS =  [(d S ) ext + (d S )irev ]   d S ) ext = −  (d S )irev
   
Din această relaţie se desprinde concluzia că „sistemele neizolate care suportă

transformări ireversibile transferă exteriorului o entropie egală cu creşterea
entropiei în sistem datorată ireversibilităţii”.
Pentru starea (T) de la temperature absolută T avem energia:

(T ) ( T )
E ( T ) = E ( 0K ) +  dE = E ( 0) +  (d L + d Q ) ; E (0K ) := lim E (T )
 ( 0K )  ( 0K ) T →0K
La temperatura T = 0  K mişcarea moleculelor şi atomilor încetează rămânând

totuşi o mişcare în interiorul atomilor, de exemplu mişcarea electronilor, astfel că
energia de zero va rezulta din însumarea energiei potenţiale a legăturilor chimice cu
energiile cinetice electronice, de vibraţie şi de rotaţie moleculară.
Clausius a extins legile termodinamicii la întregul Univers infinit, ajungând la
concluzia că “energia lumii rămâne constantă, entropia lumii tinde spre maximum”.
Aceasta ar însemna că în momentul atingerii maximului entropiei, Universul ar atinge
de fapt starea de echilibru termodinamic. Toate procesele ar înceta şi întregul Univers
ar intra într-o stare de „moarte termică”: temperatura ar fi aceeaşi în toate zonele
Universului, toţi ceilalţi factori intensivi s-ar egala anihilând astfel toate cauzele
capabile să declanşeze procese. Au existat şi alte afirmaţii în sprijinul acestei ipoteze,
ca de pildă: „Universul nu poate exista veşnic: mai devreme sau mai târziu va veni
timpul când ultimul său erg de enegie va atinge treapta cea mai de sus pe scara
utilităţii descrescătoare şi în acel moment viaţa activă a Universului va trebui să
înceteze” (Jeans – 1930) sau: „Întregul Univers va atinge echilibrul termic în viitor,
într-un termen care nu este infinit de îndepărtat” (Eddington – 1930).
S-a ajuns la această concluzie eronată a morţii termice deoarece neglijându-se
natura statistică a principiului al-II-lea – principiul creşterii entropiei a fost extins la
întregul Univers, ori acest principiu a fost stabilit în cazul sistemelor macroscopice cu
dimensiuni finite. Ieşirea din impas se datorează lui Boltzmann care a emis “ipoteza
fluctuaţiilor” şi a fost printre primii care au stabilit natura statistică a entropiei şi deci
a principiului al-II-lea. După Boltzmann, Universul se află în general în stare de
echilibru termodinamic dar în el apar inevitabil fluctuaţii oricât de mari.
O astfel de fluctuaţie enormă este şi în porţiunea de Univers în care ne aflăm. Ar
fi posibil ca această fluctuaţie să dispară în această zonă dar alte fluctuaţii vor apare
în alte zone ale Universului fapt ce ar explica apariţia şi dispariţia lumilor.
Aşadar, legea creşterii entropiei are loc în sisteme izolate finite şi nu se aplică
la întregul Univers sau la o parte infinită a acestuia întrucât trecerea de la sistemele
finite la cele infinite este marcată de un salt calitativ în evoluţia în timp a unor
asemenea sisteme.
O limitare serioasă a termodinamicii clasice ca instrument general pentru descrierea
macroscopică a proceselor fizico-chimice constă în faptul că metoda sa se bazează pe concepte
precum „procese reversibile” și „adevărate stări de echilibru”. Este acum recunoscut în general
că în multe importante domenii de cercetare o stare de adevărat echilibru termodinamic este atinsă
numai în condiții excepționale. Experimentele cu trasori radioactivi, de exemplu, au arătat că acizii
nucleici conținuți în celulele vii schimbă continuu substanţă cu mediul înconjurător. Este, de
asemenea, bine cunoscut faptul că fluxul constant de radiaţie care provine din soare și stele
împiedică atmosfera Pământului sau a stelelor să ajungă la o stare de echilibru termodinamic. În
mod evident, majoritatea fenomenelor studiate în biologie, meteorologie, astrofizică și alte domenii
sunt procese ireversibile care au loc în afara stării de echilibru. Aceste câteva exemple pot servi

pentru a ilustra necesitatea urgentă a unei extinderi a metodelor de termodinamică, astfel încât să
includă procese ireversibile. O astfel de generalizare este cu atât mai importantă cu cât teoria
microscopică generală a proceselor ireversibile este încă în stadiile sale inițiale. Termodinamica
proceselor ireversibile poate fi împărțită convenabil în două părți, prima tratând fenomene liniare,
a doua cu probleme neliniare.61
Într-o reacţie chimică cu un număr de c componenţi, pentru  i := 1, c avem:
• masa m i , masa molară M i , numărul de moli ni = m i / M i
• coeficientul stoechiometric  i , potenţialul chimic  i
dm1 dm2 dmi dmc

• gradul de avans al reacţiei: = == == =: d
1  M1  2  M 2 i  M i c  M c
dm N 2 dm H 2 dm NH 3
exemplu: N 2 + 3  H 2 → 2  NH 3 ; = = = d
− M N2 − 3  M N2 2  M NH 3
dmi dmi
deci (  i ): = d , dni = =  i  d .
i  M i Mi
Principiul conservării masei m =  m i pentru un sistem închis se exprimă prin

i
0 = dm =  dmi  (   i  M i )  d = 0    i  M i = 0 (ecuația stoichiometrică a
i i i
reacției chimice). Cu viteza de avans a reacţiei v := d / dt viteza numărului de moli
r
este: dni / dt =  i   iar pentru un număr de r reacţii dni =   ij  d j rata reacţiei j
j=1
r
este  j := d j / dt şi dni / dt =   ij   j . În sistemele deschise, cu ce vine din exterior:
j=1
dni  dni  r
=  +   ij   j
dt  dt  ext j=1
r
Datorat reacţiilor chimice avem: (d S ) irev -ch =   (d Q ) irev-ch , (d Q ) irev - ch =  A j  d j
j=1
c
unde A j = −   ij   i este afinitatea reacţiei r . La echilibru termodinamic A j = 0 .
i =1
(d S )irevch (d Q )irevch r d j r

= =    Aj  =    Aj  j
dt dt j=1 dt j=1
61
Introduction to Thermodynamics of Irreversible Processes - Third Edition. Ilya Prigogine. John Wiley & Sons, 1968

Al doilea principiu (al termodinamicii) impune ca producția de entropie rezultată

r
din toate reacțiile simultane să fie pozitivă (d S ) irev -ch  0 deci  A j  d j  0 . Cu
j=1
toate acestea, se poate întâmpla ca un sistem să fie supus la două reacții simultane
astfel încât A1  1  0 & A 2  2  0 cu condiția ca suma să fie pozitivă:
A1  1 + A2  2  0 . Ambele reacții sunt numite atunci reacții „cuplate”.
Cuplarea termodinamică permite ca una dintre reacții să progreseze într-o
direcție contrară celei prescrise de propria sa afinitate. De exemplu, în termodifuzie,
difuzia substanţei împotriva gradientului său de concentrație este însoțită de o
producție de entropie negativă, dar acest efect este compensat de producția de
entropie pozitivă datorată fluxului de căldură. Este bine cunoscut faptul că reacțiile
cuplate sunt de mare importanță în procesele biologice. S-a verificat experimental că
producția totală de entropie este pozitivă. Metodele pot fi generalizate astfel încât să
includă cazuri precum reacții electrochimice sau fotochimice.
Am luat în considerare doar sistemele care constau dintr-un număr finit de
regiuni omogene. Variabilele de stare intensive au aceeași valoare în fiecare regiune
omogenă, dar au valori diferite în diferite regiuni. Ca rezultat, proprietățile intensive
sunt discontinue la limita regiunilor omogene și putem numi astfel de sisteme
„sisteme discontinue”.
Sistemele în care variabilele de stare intensivă nu sunt doar funcții continue de
timp, ci și funcții continue de coordonatelor spațiale pot fi numite sisteme continue,
iar pentru formulări matematice generale privind producția de entropie și ratele
proceselor ireversibile, pornim după modelul din electrotehnică:
(d S )irev (d Q )irev
P= = = P = U  I = ( E  z )  (J  x  y) = E  J  ( x  y  z ) = E  J  V
dt dt
(d S )irev n
Putem intui pentru viteza producţiei de entropie P = =  X k  J k unde:
dt k =1
X k este forţă generalizată (termodinamică); J k este flux generalizat (termodinamic).
 X1  J1 
X  J 
Matriceal [ X ] :=   , [ J ] :=   , P = [X ]  [J ]  [J ]  [X ]
2 2
   
   
X n  J n 
În cazul celor r reacţii chimice X k:= j =   Ak:= j & J k:= j = k:= j cu j = 1, r ; de
aceea uneori forţele generalizate sunt numite afinităţi generalizate iar fluxurile
generalizate sunt numite viteze generalizate. Forţele fiind cauza fluxurilor avem de
principiu (Curie) dependenţa funcţională: J k = f k ( X1 , X 2 ,, X n ) , k = 1, 2, 3,, n cu
particularitatea că în absenţa forţelor fluxurile sunt nule, deci 0 = f k (0, 0,, 0) ; de

aceea în aproximaţia cu forţe generalizate mici dependenţa funcţională este o

transformare liniară
J1   L11 L12  L1n  X1 
J   L L 22  L 2 n  X 2 
 2  =  21     sau matriceal [J] = [L]  [X]
         
    
J n   L n1 Ln2  L nn  X n 
Matricea [L] are ca elemente coeficienţii fenomenologici L k 'k '' , k' := 1, n & k' := 1, n ,
iar viteza producţiei de entropie este o formă algebrică pătratică:
J 1   L11 L12  L1n   X1 
J  L L 22  L 2n  X 2 
P = [ X1 X2  X n ]   2  = [ X1 X2  X n ]   21  
         
  L  
J n   n1 Ln2  L nn   X n 
P = [X ]  [J ] = [X]  [L]  [X] = [J ]  [X] = [X]  [L]  [X]

Matematic ea poate fi adusă întotdeauna la o formă canonică prin simetrizarea
matricei [L] , înlocuită cu [L sim ] astfel:
[ X ]   [ L]  [ X ] + [ X ]   [ L]   [ X ] [ L] + [ L] 
P= = [ X ]   [X ]
2 2
[ L] + [ L] 

P = [ X ]  [L sim ]  [ X ] ; [Lsim ] :=  [Lsim ]
2
Dar acest lucru nu este necesar deoarece Onsager62 a demonstrat, pe baza
principiului reversibilitaţii microscopice relaţia de reciprocitate [L] = [L] .
Analizăm cazul n=2
L L12  X1   L  X + L12  X 2 
P = [ X1 X 2 ]   11  = [ X1 X 2 ]   11 1
 L 21 L 22  X 2  
 L 21  X1 + L 22  X 2 
(d S )irev
= L11  X12 + ( L12 + L 21 )  X1  X 2 + L 22  X 22
dt
Această formă pătratică trebuie să fie pozitivă pentru toate valorile pozitive sau
negative ale variabilelor X1 & X 2 , cu excepția cazului în care X1 = X1 := 0 , caz în
62
Reciprocal Relations in Irreversible Processes. I. Lars Onsager. Phys. Rev. 37, 1931
Reciprocal Relations in Irreversible Processes. II. Lars Onsager. Phys. Rev. 38, 1931

care viteza producției de entropie se anulează. Algebra formelor patratice impune

atunci coeficienților L k ' k '' k' := 1,2 & k' := 1,2 că trebuie să satisfacă următoarele
inegalități L11  0 , L 22  0 , | L12 + L21 |  2  L11  L22 (cu simetria asigurată de
relaţia de reciprocitate a lui Onsager | L12 | = | L21 |  L11  L22 ).
Analizăm posibilitatea unor stări cu viteza (producției de entropie) minimă.
Dacă X1 , X 2 , … , X p n sunt menţinute constante atunci condiţia de stare staţionară
J p+1 = J p+ 2 =  = J n = 0 este echivalentă cu condiţia de extremum
P P P
= = =0
X p+1 X p+ 2 X n
şi deoarece P este o formă algebrică pozitiv definită condiţia de extremum se referă
la un minim.
(d S ) irev n
Analizăm variaţia vitezei (producției de entropie) P = =  Xk  Jk  0 :
dt k =1
n n n n
dP =  J k  dX k +  X k  dJ k = d XP + d J P d X P :=  J k  dX k d J P :=  X k  dJ k
k =1 k =1 k =1 k =1
n n n
d X P :=  J k '  dX k ' =   L k ' k ''  X k ''  dX k '
k ' =1 k ' =1 k '' =1
n n n n n
d J P :=  X k ''  dJ k '' =  X k ''   L k '' k '  dX k ' =   L k ' k ''  X k ''  dX k ' = d X P
k '' =1 k '' =1 k' k '' =1 k ' =1
Astfel în condiţiile: a) legi fenomenologice liniare, b) valabilitatea relaţiilor de

reciprocitate ale lui Onsager, c) coeficienţii fenomenologici din aproximaţia liniară
sunt constanţi, este valabilă teorema Glansdorff - Prigogine63:
1
d XP = d JP =  dP  0
2
Această inegalitate se menține ori de câte ori condițiile utilizate la frontieră sunt
independente de timp. În cazul a r reacţii chimice:
r r r
P =    A j   j  0 , dP = d AP + d P , d A P =   j  d(  A j ) , d P =    A j  d j
j=1 j=1 j=1
Semnificație: P reprezintă viteza producției de entropie; ea însăşi variază în

general cu timpul și variația sa se compune din doi termeni: unul provine din variația
afinităților, celălalt provine din variația vitezelor de reacție.
63
Thermodynamic Theory of Structure, Stability and Fluctuations. Peter Glansdorff, Ilya Prigogine. Wiley-Interscience,
New York, 1971

Teorema Glansdorf - Prigogine afirmă că d AP  0 , adică afinitățile variază

întotdeauna astfel încât să scadă valoarea producției de entropie. Spre exemplu în
cazul unei singure reacţii avem P =   A    0 ; în vecinătatea echilibrului cu
aproximaţia liniară  = L  A rezultă P =   L  A 2  0 (deci L  0 ) şi condiţia
d AP =   d(  A ) =   L  A  dA  0 revine la A  dA  0 (creșterea afinității este de
semn opus valorii sale).
Inegalitatea Glansdorf - Prigogine exprimă cel mai general rezultat obținut până
acum în termodinamica liniară a proceselor ireversibile.64 Ea ne poate da o idee
despre comportamentul în jurul unei stări staţionare. Astfel avem:
dP dP d
P = [ X ]   [ L]  [ X ] , = 2  [ L]  [ X ] , = 2  [J ] , [J ] = −
dX dX dX
1 1 (d S )irev
unde s-a definit o funcţie de tip potenţial  = −  P  −  şi putem spune
2 2 dt
că vitezele generalizate [J ] derivă din acest potenţial (precum câmpul electric derivă
din potenţialul electric). Existența potențialului  înseamnă că evoluția are loc în
direcţia şi sensul normalei interioare la suprafeţele echipotenţiale  = constant și că
rotațiile din spațiul afinităților generalizate [X ] sunt imposibile; nu există nicio
oscilație în apropierea stării staţionare (în particular acest lucru este valabil şi în
vecinătatea stării de echilibru).
Inegalitatea Glansdorf - Prigogine ia o formă explicită remarcabilă:
1 1 dP 1 d
d XP =  dP =   dX =  2  J  dX = J  dX = −  dX = −d  0
2 2 dX 2 dX
deci o diferențială totală exactă și în starea staționară avem viteza minimă a
producției de entropie
Funcția care caracterizează starea staţionară are în acest caz, un sens fizic
deosebit de simplu și intuitiv: adică, s-ar putea spune că însăși ireversibilitatea
devine în starea staţionara cât mai mică posibilă.65
Fie cazul în care starea staţionară X este departe de echilibru. Din nou putem
dezvolta vitezele în serie după afinităţi, dar de data aceasta în jurul stării staţionare:
[J ] = [Ls ]  [X ]. Dar, în general, nu mai avem nicio relație care să înlocuiască relațiile
de reciprocitate. Ca urmare, în general nu mai există potențial din care ar fi derivate
vitezele. De aceea rotațiile în jurul stării de echilibru sunt acum posibile și apropierea
spre această stare va avea forma spirală.
64
Introduction to Thermodynamics of Irreversible Processes - Third Edition. Ilya Prigogine. John Wiley & Sons, 1968
65
Problèmes d'Évolution dans la Thermodynamique des Phénomènes Irréversibles. Ilya Prigogine. in The Origin of Life
on the Earth - covers the proceedings of the First International Symposium of, held at Moscow on August 19-24, 1957,
pag. (418- 427) [424/701-433/701]

Atunci când starea staţionară este departe de echilibru oscilațiile devin posibile
în evoluția către această stare. Există însă şi cazul excepţional în care sistemul nu mai
poate ajunge la starea staționară (dacă nu se afla iniţial), dar descrie curbe închise în
jurul acestei stări.
Putem avea oscilaţii chimice în jurul unei stări staționare de echilibru. Exemple
interesante au fost indicate cu mult timp în urmă de Volterra și Lotka. Exemplul lui
Volterra este unul biologic, deoarece a luat în considerare problema coexistenței
speciilor biologice într-un mediu independent de timp. Exemplul lui Lotka se referă
la procese autocatalitice, cum ar fi cel reprezentat de sistemul (neliniar) de reacții:
d  X   A  X − X  Y + k  ( Y − X )
2 2
= 
dt  Y  X  Y − k  ( Y 2 − R  A) 
În modelul neliniar Lotka-Volterra (pentru biologie), pentru o singură specie pe
lângă coeficienţii vitali 0 & 0 se ia în consideraţie „ereditatea” sub formă de
ecuaţie integro-diferenţială:
d t
ln[ p( t )] = 0 − 0  p( t ) +  k( t, t ' )  p( t ' )  dt' ; p( t )  0
dt t0
unde k ( t, t ' ) este un “nucleu” de integrare a eredităţii. Astfel avem:
d t
p( t ) = 0  p( t ) − 0  [p( t )] + p( t )   k( t, t ' )  p( t ' )  dt' ; p( t )  0
2
dt t0
Cele mai interesante dinamici din lumea biologică decurg din luarea în
consideraţie a interacţiunilor dintre specii. Se ia în consideraţie „ereditatea” sub
formă de ecuaţii integro-diferenţiale66. Un prim model care descrie dinamica
sistemelor biologice în care doar două specii (într-un ecosistem) interacţionează,
prădătorul şi prada, a fost propus în 1925 de către Alfred Lotka şi Vito Volterra. Stă
la baza multor modele privind dinamica populaţiilor în ecologie. În cazul a două
populaţii concurente x / y: pradă / prădator - (devoraţi / devoranţi, peşti / rechini)
sistemul dinamic integro-diferenţial (cu ereditate) este:
d t
p1 ( t ) = 01  p1 ( t ) −  012  p1 ( t )  p 2 ( t ) + p1 ( t )   k12 ( t, t ' )  p 2 ( t ' )  dt'
dt t0
d t
p 2 ( t ) = 02  p1 ( t ) −  021  p 2 ( t )  p1 ( t ) + p 2 ( t )   k 21 ( t, t ' )  p1 ( t ' )  dt'
dt t0
balanţa competiţiei este:
66
idem 54

• la populaţii mici ( p 1 → 0  p 2 ) tendinţe contrare de evoluţie:  01   02  0 ;

• conflictele, proporţionale cu cardinalul produsului cartezian, descurajează pe cei
în creştere şi încurajază pe cei în descreştere:  01   021  0 &  02   012  0 .
În format normat (adimensionalizat) sistemul dinamic integro-diferenţial este:
d t
x = 01  x − 012  x  y + x   12 ( t, t ' )  y( t ' )  dt'
dt t0
d t
y = 02  y − 021  y  x + y   21 ( t, t ' )  x ( t ' )  dt'
dt t0
balanţa competiţiei este:

 01   02  0 ,  01   021  0 ,  02   012  0
În cazul „fără ereditate” sistemul dinamic (bidimensional, autonom şi neliniar) este:

d
x = 01  x − 012  x  y
dt d  x  01 0  x  012 
sau   =   − x  y   
d dt  y   0 02   y   021 
y = 02  y − 021  y  x
dt
Sistemul liniarizat are valorile proprii 01 şi 02 reale şi de semne contrare, iar
sistemul neliniar nu este integrabil analitic dar are orbite închise în spaţiul stărilor.
Eliminând parametrul timp şi făcând schimbări de variabile, obţinem:
y 01 exp( −012  y)

 = K ceea ce reprezintă o curbă închisă (ciclu !)
x 02 exp( −021  x )
şi în care extincţia totală a unei specii nu are loc (ca în figură)67. Interpretăm:
▪ 01 coeficient de reproducere liberă a peştilor care nu au nevoie de rechini
▪ 012 coeficient de mortalitate a peştilor prădaţi de rechini
▪ − 02 coeficient de mortalitate liberă a rechinilor care au nevoie de peşti
▪ − 021 coeficient de reproducere a rechinilor prădători de peşti
67
Lotka–Volterra equations. ***. https://en.wikipedia.org/wiki/Lotka%E2%80%93Volterra_equations

01 := 1,5 012 := 1 02 := −3 021 = −5 x in := 3 y in := 5

În modele cu trei specii, teoria Kermack-McKendrick68 face o ipoteză care

prezice distribuția în timp a cazurilor unei boli infecțioase transmisă într-o populație
partiţionată în: S susceptibilă, I infectată, R recuperată. Trăsătura importantă este
că a fost un model în care nivelul infecției a afectat ratele de transmisie și recuperare.
Sistemul dinamic este 3D, autonom şi neliniar:
S   −  S I  0 1
d  
I =   S  I −   I = −    1   I −   − 1  S  I
dt  
     
 R   I  − 1  0 
În 1955 rusul Belousov descoperă o reacţie chimică oscilantă, care pare a

contrazice principiul al doilea al termodinamicii. Cercetările sunt continuate în 1968
de Zhabotinsky.
O soluție preparată își schimbă culoarea pe măsură ce trece timpul
O reacție Belousov-Zhabotinsky69 este o reacție oscilantă observată în 1950 de

chimistul rus Boris Belousov. Amestecarea a cinci compuși obișnuiți în apă la
temperatura camerei nu atinge direct echilibrul; soluția oscilează între două stări, cu
mare regularitate, timp de aproape o sută de cicluri, până când unul dintre reactivi
este epuizat.70 Clasic, această reacție oscilantă se desfășoară într-o cutie Petri71 unde
apar unde de concentrație la suprafață, a cărei evoluție este periodică72.
68
A contribution to the mathematical theory of epidemics. W. O. Kermack and A. G. McKendrick. Proceedings of the
Royal Society of London A: Mathematical, Physical and Engineering Sciences, volume 115 (772): pp. 700-721, 1927
69
Reacție Belousov-Zhabotinsky. ***. https://ro.wikipedia.org/wiki/Reacţie_Belousov-Zhabotinsky
70
Notions de thermodynamique des processus irréversibles. ***.
https://fr.wikiversity.org/wiki/Notions_de_thermodynamique_des_processus_irr%C3%A9versibles/Processus_irr%C3%A9versibles
71
Cutiile Petri, inventate de Julius Richard Petri (bacteriolog german) pe vremea când lucra ca asistent pentru Robert
Koch, sunt vase cilindrice din sticlă subţire sau plastic, pe care biologii le folosesc să cultive celule sau mostre de
plante. Ele pot fi refolosite după sterilizare, prin încălzire la 160 oC, într-un cuptor uscat. Cutiile Petri folosesc adesea
inele şi capace care le permit să fie dispuse pe teancuri. De cele mai multe ori, cutiile Petri sunt folosite pentru
cultivarea bacteriilor.
72
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=18284509

Simularea numerică a unei reacţii Belousov-Zhabotinsky într-o cutie Petri
La reacţia oscilantă Briggs-Rauscher mecanismul de reacție este foarte complex73, în mod

similar reacției Belousov-Zhabotinsky. Schimbările care au loc în acest sistem se bazează pe două
procese: A) (non-radicalic): consumarea lentă a iodului de către acidul malonic. B) (radicalic): un
proces autocatalitic ce prezintă intermediari radicalici. Inițial, iodul se acumulează datorită
procesului B. Între timp, intervine procesul A cu o viteză proporțională cu concentrația de iod. La
un anumit punct, acesta oprește procesul B și nu se va mai produce iod liber, însă el continuă să fie
consumat de procesul A. În cele din urmă concentrația de iod liber nu mai este suficientă pentru
procesul A, iar procesul B reîncepe. Ciclul se repetă până la consumarea reactivilor. Reacția
generală a ambelor procese, se poate schematiza, aproximativ:
IO3− + 2  H 2O2 + CH2 (COOH) 2 + H + → ICH(COOH) 2 + 2  O2 + 3  H 2O

Soluția proaspăt preparată74 este incoloră și apoi se transformă treptat într-o culoare
chihlimbar, apoi se transformă brusc într-un albastru foarte închis. Se estompează încet, apoi
incolorul revine și procesul se repetă de aproximativ zece ori înainte de a se termina cu un lichid
albastru închis cu un miros puternic de iod. Ingredienții principali ai acestei soluții apoase sunt apă
oxigenată, iodat de potasiu, mangan Mn2+ (sulfat de mangan monohidrat care servește drept
catalizator), un acid puternic (de exemplu H2SO4) și acid malonic CH2(COOH)2 care posedă un
atom de hidrogen ce va reduce încet iodul I2. Se adaugă de asemenea și un indicator colorat.
„Problemele vieții ocupă un loc special printre problemele evolutive ale științei.
Este, de fapt, banal să ne amintim acest lucru: ființele vii se caracterizează printr-o
organizare înaltă menținută prin schimburi constante cu lumea exterioară. În plus,
reproducerea conferă vieţii un caracter ciclic remarcabil. Este interesant să se ia în
considerare aceste probleme din punctul de vedere al termodinamicii fenomenelor
ireversibile care ar putea analiza legile generale ale evoluției în fizică cu mai multă
precizie decât termodinamica clasică”.75 Aplicarea la biologie a termodinamicii
clasice, în format global (non-local), s-a dovedit nepotrivită: „dacă considerăm
sistemul planetei noastre ca pe un sistem izolat, toate fenomenele ireversibile
determină creșterea entropiei, de aceea vom considera nu întregul acestui sistem, ci
subsistemul ce constituie biosfera”.76
73
https://ro.wikipedia.org/wiki/Reacţie_Briggs-Rauscher
74
Notions de thermodynamique des processus irréversibles. ***.
https://fr.wikiversity.org/wiki/Notions_de_thermodynamique_des_processus_irr%C3%A9versibles/Processus_irr%C3%A9versibles
75
Problèmes d'Évolution dans la Thermodynamique des Phénomènes Irréversibles. Ilya Prigogine. in The Origin of Life
on the Earth - covers the proceedings of the First International Symposium of, held at Moscow on August 19-24, 1957,
pag. (418- 427) [424/701-433/701]
76
idem 73

Formularea locală a celui de-al doilea principiu constă în aceea că (d S ) irev  0
oricare ar fi schimburile cu lumea exterioară. Viteza producției de entropie
P = (d S ) irev / dt este utilizată în termodinamica fenomenelor ireversibile; „conținutul
t
de ireversibilitate” pe un interval de timp [ t 0 , t ] este  P  dt , iar entropia produsă
t0
poate defini o scară locală de timp bazată nu pe mișcări reversibile, ca în mecanica
clasică, ci pe conținutul de ireversibilitate.77 Se poate construi, în principiu, o astfel
de scară78. Viteza producției de entropie P este mărimea centrală a oricărei teorii
macroscopice a ireversibilității, permițând punerea problemei într-o formă cantitativă
independentă de mecanisme moleculare.
În problemele biologice, producția de entropie se datorează în principal
reacțiilor chimice (și fotochimice); În cazul a r reacţii chimice este atunci de forma
r
P =    A j   j  0 , o mărime semi-termodinamică (prin afinități), semicinetică (prin
j=1
vitezele de reacţie). La echilibru A j = 0 ,  j = 0 , P = 0 . Valoarea producției de
entropie caracterizează astfel distanța până la echilibru termodinamic. O mare valoare
a producției de entropie înseamnă că sistemul evoluează departe de echilibrul
termodinamic.
Cum se manifestă fizic producția de entropie? Dacă sistemul era izolat,
producția de entropie ar fi crescut pur și simplu entropia însăși a sistemului, adică
dezordinea moleculară a sistemului. Dar nu este la fel în cazul general deoarece
aportul (în sens algebric) de entropie permite ca această producție de entropie să fie
respinsă către lumea exterioară. Este posibil deci ca un sistem cu producție mare de
entropie să menţină de o manieră prelungită o stare de entropie scăzută datorită unui
flux de entropie adecvat.
Astfel, să presupunem că sistemul considerat este într-o stare staționară. Vom
avea atunci dS = 0 deci (d S ) irev + (d S ) ext = 0 sau (d S ) ext = −(d S ) irev  0 . Acest flux
de entropie trebuie să fie negativ în starea staţionară pentru a compensa producția de
entropie. Sistemul primește mai puțină entropie decât respinge; se poate spune că
primește „alimente” înalt organizate (deci de joasă entropie) şi le întoarce în lumea
exterioară parțial dezorganizate.79
Problemele evolutive care interesează sunt de exemplu cele ale subsistemului
„biosferă”. În timp ce sistemul izolat care include biosfera tinde spre starea sa de
maximă entropie, evoluează acest subsistem spre o stare staţionară remarcabilă și
dacă da, spre ce? Pentru a putea vorbi despre o stare asimptotică staționară de
neechilibru în cadrul unui mediu în evoluție este necesar să putem clasifica
constantele de timp de relaxare ale sistemului în două grupuri: unul format din
77
idem 73
78
Etude thermodynamique des phénomènes irreversible. Ilya Prigogine. Bruxelles : Brussels Univ., 1947. - 153 p.
79
idem 73

constantele de timp de relaxare foarte lungă și altul format din constantele de timp de
relaxare foarte scurtă. Cu alte cuvinte sistemul are nevoie de o scară dublă de timp.
Putem considera, referindu-ne la ființele vii în individualitatea lor, că starea cu
cele două scări de timp este bine realizată. Într-un univers foarte departe de echilibru
termodinamic, ființa vie se dezvoltă în condiții care se schimbă puțin pe durata vieţii
unui individ.
Obs: din punct de vedere mecanic, distincția dintre cele două scări de timp
corespunde cu distincția a două tipuri de termeni în Hamiltonian (clasic sau
cuantic).80
Omul, în evoluţia sa, a fost şi este într-un permanent proces de adaptare la
schimbările din mediul inconjurator (geografic, climatic, social), care pot acţiona
asupra sa ca agenţi etiologici, process definit ca “sindrom general de adaptare”.81
Dacă ne referim la schimbările geo-climatice iată că ne aflăm în situaţia celor
două scări de timp. Lent dar tot mai evident spaţiul geografic românesc se îndreaptă
către aşa-numitul până acum climat mediteranean, iar la nivel planetar tropicele
avansează în cele două emisfere terestre, gheţurile se cam topesc etc.
Actual se pune problema adaptării indivizilor la noua societate; dacă ne referim
la adaptarea informaţională putem vedea exagerări nesănătoase cu realitatea virtuală,
dacă ne referim la adaptarea politică putem vedea exagerări ce pot fi catastrofice. În
aceste situaţii credem că analiza trebuie refăcută pe multiple scări de timp.
În condițiile în care noțiunea de scară dublă de timp este valabilă, interesează
doar evoluția subsistemului spre starea sa asimptotică de-a lungul timpului în care
sistemul general (în care este inclus) nu prezintă modificări apreciabile. Descrierea
matematică a acestei situații este introducerea de condiții la frontieră, pentru
subsistem, independente de timp.
Obs: aceasta este totuşi o aproximare, întrucât întregul sistem evoluează lent
spre echilibru. Probabil ca într-o descriere satisfăcătoare, este important de înlocuit
aceste condiții cu unele care variază lent în timp.
4. Concluzii
• Dacă primul legiuitor al străbunilor noştri geto-daci a fost Zamolxe

(recunoscut la nivel european) Ştefan Odobleja a fost la nivel mondial, recunoscut cu
reacţie intârziată, primul legiuitor al unei cibernetici generalizate.
• Între cele 9 legi universale enunţate de Ştefan Odobleja legile nr. 6, 8, 9 joacă
un rol foarte important şi sunt în consonanţă cu stadiul actual al unor domenii
ştiinţifice şi tehnice puternic matematizate şi cu implicaţii filozofice de mare
anvergură.
• Legea conexiunii inverse, fundamentală pentru cibernetică, admite o tratare
generală operatorială, neliniară, iar cazul liniar sau cazul oscilaţiilor rezultă ca fiind
80
idem 73
81
idem 13

particulare. Oricum analiza dinamică, cu timp nenul de propagare pe bucla de reacţie,

este mai realistă decât reprezentările schematice statice răspândite şi ele datorită
simplităţii. Factorul de merit stabilit uzual la circuite electronice oferă bună
consonanţa matematică cu legile enunţate de Odobleja.
• Legea rezonanţei (referitoare la frecvenţe) poate fi extinsă la o rezonanţă a
fazelor şi are consonanţă cu fizica cuantică şi cu reprezentările fazoriale din tehnică.
• Idei anticipative la fizica cuantică (în fapt fizica ondulatorie) erau oarecum de
neevitat dată fiind universalitatea gândirii lui Odobleja.
• Ştefan Odobleja exemplifică pe clase foarte largi de fenomene (fizice,
chimice, fiziologice, psihice, filozofice, …) cum anume se concretizează, sub forma
de legi specifice cele 9 legi universale.
Spre exemplu pentru psihoterapeutică legea echilibrului vizează recuperarea
echilibrului pierdut prin moderarea hiperactivităţilor psihice combinată cu o acţiune
de stimulare a hipoactivităţilor funcţionale82.
Legea compensaţiei acţionează pentru a normaliza o hiperfuncţiune psihică
locală impunând un repaus, care nu este valabil, nici posibil decât prin exerciţiul
intensiv al tuturor celorlalte porţiuni sănătoase ale psihicului83.
Legea reversibilităţii se manifestă când omul cel mai sănătos, pus în prezenţa
unui nebun, este antrenat şi el spre demenţă; şi invers, nebunul care are norocul să
trăiască într-un mediu de oameni cu mintea sănătoasă este mult ajutat în vindecarea
echilibrului său. Internarea într-un azil de alienaţi mintali (în saloane comune şi în
contact cu alţi numeroşi nebuni) este un mijloc infailibil de a eterniza demenţa …
datorită mecanismului de reversibilitate84. Cu concluzia: legile psihoterapeuticii sunt
identice cu legile terapeutice, care sunt la rândul lor identice cu legile universale.
Spre exemplu pentru estetică (ştiinţă despre frumos şi frumuseţe … despre
plăcere85) se indică o subordonare la legea compensaţiei şi respectiv legea
echilibrului aplicate psihicului uman, definind frumosul drept plăcerea exerciţiului
optim (normalizat, compensator, echilibrant) al psihicului … indicele de optimă
funcţionare psihică: un fel de termometru psihic86. Dar frumosul este o noţiune
subiectivă, nu este o mărime fizică. Aşa cum indica (în lecţiile sale) acad. Remus
Răduleţ87 anumite noţiuni pentru care se practică totuşi anume ierahizări (scara de
frumuseţe, scara succeselor, scara de inteligenţă, scara Brinel pentru duritatea
materialelor, scara Mercali pentru cutremure) nu reprezintă mărimi fizice.
Pentru a putea defini riguros matematic o mărime fizică pe o întreagă mulţime
(de elemente) este necesar să dispunem de:
a) o relaţie de echivalenţă ( x ~ y „x este la fel de … cu y”)
82
83
84
85
86
87
Noile progrese ale științelor fizico-chimice și categoria de lege. Remus Răduleț. Cercetări filozofice, nr.1, an X.,
București: Editura Academiei RPR

b) o relaţie de ordonare ( x  y „x este mai ... faţă de y”)

c) o unitate de măsură ( u  1 )
Se poate astfel intra pe structura algebrică de corp a mulţimii numerelor reale.
O mărime fizică este o proprietate a unei stări sau a unui proces ale unui sistem
fizic, care este observabilă și măsurabilă88, deci exact cuantificabilă. Exemple de
măsurabile sunt: spațiul, timpul, temperatura, forța, presiunea, ș.a.m.d. Mărimea
fizică are o determinare cantitativă (valoarea numerică) și una calitativă (unitatea de
măsură). Mărimea fizică este exprimată uzual ca un produs între valoarea numerică
și unitatea de măsură (descrierea lui Maxwell). Întrucât mărimea fizică este o
observabilă și, deci, o măsurabilă, aceasta poate fi determinată cu precizie, folosind
unități de măsură. Mărimile fizice reprezintă proprietăți fizice măsurabile ale
materiei (substanță și câmp) care pot fi determinate calitativ și cantitativ.
Identificarea calitativă se face prin senzații vizuale, auditive, tactile, termice,
kinestezice, etc, oferite de simțurile umane sau prin intermediul aparatelor și
instrumentelor.89
• Legea nr. 9 are cea mai mare consonanţă cu teoria matematică modernă a
sistemelor dinamice şi cu termodinamica chimică de la care s-au obţinut importante
rezultate în elaborarea de modele pentru biologie.
• Nu întâmplător săgeata timpului 0  dt este asociată cu legea creşterii
entropiei S din termodinamică,
dar în sistemele vii entropia poate să şi descrească prin autoorganizare.

• Termodinamica clasică face posibilă descrierea sistemelor termodinamice
care evoluează printr-o serie de stări de echilibru (transformări reversibile). Cu toate
acestea, transformările reale nu sunt reversibile. Știința clasică consideră fenomenele
determinate și reversibile, ceea ce este în contradicție cu experiența actuală.
Ireversibilitatea fenomenelor temporale caracteristice termodinamicii neliniare
reconciliază fizica cu bunul simț.
• Metodele termodinamice și statistice trebuie extinse în mai multe direcții care
depășesc studiul sistemelor mari în echilibru. Diferitele abordări care pot fi adoptate
sunt: termodinamica aproape de echilibru, termodinamica neliniară a proceselor
ireversibile.
• Interesează stări care sunt situate departe de echilibrul termodinamic. Această
termodinamică „generalizată” încearcă să studieze fenomene complexe care apar de
exemplu în sistemele neconservative (sisteme disipative).
• Odobleja realizează un progres în cunoaşterea integrată: lume ne-vie şi vie,
biologie, psihologie şi sociologie, neurologie şi neuro-ştiinţe, filosofie, logică şi
88
Lexiconul Tehnic Român. Răduleț, Remus și colaboratorii. Editura Tehnică, București, 1957-1966.
89
Mărime fizică. ***. https://ro.wikipedia.org/wiki/Mărime_fizică

cultură, iar contribuţia sa excepţională depăşeşte fundamentarea în lume a ciberneticii

generalizate prin trans-disciplinaritate ca sistem, abordare, viziune şi creaţie.
• În consonanţă cu legile enunţate de Odobleja trebuie continuată operaţiunea
de matematizare a acestora pentru a le folosi în modelări matematice şi simulări
numerice ale numeroaselor exemple aplicative date de Odobleja.
5. Referinţe
1. Psychologie consonantiste, vol. I. dr. Stefan Odobleja. Libraire Maloine, Paris, 1938, pag. 1-500,
https://www.scribd.com/document/472087793/Psychologie-consonantiste-vol-I-1938
2. Psychologie consonantiste, vol. II. dr. Stefan Odobleja, Libraire Maloine, Paris, 1939, pag. 501-885
3. https://www.scribd.com/document/472088392/Psychologie-consonantiste-vol-II-1939; pag. 607-611
4. Psihologia consonantistă. Ștefan Odobleja. traducere în limba română de P. Iacob, București,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1982
5. Psihosomatica consonantistă – Contribuţia doctorului Ştefan Odobleja adusă conceptului de
psihosomatică. Nicolae Popescu. Ediţia a II-a completată (în limba română), Editura Universitaria,
Craiova, 2016
6. Bazele Ciberneticii. Dorin Mitruţ.
http://www.asecib.ase.ro/DorinMitrut/CursBazCib/CursBazCib.html
7. Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor, curs - Introducere în cibernetică. Nicolae
Paraschiv http://ac.upg-ploiesti.ro/cursuri/issc/curs_issc.pdf
8. Cibernetica s-a născut în România. Manuela Dinu. https://editiadedimineata.ro/istoria-ideilor-furate-
cibernetica-s-a-nascut-in-romania/
9. Etude thermodynamique des phénomènes irreversible. Ilya Prigogine. Bruxelles : Brussels Univ.,
1947, 153 p.
10. Introduction to Thermodynamics of Irreversible Processes - Third Edition. Ilya Prigogine. John
Wiley & Sons, 1968
11. Problèmes d'Évolution dans la Thermodynamique des Phénomènes Irréversibles. Ilya Prigogine. in
The Origin of Life on the Earth - covers the proceedings of the First International Symposium of,
held at Moscow on August 19-24, 1957, pag. (418- 427) [424/701-433/701]
12. Thermodynamic Theory of Structure, Stability and Fluctuations. Peter Glansdorff, Ilya Prigogine.
Wiley-Interscience, New York, 1971
13. Notions de thermodynamique des processus irréversibles. ***.
https://fr.wikiversity.org/wiki/Notions_de_thermodynamique_des_processus_irreversibles/Processus
_irreversibles
14. Untersuchungen über die Grundlagen der Thermodynamik. Constantin Carathéodory.
Mathematische Annalen, 1909, Bd. 67, H. 3, S. 355–386
15. Fizica. Ilie Ivanov. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Ilie_Ivanov_-
_Fizica_I_An_I_AC_IMST_(2013-2014)/Curs_4.pdf
16. Evoluţie şi autoorganizare în sisteme departe de echilibru. G. Bourceanu, I. Grosu, C. Beldie.
Ed.Tehnică, Bucureşti, 1989.
17. Reciprocal Relations in Irreversible Processes. I. Lars Onsager. Phys. Rev. 37, 1931,
Reciprocal Relations in Irreversible Processes. II. Lars Onsager. Phys. Rev. 38, 1931
18. Principiile teoriei informaţiei în ingineria informaţiei şi a comunicaţiilor, Adrian-Traian Murgan,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998
19. Personalitatea umană și transplantul de organe. Nicole Popescu, Grigore-Alexandru Popescu,
Ramona Gîdea. Revista medicală română, vol. LXVI, Nr 2, 2019
20. Principia Mathematica. Alfred North Whitehead & Bertrand Russell. Cambridge University Press,
(1963).
21. On Formally Undecidable Propositions of Principia Mathematica and Related Systems. Kurt Gödel.
Dover Publications, 1992; Gödel's Incompleteness Theorems. Raymond M. Smullyan. Oxford

University Press, 1992; Teoremele Gödeliene de incompletitudine. Raymond M. Smullyan. Editura:

Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2018.
22. Bazele electronicii analogice şi digitale. Sorin Dan Anghel.
https://anghelsorindan51.files.wordpress.com/2016/08/bazele-electronicii-analogice-si-digitale.pdf
23. Heinrich Barkhausen. ***. https://en.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Barkhausen
24. Ether and Etherons - 1982. Ioan-Iovitz Popescu. https://editura.mttlc.ro/iovitz-etherons.html
25. Sisteme Dinamice. Radu P. Voinea şi Ion V. Stroe. Institutul Politehnic din Bucureşti, 1993,
Introducere în teoria sistemelor dinamice. Radu P. Voinea şi Ion V. Stroe. Editura Academiei
Române, Bucureşti, 2000
26. Unele modele matematice de sisteme dinamice pentru evoluția populațiilor. Eugen Vasile.
http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2019_02_02.pdf
27. Lotka–Volterra equations. ***. https://en.wikipedia.org/wiki/Lotka-Volterra_equations
28. A contribution to the mathematical theory of epidemics. W. O. Kermack and A. G. McKendrick.
Proceedings of the Royal Society of London A: Mathematical, Physical and Engineering Sciences,
volume 115 (772): pp. 700-721, 1927
29. Reacție Belousov-Zhabotinsky. ***. https://ro.wikipedia.org/wiki/Reacţie_Belousov-Zhabotinsky
30. https://ro.wikipedia.org/wiki/Reacţie_Briggs-Rauscher
31. Noile progrese ale științelor fizico-chimice și categoria de lege. Remus Răduleț. Cercetări filozofice,
nr.1, an X., București: Editura Academiei RPR
32. Lexiconul Tehnic Român. Răduleț, Remus și colaboratorii. Editura Tehnică, București, 1957-1966.
33. Dicţionar etimologic al limbii romane pe baza cercetărilor de indo-europenistică. Mihai Vinereanu.
Edit. Alcor 2008
34. ***. https://odobleja.ro/2020/07/02/conferinta-internationala-icvl-2020-dedicata-dr-stefan-
odobleja/consonanță. ***. https://dexonline.ro/definitie/consonanta

Consonanţe Matematice Pentru Cele 9 Legi Universale Ștefan Odobleja

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consonanţe Matematice Pentru Cele 9 Legi Universale Ștefan Odobleja

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consonanţe matematice

pentru cele 9 legi universale formulate de dr. Ștefan Odobleja

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

Cugetări ale lui Ştefan Odobleja

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

2.1. Consonanţe / disonanţe / extinderi

Vom prefera termenul de consonanță folosit de Odobleja (care la origine

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

Avem azi la îndemână, alături de matematica elementară (deloc de neglijat)

2.2. Precursorii ciberneticii

La vremea lui Odobleja termenul „consonanță” nu exista în dicționar. În fapt,

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

2.3. Informaţie & Entropie

În aplicarea celor 9 legi generale se remarcă la Odobleja o viziune complexă,

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

În preocupări legate de creierul uman și fizica cuantică se afirmă că

În capitolul ,,Legile (Generalităţi)” din primul volum al lucrării sale de psihologie

,,Psihicul este guvernat de aceleaşi legi universale ca aceea care

Argumentaţia acestei idei o face desigur cu ,,exemple împrumutate din lumea

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

specifice). Ea se poate extinde la orice univers abstract; mari filozofi19 şi mari

3.1. legea echivalenței

,,Din nimic nu se poate produce nimic. O muncă nu poate fi efectuată

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

3.2. legea echilibrului

,,Orice mişcare tinde spre starea de repaus şi de echilibru. Nu există un

La ,,nu există un perpetuum mobile” avem azi consonanţă. În accepțiunea

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

permanentă fără o sursă de energie, încălcând legile de conservare acceptate, sau

Se discută despre următoarele tipuri de perpetuum mobile:

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

nu există antifază aproximativ antifază

antifază aproape perfectă antifază teoretic perfectă

Avem aici, la Odobleja, o bună consonanţă a electrostaticii cu geometria.

consonanţă matematică aşa-zisa lege a lui Coulomb a determinat experimental şi

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

3.3. legea compensației

„E concurenţa între părţile unui întreg. Un mecanism de apărare a oricărui

Consonaţe matematice sunt identificate la discuţia legilor nr. 8 şi nr. 9

3.4. legea reacției

„Dacă asupra unui sistem în echilibru se exercită o acţiune (o constrângere) care

Avem aici la Odobleja o consonanţă cu formularea matematică a legilor

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

3.5. legea oscilației

„Sinonime: legea ritmului, legea periodicităţii, legea alternanţei, legea ondulaţiei

Consonaţe matematice sunt identificate la discuţia legii nr. 8. Analiza Fourier

3.6. legea reversibității

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

vicios, fiindcă în prezent reciprocitatea lor este perfectă. În ceea ce priveşte

Cu cercul vicios invocat de Odobleja avem consonanţă justificată matematic

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

Funcţional putem scrie:

A (0 in ) = 0 out omogenitate; x out = A (0 in ) + A  x in + O (x in ) diferenţiabilitate

• x out  out  x *out semnal unic la ieşire

• in := F (out ) transfer invers, neliniar, prin reţea de reacţie

F (0 out ) = 0 in omogenitate; in = F (0 out ) +   out + O (out ) diferenţiabilitate

x *out = x out = A (x in ) = A ( x *in + in ) = A (x *in + F ( out )) = A ( x *in + F ( x *out ))

Ecuaţia ce defineşte semnalul de ieşire x *out ca funcţie implicită de semnalul de

CISO-2020 – Conferința Internațională “Ștefan Odobleja” – Turnu Severin

x *out = A  (x *in +   x *out )

Fie analiza de comportament liniar pentru un semnal scalar în reprezentare fazorială:

Putem considera două modalităţi de descriere: statică şi respectiv dinamică.

X *in X out in X*out  out

x out = x out = A (x in ) = A ( x in + in ) = A (x in + F ( out )) = A ( x in + F ( x *out ))

x out = A  (x in +   x *out )

X in X out in Xout  out

t0 ; Xin = 0 ; X 0in := 0 ; X 0out  0out  Xout

t 0 + ; Xin  0 ; X 0out  0out  Xout

X1in := Xin + 0in = Xin

3in :=   3out =   A  [1 +   A + (  A) 2 ]  Xin = [  A + (  A) 2 + (  A) 3 ]  Xin

X inn := X in + inn −1 = X in + [  A + (  A) 2 +  + (  A) n −1 ]  X *in

ln 0 := ln 0 + ln(1 +   A) ; ln | A (0) | = ln A − ln(1 +   A)

d0 d | A (0) | d0 d | A (0) |