05 Noema 2006

https://biblioteca-digitala.
ro
ACADEMIA ROMÂNĂ
NO EMA
Comitetul Român de Istoria
şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii
Volumul V, 2006
- - ----� Cartea"'
� Universitară .
https://biblioteca-digitala.ro
NO EMA
COLEGIUL DE REDACŢIE
Director: Acad. Mihai Drăgănescu

Redactor şef: prof. dr. ing. Gorun Manolescu
Redactor şef adjunct: prof dr. ing. Ni colaie Bulz
Secretar de redacţie: dr. mat. Manuel Vais
Acad. Mircea Maliţa, Acad. Gleb Drăgan, prof. Teodor Dima,

M. C. al Academiei Române, prof. Horia Colan, M. C. al
Academiei Române, prof. dr. Angela Botez, prof. dr.
Eufrosina Otâlcan, prof. dr. ing. Ştefan Iancu, prof. dr. ing.
Adrian Mihalache, prof. dr. Cornel Popa, prof. dr. ing.
Ştefan Trâuşan-Matu, prof. dr. Marcel Stoica, conf. dr. Laura
Panâ, conf. dr. Gheorghe Constandache, conf. dr. Cătălin
Ioniţă, dr. Ionuţ Isac, cercetător principal I, dr. Ştefan Negrea
ISSN: 1841-9852
© Editura Cartea Universita1·ă
NO EMA
CUPRINS
MIHAI DRĂGĂNESCU Fundamentele naturale ale

Societăţii Cunoaşterii ... ..........
C. V. NEGOIŢĂ la Din numărul special al revistei
70 de ani New-York-eze "Conexiuni"
dedicat aniversării profesorului
şi scriitorului C. V. Negoiţă . . „ . 48
.
ŞTEFAN IANCU Apariţia şi evoluţia mass media„67

GORUN MANOLESCU Postmodem versus
Postmodernism: Marşul triumfal

(peste limite) al empirismului
pozitvist (fizica cuantică şi
logicile paraconsistente). . . . . . „ . . 82
NICOLAIE BULZ Interfaţa om-maşină şi gândirea
sistemică (I). . . . . . .. . . . . .. . . . . . .. ... 90
LAURA PANĂ Etica informaţională şi inteligenţa
morală . . . . . . . .. ... . ....... . .. . . . . . . . 116
G. G. CONSTANDACHE Vocaţia ştiinţelor de graniţă„ „. 146
TUDOR NICULIU Evoluţie prin închidere la inversă:
Simulare Ierarhică Inteligentă.. .168
Instrucţiuni pentru autori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 90
M ihai Drăgănescu
FUNDA M ENTE L E NATUR A L E A L E SOCIETĂŢ I I CUNOAŞT ERII
M i hai DRĂGĂN ESCU
Abstract. According to up to date researches în subquanlic

physics, the fundamental conditions of Consciousness Sociely
appearance are stated i n the frame of Structural-Phenomenological
Theory.
I. INTRODUCERE
Cum este organizată sau cum se autoorganizează existenţa? Nu se
mai poate construi nimic conceptual, în cele mai acute probleme ale
omenirii de astăzi, fără un model ontologic profund.
În viziunea ortofizica structural-fenomenologică. autoorganizarea
şi organizarea existenţei se desflşoara prin universuri şi Conştiinţa
Fundamentală a Existenţei. Universurile nu se găsesc într-un spaţiu unic,
fiecare îşi dezvoltă spaţiul şi timpul propriu, dar coexista în existenţa unică
pro Fundă în categoria universurilor existenţei unice (fig. I).
Dacă universurile structurale nu au contacte spaţiale, având spaţii
diferite, universurile fenomenologice au vecinătăţi fenomenologice şi se pot
influenţa reciproc..
Universurile structural-fenomenologice au functorii FI, F2, F3, ....
între partea structurală şi partea fenomenologică. Acestora le corespund
procese fizice şi informaţionale specifice.
2. ANSAMBLUL REES DE UNIVERSURI

ln prezent, comunitatea oamenilor de ştiinţă înclină tot mai mult în
a admite existenţa unei multiciplităţi de universuri.
Multiversul poate avea forma unor universuri paralele deduse din
interpretarea ecuaţiilor mecanicii cuantice aplicate universului. Toate aceste
universuri ar asculta de aceleaşi legi fundamentale, ar avea aceleaşi tipuri de
particule, deşi fiecare s-ar găsi în spaţiul şi timpul său.
Multiversul poate fi însă constituit din universuri complet diferite,
fiecare cu legile sale proprii, cu spaţiul şi timpul său. Legile naturii, astfel
cum au fost înţelese până acum, nu ar mai fi universale, ele ar fi altele de la
un univers la altul. Evident, legităţile cu adevărat fundamentale ale naturii s
ar găsi într-o altă zonă, în procesualitatea care permite apariţia varietăţii
nete de universuri.
NOEMA VOL. V, 2006
2 Mihai Drăgănescu
Universurile structurale, fiecare cu spa�ul şi timpul

său.
F2
Universurile fenomenologice
Categoria fenomenologică a
existenţei unice
Fig.1 Categoria universurilor structuraf -fenomenologice
Martin Rees, un eminent om de şti inţă în domeniile astrofizicii şi

cosmologiei, postulează (în 1995, poate ş i mai devreme), pe baza datelor
ştiinţei şi punctelor de vedere exprimate din mai multe direcţii de cercetare
;
exi stenţa unui ansamblu de universuri. Acest ansamblu este înţeles ca fiind
constituit din uni versuri, fiecare cu proprietăţi diferite, cu legi le l ui fizice
di ferite, cu parametri i l ui di feriţi . Un iversul nostru nu este decât unul dintr
un ansambl u care ar putea fi infinit. Unele dintre aceste un iversuri, atinnă
M artin Rees, ar putea să nu aibă gravitaţie sau să aibă o foarte puternică
forţă gravitaţională (se ştie că în universul nostru forţa gravitaţională este
slabă), diferite universuri ar putea avea diferite tipuri de particule. Martin
Rees susţine că dacă exi stă toate universuri le posibile guvernate de toate
legi le posibi le, atunci nu este surprinzător să găsim printre acestea un
N O E M A VO L. V, 2006
Mihai Drăgănescu 3
un ivers care să susţină viaţa şi conştiinţa. De fapt, nu se referă direct" la viaţă

şi conşti inţă, deşi le impl ică, ci l a faptul că un univers ca al nostru permite
complexitatea, i ar aceasta premerge viaţa. l deia lui Rees este aceea că
un iversul nostru este acordat (reglat, potriv it) pentru complexitate, deoarece
la bază l ucrurile sunt considerate foarte simple. Fără a nega existenţa
un iversuri lor diferite în sensul lui Rees, la bază l ucrurile nu pot fi simple
pentru a genera universuri atât de diferite. Rămâne valabil însă faptul că
un iversul nostru este acordat pentru dezvoltarea vieti i şi conşti inte i, care
sunt procese complexe. Iar, universul nostru este unul din universurile
ansamblului postulat de Rees. Fără acest ansamblu ar li foarte greu de
crezut că " unicul" nostru uni vers a fost generat direct cu precizia
parametri lor necesari vieţi i şi conşti inţei. O l ume cu un singur uni vers
întâmpină mai multe dificultăţi conceptuale, decât aceea cu un ansambl u de
universuri.
Ansamblul Rees de un iversuri, în lumina ortofizicii structural
fenomenologice, nu este o m ulţime, ci o categorie, de tipul categorii lor
structural-fenomenologice. Teoria categori ilor structura l
fenomenologice1i•. ii,iv.v este o extindere, cu elemente noi specifice, a teoriei
matematice clasice a categori i l or. Fiecare obiect al categoriei multiversului
Rees este un un ivers structural-fenomenologic.
3. S I M PLITATE ŞI NES I M PLITATE FUNDA META LĂ

Cu toate noutăţile apărute după anul 1 995 (teoria corzi lor,
hranelor) Rees continuă să susţină poÎtulatul săuvi,vii în an i i 2002-2003.
Acest postulat este susţinut şi de ortofii1ca structural-fenomenologică, care
propune însă o procesualitate m ult mai elaborată.
Problema esenţială este aceea a apariţiei vieţi i într-un univers,
respectiv în universul nostru. Dacă există un uni vers cu viaţă, se întreabă
Rees, ce ya face aceasta? Va dispare sau va căuta să inn uenţeze întregul
cosmos?VI" La Rees, cosmosul are înţelesul întregului multivers, la fel ca şi
în ortofizica structural-fenomenologică. A infl uenţa întregul cosmos
înseamnă o participare activă la existenţă.
Dacă ar exista un un ic univers, .care conţine viaţă şi conştiintă, se
pune întrebarea dacă observatori i inteligenti din un ivers sunt ei înşişi factori
în existenţa universul ui . Acest l ucru este afirmat de princ ipiul antropic
(considerat principiul antropic forte), dar care duce la con strucţii speculative
foarte puţin plauzibile. Faptul că există un un ivers antropic face ca
principiul antropic să rămână valabil sub o formă atenuată, iar Martin Rees
este îndreptăţit să considere mai curând o selecţie antropică din multiversul
ansambl urilor de universuri diferite.
NOEMA VOL. V, 2006
Fiecare un ivers dintr-un multivers Rees este generat prin big-bang

ul său ceea ce este de înţeles, dar de ce este posibil să apară un i versuri
complet diferite dintr-o simplitate sursă este mai greu de înţeles.
De altfel, Rees aj unge l a întrebarea inev itabilă: cum se poate
înţelege că ex istă ceva, de ce există un univers sau un m ultivers mai curând
decât n imic, dar consideră că aceasta este o problemă de metafizică pentru
totdeauna'� . Î n ortofizica structural-fenomenologică este încorporată şi
vizi unea metafizică, deoarece principiul ex istenţa există este considerat, ca
urmare a unui experiment filosofie, care este experiment deoarece are şi
caracter şti inţific', ca un princ ipiu ferm . Nimicul, ca n im i c total, nici nu este
posibi l în l um ina acestui principiu. Pentru existenţă se caută apoi cele mai
adecvate principii cu adevărat fundamentale care să asigure generarea de
universuri care să asculte de di ferite legi ale naturii . O asemenea construcţie
nu oferă posibi l itatea unei simpl ităţi fundamentale. M ul tiversul lui Rees,
care este corect şi din punct de vedere ortofizic structural-fenomenologic,
are în substrat nu o simpli tate fundamentală, ci principii fundamentale, iar
acestea au o nesimpli tate specifică. Se poate spune că există o anumită
nesimplitate fundamentală.
Ortofizica se preocupă de această necesară nesimplitate
fundamentală. Modelul ontologic ortofizic structural-fenomenologic ( 1979,
1 985), inclusi v prin dezvoltările sale ulterioare, oferă o bază fundamentală
de gândire privind întreaga realitate. Termenul de ortofizică s-a impus
atenţiei, cu toate adversităţi le întâln ite, datorită mai ales susţinătorilor
acestei filoso fi i . Ortofizica este uneori înţeleasă ca adevărata fizică
('adevărat' fiind una din interpretările prefixul ui 'orto'), chiar şi de cei care
nu recunosc prezenţa permanentă a proceselor fenomenologice. De aceea
este necesară preci zarea 'ortofizică structural-fenomenologică'. Recent s-a
publicat un volum de ortofizică structurală"' prin care totul s-ar putea
explica numai prin structura particulelor elementare, deşi acestea ar fi putut
ti generate, după autorul volumului respectiv, de ingredienţii primordiali ai
ortofizicii 'clasice'.
4. SUCCES I UN I DE U N I V ERSURI . U N I V ERS U L PERFECT.

M ultiversul Rees şi universuril e paralele se excl ud reciproc?
Probabil nu, deoarece existenţa le poate acomoda, la nivel ul ei mai profund,
pe toate. Orice tip de un i vers este posibil în ansamblul uni versuri lor. Unele
un iversuri, ca al nostru, pot avea şi un iversuri paralele. Mai m ult, un un ivers
ca al nostru ar putea genera el însuşi noi universuri . Care ar putea sau nu, să
producă un iversuri paralele.
În an ul 1 9 88, scriam";;:
NOEMA VOL. V, 2006
" În ceea ce priveşte succesiunea evol utivă de un iversuri, ea apare

posibil ă dacă un un i vers ar poseda cunoaşterera necesară pentru a interveni
în straturile profunde ale ortoexistenţei şi detem1ina legile unui nou univers.
Evident, aceasta presupune că ortoexi stenţa ascultă de anumite principii, dar
că legile unui univers pot fi diferite în cadrul acestor principii. Din
ortoexistenţă se nasc în mod fizic, natural, prin procese de tluctuatie diverse
un iversuri . Fie U0 un ul din aceste uni versuri în care se dezvoltă viaţa,
conşti inţa şi cunoaşterea. S-ar putea atunci ca acest un ivers să detem1ine
apari ţia un ui uni vers U1 , apoi U2 ş.a.m.d.,
Uo--+ U1--+ U2--+ „.--+ Ui
Dacă ne referim la uni versul nostru, este el un U0 sau un U1? În
orice caz, legile fizice ale un iversului nostru sunt b ine determinate. Ele sunt
cunoscute prin fizica cuantică şi prin fizica macroscopică. Se pare că nu
avem posibilitatea să modificăm aceste legi şi dacă un i versul este
predestinat să di spară, atunci el ar putea încerca, dacă ar exista o asemenea
posibil itate, să determine constituirea unui nou uni vers care să fie superior,
după anumite criterii faţă de uni versul dat.
Este de presupus că evol uţia une i l in i i de un i versuri U0• U1 • U 2 ,
„ ., Ui.„. ar putea urma o cale ascendentă, de prob'Tes. După cum ar putea
apare şi fenomene de regres. De ce oare însă U0 născut în ritmul cosmic,
•
din procesele aleatoare din materia profundă, un ivers devenit conştient, nu

ar putea crea dintr-o dată cel mai bun, cel mai perfect un ivers, dacă ar
cunoaşte secretel e materiei? Atunci am avea o trecere U0 --+ U P şi· fi ecare
univers U0 ar genera unul şi acelaşi uni vers UP care ar trebui să fie găsit în
nenumărate exemplare în cosmos. Probabi l că l ucrurilr nu stau aşa datorită
faptul ui că fiecare univers U0 fiind diferit, ca urmare a jocului aleator al
ingredienţilor primari, va apreci a altfel un un ivers perfect Ur . Şi apoi între
proiectul unui un ivers şi real izarea l ui, datorită faptul ui că trebuie să se
acţioneze în materia profundă, care are şi proprietăţi proprii de bază,
determinând ea însăşi uni versuri prin fluctuaţie, trebuie să intervină o
anumită di ferenţă între proiect şi realizare şi deci noul uni vers U2 , devenit
conştient să reaprecieze perfecţiunea şi să proiecteze un alt uni vers care va
deveni U3 etc."
Se poate observa cum în ortofizica structural-fenomenologică se
concepe nu n umai producerea un ui m ultivers, dar şi producerea un ui
un i vers dintr-un un ivers. Ne putem întreba în acest moment dacă societatea
conştiinţei se poate real iza într-un alt tip de un ivers decât universul perfect,
un univers putând fi considerat perfect dacă poate susţine o societate a
conştiinţei . Putem să ne întrebăm dacă pe Terra este posibi l ă o societate
conştiinţei. Putem să ne întrebăm dacă în universul nostru este posibi l ă sau
NOEMA VOL. V, 2006

poate chiar există o societate a conştiinţei sau mai multe. Poate pe Terra nu
este posibilă societatea conştiinţei, omul actual fiind predominant în număr
de miliarde faţă de inteligenţe artificiale şi chiar conştiinţe vii artificiale
nebiologice care ar putea să apară.
Dacă am proiecta un univers pentru societatea conştiinţei, este
nevoie de foarte multă cunoaştere şi de o definire a societăţii conştiinţei încă
din acest univers, lucru pe care raţiunea omului natural îl poate face, chiar
dacă el este supus şi determinărilor biologice agresive pe care nu le poate
stăvili. Universul nostru ar putea pregăti atunci derivarea cosmică a unui
univers, care să se apropie de universul perfect iar de aici spre un nou salt
cosmic ş.a.m.d.
Nu poate fi însă generat un univers perfect direct de la bun
început? Conceptul de univers perfect este elaborat într-un univers, cum
este cazul universului nostru, şi viziunea universului perfect este, într-un fel,
dependentă de percepţia subiecţilor socializaţi din universul în cauză. Este
totuşi posibil ca universuri generate direct să fie foarte aproape de universul
perfect pe care îl proiectăm, dar acesta din urmă s-ar putea să dezvolte o
nouă viziune proprie despre universul perfect, pe care va dori eventual să-l
realizeze.
În anul 2005, ideile despre multiversul Rees, despre posibilitatea
ca un univers inteligent să genereze un univers succesor, au rămas în
continuare în atenţie:Ui\ fără o legătură evidentă cu ortofizica structural
fenomenologică care a afirmat aceleaşi idei, pornind de la o bază
fundamentală diferită. Rees şi fizicienii care au emis asemenea idei au
pornit de la cunoaşterea fizică structurală, ceea ce nu infirmă ortofizica
structural-tenomenologică, din contră, o cheamă pentru o ratinare mult mai
nuanţată a unor asemenea idei.
5 . CUM SE NAŞTE UN UNI VERS?

Ştiinţa fizicii a avansat modelul big-bang-ului sub două versiuni:
modelul standard, primul propus, apoi modelul intlaţionar'iv .
xv
Alan Guth'"· i autorul modelului intlaţionar încă din anii 1 980 (la
care au adus apoi contribuţii importante fizicieni precum Paul Steinhardt),
consideră, idee care în general s-a impus, că teoria standard nici nu mai
poate fi considerată ca o teorie a bang-ului, cel mult o teorie a stării de după
bang, tără nici o explicaţie cum a ajuns universul în această stare.
Paul Steinhardr'vii observă că atât pentru modelul standard cât şi
pentru modelul inflaţionar consimţit (consensus model) universul provine
din nimic în ceva plin de materie şi energie, pentru raţiuni care nu pot fi
înţelese. Evident, asemenea raţiuni nu se pot găsi decât în existenţa unei
NOEMA VOL. V, 2006

realităţi mai profunde, care să poată conduce la generarea de universuri din

ceva, ceea ce ortofizica structural-fenomenologică a fost obligată să
propună.
Modelul standard al Big Bang-ului a fost dezvoltat în anii 1 920 (de
Alexander Friedmann şi George Lemaître), apoi în anii 1 930 şi anii 1 940
(George Gamow ş.a). Punctul d e pornire a l Big bang-ului î l constituie o
concentrare primordială conţinând toată energia universului într-o
dimensiune mai mică decât aceea a unui atom, foarte fierbinte şi gata să
explodeze. Expansiunea universului are loc de aceea foarte rapid, ducând la
o descreştere a densităţii şi temperaturii. Răcirea universului după câteva
secunde duce la formarea de nuclee de hidrogen, heliu şi litiu. Prezenţa lor,
sub forma atomilor respectivi, s-a perpetuat până astăzi. De asemenea
radiaţia remanentă (de microunde, 3 grade Kelvin) este o consecinţă a
universului din acea perioadă.
Alan Guth consideră (în anul 200 3 ) că modelul intlaţionar oferă
aproape sigur răspunsul corect la problema cosmologica"vm . În modelul
standard al big-bang-ului toată materia universului se găsea deja în
singularitatea de pornire, de unde începea expansiunea universului, răcirea
şi evoluţia materiei. În modelul intlaţionar, singularitatea de pornire nu
conţine decât foarte puţină materie (twenty pounds of matteF sau chiar
numai un gram ceea ce ar sugera că un univers ar ti generat din aproape
nimic„), în comparaţie cu aceea imensă finală din univers, astfel încât
expansiunea colosală a universului se face odată cu crearea de materie
(procesul inflaţionar). De fapt, toată materia universului este creată în
relativul scurt proces intlaţionar. Este poate interesant de observat că în
ortofizica structural-fenomenologică generarea unui univers nu se poate
face decât printr-un proces de tip intlaţionar, fără ca acesta să fi fost
denumit ca atare, fiind considerat ca modul firesc de producere a bing-bang
ului, nefiind nevoie de o sămânţă redusă de materie pentru a se declanşa
naşterea şi expansiunea unui univers. Punctul de pornire îl constituie în
acest caz procesualităţile fundamentale din existenţa cea mai profundă şi
ingredienţii acestei existenţe.
Conform teoriei intlaţionare fizice, inflaţia produce o aplatizare a
universului (universul începe prin a fi extraordinar de plat, fiind aproape
precis plat şi astăzi) şi se produce o omogenizare a lui, încă înainte ca să se
formeze galaxiile actuale ale universului. Dar procesul intlaţionar produce
şi fluctuaţii în energie şi temperatură. De asemenea se pot produce fluctuaţii
ale spaţiutimpului însuşi, ceea ce ar provoaca unde gravitaţionale, dar acest
lucru este numai o supoziţie.
NOEMA VOL. V, 2006
Dar diferenţa esenţială între un model inflaţionar şi cel standard

este aceea că primul permite producerea de materie în univers. Mai mult,
afirmă Alan Guth, se pune şi problema de a produce un nou univers din
universul nostru, printr-un proces de laborator ("A universe in your
backyard"'"" ).
Lee Smolin preocupat de teoria universului'""; , părăseşte l inia
clasică a relati vităţii generalizate, urmată în mare măsură de Hawking şi
Penrose, pentru a trata prin mecan ica cuantică câmpul gravitaţional,
considerat de bază. Smolin, după cum remarcă A lan Guth, încearcă să
construiască o relativitate generală cuantică, pe scurt, gravitatea cuantică.
Smolin acordă un rol important auto-organi zării, uni versul fiind
văzut ca o reţea de sisteme auto-organizate„;;; . Pe de altă parte, consideră
că mai este nevoie de un principiu care să explice gradul înalt de organizare
al un iversului în care trăim, faţă de un altul foarte slab organizat, cu
particule şi forţe apărute l a întâmplare, iar acest principiu este selecţia
naturală. La întrebarea cum poate selecţia naturală să acţioneze la scara
întregului univers, Smolin consideră că selecţia urmăreşte să maximizeze
numărui de găuri negre pe care un univers le produce. Aceasta, deoarece un
univers poate genera un alt univers prin intermediul unei găuri negre. Când
stele mor, adesea formează găuri negre. Dintr-o gaură neagră se poate
genera un nou univers, cu propriul proces intlaţionar într-un spaţiu propriu,
deosebit de al un iversului care 1-a generat. Smolin mai presupune că legile
unui univers născut astfel sunt legate (poate determ inate) în mare măsură,
dar nu prea mult diferite, de ale universului părinte. Acest l ucru ar însemna
şi un transfer de informaţie de la un iversul părinte la universul urmaş,
despre care Smol in nu face precizări, decât, mai târziu, o referinţă la
preocupări pentru teoria informaţiei cuantice ( q uantum infom1ation
theory)"" . Martin Rees, consideră puţin plauzibilă ultima ipoteză a l u i
Smol in, chiar şi numai din considerente pur fiziceuv .
Smolin consideră, alături de m ulţi fizicieni, dezvoltarea
calculatoarelor cuantice, ca oferind noi căi pentru teoria cuantică
fundamentală şi verificarea ei experimental�';. Un calculator cuantic este
un dispozitiv macroscopic care util izează efecte cuantice precum
suprapunerea stărilor şi fenomenul de entanglement (neseparabi litate, un
fenomen aparent straniu, care reprezintă legătura instantanee între ceea ce
se petrece în locaţii separate l a orice distanţă). În acest caz este posibilă şi o
comunicare cuantică care poate uti l iza stări cuantice extinse nelocal, sub
distanta spaţia l ă locală. Teoria cuantică va fi astfel extinsă, va duce la noi
interpretări fizice şi va pune în lumină o realitate mai profundă, care va
implica o teorie mai profundă.
NOE M A VOL. V, 2006
M ihai Drăgănescu 9
6. POSTULATUL MULTI V ERSULU I , CEA M A I S I GURĂ

V IZIUNE ASU P RA REALITĂŢI I .
Pentru teoria universului nostru, Smolin se întreabăuvii din ce este
constituită 'materia n�agră', la care corespunde o 'energie neagră', care
asigură între 80 şi 95 % din densitatea un iversului? El susiine în continuare
existenţa a mai multor un iversuri ( I ) sau numai a unuia singur cu mai multe
regi un i, fiecare fi ind ca uni versul nostru (11). Fiecare dintre acestea ar
începe cu un big-bang, după care are loc o expansiune, luând o structură
dictată de legil e fizicii. A doua variantă de mai înainte pare mai greu de
susţinut, cu excepţia cazului în care se produc big-bang-uri în universul
nostru ceea ce ar duce la o expandare a l ui extinzându-i spaţi ul. Dar nu ar
mai fi un m ultivers, ci un un ivers. Fiecare regiune nu ar mai fi în propriul ei
spaţiu, ci în spaţi ul universului gazdă, mai extins. O asemenea posibil itate
nu ar trebui să elimine generarea unui univers nou dintr-un uni vers şi nici
generarea directă de uni versuri. Postulatul multiversului rămâne cea mai
sigură viziune asupra realităţi i .
Spaţiul unui un ivers, ca şi timpul unui uni vers, c u gândul, cel
puţin, la uni versul nostru, sunt realităţi foarte ci udate. Se ştie că la
dimensiuni din ce în ce mai mici, sub l ungimea Planck ( I CTn cm) nu se
mai pot găsi dimensiuni mai m ici ale spaţi ului. Brian Green observă _..„; :
" The fabric of space on the Planck scale ressembles a lattice or
grid, with the 'space' between the grid lines being outside the bounds of
physical reality. J ust as microscopic ant walking on an ordi nary piece of
fabric would have to leap from thread to thread, perhaps motion through
space on ultramicroscopic scales similarly requires discrete leaps from one
strand of space to another. Time, too, could have grain structure, with
individual moments being packed closely together but not melting into a
seamless continuum. ln this way of thinking, the concepts of ever smaller
space and time intervals would sharply come to an end at the Planck scale.
( . . . ) lf ultram icroscopic spacetime has a grid structure, there would be no
such thing as a distance shorter tan the Planck length or a duration shorter
than the Planck time.
Another possibility is that space and time do not abruptly cease to
have meaning on extremely small scales, but instead gradually morph into
other, more fundamental concepts. Schrinking smal ler than the Planck scale
would be otT l im its not not because you run into a fundamental grid, but
because ( . . . ) as you pass the Planck scale they undergo a transformation
that renders such div ision meaningless . "
NOEM A VOL. V, 2006
10 M i hai Drăgănescu
Mergând pe drumul mecanicii cuantice către dimensiuni din ce în

ce mai mici, reuşind să unifice trei din cele patru forţe fundamentale
(electromagnetică, nucleară şi slabă), cu excepţia forţei de gravitaţie, tizica
particulelor elementare a ajuns la pragul scării Planck. Aici, se spera
cuantificarea gravitaţiei, dar pentru aceasta a trebuit să se treacă la teoria
corzilor (string theory, superstring threory, a branelor etc) . Teoria corzilor a
plecat de la teoria cuantică a particulelor elementare pentru a se întâlni cu
teoria rel ativităţii einsteiniene care trata, în cadrul ei specific, necuantic,
forţa de gravitaţie. Această întâlnire avea să se dovedească ca fiind
neîmp linită complet până în prezent, din cauza faptului că o coardă este
tratată ca o entitate în spaţiutimp, deşi spaţiutimpul nu poate ti astfe l
(continuu), ci cuantic, la şi sub scara Planck. După cum observă Brian
Green, unul din autori i care au dezvoltat teoria corzilor'"",
"We would need a ful ly spaceless and timeless formulation of
string theory, in which spacetime emerges from the col lecti ve behavior of
strings"'".
Gravitatea cuantică bazată pe teoria corzilor, suferă pentru moment
de faptul că nu este 'background-independent' ( independentă de suportul
spaţiotemporal, termenul background referindu-se numai la acest suport,
deşi un alt background mai profund este n ecesar şi pentru o teorie care ar
explica cuantele de spaţiu şi timp). Brian Green, de asemenea, observt"xi:
"lnstead, essential ly all approaches envision strings as moving and
vibrating through a spacetime that is inserted into the theory by 'hand';
spacetime does nat emerge from the theory ( ) but is supplied to the theory
„.
by the theorist. Many researchers consider the devolpment of a background

independent fonnulation to be the single greatest unsol ved problem facing
string theory".
Există, de fapt, două teorii importante ale gravitaţiei cuantice
(quantum gravity). Una este bazată pe teoria corzilor (quantum theory based
on the theory of strings), alta este 'loop quantum gravity' (gravitatea
cuantică bazată pe bucle). A doua porneşte de la teoria generală a gravitaţiei
(Einstein) şi caută să cuprindă cuanticul. Lee Smolin este co-in ventatorul
acestei teoriiXXJl.ii care a început să fie dezvoltată în jurul anului 19 8 5 .
Interesant este faptul c ă teoria nu presupune u n suport (background)
spaţiutimp. Este independentă de acest background. În 'loop quantum
gravity', la scara Planck, spaţiul este în locuit de o reţea de bucle (loops)
discrete. Acestea sunt atomii de spaţiuXXJl.'ii.
Pornind de la viziunea einsteiniană, care a urmat ideii lui Leibniz
de a înţelege spaţiul şi timpul ca fiind numai aspecte ale relaţiei între lucruri
şi nu ca entităţi absolute (cazul lui Newton), Einstein înţelegând
NOE MA VOL. V, 2006
spaţiutimpul ca ceva relaţional şi dinamic, toate proprietăţile apar numai ca

relaţii între lucruri. Observăm că în absenţa unui strat mai profund al
realităţii, ca sursă a ceea ce se generează în univers sau un iversuri, se
justifică absolutizarea relaţionismului, dar în lumina orto fizicii structural
fenomenologice, o asemenea absolutizare a relaţionismului nu mai apare
atât de justificată, deşi l a un anum it palier al realităţii el poate funcţiona.
Lucrurile sunt în realitate mult mai alambicate.
7. CUANTE DE SPAŢIU ŞI CUANTE DE MATE R I E

S-a conturat în lumea fizicienilor ideea c ă nu s e poate face o
diferenţă între cuantele de spaţiu şi cuantele de materie, confirmându-se o
idee ortofizică fundamentală. Încă în anul 1 979 observam"''v:
"Spaţiul este o manifestare a lumatiei (nota M . D.:ortoenergiei) şi
informateriei, el se naşte într-un un ivers odată cu substanţa şi energia. Or, în
ultimă instanţă, în uni vers nu avem substanţă continuă, s-ar părea deci că
nici spaţiul nu poate fi continuu (sublinieri noi ale autorului). Dar spaţiul şi
substanţa, împreună, au o un itate, („ .). Spaţiul este continui ficat de mintea
umană, dar şi de a animalelor, de aceea continuilicarea nu este pur
subiectivă, ci reflectă o proprietate obiectivă, care vine dintr-o sursă cu
caracter de continuitate. Continuificarea este probabil realizată prin
activitatea integratoare a creierului, m ij locită de o undă mintală pe care o
considerăm informaterială".
Şi mai departe:
" Este mai uşor să ne închipuim un spaţiu care se naşte cuantificat,
ca şi cuantele de substanţă, acest lucru fiind determinat de structurarea
informateriei în lumatie„. "'""" .
Consideraţii sim ilare se găsesc şi despre cuantele de timp. În anul
1 985, cuantele de spaţiu şi particulele elementare (oricare ar fi acestea) erau
tratate ca formând o singură familiex.uvi:
"Unul din elementele cheie de legătură între fizică şi ortofizică îl
constituie 'cuanta de spaţiu'. Cuanta de spaţiu este o celulă ortoexistenţială
constituită din informaterie cuplată cu lumatie, ceea ce ar fi, văzută din
un ivers, un strat de lumatie sub care se găseşte un strat de in formaterie.
Cuanta de spaţiu are o dimensiune în un ivers, dar în interiorul ei nu mai
putem vorbi de spaţiu sau de dimensiune. Numai din univers ea apare ca
având o dimensiune„.Tabelul particulelor elementare ar trebui de fapt să
înceapă cu cuanta de spaţiu,
( I ) Cuanta de spaţiu
- fără ortosensuri de sarcină: toate sarcinile sunt nule.
- ortosens topologic: spaţial-uzual
NOEM A VOL. V, 2006
- spin: O
- masă: O
Datorită ortosensurilor spaţial-uzuale, cuantele de spaţiu determină

spaţiul din univers însă nu singure, ci împreună cu toate particulele care
poartă ortosensul spaţial-uzual. Numai ansamblul tuturor particulelor cu
ortosens spaţial-uzual constituie spaţiul din univers".
Ceea ce poate fi important este faptul că în această viziune, o
cuantă de spaţiu, particula cea mai elementară din univers, conţine
ortoenergie (lumatie), pe când celelalte particule de materie manifestă mai
multe proprietăţi, inclusiv energie în univers.
Lee Smolin descrie foarte clar drumul urmat de 'loop quantum
gravity'"'";', posibilitatea unor date experimentale bazate pe folosirea
universului ca un veritabil laborator, stabilirea unei cuante de spaţiu ca
având lungimea Planck la cub, influenţarea vitezei fotonului în funcţie de
difuzia (scattering) pe care o poate produce parcurgerea reţelei de bucle
(loops) a spaţiului ş.a. Spaţiutimpul cuantificat în această teorie este
suportul pe care se propagă particule, care de fapt şi ele ar trebui să tie bucle
(loops). Este evident că cele două teorii ( una bazată pe teoria corzilor,
cealaltă pe bucle) ar trebui să tie unificate. Această cerinţă este sustinută
atât de Lee Smolin, cât şi de Brian Green, menţionaţi mai înainte.
8. MATERIA NEAGRĂ ŞI ENERGIA NEAGRĂ

O problemă dificilă penlru teoria universului (nostru, desigur) este
aceea a materiei negre şi energiei negre (dark matter and dark energy).
Istoria recunoaşterii acestora, pe baze teoretice dar şi experimentale, este
îndelungată începând din anii 1930"'";;,. S-a constatat că materia vizibilă,
materia ordinară constituită din protoni, neutroni, electroni, constituie
numai 5% din masa/energia universului. O proporţie de 25% ar ti constituită
din materie neagră, fără a i se cunoaşte natura, iar 70% din energie
neagră"'; •. Până astăzi nu s-au pus în evidenţă particule de materie neagră,
prezenţa ei fiind determinată de efectele gravitaţionale studiate de
astronomi. Brian Green remarcă"':
"To date, no confirrned detection of a dark matter particle has been
achieved. [„.] lt is quite possible that that within the next few years, the
identity of the dark matter will be settled. Definitive contirrnation that dark
matter exists, and direct deterrnination of its composition, would be a major
advance. For the tirst time în history, we would leam something that is at
once thoroughly basic and surprinsigly elusive: the makeup of the vast
majority ofthe universe's material content".
M ateria vizibilă şi materia neagra formează 30% din

materia/energia universului. Restul de 70% reprezintă 'energia neagră' care
este întinsă asupra întregului spaţiu. Originea ei conceptuală provine din
teoria lui Einstein a relativităţii generalizate care prevedea un uni vers
nestatic, al cărui spaţiu se putea extinde sau contracta. Pentru a j ustifica un
un ivers nesch imbător, etern, conform concepţiilor vrem ii, în ecuaţiile teoriei
generale a relati v ităţii din 1 9 17 Einstein a introdus o constantă cosmologică,
care permi tea ca pe lângă forţa atracti vă de gravitaţie să fie posibilă şi o
forţă de repulsie care s-o echilibreze pe prima. Gravitatea poate fi nu numai
atractivă, ci şi repulsi vă. În j ocul gravităţii intră nu numai masa obiectelor
din univers, dar şi energia şi presiunea. Interpretarea dată de astrofizicieni şi
cosmologi constantei cosmologice este aceea a unei forme de energie care
umple uniform întregul spaţiu. M ulţi fizicieni o consideră o energie a
spaţiului însuşi, fiind 'neagră' deoarece nu poate fi văzută. Dar această
energie participă în procesul grav itaţional. Fiecare obiect din uni vers
participă la gravitaţie cu masa şi energia lui. Constanta cosmologică
exercită o forţă gravitaţională de repulsie şi poate echilibra forţa de atracţie,
dar nu neapărat. Universul nu este static după cum a dovedit experimental
H ubble în 1 9 2 9 constatând expansiunea un iversului. Observaţii relativ noi
asupra supernovelor şi con fruntarea lor cu teoria inflaţionistă şi cu datele
despre materia neagră şi energia neagra, confirmă procentele amintite ale
acestora.
Dacă energia neagră a spaţiului este mai uşor de înţeles având în
vedere conţinutul ortoenergetic al cuantelor de spaţi u în modelul ortofizic
structural-fenomenologic, mai di ficilă este înţelegerea materiei negre în
raport cu ceea ce se ştie din fizică sau mai curând datorită faptului că nu se
ştie încă nimic sigur. Şi materia neagră, în lumina ortofizicii, ar trebui să
aibă o natură cuantică, iar agregarea cuantelor ei s-ar putea face după
moduri specifice de interacţiune. M ateria neagră participă la b'Tavitaţie, dar
cum interacţionează cu materia vizibilă?
M ateria neagră interacţionează gravitaţional cu materia normală,
dar nu se ştie din ce este făcută şi cum este distribuită în spaţitfli. Jurg
Diemand (în prezent la University of California, Santa Cruz, U .S.) şi echipa
•i
sa l i consideră că particula de materie neagră ,denumită neutralino, ar avea
masa a I 00 de protoni şi se formează nori de asemenea _particule. Asemenea
nori formează un halo care înconjoară galaxia noastră"'"'. Un asemenea nor
ar putea să treacă prin Pământ la fiecare I O.OOO de ani cu o durată de 50 de
ani . Se crede că atunci când doi neutralino se ciocnesc pot produce un j et de
alte particule, precum şi fotoni de raze gama. Acest lucru lasă posibilitatea
unor observaţii experimentale asupra materiei negre, ceea ce se şi încearcă
NOEM A VOL. V, 2006
14 M i hai Drăgăn escu
în prezent•liv. Constatându-se un exces de radiaţie de m icrounde provenit

din centrul Căi i Lactee (centrul galaxiei) acest exces ar putea proveni din
anihilarea materiei negre.
În problema materiei negre cercetări le continuă şi apar mereu noi
teorii'1v,•lvi . Philip Ba11, într-un material de sinteză şi comentar ii, aratâ'1vii:
"A team of astrophysicists claims to have identitied evidence that
space is six-d imensional. Joseph Silk of the University of Oxford, UK, and
his co-workers say that these extra spatia( dimensions can be interred rrom
the perplex ing behaviour of dark matter. Th is mysterious stuff cannot be
seen, but its presence in galaxies is betrayed by the grav itational tug that it
exerts on visible stars. . . . One explanation, they say, is that three extra
di mensions. in addition to the three spatia! ones to which we are
accustomed. are altering the em�cts o f gravity over very short distances or
about a nanometre.
The team argues that such astronomica) observations of dark
matter provide the tirst potential evidence for extra dimensions. Others are
supportive, but unconvinced. Lisa Randall, a Harvard physicist who has
exp lored the possibil ity of extra spatia! dimensions, says 'Even if their idea
works, which it probably does, it may be an overstatement to use these
observations as evidence of extra dimensions.'Silk himself acknowledges
that the proposal is 'extremely speculative'. These extra dimensions are
general ly thought to be tiny: many b i l l ions of times smaller than atoms.
Th is would make these dimensions very hard to detect, explaining why the
Universe looks as if it has j ust three. Phys icists such as Randall, however,
have proposed that some extra dimensions m ight be relatively big, but
lnaccessible to us.
The extra dimensions that Si lk and colleagues say they have
identified are likewi se 'big', at about a nanometre across. ln other words,
they say, the Universe is only about a nanometre wide in these three
'directions'. They argue that the force of gravity does nat obey Isaac
Newton's famous laws over small distances, where these dimensions come
into play. Th is has never been tested experimentally: no one has measured
how gravity behaves over distances below about a hundredth o f a
millimetre„ „ „„The mast popular vers ions of string theory suggest that
there are as many as eight extra dimensions, nat just three. B ut thankfully
th is needn't be a problem. There's no reason why, in addition to the three
large extra dimensions predicted by Silk and col l eagues, there m ight nat be
severa( other smal l ones tao. "
Lucrarea d e bază reforitoare l a noua teorie aparţine prof. Joseph
Silk (Departamentul de astrofizică al Universităţii din Oxford, U K), Bo Qin
NOEM A VOL. V, 2006
M ihai Drăgănescu IS
(National Astronomica! Observatories, Chinese Academy of Sciences) şi

Ue-Li Pen (Canadian I nstitute for Theoretical Astrophys ics, University of
Toronto, Canada). Am redat mai înainte o parte din comentari ile lui Ph i l ip
Ball şi datorită afirmaţi i lor făcute de Lisa Randa l l, o autoritate în domen iul
extradimensiunilor uni versului .
Cei trei autori, Bo Qin, Ue-Li Pen şi Joseph S i lk, rezumă astfel
lucrarea lor:
" Recent astronom ica! observations of systems of dark matter,
which have been cited as providing possible support for self-interacting cold
dark m atter, m ay provide evidence for the extra dimensions predicted by
superstring scenarios. We tind that the properties of the required dark matter
self-interaction are precisely the consequences of a world with 3 large extra
dimensions of size -I nm, where gravity follows the r ·5 l aw at sca les below
- I nm. From the cross sections measured for various dark matter systems,
we also constrain the mass of dark matter partic les to be m,. - 3• 10-16
proton mass, consistent with the mass of axions."
Axionul a fost propus, la un moment dat, ca un candidat de
particulă pentru materia neagră"-' v iii .
În l ucrarea celor trei autori menţionată mai înainte'11X, pentru
înţelegerea materiei negre se porneşte de la teori a corzilor care pentru ei
'este o teorie a tuturor interacţiunilor fundamentale'.
Se ştie că teoria corzilor implică acceptarea unor dimensiuni
suplimentare, cele 4 dimensiun i spaţio-temporale uzuale, plus 7 dimensiuni
suplimentare pe care uni versul le are la n ivelul l ungi m i i Planck ( - I o-''
cm), aceste dimensi uni fi ind înfăşurtae în diferite moduri imaginate.
Cei trei autori în cauză, observă că extradimensi unile teoriei
corzilor nu au putut fi testate experimental în laborator, dar luarea în
considerare a materiei negre, bazată pe observaţi i astronomice recente, i-a
dus la concluzia că materia neagră, care este o specie nouă de particule
elementare, pentru a expl ica interacţiun ile ei, are nevoie de un spaţiu cu
exact trei dimensiuni sup l imentare, faţă de cele patru clasice, de mărimea
unui nanometru. Un nanometru (I 0"7 cm) este o dimensi une foarte 'largă' în
comparaţie cu aceea a lungimi i Planck. Sub această 'largă' dimensiune,
grav itatea deviază de la legea clasică a lui Newton (r "2 ) la o lege r s Până
- .
acum, gravitatea a fost măsurată cu precizie până la -I cm, dar a fost

extrapolată ca fiind valabilă ca lege până la lungimea Planck!
Legea r -s duce la o gravitaţie mult mai puternică şi atunci acest
lucru poate fi legat 'în mod natural' de auto-interacţiunea particulelor de
materie neagră. Natura acestei auto-interacţi uni între particulele de materie
NOEM A VOL. V, 2006
neagră este necunoscută, remarcă cei trei autori, iar această problemă este
încă foarte dezbătută şi sunt necesare cercetări în continuare remarcă ei.
Linda Randall1, de la Stanford University, cu lucrări în domeniul
teoriei corzilor şi al extradimensiunilor universului, în faţa sfidărilor pe care
le întâlneşte ştiinţa tizicii se întreabă:
"We understand far more about the world than we did just a tew
short years ago -- and yet we are more uncertain about the true nature of the
universe than ever before. Have we reached a point of scientific discovery
so advanced that the laws of ph ysics as we know them are simp ly not
sufficien t? Will we all soon have to accept explanations that previously
remained in the realm ofscience fiction'?'di.
Ce mai putem spune'? Cât de precară este cunoaşterea noastră! Şi
totuşi anumite certitudini rămân, precum şi posibilitatea căutarii unor noi
modele pentru înţelegerea existenţei care să ne ofere speranţe mai mari de
înţelegere şi cunoaştere.
9. ADEVĂRATA TEORIE FUNDAMENTALĂ SE

CONTUREAZĂ A FI TEORIA EXISTENŢEI PROFUNDE
(ORTOEXISTENŢEI)
Se poate observa din cele de mai înainte că suntem departe de o
cunoaştere clară şi deplină a universului nostru. Cum putem pretinde atunci
să cunoaştem alte universuri'? Ştim însă că ele trebuie să existe. Mai ştim că
ele nu pot proveni din nimic, ci dintr-o realitate profundă care le generează.
De aceea într-o lucrare recentă elaborată cu Sisir Roy şi Menas Kafatos
afimrnm1":
"The only primary theory (true fundamental theory) m ight be the
theory of the deep existence (o rthoexistence). This theory cannot be of the
nature of an eftective theory because the phenomenological inforniation
processes predominate in a direct way in the nature of the deepest
existence. ln fact, for most other main domains of reality the
phenomenological infonnation always predominates, although many times
it is is "hidden".
For the domains starting rrom the Planck scale all the way to the
universe, the structural eflective theories may be extended to a new type or
effective structural-phenomenological theories, as was shown for the theory
of life, mind and consciousness by Kafatos and DraganescJiii.
ln the case of the category of all universes of existence, again an
effective theory is not possible, because the contacts between the universes
are not directly structural, in fact they are phenomenological. The way of
building a theory for this levei of existence is an open problem."
Conceptul de teorie e fecti vă a fost introdus în şt iinţa structurală

pentru a marca v iabilitatea unei teorii pentru o anumită scară de fenomene,
dar nu şi în afara acestei scări. Dar acest lucru este foarte eficace, foarte
"efectiv".
În l ucrarea amintită mai înainte se arată că teoriile structurale
efective sunt valabile, separat, pentru scări de la aceea a universului,
cuprinzând, pe lângă aceasta, scara aştrilor şi planetelor, scara corpuri lor de
pe aceste obiecte, scara celulelor b iologice, scara atomică, scara nucleară şi
scara particulelor elementare, până la scara Planck, dar nu şi sub scara
Planck şi nici pentru domeniul tuturor universuri l or di ferite ale existentei .
Mai arătam c ă pentru domeniile unde sunt posibile teori i efective
structurale, aceste teorii pot fi extinse la forma unor teorii efective
structural-fenomenologice. Teoria efectivă structurală este o teorie de primă
aproximaţie, şi uneori ne putem mulţumi cu ea, cum s-a şi întâmplat până
acum în ştiinţă, dar într-o aproximaţie superioară este nevoie şi de
componenta fenomenologică.
Dar pentru categoria tuturor un iversuri lor ex istenţei o teorie
efectivă nu este posibi lă, după cum s-a mentionat în citatul de mai înainte.
În două lucrăriliv .Iv se examinează, din punct de vedere ortotizic,
modul în care se generează un univers. Cu toate că se caută ca acest proces
să fie o ilustrare pentru universul nostru, în esenţă el ilustrează posibilităţile
generale ale modelului ortoexistenţei în generarea unui univers cu orice fel
de legi.
În aceste două lucrări naşterea unui univers este descrisă prin două
etape principale:
a) un proces informaţional fenomenologic care generează informaţia
fenomenologică fundamentală a universului;
(b) un proces informaţional-energetic care produce universul structural.
S e arată că legile universului au o origine semantică, producându
se un univers celular (adică multicelular) atât la nivel fenomenologic cât şi
la nivel structural (în caz extrem ar putea fi o singură celulă, ceea ce ar
însemna, de fapt, lipsa caracterului m ulticelular).
La naşterea unui univers, autofunctorul FA (fig.2), generează din
monoidul fundamental al existenţei, categoria fenomenologică a unui
un ivers1vi.
În două lucrări anterioare1vi' ,Ivii• a fost definit setul (mulţimea)
fundamentală fenomenologică a existenţei . Despre aceasta arătam"• :
" ln the domain of structural mathematics (theory of sets, theory of
categories) a single obj ect which is a set may be considered as a category. lt
NOEMA VOL. V, 2006
18 M ihai Drăgănescu
<1 >
Fig. 2
is known that a category with exactly one object is called a monoici". The
endomorphisms of this only object, M, which may be a set of
phenomenological elements, are detem1ining a category of endomorphisms
M'. The automorphisms of M are detem1ining a category of automorphisms
M".
ln principie, we may speak also about a phenomenological
monoid. The fundamental p h enomenological set of existence <t> is a
phenomenological monoid. This fundamental monoid of existence is a
phenomenological set with 3 elements in which every element has a specific
role. The first property of this monoid is to be a special entity or deep
existence, present 'everywhere', although it may take, in various 'zones' of
the deep existence, various forms permitted by its automorphisms. "
Şi mai departe:
" The conclusion is that the fundamental phenomenological set of
existence has only automorhisms for its dynamics. The application of the
automorphisms to is done by a crono�lll ..
The fundamental p h enomenological monoid <t> is a category with
the only phenomenological object which is a phenomenological set.
,
Between this category and other categories there are phenomenological

functors. ln general, between two phenomenological categories might be
detined functors. The particul arity of the fundamental phenomenological
monoid is that it can create categories! Even in the case of a structural
monoid, between it as an object, for instance a set, and other mathematical
structure under the fonn of a category there is a functor that has the quality
to preserve some structural characteristics.
But in the phenomenological case there is more. The fundamental
monoid i s a part of a greater category, the phenomenological category
of existence Ci,he'I'· As mentioned before, the fundamental monoid is a
special category, which is present 'everywhere' in C,ihe'I'• in every other
subcategory of c;,he! I!·
Between two phenomenological categories, in principie, there are
phenomenological functors that may be defined in a similar manner as in
the structural, classical, theory.
But in this case, the monoid has an aulofunctor
(phenomenological a utofunctor) with action between Cphe"' and Cphc'I' to
produce the phenomenological category (subcategory) S o f a possible
un iverse (fig.2). This is not a fonnal infonnational process. but a 'non
computable, non-fonnal, unpredictable for an observer rrom a un i verse'.
The phenom enological category S represents the seman tic laws, al the
Furw::lor
F su
orthoenergy
s u
phenomenolo&ical stnictural universe

univene
Ag.3
phenomenological levei, of a universe."

Unnătorul mare pas în generarea unui univers este cuplajul cu
ortoenergia. Acest cuplaj este realizat (fig.3) de un functor fsu . Acest
functor are loc între categoria fenomenologică S şi categoria structurală U.
El nu este un simplu functor structural-fenomenologic deorece implică, în
acţiunea l ui, ortoenergia. Fsu cuplează elemente existente, nu este un

generator, de aceea nu este un autofunctor.
În detaliu, de la la S există câteva stagi i interrnediare1 xi i după
cum se arată în fig. 4 .
<1> co
top,osi
o� �
T he structural-phenomenologlcal
Ftg . 4 uni verse
Autofunctorul F,.. din fig. 2 este produsul autofunctori lor F,..„ Fdi v şi
Fp din fig. 4:
unde FA' , Fdiv , Fr acţionează în această ordine, fiecare într-un tact al

cronosului. După primul tact, FA· n u mai acţionează şi n u mai este prezent în
proces. A celaşi tip de comportament este valabil pentru Fdiv şi Fr.
FA' este cheia procesului fenomenologic, el este autoti.mctorul
generator de ortosensuri fenomenologice fundamentale. El nu este n umai o
descriere simbol ică, ci o real itate a existenţe i .
Î n tig.4, categori i l e <otop> and <oSj> formează, tără a intra a i c i în
alte deta l i i care se găsesc în lucrări le menţionate, o categorie GJ 1 , ale cărei
obiecte sunt, de asemenea categori i . În cele din urmă, autofunctorul Fr are
ca efect produsul categorii lor fenomenologice ale categoriei GJ 1 , . Atunci,
reprezintă informaţia fenomenologică fundamentală S a universului la

naşterea sa. Aceasta este o categorie fenomenologică. Obiectele acestei
categorii reprezintă conţinutul infonn aţional fenomen ologic al fiecărei
cuante a universului (de spaţiu şi materie). M orfismele e i reprezintă
aranjamentele de vecinătate, interacţi unile, schimbări l e de vecinătate şi
transfonnăril e obiectelor fenomenologice prin interacţi un i .
M orfismele între obiectele l u i S sunt detenn inate d e morfi smele
din categori i l e care participă la produsul s = n �.v .
Numai categoriiloe S şi U vor fo rm a un i versul integrati v real U .
Odată stabilite, S ş i U rămân în permanentă interacţi une functorială (fig. I ).
lf nothi ng happens rrom the part of L,Cphemind (care reprezintă părţile
fenomenologice ale m inţi l or- în general ale organi smelor vii, menţiune
M . D.) and Z (Conştiinţa fundamentală sau partea ei reprezentată în uni vers,
menţiune M . D.) , the structural universe might be seen as a cel lular
automaton. B ut the sources of the structural un i verse are in the
phenomenological infonnation and th is may be corroborated with the
etTorts to describe reality under the Planck scale, where the usual
mathematics fail s and efTorts are done to find new mathematical ways'-'111 • •
lnfonnaţia fenomenologică fundamentală a un iversului la naşterea

sa, s = ncdiv ' este rezultatul unui proces în care autofunctorii FA' . Fd1v , F r
au un rol primordial. Autofunctorul FA' este un proces fizic şi infonnaţional
care este non-computabi l , nefonnal, impred ictibil pentru un observator
dintr-un univers.
A utofunctorii sunt comenzi fenomenologice infonn aţionale ale
monoidului < 1>, acţionând în tactul cronosului R. Cronosul este o prezenţă
pennanentă în activitatea l ui S. Dacă în un i vers sunt cuprinse ş i m inţi,
categori i l e lor fenomenologice, }:Cphem ind , sunt părţi ale infonnaţiei
fenomenologice a universul ui. Mai rămâne să se ţină cont de influenţa
posibilă a Conştiinţei Fundamentale, care conţine, de asemenea, o
infonnaţie fenomenologică. Atunci, infonn aţia fenomenologică a
universului poate fi
Sphenomenologital uni v = {< ! > , R . FA' . Fd1v , Fr , s = ncdiv , z , }:C phemind }
unde Z este Conştiinţa Fundamentală (sau partea impl icată în un ivers).

�enomenologicaluni v reprezintă toată informaţia fenomenologică a
universului, i ar aceasta nu este o categorie, cu toate că ea cuprinde categori i
precum S ncdiv , L,Cphemind ş i poate Z.
=
NOEMA VOL. V, 2006
Categori ile fenomenologice sunt categori i cu i n formaţie

fenomenologică. I n formaţia fenomenologică este o informaţie semantică.
lnformatia fenomenologică fundamentală a un iversului s = n�;. este o
informaţie seman tică. I nformaţia fenomenologică a un iversului
Sµhenomeno1ogica1uni• este de asemenea o informaţie semantică.
Legile un iversului fenomenologic, tără m inţi şi tără infl uenţa lui
Z, sunt conţinute în S = n cdi• şi ele au o natură semantică. N atura
semantică a acestor legi devine legile fizice , structurale, după cuplarea cu
ortoenergia.
Semantica informaţiei fenomenologice este o semantică de
"mean ing" (sens, sens fenomenologic). Aceasta este diferită de semantica de
semn i ficaţie (de referinţă şi de context) care impl ică n umai structurile
in fom1aţiei, cum este cazul intel igenţei artificial e şi, de asemenea,
in formaţia structurală a creierul ui.
Se poate observa că informaţia fenomenologică fundamentală a
universului conţine celule (obiecte fenomenologice ale categoriei S - cu
excepţia unui univers monocelular menţionat mai înainte), care devin cuante
de spaţiu şi materie ale universului structural . Dacă n imic nu se întâmplă
din partea L.Crhemind şi Z, universul structural devine un automat celular
care ar putea să asculte de fizica lui Wolfram1 "" . Fizica lui Wolfram
negl ijează complet- originea informatţională fenomenologică a universului,
respectiv sursele regul ilor urmate de univers ca un automat. Fi ind prea
structurală, fizica universului lui Wolfram nu poate acomoda n ici L,Cphemind
şi nici Z. Dar acestea sunt surse de nouă informaţie fenomenologică care
in nuenţează un univers rea l.
Ceea ce Wolfram a mai arătat este faptul că descrierea universului
ca un automat celular este probabi l mai bună decât aceea oferită de
matematica clasică a fizicii. Matematica clasică este bună numai pentru
unele aspecte ale comportării universului, de fapt n umai pentru o m ică
parte a real ităţi i întregului univers. Wol fram a demonstrat că matematica
este lim itată în capacitatea ei de a descrie toată real itatea structurală la o
asemenea scară.
1 0. O SOC I ETATE A PREFIGU RĂR I I SOC I ETĂŢI I CONŞTI INŢEI

. După cum am remarcat anterior, multiversul nu poate rezulta dintr-
o simplitate fundamentală, din contră, provine din principii fondamentale de
o deosebită nesimplitate, de fapt. deosebit de sofisticate.
A utofunctorul FA' este un proces care duce Ia rezultate de o mare
varietate. M onoidul fundamental al existenţei creează prin acţiunea sa, din
infraconştiinţa sa, universuri. Cum însă infraconştiinţa monoidului este şi
NOEM A VOL. V, 2006
baza Conştiinţei fundamentale a existenţei, Z, aceasta din urmă poate

interven i sau nu în funcţionarea monoi dului, respect iv asupra lui Fi\· .
Conştiinţa Fundamentală a Existenţei are nevoie de o structură de
univers, sau de universuri, pentru a se menţine ca un obiect structural
fenomenologic cu memorie, capacităţi intelectuale şi generator de sensuri
fenomenologice. Uni versul propriu Conştiinţei fundamentale se găseşte în
multivers. Acest uni vers al Conştiinţei Fundamentale a Existenţei ar putea
să coincidă sau nu cu un univers în care se găseşte viaţă şi conştiinţă
obişnuită.
Sensuri le fenomenologice care nu aj ung să creeze uni versuri
structurale sunt efemere. Conştiinţa unui om ar putea continua după moartea
sa dacă reuşeşte să-şi ataşeze sau să i se ataşeze, un un i vers structural
adecvat. El nu va mai avea decât vecinătăţi fenomenologice cu un iversul din
care a plecat, dar prin aceste vecinătăţi fenomenologice ar putea avea
infl uenţe într-un univers pe care îl cunoaşte. Astfel, ar putea exista
asemenea entităţi bune, sfinte sau rele.
Pe de altă parte, Z ar putea interven i as upra FA' pentru a introduce
modificări într-un un ivers dat.
Chiar şi LC1ihrmmd ar putea face asemenea l ucruri, la o altă scară,
sau poate chiar pentru crearea unu i nou un i vers, în primul caz, prin
introducerea de ortosensuri în informateria un iversului şi prin cuplaj cu
ortoenergia pentru a crea structuri noi şi a menţine sensuri le noi; în al doilea
caz, acţionând asupra informaterie i " l ibere" a ex istenţei pentru a crea un nou
uni vers.
De aceea este nevoie ca :ECphermnd să reprezinte o înaltă conştiinţă.
Societatea conştiinţei, se pare, este o necesitate intrinsecă a
existenţei.
O poate realiza însă şi omul pe pământ? Sau această societate este
posibilă numai în şi prin universurile divine (ale Conştiinţei fundamentale şi
ale entităţilor care s-au sublimat în conştiinţe uni versuri ataşate conştiinţei
fundamenatale). Este posibilă societatea conştiinţei numai într-un asemenea
"rai"? Sau fiecare societate, din colţul unui uni vers, în timpul ei trebuie să
tindă către societatea conştiinţei? N u mai putem spune că toată existenţa
trebuie să tindă către un timp final prin care să se real izeze un obiectiv final,
deoarece nu există un asemenea timp universal. Omul ş i societatea de pe
pământ ar putea, după societatea cunoaşterii , să intre într-o perioadă, poate
nu a societăţii conştiinţei, ci într-una a prefigurării societăţii conştiinţei. Va
fi posibil, cel puţin, acest lucru sau mai m ult decât atât?
1 1. MATERIA IN FRACONŞTI ENTĂ
NOEMA VOL. V, 2006
24 M i h a i Drăgănescu
. Materia nu poate ti eliminată din gândirea despre existenţă. M ateria

profundă este însă o materie cu proprietăţi foarte departe de ceea ce se înţelege
în mod uzual prin materie, mai ales faţă de formele în care este concepută
materia de diferitele concepţii strict materialiste. Ortofizica structural
fenomenologică depăşeşte concepţi ile clas ice din filosofie, trecând dincolo de
clas i ti cări le ti losofiilor şi priveşte realitatea aşa cum rezultă ea din modul de
gândire construit într-o perioadă mai lungă ( 1 972-2005).
Într-o l ucrare elaborată cu Menas Kafato�xv se introduce conceptul de
in fraconştiinţă a materiei profunde:
"A phenomenological sense wh ich assures the unity of deep real ity and
with it the unity of the whole, is one which man ifests itself as the feeling of
existing, or an infraconsciousness of existence. Around th is
infraconsciousness a consciousness develops by using the deep energy to fonn
structures ('ln order 'to know', to become re flexive, it must use structures to
obta in intell igtmce. These structures cannot be but universes created with the
help of phenomenological senses and energy. The universes are involved in the
fundamental consciousness of existence, under the command of the semantic
laws of reality and the command ofthe consciousness itselt)."
lnfraconştiinţa înseamnă ortosensul 'a exista' al materiei profunde, care
este sursa conşti inţei existenţei. Încă din volumul Ortofizica ( 1 985, p. 74-78)
observam1rn: "Ortosensul primordial, din punctul de vedere al căutări i noastre
înspre pro funzimi, nu poate ti găsit decât în informaterie şi trebuie să fie de
ordinul sensului a fi sau a exista. Vom prefera ortosensul de ordinul lui 'a
exista' [ „ . ] tăcând o deosebire [ „ . ] între sensul 'a fi' şi sensul 'a exista' [ „ . ] .
Ortosensul 'a exista' trebuie s ă s e desfacă [ . . . ] într-un ortosens 'a exista în sine'
şi un ortosens 'a exista prin destăşurare din sine şi intru sine' . [ . . . ] Ortosensul 'a
exi sta' [ „ . ] nu este conştiinţă, nici conştienţă, n i ci i dee, ci un proces tizic
elementar, o sensibilitate a materiei profunde . . . " .
Ş i mai departe1 rni:
"Ortosensul 'a exista' este o proprietate fundamentală a informateriei.
N imic nu este mai profund decât acest ortosens. El este acela care dă sens
in forn1ateriei în viziunea noastră ti losotică, dă sens realităţi i profunde care nu
numai că există ci şi acţionează."
O etapă nouă în dezvoltarea gândirii ortofizice structural
fenomenologice a început din anu l 2000, odată cu lansarea elaborării teoriei
categori ilor fenomenologice şi structural-fenomenologicel.wi i\ folosind ca punct
de plecare teeoria categori ilor structurale din matematică, pentru problemele
acute ale fizicii şi universului, precum şi ale conştiinţei. Introducerea
categoriilor fenomenologice şi structural-fenomenologice a oferit un câmp nou
pentru atacarea problemelor menţionate mai înainte. Menas Kafatos şi Sisir
Roy au ales să participe la elaborarea de l ucrări ş i pe o asemenea lin ie de

gândire.
Odată cu trecerea în etapa teoriei categori i lor fenomenologice şi
structural-fenomenologice, ortosensul fundamental 'a ex ista' ia fonna
monoidului fundamental al existenţei < 1 >, menţionat şi în subcapitolul anterior.
În l ucrarea00x se arată:
Let us consider the deep underlying reality (orthoexistence) as an oul
11
of space and out o f time see of deep energy (orthoenergy) and of the
fundamental orthosense <to exist> which is a phenomenological infom1ation
(called also the infraconsciousness ofexistence1 "' ) 11•
De asemenea, în aceiaşi l ucrare (A utofunctors . . ) se mai arată:

„
"the fundamental orthosense <to exist>, which is the fundamental 'experience'

of i nformatter, the last one being the phenomenological informational matter of
the deep realitfui ,l uii . The phenom�nological sense <to exist> (noted ) is
supposed to have three componen�u.1n :
• to exist in itself (which expresses also the un ity o f the entire ex istence);
• to exist from itself (which may be seen also as a carrier of an
autofunctor which associates to < l > a generated family of orthosenses
that might be the basic phenomenological information (active
information after David Bohm) of an universe);
• to exist into itse l f (with some possible effects. )
„ .
I f every element of < l > is seen as a set with one element. then may be
considered as a collection of three objects, but not with morph isms among
them, because every obj ect has its individual phenomenological
sense. There are not physical and informational morph isms among these
phenomenological obj ects, therefore they are not forming a phenomenological
category. 11
Într-o altă l ucrarel.xxiv se arată:

" Let the phenomenological category of the entire existence symbolized by
Cphe' I'· [. . . ]. The phenomenological category of the entire existence contains the
fundamental set of existence <1> which is the in fraconsciousness of existence,
that is the orthosense or the phenomenological information <to exist>'"' .
Thi s fundamental set has three elements: a) to exist in itselt: expressing also
the unity of the entire existence; b) to exist from itsett: which contains the
autofunctor that generates fami l i es of orthosenses for building universes and the
Fundamental Consciousness of Existence; c) to exist into itself, which brings
back, from a un iverse, informations on the happenings in that un iverse in order to
become new orthosenses in informatter.
NOF. MA VOL. V, 2006
26 M ihai Drăgănescu
 is present "everywhere" in Cphe!I! in every of its "points", it is a

,
part of every other orthosense, i.e of every other "point" of the phenomenological
category of ex istence.
<1 > is a set with three elements. [ . . . ) The m ost essential
automorphism is the identity map because of the indestructibil ity and
'permanence' of < 1 > . Because of the n atu re of < 1 >, all the three elements of it are
ever present and what may be changed is only due to permutations. l f we adm it
some fom1 of cronos, wh ich may be envisaged as a time without duration, as a tact
( l i ke that of a computer) in the deep existence of in formatter, a pemrntation, that is
an automorph ism, can not never displace (permute) the sense a) to exist in itself
which is l ike a fixed star. Th is puts a restriction on the permitted permutations.
[ „ . ] lf the phenomenological sense a) is a fixed star, only the permutations of b)
and c) are pem1 itted. lt seems that b) has normally a pole position because it is a
generator of new orthosenses (the deep phenomenological senses are also cal led
orthosenses) for the generation of new universes; as such it may be named Indra
orthosense after the similar role played by I ndra în Rig-Veda. The orthosense c)
that may be named Agni orthosense, because of the role of A gn i is to bring back
infom1ations rrom an universe to the deep existence. lt may change i ts position
with b) and to occupy the pole position. The cronos may produce s uch
permutations for changing the Indra action with Agni action .
Another remarkable fact is that the automorphisms o f the fundamental
phenomenological set of existence are very important for the dynamics o f the deep
existence and of the entire existence. These automorphisms have a physical and
in formational content, they are part of real ity.
What about the other orthosenses that are not part o f < 1 > '? These are
not sets. [ J
„ .
The Indra orthosense b), when in pole position, may generate 'rree'
orthosenses. By using its autofunctor it may couple a generated ca tegory of
orthosenses with orthoenergy . Perhaps, this might happen when after gaining the
pole position and generating free orthosenses, it îs acted by an automorphism of
< 1 > wh ich retums b) to b), maintainig its pole position, as may be seen, in some
cases1""v'.
ln [ii] were defined phenomenological morph isms for
phenomenological categories. ln thi s note phenomenological automorph isms were
introduced and they proved feasible for the fundamental phenomenological set of
existence. "
Într-o altă l ucrare1uvi i , din 200 1 , se arată:
" ln principie, we may speak also about a phenomenological monoid . .

T h e fun damental p henomenological set of ex istence <1 > is a
phenomenologica l monoid. Thi s fundamental monoid of existence is a
phenomenological set with 3 elements in which every element has a spec i tic
role. The first property of this monoid is to be a special entity of deep existence,
present 'everywhere', although it may take, in various 'zones' of the deep
existence, various forms permitted by its automorph isms.
ll
a.(�) �)
Fig . 5
The 1our pheno

·� I
b ·� b
menological
,
� c c
llUlamorpbisms o1
< 1 >.
ll c;
�\
h ·�
•
)c b
QCJ
� •
· -:-""!
- c
1•0111
l n 'Automorph isms . . . it was shown that can have only 4
'
automorphisms. lf a, b, c, are the three phenomenological senses of , a

being in an absolute and permanent position in the set (un ity of
in&aconsciousness of existence), b and c beîng eîther în a 'pole' posîtion (active
posîtion), or in a passive position, these automorph isms are shown in fig. 5 . The
condition to be an automorphi sm is to have an endomap only with cycles of
length 1 ,2,3, . . . . without branches1.uix . ln fig.5 there are cycles (loops) of length I
and 2, and no branch. l t may be observed that a m ight be in a cycle with length
2, either with b or c, in the structural case, but not in the phenomenologîcal < 1 >.
ln the structural case of a set wîth 3 e lements the number of automorphisms
could be 1 3 but the feasibîlity condîtion for the phenomenological case of 
,
reduces thî s number to 4.
l t îs înteresting to note that has no other endomorphisms that are
not automorphîsms. ln the structural case, endomorphîsms adm its besides cycles
NOEMA VOL. V, 2006
28 M i hai Drăgănescu
(loops) also branches, but thi s is not feasible for the phenomenological m onoid
 . The phenomenological senses (orthosenses) b and c cannot have s imple
branches between them, because they also are pennanent phenomen ol ogical
senses either in pole (active) or passive positions.
· The conclusion is that the fundamental phenomenological set of
exi stence has only automorhisms for its dynam ics. The appl ication of the
automorphisms to < 1 > is done by a crono�lUll. .
The fu ndamental phen omenologica l monoid <1 > is a category with
the only phenomenological obj ect [ ] The fundamental monoid is a
part of a greater category, the phenomenological category of existence C1ihe' 1 1 •
. . .
A s mentioned be fore, the fundamental monoid is a spec ial category, which is

present 'everywhere' in C,,he' I '• in every other subcategory of C.,he! I!·
Between two phenomenological categories, i n princ ipie, there are
phenomenological functors that may be detined in a sim i lar manner as in the
structural, classical, theory.
But in this case, the monoid < 1 > has an autofunctor
(phenomenological a utofu nctor) with action between Cphe, 1, and C phe! I ! to
produce the phenomenological categol)' (subcategory) S of a possible uni verse
. This îs not a formal informational process, but a 'non-computable, non-fomi al,
lmi
unpredictable for an observer from a universe' . The phenomeno logica l
calegory S represenls the semantic laws, at the phenomeno logical leve I, of a
universe. "
Se poale observa că monoidul nu are o structură care să-l
susţină ! Orice ortosens, orice categorie fenomenologică nu se poate
menţine dacă n u-şi ataşează o structu ră, exact de tipul structu rii u n u i
univers sau dintr-un univers, indiferent de forma, rudimenta ră s a u corn
plexă a acestui univers. Chiar ş i Conştiinţa Fundamentală a Existenţei are
nevoie de asemenea structuri.
În lucrarea "The fundamental phenomenological infonnation of the
universe" am arătat cum anume se generează o structură de uni vers (tig.2 şi fig.
3) prin doi mari paşi1mi•. În al doilea pas se produce procesul cuplări i cu
ortoenergia, prin functorul Fsu .
Monoidul fundamental al exi stenţe i reprezintă materia in ltaconştientă a
existenţe i . Materia in fraconştientă caracterizează sâmburele existenţei, împreună
cu Conşti inţa Fundamentală coex istând dincolo de timp şi spaţiu.
1 2. SEN S U L PROP R I U A L UNEI CON ŞTI INŢE

În perioada în care am fost ambasadorul Român iei în Belgia ( I 994-
1 996) am fost invitat să particip l a Bienala de poezie de la Liege. Poetul libanez
Adon i s a recitat o poezie personală, în l imba franceză, care m-a surprins şi, într-
un alt fel, n u m-a surprins, o poezie de dragoste în care declama starea

electroni lor corpului său care sunt şi ei înamoraţi. M i-am am intit atunci cum în
lucrările mele fi losofice anterioare afirmam că toate particulele unui corp viu au
ceva în plus faţă de cele ale unui corp neviu. Anume, un ortosens suplimentar
(faţă de cele care determină o anumită particulă elementară) care reprezintă
marca organismului v i u respectiv. Pentru un organism cu conştiinţă, acest
ortosens este de fapt sensul propriu al conştiinţei acestuia. Nu este vorba de
conştienta de sine, ci de un sens m ult mai complex, mult mai bogat, care reflectă
identitatea conştiinţei respective. De altfel, însuşi Adon i s observa:
"C'est par son oeuvre seul que l'homme devi ent le createur de son
identite "i .uiii .
Elemente necesare pentru înţelegerea proceselor fundamentale care
conduc la crearea unui sens propriu al conştiinţei au fost schiţate într-o lucrare
comună cu Menas Kafatos1 uuv.
În această l ucrare, pentru prima oară, se caută o îmbinare între noua
teorie a reţel elor dezvoltată de M i lgram, Watts and Strogatz, Granovetter,
Barabăsi ş.a. (articolele şi volumele cărora sunt citate în lucrarea la care ne
referim) în cadrul ştiinţei structurale şi procesele structural-fenomenologice ale
realităţii fizice sau mentale.
Generalitatea proprietăţilor reţelelor structurale puse în ev idenţă de
autorii menţionaţi mai înainte, proprietăţi care sunt independente de domen iul
realităţii (structurale), conferă acestor reţele un statut ontologic, după cum
observam în lucrarea noastră.
Faţă de teorii le clasice ale reţelelor (structurale), noua teorie a reţelelor
aduce multe elemente noi, dintre care cel mai semnni ficativ pentru scopul
urmărit aici este " H U B-ul" (fig.6), cuvânt care poate fi tradus prin "centru de
activitate" .
NOEM A VOL. V, 2006
Fig. 6
U n asemenea h ub (centru de activitate) care să concentreze, în mod

esenţial, un n umăr foarte mare de legături în reţea, nu se întâlneşte în teoria
reţelelor clasice.
I deile noii teorii a reţelelor pot ti extinse şi în cazul proceselor
fenomenologice şi structural-fenomenologice.
Constituirea unor asemenea reţele se face prin procese de auto
organ izare1)U}lv care acţionează cu mare putere.
Î n l ucrarea noastră1 lUJlvi ne întrebam :
"Which are the processes that give birth to a m ind in a world and how
is a mind functioning in both its parts, the phenomenological and the structural,
and in their mutual connection?"
Întrebarea era urmată de un paragraf intitulat "N etworks of l deas and
Thoughts în a M ind" din care reproducem următoarele:
"Some of the properties phenomenological category of a mind were
examined by Draganescu, Kafatos and RoyJUUvii. ln tig. 7 IJUUv iii , we represent
the structural category of a mind Cstr.n• in connection with its phenomenological
category Cphe m through the functors F and H.
M ihai Drăgănescu 3I
F
)
H c
C str.m.a ph!!.m.a
c str.m.b
c str.m c
ph e.
m
Flg. 7
An idea is a structural-ph enomenological object The brain is the

structural category Cstr m· The structural part of an idea belongs to the
subcategory Cstr.m.b of the brain, wh ich carries structural information in the
brain. The structural in formation of an idea is an obj ect o f C;tr m b and carries the
sign i fi cance component of that i dea.
The phenomenological part of an idea îs an obj ect of Crhe.m b and
carries the phenomenological mean ing of that idea (orthosense = qualia �
experience).
A thought is an ensemble of ideas connected în some way. If a
thought of a written text as a proposition or a phrase îs analysed through
l inguistics means (as in a text), it may be presented as a tree, a semantic web, a
neural network etc. The structural part of a thought has a structural
representation in the brain, in the subcategory C..tr m.b în some form of network.
The phenomenological component of a thought îs a community of
phenomenological meanings of ideas, a community organ ized perhaps în a
network (phenomen ological objects with morph isms-l inks among them) în
Cphe.m.b·
Also, a thought is a comm u nity of interconn ected ideas. What îs
important în the phenomenological realm Cµhe.m.b is th at the entire thought wi l l
have (generate) a general phenomenological mean ing o f that thought.
NOEM A VOL. V, 2006
32 M i h ai Drăgănescu
------ Main hub :

----- general phenomenolo glcal
sense (meaning) of the thought
The network of the

phenomenological senses
(meanings) of ideas.
Fig. 8 (A thought in the phenomenological category

.b of the mi
nd ) .
cph e . m .
To this thought corresponds a phenomenological structure in C.,he.m b

(fig. 8) - a structure of phenomenological senses with a hub - and also a
structure in the brain, in Csn.m.b·
The generation or a general phenomenological meaning of a thought is
due to infonnation phenomenological processing in the phenomenological
category of the mind. The general phenomenological sense (meaning) of a
thought, has links (at least through strong neighbourhoods) with all the objects
(nodes) of the thought. becoming the main hub of the network ofthat thought.
Thoughts may be connected between themselves. ln such a case, in the
phenomenological domain, a community of phenomenological thoughts may be
represented like in fig. 9. This is a community of an extended act of thin king.
Such an extended act of thinking may use the main hubs of the thoughts as
shown in ti g . 9 . A thought is then not isolated, it is acting in a context of many
thoughts, with reciproca] intluences represented by the links of the main hubs.
Such phenomena will have a correspondence in �tr. m .b• although it primarily
seems to belong to the phenomenological rea Im in most cases. [ „ . ) "
NOEM A VOL. V, 2006
Ph.t =
phenomenologlcal
thought
Ph.t 1
Fig. 9
Şi mai departe:
" The social aspects refer to a community of minds ( or o f
consciousness). Perhaps a first attempt to take into account together the
structural, phenomenological and social phenomena was done in 1 985'"'".
Then i t was observed" that society is also an in formation processor, with both
formal and non-formal processes (non-formal processing is specific in the
phenomenological categories of m inds) . The soci a I informat ion processor Psoc
may be considered to be formed of two parts,
Psoc = <Psoc.f , Gsoc.nf >
where Psoc.r is the formal social processor functioning by the formal processing
of the brain-minds of the social subjects, as well as the systems of artificial
intelligence used by society and of the formal processing of the social networks
as such.
Gsoc nr represents what is generated by phenomenological processing
in the minds of social subjects (from one or some m inds or more minds) and is
accepted on the social plane as new systems of thoughts, ideas and concepts.
Someth ing new may be obtained not only from phenomenological
sources, b ut also by h e uristic restructuring of the structure of society, or of a
part of it.
NOEMA VOL. V, 2006
34 M ihai D răgănescu
The social structural information processor may be written
P soc f = <S scx: , hsoc >
where Sscx: îs the structure o f soci ety and hsocis an operator that represenls the
structural heuristic occurrence i n the structure o f society, and may change, a lter
every one o f its actions, the structure of society Ssoc· l n fact, Ssoc is a category,
the structural category of a society, wh ich i s e v i dently a dynamic network. l n
such a category, many phenomena o f se l f-organ i zat i on are taking place that may
be seen as an important class o f structural h euristics .
Concern ing Gsoc nr , it has an important phenomenological part. l f the
m i nds have, each one of them, a phenomen ological category, and a l l these
categories are in the greater phen om enological category of the society, they may
estab l i sh phenomenological connections (ne ighborhoods) and, therefore, some
fom1s of phenomenological soc i al activity (or phen omenologi cal networks),
more or less l i m i ted, could also take place. The social phenomena, in totality,
may in deed be very ri c h " .
Sensul propri u al unei conşti inţe se crează î n domeniul fenomenologic
al minţii, chiar dacă automat se dezvoltă şi o structură i n fom1aţională
corespunzăzoare în s istemul nervos al acesteia. " H u b "-urile unor reţele de
gânduri, stări emoţionale, conştiinţei-de-sine, de conţin ut identitar, de
v iziune asupra lum ii, de cunoaştere, de creaţie, de voinţă, de moralitate, de
credinţe etc fo rmează o reţea fenomen ologică, cu un hu b m ajor, acela al
sensului propriu al con ştiinţei res pective.
. Este un fen omen n atura l de auto-organizare specific reţelelor, după
cum am văzut mai înainte , care se petrece ş i la n i vel fenomenologic.
Acest sens propriu, ca ortosens, este purtat în fiecare particulă ş i
structură a corp u l u i v i u (indiferent c u m şi d i n ce este construit acesta) care
poartă o conştiinţă . De aceea, particulele şi componentele structurale ale
corpului v i u pot acţiona altfel decât în cazul corpuri lor nevii, pot detem1 ina
modificări structurale ale corp u l u i v i u.
Aceasta nu înseamnă că partea structural ă n u poate avea " in i ţ i at ivă " .
J ocul este întotdeauna dublu, între structural şi fenomenologic.
Î n priv inţa Conşti inţei Fundamentale, împreună cu Menas Kafatos
li.ci:
observam
" We postulated Fundamental Consciousness'cii , in fact in the
a
rramework of the structural-phenomenological philosophy it was demonstrated
that such a Consciousness, referred to many as God, is possible in a natural way.
Could, at last, the proposed integrative science provide answers to some primary
questions concerning th i s entity? For instance, the category of Fundamental

Consciousness m i ght be the h ub in the network of phenomenological entities,

i .e . is Consciousness the main h ub of all ex istence? And so on."
În mod natural, Conşt i inţa fundamentală are un h ub suprem, respec t i v
un sens propriu al acestei conştiinţe, care cuprinde o spec i fi c itate d e sens uri.
probabil cum sunt cele pe care rel i gi i le le-au atribuit lui Dumnezeu. Faptul că o
asemenea conştiinţă fo loseşte universuri pentru suportul ei structural , poak
ch i ar toate un i versuri le din existenţă, unele spec iale şi spec i fice pentru Ea.
j usti fică implantarea Ei naturală în întreaga existenţă.
1 3 . C O N C LUZI I
1 3 . 1 O concluzie fundamentală a acestui studiu este aceea că postulatul
multiversului este este cea mai s igură viziune asupra real ităţ i i . Desigur, acest
l ucru n u este suficient, nici pe departe, dar aruncă o primă l umină asupra
existenţei în care ne aflăm . M artin Rees, un eminent om de ştiinţă în domen i i le
astrofizi c i i şi cosmologiei, postulează (în 1 995, poate şi mai devreme), pe baza
datelor ştiinţei şi punctelor de vedere exprimate din mai m ulte direcţii de
cercetare existenţa unui ansambl u de un i versuri . Acest ansam b l u este înţeles ca
fiind constituit din un i versuri, fiecare cu proprietăţi d i ferite, cu legile lui tizice
diferite, c u parametrii l u i di feriţi. U n i versul nostru nu este decât un u l dintr-un
ansambl u care ar putea fi infinit. Unele dintre aceste un iversuri, afirmă M artin
Rees, ar putea să nu aibă gravitaţie sau să aibă o foarte puternică forţă
gravitaţională (se - ştie că în un i versul nostru forţa gravitaţională este slabă),
diferite universuri ar putea avea d i ferite tipuri de particule.
Postulatul l ui Rees este susţinut de ortofizica structural-fenomeno
logică, de fi losofia ştiinţei pe care am elaborat-o în ultim i i 30 de an i. În mod
evident, o l um e cu un singur uni vers întâmpină mai m ulte di ficultăţi
conceptuale, decât aceea cu un ansamblu de universuri, pe scurt cu un multi vers.
Cosmosul, şi după Rees, şi după ortofizica structural- fenomenologică,
se referă la întregul multi vers, ti ind o noţiune m ult mai profundă decât cosmosul
înţeles ca un singur univers.
1 3 .2 Exi stă, fără îndoială, o m are varietate de un i versuri . M ultiversul
Rees şi un i versuri le paralele se exclud reciproc? Probabi l nu, deoarece existenţa
le poate acomoda, la n ivelul ei mai profund, pe toate. Orice tip de un ivers este
posibil în ansamblul un iversurilor. Unele universuri, ca al nostru, pot avea şi
universuri parale l e. Mai m ult, un un ivers ca al n ostru ar putea genera el însuşi
noi uni versuri . Care ar putea sau nu, să producă uni versuri paralele.
1 3 .3 Spre deosebire de Rees care consideră că la bază l ucrurile trebuie
să fie foarte simple, fără a nega existenţa uni versurilor d i ferite în sensul lui
Rees, susţinem că l a bază l ucrurile nu pot fi simple pentru a genera un iversuri
atât de diferite. Pentru Rees, un un ivers provine din nimic, di ntr-o simpl itate
NOEMA VOL. V, 2006
filndamentală. Fiecare univers d intr-un m ulti vers Rees este generat prin big
bang-ul său ceea ce este de înţeles, dar de ce este posibil să apară uni versuri
complet d i ferite dintr-o simpl itate sursă, este mai greu de înţeles.
De alttel, Rees aj unge la întrebarea inevitabilă: cum se poate înţelege
că ex istă ceva, de ce există un univers sau un multi vers mai curând decât nim ic,
dar consideră că aceasta este o problemă de metafizică pentru totdeauna . În
ortotizica structural-tenomenologică este încorporată şi viziunea metafizică,
deoarece principiul existenţa exi stă este considerat, ca urmare a unui experiment
fi losofie, care este experiment deoarece are şi caracter ştiinţific, ca un principiu
ferm. N i m icul, ca nimic total, nici nu este posibil în lumina acestui principiu.
Pentru existenţă se caută apoi cele mai adecvate principii cu adevărat
fundamentale care să asigure generarea de universuri care să asculte de diterite
legi ale naturi i . O asemenea construcţie nu oferă posibil itatea unei simplităţi
fundamentale. M ultiversul lui Rees, care este corect şi din punct de vedere
ortofizic structural-fenomenol ogic, are în substrat nu o simplitate fundamentală,
ci principii fundamentale, iar acestea au o nesimp l itate specifică. Se poate spune
că exi stă o anum ită nesimpl itate fundamentală.
Ortofizica se preocupă de această necesară nesimpl itate fundamentală.
M odelul ontologic ortofizic structural -fenomenologic ( 1 979, 1 985), inclusiv
prin dezvoltări le sale ulterioare, oferă o bază fundamentală de gândire privind
întreaga realitate.
1 3 .4 Din acest capitol se poate constata că suntem departe de o cunoaştere
clară şi depl ină a un iversului nostru. Cum putem atunci pretinde să cunoaştem
alte universuri? Ştim însă că ele trebuie să existe. Este raţional să gândim că ele
nu pot proven i din nimic, c i dintr-o real itate profundă care le generează. Atenţia
trebuie s-o îndreptăm atunci asupra acestei real ităţi profunde. De aceea
adevărata teorie fundamentală este aceea a existenţei profunde (ortoexistenţei).
Este o poziţie pe care am adoptat-o şi împreună cu M enas Kafatos şi Sisir Roy.
Împreună cu cei doi amintiţi mai înainte, constatam că teoria existenţei
profunde nu poate fi de natura unei teorii efective datorită faptului că în natura
existenţei celei mai profunde, procesele informaţi onale fenomenologice
predom ină în mod direct.
O teorie este efectivă dacă rezolvă problemele unui an umit fragment de
realitate. Pentru domen i i le care se extind de la scara Planck către cuprinderea
un ui întreg univers, pe porţiuni, se apl ică teori i e fective structurale cu rezultate
mulţum itoare. Conceptul de teorie efectivă a fost introdus în ştiinţa structurală
pentru a marca viabilitatea unei teorii pentru o anumită scară de fenomene, dar
nu şi în afara acestei scări. Dar acest l ucru este foarte eficace, foarte "efectiv".

M ihai D răgănescu 37
Ceea ce am propus, este extinderea teorie i efective structura le la un tip nou

de teorie efectivă structural-fenomen ol ogică, care ţine cont şi de aspectt!le
fenomenologice ale domen i u l ui de real itate respecti v .
Î n l ucrarea celor trei, am intită m a i înainte s e arată c ă teori ile structurale
efective sunt v al abile, separat, pentru scări de la aceea a universu lui,
cuprinzând, pe lângă aceasta, scara aştrilor ş i planetelor, scara corpurilor de pe
aceste obiecte, scara celulelor biologice, scara atom i că, scara n uc leară şi scara
particulelor elementare, până la scara Planck, dar nu şi sub scara Planck şi nici
pentru domen i ul tuturor un i versuril or diferite ale existenţe i . M a i arătam că
pentru domen i i le unde sunt posibile teor i i efective structurale. aceste teorii pol ti
extinse la forma unor teorii efecti ve structural-fenomenologice. Teoria efecti vă
structural ă este o teorie de primă aproximaţie, şi uneori ne putem mulţumi cu ea,
cum s-a şi întâmplat până acum în şti inţă, dar într-o aproximaţie superioară este
nevoie ş i de componenta fenomenologică.
În cazul categoriei tuturor uni versuri lor existenţei, o teorie e tecti vă nu
este posibilă de loc, deoarece contactele dintre un ivers uri nu sunt direct
structurale, de fapt sunt fenomenologice. M odul de a construi o teorie pentru
acest nivel al exi stenţei este o problemă desch i să .
Dacă pentru categoria tuturor un ivers urilor existenţei o teorie efectivă
nu este posibilă, după cum s-a menţionat mai înainte, în alte două l ucrări, una a
mea şi alta în colaborare c u Sisir Roy se exam inează, din punct de vedere
ortofizic structural-fenomenologic, modul în care se generează un uni vers. Cu
toate că se caută c a acest proces să fie o i l ustrare pentru universul nostru, în
esenţă el i l ustrează posibil ităţile generale ale model ului ortoex i stenţei în
generarea unui univers cu orice fel de legi .
1 3 .5 Dacă presupunem c ă un univers poate fi considerat perfect doar
atunci când poate susţine o societate a conşti inţei, imediat ne întrebăm dacă pe
Terra este posibilă o societate a conşti inţei (existând o serie de impedimente
pentru o asemenea societate).
Societatea Conştiinţei apare însă a fi o necesitate intrinsecă a
existenţei . Dacă nu ar exista o Conştiinţă Fundamentală şi dacă n u ar exista o
infi'aconştienţă, nu ar avea rost o Societate a Conşti inţei.
Problema acestei societăţi se poate pune dincolo de Terra, de un iversul
nostru, l a n ivel ul existenţei , dar influenţa acestei legităţi tendenţiale nu poate să
nu lase anumite urme în toate societăţile cu conştiinţă, inclusiv în aceea de pe
Terra.
În altă l ucrare (nepub l icată) am trecut în rev istă slăbiciun i l e om ului
biologic actual, care nu ar permite real izarea unei adevărate societăţi a
conştiinţe i . La un moment dat, în acea l ucrare, cu mai m ultă modestie,
afirmam : "Omul şi societatea de pe pământ ar putea, după societatea cunoaşterii,
NOEMA VOL. V, 2006
38 M i h a i Drăgăn escu
să intre într-o perioadă, poate n u a societăţi i conşti inţei, c i într-una a prefigurări i

societăţi i conşti inţei. Va ti pos ibil, cel puţin, acest l ucru sau mai mult decât
atât?"
Ce poate fi o societate a prefigurări i societăţi i conşti inţei? Desigur, o
societate conştientă de deven irea spre o societate a conşti inţei, dar neavând încă
toate eJ ementele pentru o stare mai avansat de apropiată de societatea
conşti inţei. O societate care s-ar înscrie într-o asemenea tendinţă ar fi o societate
a pre-c i v i l i zaţiei (deoarece n umai o societate a conşti inţei va fi o societate a
civil izaţiei depl ine), dar care ar putea face paşi importanţi în virtutea unei
naturale tendinţe a devenirii.
1 3 .6 Datorită naturi i biologice cunoscute a omului, cu toate aspiraţiile
uneori înalte ale acestuia, el este depăşit de nevoi materiale, de sex, de interesele
unor puteri economice, private sau de stat, de interesele dominatoare ale unori
puteri statale sau ale unor grupuri internaţionale, de activ ităţi teroriste etc. Ce
şanse are omul de astăzi să spere spre o societate pretiguratoare a societăţii
conştiinţei, dacă nu spre o societate a conştiinţei?
Se pare că omul biologic actual, astfel cum este el actualmente, n u are
nici o şansă. Scri itorul francez M ichel Houe l lebecq (n. 1 958) publică în anul
1 998 roman ul Les Particules Elementaires, Flammarion, 1 998'""', care avea să
cunoască un succes deosebit, fi ind tradus în peste 30 de l imbi, şi în care prezintă
o frescă a societăţi i, în spec ial occidentale, din a doua j umătate a secolului XX.
El prezintă m izeria sexuală a om ului, fără reticenţe, în contextul soc ietăţii care
în n umele libertăţii sexuale, sub imperiul materialismul ui, al global izări i şi
intereselor econom ice aruncă omul în disperare şi decădere. N u vede altă soluţie
decât dispariţia speciei umane actuale, pentru a face loc unei noi spec ii,
asexuate. Mutaţia o vede pe calea inginerie i genetice, iar umanitatea ar trebui să
se simtă onorată de a fi fost prima specie animală din univers cunoscută de a-şi
fi organizat ea singură condiţiile propriei ei înlocuiri.
Este totuşi curios cum un om care a fost i nfonnatician la Adunarea
Naţională a Franţei, de altfel, un bun cunoscător al celor mai deli cate probleme
de fron tieră ale şti inţei, nu real izează că noua speci e este tot biologică şi, cu
excepţia sexului, rămâne în continuare supusă cerinţelor materiale alt! fi inţelor
biologice. Care nu l asă drumul prea l iber către societatea conşti inţei.
Preocuparea din Les particule elementaires, este continuată, fără
consideraţi i l e şti inţifice şi fi losofice din acest volum, în romanul Plateforme"civ
(Flammarion, 200 I ), descoperind, dincolo de tirania sexului, m ulte calităţi ale
fiinţelor umane, care se dovedesc totuşi capabile de sentimente deosebite.
Reacţiile la vo l umele de mai înainte ale lui M i chel Houel lebecq au fost
foarte variate, mergând până la proteste violente şi intentarea unor procese
juridice. Dominique Noguez, scriitor şi critic literar, a fost primul care a scos în

M ihai Drăgă nescu 39
evidenţă valoarea lucrărilor sale"c•. Noguez, după lectura, într-o noapte, a

manuscrisului "Particulelor elementare", avea să scrie"c"' :
"Je l'ai termine dans la plus grande joie (seulement attenuee par la
tristesse que ce soit deja fini) et la certitude que c'est un tres grand li vre. Avec
comme premieres caracteristiques qu'il ne ressemble â autre [„. ) c'est un
ouvrage d'une tres grande ambition. On a aussi l'impression q ue, bien plus qu'un
objet l udique, comme sont d'ordinaire Ies fictions l itteraires, c'est un obj et
performati f - je veux dire un l i vre qui agit., qui agira, q ui sait? sur l'h istoire des
idees et l 'H i stoire tout court"
Ceea ce surprinde, totuşi, este lipsa de referinţă a autorului la
conştiinţă, ca şi cum aceasta n u ar exista. De altfel, la o întrebare a lui Noguez,
Houel l ebecq răspundemii : " i i y a lă un vrai probleme ph i losoph ique : q uel les
raisons serieuses avons-nous de considerer q u'une vie consc iente vaut mieux
que l'exi stence l ethargique des moules ou des tetards?"
Scoaterea conştiinţei din ecuaţia vieţii omului şi a existenţei face ca
opera l ui, cu toate deschideri l e l argi spre ştiinţă, să fie un idimensională, utilă
totuşi, dar este departe de a aduce contribuţi i la problema societăţii conşti inţe i .
1 3 .7 U n alt aspect al vieţii p e Terra care nu lasă aproape nici o
speranţă de a prefigura sau a ne apropia de societatea conştiinţei este acela al
puteri lor statale cu tendinţe dominante grave, înrădăc inate în cultura lor, dincolo
ch iar de interese economice, care sunt oricum primordiale, reprezentând. de
fapt, rău l inconştient pe pământ.
Convingătoare este din acest punct de vedere l ucrarea lui Jan usz
Bugajski, Pacea recemin, în prefaţa căreia Cristian Preda sintetizează modul în
i
care acţionează o p utere•c • pentru care conştiinţa nu reprezintă n im ic :
"Janusz B ugaj ski en umeră m ij loacele prin care Rusia s e angajează în
l umea politicii externe postcomuniste. Presiunile diplomatice, mij loacele de
propagandă, campaniile de dezinformare, ameninţăril e m i l itare, destaşurările de
trupe în misiuni de menţinere a păci i, controlul asupra resurselor energetice,
sprij inul economic dat unor compan i i comerciale legate de Krem l in, exploatarea
diviziunilor etn ice, dar şi discreditarea unor guverne, penetrarea servici ilor de
informaţii străine ori man ipularea reţelelor de crimă organizată constituie, în
l ectura autorului, mijloacele unu i nou imperial ism . Unul, am adăuga noi, mai
insidios, dar şi mai spectaculos ca fenomen politic decât formele clasice ale
imperial ismului. Autorul reuşeşte să identifice, cu grij ă, pentru detal i i şi într-un
stil succint, fel ul în care arsenalul acestei pol itici externe ruseşti a fost uti l izat în
ţări le anal izate. Aflăm astfel cum uneori domină interesul pentru suscitarea
confl ictelor etnice, în vreme ce alteori accentul este pus pe rolul pol itic al
investiţii lor în zonele fostei dominaţii sovietice".
NOEMA VOL. V, 2006
40 M i h a i D răgănescu
1 3 . 8 Pe baza unor l ucrări anterioare, elaborate singur sau în colaborare,

am de ti n i t in fonnaţia fenomenologică fundamentală a unui uni vers, la naşterea
sa, sub fonna s = n cd„ , reprezentând produsul unor categori i tenomenologice
rezultate din procesual itatea ortotizică la n i ve l u l cel mai profund.
Tot în acele l ucrări se arată că in fonnaţia tenomenolog ică a un iversului
este în totalitate mult mai bogată,
Sphenomenolog1�al univ = { R F11· Fd1v , F p ' s

' ' ' = n cdiv ' z ' ICphermnd }
unde
 - mono idul fundamental al existenţei,
R - cronosul,
FA' , Fdi v , Fr - autofunctori cu rol primordial,
Z - Conştiinţa Fundamenta lă (sau partea implicată în un ivers),
IC pherrnnd - dacă în univers s unt cuprinse şi m inţi, categori i le lor
tenom enologice, IC phemrnd , sunt părţi ale infonnaţiei fonomenologice a
uni versul ui .
l m portan(a acestui ultim tennen este evidentă dacă e l em entele lui
reprezintă conştiinţe îndreptate spre prefigurarea une i societăţi a conştiinţei sau
chiar a unei societăţi a conştiinţe i .
Pentru pri ma oară în acest studiu s e introduce noţiunea d e sens
propriu al un ei conştiinţe, bazată pe extinderea n o i i teori i a reţelelor în
domen iul tenomen ologic .
După c um a m observat î n cap. 1 2 al acestui studiu, " Sensul propriu al
unei con�tiinţe se crează în dom e n i u l fon omenologic al m inţii, chiar dacă
automat se dezvol tă şi o structură in formaţională corespunzăzoare în s istemul
nervos al acesteia. " H u b "-uri le unor reţele d e gând uri, stări emoţionale,
conştiinţei-de-si ne, de conţinut identita r, de v iziune asupra lumii, d e
cunoaştere, de creaţie, de voin ţă, de mora l itate, d e credinţe etc formează o
reţea fenomeno logică, cu u n h u b m ajor, acela al sen s u l u i propriu a l
conştii n ţei respective.
Este un fenomen natura l de a uto-organ izare specific reţelelor, după
cum am văzut mai înainte , care se petrece şi la n i vel fen omenologic . "
1 3 .9 O importanţă deoseb ită este acordată în acest stud i u materiei
in fraconştiente. Ea se reforă la sâmburel e cel mai intim al ex istenţei, la
monoidul fundamental . Se poate observa că monoidul <l> n u are o structură
care să-l susţin ă ! O ri ce ortosens, orice categorie fenomenologică n u se
poate men ţine d acă n u-şi a taşează o structu ră, exact de tipul structurii u n u i
univers s a u din tr-un un ivers, indiferent de fo rma, rudimentară sau corn
N O E M A V O L. V, 2006
plexă a acestu i u n ivers. Chiar ş i Conşti inţa Fundamentală a Exi stenţei are
nevoie de asemenea structuri.
M ateria nu poate fi e l im inată din gândirea despre e x istenţă. Materia
infi"aconştientă nu este materia material ismului fi l osofie, de orice n uanţă ar fi
acesta. Dar este o materie, nu o fantomă şi n ici un vis.
M on oidul fundamental al existenţei reprezintă materia infraconştientă a
existenţei. Materia in fi"aconştientă caracterizează sâmburele ex isten ţei. împreună
cu Conştiinţa Fundamentală coexistând dincolo de timp şi spaţiu.
1 3. 1 O Cum poate acţiona Conşti inţa Fundamentală (Z)? Unele
consideraţi i le-am expus în cap.2 al l ucrări i încă nepubl icate de care am mai
vorbit (Spiritualitatea).
Acum, trebuie să admitem că Z poate interveni în trebu ri le
monoidului fundamental! Î n acest mod poate contribui la, sau detem1 ina
apariţia anumitor uni versuri, unele necesare propriei funcţionări , altele pentru
menţinerea unor entităţi bune, sfinte sau chiar rele, care altfel ar dispare prin
ştergere (relaxare) informaterială. Sensul propriu al acestor conşti inţe nu va
di spare, rămânând în ex istenţă, cu vecinătăţi fenomenologice cu realităţile din
care au provenit.
Putem admite, de asemenea, că şi Z are un hub suprem, care să
exprime sensul propriu al Conşti inţei Fundamentale. Dar ne-am hazarda prea
m ul t dacă am încerca să detal iem speculând asupra modului l ui de constituire.
1 3 . 1 1 Î n . final, conceptele de societate care prefigurează societatea
conşti inţei, dar şi de societate a conşti inţei, rămân valabile dacă din punct de
vedere ontologic admitem o v iziune de tip ortofizic structural-fenomenologic
asupra întregi i realităţi.
Faptul că religiile ş i bi sericile au supravieţuit reprezintă o speranţă
pentru prefigurarea une i societăţi a conştiinţei şi chiar pentru o societate a
conştiinţe i . Dar cu ce fel de conşti inţe putem spera l a aceste societăţi?
; M artin Rees, "An Ensemble of Universes ", în vo i . John Brockman, The

third cu/ture, Touchstone, New York, 1 996, p.27 1 .
;; M ihai Drăgănescu, l ucrări asupra teorie i categori i l or structural
fenomenologice:
a. Categories and Functorsfor the Structura/ phenonenological
Modeling, Proceedings ofthe Roman ian Academy, Series A.
Voi. I , N o.2, 2000, pp. 1 1 1 - 1 1 5 .
b. A utofunctors and their Meaning, Proceedings o f the Romanian
Academy, Series A, Voi . I , No.3, 2000, pp. 20 1 -205.
NOEMA VOL. V, 2006
42 M i h a i Drăgănescu
c. Automorphisms in the phenomenological domains,

Proceedings o f the Roman ian Academy, Series A, Vol.2,
No. I -2, 200 I , pp. 4 5-48 .
d. Sume results in the Theory of Phenomeno/ogical Categories,
Noesis, voi . X X V I , 200 1 , pp. 9-23 .
e. Neighburhuuds in and among Phenomenologica/ Categories,
Proceedings of the Roman i an Academy, Series A, Vol.3,
No. 1 -2, 2002, pp.49-5 3 .
f. Categuries, presheaves, sheaves and cohomologiesfor the
theury of cunsciousness, NOES IS, voi . X X V I I , 2002, p.65-83.
g. Prvducts ofphenomenological categories and products of
phenomnenologicalfunctors, NOES IS, voi. X X V I I I ,
2003, p. 27-4 2 .
h . Thefimdamental phenomenological information of the
universe, Proceedings of the Romani an Academy, Series A,
Vol.5, No. I , January-Apri l 2004, pp. 8 1 -8 8 .
111
M ihai Drăgănescu, M enas Kafatos, Sisir Roy, Main Types of
Phenomenu/ogical Categories, Proceedings o f the Romanian Academy,
Series A, Vol.2, No.3, 200 I, pp. I I 5- I 22.
iv M ihai Drăgănescu, Sisir Roy, Pretopology, Quanta of space and the
Fundamental Phenomenological I n formation o f the U n iverse, FORMA
(Japan), voi. 1 9, No.2, pp. 8 5 -96, 2004 .
v M i hai Drăgănescu, Sisir Roy, M enas Kafatos, E.ffeclive Theories A nd The
Phenomenological Information., Noesis, X X X I X, 2004, p.9-22.
" Martin Rees, Cosmologica/ Chal/enges: A re We A /one, and Where?, p.
1 8-2 8 în voi. ed. John Brockman, The Nex/ Fifly Years. Science in thejirst
half uf the twentyjirs/ century, V intage Books, New Y ork, 2002.
vii
M artin Rees, A look ahead, p. 352-363 în voi. ed. John Brockman, The
New Humanists. Science al the edge, Barnes & Noble Books, New York,
2003 .
vui
Martin Rees, , Cusmulogical Cha/lenges: Are We Alone, and Where?
op .cit. , p.20.
ix
Martin Rees, idem, p.28.
x
M ihai Drăgănescu, Profunzimile lumii materiale, B ucureşti, 1 979.
xi
M arius Argh irescu, Revenire la idealul clasic, o teorie unitară ortofizică a
câmpurilor, Editura Universităţi i N aţionale de Apărare, B ucureşti, 2005 .
•11
M ihai Drăgănescu, Succesiunea Universurilor, în voi. M ihai Drăgănescu,
Informa/ie, Spiritualitate, Materie, Editura Academiei, B ucureşti, 1 988, p.
65-66.
N O E M A VOL. V, 2006
xiii
Gregory Benford (Profesor de fizică la UC l rvine Uni versity), Why is
there scientific law al al/? în N ewsletter o f the World Academy o f Art and
Science, february 2005, p.3.
xiv
Brian Green, The Fabric of the Cosmos. Space, Time and the Tex/lire of
Rea/ity, A l fred A . Knopf, N ew York, 2004, p. 252.
xv
Alan Guth, A Universe in Your Backyard, în voi. John Brockman, The
third cu/ture, Touchstone, N ew York, 1 996, p.2 76-2 8 5 .
• vi
A lan Guth, A Golden Age ofCosmology, în voi . e d . John Brockman, The
2003, p. 285-296.
•vii
Paul Steinhardt, The Cyclic Universe, . în voi . ed . J ohn Brockman, The
2003, p. 297-3 1 1 .
xviii Alan Guth, A Golden Age ofCosmology, op.cit, p. 2 8 5 .
"'" Alan Guth, A Universe in Your Backyard. op.c it., p. 2 7 8 .
"" Alan Guth, A Golden Age of Cosmology, op.c it. , p. 288.
u• Alan G uth, A Universe in Your Backyard, în voi. John Brockman, The
third cu/ture, Touchstone, N ew York, 1 996, p.276-2 8 5 .

""'i Lee Smolin, A Theory of the Hole Universe în v o i . J ohn Brockman,
. .
The third cu/ture, Touchstone, N ew York, 1 996, p.286-302.

uiii
Idem, p.295.
uiv
Lee Smol in, loop Quantum Gravity, în voi . ed. John Brockman, The
2003, p. 332, 342.
""' Martin Rees, Comentarii asupra lucrării lui Lee Smo/in " A Theory of
the Whole Universe ", în voi. J ohn Brockman, The third cu/ture, Touchstone,
New York, 1 996, p. 297-299 .
""vi
Lee Smolin, The Future ofthe Nature of the Universe. în voi. ed. John
Brockman, The Next Fifty Years. Science in thefirst halfofthe twentyjirst
cer:uury, V intage Books, N ew York, 2002, p. 8-9.
uYT•
I dem, p.7.
uviii
Brian Green, The Fabric ofthe Cosmos. Space, Time and the Texture
of Reality, op.cit., p.3 50-3 5 1 .
„; . Brian Green, The Elegant Universe. Superstrings, Hidden Dimensions,
and the Qaestfor Ultimale Theory, V intage, 1 999.
""' Brian Green, The Fabric ofthe Cosmos. Space, Time and the Texture of
Reality, op.cit., p. 487.
,... ; Idem, p.487-488.
""'" Lee Smolin, loop Quantum Gravity. op.cit.
NOEMA VOL. V, 2006
44 M i h ai Drăgănescu
"'111
Lee Smolin, idem, p. 3 3 7-3 3 8.
:uxi
v M ihai Drăgănescu, Profunzimile lumii materiale, B ucureşti, Editura
Pol itică, 1 979, p. 1 23 - 1 24 .
:ux v Idem, p. 1 3 1 .
:uxv• M ihai Drăgănescu, Ortofizica, Editura Şti inţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1 985, p. 1 26- 1 28.
:ux v " Lee Smolin, Loop Quantum Gravity. op.cit.
mvlli
Brian Green, The Fabric of the Cosmos. Space, Time and the Texture
uf Reality. A l fred A. Knopt: N ew Y ork, 2004, p. 294-3 03, 432-4 3 5 .
' " " Idem, p.3 02.
' 1 I b idem , p. 434.
'11
Dark Matter Cloud\· May Float Through Earth, NewScientist.com, news
servi ce, M aggie M c Kee, 26 J an uary 2005 .
' 1 " J . D i eman d B . M oore, J . Stadel, Earth-mass dark-matter haloes as the
,
fir.\·/ structures in the early Universe, Nature, 433, 389-39 1 , 27 J anuary

2005 .
, i; ;
1 Vezi cele două referinţe de mai înainte (4 1 şi 42).
•hv
Idem.
'1v
Philip Ball Dark ma/Ier highlights extra dimensions; three new
,
'directions ' could explain astronomica/ puzzle, news(â�nature.com, 2

Seplember 2005 .
·' I v i
Bo Qin, U e-Li Pen, Joseph S i lk, Observational Evidencefor Extra
Dimensionsfrom Dark Matter, Astrophysics, abstract astro-ph/0508572,
htţp://xxx .arx i v. org/abs/astro-ph/05 0 8572 , Fri, 26 Aug 2005, 4 pag. pdf.
•1•11
Phi l i p Ball, op.cit.
•1•111
Apud Bo Qin et al, op.cit. : R . D . Peccei and H . R. Quinn, Phys. R ev.Le tt,
38, 1 440 ( 1 977); S Wei n berg, Phys Re v . Lett . 40, 223 ( 1 978); F. W i l czeck,
. .
Phys. Rev . Lett. 40, 279 ( 1 978); L.J . Rosenberg and K.A. van B ibber,
Ph ys. Rep. 325, I (2000).
'11'
Bo Qin, U e-Li Pen, Joseph Silk, Observational Evidencefor Extra
Dimensions /rom Dark Matter, op.cit.
1 L i sa Randall„ Warped Pa.ssages : Unraveling 1he Mysteries ofthe
Universe 's Hidden Dimensivns, New Y ork, Ecco, 2005 .
11
Lisa Randal l, op .cit
.
1 " M ihai Drăgănescu, Sisir Roy, M enas Kafatos, E flective theory and
�1 1henomenological
1
information, NOES I S, voi . X X I X, 2004, p. 9-22.
M enas Kafatos, M ihai Drăgănescu, Princip/es of Integrative Science,
Editura Tehn ica, B ucharest, 2003 .
NOEMA VOL. V, 2006

M ihai Drăgănescu, The .fundamental phenomenologica/ i�formation of

liv
the universe, Proceedings o f the Roman ian Academy, Series A, Vol.5,

No. I , January-April 2004, pp. 8 1 -88.
Iv M ihai Drăgănescu, S isir Roy, Pretopo/ogy. Quanta of�pace and the
Fundamenta/ Phenomenologica/ Information of the Universe. FO RMA
(Japan, Tokyo), vol . 1 9, No.2, pp. 85-96, 2004.
1 VIM ihai Drăgănescu , A utofimctors and their Meaning, Proceedings o f the
Roman ian Academy, Series A, voi . I . No. 1 -2, pp. 45-48, 200 I.
Ivii
M ihai Drăgănescu, A ulomorphisms in the phenomenological domaim·.
Proceedings of the Roman ian Academy, Series A, Vol.2, No. 1 -2, 200 I , pp.
45-48.
lviii
M ihai Drăgănescu, Some results in the theury ofphenumenologica/
categories, NOES I S, voi . X X V I , 200 I , p. 9-2 3 .
1 °' I dem.
Ix F.W.Lawvere, S . H. Shanuel, Conceptual Mathemalics: A Firsl
Introduc/ion to Categories, Cambridge Uni versity Press, 1 997.
IXJ Mihai Drăgănescu, Auto.fimclors and their Meaning, op.cit.
Ixii M ihai Drăgănescu, Products ofphenomenological categories and
er.oducts ofphenomenologica/functors, NOESIS, X X V I I I , 2003 , p. 27-42 .
'111
Sisir Roy, Planck scale physics, pregeometry and the no/ion oftime. in
"The N ature o f Time: Geometry, Physics andPerception (eds. R. Buccheri et
al.), pp.34 1 -3 5 1 , K luwer Academ i c Publishers, Netherland.
hiv
Wolfram St., A New Kind ofScience, Wol fram Media Inc., 2002.
lxv
M ihai Drăgănescu and M enas Kafatos, Generalized Foundational
Princip/es ln The Phi/osophy O.fScience, paper presented at the Con ference
on "Consciousness in Science and Ph i losophy" in Charleston, I l l inois, 6-7
Nov 1 998, published în The Noe/ic Journal, 2, No.4 , Oct., 1 999, p.34 1 -3 5 0
and î n the volum e Science and the Primacy of Consciousness, l ntimation o f
a 2 1 st Century Revolution, eds. Richard L . Amoroso a.o., (Chapter 9), pp.
86-98, Orinda: The Noetic Press, 2000 ; republicată apoi în câteva alte
volume.
lxvi
M ihai Drăgănescu.Ortofizica, Editura Şti inţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1 985, p.74.
!xvii
Idem, p.76.
!xviii
M ihai Drăgănescu, Categories and Functorsfor the Structural
phenomenologica/ Mode/ing, Proceedings o f the Romanian Academy,
Series A, Voi. I , Nr.2, p. 1 1 1 - 1 1 5, 2000; republicat în Noetic Journal,
Vol . 3 , No.3, Julz 2002, p. 242-246). Ea a fost precedată de lucrări le l ui
Goro Kato şi Daniel G . Strupa (Goro Kato, Dan iel C. Struppa, A sheaf
NOEMA VOL. V, 2006
46 M i ha i Drăgănescu
theoretic approach to consciousness, The N oetic J ournal, vol.2. No. I , pp. 1 -

3, 1 999), Menas Kafatos, Sisir Roy ş i Richard Amoroso (Daniel C. Strupa,
Menas Kafatos,S isir Roy, Goro Kato, Richard L. Amoroso, Category theory
as the language of consciousness. G eorge M ason U n iversity, preprint, 2000;
fx ubl icat în N oetic J ournal, Vol.3, No.3, J uly 2002, pp. 27 1 -28 1 )
"'" M ihai Drăgăn escu, Autofunctors and their meaning, Proceedings o f the
Roman ian Academy, Series A, Voi. I , Nr. 3 , 2000, p.20 1 -205 .
1 " M ihai Drăgănescu Oriofiz ica op.cit.
, ,
1 " ' I dem .
1 " ' ' M i hai Drăgănescu. Menas Kafatos, Generalised Foundalional
Principles in Jhe Philosophy ofScience, The Noetic Journal, 2, N o.4, Oct.

1 999. p. 34 1 -3 50.
i,,,, „ , Mihai Drăgănescu,Oruftzica, op.cit.
1 " ' " M i hai Drăgănescu, Aulomorphisms in the phenomenological domains,
Proceedings of the Romani an Academy, Series A, Vol. 1 , Nr. 1 -2, 200 1 , p.

45-4 8 .
1 " ' M i hai Drăgănescu, A ulofimctors and their meaning, op.cit
1 "' 1
M i hai Drăgănescu, A ulomorphisms in the phenomenological domains,
op.cit.
txx v u
M i hai Drăgănescu, Some results in the theory ofphenomenological
categories, NOES I S, X X V I , 200 1 , p.9-23 .
lx.\ Viii
M ihai Drăgănescu, A utomorphisms in the phenomenological domains,
op.cit. M ihai Drăgănescu, Categories and Funclors for Jhe Struc/Ural
phenomenological Modeling, Proceedings o f the Romanian Academy,
Series A, Vol. 1 , Nr.2, p. 1 1 1 - 1 1 5 , 2 000;
1 "" See F . W. Lawvere, S . H . Schanuel, Conceptual Mathematics: A First
lnlroduclion Io Calegories, op.c it.

Im
M ihai Drăgănescu, A ulofunclors and lheir meaning, op.cit
1""
I dem.
Imu
M ihai Drăgănescu, Thefundamenlal phenomenological informa/ion of
the universe, Proceedings o f the Roman ian Academy, Series A, Vol.5,
No. 1 , January-Apri l 2004, p p . 8 1 -8 8 .
IJU.Xiu
Apud Ph i l ippe Roberts-Jones, De /'espace aux rejlels, Academie
Roy ale de Belgiq ue, Classe des Beaux-Arts, 2004, p. 1 76- 1 77.
1""" " M ihai Drăgănescu, Menas Kafatos, Community and Social Factors for
1he lmegrative Science, NOES I S, voi. X XV I I I , 2003, p. 9-26, publicat şi în

volumul Menas Kafatos, M ihai Drăgănescu, Principles of lntegralive
Science, Editura Tehnică, B ucureşti, 2003, p . 75- 1 02 .
N O E M A VOL. V , 2006
Jx.'(.w A.L.Barabâsi. li11ked. The New Science 1fNerworks, Perseus,

Cambridge, M assachu setts, 2002, p.77.
Lmii
M i h a i Drăgănescu, M enas Kafatos. Community and Social Factors for
rhe lnlegrative Science, op.c it .
M ihai Drăgăne scu , Menas Kafatos, Sisir Roy, Main types of"
luni•
phenomenologica/ categories, Proceedings of the Roman ian Academy.

series A, vol.2. N o.3, 200 1 . pp. 1 1 5 - 1 22 .
lx.w.iii
Idem.
M ihai Drăgănescu, Orrofi:ica. Editura Şt i inţifică şi Enciclopedic�.
1\)(.\ix
Bucureşti, 1 985 .
"� I dem , p.3 98-402 şi 4 1 5-423
x.;i M ihai Drăgănescu, M enas Kafatos. CommunilJ' and Social Factorsfor
rhe b uegrar il 'e Sciem.:e, op.cit.
<·;u M ihai Drăgăn esc u . Menas Kafatos, Genernl ized Foundational Princ iples
in the Philosophy of Science, The N oet i c Journal, 2 . No.4, Oct. 1 999, p.34 1 -
350. Reprinted (Chapter 9) in the volume, Science and the Primacy of
Consciousness, I nti mat ion of a 2 1 s• Cent u l')' Revolut ion, Richard L.
A moroso, Ru i Antunes. Claud ia Coelho, M iguel Farias. A n a Le i t e and
Pedro Soares (eds.), Orinda: T h e Noetic Press . 2000, pp. 86-98.
M ichel Houel lbecq. Les particuIes elemenlaires. Ed itions j'a i lu, Par is ,
x;oiii
200 5 .
"(·;iv M ich e l H ou e l lbecq , Plateforme, Editions j'ai lu, Par i s . 2005 .
x�v Dom i n i q u e Noguez. Hvuel/becq. enjait, Fayard 2003 .
X��'. I dem , p.46.
'c"' Idem. p.4 1 .
,.; ,;,; Janusz Bugajski. Pacea rece. Noul inperialism al Rusiei, Editura Casa
Radio, Bucureşti, 2005. first p u bl ish ed 2004, Center for Strategic and
l ntemational Studies, Praeger Publ ishers. Westport. CT.
'c" Cr i st i an Preda, Prefaţă la voi.
Janusz Bugajski. op.cit., p.6.
NOEMA VOL. V, 2006
48 C. V. N ego iţă
DIN NU MĂRUL SPECIAL AL REVISTEI N EW-YORK-EZE

"CON EXIUNI" DEDICAT AN IVERSĂRll PROFESORULUI ŞI
SCRIITORU LU I CONSTANTIN VIRGIL N EGOIŢĂ
Conexiuni, mm/ ll, nr 12 I februarie 2006 -Director Laurenţiu

. , Ortişanu
N OTĂ A REDACŢ I EI NOE M E I : M u lţu m i m revistei "Conex i u n i'' şi

d i rectoru lu i acesteia La ure n ţ i u Orăşean u , pen tru permisiu nea de a
prelua şi republ i ca textele ce u rmează .
LOG ICĂ ŞI RELI G I E

Î N GÂ N D I REA PROFESORULU I N EGOIŢĂ
Prof. Dr. Doru TSAGANEA, SUA
Pe profesorul Negoiţă l-am în tâln it pentru prima dată în 1 972, cân d

amândoi participam la şedinţele Catedrei de C i bernetică Economică a
Academ iei de Studii Economice din Bucureşti . În acel timp domnia-sa era
cercetător şti i nţi fi c principal la Inst itutul Central de I nformatică... u n de
conducea Laboratorul de Modele Matematice Pentru Sisteme de Conducere.
La ASE, la Facultatea de C ibernetică Economică, preda cursul de Teoria
Reglăr i i Automate. Eu eram asistent un ivers itar în aceeaşi facultate şi
ţ ineam sem inar i i le de C i bernet ică Economică aferente cursu l u i predat de
profesorul Edmond N icolau.
Cursul de Teoria Reglăr i i Automate se preda în anul l l l, iar cel de
C i bernetică în an i i IV şi V. Prin urmare. studenţii profesoru lui Negoiţă
deveneau studenţi i mei. şi îmi spuneau întotdeauna că fostul lor profesor de
Teoria Reglări i A utomate era o persoană cu o viziune largă şi m i nte
deschi să. Care era inginer autom at i st de profesie. ş i care se ocupa de
ultimele tehnici de modelare matematică descoperite în A merica, oprita ţară
de vis. Era echivalentul oral al unei scrisori de recomandare care - ven ind
de la studenţi - era în mod firesc completă.. corectă şi n uanţată.
În paralel cu predarea cursul u i , profesorul N egoiţă conducea la A S E un
sem inar şti inţifi c dedicat M ulţim i lor Vagi (Fuzzy Sets), la care m-a inv itat
să particip. Cunoscând excelentele i mpres i i a le foştilor săi studenţi, ş i fi ind
foarte piă.cut impresionat de atitud inea sa din şedinţele de catedră -
atitudine l u m inoasă, deschisă şi optim istă - am decis să part i c ip l a acel
seminar.
Treizeci de ani mai târziu, ş i având experienţa a zec i de sem i narii
şti i nţifice la care am part icipat în cursul ultimilor douăzeci de ani in Statele
NOEM A VOL. V. 2006

C. V. Negoiţă 49
Un ite. su nt nu numai încântat. dar şi moral obl igat să remarc deosebita

valoare şt i inţi fică a seminarul u i pro fo so ru l u i N ego iţă. Nu doar la în ceput u l
ani lor ' 70, când sem inarul şi-a în cepu t lucrări le. dar şi în I 984. când am
sosit în Statele Unite, doar câteva d i n tre cele mai selecte universităţi
americane aveau semi narii comparabi le. Acestea erau U n i versity of
M ichigan l a Ann Arbor. H arvard. Un iversi ty of I l l inois, U C LA şi M IT.
Greu de crezut. dar adevărat Columbia U n i versity nu avea un sem inar
comparabil, i ar despre C i ty U n ivers i ty of New York. (C UNY ) n ic i măcar nu
putea fi vorba� colegiile sale erau considerabil în urma facu ltăţi lor de trei
ani din oraşele de provincie din România în ceea ce priveşte aplicarea
modelării matematice în ştiinţele soc i a l e .
Se m ina ru l pro fesoru l ui Negoi ţă era important d in trei puncte de vedere -

al informări i teoretice. al modelări i p ract ice şi al logicii mode l ăr i i Ca .
parti c i panţi la seminar, primeam i nformaţii substanţ i ale cu pri v ire la cele
mai noi tehnici matematice de modelare, la n umai două sau trei l u n i dupa ce
ele fuseseră prezen tate în pub l i caţ ii de spec i al itate celebre sau l a congrese
şti inţifice presti gioase în jurul globu lu i . În paralel aveam . posi bi l itatea să
d i scutam într-un mod cât se poat e de deschis rezultate l e po zi ti ve dar şi
,
dificultăţile colegi lor lucrând la crearea ş i dezvoltarea de noi mode le. Ş i .

ceea ce era l a fel d e import an t ex p l ora m posibi l itatea introduceri i unor
,
metode �i logici d i ferite pentrn a defi n i şi opera cu conceptele soc ial

economice.
Modelarea matematică c lasică în domeni u l şt i i nţelor soc iale în genera l .
ş i a l economiei în particu lar. fusese sugerată şi îşi avea ră dăc i ni l e în
ut i lizarea matematic i i în şti inţele pozitive - fizică, chim ie. astronomie. etc.
Din această cauză se considera că. în model ul ideal. termeni i. noţi unile,
conceptele precum şi relaţiile d i n tre acestea ar fi rrebu i t să fie d e fin ite cu o
rigurozitate absolută Pentru că, în mod normal . orice imprecizie în defi n iti i
.
ar fi afectat în mod consi derab i l val id itat ea rezu l tatelor.

Dar d i feren tel e dintre ştiinţele sociale şi cele pozi t ive sunt considerab i le.
Ele sunt cu mult mai semnificative decât cele di ntre mecanica c lasică ş i cea
cuantică, sau cele d i ntre fizica relat iv istă şi cea non-relativ istă. U nel e
diferenţe sunt ireconc i l iab i le, şi prin unnare trebuie e x p l orat ă po s i bi l i tatea
uti lizării unei logici diferite de cea ap l icată de N ewton în desc rierea lum i i
fizice. Acesta este u n deziderat care a fost corect în ţeles d e profesorul
Ne goiţă şi de membrii Seminarului de M ulţimi Vagi. ş i a devenit, în
consec inţă, unul dintre obiect i vele lor de cercetare.
În l imbaj u l economico-social real, in procesel e de l uare de decizii
concrete, sau în comen tari i le de radio ş i te leviziune care influeniează sute
de m i l i oane de oameni se util izează în mod cu rent noţiuni şi concepte care
.
NO EMA VOL. V, 2006
50 C. V. Negoiţă
sunt doar parţial, şi nu abso l ut detenninate. Noţiunea de bogat nu se referă

doar la Bill Gates, oligarhii Rusiei sau regele Arabiei Saudite. Ea se referă
şi la pri ete n i i noştri din America având v en ituri de o sută c i nc izeci - doua
sute de m ii de dolari. sau la rudele din România care au venituri de şapte -
opt ori mai mic i . Prin unnare, ideea de bogat, care la prima vedere pare
absolută, este de fapt relativă. Ea este ·'vagă", sau "ji1zz;r. la fol ca şi alte
noţiun i şi concepte larg utilizate în dom en iul ştiinţelor sociale sau în
l imbajul curen t (progres, dezvoltare. şomaj, efi c i en ţă. producti vitate, etc.)
N umărul acestor concepte social-economice care s u nt doar parţial
determ in ate şi defin ite este foarte seminificativ şi, prin urm are. ar treb u i
luate în considerare în proc esu l de mod elare matematică aşa cum sunt: fară
a le se im pune l im ite arb itrare. Iar unul din m od uri le prin care această
cerinţă ar p ute a fi înd epl i nit ă este prin utili zarea logicii '.fuzzj" bazată pe
teoria mulţimilor vagi. Această posibilitate apărea ca fascinantă la încep utul
anilor 70, şi a rămas la fel până astăzi. Ea 1.-a captivat pe profesoru l Negoiţă
într-atât. încât nu n umai că şi-a dedicat acti vitatea strict profesională acestu i
domeniu de studiu. dar şi-a îndrep tat gândurile spre alte două domenii c u
c are l ogica matematică şi m ode larea social-economică nu aveau aparent nici
o conexiune - teologia şi arta. lar contri b uţia sa a devenit majoră d up ă ce a
ven it în America.
Profesorul N ego iţă a sos it la New York în 1 982 şi a lnceput să predea
cursuri la Departamentu l de I nformatică (Computer Sc ience) de l a H unter
Col lege. Aceasta a fost o onoare făcută col egi u l u i new-york-ez - şi nu
i nv ers - după cum multi dintre noi. în ţară şi aici, aveam tendinţa să cred em .
Pentru că - după cum aveam să observ personal - la începutul anilor · so
nici unul din col egi i l e Universităţ i i Oraşului N ew York (CUNY) nu era la
nivelul Facu l tăţi i de Cibernetică a A cadem iei de St ud i i Economice, sau al
I n st itutu l u i Central de Informatică din Bucureşti . în privinţa modelării
matematice în domeniul şti inţelor soc iale .
Î nce pând să pred ea la H u nter Col le ge, Profesorul N egoiţă a sc ris o carte
în care şi-a sintetizat cercetări le ştiinţifice făcute în Romania şi ş i -a
ex p ri m at punctel e de vedere cu privire la stadiul curent de dezvoltare a
teori e i sistemelor. Cartea a fost elogios prim ită nu doar în America. ci ş i în
întreaga lume. În acelaş i timp a cunoscut-o pe domni şoara Seta
Sh ishmanian, cu care s-a căsător i t în 1 986. ş i cu care are - ca în vech i le
basme româneşt i - o frumoasă viaţă de at u nc i încoace .
Trăind în centrul mon d ia l al puterii finan c iare , dar şi al contradicţii lor şi
corupţi e i , profesorul N egoiţă a fost progresiv atras de stud ierea unor
prob l eme fundamentale de n atura rel igioasă. p oli tică şi estetică. Având
timpul necesar pentru a studia ceea ce îl interesa cu adevărat. şi suficientă
NOEMA VOL. V. 2006

C. V. Negoiţi 51
l ib ertate de e xpres i e pentru a-şi e xp ri ma în scris conc.luzii le, domn ia sa a

începu t să se ded ice din ce în ce ma i mult literaturii . Dar n u unei l i teraturi
tradiţionale care poate fi catalogată ca "jic.:tion" sau ·'non-fiction''. Ci uneia
care este în ace laş i timp amândo uă . O formă de l iteratură care cores pu nde
perfect conţ i nutu l u i e i . Pentru c ă subiectul fu ndamental al med itaţiei ş i
cărţ i lor scri se de Protesonil Negoi ţă în ultimele două decen i i îl constitu ie
relaţia dintre l ogica polivalentă şi religi a iudeo-cre�t ină.
ln logica c lasică - aşa cum a fost su gerat ă de Cri s s i pos şi creat ă de
Aristotel - ceva este, sau nu este. Dar acel ceva nu poate fi două l ucru r i 111
acelaşi timp. Tenium not datur - terţul este exclus. Dar în lo g ic a polivalentă
m odern ă in general şi în logica ;'ju::y'' în part icular, a ji şi a nu fi în mod
si m ultan nu este contradictoriu.
Un ex em p l u si mp l u i lustrează perfec t această d i ferenţă. După cum
fiecare d i nt re noi a învăţat în România în clasa a c incea, şi învaţă î n N ew
York la „ . universitate. cân d n umărul laturilor un u i pol i gon tinde spre
i nfin it. pol igonu l tinde să d e v in ă cerc. Din pun ct u l de vede re al l og i c i i
bi v alen t e pol i gonu l rămâne pol i gon
. , oricât de multe laturi ar avea, şi a
afirma că u n poligon cu un num ăr foarte mare de laturi este cerc este
abs u rd . Dar, din p erspec ti va logi c i i polivalent e în genera l şi a cel e i 'fu::/'
.
în parti cu lar. pol igonul cu un număr i nfinit de laturi este în mod norm a l ş i
-
non-contrad ictoriu - ce rc .
Cu alte c uvinte d upă cum uneori se sp une, lo g i c a clasică este o logica

,
''SAU-SAU'', SA U A, SAU non -A . Fie afirmaţia A este adevarată., fie

contradicţia sa este adevărată. dar nu pot fi amândouă adevărate în acela.şi
timp. Pe de altă parte. logica polivalentă, ca şi cea "fuzzy'', este o l og i ca
"ŞI-ŞI", ŞI A. ŞI non A . Atât afinnatia A, cât şi contradicţia
- sa pol fi
simultan adev ărate .
Ideea validităţii simultane a unei afinnatii şi a negaţie i ei. precum ş i
intuiţia acestei idei. conţin în e l e însele o extremă tensiune. Te ns iune care a
st i m u lat mintea omenească de peste două m i i de an i şi care i-a făcut pe un i i
.
gânditori să o respingă. f'e a l ti i - să d eclare i mpos i b i l itatea d e a dec ide. Ş i

pe u n al treilea gr up - să o accepte ca absolut nonnală ş i coerentă log i c .
În paral e l şi în mod firesc u n i i au că utat un răspuns - parţial sau tota l -
în re l igie Poate ceea ce nu poate fi înţel es în logică sau matematică, ar
putea ti înţeles pr i n cunoaşterea l u i Dum n ezeu ?! Sa u prin studierea a ceea
. .
ce Aristotel a numit m etafizi că - domeniul de dincolo de fizică. în care

şti i nţa şi rel igia se unesc pentm a exp l ica ex istenţa .
Exprimarea unor concluzii de natură rel igioasă sau metafizică nu poate

fi însă tăc ută în mod absolut ri gu ros utiliz.ând logica - chiar cea pol ivalentă
- sau l imbaj u l ştiinţific. Prin unnare tre buies c utilizate mij loace de expresie
NOEMA VOL. V, 2006
52 C. V. Negoiţă
art is t ică co mp le me ntare; şi aceasta este ceea ce face profesoru l Negoiţă prin
scrierile sale. Scrieri pe care el le-a definit un eor i ca romane algebrice. Iar
eu am te nd inţa să l e numesc eseuri logic:o-religioase cu cheie. Pentru că
exprimarea sa este frecvent voit incifrată pe linia venerabilei tradiţ i i a celor
care au unit numerele cu re ligia.. arta cu ştiinţa.
Foimat sub infl u en ţa erud iţie i ebraice şi teologiei ortodox creşti ne.
profesorul Negoiţă a aflat desi gur încă din adolescenţă că.. potrivit rel igiei
c reşt ine. I i sus Hristos era om şi D um n e zeu în ac e l aş i t i m p . Sup us credinc ios
şi stăpân atotpu tern i c. El a aflat totodată că în conformitate cu l egea ebraică,
Joshua, fiul fem e i i M iriam, era eHeu pentru că mama sa era evreică pură.
Dar el a fost osândit ş i omorât de evrei cu mâna romani lor, în o poziţi e cu
ne-evrei i care aveau să-l accepte ca Fiu a l u i Dumnezeu.
Profesorul Negoiţă a citit desigur în nenumărat ele cărţi ale tatălui său
despre modul în care statul evreu a pierit d istrus de romani, şi despre modu]
în care evreii s-au răspândit în lume. Şi s-a gândi t probabil. de multe ori, la
faptul că creştinismul - re l igia anti-evreiască creată de evrei - a d istrus în
final pe d i st ru gător. Roma antică.. stat u l care a creat însăşi conceptul şi
cuvân tu l de i mperiu , s-a dezintegrat ca urmare a acţi un i i ferment u l u i
sp i r i t ual evre iesc .
Contrariat de t oate acestea, el a încercat fără î n doia l ă. de-a l u ngu l multor
ani. să şi le exp l i ce pe baz.a logi c i i clasice. Dar a observat c ă este fie
impos i b i l , fie că explicaţi i l e sunt trunchiate şi doar parţial sati sfticătoare.
Prin urmare a trecut la l og ica pol i valen t a ·'jitz=Jl" ş i a renunţat la limbaj u l
ştiinţific în favoarea celui artistic. Lar rezultatele au fost extrem d e
interesante gnoseologic. şi briliante estetic.
Dar d acă relaţia dintre trinitatea div ină şi logica pol i valentă 1-a fascinat
pe profesorul N ego iţă d e decen i i. cea din t re p ostmode rn i sm şi logica
''fuzzy" a început să-l intereseze la m ij locu l an i lor ·90. (Îmi am i ntesc şi
astăzi. cu perfectă claritate, întreb area sa la telefon ''Domn u ' Doctor. esti
' pol it i c a! scienti st ' . s pu n e- mi ce şti i despre postmode rn ?"). Trăind în New
York C ity şi observând dezintegrarea ne aş te p tat de p aşn i că a s i ste mu lu i
comunist. el a încercat. ca întotdeauna.. să ex p loreze conexiuni le l ogi ce
ascunse în spatele aparen ţe l or sensibile. Şi astfol a ajuns la o interpretare
complet inedită, de o remarcabilă origi nalitate.
Conform punctu l u i său d e vedere, era modernă a fost cea a l og ic i i
Ari stol i ce, b i valente. Epoca l ogi c i i "SAU-SAU'' or ·•oRJ-ORI". A fost era
fizicii Newton iene. a i l umin ismu l u i European , a Revoluţiei Franceze. a
statului naţiona l , a dărâmării bisericilor şi în ălţări i ghilotinei. A fost
peri oada celui mai rapid şi extraordinar progres şti inţifico-econom i c şi a
celor mai distrugătoare războaie.
NOEMA VOL. V, 2006

C. V. Negoiţă 53
Î n opoziţie cu aceasta. pre-modern itatea a fost caracterizată pr intr o

logi că ;'.fu::::J "'.
-
O logica "ŞI-ŞI". Pre-modern itatea s-a bazat pe cred i ntă ş i

un i versalitate. P e acceptarea simultană a realu l u i ş i fantast i cu l u i . Dacă
pentru moderni "căutarea G raa l ul ui" era o metaforă. pentru pre-moderni era
o acţ i une perfect raţională. Pre-modernitatea a fost era s t atu l u i u n iversa l - a
imperi ului lu i Carol Quinnal. în care soare le nu apunea n iciodată. Ş i , într-o
considerab i lă măsură, a religiei uni versale - catolic însemnând, în fapt,
universal. A fost epoca unei l imbi universale a savanţilor - latina. şi a unei
filozofi i u n iversale - scolast ica. Acea u l uitoare un i ficare a l u c ru r i l or de
neunit : logica A r istote lică şi mistica creşti nă.
Pre-modernitatea a fost perioada costru irii Bazilic i i Stăntul Petru şi a
cated ra le l or gotice. A fost desigur perioada I nchiziţ iei şi a trageri i în teapa.
Dar şi a D i v inei Comed i i, şi a opusulu i ei - Decameronu l .
Î n s t i l hege l l ian, dial ect ic ş i fu=zy'', Profesornl N ego i t ă vede în
post-modem negarea modernităţi i şi o parţială repl ică a pre-m ode m ităt i i .
Punctul său d e vedere est e coerent cu ce l a lui Malraux, pentru care seco l u l
X X I "va fi rel igios,. sau „. nu v a fi " . Dr. Negoiţă este unu l dintre put i n i i
i nt e l ec tual i d e clasă formaţi în Europa. care - la tel c a şi colegii s ăi ed u c a ! i
în America nu este scept ic c u pri v i re la prezent u l şi v i itoru l re l i g i e i Ş i
- .
care î n consecinţă, o ia în considerare î n mod serios î n meditaţ i i l e şi

.
scrieri le sale.
În concepţia sa, perioada actuală adică aceea începută după
-
dezintegrarea sistemu l u i mondial comun ist - este caracterizată prin logică

poli v a le n tă Ea este o perioa d ă "Şl-ŞJ''.
.
Prin urmare. este absolut normal să av em simu ltan dezv o ltare naţion a l ă
ş i globalizare. Imigraţie i legală ş i "outsourcing" legal! Ori , s ă vedem pe
fostu l agent KG B. ales în mod democratic preşed i nte al Rusiei.
îmbrăţişându-se cu fiul fost u l u i director al CIA. devenit preş ed i nte a l
Statelor Unite c a urmare a deciziei Cun i i Supreme d e J ust iţie . . .
Postmodernismul e logică '.'fu:::y" pura când observăm proaspete

d emoc raţi i oferindu-se cu îmbietoare grat ie să fie noi locuri de tortură. Şi
bărbaţi având mentalitatea secolul u i opt deven i nd l i deri ai u n or m iş că r i
revoluţionare ale secolul u i X X I . Când terorismul unora este revoluţia a l tora.
Şi cân d ceea ce u n i i numesc ocupare, alţi i numesc eli berare.
Din punct de vedere negativ, post-modemul înseamn ă amestecul
valorilor cu non şi anti-valorile: a democraţiei. cu d ictatura. a l uptătorilor
pentna libertate, cu tiranii. a adevărului cu minciuna. a artei cu impostura.
etc. etc.
Dar din punct de vedere pozitiv, postmodemul înseamnă mi xaj u l marilor '
valori având origini diterite sau adverse. Este înţelegere şi to leranţă . Este
NOEMA VOL. V, 2006
54 C. V. Negoiţă
disponibilitatea d e a p ri vi nu doar din propria ta perspectivă, ci şi din cea a

ad versaru lui . Postmodernism înseamnă acceptarea simultană a lui Hokusa i
şi Remington, a lui Karl OrtT şi Prokofiev, a lui Alvin Alley şi Balanch.ine.
Postmod e rnism u l n u este '·Bach sau X enaki s'' . Ci " Bach şi Xenakis". Nu
e ste ''Shakespeare sau lonesco•·. Ci "Shakespeare şi I onesc o". Şi nu este
i udai sm, creştinism, ant i - i u d eo creşt inism, or iudaism anti -c reşt i n . C i este
pur şi simplu iudeo-creşt inism.
Şi pe această notă doresc să trec l a partea finală. ut i l izând am be le
„ .
l ogi c i .
Pe baza l ogi c i i Aristotel ice fără du b i i - a ce l or două valori de ad evăr şi a
te rţu l u i exc lus - ii urez Domnului Negoită (asa cum i-am spus
g
d i ntotdeauna) n u m ai bine, fer icire . viaţă l un ă şi bucurie Îi doresc
minunate ore alături de Seta şi să contin u e să vadă lumea. li u rez să-şi
..:
păstreze şi dezv o lte extraord inara acuitate intelectuală pentru a continua să

medit eze şi să scrie. Pentru satisfac ţia sa personala. pentru p oste r itate şi
pentru încântarea prieteni lor.
Trecând la logica 'fuzzy„ trebuie să remarc că toate aceste urări
trebuiesc co nsi d erat e ca fiind ş i mai intense şi sem n ific at i ve pentru că e le
v in din partea unui modern care gândeşte şi acţio nează confonn logicii
Aristote l ice - aşa după cum Domnul N egoiţă a remarcat de mai m ulte ori. şi
cum eu am acceptat cu deoseb i tă plăcere.
Şi în încheiere, rev en i n d la logica bivalentă cea fără de d ubii , ii spun :
La M u lţi Ani!
*
"C.V. N EGOIŢĂ •70 -

ECOURI Şl DIAWG U RJ''
Conf. Dr. Eugen DJ ACON ESCU
U n i versitatea d i n Piteşti are satisfacţia de a-I revendica. într-un anumit

sens, pe d-l profesor Constantin V. Negoiţă. Proiectu l de a-i confer i t itlul
de Doctor Honoris Ca11sa s-a real i zat pentru că a fost susţ i nut de o întreagă
comunitate - purtând azi d en u m irea de Facultatea de E lectronică.
Comun icaţii şi Cal c ulatoare a U n i v e rsi tăţii . G estul recunoaşterii de la 2 1
apri l ie 2000, data ceremon iei , a fost fără îndoială detenn inat de m erite l e
sale în domen iul şt i i nţei . pionieratului d i n domeniul logicii şi sistemel or
NOEM A VO L. V. 2006
C. V. Negoiţă 55
fuz�y. La acea vreme, deş i eram a v izaţi a'iu pra p re oc upăr i l o r l iterare ale
p rote sonsl ui . le consideram mai curând W1 aspect c o l at era l al personal ităţ i i
u n u i om foarte dotat şi t alen tat. ş i n ic i p e departe n u i ntuiam c e s urp r i z,'\
urma să ne ofore d-l profesor C . V . N ego i ţă în domen i u l l i tera r.
A lături de d-1 protesor Negoiţă. şi alte pe rson al i t ăţ i vestite. româ n i sau
străin i , din toată lumea. au p ri m i t titl u l de Doctor Honoris Ca11Sa, şi
reprez i ntă acum un mic cerc ultra-select de m inţi străluc i t e care veghează,
fie şi simbolic. asu pra de stin u l u i n ostrn .
Povestea întâlnirii şi p rieten ie i noastre cu d-l profesor Negoită dovedeşte
că nimic nu e întâmplător pe l umea asta. Primul contact l-am realizat la
New York în noiembrie 1 998 p ri ntr- u n concurs de împrej urări, co i nc ide n te
stranii, apoi comunicare t im i dă pe I nternet t i m p de un an. Mai to\i românii
p lecaţi înainte de '90 au pr i v i t cu neîncredere înapoi, u neo r i cu "mân ie".
mulţi an i încă d up ă ce Român i a şi-a rupt lanţurile. D-l p ro fe so r N ego iţă a
dovedit mai m u l t curaj pentru reîntoarcere, în c om p araţ ie cu a l ţ i i . poate tot
aşa de m u l t ca ş i la p le c a re, şi a iertat mai uşor, ca om de o bunătate
deoseb i tă.
Poate t ot nu în t âmplăto r la P i t e şt i am găs it şi traducătorul cel mai i n d icat
- d-l N e go i ţă nu şi-a tradus s i n gu r c ă rţi l e din e n g l e ză. spunea că n-ar ti
rezistat tentaţie i de a le rescrie - pe d-l prof. Consta ntin M a n ca, care
tocmai reven ise după un stag i u în Anglia ta U n i versitatea Sheffiel d , unde a
avut o bur� pentru . . . studierea fuzzicităţi i l i mbaj u l u i ! Ş i tot la P iteşti î:;.i are
sed i u l una d in tre mar i le ed ituri ale ţări i , Edi11tra Paralela 45. N e-a fost m u lt
mai uşor să p ub l i căm patru volume conţinând în n·aducere cărţ i le sale
t i părit e pr i m a dată în America şi primul roman scris direct în rom ân e şt e ,
Î mpotriva lui Mango. Au avut succes, fiin d prim i t e cu int eres . iar critica a
fost favorabi lă.
În în tâln irile cu un iversitarii sa u la lansările de carte de la P i t eşt i , d in
primii ani, poate cea mai frecventă întrebare adresată profesorului-scriitor a
fost "ce l-a determinat să scrie genu l său de literatură?". RăSpunsul era
atWlci oarecum formal, că l iteratura. poveşt i l e pot face p ercept i bil e mai
rapid rezultatele unor cercetări şti i nţi fi ce sau fi lozofic.e, de altfel gre u
abordabi le, ca logica şi sistemele /u.:.:y. Acum cred că lucruri le au evo l uat .
Mi7.a, nu nu m ai te-0retică, a devenit mai importantă. I mp l icaţi i l e inc i tă
imaginaţia. N u e vo rb a doar de răspând ir ea uno r t e or i i . or i cât de e l egant e -
o trecere d i nspre ştiinţă spre l iteratură, ci de transformarea gând irii.
în ţe lege rea altor c u lturi , anihi larea sau atenuarea con fl i ctelor. armonizarea
generaţii l or , etc . De multe ori gân d i m mai nu anţat. dev e n i m mai t o le ran ţ i şi
constatăm că ne este mai bine. E sănătos să ş t i m că l ucrul acesta are o
e x pli caţ ie matematică şti inţifică. Sau că l o g i ca este o pu n te , dacă nu ch iar
NO EMA VOL. V, 2006
56 C. V. Negoiţă
un spaţiu comun.. între şt iinţă... cultură şi religie.

în unnă cu ceva t imp am avut ideea realiz.ări i unor pagini Web pe care
să le ataşez site-ulu i U n iversităţii din Piteşti , www.upit .ro, şi prin care să fac
pu b l ice o serie de date d espre omul de şti inţă şi scr i itorul C.V. Nego iţă .
Pagini l e pot fi văzute acum pe site, al egând opţiunea "limba română" ş i
succesiunea de comenzi: Home>Academia>Senat> Honoris
Causa> Constantin Negoita. Deoarece prevăzusem şi o secţiu ne de
prezentare a textelor unor arti co le p u bl i cate în presa românească de cu ltură,
am început să c o lecţi onez, d i n d iverse reviste, ziare sau volume, o serie de
referiri la opera profosorul u i . Am fost surprins de mulţimea, c al itatea şi
profunzimea lor. Şi de faptul că apariţi ile continuau într-un ritm con stant .
I deea de a face o selecţie pentru un volum a fost imediată. În consec inţă,
acum se află în stadiu finalde pregătire lucrarea ce va fi tipărită în curând l a
o cunoscută editură, c u t it lul : 11C.V. NEGOIŢĂ �10 - ECOURI ŞI
DIALOG U R I". Pri ntre autorii art icolelor din volum se regăsesc
perso n ali tăţi importante, critici l iterari. scriitori şi savanţi: Ed mon d
N ICOLAU. Kev in McKEAN. Torn DWORETZKY. Claud io ANTONELI .
Şerban ANDRONESCU. Dan RALESCU, Dorin TUDORAN, Ov idiu
V U I A. Constantin M AC RJ . A . M . AN D R E W . F. H . G EORG E, l o n Alex
M UŞLEA, Vasile V A S I LA C H I , V irgi l N E M O I A N U , George PI ETRA RU,
Ştefan STOEN ES CU , Sorin COMOROŞAN. Cosana N I COLAE, Mihaela
A L B U . Georgeta A DA M . H .J . ZI MMERM A NN , M i rcea A DIACONU .
Mari a I RO D, On or i u C OLĂ CEL , Geo SĂV U LESC U , S. CĂLIN. Gabriel
STĂN E SC U . Sorin COM OROŞAN. Constantin DRAM, I on B U DUCA,
Alex. ŞTEFĂN ESC U , Tudorei U RIAN, I oland a MALAMEN, Emanoil
TOMA, Cat al i n STU RZA, Bedros HORASANG I A N , Vasile AN D R U ,
J eana MORĂRESC U . Carmina P O P E S C U , Alexandru CAUTI S. Ana
DO B R E . H oria GÂ RB EA, Pau l CERNA T. I oana PETRESCU. N ico lae
PR EUPCEANU, I oan Es POP. Bogdan Alexandru STĂN ESCU. I u l i a
A RG INT, Titu POPESC U , Theodor C ODR E AN U .
Articolele au fost publ icate în presa culturală d in România. dar şi in
reviste de culrură în l imba engleză din America. Prin reunirea lor într-un
singur volum s-a obţinut o dezbatere provocatoare şi fascinantă as upra
temelor ş i i dei lor cuprinse în cărţile scriitorului. romane non-ficţi u ne,
algebrice sau postmodemiste.
LA M ULŢI ANI!
NOEMA VOL. V, 2006

C. V. Negoiţă 57
Prof. Dr. Da n RALESC U , S U A
Este o deosebită bucurie să scriu câteva rânduri cu ocazia

aniversării profesoru l u i C. V. Negoi ţă. Î n aceste momente mă reîntorc în
timp la începuturile noastre, la încercăr i l e lupta şi succesele
. ln avansarea
cercetării în logicaji1zZ)·. la începutul a n i lor ' 70.
Profesorul N egoiţă a introdus în mod sistemat i c , în România.
cercetarea în domeniul mulţimilor ji1zzy şi aplicaţiilor lor. Profesoru l Lotfi
Zadeh. creatoru l concept u l u i de mulţ ime fuzzy, v izitase Rominia. l a
sfărşitul anilor 6 0 , iar regretatu l profesor G rigore Moisil (care a fost o
inspiraţie pentru multi dintre no i). scri sese câteva an icole despre legătura
dintre mulţ im il e fuzzy şi logkile (de t i p Lu kasiewicz) cu mai mu lte valori .
Dar s e poate spune că introducerea sistematică a m u lţi m i lor � i s i stemelor
fuzzy, precum ş i a ap l i caţi i l or lor, a fost t�cută de pro fosornl C . V. Negoiţă.
Aşa se face că împreună cu e l am scris prima cane comprehensivă
în acest domeniu. care a apărut. în româneşte, la Ed it u ra Techn ică. în l 974.
rar apoi, în 1975, tot împreună, am pub l icat primul tratat în l i mba engleza
de sisteme fuzzy şi ap l icaţii . Aceasta carte a apărut la ed iniri le Birkhauser
şi Wiley. În an i i ce au unnat, împreună cu p rofe soru l Negoiţă, am publ icat
primul tratat apărut în l i mba j aponeză. şi apoi alte cărţ i despre folos i rea
statist i c i i fuzzy în knowledge engineering.
L-am întâlnit prima dată pe profesoru l Negoiţă i n 1 97 1 . Ne leagă
de atunci o prieten ie adâncă. dublată, şi pe plan profesional. de un respect
pe care îl cred mutual. După aceşti 35 ani dl. N egoiţă c on ti n u ă să mă
impresioneze prin forţa lui intelectuală, prin vastele şi m u lt cuprinzătoarele
cunoştinţe, şi printr-un rar umanism. Bucuria colaborări i noastre. în acei an i,
care au fost ani i mei de început, este ş i azi intactă. . .
Îi urez d in in imă tradiţionalul "La M ulti Ani'', ş i - i doresc multe
bucuri i şi o viaţă lungă, plină de realizări d i n ce în ce mai imponante.
NOEMA VOL. V, 2006
58 C. V . Negoiţă
C.V. N EGOIŢĂ:
Umanistul pozitivist sau pozitivistu l umanist
Dr. Gabriel BURSTEIN, SUA
in p ro fe sorul meu drag ş i "role modef', Constantin Virgil N egoiţă, au

coexistat (şi chiar coab i tat ) întotdeauna do uă fi inţe creatoare, având inovaţia
d re pt num itor comun în si nergie:
un pozitivist (omul de ştiintă)
decan
tându-se
Într-un
u manist (scriitoru l)
R elaţia dintre cele două faţete e una rar întâlnită, ca într-o clepsidră cwn e
cea de i:nai s us , în care cele două fi inţe se d ecantează continuu şi reversibi l
ca î n clepsidra d e mai jo s:
un u manist (scriitorul)
decan-
tându-se
într-u n
pozitivist (omu l de ştiinţă)
Într-un regi m opres i v în care tăcerea şi somnul gândiri i erau de aur,
umanistul a decis să se expri me prin omul de şti i nţă, în limbaj u l codificat al
matematic i i care nu supără pe nimeni. dar care în acelaşi t i mp putea pe netra
ş i exp l ica adevăruri fundamentale şi mai ales putea traversa gran i ţe l e
închise ale cortinei de fi e r pr in universalitatea lim baj ul u i matematic. Când a
ales calea libertăţii şi, mai târziu.. când la noi s-au desch is porţile graiului,
omul de şt i i nţă i-a cedat condeiu l scriitoru l u i şi fi lozofi.J lui, care s-a p ut ut în
sfârşit ex prim a în l imbaj nat ural . Atunci, fascinaţia u manistului a fost să
desci freze în me c an i smel e fundamentale al e existenţei n oastre pri ncipiile
s is tem i ce � i l o g ice pe care poziti vistul le înt-elesese atât de bine în şti in ţa
c iberneticii şi a teor ie i sistemelor. Au mai fost matematicieni care au scr i s
literatură sau poez i e (vezi Dan Barb i ll ian/lon Barbu), dar la n ic i unul rel aţ i a
d i ntre cele două laturi nu a fost. ca aici, o c l epsi dră.
N u este întâmp lător că domen iul de cercetare ales de omul de
şti i n ţă a fost unul care este în acel aş i t i m p fi l ozofie, teorie matematică şi
i nginer i e : teoria si stem e lor şi ci be rn et i ca . Parcă aflată ideal l a punctul de
NOEMA VOL. V. 2006

C. V. Negoiţă 59
confluenţă, sau dac.ă vreţi, la gran iţa dintre abo rd area umanisră şi cea
pozit i vistă a lumii. teoria sistemelor a l u i Wiener, Bertalanffy, Ash by '.?i a
mu ltor altora. pornită din bio log ie şi inginerie. ern complet neaj utorat<'l în
ani i ' 70 c ân d venea vorba de cele m a i răs p ând ite. cunoscute �i largi s i steme:
sistemele umane. Era necesar un instrument matematic care să cuanti fice
gândirea şi luarea dec izi ilor de către om. o punte de legătw-ă intre l i m baj u l
natural şi l imb aj u l matematic. Poate cea mai mare calitate a Prof. N egoiţă,
pe care pozitivistul d in el o împrum uta mereu de la um an i s t u l din el. era
flerul . Astfel . citind un rapon preprint cu cope11i galbene de la Berkeley a l
lui Lotli Zadeh din 1965 ( î l v ă d şi acu m a cu ochi i m inţii). el a î n ţe les . c u
m ult în ain tea m ajorităţii. că "jitZZy sets"(mulţim i vagi) şi "'j i1zzy
/ogic"Oogica vagă) reprezentau cheia necesară. În retrospectivă, pare atât de
s i m plu: era nevoie de o nouă logi că vagă, în care l ucruri le nu sunt doar a l b
sau negru, n u sunt doar fa l s sau adevărat, c i s e etaleaza într-un continuu
log ic. spre a c uprin d e şi ex pl ica complex itatea, cac i aşa funcţionează
gândirea noastră com ple xă până (ţ]ungem să luăm deciziile de d a sau ba.
Proaspăt în t ors de la laboratoarele Atlas din A n glia, N egoiţă a înţeles în an i i
70' c e neajutorate erau calculatoare le când era vorba d e sisteme u m an e. d e
conducerea lor. şi n u doar d e ingi neria şi contabi l itatea lor. D e atu n c i
înainte poziti v ist u l N ego i ţă va l uc ra cot la cot cu uman istul Negoita î n
construirea unei teorii a siste me lor vagi ("'ji1zz_l;'), cu l m i n â n d cu
implementarea acestora prin sisteme expert .fu::y. El a v ăzut c lar că. de�i
ex ista u dej a lucrări în sisteme -. agi, l ipsea o carte care să le u n i f i ce intr-o
teorie unitară; şi aşa a apărut la noi, în 1 974, "cărt i cica albastră". 'Mu ltimi
vagi şi aplicaţiile lor", scrisă. cu prieten u l lui de o v ia ţă �i "al te r ego" Da n
Ralescu, tradusă imediat în 1 975 la Birkhuuser Ver/ag. Proaspăt născuta
ştiinţă a sistemelor şi m u l \ imi l or vagi îşi avea acu m bi b l ia ei şi toata lumea
tăcea c u noşt inţă în particular cu rezultatele de pionierat ( Teorema de
reprezentare) a le l u i N ego iţă si Ralescu. care stabileau exact c o respon d enţa
între matematica de până atunci şi noua m at e mat ic ă a vagu l u i .
Eram u n ţânc de 1 6 a n i adus d e mână de tatăl meu l a Academia de
Studii &onomice în zi lele fierbinţi, de neu itat, ale Congresului Mondial de
Cibernetică din 1 975. Tenn inasem dej a matematica de l iceu din anu l doi şi
eram dornic de a găsi un i nstrument d e modelare matematică adecvat
com p lex ităţi i logice a si st em u l ui nervos care să lege fl uid arh itectura
fiziologică de semantica gândirii. M-am n imerit într-o sală în care Prof
Negoiţă tocmai coordona. cu Prof Zimmerman, const ituirea primei reviste
de mulţimi şi sisteme vagi . al cărei editor va fi. M-a luat sub aripa l u i de
atunci şi, pent na mulţi ani, aveam să particip la l egendarul l ui s eminar de
sisteme de la Institutul Central de J nfonnatică . În fapt nu m i-a fost niciodată
NOEMA VOL. V, 2006
60 C. V. Negoiţă
ofi c ial p ro fe sor, nu am scris mc1 o lucrare împreună din păcat e . dar a
devenit singuru l mentor pe care l-am avut vreodată, şi pe care aveam să ii
p i erd odată cu plecarea lui pentru totdeauna în SUA, în 1982 dacă ţin bine
m inte. În lumea exterioară stagnantă de atunci. firul ideilor lui mă ump l ea
de entuziasmul lui m o l ips i tor, mă conecta din lumea no astră închisă la
Vestul şt i i nţ ific palpitant îm i dădea speranţa ieş iri i şi afirmării . N egoi ţă. cu
m ul t curaj. m ent in ea corespondenţa cu cercetătorii străini d i n domeniu.. c are
îi ad ucea mereu lucrări şi cărţi d in V est la n o i . unde Omul de Şt i i n ţă Nr. I
secătuise bib l i oteci le. Spre d eose bi re de alţii. Negoiţă nu le ascundea cu
egoism , c i le împărtăşea cu n o i toţi l a sem inar. Era mare l ucru. Mă duceam
p er i od i c la el acasă, casă devenită acum s ubi ec t de l it igi u . în serile lungi de
vară cu greieri i care cont i n uau să cânte netulburaţi de siluetele de "băieţi"
de sub fiecare d i n copacii Pieţei Romane. El mă u mp lea de cărţi şi reviste
stră i ne i mportante şi cum eu eram dornic să pu b l i c cât mai curând. îmi
atrăgea atenţia că d eb u t ul ştiinţific e vital; d ecât să scrij lucrări ne importante
mai devreme. mai bine aşte pţ i până când rezu l tat e l e se vor matura - îm i
spunea el. Erau anii ' 70, ş i înce peau anii '80, şi e l îmi prevestea c u
c larvizi une instab ilitatea E u rop e i faţă de stabilitatea Ameri c ii . Mereu cu
gutura i in iernile noastre grele de acasă, sorb i n d ceaiuri fierbinţi, el visa La
tarâmuri mai cal de, cu ie rn i mai d omo ale sau deloc, unde ji1zzy sets se
cheamă "con;iunros horosso:>'', şi unde a aj uns şi a predat mai târziu. De
jiczy se râdea m ult în acei ani de început şi, la rândul meu, la o scară mai
m i că. am fost şi eu de multe ori ridiculizat. Î mi zicea că numai proşt i i râd de
lucruri pe care nu l e înţeleg! Marele profesor de m atemat ică H alanay i-a
spus tatălui meu că dacă vreau o carieră de matematician trebuie să mă
co ncen tre z pe domenii fu ndam enta le, ca ecuaţ i i le diferenţiale, şi să las
.fuzzy, la sesiunile de comunicări şt i i n ţ i fi ce de mat ematică aplicată.. protesori
renumiţi, ca Papuc, râdeau de comunicări le mele de sisteme vagi: la W1
congres internaţional de sisteme neliniare. la Paris, m-au rugat să scot partea
de s i st eme vagi, că altfel nu mă pub l i că în Proceedings! N egoiţă a ignorat
toate aceste zgomote oportuniste, inutile, şi a continuat, cu credinţa lui de
n est rămutat (ştiu că e xpre sia asta a fost r idi cu l izată de mult!).
Umanistul Negoită lucra cot la cot cu pozitivistul Negoiţă. Scria
lucrări d es pre conducerea sistemelor umane prin profeţi , u n de învăţăturile
de l a tatăl său se uneau cu teoria modernă a conduceri i sistemelor umane.
Scria lucrări despre natura de s i ste m cu auto-organizare a p rocesu l u i
econom ic, ap l i când teoria ·'auropoiesis"-u l u i a biologilor Varela şi
Maturana. prel uaţi î n management de Zeleny. Îmi explica: aşa cum n u poţ i
face să crească mai mare o plantă di n tr-un gh iveci de flori trăgând de ea să
o l u ngeşt i . aşa şi p roce s ul economic nu poate fi forţat ca în industrial izarea
NOEMA VOL. V. 2006

C. V. Negoiţă 61
forţată. Apoi, înţelesese cum să formuleze princip iul mode lu l u i i ntern a l u i

Won ham pentru sisteme u man e scriind cu Kelemen o l ucrare de neuitat
,
despre model ul intern vag. conform căru ia spre a co n d u ce în mod structura l

stabil un sistem uman sau vag t rebu ie întâi i n terna l i zat un m o d e l vag al
medi u l u i în care acel sistem evoluează. Dar cel mai pu tern i c exe m p l u a l
s inergi e i dintre pozit ivistu l şi umanistul N ego iţă a u fost l ucrările ş i
cerce tări l e l u i despre ·•1mllhack" (în traducere: retragere). u n concept nou a l
teoriei sistemelor com plex e pe care el l-a creat pre l uân d un in st ru me nt din
teoria matematică a categori i lor . ·'Pullback'' exp l ică cum "retragerea"
devine agregare informaţională., permiţând o mai bună abordare a un u i
sistem. la fel c u m într-o galerie de artă poţi vede a m a i bine un tablou
retrăgându-te. Pullback-ul expl ică gene-rarea complex ităţii �i arată c u m se
poate face descompunerea aceste i a în c o mpo n e n te . Opera l u i Negoită este
ea însăşi un pullback care agreg,hează d iscursul lui pozi t i v i st ( l ucruri l e şi
cărţ i le l u i ştiinţifice), cu d i scu rsu l sau umanist (căJ1ile lu i l iterare) despre
sub i ectul comun al sis teme l e umane (ca în diagrama de p u l l bac k d i n tigură).
P roprietatea fundamentală care face ca o ao:;em cn ea agregare de
co mplex itate de discursuri să d ev i nă un adevărat "pu l l back'' e.s t e
proprietatea de uni versal itate a ei, adică faptul că or i c u m am agrega
aj ungem la acelaşi rezu l t at garanţie că nu am scăpa t nimic. La N ego i!i'l de
,
exemplu, corespondenţa între d iscursul po zi t iv is1 şi c e l uman ist dev i n e

uneori izomorfism, că c i capi t ol e lor de s pre p u l lbac k d i n prima l u i carte d e
s isteme experte vagi, prima scrisă în lume p e acest su b i ec t î i coresp unde o
,
n uvelă "Pullback". despre o temeie plecată d in Romfmia. in retragere sau

,
pu l l bac k continuu
La M ulţi Ani şi mu l ţ u mesc mentor drag! U nu l din m u lţii tăi copi i sp iritu a l i
.
nedeclaraţi, şi de care poate nici nu mai ai cunoştinţă, continuă să te

iubească şi tânjeşte i mens la a se regăsi c u tine din nou pe p la i urile
modelări i sistemelor complexe, gata pentru încă o l uptă majoră, de data asta
cu c-0mplexitatea pi eţe l or fi nanciare. Deşi, conform principiului modelu l u i
intern vag pe care atât d e reuşit l-ai fo r mu l at există demult intemaliz.at
,
imuabil în mine un mode l intern, în miniatură simpl i fi cată, al m en toru l u i

meu.
NOEMA VOL. V, 2006
62 C. V. Negoiţă
Profesorul. Cercetătorul. Scriitorul.
Prof. Dr. Eugen ROVENŢA, Canada
Cum au trecut ani i . Ca un vis. L-am cunoscut pe profesorul N egoiţă în

anul 1 976. Eram în ultima per i oadă a pregătirii tezei de doctorat, şi
conducătorul meu ştiinţific, profosorul I. Batea, m-a sfătuit să-l contactez
pe profesoru l N egoiţă. unul din pionieri i cercetaiil or legate de sisteme vagi,
domen i u în care îm i pregăteam teza. Domnul N egoiţă m-a i n v itat la
I nstitutul Central de I nformatică, un de conducea Laboratorul de Modele ca ,
să expun părţ i le originale ale lucrărilor mele. De atunci am rămas în strânsă

legătură cu dânsul. pe tărâm ştiinţific şi uman. Mai târziu. în calitatea mea
de d ir�ctor al Departamentului de Informatică de la Facultatea Glendon, 1-
am invitat pe dolTlll u l N egoiţă să participe ca referent extern la procesul de
e va l ua re a programu l u i nostru. unde domn ia sa a avut contribu ţ i i d eoseb it
de valoroase. Apoi. de-a l ungu l anilor, am avut ocazia să ne întâlnim la
n umeroase conferinţe şti i nţ i fice în străinătate (unele organizate de dânsul la
New York) şi în ţară, la Sinaia. cu ocazia întâlnirilor ·'Rumânia şi românii
in Şriinfa Contemporană'.
Profesoru l N egoiţă este au to ru l unui număr impresi onant de cărţi şi
articole cruc iale î� domen i u l mulţimi lor vagi. Împreună cu profesorul Dan
Ralescu este autorul primei cărţi care sintetizează cercetările din ac est
domeni u . De asemenea, a fost unul d in stâlp i i comitete lor de redacţie la
numeroase reviste de specialitate, d intre care aş aminti poate pe cea mai
proem inentă: 'Fuzzy Sets and Systems".
Gând indu-mă la profesorul Negoiţă, trebu ie să remarc cel puţ i n trei
d i mensi u n i ale personalităţ i i domniei sale. În primul rând, cal itatea de
profesor şi cercetător deschizător de drumuri. care a avut îndră.meala să
po rnească în ţară cercetări in acest domen i u de avangardă. În acest sens,
profeso ru l L. Zadeh, de la U n iversitatea Berkeley. părintele logic i i fuzzy, a
avut întodeauna cuvinte de mare apreciere legate de acti vitatea sa ştiintifică.
0
În al doi lea rând, aş aprec ia pe scriitorul Negoiţă. Înc l inarea lui către
condei a făcut mariaj bun cu preocupările �ti inţifice. Dovadă este numărul
mare d� opere beletristice �i faptul că este m embru al Uni un i i Scri itorilor. În
al tre i lea rand, aş dori să rema rc patriotismul său sincer ş i nedi luat, precum
şi natura sa umană profundă. Î m i aduc ami nte că îmi spu n ea de mu lte ori că
România reprezintă un spaţiu spiritual ş i fizic la care nu va renunţa
n i c iodat ă.
Acum. la a 70-a aniversare, îi doresc o viaţă lungă şi pl in ă de mu lte

C. V. N egoiţă 63
real izări ştiinţi fice şi literare colegului C. V. Negoiţă. La M u lţi A n i !
NOEMA VOL. V, 2006
64 C. V. Negoiţă
Profesoru l Negoiţă
Acad. Florin Gheorghe FILIP
La începutul anilor ' 70 am unnărit cu interes modul în care Virgil

N egoiţă pe atunci un cercetător încă tânăr, dar deja ferm afirmat pe plan
.
internaţional, încerca să formeze l a I nstitutul Central de Informat ică ( I C I

www.ici.ro
-
) o ech i pă cu care să abordeze problemele de modelare

matemat ică a tenomenelor şi act i v ităţilor din econom i e şi societate. Ş i a
reuşit. Seminari i l e pe care l e-a condus şi proiectele în care a antrenat pe
colegii săi, asociate cu talentul şi creativitatea acestora. au condus la
fomwea unei adevărate şcoli în domeniu. O serie de personalităţi s-au
afinnat rapid şi au rămas în prim-plan u l cercetări i ştiinţifice de informat i că.
Cu unii dintre ei am putut colabora mult în anii '80. Unii au u rmat şi
dezvoltat calea deschisă de V irgi l Negoiţă. Alţ i i şi-au căutat şi afirmat
propriul drum. Dr. Florin Stă n c iu l escu a devenit un specialist cunoscut în
domen iul ·•sistemelor mari'' şi al aplicaţiilor în domeni u l medi ului, şi a
primit ca recunoaştere premi u l Academiei Române în 2005 . Dr. N eculai
A n d rei· s-a afirmat prin rezultatele obţinute privind optimizarea sistemelor
de mari d imensiun i, pentru care a primit Premiul Academiei Române în
an ul 2000. Prof. M ircea Su l aria a fost cel care a dus mai departe "ideea
fuzzy" ln laborator, iar după I 989 a fost. alături de prot: Flondor, "sufletul"
sem inaru lui di n I C I la care şi V irgi l Negoiţă a participat atunc i când s-a
anat în ţară. Regretatul D ori n Răd u lescu, împreună cu Ov idiu Gheorghiu,
au e laborat �i apl icat metodele opt im iză ri i flexibi le. Petre Fomin ş i
Gheorghe A\'ră m i ţ ă au demarat ce rcet ă r i privind fo l osirea modelării
matemat i ce a activ ităţ i lor din agricultură. Ş i exemplele ar putea continua.
N u am avut onoarea să mă număr printre colaboratorii apropiaţi ai
profesorul u i Negoiţă. Nici în dmmul pe care l-a deschis în teoria şi practica
"sistemelor şi mulţimi lor vagi„ nu am crezut de la bun început. În acea
perioadă eram cu totu l "'captivat'" de " si stemele ierarhizate", în domen i u l
cărora încercam, împreună cu câţiva colegi (Dan Donciulescu. Lau renţiu
Orăşa nu. Melia Mu ratcea. Da n P redo iu ) să ne croim propria noastră cale.
Totuşi unele l ucruri l e-am învăţat în cursul multor discuţ i i , de l a profesoru l
Negoită: modul cum se scrie o comunicare şt i inţifică sau un art i co l ("o
lucrare - o singură idee expusă cât mai c lar"), necesitatea de a avea un
seminar propri u al colecti vului în care lucram, util itatea colaborării cu cei
care lucrau în învăţământu l un iversitar.
Mai târziu, după ce profesorul Nego iţă a ales să-şi cont inue cariera
NOEMA VOL. V. 2006

C. V. Negoiţă 65
pe alte merid iane, când colect ivul fonnat d e el s-a u n i t c u cel din care
t'ăceam parte. am perceput mai bine val oarea lucruri lor pe care el le
începuse şi am că utat să faci l itez continuarea şi dezvoltarea lor de către
co l egi i rămaşi în I C I . În discuţ i i le cu ce rcetăto ri i străini î m i tăcea pl ăce re să
le arăt că "japonezul Negoita" n u era japone� ci român. şi mă mâ n dream sa
le spun ca am fost colegi de inst itut. Î n lu c rări le mele, referirile la
rezult a te le profesorul u i Negoiţă erau pre1..ente, ch iar dacă, pe at un c i , aces1
lucru "nu era recomandabil" (dar nici i n te rzis în mod expres).
După 1 989 s-au afinn at in România mai m ul te şcoli în domen iul pe care 1-a
deschis pro fe so rul N ego iţ ă . G rupu ri de cercetare importanle. care îi
recunosc priorităţile. su nt nu numai la Bucureşti, ci şi l a laşi, Ti m işoara.
G alaţi. Cluj şi C ra i ov a. În acelaşi t i mp. v i zitele l ui Virbil Nego iţă în tară (şi
l a fCf) au fost reluate. Preocu pări le lui s-au d i versificat iar i m pres i a pe care
mi-a l ăsat-o de fi ec are dată a fost me reu cea a unui o m veşnic tânăr d in
toate punctele de vedere, foarte activ. pri et eno s ş i dornic să-şi amintească
din trecut numai lucrurile bune.
Ac um , profesorn l Nego i ţă impli n eşte vârsta de 70 de ani. pe care, sunt
sigur, ni m eni nu ''i-o dă" at u n c i când îl vede sau ii ascultă. Î n aceste
momente ii doresc să aibă parte. în continuare, de an i rrumoşi �i rodnici pe
toat e pl anu r i l e, să se bucure de aprec i erea şi simpatia celor apropi aţ i şi a
tut uror care au şansa să-i cunoască opera .
Un semina r de neu itat
Prof. Dr. Pau l FLONDOR
L-am cunoscut pe profesorul Nego i ţă în anul 1 97 5 , pe c â n d era şef

de l aborator la I C I , iar eu (fost) membru al I nst itutului de Matematică
proasp ă t desfi inţat. Dintre institutele de cercetare care au primit
matematic ieni am ales (se p utea) l.C. I ., în pri nc i pa l pentru că l oc u i am foane
aproape. S-a dovedit ca am avut noroc şi norocul a fost C . V . Negoiţă.
Acesta era pasionat de teor i a şi de apl icaţi i le m u l ţ i m i l or vagi (!ic:J' se1s),
subi ect introdus de Zadeh şi în care Negoiţă şi Ralescu publicaseră d eja
prima monografie din l ume. Era n ormal ca, în faţa u n u i domeniu în plină
expan s i une, C.V. Negoiţă să dorească atragerea cât mai multor oamen i
dispuşi să se ocupe defu=zy sets; iar matem at icienii aveau un rol import a nt .
Fără a intra in amăn u nte. trebuie spus că ideea de fie:)' set prezen ta (�i
NOEMA VOL. \', 2006
66 C. V. N egoiţă
prezintă} o oarecare p utere de atracţie. atât matematic, cât şi aplicativ. Am

resimţit această atracţie atunci. şi ea se menţine şi acum.
Datorez anu l u i petrecut în laboratorul condus de C.V. N egoiţă
contac t u l cu m atemat ica aplicată. contact care mi-a fost util mai târziu la
Politehnică. Prin fe lul sau de a fi, C. V. Negoiţă a făcut ca desfii nţarea
Institutului de Matematică (o adevărată alungare din paradi s) să fie mai uşor
de suportat şi să pot păstra un oarecare optimism. Probabil că, în atmosfera
acelor an i. mulţim i le vagi păreau suspecte, iar cercetările noastre de
ase men e a. N u numai noutatea subiectului şoca ( de al t fe l , ca orice teorie
nouă, mu lţi m ile vagi aveau atât adepţi în focaţi, cât şi crit ici acerbi), dar n i c i
pol it ic nu mergea foarte b i ne. C u toate acestea. C . V . Negoiţă a organizat un
sem inar de ji1zzy sets l a care veneau. printre alţii, Dan Ra lescu� M ircea
S u laria , Ionică M acri. Ducu Ştefănescu. Esenţial e în acest seminar erau
deschide rea către nou şi sp i r i tu l cartezian. S-a putut. pentru că C. V. Nego ită
avea o neastâmpărată cu riozitat e şi dorinţă de înţelegere. Cu entuziasm, şi
poate şi cu puţină inconştienţă., ne ap u c am de cele mai dificile lucruri.
Astfel. în afara mulţimilor vagi. se discuta despre teoria catastrofelor.
despre categori i, logica toposurilor. şi câte şi mai câte. Păstrez cea mai
frumoasă am intire ace st u i seminar ( l a care am part icipat şi după plecarea
mea din I C I , până la plecarea din ţară a l u i C . V . Negoiţă). Ca dovadă a
nostalgiei lăsate de sem inar. l-am reluat. împreun ă cu Mircea Sula r i a. l a
mijlocul ani l o r 9 0 , profitând d e prezenţa î n I C I a unor foşti studenţi de l a
Automatică. N u şt i u dacă a m reuşit să reîm iem atmosfera d e altădată, dar
ne-am străduit. Ne-am bucurat că.. la ven i r il e sale în ţară. profesorul N egoiţă
a luat parte la seminar. Persona l m-am întors în ultimii ani la Jogicafi1zzy şi
am reluat anumite cercetări a lături de un grup de foşti elevi ai lui Moisil.
Î nchei aceste rânduri cu cele mai bune urări pentru C. V . N egoiţă cu ocazia
prezentei an iversari.
NOEMA VOL. V. 2006

Ştefan tancu 67
APARIŢIA ŞI EVOLUŢ I A MASS M ED IA
Ştefan IANCU
Abstract. Th is paper puts before us, in brief, t he p ro o fs in development

of t h e main mea ns of mass media : newspaper, photog ra p h , topica I film,
radio a n d television systems and I n ternet. The a u thor brings out ia
bo ld relief the e:dsting informationa l a n d comm unica tive resou rces
ge n e ra ted by the computer, the main stages of l h e dc\' elopment of thc
I n ternet a n d the effective po te ntia l of this world net a s mass media
mea n .
Î ncă din ant i ch itat e reţe l ele de comun icaţi i a u o ferit oportunităţi
pentru dezvoltări şi inovări. fumizând no i structuri pentru sistemul
economic şi social. De la reţelele de dmmuri şi apeduct e l e I m periul u i
Roman la sistemul de căi forate cont inen t ale d in secolul al X I X-iea. până la
reţe lel e satel itare şi cele de te l ec o m un i c aţi i ale secolele X X-X X L reţele le
de comunicaţii au pem1is omen irii să depăşească barierele s paţ i u l u i şi
timpului, să acceseze şi să deschidă noi frontiere de i nterac ti une umană şi
ingeniozitate.
Î n prima decadă a m i l en iulu i al 1 1 1 -lea a devenit ev i den t că
" infrastruc tu ra infonnaţională" (reţelele interconectate de calculatoare.
dispozitivele şi softwareul aferent) poate avea un im pact tot atât de mare.
dacă nu şi mai important, asupra structurilor mond iale economice ş i
sociale, aşa cum au avut reţelele precedente. Dezvoltările TIC d i n ultima
decadă a sec o lu l u i trecut au trans fonn at deja societatea noastră sub multe
aspecte, în special în ceea ce priveşte mod u l în care noi ne reprezentăm
l u m e a in care trăim . re l aţi i l e interumane şi intercomunitare, că i l e prin care
putem dispune de o varietate de servic i i. în cep ând cu învăţământul şi
asistenţa medicală, până la comerţ şi emisi u n i de divertisment.
Op i n i a p ub l i c-ă este motorul care antrenează roţile democraţ i e i ş i se
exprimă. in p ri nc i pal , prin mass-media. De peste 1 5 0 de an i p re ţu l de cost al
comunicării de masă a crescut continuu. Formarea opiniei pu bl i ce şi
menţinerea comunicării între membrii acestor comun ităţi, în cont i n uă
expansi une, au fost posibile prin introducerea şi general i zarea mass-media:
la început presa de masă. a poi , jotograjia, ji/muJ. radioul > i teJevi:iunea şi.
în prezent. Internetul
Mediile social-politice din u lt im el e c inci secole au produs două
teorii de bază asupra rolului mass-med ia:
NOEMA VOL. V, 2006
68 Ştefan Iancu
teoria autoritarii, apărută în societat ea controlată a renaşteri i.

confonn căreia o castă, pu ţin numeroasă şi presupusă în ţel eapt ă. decidea
ce trebu i e să ştie şi să facă societatea. Teoria autoritară a p rese i există şi
azi in acele părţi ale Lumii unde societatea este controlată de o clasă, în
detrim en t u l maselor Larg i .
teoria liberală. a apărut î n Anglia prin secolul a l XVIJ-lea ş i a
deve n i t dominantă de abia în secolul al X IX-iea. Confonn acestei teorii,
m ass-m ed ia nu sunt un instrument guvernamental şi n ici un purtător de
cuvânt pentru o e l ită conducătoare. Se consideră că masele de oamen i sunt
apte să d iscearnă între adevăr ş i minciună şi se ex pri m ă liber prin mass
med ia ca într-o agora a ideilor şi informaţiilor. pent ru a contribui la
detenn i narea pol i t i ci i publ ice. Este ese nţial ca într-o societate l iberă
m inor i tatea şi m aj ori tat ea. cel slab şi ce l puterni c, să aibă acces liber la
exprimarea publică.
Istoria mass-media începe cu l upta omului pentru libertatea
persona l ă şi l ibertatea pol itică de care depinde libertatea de a vorbi şi de a
comunica . Până prin anul 1 700, scriitorii a u l uptat pentru dreptul de a
i m pr i ma l iber. după c irca un secol au obţinut drept ul de a critica şi, ulterior.
şi dreptu l de a fac e reportaje. de a transmite informaţii, noutati.
1
Ziarete au exi stat şi ex i st ă pentru a informa şi i nfl uenţa
comunitatea in care sunt p ub l i cate, iar ech i pa care le produ ce depune
eforturi pentru a ob ţ i ne noutăţ i . În pag in i le oricărui ziar ex i stă un i ngredie n t
esen ţ i a l . i n t an gib i l . m intea şi sp iritu l omu l u i care scrie. Acest om trebuie să
refl ecte exact şi corect ce s-a întâmplat, să fie devotat membrilor
co m u nităţi i pentru care scr ie.
Cuvântul sc ri s are o putere reman e ntă m u l t mai puterni că decât
cuvântul vorbit sau decât imaginea v i zual ă. Cititori i se pot referi la e l în
mod repetat . Acest fapt formează la redactorul de ziar sent imentul că e l
scrie i st or ie , contribu i nd l a consol idarea ziaru l u i c a i n stit uţie cu st abi l itate � i
c ont in uit a te i n comun i tate.
Tehnica jotogrc,ţfică se î n temei ază pe fenomenul formării imagin i i
ln camera obscură., fenomen care a fost descoperit încă d in ant ich itate de
A ristotel (3 84-3 22 î.e.n.) şi care, se pare, a fost cunoscut şi de arabi. prin
secolul al V l-lea al erei noastre. Leonardo da Vinci ( 1452- 1 5 19) a fost
primul care i-a dat o expli caţi e ştiinţifică, iar matemat i cian u l Jerome Cardan
( I 50 1 - 1 5 76) a fost cel dintâi care l-a studiat amănunţit.
Dezvoltarea tehn i c i i fotografice, precum şi lărgirea posibil ităţii de
a o util iza în cele mai variate domenii de activ itate au detenninat marele
capital · să creeze întrepri nderi spec ial izate in fabri carea de aparate
fotografice şi de materiale fotosensi b i le . Către 1 900 se produc primele
NOEMA VOL. V, 2006

�tefa n I ancu 69
aparate foro ponat ive, se o rgan i ze ază pro ducţia în serie ş i se l ivre ază
pr ime l e materiale fotosensibile ale căror ex pu n ere şi prelucrare componă
executarea unor operaţi i mai si mple .
Apariţia aparan1lu i foto digital� . care stocheal.A i magi nea pe u�
d i spo zit i v aparţ i nân d electron ici i corpu lui solid, întitulat senzor de imagine·
(CC D - Charge-Coupled Devices). a s i m p l i ficat mult procedeul de
fotografiere şi a în lăturat principalele dezavantaje pe care le prezenta
aparat ul m ecan o-o pt ic standard.
Fi/mur este o pel iculă i mp res ion at ă de imag i ne şi sunet şi
constituie p ro du su l cinematografiei - arta şi tehnica de a înregi str.i
fotog rafic serii de imagi n i pe o pe l icu lă şi de a le yro iec t a succes i v pc un
ecran . cu sco pul de a p rod u ce i luzia mişcări i . In d ec u rs u l dezvoltări i
c i nematografi e i . prin perfecţi on area d i feri t e l or p roc edee de real ii.are, s-a u
creat mai m u lte t ipu r i de fi lme: m ute şi so n o re. în a l b'n egru şi în cu lori ,
pentru ec ran lat (cinemascop), pentru ec ran p anora m ic (kinopanorama.
circorama. plane sau stereoscopice) etc.
Pentru comunicarea în masă şi formarea op i n i e i publ ice un rol
important îl joacă fi lmul documentar - film real i zat prin înregi strarea u nor
aspecte din realitate - care poate fi infonnativ. ag i tatoric . doc umentar
artistic sau şt i in ţifi c .
Fotogra fia şi fi l mul au inten s i fi cat puterea remanentă a c u vântu l u i
scris întrucât a u completat t ext u l d e ziar c u i magi n i fotografice i a r va l oarea
documentară a coh!c! i ilor de ziare a fost întregită prin valoarea documentară
a fi lmotec ilor.
Radiodffu=iunecl şi televiziunea''au dat o nouă valoare fotografiei
şi filmului şi joacă un rol tot mai mare in infl u en ţ area opiniei p u b l ic e, in
adoptarea de decizii de care depinde soarta omeniri i . Stabi l irea numărului
standard de li ni i de transmisie (625 după 1 983 ) . care a definit ca l i tat ea
imag in i i transmise. televiziunea color, disputa între sistemele SECAM şi
PAL. sunt faze d e dezvoltare d epăşite . i n prezen t se fac cercetări pentru
televiziunea de înaltă definiţie ( 1 250 l i n i i ), pentru cea digita lă şi pe n t rn
telev iziunea trid imen s i on ală (cercetări americane şi sud coreene).
Conc e pe rea unei reţele mondiale de comu n i care e lectroni că a
p resupus acumularea mai multor categor i i de cunoştinţe. Î n secol u l al X V l l
l e a a apărut teoria binară matemat i că care a făcut posibilă exprimarea
n u merel or numai prin două cifre, unu şi zero, ap o i , în an u l 1 854. George
Boole, a descris sistemul său pentru raţi onamentul logic şi simbo lic care
d ev in e, mai târziu, baz.a pentru proiectarea calculatoarelor. În prima
jwnătate a secolului al XIX-iea această teorie a fost apl icată la
"lnstrumentul analitic"' al lui Charles Babbage. Prima c om u nicare p r i n
NOEMA VOL. V, 2006
70 Ştefan Iancu
cab l u transatlantic, rea l i zată în august I 85s8. a fost u nnată de prima

comunicare transatlantică prin unde radio, la 1 2 decembrie 1 901, ora 1 2.30
(ora d in Terra Nova. Canada), când s-a reu ş i t să se transmită în cod M orse
l itera S. Dezvoltarea electronic i i (tub ul cu vid - J .A.Fleming 1 904) şi mai
ales a pari ţ ia şi dezvoltarea amplificării electronice (trioda - L. Forest J 906
şi amp l i fi catorul cu reac ţie negativă - H.S. B lack. 1 927) au creat premisele
pentru rev o l u ţ i o n area tehnologiei. Î nt re anii 1 9 I 0- 1 9 1 3.Bertrand Russel şi
A l fred North Wh itehead au e l ab orat logi ca s i m bo l ică ( Pri nci p i a
M athematica) care a permis expri marea con cepte l or logice ca numere. După
anul 1 9 1 8 au apărut conceptele de feed-back şi a fost reactua l i zat con ceptu l
de p rogram are pe ntru maş in i l e de c a l cu l . l n an ii 1 930 a încep u t studierea
uti l iz.ării dispozit i velor electroni ce pentru înlocuirea roţil or di nţate şi a
pârghiilor care int ra u în componenţa maşinilor de calcul din ac e l e t impuri.
ln anul 1 93 7. G eorge Stibitz şi, independent. H oward H. A iken au avansat
ideea că tehnici specifice, dezvoltate în conexiune cu tuburile electronice şi
cu maş i n i l e cu c artel e perforate , vor putea face pos i b ilă con strucţ i a unei
maşini de c a lcu l complet automate. Alan Turing a fost unul din principalii
9
real izatori. încă din 1 943 , ai calculatorul u i electronic Colossus , iar Cl aude
Shannon a pub l i cat. în 1 948, "Teoria matematică a comun i cări i" care a
permis determinarea capac ităţii unui canal de comunicaţie de a transfera
informaţie. Lucrarea l u i Shanon - care a introdus şi noţiunea de bit ca
u n itate binară de informaţie - stă la baza întregi i teorii a informaţiei şi a
t ut u ror sistemelor modeme de comunicare, inclusiv a Internetului.
Într-o l ucrare p re v izion ară intitulată ·'As W e May Think", apărută
10
ln SUA în anul 1 945. în TI1e Atlant i c Mo n th l y , Vannevar B ush descrie o
maşină pe care o numeşte memex. care lucra cu microfilme ca su po rt de
infonnatie şi care pennitea să intercoreleze frag.mente de in fo nn aţ i i astfel
încât să se regăse ască rap i d in formaţia căutată. Ideea care stă la baza
regăsirii unei infonnaţii a fost enunţată. deci, cu ci rca 50 de an i în ainte de
reţeaua mondială de com uni care I ntemet.
În anul 1 960 un cercetător de la Massachusetts Inst itute of
Technology (MIT) a publicat lucrarea ''"Simbio;za om - calcu l ator" în care
se descriau căi le prin care omu l ş i maşina pot coopera pentru a adopta
decizii şi a economisi t i m p valoros în soluţionarea probleme lor. iar în anul
1 96 1 , Leonard Kleinrock. cercetător, de asemenea, la MlT, a pu b licat
prima lucrare referitoare la teoria oomutării b locu ri lor de informaţii.
Î n anu l 1 962. Paul Baran. cercetător la fitma Rand Corporat ion,
care se oc u pa de menţinerea în stare d e funcţi une a u n ei reţele de
comun i caţie în cazul unui atac n u c l ear, enun\ă posibil itatea real izări i unei
reţele de calc u latoare d istri buite. Modelul său de reţea, constituit dintr-un
NO E M A VOL. V, 2006
Ştefan Iancu 71
număr de noduri. era revoluţionar pentru acel timp pentru că prec on i za

transmiterea unui mesaj pe bloc\lri d e informaţie şi se baza pe t eoria
comutării acestor blocuri. Noţiunea de pach et de date'' a fost introd usă în
'"
anu l 1 965 de către Donald Davies, cercetător englez de la Laboratorul

Naţ ional de Fizică. Luc rări le lui Dav ies referit oare la împărţirea unu i mesaj
în blocuri (tennen Paul Baran) sau pach ete (termen Donald Davies) în
reţelele de comunicaţie publice reflectau de fapt lucrări le lui Pau l Baran.
care s-a referit în special la reţele de comunicaţie m i l itare. A R PA a finanţat.
în anul 1 965, lucrăr i le lui Donald Davies pentru realizarea interconectării a
două calculatoare si t u ate în California şi M assachusets, prin i nte rmed i u l
unei linii telefonice dedicate care să as igure o v i teză de transm i tere de
2000 bitifsecundă.
La s i m pozion u l Asociaţiei Ut i l i zat o r il o r de M a.ş i n i d e Calcul d i n
oct ombrie 1 967, Larry Roberts. specia l ist A RPA. prezi n t ă primul p ro i e ct de
realizare a u ne i reţele A R PA (ARPA-N ET) i ar Donald Davies prezi nt ă
prime le rezultate ale experimentelor de comutare de pachete de date
real izate la reţeaua de date a Laboratoru l u i National de Fizică d i n A n g l i a .
Era comunicării prin reţele de calc ulatoare a început în anul 1 969
când ARPA-N ET - prima reţea de calcu latoare de ampl o are bazată pe ,
comutarea de pach ete - a început să fu n cţ ione ze stab i l . real izând

comun icarea între 4 universităţi americane , cu o v iteză de 50
11
Kbiţi/secundă. pe linii telefonice ded icate. În j uru l proiectu l ui A R P A -N ET

s-a creat o an um i tă cultură organ izaţ i onală prin act i v i tăţ i descentral izate şi
i nfo lTil al e cu decizii teh nic e luate prin c o nsens reţeaua fiind ea însăşi cel
. ,
mai bun spaţiu de întâlnire a special işti lor. Î n ace l a.ş i an. Ken Thompson şi
DeMis Ritchie c-0ncep UNJX. sistemul de o perare menit să devină supon u l
logic al Internetulu i . Astfel, Telnetul - programu l care perm ite oamen i lor să
se conecteze şi să controleze func ţ i onarea unui calc ul a tor de la un terminal
îndepărtat - a devenit o realitate.
Î n anul 1 972 pro i e ct u l original ARPA-NET, c-0nstitui t d i n 1 5
noduri era considerat încheiat. A fost prezentat, ca u n prod us care unna să
se dezvolte. la o demonstraţie publ ică. reali zată cu 40 de calculatoare. la
,
Hotelul H i lton din W ash in gt o n unde se organ izase Conferinţa

l ntern at i onal ă de Com un icaţi i prin C alculat oare . După succesul obţinut în
.
demonstraţia publică. înce pân d cu anul 1 973, reţeaua A R PA-N ET devine

globală conectând calculatoare din State le Unite, de la University C ollege
d i n Londra şi de la The Royal Radar Establishmenl din Norvegia.
Util izatorii reţe le i au fost acei a care au introdus s i st emu l de a
transmite date nu nwnai la mare distanţă., ci şi între calculatoarele unei
locaţii. Ele nu au făcut parte d in proiectu l ARPA-N ET. dar au fost repede
NOEMA VOL. V, 2006
72 Ştefan Iancu
asimilate de A RPA-NET. La Harvard. în anul 1 973, un docto rand , Bob

Metcalfe, creează reţeaua locală Ethernet care a devenit sistem de reterinţă
pentru toate reţelele l ocale. În acest mod au apărut reţelele locale (LAN
Local A rea Network) care s-au dezvoltat considerabil în anii 1 980. bazate
fi i n d pe t ehno l ogia Ethernet şi prezentând şi av antajul unei mari viteze de
transmitere a infonnaţiei între calculatoarele locale. Su ccesu l LAN a fost
atât de mare încât. la sfărşitul secolul u i trecut, milioane de reţele locale din
întreaga l ume ut i l i:zau încă Ethernet-ul .
După anul 1 973 A R PA-N E T intra într-o nouă etapă, aceea a
util izatorilor care aveau să o transfonne într-o reţea orientată pe asigurarea
comunicări i, mai degrabă, decât o reţea de calculatoare. Raţionamentul
construirii reţelei s-a concentrat, mai ales. asupra as i gurări i accesu lui la
calcu latoare decât la oameni. Ideea de distribuire a resurselor a distras
atenţia comunităţ i i A R PA-NET de la alte utiliz.ări potenţ ial e ale reţe l ei .
Aceşti utilizatori au fost responsab ili pentru transfonnarea ARPA-NET-ului
dintr-wi sistem experimental. cu cerere l imitată, într-un sistem operaţional a
cărei e x ist entă poate fi j ustificată şi chiar elogiată. E i nu au antic ipat că
oamen i i se vor dovedi a fi cea mai valoroasă resursă a reţe le i. Util izatorii
reţelei au schimbat prezumţi ile in iţiale1'.! ale proiect u lui A RPA-N ET care
au fost treptat înlocuite de ideea reţe lei ca m ij l oc de aducere a oameni lor
laolaltă. Oamen i i din interiorul sau din afara co munităţi i ARPA au ajuns sa
vadă A R PANET-u l nu ca un s i stem computerizat ci mai degrabă ca un
s istem de comunicare. Totodată s-a trecut şi la constituirea unor so cietăţi
orientate pe comerc ial iza.rea comunicării prin reţea. Larry Roberts părăseşte
ARPA pentru a deveni p reşed inte l e Telnet, p rima reţea comercială care
oferea serv ici i de reţea în şapt e oraşe din SUA, începând di n anul 1 974.
I deea E-Mail-ului (poşte i electronice) n u era nouă. ea c ircu lând la
M I T încă d i n 1 965 . Introducerea, în 1 972, a E - M ai l -ulu i în s istem u l
ARPA-NET a produs o schimbare radicală în identitat ea şi scop uri l e
acestu i sistem . În ace laş i an, Ray Tomlinson, programator la co mp an i a Boit,
Beranek and Newman, concepe primul program funcţion a l pentru E-Mail ş i
stabileşte, pentru pr ima oară. însemnul @ caracteristic adreselor mail. 1n
i u l i e 1 972, Larry Roberts creeaz.ă primu l program care putea l i sta. retrim ite
şi răs punde la mesaje mail. deschizând drumul folosirii în masă a poştei
electronice.
· Feno menu l E-Mail a fost. de fapt. o mare real izare care a pus
baze le <:reării com un ităţ i l or virtuale prin intermed iu l reţele i . A fost p rim u l
mare succes sp ectac ul os în regist rat de ARPA-NET , care a dat u n nou sens
acti vităţ i i reţe l e i . care nu const it u ia numai o împărţire a resurselor de calcu l
Intre part i c i panţi i la reţea. În rapoartele programului A RPA-N ET se arată
N OE M A VOL. V, 2006
Ştefan I ancu 73
că E-Mail-ul a schimbat complet coolaborarea d intre cercetători i care

uti l ii.au reţeaua.. aceştia folosi nd-o zi de z i . Cu t o ate că E-Ma i l-u l a a părut
nep l an i fi cat . neanticipat şi în cea mai mare măsură nesprij i n i t , poşta
e l ectron i că a aj u ns să ec l i pseze în volu m u l trafi c u l u i pe reţea ua A R PA-N ET
toate celelalte apl i caţi i d i spon i bi l e atunci prin reţea. Pr in folos irea E- M a il
ului uti l iz.at o ri i A RPA-NET-ului au dat re ţe l ei un sc o p nou si au d et e llll inat
o schimbare semnificat ivă în teor i a şi practica reţe l e lor . . . De-a l un gu l
primei decade d e existentă a AR PA - N E T-u l u i s-au rea l i zat sch i mbări
fundamentale de hardware, software, confi guraţ i i şi apl i caţi i . i n i ţiate de
utilizatori sau chiar real iz.ate ca răspuns la recomandările si cerinţele
acest o ra . Un număr semnificati v de ut i l izat o ri A R PA-N E r nu au fost
satisfăcuţi de serviciile o feri te de acesta şi a u decis să acţ i oneze.
I n ternetul a reprezen ta t o et apă într-adevăr nouă în domen i u l
reţelelor, care avea s ă depăşească c u m ult A R PA-N E T î n c e pri veşte
mărimea şi cuprinderea de funcţiuni . n e fi i n d prevăzut vreodată în p l an ur i l e
ARPA.
În con ceperea Internetului, doi cercetători de la A R PA, Roben
Kahn şi Vi n to n Cert: au av ut un rol maj or. E i au pu b l ic at în anul 1 974
prima specificaţie a Protocol u l u i de C o n tro l a l Transm isiei (TCP). c a re
constituia o n ouă modalitate de monitorizare a transmisiei pachetelor de
date pr i n reţeaua de calculatoare, moda l itate testată pc l i n i i l e ele
com u nicaţ ie prin sate l i t între SUA, H awai şi R eg at ul Marii B ritan i i . Pentru
că au găsit soluţii soft pe ntnt interconectarea reţele lor de calcu latoare, Cerf
şi Kallll sunt recunoscuţi ca prin c i pal ii arhitecţi a i Internetului. Tot acest
grup de doi a i n trodus sistemul de adresare care în esentă, cu unele
modificări. este utilizat şi astăzi . În anu l l 977 ARPA rea l izează cu succes o
d em o n strati e a reţelei de interconectare a reţe lelor ( I ntern et ) , ceea ce a dus
la standardizarea prot oco l u l u i TCP!IP, deşi, se spune. că acest lucru s-a
�cut la pres iunea manageri lor m i l itari de la A RPA . În 1 978, V i nt Cerf, J on
Postei şi Danny Cohen propun. pentru o m a i mare eficienta separarea
prot ocolu l u i TCP în două p ărt i : un p rot oc o l "host to h ost " (TC P) - care
ordonează pachetele de d at e în v ed erea unor legături fiabi l e între perech i de
gazde (hosts) - şi u n "internetwork protocol (I P }'' care t rans m ite pachete le
in d i v iduale între calculatoare. Din anul 1 983 TCP/IP este oficial adoptat de
ARPA şi de Departamentul de Apărare al S U A , deven ind protocolul de
baz.ă al lntemetului. Acest protocol a pennis testarea ideilor pri v ind
Internetul.
Înainte de a încerca sa construiască un astfel de fn temet. Cerf si
Kahn au preluat sfaturi si o p i n i i de la expe rţ i i mondiali în reţele - mişcare
care va modela semn ificati v si stem u l final . E i s-au folosi t de e xperien ţa
74 Ştefan Iancu
spec i a l işti lor în computere d i n A ng l ia. Franţa şi SUA atunci când au dec is
să transforme ARPA-N ET-ul intr-un sistem de reţele interconectate -
cunoscut u lte r i or ca Internet . Sistemul dezvoltat de Cerf şi Kalm, precum şi
de c olegii l or, a răspuns cerinţelor originale ale proiectu l u i ARPA, a
fu rn izat un protocol ce poate funcţiona în cazul un o r reţele nesigure şi a
solu ţ ion a t problemele de bază privind c irc u l aţ i a datelor şi transm iterea
formatelor pachetel or de date între re ţe le .
Pe măsură ce s-au alăturat noi ut i l i i.ato n , Internetul a devenit brusc
centru l noilor probleme sociale c u implicaţi i în intimitatea persoan e i. în
p ropri etat ea i ntelectuală, în cenzură. generând. însă. şi unele aspecte i l i c ite
sau imorale. Tot u şi , dezvoltarea protoco lului. administrarea numelor si
adrese lor Internet. precum şi alte act iv ităţi care a u afectat înt re gu l sistem, au
cerut o coordonare centraliz.ată.
I nternet Act i vi tie s Board (IAB) s-a co nstitu it ca un forum de
dezbatere a po litic i i Internet iar întrunirile sal e au fost foarte populare în
comun it atea reţe lelor. Până în 1 989, număru l partic ipanţilor la TAB a
crescut la sute de oameni. iar conducătorii acest u i a au dec i s să împartă
activ ităţi le în Internet Engineering Task F orc e ( care să conducă dezvoltarea
de protocol şi să răspundă preocupărilor tehnice imediate) şi internet
Research Task Force (care să se concentreze asupra planificării te hn i ce pe
term en lung). Structurile admin istrati ve s i tehnice ale I nternetului au rămas
in m od remarcabi l descen trali i.at e .
Nic i o au tor itate nu a controlat şi nu
controlează funcţionarea întregului I nternet . F o l os i n d exem ple le furniz.ate
de cultura A R PA-N ET si experimentele contemporane p ri v in d p ri v ati zarea.
p ut em spune că I nternet-ul a dezvoltat mai multe p rincipi i pentru reducerea
haosul u i şi a conflicte lor de i nterese într-un si stem descentralizat şi
eterogen. S-a ajuns ln situaţi a ca nimeni să nu deţi nă o dep l ină autoritate
asupra I nternetului, nici ch i ar sectorul pr i vat . Astăzi n i men i şi nici un
orga ni sm nu poate pretinde că reprezintă autoritatea I nternetului Internetul
a d even i t simultan atât o resu rsă internaţională, cât şi o piaţă internaţională.
În 1 995, când Fundatia Naţională de Ştiinţe (NSF) d i n SUA a
încetat să operez.e reţeaua, I n t ernet u l c up ri ndea 22.000 de reţele (c irca 40%
d i n totalul reţe l e l or) în afara SUA, deven ind astfel cu adevărat o reţea
internaţională.
La 20 februarie 200 I , Ac adem i a Naţională de I nginerie d in SUA a
decernat p remi ul Charles St ark Draper, cel mai i mpo rt ant premi u pentru
ing iner ie d i n S U A (500.000 dolari S U A). l u i V inton Cert: Robert Kahn.
Leonard Kleinrock şi Larry Roberts pentru eforturile lor i ndiv iduale în
d ezvo ltarea Internetul u i .
NOEMA VOL. V , 2006

Ştefan I ancu 75
Dezvoltarea programu l u i M osa ic' '. în an u l 1 993, a detenn imll

recunoaşt e re a fapt ul u i că v i ito rn l reţelelor de calculatoare nu va fi i n fl ue n ţa t
numai de oamenii de şti i nţă. ci şi de o m ul de rând care d o re ş t e să obt i na
i nformaţie pe canale m u l t i med i a.
Tehnologia www este o ap l ic aţ i e a I nt e rn etu l u i , dar care a
schim bat fondamental I nt ernet u l , fl\ră a schimba structura l ui generală sa u
sistemul de protocoa l e, prin introducerea unor a pl ica ţ ii noi. Web-ul a
schimbat. de ase men ea. percepţia oam e n i l or despre I nternet. l n loc d e a fi
văzut num ai ca un instrument de cercetare sau chiar numai ca un canal de
comunicare. de transm itere d e mesaje între oameni. reţeaua a dob ând it un
nou rol, acela de med iu de d ivertisment, amuzamenl de v i tr i n ă pe ntru
cumpărăt uri . de m ij l oc de prezentare a u n ei persoane l um i i întregi. Succesul
ameţitor al Web-u l u i a doved i t că I n ternet u l a rămas un med iu fen i l pentru
inovări in reţea. Web-ul a continuat, de asemenea. trad iţia pa11ic ipări i
descentralizate la crearea sistemului, î n cu raj ând uti l i zatori i ind i v idua l i să
adauge conţinuturi şi instrumente n o i .
Web-u l a fost conceput la Laboratoru l de Fizică al C E R N d i n
Geneva î n anul 1 990 de către T i m Berners-Lee care a constatat cil. deşi
calculatoarele pe rso n a le au de ven it orientate pe i mag in e . pe I nternet
predomina, totuşi. textul. El a folosit tot ceea ce I n ter n et u l adu se se până
atunci. plus un mod d e o rgan iza re a i n fonn aţ ie i (propus de Ted N e l son. un
specialist d i n familia hacker-ilor) baz.at pe · hypertext', prin care se stabi l eau
legături între d iferhe in forn1aţ i i . În acest mod se poate renunţa, după cum se
ştie. la prezentarea l ini ară a informaţiei . Bemers-Lee, introducând
hypenextu l la n i velu l întregii reţel e mond iale I nternet şi uti l izarea
(audio şi video). avea să dea n�tere la c.eea ce a de v en i t ·'a
mu l t inled ia
world wide web of i n fo rm at ion" . Berners-Lee şi colaboratorii au creat
l imbajul HTML Aceste lucruri au schimbat I nternetul. iar ash\zi nu se mai
face. de fapt, o d eo seb ire între We b şi I nternet.
Web-ul a finaliz.at transfom1area I nternetu lui d intr-un m ij loc de
c erceta re intr-un mediu popular, pr i n furn izarea unor ap l i c aţ i i suficient de
atractive încât sa trans fom1e masele de potenţ i al i uti l izatori în p artic i pan t i
act ivi. Web-ul a consolidat tradiţi i le d e descentralizare ale I ntern et ul u i , de
arhitectură deschisă şi de p a11ici pare activă a ut i l i zatorilor, punând în loc un
sistem radical descentraliz.at de împărţire a accesului la i nform aţi e . Pe W eb .
legaturi le între site-uri l)ocaţi i) au fost făcute pe acelaşi n ive l şi nu ierarhic,
fi ecare util i zat or i nd iv idu a l put ând fi atât un prod uc ăt or, cât şi un
consumator de informaţie. Prin faptul ca utilizatorii au putut e i înşişi sa
devină e di t o ri de i nform aţ ie, Web-ul a făcut ca o fo rta de pag i ni ( Web) să
crească odată cu cererea. accelerând si ma i m u lt d e zv o lt area s i stem u l u i .
NOE M A VOL. V. 2006
76 Ştefan Iancu
Fonnatul captivant multimedia şi fluxul aparent fără de sfărşit al noi l or

caracterist ici, puse la d i spoziţ i e de către compan ii le întreprinz.ătoare. au
situat Web-ul . în anii '90, în centrul atenţiei publicului. I stori ci i au încep ut
sa atragă atenţia asupra rolului u ti liz.atorilor în deteTTilinarea trăsăturilor şi în
as igurarea su ccesu lu i te hno log i ei . Prob lema st abilirii responsabil i tăţii
constituirii acestui internet pop ular nu este simplă, pentru că nu a existat un
singur agent care să ghideze evo l uţia sistemul u i . ARPA a fost iniţiatorul
t e hn o log i ei I nternet, dar in an i i '80 această agenţie a renunţat la controlu l
efectuat asupra dezvoltării Internet. Noi actori şi-au asumat
responsabi litatea pentru d i forite aspecte ale sistemului. in c lu s i v Fundaţia
N aţională de Şt i i nţe (SU A), administraţiile Bush şi C l inton , d i ferite agenţii
publice sau pri vate d i n afara SUA, administratori de sisteme din
universităţi, furnizori d e servicii l nternel furnizori de calculatoare, mulţi
utilizatori de sisteme etc. Pierderea viziunii centrale de ghidare, prin
retragerea AR PA, a creat i mpresia că sistemul merge către anarhie întrucât
controlul re ţe le i se face fragmen t at de către diferite grupuri care au interese
şi viziun i competi ţi o nal e.
Poşta e lectron i că şi w ww au dat un conţinut nou Intern etului şi
sunt ex em p le de apl i caţi i care nu au rezu ltat d intr-un obiect i v pl an i fi cat , ci
pri n dec izi i l e spontane a mii şi m i i de uti l izat ori i nd epe ndenţi . Nimen i nu a
prezis apariţ i a acestor ap l icaţi i şi. p rin aceasta. ceea ce va deveni şi a şi
d eveni t I nternetu l . Fără ind oial ă I nternetul a fost ş i o i nvenţie socială
doarece el se-a inscris în m od firesc în rândul inst rume ntelor sociale. Este,
de asemenea. evident că I ntern etu l odată inventat, a de venit un proc es de
autoorganizare la scară globală. Acest proces de autoorganiz.are va continua
şi s-ar putea. ca în acest cadru, să apară asp ecte cal itat i v noi .
Resursele injvrmafiona/e şi comrmica/iona/e ale unei societăţi
avansate din punct de vedere tehn o log ic constau în: reţe le de
telecomunicaţii e fic i en te , computer hardware, software şi serv ic ii;
echipamente de teleco muni caţi i şi servic ii � mass-media, Int ernet , baze de
date şi serv icii in formaţionale; forme tradiţi on a le (bibl i otec i , servici i
editoriale etc.). N i v elul de cunoaştere al unei societăţi dep inde de instit uţi ile
care menţin. i m p l em entează şi dezvoltă cunoaşterea: sistemul educaţional.
de cercetare şi formare, sistemul media. reţe l e le informat ice.
Mecanismul de mediere caracteristic noii soc i etăţ i informaţionale
creează posibil i tat ea ca trăsăturile specifice no il or comunităţi să devină
irelevante la nivel in div idu al . În nou l univers al posibil ităţilor de
com un icare. care se află într-o cont in uă dezvoltare. omul renunţă la
autonomia sa ş i la autodeterminare. pe măsură ce dec ide să se i ntegreze în
d iv erse comunităţi. El împărtăşeşte însă o pţ iun i le soc i etăţi i numai în
NOEMA VOL. V, 2006

Ştefan Iancu 77
măsura în care ac.estea coresp und pro pri i l or sal e părer i şi, p rin i n t e nn e d i u l
m ij l oace lor tehnice d e comuni care existente, deseori . poate decide să
trăiască singur. în afara soc ietăţi i . în conj u rat numai de ceea ce îi convine.
Tehno l ogia informaţiei şi comu n i caţ i i l or (TIC) prezintrt pericolul ca
i n d i v i d u l care o fo l o seşte să se înstră in eze de soc iet at e . să trăiască într-o
l u me ireală. înch ipuită. I nternetul creează posibi I i t atea de a se stabi I i
d ialogur i c u alţi oameni care, în mod no1mal, cel care accesează reţeaua nu
l e-ar putea realiza. Dialogul acesta este art i ficia l ş i i n c om p kt deoarece
calculatorul este numai un d i spozi ti v tehn ic pr i n i ntermediul căru ia nu se
poate realiza şi com u n i carea nonverhală şi nu se pot face schimbu ri
afoctive.
Treptat, cei ce folosesc calculatorul pentru com u n i care şi
nav i gh eazA pe I nte rnet ar p utea să dispună de pos i b i l itatea de a se desprinde
de l wnea reală şi, de aceea. ar putea apare probleme de adaptare s oc i a l ă ,
prob leme de comun icare în gr u p şi p ro b l em e cu fa m i l i a, cu şcoa l a. cu
colectivul cu c are lucrează. Problema reală care po at e apă rea este că ce i
c are fo losesc calcu l atoru l şi n av i gh ează pe I nternet văd ca lc u latoru l ca pe
un interlocutor obedient şi nu ca pe un dis po zi t i v tehn ic. Lumea vinuală,
care poate fi construită prin in te rm ed i u l TIC. poate de v en i un drog pentru
ind ivi d u l insuficient educat soc ial şi insuficient in st ru i t .
N o i l e tehnologi i de c o m u n i care sporesc cons iderabi l c ap ac i tat e a
indivizilor de a se exprima în sp aţiu l p u b l i c . în sch i mb, l i m itea7.ă
participarea indiv i·z ilor la comunicarea po l it ică şi, imp l i c it , la dezbaterea
pu bl i că a dedziilor pol it i ce . Paradoxal, spaţ i ul public este d i m i nu at tocmai
p ri n extinderea accesului şi a part ic ipări i ind ivizilor l a acesta. Acest
fenomen se explică prin faptul că e xt in de re a accesului în spaţ iu l p u b l i c -
prin intenned iu l no i lor te hno l ogii - generează o fragme ntare excesivă a
spaţiului publ i c şi apariţ i a aşa-numitelor "sfericule " sau "spati i pa rţ i al e",
�ră legătură unele cu altele. În condiţiile proli ferării e x peri enţe l o r
ind ividuale în spaţiu l pu b l i c , i nteresu l p ubl i c nu m a i poate fi n egoc i at .
Proliferarea noil or tehnologi i de com u n i ca re nu a consol idat
participarea p ol i t ică a publicu l u i . Pe de altă parte, noile tehnologii nu au
eliminat i nega l i t ăţ i l e n ici în pr i v i n ţa accesu l u i la s paţ i u l pub l i c . N umeroşi
a uto ri atrag atenţia asupra diterenţelor de res u rs e d intre cei care se
l i m itează, de e xemp l u , la telev iziune pentru a obţi n e i nfo rmaţ ie po l i t i c ă şi
cei dotaţi cu d i spozit i v e comunicaţionale sofi st i cate şi de u ltimă generaţie.
În " Raport u l PNU D14 priv in d dezvoltarea umană în anul 200 1 se arată că •·
separarea t�hno logică nu trebuie să urmeze separaţia existentă între bogaţi

şi săraci . ln real i tat e mai mult de 96% d i n calculatoarele conectat e la
Internet pro v in d in ţările bogate în care tră ieşte numai 1 5% d in po pu la ţia
78 Ştefan Ia ncu
globului. Modul în care venitu l pe cap de locuitor se reflectă în accesul la

realizările tehnologice rezultă ş i din aceea că în anu l 200 I , 60% din
populaţia S . U . A . d ispunea de o modal itate de acces la I nternet în timp ce .
în lnd ia mai puţin de 0,5% d i n popu laţie d ispunea de o posibil itate de a se

conecta la reţeaua mondial ă de calculatoare.
Internetul ca mass-med ia are un potenţ ial rid icat al comunicării
prin aceea că, spre deoseb ire de toate celelalte mass-media anterioare,
prezintă tendi n ţa de reducere a preţului de cost al comunicării efective şi
s i t uează pe ce l căruia i se com unică în starea unui participant activ la
discursu l pol it ic social şi cultural. Costul unui calculator personal conectat
la Internet este, într-o ţară dezvoltat ă industrial. ca ordi n de mărime, mai
,
m ic decât costul unui telev izor conectat la reţeaua de televiziune prin cabl u .
Procesoare relativ ieftine pun la d is poziţ ia persoanelor particulare
posi bi l ităţi de in formare care. numai cu o decadă în unnă, erau accesibile
numai marilor compani i sau instituţiilor guvernamentale.
Apariţia I nternet u l ui ca un nou "med ium„ de com uni care a
generat dezvoltarea unor noi structuri şi p ractic i democratice. Literatura cu
privire la democratizarea comun icării pol itic e prin intermediul Internetului
a luat o amploare deosebită, dezbaterea actuală fiind centrată pe probleme
ca:
• lnternet11/ şi depăşirea limitelor mass-media tradiţionale. Din
perspect i va democraţiei, mass-media înseamnă. pe de-o parte. o ext i ndere
considerab i l a a accesului la spaţiul publ ic şi, impl i c it la i nformaţia pol itică
.
şi. pe de altă parte, limitarea participării politice a publicului. Afirmaţia

potri v it căreia mass-media di m i nuează participarea politică nu se referă la
faptul că publicul participă la construcţia agendei publice indirect prin ,
forme mediate precum son daj ele de opinie şi intervenţia "clasei mediatice''
(j urnalişti. analişti. oameni politici, personalităţi publice. lideri de opinie
ş.a). E v or ba de fapt u l că mass-media - dependente fi ind de procesele pieţei
- optează pentru anumite p ractic i de mediatizare care pot st i m u la apat i a
pol itică a pub l i cu lu i Î n aceste condi ţ i i . cercetători i investighează poten ţ ialu l
I nternetul u i de a stimu la part iciparea po l itică prin posib i l i tatea pe care o
oferă uti l izatori lor de a interacţiona direct ("one to one'') cu i nstituţiile şi
actorii politici, mem br i ai d i feritelor c-0munităţi ş i grupuri sociale.
• Internetul şi demonopolizarea informaţiei politice. Stimu l area
part icipării oamenilor la dezbaterile pol itice d epin de în primul rân d de
creşterea interesului pentrn fenomenul pol itic O problemă de actualitate se
.
referă la I nternet ca sursă de in formaţi i politice ca "alternative" la

infonnaJia furni:zată de mass-media lmp lemetarea noilor
tradiţionale.
tehno log i i ale i nformaţiei şi comunicaţiilor nu aduce automat a v antaj e
!:)tefa n Iancu 79
pentru toti cetăţenii, pra ct i ca a demonstrat că, pentru m ajo r i t at ea i n o va ţ i i l o r

tehno l ogi ce , benefi c i i le şi costuri le sun t inegal distribu ite: în ti mp ce u n i i
ind i v izi sau grup uri obţin mari avantaje. al \ i i pot fi ser i os dezavantajaţi
(pi erd erea locu lui de muncă sau "erodarea'' calificări i }.
• lnternerul fi de=voltarea democraţiei locale. Pot enţi a l u l interac t i v
a l lntemet u l u i s e man i fest ă ş i în capacitatea acestui canal d e a tilrn iza mult
mai mu lt ă "informaţie identitară" decât mass-m ed i a tradiţionale. ceea c e v a
intensifica interaeţiu ni l e dintre i nst it uţ ii le loca le ş i cetăţeni .
• Internetul - o sursă de comunicare a discurmlui politic. Una
d intre problemele controversate ale comun icări i pol it i c e actuale se referă la
posibilităţile pe care le au oame n ii pol i t i ci de a se adresa d i rect electoratu l u i
asttel încât discursul pol itic s ă n u fi e ·•interpretat" ş i "adaptat'" d e j um a l i � t i
la necesităţile unui "eveniment mediatic". Din acest punct de v e dere ,
Internetu l ar putea amel iora circulaţia publ ică a discursu lui p ol i ti c în m ăs u ra
în care l iderii pol i t ic i şi parti de le i ntegreaz.ă I nternetu l printre pra c ti c i l e de
comun icare pol i t ic ă . Se poate ca actorul po l i t ic să se adreseze n aţ i un i i prin
I nternet . fiecare a.<;cu ltător putând la r.ln du l său să evalueze pozit iv sau
negativ cele comunicate şi să-şi transmită opi n i i l e în t imp real. H i st o gram a
evaluărilor va apărea în apro pierea cel ui c are v orbeşt e . O a.<>emenea
real izare tehn i că va determina anu larea ambigu ităţi lor. ret or i ca goa lă, dar
şi reac ţ ii prompte la teme de interes general.
Problema dev i ne cu atât mai com p l exă cu cât med i u l soc i o-pol i t ic
este marcat de mu lti p l e interese şi de provocările pe termen lung pr i v i nd
tranziţia la "noua econom ie". gl ob a l i zarea şi dezv ol tarea d u rabi l ă . U t i l i zarea
t ehno l ogi i l or informaţiei şi comunicat i i lor poate contribu i substanţial la
îm bu năt ăţ i rea re l aţ i ei com p l exe gu vem-cet ăten i , având in vedere faptu l că
cetăţeni i cu un an um i t nivel de ed u ca ţi e p ret in d o transparentă şi o
eficacitate m ăsura bi le a serv i c i i lor publice. servic i i care să le satisfacă
cerinţele şi exigenţe l e de cal itate, la co s turi cât mai scăzute cu put inţă.
Guvernele, pe de altă pane, sunt c onş t ient e de fapt u l că nu îşi po t pune în
aplicare pol it i c il e , oricât de bune ar fi ac estea. fără s upo nu l etecti v al
cetăţenilor. Acest aspect devine critic în situaţiile în care guvernele
respect i v e au de implementat refonne majore la scară econom ico-socială
sau trebuie să răspu ndă un o r prov oc ăr i pe tennen lung ( dezvoltarea
durab i l ă şi global izarea).
Tot mai mulţi cetăţeni se consideră îndreptăţiţ i : să fie i n formaţi şi
să înţeleagă infonnaţia com u n i cată de adm i n i straţia p ub l ic ă ; să pa rt ic ipe la
procesul de l u are a deciziei pri v i nd poli t ic i l e guvernamentale nationale/
local e şi de fumi:zare a servi c i i l or publ ice şi să l i se ia în c o n s iderare
opin i i le exprimat e; să beneficieze de serv i c i i pu b l ice conforme cu cerinţele
NOEMA VOL. V, 2006
80 Ştefan Iancu
lor ş i să aibă posibilităţi de opţiune privind aceste servic i i ( calitate, costu ri ) .

Aceste ex igen ţe pot lua fonne diferite în funcţie de cei care le formulează:
cetăţeni indil'idua/i (
în special ca utilizatori ai serviciilor publice sau ca
decidenţi individuali ) sau grupuri de cl!tăţeni cu anumite interese specifice
(asoc iaţii de temei, părinţi, şomeri. handicapaţi. minorităţi etnice etc.), care
acţioneaz.ă ca intenned i ari între cetăţenii individuali şi guvern.
Dialogul guvern-cetăţen i are. totuşi. une le limite, care trebuie luate
în consid erare atunci când se analizează acest nou t ip de relaţ i i . Dacă
anum ite grupuri de interese se i m p l ică mru intens în procesul de luare a
deciziei po l it i ce , prin acţiuni de lobby pot i nfluenţa sau frâna unele acţiuni
guvernamentale po zitive . O altă problemă este însă.şi fragmentarea
intereselor cetăţen ilor şi varietatea de opţiuni c!trora gu vernele trebuie să le
facă faţă. ln consec i nţă, încrederea mutuală este o condiţie esentială în
ace st nou t i p de d ialog. O altă l im itare importantă derivă din riscul ca acest
dialog - mai ales în co ndiţiile accesului limitat şi al lipsei de cultură privind
uti l i zarea no i l or tehnologii - să fie "capturat " de anumite el ite . care să
folosească noile fac ilităţi de comunicare numai în propri u l benefic iu.
În prezent asistăm la o explozie informaţională determ inată de
d ezvoltarea Internetului. Statisticile recente ind i că o convergenţă absol ută a
t ut uro r medii lor de comun icare spre Internet. Dacă televizi unea a favori zat
convergenţa presei. fotografiei şi filmul u i , Internetul a determ inat atragerea
în aceeaşi convergenţă şi a televiziuni i , creându se mass-media cu - un
caracter general. internetu l a devenit interfaţa primară de comunicaţie.
Oamenii accesează reţeaua mondială de co municaţ ie (Extranet) pentru a se
infonna sau pentru a se d istra. se conectează la reţeaua locală (Intranet) a
prop ri i lor compani i pentru a căpăta infonn aţi i le de care au nevoie în
activitatea cot idi ană... pentru a comunica cu colegii sau pentru a închei a
afaceri c u cl ienţ i şi furnizori.
Î n antichitate om en i rea avea conv ingerea că dacă Z eu s ar coborî pe
pământ ar vorbi l i mba l u i Platon, autorul D i alogu r i l or Dacă Zeus ar cobori .
pe pământ în zilele noastre, acum c.ând calc ul atorul electron ic a devenit

erou l mass-media, oare ce limbaj ar folosi părintele zeilor ?
. - . - . -. - . - .- .- .- . .
1 Primele pamlktc, rare s-au dezV(lltat în ziare. au apărut pe continentul european inainte Jc
1 600. în /\ng.l1a în 1 &2.2. iar in coloniile americane dupa 1 704. in anul 1 695 . în Anglia s-a .l:lcut
primul pas, spre libc.raJizarea pre5ei pnn abolirea „Li ccnsing Act", abolire prin care ;...-i.
rccuMscut dreptul de a pu.t>lica 1ăra r�tric!ii. Libctatca de cxprimarl!' a fost recunoscută in anul
I 71N. J)rin Dlxlarct1.ia Drcpmrilor Omului şi Cetăţeanului.
' in anul 1 97'5 s-a IOlosit prima cil1Tlcra TV cu CCD pentru emisie în scopuri i.:omcrciale, iar in
1 9112 prima cameni fotod1gitalA pentru v1Jcolaparosoo pie.
N OEMA VOL. V, 2006

Ştefan Iancu 81
·, Senzorul de imagi n t a llr..t i nwnt at di n ··g.n.-� 1 a ·· . ln anul 1 960 la l abvratvnrch; Bl:ll cxis111u
proocu(lilri pentru găs irea unor memori i cu buk icHinc şi de marc c apac 1 t•1 h.: in a�t su•p
folosindu-se ecran u l acoperit cu fosfor, pc care in formaţ ia se înscria �i se ci1c;1 1.:11 o rw\ de
lumină. :\�a a fost inventat sc..11wrul de i magi n e un cip de siliciu de câ1 i va mm p:ltrn11 1:an:
c�m�inc mil ioane de diode fot�nsibik. lici.:-are dintn.: 111:\:'.:)I� n:1Kli�111ând l a l umin a c1m; i.:adc
asu1lm ci şi a cum ul ând o s arc i n ă clcclricA. Cantitatea de lum i nă pnm1tâ de l i c l."are fotvcclula
d�·termin:I o �10carc 11 unei infom1at1i d i gi tal e 1.:arc p(lat c fi folosuă apui pentru a Llununu pun1.:1c
de pc un c-.;mn sau pcntm a imp rima pc o h3rt i e im agi n e<t I01ografiat!I.
4 Prima pwicc1ic de lilmc in publ i�: u uvut lvc in 1 895 la l'ans, limd rc11 1 llilt ul îmbm!lni a trei
invc111i1 ru1tcrio.iN: lantcma magic.a. fotografia ş1 unck d ir.ruL it1 v c llpllcc care dau iluLJa
miş.că111 p rin tr-o �u�cs1une rapidl'\ de i mag1 m static<'.
� în 1 900, Kcginald Fcssc.ndcn. ccrcct:\!or �adian, valoritic;îud cuccnn �Um!lli1.:e ale
�'Col ului al XI X-iea (,;omuni1.:.;lrl-d f'".irfl lir �for�1: I !l.J7. uiu.lclc r.ufo• Hertz I RKK. pri m u l
ech ipament de trnni.misie rad io Marwn i I 89·t un 1 cna n:cc pto a re Popov I lN7) 1x:aliz.ca;d\
p r ima rc:: 1 nu1smisic s i m u l ta n a a muli1., ii �i a voc-i1 111nnne. in 1 9 1 6 L>:iv1J SamotT a 1ntroJus
rd<l il>UI in 1.· am ine, pri n intc::1med1ul unt'i rnt11 1.k muLi1:a rad 1ofon i 1.·-ă, n;glahil[t pc mai m u l te::
hmgimi de undă. in 1 920. la Pit�burgh. apare c� d i 111âl :;tatic de md10 comcn;1ala, 1<1r in 1 920-
1 924 au apărui a.s<mo:nca stai i i in ll•ate l:'lrile deLvohat..:.
''Realizările televiziunii apartm in total iratc scwl ulu i al XX-iea: 1 907 Kom.- pruna 1ran�mbic
toto la dist•mlrt flC ruta Berlin-Paris: Bori;o; f{(ising - int1.·gran:a tubului 1:<11txl i 1. �i ii anti,;n..:1
�.cc::ptonrc: 1 926 foim Hai rd pwdu�-:c primck inrngmi t c::kv i a tc ale:: unor ohi...:tc:: in mi�1u·c:: ,;11
ajulurul di�cul111 N 1 plo.. (1w �i pnmul tclcviror:
1 92 6 - prima dcmon�1raue de transmisie de tcle" 1Liunc imr-un mag.aL.in din Londra:
I 9J5 - în Germania c,,-x.Lsta un sistem de tclcviLU1une de stal care. iii illl lll 1 �36. a
trunsmis în din:ct, penim prima tiară. o man i f�ture :.p011 ivi\ + ol impiada;
1 936 - BBC lan�at.:1 pri m11 l 1x1St public de tclev iz;iunc:
1 95 .\ - încoronarea regin ei l:: l i�lbet.a a 1 1-a a marcnt mt11111:ntul Jcbutulu1
tel ev iziu n i i lhril frontic-re.
1 1 953 - p rimu l sistem de tcleviLiunc i,;(1((1r NTSC.
� Pr imul cahlu tmnsatlantie momm in 1 85 8 a avut un caracter experimental. Sch imbul de
m1..�je tmnsatlanticc a fvst 1x1sibil numm din anul 1 866 c.i nd :;-a montat un al dv1 lc::a 1,:ablu,
can: a 1>tnnis R1:.ginci Victtiria n Marii Hri t.anii să :;d1imbc mc:.;ajc cu p�intch; Johrn1011 al
SUA.
9 În anul 1 970 s-au dat pubhcitătii mai multe date p1frind constru i rea l-alculatom lui Colossu� .
rezultând că acesta ar fi l0st primul cnkulator cm1.· a stocnt în memorie pwgnune de calcul .
1 0 Vaimcvar Bush 11 fost primul diri;ctor ul insti1u1 ici 1.:.arc. ult 1..,- ior, a d even i i fundllfiu
Nai.ională a Ştiintei din SU/\.
11
Cele 4 universitllli emu: Stan ford Univer.-ity. Thc Uni versif) nr C a.l i fomra al u)S Angclc,-s ,
The University l>f Califom ia at Santa &1rbara ş1 l 'nivcrsity oflJtah.
t!
Rcl.(aua l n tc m t=t a fost i niti at& înci:pdnd cu anul 196 7 crln d Pentagonul a durii să croco: 1111
sistem de comunicare de �curitatc in ew111uali1a1ca unui rfLZbo i , prin care să s..: mcnlină
lci;atura intre u n ităl i lc de ccn;ct.arc mi li Hm; �i lirgmli:t.JI iilc gu\·cmamcnwk.
1 ' Pmg.nun cxplomtllf' mul1imc::d in 11 WWW-ului s1.:-ris de Man; /\ 1 1d rC1.��cn 1.:ar1:. a larut 1 xis1hil
i.:a în n;\t;a sfi :..;; v11:u a liLt:z.c. alatuti de text. �' gmtică. fotogralii etc.
u P"JU D - pruna agenţie imcrnaiionaJa ded i cată luptei impotri\·a sărăc1e1 creata la 24.09. l %0.
cu :.cdiul la Washing.1011. ar.: .:a obiective promovar�'a dc.lvolrnm cc.>nomicc pnn li1mW!rca de
crc::d itc thni dobânda. pc tctmenc:: l wigi, Jărilor in curs d�' det:n)ltru·c:: , în spec ial �lor m:u
dcfavori:l.1tc.
NOEMA VOL. V, 2006
82 Gorun Manolescu
POSTMODE RN VERSUS POSTMODERN ISM

- Marşul tri u m fal (peste limite) a l Empirismului Pozitivist: Fizica
cuantică şi Logicile paraconsistente -
Gorun MANOLESCU
A bstract. A funda m en ta l difference between Postn1oden and

Postmodernism a pproaches is put i nto e\'id ence
P REAMBUL
De la încep u t. o definiţie contextuală a " Empirismului pozitivist''.
Aşa cum înţeleg eu acest tennen în cadrul prezentu l u i (con)text. Fără
pretenţ ie de generalitate. P ri n urmare "Empirism u l pozit ivi st " se
caracterizează prin : (a) singura "real itate" accept ată ca atare este cea
perceptibilă prin " si mţurile " comune, prel ung ite prin aparate de măsură din
ce în ce mai sofi st i cat e . Mergând, de exemplu, de la (banalii) ochelari de
vedere în infraroşu, microscoape, telese-0ape, etc. şi până l a implantare de
cip-uri care m aresc întinderea gamelor de frecvenţă pentră "văz", "auz'. etc . �
(b) orice teorie ştiinţifică este considerată ''valabilă" ( ''real ă'' şi, deci
"adev ărată" - em p irici i pozit i v i şti i , echivalând "adevărul " cu "realitatea"
definită an te r i or). în m ăsu ra în care, pr in experienţe ''obiec t i v e '' .
''exterioare" ( i n de pe nd ente de " s ubiec t i vi s m " ) teoria este c on fi rmată . Deci .
d in punctu l de vedere empiric-pozit ivist. o astfel d e teorie este. automat. şi
"predictibi lă". Î n sensul că, dacă se respec t ă întocmai " protocol ul"
exper i mentelor care o confirmă, se obhn, întotdeauna. aceleaşi re zultate .
FIZICA CUAN TICĂ

Î ncep cu Fi zi ca cuantică pentru că ea pare a fi "d i sc ipl ina pi lot"
care a condus, încet dar s igur. la întreaga degringoladă p e care o trăieşte azi
"Empirism u l poz i t i v i st" pe toate p lanuri le (cunoaşterii şi ac ţi un ii ). Evident,
o ast fel de caracterizare presupune, d in partea cit itor i lor� existenţa unui
anumit bagaj de cunoştinţe, destu l de general, din domen i u l fizicii sub
atom i ce (cuantice). Pe care, sunt con v ins, câ ei îl deţin. Pentru orice
eventual itate. trimit la s u rse uşor accesibile - atât în putinţa consultârii, cât
şi d in punctul de vedere al sugestivitâţi i şi intel igibilităţi i exp u ner i i [ 1 ].
În fizi ca Particulelor e l ement are (subatomica - cuantică) a şt iinţe i
contextu l u i nostru cu ltu ra l (European-occidental) se con statâ ex per imental
şi se vorbeşte d es pre : incertitudine (localizarea în timp a unu i eveniment
este legata de imprecizia în cunoaşterea energiei, iar loc al i z.area în spaţi u a
evenimentu lui este legată de i m prec i zia cunoaşteri i impu lsului): comportare
NOEM A VOL. V, 2006

Gorun Manolescu 83
ambiguă - part i cu litlu n dă; com pl e men t aritate (care nu rezolvă contrad icţia -
o eludează : simplu no m i n a l i sm ! ) . Cele mai multe particule elementare
tră iesc un timp extrem de scurt - timp care. uneori. se aproprie de
i n sta ntan e itate - în raport cu scara t i m p u l u i uman; interacţiun i l e sunt: tari .
electromagnet ice. s l abe ş i grav i taţ i on ale : apar producer i d e ten omen e de
creare şi distrngere de partic ul e ''virtuale" (care nu tră iesc suficient pentru a
putea fi observate - o altă "defin i ţ ie' ' a v irtualităţii, d i ferită de cea
postmode rnis tă a C y be rspat iulu i cu care ne-am obişnuit atât de mult încât
nu ne ma i întrebăm cât din ea este " rea l ă" sau n u , i.e. i l u zorie; ca şi a
particulelor "virtuale"). C las i fi carea enti tăţi lor di n do men i ul part icule lor
el e m enta re este empiri că; căci p ro prietăţ i le lor nu pot fi stabi l ite pe baza
strncturii lor - pentru că de ac eea sunt "elementare". deci indivizib i le.
S i ngura cale de a desco peri "constituenţi i " acestora fiind " s parge rea" lor la
energi i înalte: dar fragmentele rezultate nu sunt nici odată "bucăţi mai mi c i "
ale part i cule lor i niţiale ci. pur şi simplu, "agl omerăr i " noi si s pe c i fi ce de
energie. Şi astfel co nceptel e statice de "obiect" şi "părţi co mponente " nu
mai pot fi apl i cate . În ac est caz. "criterii le" de clasificare se bazează pe
proprietăţi de "simetrie" l o "simetrie'' metaforică., dinamică.. pentru că ea n u
m a i este o simplă "oglindire" c i s e referă la " legi de conservare": a
" izos pinu lui " . a " energi e i " , a ''momentului c i netic total'', a unor "sarcinii
electrice" abstracte: +.'- 1 /2. +!- 3 !2 , +/- 5/2 etc . , ceea ce te d uce cu gând u l la
Geometria fractală (a se vedea Mandel brot [2 ] ). A par astfel ''hadronii" şi
"barion i i". Şi. cum m in t ea umană este inventivâ, se mai presupune că atât
"hadroni i'' cât şi "barionii'' ar fi alcăt ui ţ i . totuşi� din alte part i c ule ("ultra
elementare") "Quark"-uri, aşa cum le-a botezat inventatoru! lor Murray
Gell-Man, pornind de la câteva cuvinte din nuvela l u Joice, Veghea lui
finnegean , 'Trei quark-uri pentru Muster Mark'. I ar, în fine, astfel de
particule "ultra elementare" - pe care. înca, nu le-a găsit nimeni deşi sunt
căutate c u disperare (curat "virtuale"!) - chiar că nu mai au "structură", fi ind
doar ent i tăţi pu n cti fonne (pun cte matematice'!! ) . Şi iar intervine imaginaţia
omenească care. se pare , că nu are l i mi t e şi acordă proprietăţi acestor
fantomatice e nt i tăţi c.are, l a rândul lor au trebuit - în spi rit creşt i nesc - sa fie
botezate: " u p" , "down", "strange", " co l ours" . "charm", " tlavour!aroma" . Iar
inventatorul (Gel! Man) a primit. pentru toate acestea, ch iar premiul Nobel -
şi n u pentru literatură. Şi culmea, rezultatele apl icări i teoriei sale. par a ti
conforme cu experienţel e (exterioare), deci ''obiective", confundate cu o
nouă şi, înt r-adev ăr, "deconcertantă realitate". Am mai uitat să spun că
fiecare particulă (elementara!ultraelementară) posedă propria "anti -
partic ulă' ' . unele particule fiind - simultan - şi propriil e antipart ic ule : şi.
astfel, a aparut - chiar şi experi mental, deci "obiectiv" - mult temuta "anti-
NO EMA VOL. V, 2006
84 Gorun Ma nolescu
materie" care . când nu are ce face şi se întâln eşte cu materia. ştiţi si

dumneavoastră se mai întârnplâ (când o anumită - simultan -
ce
particulâ!antiparticulă, existâ.. convieţuind, cu ea însâşi, ce Dumnezeului se
mai în tâmplă '? ! . Misterul ăsta chiar câ te poate înebuni ! [3]) . . . . .
Am hălăduit, plin de pasiune încrezătoare, un t i m p destul de

în del u ngat. prin " l u mea" ace stei " M aterii stran i i " - cum o numeşte fizicianu l
Alfred Kast l er {Kastler [ I ]) - a partic u l el or elementare. Acum m ă p l i mb prin
ea. însă cu un en t uz i asm temperat de circumspecţia d ată de încercări l e
eşuate de a se găsi o anumită ordine. intuit i v resimţită, în spatele/umbra
acestui mozaic: ordine posibi l tumatâ în teorii ce se doreau unificatoare: a
" c âmp u lu i " sau a diverselor t i puri de interacţiuni (inclusiv teoriile
s trin gu ri lo r. superstringurilor, b uc lelor, etc. care nu au re u ş i t să integreze
decât trei d i ntre interacţiunile menţionate. cea grav itaţ ion ală rămânând pe
dinafară) . Teorii care. în final. sâ fie nu numai ex pl i cative. dar şi predictive .
Şi o astfel de circumspecţie mă face să mi se parâ că '" rea lism u l magic" a l
lui Borges - cu lab irint u ri le şi hi per- lab irin tu r il e sale. cu texte le, hiper
teX1ele şi h i p o-textele (texte inventate şi nu apocrife, ci "virtuale"?!) este, de
fapt, un fleac faţâ de cel al particulelor subatomice. Şi, dacă nu v-a ajuns.
incâ ceva despre expe ri me n tu l (mental) ERP (E instein-Podolsky-Rosen)
care. după trei deceni i de la enunţarea sa. îl face. p e John Bel l să enunţe o
teoremă. Pe care nu o redau în forma sa ex trem de compl i cată pentrn
urech i le noastre profane. Dar care afirmă, sus şi tare. câ în cazul a două
part i c u le elementare care au inter-acţionat vreodată, orice noua acţiune
u l t e rioara asupra unei dintre ele se re-s imi te (transmite) instantaneu şi
asupra ce leil alte , chiar dacă, de exemplu , una este pe pământ şi alta pe
Lună. Ş i . c u l mea. această teoremă îşi demonstrează. experimental (prin
experiment exterior. "obiect i v"). vali ditatea (mă feresc să spun "adevărul").
Î n fine - şi cu asta încerc să termin cu domeniu l parti cu le l or elementare - nu
pot s ă nu am intesc de efectul de '' s upe r-p oz.i ţ ie ''. El se poate "descrie" dar
nu şi " e x p l i c a", din punct de vedere m atem at i c, prin introducerea. puţini
şLiu, de căt re Cardan, a numerele co mp l ex e (cu pa rtea lor "reală" şi cea
"imaginară") . Cardan. care nu a inventat numai "axul cardanic". Efect de
super-poziţie despre care Roger Penrose (Penrose [2]) ne i nformează: 'Nu
pu tem spune, în limbajul obişnuit, ce înseamnă pentru un electron să se afle
într-o stare de s uperpoziţi e în două locuri în acelaşi timp (s.m.
G . M .) . . . . Trebuie sâ acceptăm pentru moment acest tip de de scrie re [şi
realitate] pentru sistemele nivelului cuant ic. Astfel de super-poziţii
NOEM A VOL. V, 2006

Gorun Manolescu 85
constituie o parte i mportantă a constru cţi e i actuale a m i cro- l um i i şi ne-a fost

relevată de N atura'. Ceea ce aruncă, pur şi simplu. în aer, orice încercare de
a ne imagina că " u nde l e" sunt doar o interpretare a proba b i l ităţi i stat istice de
apariţie a unei particule elementare!
Şi ac um . pentru că mă consider un " p osrm od emd em " şi nu un
"postmodemist'' c a re refuza or ic e sistematizare (aceasta. sperând e l . să
rezulte din context printr-o i nterpre tarea individuala) să încerc totuşi să-m i
sistematizez unele p ăreri in legătură cu "realitatea cu ant i că " ( desp re care am
vorbit anter i or ''babilon ic").
I . Se afinnâ câ, în lumea cuant ică. care se întinde de la lu n gi mea de undă a

particulelor subatomice (e lec tron i , protoni. neutron i etc.} şi până l a lungim i
de undă de 1 0 la -3 3 c m ('d incolo de care n oţ i un i l e de " t i m p " şi "spaţiu'', aşa
cum le cunoaşt em , ar fi înloc u ite cu unele care, în prezent , nu pot li
spec ifi c ate' (Boh m [4]) (până în prezenL experimental , s-a ajuns numai până
la 1 0 la - 1 7 cm), observatorul este acela care stabi l e ş te condiţi i le de
măsurare, iar caracterist ic i l e obiect u l u i vor fi în bună măsură d ete 1111 i n ate de
condiţiile decise de observator. Odată cu modi ficarea acestor cond i ţ ii se vor
mod ifica şi proprietăţi le obiectului studiat . Şi. în acest caz, te întrebi dacă
Baudrillard (Baudrillard[S]), care spune - referindu-se la "Real i tatea macro
emp iri că '' ca 'este o târfă' - nu are dreptate . mai ales atunci când ne referim
la nivelul "Realităţi i micro-empirice''? Adică, dânsa (târfa) ne aprobă.
confirmându-ne experimental t eori il e noastre ''predictive" pentru a ne
înşela. gâdilându-ne orgol iul visul u i nostru de "stăpâni", pentru a deven i . în
final. noi sclav ii ei.
2. fizica cuantică pare a fi u lt i ma încercare. d isperata, a Modernismul u i
(l l u m in ismt) "raţional'' şi "obiect i v " îmbrăcat in haina Emp irismului
pozitiv ist, de a salva PREDICTIBI LI TATEA şti inţei. a�umându-şi până şi
ri sc u l relaxări i acestei predi c t i b i l i t ăţi prin adm iterea probabi l ităţii stat istice.
incerc.are contrazisă ch i ar de efe.ct u l de "superpoziţie" ş i de teorema l u i Bell
- demonstrate prin experienţe (exterioare) d ec i "obiective". Mai mult,
această încercare de sc h ide . de fapt, tocmai ea. C uti a Pandorei a
I M PREDICTIBILITĂŢI I . I mpredict ibi l itate care, nu o să obosesc a afirma.
se manifestă. în prezent. d in ce în ce mai v irulent şi la nivelul "Realităţii
macro�mpirice", odată cu explozia comunicaţiilor şi a Internetu l u i \n cadrul
Postmodemului in care trăim.
3. Impredictibilitatea a con dus la apari ţi a unor teorii noi: cea a Catastrofelor
cu "a
tractorii ei stranii" (R. Thom), a Si stemelor Disipative (Pri gogi ne) şi a
NO EMA VOL. V, 2006
86 Gorun Manolescu
Aut o-organ i z.ârii , a Haosului (James Y ork, David Ruelle - F. Tak.ens,

Edward Lorentz), a Fractal i ilor (Mandelbrot) etc. (Boutot. [6]). care.
"expl ica". post-mortem, d e ce s-a întâmplat "ceva" cu tot ul ne ob i şnu i t -
num it. de o bicei . o ' ' s ingu l ar i t ate" (de exem pl u unele "ruperi" de simetrie
din Fizica cuantica. pentru că tot am v o rb it atât d espre ea). dar nu şi care
v or fi e v o l u ţ i i l e ulterioare şi c ând anu me - dacă nu cu exactitate, măcar
st atistic - se va mai re peta ace l "ceva". ( Pentru câ tot a v eni t vorba: nic i un
"futurolog" nu a prevăzut, la n i v e l "macro", căderea Comunism u l u i !).
LOG I CI L E PARACONSI STENTE

Tabloul Logic i i actuale este asemănător cu cel al Fizic i i cuantice.
Între ele existând o strânsă interdependenţă. Deoarece începuturi le
descoperirilor din Fizica cuantică se suprapun cu apanţ1a togi c ii
pol ivalente. Care, extrem de rapid la scara t impu l u i istoric uman, a condus
la spargerea logicii "clasi ce". pe târâm " apl i cativ " . în tot soiul de ''logici
(mai mult sau mai puţin) parac o nsi stente" : ''logica cuantica". cea a
"paradoxurilor" , a "non-liniarităţii", ce a "sub-structurală", cea
''probabi listica'' etc., etc„ etc. [7]. J o nglând , formal, cu seturi d e
axiomeiprinc ipi i noi (e .g. în locuind unul sau mai multe d intre princ i pi i le
aristotelice : cel al '' neco ntrad i c ţ i e i " cu cel al ''complementaritâţii ", cel al
" id e n ti tăţ ii " cu cel al "d i fe re nţe i " , c e l al " terţul u i excl us" c u cel al ''terţ u l u i
inc l us" „ . Sau „ i nventând" pri ncipi i noi, c um ar fi ce l a l ' ' e xpl oz i e i " sau cel
al "ubicuitâţi i'' - nu ştiu dacă vre-o logicâ "para.consistenta'' a fost încâ,
construită pe un astfel de principiu. dar ea, musai. ar trebui sâ apru;â - dacă
nu a şi apârut - ţinând seama de efectul de ''super-poziţie" în cadrul căru ia
una şi aceiaşi particu l ă elementara chiar se afla. în moo "real" şi n u
" stati st i c " . în mai mu lte J o cu r i. s imu ltan). Şi aceste lucruri se întâm p l ă
oricând o n o uă fărâmă a "real ităţi i'' ( m acro sau m ico) este investigată
"experimental-obiecti v " şi nu mai seamănă cu alte " fărâme" i n vest igate
anterior. I.ar pe planu l Log i c i i î n s uşi (de fapt în met a-l ogică ) care ar trebuj
să fie, măcar eL ''consistent'' (cât de cât ) ch i ar l ogic. i en i i "paraconsistenţei''
dau o defin i ţie destul de ambigua acesteia. aşa cu m rezu lta din unnâ.toare le:
'Termenul de ''paraconsi stenţă'' a fost creat de M ir6 Qu esada „. .În l im ba
engleză p reftx u l para are multe semnificaţi i . Din câte mi-a spus Newton da
Costa, sen s ul pe care l-a avu t Quesada în vedere a fost cel de cvasi, ca în
c u v i ntele "param edic" sau "parami litar", deci "paraconsistenţă'' ar însemna
ceva de gen ul " asem en ea c on s i st enţe i " . În ceea ce mâ pr i veşte , am presupus
m ereu că " para" din " parac-0ns i stenţă" înseamnă ''dincolo de", ca în
"paranormal", de pilda, sau în " parad ox '' (d i ncol o de opin ie)' [Graham
Prie st , 6]. Termenul de "paraconsistenţă" desemnează, d e fapt. un concep t
.NOEM A VOL. V, 2006

Gorun Man olescu 87
atât d e vag încât poate s u bs u m a orice noua instanta de ''logică" part ic.u l ar�
(spec ifică u n e i fărâ m e n o u desco per i tă de " real itat e ' ' pozi t i v ist-em pirică )
C ee a ce ne aruncă într-un 'vag mai vag ca vagul ei vagin' a l d usei (de pe
l ume) prostituate Râsturnica ( I on Barbu) care . prin moarte, dev i n e d i n ce în
ce mai i nconsistent "paraconsistent" ). O simplă remanenţă
(sau
(" v i rt u a l itat e '' ? ! - termen i p os tm ode m i şt i ) care, ca o ri ce
''reală" în
remanenţă tinde sa dispară sau, în acest caz. să re-apară poate. sch imbată,
"curăţită" de zgu ră, co ncret i zat ă în ritul şi r i m u l fecundită.ţii cosm ice. Într
t
un tel, d a r numai într-un foi, ca şi m u l ţim i l e " v agi" (fuzzy), cu l og i c a lor
asociata în cadrul careia teorema de incompletit ud i ne a lui. G6del - c are, cât
de cât, mai dildea o şan să Logicii. în general - îşi p ierde din "consistenţă'',
d evenin d aproape "inconsistentă". i.e. "paraconsi stentă" [7) . Şi, accentuez.
numai într-un fel în cazul fu zzysm u l u i în raport cu ferti l i tatea, deoarece
m u l ţ i m i l e flizzy nu asculta de m it u l "eternei reântoarceri ", e l e deven i nd
com plet evanescente, d ucând la d i so l u ţ ie . Ş i u ite aşa, Log.ica d ev i ne cel
puţin "autistâ" l a n i ve l pragmatic ( fi ecare nou pet i c de rea l i tate descoperit
îş i are prop r i a " logica") sau. şi m ai gra v . sch i zofren ică la n i ve lu l M eta
l og i ci i , propunând o expri mare proprie u n u i "de l ir s i st e m a t i za t " stud iat de
psi h iatrie care, ev ident, relevă o " l og ic a" ce pare foa11e " con s i ste nta ", însă
dev i an t a . M ai m u l t . la acest n i v e l , '' paraconsistenţa" are pretenţia de a fi
ch i ar "neutră" faţă de fi losofie. şt i i n ţă şi m a tem at i că (a se vede� de
exemplu Logica sau, de fapt, Meta-logica "neutrosoficâ" a l u i Florent i n
Smaran d ache [8]) t:eea ce î i conferă, î n p l u s si o tentă aut i stă. Ş i toat e ce l e
de mai sus fi ind j ustificate d e logic.ieni prin faptul că, t o t uş i . l a n ivel
pragm at ic , Logi ce le " paraconsistente" îşi dovedesc "ap l icabil itatea''. În
paranteză fie spus. Matematic.a pură. singura. pare a sc ăpa acestei
d egri n go l ade , provocate de ex ace rbarea unui poziti vism emp i rist , bazat pe
ex periment u l "exterior". "obiectiv", căci se vede e l iberat ă de pr ete n ţ i il e
fundamental iste (axiomatizante) ale Log i c i i , urmându-şi propr i u l d ru m al
un e i autoconsistenţe misterioase, în măsura în care n u prea m u l ţ i
matematicien, dar î n c ă clest. u i ca s ă nu disperăm� s e bazează î n c on t i n u are pe
ceea ce numim '' int u i ţi e" (matemat i că) şi nici măcar pe " l ogica int u i ţ i on ist ă"
(ori c ât s-ar apropria ea de "explicarea ine x p l icab i lu l u i ' ' matematic,
rămânând totuşi departe de acesta).
NO E M A VOL. V, 2006
88 Gorun Manolescu
ÎNC H EIERE
Ce a Hut să sublin ieze acest text este una (ş i doar una) dintre
d eo seb iri l e fundamentale care d iferenţiaz.ă net o abo rdare Postmodernă de
una Postmodern istă. Şi anume faptul că o abordare Postmodernă nu se
limiteaz.ă şi nu poate să se limitez.e l a nivelul superfic ial al Ex istenţe i , cel
bazat numai pe o percepţie dată de "simµirile comune". aşa cum o face
Postmodernismul. Dimpotrivă. ea se bazează. pe depăşirea acestui nivel, prin
intermediul "simţului interior" . Pătrunzând în alte niveluri, mai proti.mde,
percepute la fel de ''real'' şi "obiectiv". deşi o astfel de percepţie este acuzată
de "'Empirismul pozitivist" ca fiind " su biectivă" . Pătrundere in alte n i ve l uri
aşa cum o face, de exe m pl u , una de genul "Structural-fenomenologică",
propusă de Acad. M ihai Drăgănescu (a se vedea art icolu l acestu ia care
deschide prezentul volum al NOEME l).
[I] L. Bo ltnnan, Scrieri, Ed.Şt i i n ţ i fică şi Enciclopedică, 1 98 1 ; N ie ls

Bohr. Fi=ica atomică si cunoaşterea umană. Ed. Şti i nţ i fi că. 1 969� B. G .
Kuzneţov, rllherr Einsrein. Ed. Ştiinţifică.. 1 968; Louis de Brogli e,
Certillldinile si incertitudinile stiintei, Ed. Po l i t i că. 1 980: Wemwr
Hwisenberg, Pasi peste granite, E d . Politică, l 977; Alfred Kastler,
A cfeastă malerie stranie. Ed . Politică. 1 982: Erniin Schrodinger. Ce este
viata'! si Spirit si materie.. Ed. Politică, 1 980; Stephen W . H awki ng, Scurtă
istorie a timpului, Ed. H uman itas, 200 1 ; Fitjorf Capra. Taofizica. Ed.
Tehnică, 1 999 : Roger Penrouse, Incertitudinile ratiunii - Umbrele mintii.
Ed. Tehnică., 1 999.
[2] Benoil Mandelbrot, Obiectele fracrale, Ed. Nemira, 1 998.
[3] U n fizician ar putea să-mi dea peste nas. Pentru că, ar spune el, singurele
part icule care sunt simultan propri i l e lor antiparticule sunt cele fără masă de
repaus, deci care se propaga cu v iteza l um i n i i, adică fotonu l şi neutrinul. La
contactul intre oricare sistem particula!antipanicula are loc ani hi l area si
em isia de fotoni gamma. [Ei şi. ce-i cu asta? (aş repl ica eu). C e dacă n-au
masă? Ele n-au ene rgie? Iar masa n u este tot o fonnă de energie?]. Şi el ar
continua: de fapt aceasta reprezentare e una convenţională [aic i are
drept at e !] . În realitate [c.are "realitate"? întreb eu]. antipart icula. prezisă de
vidul ultraplin al lui Dirac, reprezintă un gol, lipsa unei particule cu masa
negati v ă [Ce-i aia masă negati vă?]. C u m poate lua nastere aşa ceva? Îmi va
explica el . S implu. Prin excitarea unei pa rt i c u le cu masa negativă. Daca un
e l ectron cu masa negativa, care fom1ează v idul u lrtrapl in absoarbe o cuantă
NOEMA YOL. V, 2006

Gorun Manolescu 89
gamma corespunzând dublului propriului ei nivel de energie negativă.

atunci electronu l "sare" pe n i vel u l corespunl.ător de energie pozitivă. Avem
deci u n electron "creat" din '' nimic"-ul care e vidul u ltraplin. Locul go l
rămas prin salnal l u i se co mpo rt ă ca un e lectron c u carncteristic inverse, are
deci masa pozi t i va si sarci na pozi t iv a. A ce sta e pozitronu l sau
antielectronul. etc., etc., etc „ . Do m n u l e fizician, zic eu, încurci l ucrurile rău
de tot. Şi te joci cu cuvintele, îmbătându-te cu e l e ! Doar " v idul ultrap l in" arc
o oarecare semnificaţie pentru noi, profanii! Restul nu este decât "ex p l icaţie
conven ţion al ă" , cum spui dumneata,. ca să se poată justifica teoria. De fupt.
t ocm ai "vidul u l traplin" e ste astăzi obi ect u l discuţii lor în cadrul Fizic i i
subcuantice în cadrul unor teorii ( " S tringu r i ". "Superstringuri", "Bucle",
etc.) care, convenţionale sau nu. prezintă măcar o minimă consistenţă.
[4] David Bohm , Plenitudinea lumii »i ordinea ei . Ed. H umanitas. 1 995 .
[5] Jean B audri l lard, Radical Thoughr. h1tp:/:www.uta .ecltL'emd ishtapt1
co l l ab! text'\/radica l.html• Translation of J ean Baudri llard's la Pemee
Radicale, published in the fall of l 994 in French by Dens Tonka, eds. .
Col/ection Morsure, Paris, 1 994.
[6] Alain Boutot, l11ve11tarea {(mnelor. Ed. Nemira.. 1997
[ nAanc u Lucică. Dwn itru Gheorgh iu. Roman Chir i l ă, Ex talso quodlihet -
Studii de lorşică paraconsistentă, Ed. Tehnică. 2004. '-.::;;'
[8] Florentin Smarandache, 'Neutrosop hy ' , "Tlre Florentin Smarândache
papers ", Special Collection. Centre for American H istory. A rch i v e o f
American Mathematics. U n i versity of Texas at A usti n , 2003.
NO EMA VOL. V. 2006
90 N icolaie B u lz
INTEFATA OM-MAŞINĂ ŞI GÂNDIREA SISTEMICĂ (I)

[de la (e-)sisteme B-D-E / Beliet:.Desire-Emotion
la (e-)sisteme A-1-A I Awareness-lnsight-Action;
spre o teză de dual itate a acestora]
Nicola i e BULZ
A bstract: H u m an-Machine ln terface (Systems) îs a prominent

specialization i n to the Automatic Systems domain. Meantime,
Computer Science contains a very con n ected specialization: Computer
Human l nteraction. Here, after an i n terd isciplinary analysis, it is
p roposed a new insight i n to the basis of these specializa tions: the c ross
o v er be tween Belief-Desire-Emotion (e-).ţystems and A wurenes.r-lns igl1 t
Action (e-)systems.
l o to this contex t, new types of structure a re proposed : l11temetmn,
Planetron. Sociotron - the last being as a n e q u h·a lence with four new
ty pe..11 or neu ra l networks. a n d t heir co-ordination.
I nterfa ţa om-maşină este locul sistemic de reprezentare şi

rezolvare interdisciplinară a trei sarcini sisifice ale umanităţi i : agregarea
elementelor n a tu rale cu cele artificiale (relativ la un stadiu curent):
consonanţa creatoare între natura l şi a rtificial (relativ la un stadi u
previzibil) ş i implementa rea progresului d rept tendinţă ergodică
[ergodicitatea fi ind asociată cu medierea unu i set sem n ificat i v de eşant i oane
inteligent d i stribuite ale i nfonnatiei (despre procesul în progres dezirab i l).
în loc de medi erea globală pe un extins interval temporal].
În contextu l acestu i stud i u (într-un mod conceptual asociab i l unei
sinteze o pe rat i v e ) :
* despre a gregarea elemen telor naturale cu cele artificiale se consideră
dominant răspunsul prin sistematica ştiinţelor, dar în fapt prin formele

înnăscute ş i generative ale gtÎndirJi sistemice:,
* des p re conson a n ţa creatoare între n atu ral şi artificial se consideră
dominant răspunsul prin descoperiri şi invenţii - propr i u (meta)echilihru/ui

di11tre conştiinţele individuale agregate şi Conştiiliţa Universală:,
• despre im plementarea progresului d rept ten d inţă ergod ică se
consideră dominant răspunsul prin concordanţa şi corelaţia dintre
cuceririle tehnologice şi s1area omului drept respV1isabiliu11e asumată
curent - în sensul unui "Parteneriat Creativ ".
Deci, este de preferat să ne pregătim să cuprindem integrator
lnterrata om-maşină prin cuprinderi elementare ale: gllndirii sistemice,
NOEM A VOL. V. 2006

Nicolaie Bulz 91
(meta)ecl1i/ibrului conştiinţelor, "Parteneria111l11i Creativ '� [Ac.easta. deci,

drept alternativă faţă de cuprinderi elementare ale: sistemaricii ştiinţe/or,
setului de descoperiri şi invenţii, stării srarice a rehnologiei şi jiinţei
umane. ]
1 . Ex istă o Logică a deven iri i ci bernetice om-maşină?
Contextul in care este implicită această intreoare este cel al

"Parteneriatului Creativ" [ iar acesta. ar fi o tendinţă armonică de
cunoaştere, modelare interactivă şi înţelepciune contemporană· pentru
reconstruirea injorma(ională a une i pieţe morale o piaţă intru care toate
resursele, criteriile, obiectivele sociale au o reflecta re societală (cu
-
preponderenţă informaţionala atât pe nuxul de acţiuni cât şi pe cel de

reacţiuni - reflectarea soc ială susţinând doar observarea strictă a ciclurilor,
fără accent expl icit pe informaţional -ceea ce nu exc lude i novarea: prin
modelare socială). cu responsabilitate (preponderent informaţională, şi
novator pr i n modelare interactivă), o piaţă d intru care orice acţiune are o
deven i re hologra fică (întregul şi partea sunt bi lateral recunsrruibili prin
simulare atât societală, cât �i socială - la concordanţă), o piaţă pr i nt ru care
-
există n ucleele dec izionale (non)sisternice pre-active (ce emu/ea=ă in timp

real devenirea socială cel puţin de un tact anterior, societal prospecti 'v ) ].
I. I. Devenirea cibemeticti om-ma$ină ar pretinde ca ipotez ă sistem ică:
"' a: Au toin c l u d erea (intro-desch idere [9])

Fie cuprinderea balistică a rezultatelor devenirii telmologice şi a
cunoştinţelor mai largi sociale în protimzimea de entităţi conexate din
fiecare industrie sau serviciu contemporan. O autoincludere are l a bază:
setul de industrii şi servicii în economia entităţii sistemice respective: acest
set fiind explicat / înţeles prin m etodele şi tehnicile modelării structural
fenomenologice [9]. Dar această entitate societală (cu atingerea
autoincluderii) potenţial ar asigura stn1cturaf macro-închiderea de tip bandă
Mobius către "faţa ecologică" a deveniri i tehnologice şi a cunoşt inţelor,
astfel. mult mai largi sociale. Această macro-închid ere fiind o realitate
·
dezirabilă. sistemică. de modelat-simulat-emulat printr-o piaţă morală
versus "pull-back " [2 1 ] [retragerea virtual-structurală a tuturor subiecţilor
raţionali din entitatea sistemică respectivă: responsa bilii informaţiona li,
actantii (oameni şi subsisteme om-tehnică-cunoştinţe) interacţionând prin
ierarhii de reacţii pozitive şi negative cu acţionaţii (oameni şi subsisteme
om-tehnică-cunoştinţe), decidenţii printru emulările de piaţă moral ă ].
NO EMA VOL. V, 2006
92 Nicolaie Bulz
În acest context structural-fenomenologic. entitatea s istemică re s pect ivă

prezint ă într-un grad corespu nz.ător şi sinergie (hol i st i că a părţi l or sale) şi
non-entropie (ho lografică a întregu lu i-p arte d int ru p rocese l e ce decurg în
spaţiu -timp) şi ejemeralitate (a pro duce mai "bine'' cu din ce în ce mai
·'puţin"). Banda nes ecţ ionată încă de tip Mobius prez int ă o singură faţă;
resursele naturale încă '·darnice'" şi inteligenţa nati vă omenească su sţ i n o
unitate s i stem i că .
1.1. Devenirea cibemetică om-maşinii ar pret inde, în ace la.şi spaţiu-timp

con tem poran ca ipoteză non-sistemică [20.2):
Dinam ica funcţională curen tă c u d egrad are, reconst ituire şi

staţionaritare (constatabile ergodic versus eşantionări holografice întreg
parte) a ent ităţi i structura l non-s i st em ice respecti ve cu:
** b: autoexcluderea (ex tro-deschiderea) exploziv-holistică maj o ră spre
rezultatele pot en ţ i a le ale de v en i ri i tehno l og ice viitoare. Fie, deci, o relaţia
piaţă-real itate : puii- tecii .
** c: holonoincluderea (intro-închiderea) imp l oziv-planetară holistică a
cunoştinţe l or "in-micro" etno-culturale - holonizate întru variabilitatea
e m i sfer i că. continentală. sub-continentală. zonală ("regi on a1izata") în
fiecare societate (de fragmente funcţionale non -s istem ice de economie,
industrie-servici i, tehnologii . cunoştinţe sociale) constituind entitatea
fi.mcţională non-sistem i că respectivă. iar această societate fii ndjimcfionaJ o
micro-închidere de tip bandă Mâbius secţionată primar către •·faţa ne
ecol ogică"' a devenirii tehnologice şi a cun oştinţe lor mai largi sociale.
Această m i cro-î n ch i dere fi ind o realitate non-dezirabilă, n on -s istem i că.. de
modelat-simu lat-emulat printr-o p iaţă real ă (a-moral ă) versus "pull
back_back " [retragerea v i rt u a l - fu n cţio n ală a tut u ro r subiecţi lor raţio n a l i din
entitatea sistemică respectivă acolo unde ar mai fi să fi fost: într- un prezent
l i niarizat di ntr n un trecu t "bun" sau favorizant întru regi onal i zare .
Responsabilii informaţiona l i ar expanda decizii le "dorite/induse·· de ei -
ar agrega i n fo rmaţ i i le "dorite/dictate" de ei. Actanţii şi acţionaţii ar fi
omogen i zaţi/convertiţi "financiar"' (oamen i şi subsisteme om-tehn ică
cunoştinţe) ne-interacţionând pri n ierarh i i de reacţii poz iti ve şi negative.
"Decidenţi i'' tot mai izolaţi ar em u l a p i eţel e lor locale a-m oral e intru o
piaţă planetară pretins firească - dar cu două feţe: sărac i i şi bogaţ i i ] .
În acest context funcţional non-sistemic p l an etar, entitatea
respectivă pre zintă într-un grad corespunzător red ucerea sinergiei. nvn
entrvpiei şi ejemeralităfii până la anulare (ajungând a produce mai ·'rău" cu
din ce în ce mai ''mult"). Entitatea (fost si stem cu entropie, non-entropie.
NOEM A VOL. V, 2006

Nicolaie B u lz
efemeralitate) deven ind merasis1em (la pierdere.a semn i ficat i vă a s i nergiei),

refea (la p i e rde rea semnificat i vă a n on -e ntro pi ei) rranzitrvn ( l a p ierderea
,
sem n i fi cat iv ă a efem era l it ăţ ii) p âna la o i n d i v i d i c i ta t e de foste resurse.

,
Des igur că. ac este entităţi non-sistem ice, regăsindu-şi p rop r i etăţ i l e sistem ice
pr i n rec.on strucţ i i pro pri i . redevin din unele în altele. sisteme. şi i arăş i ş i
iarăşi funcţional (re)trăi esc o v iaţă ( non)s ist e m i că.
Poate ci1 acest "scenari11 ·„ -in trei piirţi- are valenţe post
moderniste. Îl1 11/tima parte "retrăind11-se " eleme11te/e pe care le
re.\pinsese: di11 llumi11ism şi din modernism; deconstrucţia culturală, Cii o
prea indepărratd reco11struc(iefiind, aid, prepondereruii.
** d: holonoexcluderea (extro-închiderea) ex p lozi v-imploziv-p lanetară
holistică a c u noşt i n ţe lor "in-micro" etno-culturale în agregate volit i v
p lan et are - holonizate d intru variabi l itatea em isferică, continentală. sub
conti nentală, zonală (''regional izată'') întru o soc ietate planetară globalizat[!
(cu ten siun ea un i versa l u l ui ) . Ca l ea es te d i ntru fragmen te funcţionale non
sistemice de economie. industrie-serv ic ii. t eh no l ogi i , c u noşt i n ţe · soc i a l e
în spre inovări armonice de paşi de Societate C 'ivilă lmernufională. cu
descoper iri d e context proi ecti v-virtu a l dintn.i ceea ce ar fi ''o" eco
<.wiştiinţă. Se (re)const itu ie e nt itatea fu ncţ i onală (non)sistemică respect i vă .
iar această societate ar fi fiind stn1ct11ral:fimcfio11al o macro-red are de
micro-închidere de lip bandă Mobius .secţionară secundar c ăt re "faţa n e
ecologică, dar într-un v i itor •·mai bun". erologiz.ată'' atât a d e v en i ri i
teh n o l og i c e cât şi a cunoştintelor mai l argi s oc i a l e . Această macro-redare de
micro-închid ere fiind o realitate non„ . non-dezirab i lă.. (re )sistem ică. de
modelat-simulat-emulat printr-o piată real i zab i l ă (non trad i ţ io na l morală)
versus "pu/J-before " [ retrage rea v irtual-funcţ ională a T ut uro r subiecţi l or
raţionali d i n ent itatea sistemică re s pe c t iv ă acolo unde ar mai ti să fie: î n tr
un prezent deliniarizat dintru un viito r '·mai b un" sau favorizant întru
globalizare/regional izare. Responsa bilii informa fionali (responmbilizaţi
de "propriile " scenarii prospective) ar expanda decizi i le ''dorite
su bt ilii nduse post-prospectiv întru incertitudine" de ei - ar agrega
informaţi ile '·dorite prin inţelepciune/deduse cu risc" de ei. Ac tanţii (dintru
modă şi amhi/ie) şi acţionaţii (intru speranţa lor fără de sfârşii) ar fi dez
omogen iz.a.ţi/convertiţi " non - fin an c i ar" (oameni şi subsisteme om-tehnică
cunoşti n ţe) interacţionând subt i l pr i n non-ierarh i i de „ s upra'' - reacţi i p ozi t i v e
ş i negati v e . '"Decidenţii printru un viitor'' tot mai conexaţi realului şi izolaţi
de tensiunile lor umane clasice ar emula p ieţele "lor" locale, ca şi cum nu ar
m ai fi al e lor, deci non-traditional-morale întru o p iaţă planetară
respon sai bilizant firească - dar tot cu d ouă fote: cei ce ar fi fost ··altfel''
săraci i şi ce ar fi fost "altfol" bogaţii].
NOEMA VOL. V, 2006
94 N icolaie B u lz
În acest context funcţional (non)sistemic planetar, entitatea re spectivă

prezintă într-un grad c oresp unzăt or dinamicii locale ale sinergiei, non
entropiei şi ejemeralităţii până la supracom pensare (prin descoperiri) �i
majorare planetară (prin invenţii) (ajungând a produce mai ·'altfel" cu din ce
în ce mai "aceleaşi" resurse). Entitatea (fostă sistem cu pierdere de entropie,
non -entro p ie , efemeralitate) devenind (meta)sistem (la refacerea
semnificativa a sine rgie i ), (meta)reţea (la refacerea semni ficati vă a non
entropiei ). (nieta)rranz itro11 ( la refacerea semnificati vă a etern erai ităţi i),
pâna la o (meta)ind i vidicitate de foste resurse devenite actuale. Desigur că
aceste entităţi (non )sistem ice, regăsindu-şi şi redecăzând d in proprietăţile
sistemice pr in (re)constrncţii proprii. (re)dev in din unele în altele,
(non)si steme. şi iarăşi şi iarăşi funcţional (re) trăi e sc o viaţă profund
(non)sistemică.
Poate că acest ultim "scenariu " are valenţe trans
modemirte ("post"-post-modemivte).
Ce se Întâmplă? Ori se retrăieşte un modenrism între
timp "poate" clasicizat, (re)co11struc(ia cult11rală fiind
preponderentii, ori poate post-modernismul contempora1r ar fi
con.5istent cu aceste tensiuni tran�moderniste - proprii u11ei
Societăţi Civile lnterna(io11ale - unei pieţe morale (dar cu o non
tradiţională morală) ?
Tabelul I Un model al .5paţi11-timpu/11i contemporan devenirii noastre

cibemetice:
H i per-butelia INTRO EXTRO
K lein !
("accenh1/ de existenţă ("accentul de
Unitatea l11milttr şi reflectare" este în exiftenţă şi
noastre profunzimea .fpnţiu- rejleL1are " este Î1r
timpului conlempora11 ) profunzimea
"extenui " a spaţiu-
timpului
contemporan J
DESC H I DE R E a : Lumea reală I c: L um ea trans-reală I
"while box " tmll-back pu/1-before
lNCHIDERE b: Lumea meta-reală ! d: Lumea pre-reală I
"black box " oul/- tecii oull-back back
Acesta n u este un tabel p l a n a r. Elementele a. b. d, c există într-un

ciclu (evident înch i s) a, b, d, c, a. . . . con st i tu ind un corp virtual cu o
NOEMA VOL. V. 2006

Nicolaie Bulz 95
singura faţă ( t i p : butel ia K lein). [U lterior. în Ta be l u l 6. se fac a lte referi ri

(decât cele de a ici, de "accent"') la co n struc te l e mentale I N fRO şi EXTRO.J
Prin cele două ipoteze ( 1 . 1 . sistemică şi 1 .2 . non-sistem ică)
aprec i ez că prin .Cibernetica de ordin 1 1 1 ("după" C i bernetica de ordin I -
W iener i independentă de subiectul raţional o b se rv at or ; d upă C ibernetica de
ordin 1 1 - centrată pe au topo i eza ! depen d en tă de subiectul raţi on a l
ob serv ator). s-ar proiecta succesiun i interact ive de anal ize-s i nteze
( acceptân d auto-organizarea entităţ i lor întru care ex istăm dar şi co
"' "'
ordonând novator pe pal ie rele identificate/identificabi le fl u xuri l o r de

produc ţ i e , i n te l igen ţA şi morală a l e entităţi lor noastre co nte mporan e ) , c u
pull-back. pull-back_back., p u l l -tec h şi pull-before. A st fe l toate acestea s-ar
putea să se imp l i ce într-un tărâm real [(ipotetic) cibernetic]. Imp l icarea ar
consta din rnodelare--s imulare-emulare întru (non)sistem icitatea lumi i
noastre contemporane (postmodem iste).
După acest perip l u de căutare a une i pos i b i l e consistenţe a
d eve n i r i i cibernetice versus rea l itatea contemporană. considerând
Cibernetica (c a C i bernetică de ordin UL sau de altă vi itoare varietate) ca o
real itate co-discipl inară Automaticii şi Teoriei Algoritmi/or, am pult:a să
acceptăm o anum ită completitudine de co-discipline contem p orane (atât
„exacte" cât �i ;uman i ste ), astfel î nc ât să fie recunoscute dre pt Din·ipli11e
' "
Cibernetice într-o l ume cibernetică [în care totu l este legat cu partea şi
întregu l - legile şi alte forme de e x i st en ţă ş i apart en en ţă fi i nd ş i urmând să
fie (re) pu se în e v i den ţă] Relaţ ia majoră E x i stenţă-Renectare fiind de
.
natură cibemetică. Iar ac east ă natură c i bernetică fi ind fun dam e nt a l legată
de tensiunea de consistentă şi co mp letitud i ne [ 1 5] [dar desc r i pt i b il ă fuzzy
(post) GOdel] [20].
1.3. Reviizâ11d un traseu al umanităţii·
Fie traseul cognitiv (fund amenta l i zat întru contemporaneitate) de

la pre-socratici. prin Socrate. la "aproape contrarii'' Platon şi Aristotel. Se
poate c.onstata preluarea de către uman itatea europeană --cu d i fuz.are
planetară- a Logicii aristotelice (devenită astfel d u pă ce a fost
"simplificată" de succesorii lui Aristotel) ca un prag de cultură şi c i v i l iz.aţie
pan-europeană.
Dacă -anterior- am presupus recunoaşterea de Difcip/ine
Cibernetice în tru lumea noastră de natură cibernetică, atu n c i să
presupun em recunoaşterea potenţ i ală de Discipline Logice Cibernetice
d intru lumea n oastră de naturii logicii cibernetict1.
NOEMA VOL. V. 2006
96 Nicolaie Bulz
Mai pe scurt, Cibernetica pentru l u mea noastră cibernetică are un

ti.mdament logic e x pri m at de logicii. [ Aceasta, acum. este o propoziţie n ic i
descri pti vă. n i c i normati vă.]
Dacă fundamennil lum i i noastre este logic (de tip con sacrat )
aristotel ic şi acest fapt nu ar putea fi v eri ficat. reafirmat-infinnat. anal iz.at
si ntetizat, sau ş i dacă v ari etatea constituită de: logica Dialectică, logica
Intuiţionistă, Logica Polivalentă, Logica Probabilistă, Logica Fuz;,y, . . . ,
logica Polico11text11nlă, . nu constituie decât o ex p a ndare ş t ient istă - d eci
„
o ex t i ndere ana l i t i că prop rie unor contexte formale. virtuale. potenţiale, dar
nu Je ex istentă ( ipot etic) reală "ca ale'· Logici i A ristotelice. a t u n ci acest
paragraf trebuie încheiat cu conv ingerea unei convergenţe planetare (mai
devreme sau mai târziu tangibile). chiar pe această p l anetă sau poate
clonându-ne şi/sau colon izând alte t ărâmuri gal actice în care holon u l
ari st otel i an (din Metafizica - altă '·d enumire" to t al post -arist ot e l i an ă) .
sistem u l ("pseudo-platonisn"), Logica şi Cibernetica s un t consistente şi
complete. [iar G od el ar mai fi creat ceva tot atât de magi stra l şi după . . .]
Dur dacă (/uzzy) nu • „ ?
[Context / ; O just i ficare metaforică a celor de mai sus (dacă _
a tu nci) ar ti un it atea macro, m icro şi umană a Cosmosului (Un iversu l
nostru t angi b i l şi ann onic ) "(pre)dată" d e cre i erul nostru cu două emisfere .
Logica Aristotel i ană - "tot" cu doua valori - ar avea un fi i nd nu n um a i
( l ogic) formal. "Astei că reflectând" o exi stenţă cosm ică este. poate ş i ,
( vre) un fundament Cosmosu lui. C ât este tezism, cât este t ende n ţion ism intrn
acea'ita'! Poate exis ta un cadru Logic logic? Logica şi logic ul lumii noastre
se pot suprapune cumva?]
[Co11text 2: Pe scun. care este rostul omenesc şi cosmic al Logi ci i
{ un u i Cosmos " logic'"}: Aşa cum pentru un cre d inci os d intru o religie
adamică respectarea celor Zece Po ru nc i reflectă o v iaţă religioasă. morală..
tot aşa �i gând irea. ex prim area acţiunea logică şi logic izată (dar nu
,
logicizantă tezist) exprimă certitudinea rezul tate lor consecutive ale gândirii,
exprimării, acţi un i i întru con secin ţă l ogică. având astfel sub control
adev ăru l .
Sa mai con s id e răm că suntem în situaţia de a nu s u prapune
adeY ă ru l cu mora l u l, cu pragmatic u l. cu va lorosul. cu frumosul ( i ar co
d i sc i p l i nar Logica c u : E tica. Pra x iologia. Ax iologia şi Estetica; ar cam
t rebu i acestea să ne înveţe şi să ne tot ghideze întru aceste non-suprapuneri,
dar totu ş i adi acente certitudini dezirabile} [33 ] .
Dacă traseul (ind i v idual sau colectiv) d e noţiWli. definiţii .
c l a<> ific ă r i, pro pozi ţ i i cat egoriale , si logisme. p ro po ziţii compuse,
raţ ionamente (inferen ţe) deductive şi inductive acoperă orice "d istanţă"
N OEMA VOL. V, 2006
N icolaie Bulz 97
dintre u n general şi particular şi •·teagă (deci logic) localul cu universalul,

atunci întru Cosmosul nostru tot ceea ce logic gândim. expri măm ş i
acţionăm poate să aibă verificată comfonnarea la ·'adevărat" sau •·fals"'.
Calculul propoziţional ! cu predicate în cea mai firească cont inuitate Logi că
Aristoteliană poate să ne conducă la o Logică Matematică. la o Logică a
Acţiunii (Praxiologie).
Există un bun al umanităţii de o imensă importanţă: sistemele de
numeraţie (şi cel binar în primul rând). Logica Booleana. cu implementările
lor prin ana l iza şi sinteza automate lor combi naţionale şi secven tiale; numai
şi numai cu realizarea unor structuri m ic ro-e lectronice de ba.sculare intre
două stări şi memorarea stărilor binare a condus în interioru l seco l u l u i X X
la realizarea şi ut i l izarea primelor unelte ale m i n ţi i umane is to r i c devcn i t l
"preponderent zecimală": calcu la to rul e lectronic (binar). Complexând
structura şi funcţionalitatea acestuia, dar numai şi numai cu tensiunea
corespondenţei cu creierul natural cu mintea şi conştiinţa umană se vor
extinde în secolul XXl domeniile f nteligenţei şi Vi eţi i Artificiale. Sistemele
Expert. bazele de cunoştinţe, calculul calitativ [9], [33].
Toate propoziţiile dintru Disc iplinele Cibernetice pot fi veri ficate
(şi cele care încă nu s-au exprimat: şi cele care se vor exprima, poate în cu
totul şi cu totul alte discipline.
Dec.i, toate ştiinţele dezvoltă sisteme l og ic e -la domeni ile de
focal izare- ex p l icit/ i mpl i c i t
.
Varietăţi le logice de la dialectic la fuzzy, nu sunt decât n işte

"v arietăţi modeme şi postmodeme contemporane [2 l]. [33]. Sunt mai
'"
legate de sofismele antice greceşti (pre-socratice)?

O dată ce există raţiune. şi centrarea socratică pe om rezu ltă
-
cunoaşte rea raţională şi de fapt naşterea sp iri tu l u i european calea �t i in ţei

-
este deschisă lărgirii umane a c u noaşte r i i raţ i onale. Dar apare un

exclusivism (cred cti de tip 11on-socratic): F i lo so fi a. Teologia,. umanismul,
l iteratura. şi artele. Managementul n u rămân decât să referenţi eze
raţionalitatea şi Logica Ari stotel ică sau ··Logic" să n u se referen ţ ieze
raţional i tăţ i i şi Logic i i Aristotelice.
Mai mult ch iar. nu le mai rămâne d e cât să se referenţ iez.e
raţional ităţii şi Logicii [ceea ce nu ar fi ec h ivalen t c u lturi i şi ci v i l izaţi e i
europene (implementare a unei cu lturi )] .
Dar însăşi evoluţia lumii eu rop e ne printru dominanta extensiun i i

.
efectelor descoperiri lor şt i i n ţifice şi invenţii lor tehnologice

� FACE CA SĂ
NE (RE)ÎNTÂLN LM. Ceea ce însă tot nu ştim este dacă noi gândim cu toţii
logic -în mod natural- şi ceva ii face pe unii dintre noi să nu gândeasCă
logic. sau Clmoaşterea Logicii nu ne ajută exhau si i v sau/şi în tim p real
.
NOEMA VOL. V. 2006
98 Nicolaie Bulz
(verificabi l controlabil. cu anticipaţie). Omenirea a parcurs parţial

verificarea fraze i anterioare , şi este firesc ca aceste c w10şti nţe să fie undeva
acumulate sistematic. Matematica [contem porană. în spec ial "complexitatea
cal c u l u l u i ", ( ne)rezolvarea problemelor propuse de H i l bert. criptolog ia.
'"d ialogu l'' di ntre Lingvistica M atem at i că şi Epistemologia Genetică] şi
Fi losofia M atematici i, infonnatica apl icată, structurile de reţel e arti ficiale
neuronale, sistemele cu multi-agenţi, automatica robustă şi adaptivă.
N euroştiinţele, algoritmica euristică., sistemele de m od ele mari de
prospectivă (ale evoluţiei) umanităţii, B i oi ng i neria şi ingi ne ria genetică sunt
t ezaure le contemporane care ar genera răspunsuri (clin ce în ce mai
sofist icate dar şi doc u m en tate şi cu prob e ce instituie şi c on sacră un progres
al cunoaşterii şi unul tehnologic) la partea d e întrebare "Dacă cunoaşterea
Logic i i ne ajuta e x haust iv'? " ]
[Context 3: În perioada lui Platon şi Aristotel. conceptel e de
·'adevărat'' erau co n s i derate de raponat la c on texte bine
sau "fals"
dc l i 1 1 1 i1a1e: şi 4!xprim"reu comună. respect i v , gândirea şi
g<.inc11re"
exprimarea ' 'ne-comună ". Aceasta d i n unn ă d acă ar fi să o punem într-o
rnresponden\ă forţată cu ş t i i n ţel e de astăzi, atunci ar tre bui -v ers us
cat egor i i le ant i ce- d i ferenţiate intre domen i i de şt i i nţe ce duc la a realiza
ceva (de exemplu o corabie). domen i i de şt iinţe care nu duc la a real iza
ceva ( geometria. aritmetica, m uzica, astrono m ia. logica - de fapt duc la a
realiLJt 11işte "corăbii dt: c11110şti11ţe '/ şi dome n i i care sunt d i ferite de
pri m ele două (fi losofia, teo logi a.. cosmogon ia. poezia. teatrul , retorica - de
fapt duc la nişte "mări pentru corăbii de cunoştinfe '). Dac.ă am crede c.ă
botanica �i zoologia, precum şi strat eg ia �i tactica militară., şi po l itic a. şi
i storia nu le inc l udeau în vre unul dintre cele trei domenii, atunci. într-un
total (foane ipotetic) puteau avea concepte de "adevărat" separab i le pentrn
viafa de zi cu zi (incluzând comerţul). pemru art�/i.Ictele de meşteşugărie,
penrru matematica antică, pentnt gândirea creativ-contemplativă antică,
pentru descrierea naturii, narurii umane şi dinamicii comextuale a naturii.
Cum se agregau cele şapte t ipu ri de ade văr şi tot atâtea t ipuri de fa ls poate
că ne dau măsură cele câteva şcoli distincte .fi/osqfice rezultate după
s.inuciderea lui Socrate, până în zorii impactului dur cu l umea creştină.
Cred că unitatea logicii şi a r�flectării l ogice a lumii nu este un
partem european "in ol'O " (antic grec), ci este un partern european
Iluminist şi m odern. ]
Dar, în acest e trei contexte: c o ntex tu l Lobricii con temporane,
contextul deveniri i pragmatice a Logicii, context (rememorat) logic grec
antic - ar fi de remarcat poate mai multe elemente [Dar dacă (fu=zy) nu
N OEMA VOL. V, 2006

N icolaie Bulz
„. ?]: ca un demers non-aristotelian p rivi nd fundamentele logice ale

deven i ri i c i bernet ic e co ntem porane .' ale Parteneriat u l u i Creativ.
Dintre aceste elemente, în contextul acestei lucrări, consider ca
fiecare c ibernetician şi logician ar trebui să facă cunoştinţă indi\. iduală. să
dec i dă astfel personal, raţional, asupra conexiun i lor l og ice ale deveni ri i
noastre c i bernetice versus urn1ătoare l e baze de cunoştinţe:
• Trecerea la un "fond pasiv al umanităţii" a pr i m ei lu c rJri a l u i
Adam Smith ( 1 723-1 790): Teoria sentimentelor morale ( 1 759), "în

favoa rea" binecunoscutei Bogăfii a 11aţi1mi/or ( 1 776), ca i zvor a l
con cept ulu i d e ·mână i n vizibi lă" de regl are a p ieţi i - rep rez i n t ă î n ce putu l
cun oaşteri i societale induse. departe de sp i r i tu l autorului scoţian. Dar o
pos ib i l ă convers ie poate ar i n sp i ra o reîncepere a cu n oaşteri i societale
(conţinând mai altfel toposu l econ omi c ) :
* Starea de c ivi l i i.a.ţie (tri ad a ) co rpu l u i soc i a l : ( ponderea
economică� po nderea inte l ectual ă ; p ond erea morală) ca fundament realist
(departe de a fi ·mecanic ist" pri n Mecanica socială) al tensiunii novatoare
de (re)modelare.l(re)construcţie socială integrală sau com p l et ă. d ura b ilă p r i n
at ingerea unei c i v i l i zaţii i nteri oare, ex pl i cită., fată d e o c i v i l izaţie ex terioară
(rezultantă) faţă în faţă cau :ze lor ce se opun dezv ol tăr i i c i vi l i z.aţi e i ( repart i ţi a
nearmonioasă a bunăstării în masa socială, ac ope rirea i gn oranţei masei de
jos de o pătură intelectuală subţire, catastrofe, v iolenţa. lipsa l i bertăţi i de
cuvânt. d ispa riţi a noţi u n i i d rept u l ui în h ao sul procedur i i . ·•forma înghite
fondul") - Spiru Haret ( 1 85 1 - 1 9 1 2 );
"' Con ceptul l u i F'ernand Braudel ( 1 902- 1 985 ) de regând ire a
desc ri pţi e i istorice a toposu l u i economic. a etapelor evoluţiei societăţ i i

versus piaţa: sch i mbul natural între oameni. pi a ţa ech i l ibrată l a ce rere şi
ofertă, distorsiunea cap i ta listă a p i eţ e i ;
• C oncepte l e et n ol ogu l ui Romulus V u lcănescu ( 1 9 1 2- 1 999) -
ultimul reprezentant a l Scvlii ,<..,'ocivlogice dr.: Io 811cureş1i- Logica
A rt i fic ialu lu i (artificiosul. artificialul. n atural u l) logica l u i Isus, logica
,
ţăranului român l a tran zi ţ i a contemporană versus men tal u l ancestral

d i nt ru/după mileniul m igraţiilor;
* Logică şi Contradicţie ( 1 947) -u n a d i ntr-o magistrală de peste 20
de volume ale unei jumătăţi de veac- relativizeaz.ă de oseb irea dintre materie
şi spi rit . subiectivizează orice d inamism activ (nu numai conştiinţa), şi
schimbă repreze ntarea relaţ iei dintre formal şi m a teria l - Stepa ne Lupasco
(Ştefan Lupaşcu); luptân d contemporan pentru Logica terţu l u i i n clus - ca o
logică a ni vel urilor de rea l itate. redescoperind abordarea transdiscipli nară..
Transdisciplinaritatea I Manifest ( 1 999) dă o speranţă proiec:tu lui de v i itor
(dintru ştiinţe. arte. v i aţă) di ncolo d e dogm ă şi ideo l ogi e . ne aj ută nu să
NO EMA VOL. V. 2006
1 00 Nicolaie Bulz
inventăm, ci să descoperi m înv ierea subiectului unei noi istorii care ne

aşteaptă ac t i v ( i ) - Basarab N icolescu;
* Logica lui Herm es a interpretării / com u n ic ări i ( 1 986) plecând
.
de la " ind i v idual-general„. află partea purHU oare de întreg în câmpu l

formalismul ui l ogi c, accentueaz.ă valoarea disoci er i i log ice şi raţi onal e (faţă
de '"impl icita atracţie'' a asoc ieri i ), împ l i neşte synalethic (mecan i sm u l logic ,
în cerc, al a de wrir i i înteme iate) fonnaţ i i logice (ne)saturate, triungh iul log i c
(holomerul-mediu care întru iubire se disociază în individual şi general ) .
deschide spre inferentele in Janţ, întru câm puri le oscilante în jurul temei. N e
învaţă metafora diaforică a acceleraţiei gîn du l u i fată de posibila inerţie,
d intru contrarietatea fată de o Logică a lui Ares (sacrificarea părţi i întru
întreg) - Constantin N oica:
* Searle John (2000). The Three Caps. From the Classical Theor)'
ql Rationality toward Consciousness Approach. An a l}1 i ca l Ph ilosophy
l n s ight - Conference. The New Europe College. Buchare st. M ay 1 9, 2000.
* M a rcus So lomon ( 1 974). I nterdisc iplinaritatea drept trăire
person a l ă - înspre con v i ngere soc ietal ă ş i expl icitarea competenţe l or !
performantelor lum i i noastre reale prin ins ight-ul ge n erat i v propriu
L ingv ist i c i i M atemat ice.
* Const it u irea evolutivă a fi i nţei umane drept entitatea (relativ)
sinergică dintre bios şi technos - rezultând o entitate tent ac u lară la n ivel
p l anetar În acest context. Cogniţie şi Sirrem / Eseu de Epistemo
( 1 995) s int et izează elementele de logică şi Logică referind
.
Praxiologie
bucla cu operatori : percepţi e (descrisă mate matic de operatorul de
observaţie), operaţia de decizi e (cu operatorul de decizie), acţiune (care
poate fi concepută ca agregând cei doi operatori de observaţie şi decizie
într-un operator pragmati c - sin�'l.l lar). Toată această deven i re epistemo
praxiologii.:ă trebuie să se bazeze pe un „constructivism bine temperat , în "
primul rând în trasarea front ierei sistemului cibernetic. Simplificarea

formal ă nu trebuie să ne îndepăneze (izoleze) de acest med iu, c i să
înţelegem acest tot: s istem med i u d re pt un super-sistem. un un ivers. Acesta
- .
ar fi prin defin iţie lară de med i u este perceput şi actionat de subiecţi.

.
d e scom pus în părţi. şi ar garanta o ··armonie prestabi l ită'', as i gurând

acel oraşi subiecţi o inteligen tă şi o stăpânire a acestui u nivers - Robert
Va l lee.
* Logica Fuzzy şi postmodernirn1Uf ( 1 973 : 2002-2003) au şansa ca
dm si nergi a lor conceptual-proiectivă -găsită prin pull-back. i nteligent- să
poată "da seama" (re)generator- de efic ienţa c i v iliz.atiei noastre, de
întelegerea religiei ca legătură cu infinitul - toate acestea de necuprins
printru o Logică cu două valori Dar. prin subtilitatea conştiinţei treze la
.
NOEMA VOL. V, 2006

N icolaie Bulz 101
nuanţele vieţii şi i storiei. atingem unitatea de rang mai înalt. poate precum
Cantor ar fi cuprins varietatea de îngeri dintru infinit - Constantin Virgil
Negoiţă.
• Revederea complexa. de după o rice sc hematism -in context
transdisciplinar (2002-2003)- a răspunsului negativ dat de Rosseau la
întrebarea: Este evoluţia etică a umanităţii injluen/ată pv:itiv de progre.rnl
propriu artelor şi ştiinţe/or:' Această revederea. cu o cheie opt i m i stă
depărtându-ne de eforturi c lasice-sisifice, i mpl ică o căutare a Adevăru l u i şi
Frumuseţii, conducând progresi v wnanitatea la o mai bună înţelegere a
conceptelor de B ine şi Rău - care sunt fundamentele Et i c i i ş i moralei -
M ariana Be l i ş .
• Con v ingerile interdisc ipl i nare clădite de conducători i G rupu l u i
academic d e Cercetări I nterd isciplinare ( 1 998-2006 i / : C l ubul / �coală de

l nterdisciplinaritate ( 1 994- 1 997): Ştefa n M ileu (ro l u l complementarităţ i i
vs. interdisciplinaritatea contemporană; generozitatea c a trăire ştiinţifică):
Edmond N icolau (în căutarea inter ! transdisc ipl inară a realu l u i ;
generalitatea cunoaşterii cibernetice şi unicitatea existentă a sistemelor);
Victor Săh leanu (o teorie generală a reţe lelor; omul incognosc i b i l ;
ITagilitatea uman u l u i ): M ih a i Drăgăn escu (sisteme introdeschise;
experiment filosofie; tensiunea tilosofică şi sent imentului cosm ic;
modelarea structural-fenomenologică).
* În acelaşi context transdiscipl inar (2002-2003). evocat mai sus,
următorii autori/teme au conturat contribuţi i originale: Consta ntin Virgil
Negoiţă� Sjoerd L. Bonting I course of humanity, Cosmic Christ� Goro
Kato I Categorical topos and method for consciousness; Vadim I. Kvitash !
Relonics gesta l t : Richard Arnoroso I l ntegrat ing science and t h eo l ogy;
Robert Vallee; Y ns Kodratoff I What is a concept'?; Ma riana Beliş:
Bernard Scott I A plea for more humil i1y: Kazim ierz. Domen i ka
Tu rkiewicz I Natural sources an d rules o f morality: Doru Ambruş I Music
beyond m usi c; Diane-Gabrielle Trernblay / Education-work i nterface;
Vasile, R.-N., S. S t efa n esc u I lnter/trans-d i sc i p l i nary education; S tew a rt
Clegg / Power/ history/ imagination: Mohammad Tagh i Shey k h i /
Environment and population gro\\-th ; Tiyana M a ks i m ov ic h-Bin no /
N atural healing harmonising at levels; Dorin Stoica ! German classics;
G.G. Consta ndache ! T nside the communication ; Ş tefa n Trăuşan-Matu !
Ontology and henneneutics in computer science; Cata lin lonita /
Structural-phenomenology and transd isciplinary approach: Ioana
Hermenean ! Ontologica ! stnictural-phenomenology and arts creation;
Eu frosina, P.-R. Otlăcan I Modeling human l ite; Gorun Manolescu !
Qualia; I leana B u lz, M., D. I. / European experience; La u ra Pa n ă /
NO EMA VOL. V. 2006
I O� Nicolaie Bulz
Com plexity: A l exa n d ru Cristea / l nterfaces between sciences. arts. and

re ligi o n ; Dum itru G rigore / S c i ence-re l i gion rein tegrati on ; Fred Po po\' i ci
i Musical topo i ; Ga v r i l Aca l uga ritei I N etworks in anthropologi cal
systems; Sorin Ba icu lescu / Biomathematics în Anthropology; Crina
Bocşan ! I u l ia Haşdeu about popu l ar ph i l osophy; M a rcel Stoica, Jeana
M ora resc u . Nicolae Bulz i A l ong term debate: the (operator ot)
(humankind) act ; G a briel-Sept imi us Dedu la / Re l igious life of a space
traveler: Ad riana-Carolina Bulz I Theater : a home for the homeless?
2. Există forme elementa re şi de com poziţ ie primară ale interfeţei om

m a ş i n ă ? [aportu l sintactic, semantic şi pragmatic al Mode l ării Interacti v e]
2. 1 . Rereritor la e x i sten ţa formelor elementare şi de compoziţie

prima ră ale i n terratei om- m a şi n ă
l11o te:ă: Dacă există aceste fonne. atunci acestea pot li descoperite
(după u n efort de cercetare - mai lndelu ngat sau mai redus). [Ipoteza se
referă la forme descop erite ş i de descoperi t I întni mediul uman, tehnic,
t>conom i c ;>i soc ial, la rr.inzi \ia d i n tre starea actuală ş i starea sustenab i l
dezirabi l a (ecologica) - deci aceasta Ipoteza n u s e refera la forme inventate ,
sau inventabi le . J
Formele elementare potenţiale ar ti noi conceptual izări ,
d imensionări şi re l aţionări ale resursel or. obiectivelor. criterii l or şi
procesări i acestora (concept11 a l. calitativ. cantitativ). Aceste forme ar
const itui un n ivel - cu d imens i wii �i delimitări - de definit.
Formele po1enţiale de compoziţie primară ar fi (faţă de forme l e
primare) : amendarea acestora prin reconceptualizări. red imensionări şi
d inamici de relaţionari ale resurselor. obiectivelor, crit eri ilor şi proc esări i
acestora (conceptual pe n i vel uri superioare şi inferioare faţă de nivelul
const i t u i t al formelor primare, întru alte cal ităţi, printru a l te cuantificări fată
de cele stab i l izate la n ivelul formelor primare).
Metode şi tehn ici ale Modelării Interactive sunt de recomandat
pentru descoperirea formelor elementare şi de compoziţie primară.
potentia le i nterfaţe i om-maşină proprie dezrnltării d u rabile.
Modelarea interactivă - se constituie prin comp l ementaritate şi adaptare
fată de modelarea consacrată prin eforturile de cercetare, p l anificare şi
aplicare-coordonare de după marea criză de l a cumpăna decen i ilor 1 920 -
1 930. Ana l izele econometrice. Modele de creştere. Cercetările
Operaţiona le . Teori a Uti l ităti i , Teoria Deciziilor Economice Opt ima l e,
NOEMA VOL. V, 2006

Nicolaie Bulz 1 03
Analiza l n trareileş ire , Cibernetica de ordinul I (wieneriană) pentru mediul

economic şi soc ial. Procedu ril e planuri lor glisante. Procedurile
protecţion iste. M anagent u l c las ic tay lori st , M ark.et ingu l c lasic.
M anagem en tu l determinist al re surse l or umane. Modelarea multi-obiectiv şi
multi-criterială.. S im ul area forresteriană a dinamicii ind ustr i ale . urbane et c
(c ons i sten tă pr i n c u plu l de ec uaţi i de n ivel ş i ritm ) pot t ece (în context u l
r
parad i gm elor cogn i t i v is te şi societale) "peste" domen i i le pro fu n d e a le

det erm in i smu lu i . p ro ba b i l i sm u l ui şi stat i st i c i tăţ i i ; pot armoniza "mâna
invizib i l ă" cu ' -pert inen ţ a stimulări i sociale a i n iţiati vei agenţi lor
econom ic i ". precum şi cu " v o i n ţel e neo-keynesiene". Pentru toare acext e
cw1oş1in/e. Alodelarea Interactivă aduce aportul a peste 50 de ani de
cercetare şi practică in domeniul automatizării proceselor din sisteml!le
telmice - identijicând limitele de exlapo/are la constn1ctihilitatea.
observabilitalea şi cmttrolahilitatea din sistemele om-tehnică. Identificarea
acestor limite este activă - cu d(.,-=voltare. c11 reîntoarcere (transfer dl:'
cunoştinţe) în sistemele tehnice; acest ciclu .fiind de reluat.
Enunţăm aici doar tre i macro-elemente fu ndam entale ale M odelării
lnteractive:
• I dentificarea fun c ţiilor caracteristice ale reprezentari lor
medi u l u i wnan, te h n ic, economic şi soc i al , prin opernrea cu mulţimi jin:zy
(Lotfi Zadeh) [29]:
• Refonn area comportamentului econom ic , p ro priu interfeţei om
maşină, prin comportamentul administrativ ( Herbert Simon) [24] ! versus

conceptul de satiifacere ca a lt eritate fată de optimal itate // versus conceptul
de euristict'l întru satisfacere şi raţionament nuanţat di11tru artijicialltate
computerială ca alter i tate faţă de algoritrnicitate);
• Context u l reconceptual i zant al Teore m e lor lui Cod el [ 1 5 J.
Arrow [2] ş i Păun [23], implementate în t ru mediul uman, tehnic,
economic ş i social (cu consecut iv itatea real i taţii doar a N-1 di11tru N
c aract e ris t i c i sistem ic d ezi rab i l e) .
Forme de compoziţie secundară, terţiară etc. rnu continuă,
referit or la dezvoltarea durabilă sunt pot enţ ia l e . întru complex itatea
mediului uman, tehnic, economic şi social, la tran zi ţ ia d intre actual ş i
sustenab il-de zi rab i l. Dar descoperirea l o r n u poat e fi as istată doar de
metode şi tehn ic i ale Modelării I nteract ive. Este p os ibi l ca simulări ş i
emulări specia l iza.b i l e s ă asigure u n progres a l cunoaşterii - fa ţă de doar
p re v al en ţa -un eori un i c i t at ea- em p i ris mu l u i voinţei şi practic i i cen t re l or de
cercetare - faţă în fată cu organ ismel or internaţionale şi naţionale
specilizate.
NO EMA VOL. V. 2006
1 04 Nicolaie Bulz
În fundamentele teoretice cât şi în esenţa pragm at ică , Modelarea

lnteraclivă este dedicată atât:
* preluării metodelor şi tehnicilor consacrat e în sistemele cu V iaţă
Art i fic ia lă I ntel igenţă Arti fic i ală, a S i ste melor Expert cu Baze de
şi
Cunoştinţe. Retelelor N e u ronale - într-o inJeractivitate specifică
a
transferului (cu prudenţă) dinspre m ed i u l tehnic înspre med i u l u i eco n om i c
şi social cu expectanţa reciprocităţii - benefică cun oaşteri i umane.
j ustificâd aserţ i u nea de descoperire a formelor elementare şi de com pozi ţie
ale intl.'rjaţei om-ma.,'iină proprie dezvoltării dura bile, în med i ul economic şi
social: deci n u de invenţie în med i u l economic şi social;
cât ş i :
* dialogului consolidat între: c.ercetător. inginer d e s i stem . analist
de sistem (de calcul). manager-expert. informatician-expert. actant-expen,
decidenţii de pe nive lurile superioare d i n m ed iu .I economic şi social.
2.2. A portu l s inta c tic, semantic şi pragmatic al Modelă rii I nteractive
Ace:\f aport e.\'fe de u�·teptut:

* S i n ta c t i c - la recu11s1i111irea mteructivităţii cadrelor s1a1is1ice de
eşantioanare, a le med i u l u i uman. tehn ic, economic şi soc i a l ca EN T I TATE
nu n umai SISTEMICĂ:
* Semantic - l a reconstituirea interactivităţii cadrelor (constituite
ergodic) ale distribuţiilor prohabi/iste (cel pu(in cele normale şi unijorme)
ale datelor din mediul uman. tehn ic, economic şi social ca ENTITATE n u
n u mai SISTEMICĂ cu tensiunea sustenabilităţii în cond iţii d u re: non
s i nergice sa u/şi entropice sau/şi efemerale negativ (conceptul de
efemeralitate: a face din ce în ce m a i bine c u d in ce în ce mai pu ţin);
Tabe l u l 2 Varietă(i/e posibile ale gâ11dirii:

<.i--iJVD/Rt:A (1:.J CONŞ fl EN T <III PROC ES E COG N ITIVE
Î NTRU T
SU BCONSTI ENT
DESCH ISĂ g. Desch id ere g. TRA NS-
'tran <>parentă SISTEMICA� H iat fuzzy SISTEMIC4
( l u m ină ! FOC
NOEMA VOL. V, 2006
N i colaie Bulz 1 05
Apolinic) l ntro_h iat fuz.zy i PĂ M ANT

•
STRUCTURĂ //hiat fuzzy pn�fund:/
�
(întuneric/ AER I Extro hiat fi1zzv
Dyonisiac) g. META- A PĂ g. A -
opacă! SISTEMICĂ H iat fuzzy SISTEMICĂ
ÎNCH I SĂ Î nch idere
* Pragmatic - la reconstituirl!a interactivi{(lfii caclrelor

(constituite prin interferenţa de facto a informa{ii/or deci=ionale
probabiliste cu irţformaţii/e decizionale ji1zz;") pentru mediul uman, tehnic.
economic �i soc ial ca ENTITATE META I NON I A I SISTEM ICĂ. la
tensiu nea dintre structuTlllitate şi cognitivi/ale.
Contextul gândiri i întru aceste tipuri de aport ale M odelăr i i

I nteracti ve este preze ntat în Tabel ul 2 (inserat mai sus doar pentm u
pagina/ie coerentăj.
Acesta este un table plana r. dar cu intro-desch idere către cele
cinci ti pu ri le de hiat. [Deci nu este un corp virtual cu o singura faţă (t ip:
butelia K l ein) - ca la Tabelul I .
Deci acest Tabel 2 nu propune o legătură: lumi-gând ire; se reforă
doar la varietăţi de gândire - în oricare dintre lumile proprii reprezentării
din Tabelul I .]
3. Există şi alte forme de comp reh ensiune a le deven irii c ibernetice om
maşi n ă '� [Entităţi Universale versus Tensiunea Umană
Existenţă_ Reflectare]
NOEM A VOL. V. 2006
1 06 Nicolaie Bulz
Membrii unei societăţi (re)acţionează în acord cu reflectarea

sferelor lor hiologic:e �-; teh n ice. cu agregările acestora, trăind intru
profu,,.:,imile /or. . ·hifei, a .wâela/e este u11 pro,·esor implicit versus sub
proc�oure rellftive detlicate ciclu rilor info rmaţion ale i11iţiale (informaţie
tlecfr.ie-acţi1me) cât şi (re)actualizdrii ace.\ tora. Abordarea ştiinţificii
· o
tran zitu lui: procerwr societal <==> sub-proce.rware poatefi una interltru11s
di\·ciplinară.
Îll aceast studiu se generează o i11c11rsi11ne intru ten.-.iunea dintre
realitatea (ipotetică) şi reflectare, implicând: cunoaşterea societală dorittl
drept un obiectiv lw/istic, atitudinea agregatei ecologicti drept eco
conştiinţă, o abordare asupra Conştiinţei Universale şi asupra Răului -
iniţial drept termeni, iar apoi -poate, drept- corpus-ul co11exionist al
a cestora, al lumii consecutiv induse, "I unei lumi reflexive.
Deve11irea umanităţii este jalo11atif de paradoxuri şi de nwdelele
aces1ora relevatelrevtizute.. Astfel că, mOflelele iniţiale ale 11nor
paradoxuri pot fi relevate ('îec(io11ate) versus o 11ouii abordare pri11tru
jiu.zijic:are (dintru raportul /'11- 1 //V care ar con verge către I) [20i
Abordări le i nter.:trans-d i sc i p l inare p ropr i i m i leniului 3 sun t forme

de a fensiUJJl'tl SOC/eti.J/ti Ji/1fre aspiraţia umana Şi /imitare.
reduce
Focalizând u-ne a<>upra punc t u l u i de inflexiune " gl o bal i i.are I regiona l izare",
tens i unea contemporană societală este o realitate comp l ex ă ; natura.
societatea, d i feren ţ ialele gând irii fi i nd , astfe l , părţi reverberate d intrn
această entitate non-sistemică: tensi unea societală [ 3 ] , [7], ( 1 8]. [22], [25].
Toate a ceste părti renrberate emulează însăşi gândirea noastră asu pra
conştiinţei, asu pra profu nzim ii Existentă_Reflecta re, şi asupra re
abordă rii u mane contemporane a Conştiintei U n iversale [ I ], [6]. [9],
[ 1 6 ]. f 26 ]. (27). lxi:)lă vreo po:)ibi litate de re-abordare a Entităţ ilor
U niversale? Poate o formă a Rău l u i să fie cuprin să întru un astfel de t ip de
re-abordare'? Sunt Conştii nţa U niversală ş i Ră u l părţi sistem ice ale
ent ităţ i l or universale'? Ex i stă şi alte entităţi?
Problema J : D upă 2,5 mi l en i i (acreditând şt i inţa structurală,

proprie u m an i tăţ i i . azi) de v i aţă într-un med i u n ecu noscu t , sm u lgând
profunzi m i l e înăscute, şi transmiţând infom1aţia între părţi le grupului, cât ş i
spre următorul gr u p d e s i steme de suport al e v ieţii . la începutul mileniului 3 ,
prin descoperirea complex ităti i propriului genom uman. societatea este fa ţă
în fată cu propria complexitate în creştere. Există o profu ndă tensiune
societală intre aspira ţie şi l imitare - printru o indirectată responsabilitate
şt i in ţi fică.
NOEMA VOL. V, 2006
Nicolaie Bulz 1 07
Dacă există o problemă const ituită. atunci Umanitatea [îşi auto

]include soluţia acestei a. sau există un colaps [de ne-e vitat]. U manitatea în
mod curent tinde să (re}zolve probleme le constituite (Problema I.
deasemenea). Mai există o dilu are a tens iun i i dintre abordările ferm
materialiste şi. respectiv. ferm spiritualiste în lumile noastre : dar. astfel,
respon sa bilitatea integrală nu este mai aproape, ca ţintă. [4]. [321
Acum şi aici. o posibil itate constă d intr-o agregare de concepte
relativ la:
*I. Problemele interconectate ale Pl an ete i (sărăc ie/bunăstare.

cultură, rel igie. ideologie. ştiinţă. mediu, devenire individualisoc ietală.
supravieţui re a deven iri i în sine):
*2. Transterul de Cunoşt inţe u t il-benefic ş�·sau non-util-oenelic
drept o bază pentru decizii şi acţiuni v i i toare : p unct u l de i n fl e x i u ne a l
tensiunilor indi v iduale ş i societale:
*3. Reţeaua de tranziţie - azi necesară:
Universal => Particular => Planetar.
Ca o devenire a unei sol uţii pentru Problema I , Subiectul

Ratimral reflectă mental asupra fl ux uri lor indiv iduale şi colect ive dintru
ci c lu l : * 1 -*2-*3-* I , în acord cu s i nergia cunoşti nţelor în creştere. Acesta
va sta intre : dealungul I in junt/ I deoparte de o înţelegere şi o explicaţie
proprie spaţio-temporal umanităţii auto-''pierdute I ascunse-retrase /
nevăzute". În acord cu toate acestea se propune două noi abordări (dar şi
metafore - revenind la contextul
Tabe luJ u i 2):
* Capacitea holistică (un insight insta11taneu şi o ct1rectă
repre:.entare a unui Îl1treg contex(): aici aceasta este metaforic --epiforic
asoc iată cu FOCUL ca simbo l - relati v ta e.xirtenţă:

-
* Eco-conştiinta (cel puţin, o armonică decizie versus contrare
tendinţe ale părţilor); aic i aceasta este m etafor ic --d.iaforic- asoc iată cu A PA
- ca simbol - relativ la reflectare.
Poate exista o mai bună Înţelegere I explicaţie contextuală
asupra conexiunilor ''dintre" Input şi Output. E xpand area acestu i
"dintre'· poate fi asigurată de o revedere atât a unei arh i tecturi predict i ve
(întru adaptări: (i + b) paşi) cât şi a i nteracţiun i i operati ve (dintru lim itări
temporale: (i + a) paşi) în acord cu nişte minimale proprietăţi sistemice, dar
şi în sensul transferului unor eurist i c i întru algoritmi, şi perfeq i onări i unor
euristici.
NOEMA VOL. V. 2006
1 08 Nicolaie Bulz
I După ( i + o) paşi de
d adaptare a p roces ări i n
e !I t
n V e
t Metainfonnatie <=> Metadec izie r
l ·'I p
f 11 r
I i-l V e
I <=> c --- > Nucleul --> t <=> O
a <- proce sări i ,__ a
/I
„
r .J.
i + l r
e I' e
a L i m i tatarea t e mpora l ă a a
proc e sări i întru (i + a) paşi
fig. 1 C onex i u n i le Între "intro/e.\tro " Input şi Outpu t ( I şi O). C up ri nd

reprezentarea E n t ităţi lor Su port ale V ieţ i i . Eco-conşti inţa. C apacitatea
hol istică
Tenneni i de in formaţie şi de d ec izie desc r iu respecti vele entităfi

wmemporane l ingv istice, dacă -ceea ce se întâmplă "firesc•·- nu sunt atinse
capac itat ea holist i că. respectiv. eco-conşt iinţa. Dacă capacitatea holistică,
respect i v , ero-conştiinţa sunt atinse. atunci respect ive le entităţi l ingv istice
pot fi denom inate drept : metai11formaţie şi metadecizle, cel puţin pe
parcursul acelui "dintre'' I n put şi Output ( m etaforic: "cutie neagră ";
cogn itiv p ragm at i c : relaţie) - ca expandare dintru reprezentarea mentală a
Subiectului Raţion a l .
În acord cu contexni l din Fig. I , o explicaţie l oca l ă mai bună ar
consta d i ntr-o abordarefuzzy prin verbul "a avea0 şi, con secvent, asociind
cuuntijic11torul u11iversul de npnrtene(ă (drept operator propriu
reprezemtirii prin co11Jtructe me11tale) [în timp ce. verbul "a fi'', şi.
consecv e nt , asociind cutmt(f1catorul universal de exlrttenţă (drept operator
propriu reprezentării prin concepte mentale), printr-un context
probabilistic]. Astfe l încât. alăt uri de u nele generalizate forme lingvistice
( drep t insight de bază asupra versat i l ităţ i l or ş i depri nderilor de anticipare,
a daptare şi ac\iune ope ra t ivă ), s-ar adăuga şi o jârmă Ji1;-yz. Această
e.\plica\ie l ocală ma i bun<'i este des igur una deschisă. Este dec i o m i n imal ă
e.'eratori d intru

Clasicul rol al
reprezentare mentală) (de apnnenenţd şi de existenţii) su n t conectaţi cu
verbele "a avea" şi "a fi". Toate acestea sunt versus rolul a.wc:iat al
verbului "a face." dar nu drept un insight inspre vreun "alt " cuantţficator
universal (operator dintru reprezentare mentală). Rolul verbului "a }ace ''
este clar rewltanl din dicţionarul de ji-er..,'Venţă u cuvinte/or pe11tr11 orice
limbă naturală. Pentru limba romfJnă rezultă [ 1 7] : a avea (aux. verb) -
n ivel de frecvenţa 1 2.665: a fi - n i vel de ITecvenţA 1 2.423; poate - n ivel de
frecvenţă 2.428; vrea - n i vel de frecvenţă 2. 1 86; a avea (princ. 1wh) -
n ivel de frecvenţă 2 . 1 1 4 ; a face - nivel de frecvenţă 2.084; . .. : trebuie
n î v e l de frecvenţă 978: „. : a zăvorî (trans.) - levei of frequency 4 (roate
acestea sunr relative la un eşantion de aproximativ 500.000 cuvinJe).
Proprietatea de mobiusitate
Să notăm perec hea de verbe n ji I n avea ( in contextele Tabelelor

l -2 . Figurii I ) cu (Mobiu!)). Fie aceasta drept marcare a sugestiei de bundei
c.11 o singură faţă pentn1 rezultatele pn'vizihile ale Modelării Interactive.
A ceastă marcare fiind proprie, aici, pentru o intuifie: corpus-ul
existenţii/proprietăţi prin modele i11teractive
(Mobius) - pe scurt (M** )

Această proprietate ar cu p rin d e tensiunea de existenţă int ru l u m ile I
reflectarea pri n retrager� prezentate in Tabe lul I (neplanar).
Dezvoltarea umanitaţii este jalonata de paradoxuri relevate !
rev i zu ite [1 2]. [ 1 1 ]. [2]. [23]. [20] şi de (re)achiziţii de m ode le . Aici se
p ropune ca modele anterioare să fie rev izu ite versus o noua abordare de
fuzzificare [ 1 4]. [29]. (2 1 ].
Proprietatea de magellanitate
Fie o deschidere/fuzzicare asupra noa<;tră ş i a acţiuni lor noastre:

realitate non-observabilă <=> concepte mentale
I\ I'
li li
\I \I
realitate observabilă <=> constructe mentale <=>
<=>concepte non-teoretice <=> concepte teoretice. <=> noţiu n i
NOEMA VOL. V . 2006
I IO N icola ie Bulz
(J )
Să considerăm această propri etate ( pe scurt M* ) a structurilor şi
funcţi onal i tăt i lor entităţ i lor noastre acceptâ nd metafora epiforică legată de
.
expediţia l u i Magel/(m d i n 1514.

E x istă cel p uti n o relaţie care să facil consistentă reprezen ta rea
legă t u rii d i n t re : unele părţi ale realului non-observabil <::::> : unele
11oţiu11i. A ceastă relaţie este ca un prag.
(Magellan) - pe scurt (M*)

Fig. I şi relaţia (M * ) "'îmbogăţesc" ''contextul de cercetare" pentru
stăpân irea tem1en i lor "capacitate holistică" şi "eco-conştiintă " prin
reprezen tarea existenţei prin următoarele cicl uri I engl . qcles (cy)) (2)
cylcredi n tă cyli gno ra n iă LSI <=> m ind i ng �

!speranţă !e videnţă LSI <=> th ink i n g I
persona l i tate .z.=>lvoin\ă <-=>!con v ingere <=> LSI <=> raţionamentj<=>
<=> raţionalilatc <=> l ogi c <=> c u noşti n ţă ( kn ow l edgc) <==> l imbă.
[Notă: constructul de Lume a Sistemicită ţii şi l nd ivid icităţii (LSI) este

4 (în partea a l i -a a stud i ul u i : în numărul următor)] .
prezentat prin Tabe l u l
În acord cu rel . I şi 2. rezu !tă:
LSI - 'I no/iww/"foc .' / .,.. , (rea l ; model; ideal/normă)

"
=-"(concept/construct mental) => {no/iunel''apă "j2, există cy:{noţiune/2

=> responsa bilitate => /nofiune) I . (3)
Referinţele:
[ 1 ] Amoroso R i chard L. ( 1 999). A Brief l ntroduct ion to Noetic field
Theory. The Quant izat ion of M ind. Brain and Consciousness. R ak ic
Kostopou lo�. Rakov ic, and Komga (eds) EC PD: Belgra de 297-302
.
l�J A rrow Kenneth .I ( 1 963). Social Choice and Individual Value. W i l ey,
N ew Y ork.
[3) Bai ley K enn eth (1997). Sy st e m and conflict: towards a symbiot i c
rt!concil iation. Quali�r & QuantifJ ' 3 1 . pp. 425-442 . Kluwer Academic
Publishers. M a l it;m M ircea U 998). Ten Thouscmd Cultures. One Single
C 'ivili::ation: Toward Ceomodernity of the XXI CenntrJ · (in Romanian).
NOEMA VOL. V, 2006
N icolaie Bulz 1 1 1
Editura Nemira. Bucuresti.

[4] Bălaceanu Constant in. N icolau Edrnond ( 1 972). Personalitatea
umana O imerpretare ciherneth:a. (The Hwnan Pers o na l it ;,- . A Cybernet ic
l nterpretation.) Ed itura Jun imea. lasi. Sahleanu V ictor { 1 996). De lu omul
necuno \ ctlf la
. ' omul cognoscibil. ( from the U nknown H uman toward
Cognit ive-known H urnan.) Editura Ramida. Bucurest i .
[5 ] B e l iş Mariana ( 1 98 1 ) . Bioingineria sistemelor aJaprh·e s i instruibilE'
(The B i o-engincering of the Adaptive and I nstruct ive Systems). Ed itur a
Stiintifica si Enciclopedica. Bucuresti. Bel i s Ma r i ann e & Snow Pau l
(2002). Comment cerner le hasard Editi on Sup i n fo Press, Paris.
[6] Bonting Sjoerd L. (200 1 ). Need and Useful ness of a Rev ised Creat ion
Theology: Chaos Theology. Science and religion Antagonism or
Comp/emenJarity? / Science a11d Spiritual Quest - lntemational
Symposium, November 8- 1 1 , 200 1 . Buch arest. Romanial A programme of
the Center for Theology and Natural Sciences. Berkeley.
[7] Bunge Mario ( 1 977). Phi l osophical richness of technology.
Phi/osophy and Social A ction 2 (Editors: F. Suppe. P.D. Asquith).
[8] DeTombe Dorien http://www .sepa.tudelft.n l/webstaftdetombe .
[9] Drăganescu M i h a i htlp://www.racai.ro/--drag.arn .
[ I O] Dubo is Daniel ( 1 998). Model l ing of ant i c ipatory systems with
incursion and hyperincursion. Proceedings of the I 5th lnternational
Congress on C )·hernetics, pp. 306-3 1 I ( Ed itor: J . Ramaekers ). Rosen
Robert ( 1 985 ) . A 11t icipatory Systems. Pergamon Press.
[ I l ] Dum itri u Anton ( 1 944). Paradoxele stiintelor (Sc ience's Pamdoxes).
Lmp. N ationala.
[t 2] Ful ler B. Richard ( 1 969). Utopia or Ohlivion: the Prospect for
Humanity. Bantam Books.
[ 1 3) Geyer Felix http://www.unizar.es/sociocybemetics .
( 1 4] Goguen J . A. ( 1 969). The logic of inexact concepts. ,\):nrhe.n' 1 9 3 2 5 -
3 73 , D . R e idler Pub l i sh ing Co. ( Editor: J aakko H i n t ikka). Teodorescu
H oria-N icolai, Ja in L. C. K . , Kande l A .• Kacprzyk J . (Edi tor) �200 1 ).
Hardware lmplementation of lntelligent Systems. Spri nger Verlag.
[ 1 5 ] G odel Kurt ( 1 93 1 ). Uber formal unentscheidhare Sătze der Pri nc ipia
M athematica und verwandter Systeme I . Monatshefte jur Marh. u. Physik.
Bd. 3 8. pp. l 73- 1 98.
[ 1 6] lrtem Ali ( 1 977). Simulation of consciousness. i\4odern trend�· in
cybernetics a11d systems, voi.fl i . Springer Verlag I Ed i tu ra Tehnica. pp.729-
734
( 1 7] J ui l land A lphon se Edwards P.M. H., J u il l and I leana ( 1 965).
FrequenCJ' Dictionary of Rumanian Words, M outon &.. Co.
.
N OEMA VOL. V. 2006
1 12 Nicolaie Bulz
[ 1 8] Lasker G eorge ( 1 998). Synergistic effects of local and global

developments on our l i ves and our future. Proceedings of the /5th
lnternationaJ Congress on Cybernetics. pp. 587-664 (Ed itor: J . Ramaekers).
Bărbat Boldur-Eugen (2002). Sisteme inteli}!ente orientate spre agent,
Ldi tura Academ i c i Rnmâne. B ucure�Li .
l 1 9] M arcus Sol omon ( 1 974 ). L inguist ies as a pi lot sc ience. Current
J rends in Unguistics 1 2 (Ed it or : Th.A. Sebeok.). ( 1 990). Controverse in
.\·1 ii11tu si in�inerie. Ed itura Tehnica, Bucuresti .
l20] M orărescu Jeana, B u lz N icolae (2000). Pentru abordarea extins
maternat ica a paradoxurilor si limitarilor (Toward extended-mathematical
approach of the paradoxes and l imitat i on s). Academico XI J -2 ( 1 2 1 - 1 22),
pp.44 ( director: M ircea Mâciu, Rornan ian Academy);
[20. I ] ;.i manu!'>cri�ul para l e l manuscript de la Stoica M arcel, M orărescu
Jeana {200 I ):
[20.2) u lter i or : Bulz N icolae (2005). Aspects of a TI1eory of Systemi c
Construct ion, '·Kyheme1e.\·: lnternalio11ul Journal <f Systems &
L)-hernetics", Emerald. Vol u m e 34 Number 9/1 0.
[2 1 ] N ego ita Constantin V i rgil, Ralescu D an A. ( 1 975). App/ic:ation <>f
Fu::) ' Sers to Systems Analysis. B i rkhău ser Verlag.
[22 ] N i colescu Basarab ( 1 996). la Transdisciplinorite. .Manţfeste.
Ed it ions du R oche r.
L23 j Paun li h eorghe { 1 97 7). G enerative grammars for some economic
of Cmurol Engineering, 2, I pp. 1 5-25 � ( 1 995)
act i v ities. Foundation.\
A rr�/icial Lije: 0rammatical Models. Black Sea U niversity Press. Calude
Cristian { 1 995 ). Marematiâ constn1c1ive. Editura Stiintifica, Bucuresti,
1 995 .
[24] S imon Herben .A.( 1 95 7). A dministrative Beltaviour, Free Press, New
York.
[25] SaJlders I re n e T. ( 1 998). Srrutegh· Thinking 'md the New Science I
Planning in 1he Midst ofChaos. Complexiry. and Change. T he Free Press.
[26] Searle J oh n ( 2000). The Three <..iaps. From the Classical Theory of
Rarionalit)' toward Comciousnes.\' Approach. Analytical Ph i l osoph y l n s i ght
- Con ference. The New Europe Col lege, Buc haresl. May 1 9. 2000.
[27 J Smith Martin ( 1 995). The prospects for machine consciousness.
Pmceeding\· of rhe I 5th fllternational Congress on Cybernetics, pp. 306-
3 1 1 (Editor: J. Ramaekers) .
f2 8l Val l�e Robert ( 1 995 ) . Cog11 ition el Systeme / E.nai d'Ep1'.mJmo
Pn.v.:eolugye. L'l nterd isciplinaire : Systeme (s). Lyon-Limonest.
[29] Za deh Lot li A. ( I 965 ). Fuzzy sets. Informution and Comrol 8, 3 3 8-
3 5 3 ( l .E.E. Transactions).
NOEMA VOL. V, 2006

N icolaie Bulz 1 13
[30] Dimitrov Vladimir (2004). http:iimembers.tripod.com/cht_co,

www .zulenet.com!VladimirDim itrov/pages!home.html
[3 l] 0* Lucrările pentru C4.SYS 'O/, and '03. Fiflh and Sixth
Jnrernational Conji!rence on Computing A nticipator) ' �)'.\tems. Liege:
Arnoroso Richard L.. Amoroso Paul J. (2003). The Fundamental
Urnit and Origin of Complex.ity in Biologica! Systems.
Turkiewicz Kazimierz. Turkiewicz Domenika B. fonnal ised
Synthetic Modell ing of Subject-O�ject Relat ion (2003 ). Fcas i b i l ity
and Conditions for Appl ication of A ntici pator)' Systems into
Changes in Social Structures (200 I ).
Florea Adina Magda, Kalisz Eugenia. Behaviour Anticipation
Based on Bel iefs. Desires and Emotions (2003). Anticipato!)'
Attributes of Agent Behav ior in MAS (200 1 ).
Otlacan Eufrosina (2003). The Synergy and the Chaos Tdentified
in the Constitutive Equation of a Dynamic System.
Stoica D. Marcel. Ruxanda George. Oprea I oana G „ Oprea Dan
I . The Synergy of Subtle Reverberated I nformation Transfer
(2003). Stoica D. Marcel. Hancu Daniela. Entropy Reducing
Strategies for Technology Tran sfe r (200 I ).
[32] * * * Luc rări l e pentru /( 'AES XVth ( '011xres o(the fntcrnafionul l '11ion
<f Anthropu/ogical and Ethnologic:al Sciences. ses.\·ion 1 8: Thl!
transdisdplinary jlow of our 'H·or/dv; dedicated l n Memvriam Romulu.1
Vulcanescu - lnterdisciplinary1 Scientist (1 9 I1- 1 999), Florence:
Baiculescu Sorin. Anthropo logy and mathematics biology -
researches, methods. results

Belis Marianne. ls the ethical evolut ion of mankind pos i t i vely
intluenced by the progress made in sciences and arts ?
Bont ing Sjoerd L. (2002 ). Chaos Theology 1 A Revised Creat ion
TI1eology. N ovalis. Saint Paul University. Ottawa.
Bulz Adriana-Carolina. The street chi ldren: a chal lenge for the
new po l itica! cu lture.
Bulz N icolae. A transdisciplinal)· case study: the sport.
Chimoaga Marcel. The l abyrinth; The Redeemer and th e wine
Maksimovich-Binno Tiyana. Energy healing - synerb'Y at
individual and collective levels.
Pana Laura. The imel ligent env ironment as an answer to
complexity.
Stoica Marcel, Morarescu Jeana. I. The operator of act. ; Bulz
N icolae. I L The (humankind) act. ( A long t�rm debate.)
NOEMA VOL. V. 2006
l 14 Nicolaie Bulz
Tremb lay Diane-Gabriel le. Knowledge development i n a con text

of n omad i c houndaryless careers: new chal lenges for learning and
working ? ; Em p loym en t security and insecurity as a detenn inant of
heaJth
Turkiewicz Kazimierz. Turkiewicz Domenika B. The quest for
1he natural sources and rn les of moral ity: Holistic analysis of the
phy s ical nature of democracy and terrorism
[ 3 3 J *** lucrări ale membrilor Grupului de Studii Interdisciplinare din
cadrul DLA-IFS din CRJFST. Academia Romană".
* Agentii si l ogic ele modale tepist em ica doxastica. tel eol ogica. a
,
accep t ari i ) - pro[dr. Comei Popa

* Reprezentarea cu n ost intel or si codisc iplinaritatea - prof. dr Pau l
.
Carav i a
* M u l t irni fuzzy - prof. dr. Pa ul flondor
* Modelarea artei cu aj u to ru l m u l t i m i lor su bti l e prot:d r ing.
• .
Marce l Stoica
• G lobal izarea ca hm c t i e vectoria l a a l um i i - prot:dr. Eufros i n a
Otlacan
* G eom od em itat e a m i len i u l u i trei si unitatea omu lui prof.dr.
-
George Ste fan

* O A n t ropo l og i e Academica - prof.dr. Petre Popesc u -G ogan
* Con sti i nta , Qualia . Arhitectura - pro t: dr.ing. Gorun Manolescu
* Gandirea metaforica - prot:dr. ing. Stefan Trausan-Matu

* N a tural i zare si reductionism in Stiintele Cognitiei - c o nfd r .
G e o rge G Co n sta nd ach e

* Lnfostera c.a m ediul intelectual specific z i le l or noastre - c.onf.dr.
.
Laura Pana
• O noua parad igma li losofica: gand irea, teoria cat ego ri ilor si
mode l area srructuraJ-fenomenologica - conf.dr. Catali n l onita

* Conceptul de deconstructie in compozit ia muzicala - dr. Fred
Popov ic i
* Di nozauri i rat ional itat i i - dr. A lexa nd ru G iu c ulesc u
* Pre m i ze "structural-fenomenologice" in fi losofia romaneasca
J eana Morarescu
* Proiect pentru un creier: l imba naturala ! limbeţj artific i a l - ing.
Aurel J ula
* Act, actiune - universale. planetare, ind i viduale ? - prot:dr. ing.
N icolae Bulz
NOEMA VOL. V, 2006

N icolaie Bulz 1 15
Notă:
în numărul următor al rev istei NOEMA va fi publicată partea a doua a
studiului l n te rfa fa om-maşină şi gâ ndirea sistemică ( l l). cu unnătoare l e
paragrafe:
4. Conceptul de Responsabilitate. Constructul de (meta)responsabi l itate

- de smuls d intru un i..-ersul cunoaşteri i, prin gândire sistem ică, pentru
cuprinderea interfaţei om-maşină
5. Abordarea ana l i tică şi a lgebrică a n ucleelor menta le de

responsa bilitateşi meta_responsabilitate
6. Ex istă o formă transd iscipl ina rn proprie u m a n ită ţ i i '! ! Ponte fi

sportul u n exemplu?1
7. Î n loc de concluzii
NO EMA VOL. V. 2006
1 16 Laura Pană
E TICA I N FORMAŢ ION A LĂ Ş I I NT E L I G E NTA M ORALĂ
La ura PANĂ
A bstract. The setting up of an a rtificial tech n ical environment and its

transition to an intellectua l techuical environmen t by the
transformation of the in formation machine into the intelligent machine
genera tes a new t h eoreti c a l field of resea rch. that of the ioformation
eth ics. which inclu des at least fo u r new ethica l domains. A specific form
of h uman and a rtifici a l intelligence îs n eeded for suc cessful practice of
a mora l code. The integrated ana lysis of the intell igence as of the
moni l i ty, considered as systems with intern a i structure, is undertaken.
An e ffi c ie n t mora l cond uct, common for h u mans and mach ines. îs
proposed by ph i losoph ical foundation, scien tific description a n d
p ra c t i c ;i l i m plemen ta t ion of a n a rt ificial eth ics, w h ich i s n o t a n
application o f h u m a n morality, but an outcome o f moral in\'ention. The
fu ture of h u man and a rtificia l mora l i ly is studied.
Semni ficaţi i l e etice ale co n cep e rii ş i folosirii age n ţ i l or arti ficiali
i n te l igenţi sau problemele morale impl i cate de consecinţele funcţionării
sistemelor art ificiale inteligente în gene ra l erau neglijate până recent: se
con s idera că responsabi l itatea pentru efectele acţiunii unor astfol de s isteme
revine în mod a u t omat ut i lizatoru l u i. creatorului sau proprietarul u i . în
c ond i ! i i le actu a l e pmblematica et ică se pune cu o nouă a c u i tat e dar nu .
numai in rapo11 c u ma�ina cons iderată int e ligentă, a.şa cum ne-am aştepta.
ci �i in raport c u omu l .
Proiectarea şi prod uc erea maşin i lor dotate c u programe de
i nte l i gen ţă. arti ficială.. ca şi întreg ansamblul de activităţi presupuse şi
perm i se de aceste p roduse tehnice generează deno l t a rea unui nou m ed i u
tehn ic a l cunoaşteri i şi act iun i i. u n med i u tehn i c intelectual artificial. Apare,
în acelaşi context, te nd in ţa asistării sau înlo cu irii factorul u i u m a n c u agenţi
art i fi c i a l i în efoct uare a �i conducerea proceselor de producţie, serv i c i i.
comunicaţii, cercetare, educaţie, afaceri. ca şi de comert sau divertisment.
Ent ităţ i le dotate cu inteligenţă artificială îndepl i nesc, astfel, tot
ma i multe funcţii ln societate �i, i mplic it. în raport cu omul . Aceste entităţi
prezintă un comportament co m ple x şi \!Of fi tot mai autonome. Mai mult.
ele vor avea un comportament din ce în ce mai imprevizi bi� întrucât
NOEMA VOL. V, 2006

Laura Pană 1 17
acţiunile unei astfel de maşini vor depinde nu n u ma i de dec izii u mane, ci ş i

d e decizi i propr i i , c a ş i de decizii luate de alte maşini.
N u nwnai maşina. ci şi omul. ca ş i organizarea sa soc ială devin
mai com p l exe .în cultura actuală. Specia umană evoluează î n toate
dimensiunile sale: biot ică, psihică., socială şi c u l t urală; acum ea i n să � i
evoluează către art ificialitate.
Chiar ca fiinţă biologică omul evolueaz.ă spre artificial itate. pentru
că în procesul natural de îmbătrân i re şi de involuţie ca urmare a unor bol i
sau accidente noi conswnăm ş i primim din c e în ce mai mu lte componente
artifciale şi deven i m tot mai mult roboti. prin combinaţia d intre ţesutul
biotic şi tehn ic, prin i nventarea şi acceptarea m uşchi lor artificial i sau a
sângelui artificial; se adaugă util iui.rea în di verse sc opu r i a unor rud imente
de sistem nervos artificial sau proiectarea sistemelor i nteligente mixte.
Pe de altă parte. sistemele inteligente artific iale primesc
proprietăţi suprasenzoriale (ca \<ederea in in fraroşu sau detectarea
ultrasunete lor) şi o formă elici entă de intel igenţă abstractă. Aşa cum
aprec iază unii specialişti în şt i inţa calculatoarelor. aceste sisteme se vor
putea dezvolta prin evoluţie ,.naturală" sim u l ată., ca şi pri n procese i nspirate
din culti varea grădin i i sau coacerea pâini i ; ingi nerii vor crea cond i ţ i i le
po sibi l ităţi i unor astfel de sisteme. care se vor autostructura în funcţie de
condi ţ i i le spec i ficate şi cerinţele fonnu late.
Omul şi maşina interacţionează i nclusiv în med i i c ogn it i ve.
unnărind scopuri partajate şi folos i nd tehn ici comune. în act i v ităţi tot mai
co mp le x e de căutare şi de stmcturare a cunoştinţelor. de generare
colaborat ivă a cunoştinţelor. de comunicare şi diseminare a acestora. în
activităţi de e-leaming, de e-work, e trade (inclusiv knowledge trade) ş. a.
-
m. d. Aşa-numiţi i webhots, care pot fi şi knm vbots, fac parte acum d in

comunitatea v irtuală care este, astfel. o comunitate m ixtă.
Prin astfel de activ ităţi se conturează o posibilă evoluţie comună a
omului şi a maşini i inteligente. În acest proces, dezvoltarea inteligenţei
artificiale poate fi considerată ca o etapă în evoluţia omu l u i . Putem anticipa.
în acelaşi proces, conturarea a două tendinţe con vergente: pe de o parte,
adecvarea instrumentelor intelectuale art ific iale pentru cerinţele spec ifice
activităţilor wnane de cunoaştere şi, pe de altă parte, adaptarea omului
pentru fo l osirea noilor teh n ic i de cunoaştere în echipe m ixte de inteligenţă
umană ş i artificială. Se poate prevedea chiar adoptarea de către om a unor
noi teh ici v itale în cadrul unui mediu tehn ic tot mai artificial. Omu l ş i
maşina se vor întâlni. astfel. l a mijlocul drumului dintre natural şi art ificial .
lnteracţiunea dintre om şi maşină într-o lume tot mai artificială., în
condi ţ i i le creşterii complex itl\ţi i omu l u i şi a maşini i , aso ci at e cu sporirea
NOEMA VOL. V. 2006
1 18 Lau ra Pană
accelerată a efic.ienţei maşin i i, detenn i nă atât necesitatea dotării maşin i lor

co n s iderate int el i ge n te cu un cod m oral adecvat cooperări i şi coexistenţe i cu
omu l . cât şi modificarea eti c i i umane .
I. P R E M I SELE PENTRU FORMULA REA ETI C I I

I N FORMAŢJONALE
În cadrul orientări i generate de actuala "n1mW"ă computerială'' a
fi losofiei s-a conturat şi o arie d e construcţie teoret ică şi practică dedicată
eticii . Î n acest cadru se con st itt1ie , astăzi. chiar mai multe domen ii de
preocupare. Ne vom referi la câteva d intre cele a căror apariţie şi evoluţie
este observabilă în volu m ele de spec i a l i t ate şi în desi�urarea m an i festări lor
�t i i n ţ i fice i n 1crna1 iona lc.
Etiw jiJ/osirii calc11/ator11/ui este dest i nată uti l izatoru l u i maşinii
injormafionale'. Acest domen iu al eti c i i pr iveşte şi activitatea tuturor celor
c are fo losesc sau generează in fo rmaţie în m ed iu l vi rtual al webului. În
domen iul menţionat al et i c i i sunt tratate probleme caracteristice. de la cele
vizând proprietatea software, la cele reforitoare la asigurarea identităţii şi
i ntimităţ i i uti l i zatoru lui şi până l a cele ce p rive sc transmiterea şi păstrarea
aşa-numitei netiquette. care constituie adaptarea etic h etei la statu t u l de
.,netizen". adică cel de cetăţean al spaţi u lu i şi timpului v i rtual al
i nternetului.
t.:11ca pemru calculator (.,mach ine eth ics") pri veşte calculatoru l
insuşi. ca unnare a faptului că se are in vedere capaci t ea maşinii de a ind uce
schimbări în lume. în mod asemănător omu l u i . Orice activitate umană are o
componentă morală. iar maş i na c u po sib il i tăţi asemănătoare trebuie
asigurată cu fu n c ţ i i de tip moral. Problematica menţionată c on st itu ie
obiectu l unei noi direcţii actuale de cercetare. în care oonlucreaz.ă
genera l i�1 i din domen i u l fi loso fi e i şi spec i a l işt i din domen iul in t e l i genţe i
a rt i fic iale. Consideraţ i i le noastre se vor referi, în mare măsură, la acest nou
domen i u aJ et ic i i .
Etica de calculator se referă l a preoc upări l e filosofice d e ordin eti c
care se bazează pe folosirea calculatorului. Calculatorul este util izat, în
acest caz. atât în formularea şi sol u i i onarea u n or prob le mel e teoret ice
generale, cât şi în t rat area unor aspectele specifice privind ut i l i zarea
calcu latorul u i în do men i i filosofice determinate. cum este şi domen iul eticii.
În acesl d i n urmă caz. se aplică achiziti i l e teoriei şi m etateorie i etice, cu
aj u t oru l tehnic i i 111format1ce.
Etica injormaţională �lobulă este dezvoltată ca unnare a
posibil i tăTi lor !;ii pro b l emelor generate de global i zarea cu no aşteri i .
NOEMA VOL. V, 2006

Laura Pană 1 19
comunicării şi prelu crăr ii cunoştinţelor şi este abordată în cărţile, rev istele şi

reun i unile filosofice actuale. Una dintre concluzii le d i teritdor t i p uri de
lucrări amintite este infonnaţională globală rep rezi n tă chiar
că etica
ansamblul domenii lor până prezentate, d e zv oltate pe fondu l
acum
interesului ge ne ral trezit de posibil ităţi le o ferite de folosirea tehn i c i i
infonnatice .
Există şi opinii conform c.ărora eti c a folosiri i c a l c u l atoru l u i şi a
m ij l o acel or infonnatice �i de comunicare asociate ar fi numai o ramură a
et i c i i p rofesi on ale.. care se ocupă de c.oduri le de conduită ale profes ion i�t i lor
A�t termen a lo�t prop� de noi în tlnul 2000. pentru a dcs�mna ..:alcula10rul, opvnum lat..:a
folosirii termenului liinJ ru-gu mcntată. intr·wl sulx:apitol spC(ial al cin1 i i ,.1-'ilosolia cul111ni
t�hnicc" ( 1 5, 430438).
în cakulatoare. Dar acestea d i n unn ă sunt folosite astăzi în toate pro fesi i le .
De asemenea, aşa cum ev i denţ i az.ă u n i i dintre fi loso fi i consacraţi p ri n
reflecţiile asupra acestui do men i u (2, 285), în etica in fonnaii o n al ă gl o b al ă..
dezvoltată în contin uarea celei anterioare, valori le morale şi ch i ar cele
u mane în general. ca şi standardele de condu ită derivate, devin obiectul
dezbaterii, consensului şi reglementării, d in c ol o de co n strânge ri ge ografice,
soc i ale, po lit i c e şi chiar de diferenţe cultura le .
În cadrul a ceea ce am numit etica de c a l cu l ator se adoptă şi se
dezvoltă noi metode şi mţjloace de pred are - asimilare ale eticii. alături de
alte discipline socio-u m ane , fo l osind u -se avan t aj ele apărute prin dezvoltarea
învăţământului t e l emati c, distribu it, flexibil şi bazat pe m u l t i me-d ia, d irijat şi
asistat pri n tehnici ale intel igenţei an i fic ia le bazate pe cunoaştere. Se
folosesc, în acest do meni u , în cont i n uare, metodele abstracte con sacrate,
acestea deve nin d însă mai puternice p ri n conceperea şi folosirea unor
programe adecvate. Se modeleal.ă şi se s i m u l ează, astte l , c.onsecintele
aplicării t eorii lor etice consacrate, desc ope rind u-se inclusiv slăbiciun i le lor
şi facil itându-se inţe l egerea l or. Sunt ant icipate efect ele morale ale unor
decizii sociale şi devine posibilă intemeierea analizei d ec i zi i lor în probleme
morale dificile. Se elaborează proced uri valide de decizie morală pentru
diverse domeni i de act i v it ate umană.
Ne vom opri, în continuare. asupra u n u i a d intre domen iil e de
re flecţ i e filosofică constituite prin tend in ţe l e teoretice şi prdc t ice actuale
menţ i on ate. şi anum e, asupra a ceea ce, în l iteratura de spec i a l it ate de l imbă
engleză se de num e şt e pr in etica maşinii. in ceea ce ne pri veşte. consi derăm
că o den u mire poate chiar mai adecvată pentru acest domeniu de cercetare
NOEMA VOL. V. 2006
1 20 Laura Pană
ar fi aceea de eticei artificială. A ces ! termen ar a vea două grupuri de

a vantaje.
Primul avantaj este chiar de ordin terminologic şi este dat de faptu l
că
- această denumire trimite automat la domeniu l de cercetare de care stud i u l
este î n mod efectiv legat, acela a l inteligen ţe i artificiale
- este astfol sugerat caracteru l interd isc i p l inar al studi ului. ca şi identitatea
şt i in ţifkă a cercetăt ori lor i m p licati , real itatea că ac est domen iu este comun
filosofilor şi spec i a l i ştil or in ştiinţa calculatoarelor: t ipu l de pregăti re al
participanţilor la reun iunile ştiinţifice internaţionale dedicate domeniului
con firmă şi pr i n observaţie directă cele afinnate�
- se eviră, în mai mare parte, reacţiile s ub ie c tive subliminale care ar putea
apărea pornind de la anumite îngrijorări existente cu privi re nu numai la
tend i nţe rea le . c i şi la presupuse i n t en ţ i i de artificial izare a fi inţări i umane,
iată. acum, şi sub as pectel e sale m oral e .
Cel de-al doi lea avantaj este d e natură teoretică şi constă în
creşterea coerenţei vizi un i i dezvoltate de noi (1 6. 249-323) cu pri vi re la
evoluţi ile act uale d i n cadru l fi losofie i , viziune generată de fapt u l că se
c ont urează, astăzi. în cadrul c u ltu ri i spirituale, ji/osofta arrijicială. În acest
context pare firesc să vorbim şi de domeni i sau di sc i pl i ne filosotice
con s t it ut i v e noii problemat ici �i no i l o r forme de expres ie ti losotică, cum ar
fi etica artificială. esteticu i'?fimnaţională sau fi/o,H?fia politicii digitale.
A1.:este domen i i de re tlccţie ti losofică au fost deja tratate de n o i în l ucrări
recente ( 1 1 ) şi ( J 4 J. dar au fost precedate de initierea de către o seri e de
autori a unor d i sc i p l i n e c um ar fi axiologia formală sau estetica abstractă,
ti md l e gate � i de ev o lu ţ ia de la etica liloso tică la etica ş1iinfi{ică.
in lucrarea noastră vom folosi pentru d omen i u l n�mijlocit abordat
denumirea de etica maşinii. în pofida p redzări lor terminologice care aduc şi
clarificări teo ret ice. având în vedere fap tu l că este vorba d espre un domeniu
de cercetare în curs de constituire, care are nevoie de un timp de impunere,
convergenta o pi n i i lor şi consonan ţa tennen i lor putând reprezenta condi ţ i i
favorizante.
Ca denumire gen eri c ă pentru ansamblul preocupărilor etice care
fo l osesc tehn ici şi tehnologi i
inform at i ce. întrupate în primul rând în
calculator (pen tru care vom folosi, cum am arătat, tennenul de maşină
informaţională>. vom apela, în continuare. la denumirea de e1ică
i1 ljormaţiunală.
2. Asime-tria posibilităţi - d ificultăţi
NOEMA VOL. V, 2006

La u ra Pană 121
în elaborarea eticii maşinii
Posibilităţile practice din domen iul eti c i i maş i ni i sunt date de

fuc i l ităţ i l e oferite de folosirea tehnic i i de calcuL iar posibilităt i le teoretice
sunt întemeiate pe ex istenţa unui mare nwnăr de teorii et ice; ansarnhl u l
acestor posibil ităţi este cond iţionat de capacitatea folosirii specifice a
tehnicii de cal cul. dar mai ales de abilitatea depăşiri i dificultăţilor apl icări i
teori i l or etice. a nonnelor morale şi a regul ilor concrete. constrnite în jurul
valorilor morale. Dificultăţile par să depăşească. deocamdată, posibi l i tăţile,
deşi au fost indicate câteva d irect ii de studiu fertile.
Dificu ltăţile întâmp i nate in formularea eti c i i maşinii n e apar. în
urma studieri i domeni u l u i . ca fi ind d ificu ltăţi conceptuale. c u ltura l e şi
tehnice.
Dificultăţile conceptuale, la rândul lor, pot fi date de
a. complexitatea realităţii şi a descrierii sale conceptuale sub raport etic
b . caracteristicile procesului cunoaşterii teori i lor et ice, ca temei at<ît a l
practici i morale, cât ş i a l elaborării codului moral al maşin i i
c. problemele aplicării uneia d intre teoriile etice.
Fără a mai discuta problemele teoret ice legate de descrierea şi
explicarea complexităţ i i , nici măcar la n ivelul societăţii, vom menţiona
numai că apariţia şi dezvoltarea maşin i i intel igente este tocmai unul d i ntre
răsp un s uri le
pos ib i l e la problema complex ităţ i i . Vom insista în să asupra
unor moduri adecvate de înţelegere şi folosire a tehnic i i ca act i v itate umană
complexă. ca şi asupra complexităţii valorilor şi a omului. ca rezultat al
folosirii şi al inventării valorilor.
Complexitatea tehn i c i i este dată., între altele. de faptul că
dezvoltarea tehn i c i i este rezultatul evol uţiei tuturor domen i i lor culturii.
Realizăr i le actuale ale tehn i c i i pot fi ne <li>t e pt ate, dar l a te l ca orice alt
domeniu al culturi i, tehnica este produsul unei si nteze cu lturale. N i velul d e
dezvoltare şi lendin!ele de evoluţie ale fiecărui t ip detenomen cult ura l sunt
condiţionate de ansam b l u l dezvol tăr i i culturii. Ceea ce variază sensibil şi
face d iferenţa intre domeniile culturii ţine, probab i l , <le ritmul propriu de
dezvoltare ş i de impactul soc i a l al sch imbări lor din cadru l l o r, de fonnele de
mani festare ale soc ializarii lor.
Ca i l u strare a dependentei reciproce a progreselor d i n domen i i
diferite a l e culturii putem evidenţia condiţiile dezvoltări i uneia d intre
direcţii le de evoluţie ale tehn i c i i actuale, şi anume, dezvoltarea ingineri e i
genetice: descifrarea codului genetic a necesitat cooperarea biologilor cu
matemat icien i , fizi c i eni , chimişt i şi folosirea în echjpă a c alc u lato ru l u i . in
NOEMA VOL. V. 2006
1 22 Laura Pană
acelaşi proces complex au fost n ecesare descoperiri teoretice, experimente

prac t i c e instrumente şi aparate special c reate. invenţii tehn ice.
.
l n veni ia însăşi nu trebuie i'nieleasă n umai ca invenţie tehnică, iar

dacă vorbim de această din urmă formă a i nvenţiei, putem să o caracterizăm
ca act iv itate complexă. Din acest punct de vedere, invenţia tehnică însăşi
poate fi defin ită ca ansam b l u al stu d i i lor. act ivităţi lor constn1ctive, al
rdkq i i lor �i dl produse lor caracterizate prin noutate şi util itate. Î n a ces t
context, prin stud i i înţelegem cercetări nu numai pract ice. ci şi teoretice, în
procesele de în noire tehnică fi ind valabi lă aprecierea că tehnica se
organizeaL.ă ast a.zi in juru l ştiin\ei, chiar în j urul nivelului teoretic al
acesteia.
Î n ceea ce priveşte una dintre cele mai importante direcţii actuale
de dezvoltare ale tehn ici i, se consideră că maşin i le cele mai complexe,
calculatoarele. vor evolua pe căi multiple: se au în vedere. în principal. pe
lângă direqi ile m a i des frecventate in prezent. calculatoru l optic, cuantic şi
b i ot ic . Î n aceste conditii devine clar că, pen tru realizarea unor astfel de
variante de evoluţ ie, va fi necesară cercetarea interd iscip l inară consacrată
corelării teoretice, metodologice şi valorificării pract ice a progreselor din
domen i i k i m p l icate .
Constructorii de calculatoare v izionari afirmă chiar că v i i torul

calcu latoarelor nu va fi dec is pe cale tehnică: tehnologul va crea mai
degrnbă condiţii le autostructurari i sistemelor informatice evoluate, după
m ode l u l evoluţiei naturale (prin selecţie automată a programelor
performan te} sau după cel a l act i v ităţilor umane primordiale. cum sunt
cultivarea grăd in ii ori fabricarea pâin i i. În prim u l caz, sunt folos ite metode
de prag.ramare care simuleaz.ă evoluţia naturală prin evenimente în cadrul
unor populaţii de programe, care suportă mutaţii. se i ntegrează în
ecosisteme tot mai complexe, păstrându-se variantele cele mai adecvate (1.
1 4 & ) . Î n cel de-al doilea caz se are în vedere o evoluţ ie culturală a maşin i l or,
prin reprod uc erea proceselor de cultivare a aptitudinilor în educaţ i a copi i lo r
(7. 1 8 7).
Complexitatea şi procesualitatea valori lor morale c.onstitu ie alte
aspecte ale caracterului complex al ex istenţei şi se încadrează în procesu l
mai larg al sch im bări i modelelor culturale, proces care se întemeiază, la
rândul său, pe sch imbarea modurilor de practicare a valori lor tradiţionale,
pe apariţia unor valori noi şi pe relaţionarea în forme noi a diferitelor t i pu ri
de valori în componamentul oamen ilor.
Îmbinarea actuală a valorilor morale cu valori ştiinţifice, tehnice
sau artistice
ar putea co nst i tu i de p i ldă, o bază pentru conceperea şi
,
implementarea unui cod moral al maşin i i . Ar putea fi simplificate
NOEMA VOL. V, 2006

Laura PanA 1 23
problemele apărute în acest proces consider.indu-se că agenţii artificia l i

folosiţi î n cercetarea şti i nţifică vor împrumuta morala omului d e şti inţă?
Nu numai complexitatea. ci şi complicarea cont i nu ă a o m ului .
inclusiv sub raport moral, sunt avute în vedere în studi u l nostru. Suntem
deci departe de a adera la acele apreci e r i conform cărora omul ar evolua d i n
punct de vedere biologic, dar prin de:zafectarea aptitud i n i l or sale naturale ş i
n u împărtăşim nic i acele evaluări potri v it cărora omul ar i n v olu a din
perspect i vă culturală. prin simpl i ficarea sau ch iar d i spar i ţ i a vieţi i sale
spirituale.
Dimpotrivă. adaptarea omu lu i ca fi i nţă culturală este tot mai
d ifi c i l ă. ca wmare a diversi ficării şi intercondiţionări i modelelor cu lturale.
Chiar dacă efortu r i l e făcute de o mare parte a '· fi i n ţe lor culturale„ nu sunt
suficiente pentru orientarea sau integrarea culturală la nivelul p os ibilităţ i lo r
fiecăreia dintre ele, această situaţie este c a uz.at ă tocmai de integrarea lor
într-un model cultural dominant, care nu so li cit ă aceste po sibil ităţ i sau nu
pennite actuali:zarea l o r .
TotuşL cultura profundă influenţează a t itu d i nile culturale. răzbate

prin noianu l subproduselor culturale şi incit ă c u ltura comună prin expresii
al e sale concentrate şi perc utante cărora nu le poate rezista nici un strat al
,
publ icu l u i . Mari voci readuc în atenţie muzica clasică, p ictori de succes
rei m pun reprezentarea plastică artistică. atracţi a grafic i i de calc u lator
stimulează în văţarea matematic i i . eseistica moral-po l itică reînvie i nteresul
pentru filosofie, marile viziuni contraintuitive stârnesc resursele cunoaşteri i
comune pentru în ţel ege rea şt i inţelor naturii.
Ca rezultat a l sintezei proceselor reale p rezentate, în e v ol u ţ i a
omului ca fi inţă b i otică. socială, culturală, istorică, astăzi se accentuează
inclusiv trăsături le sal e tehnice şi chiar cele artifi c iale. Ca fiinţă culturală,
de p i l d ă, omul e videnţiază astăzi trebuinţe no i , inclus i v v irtua l e sat isfăcul e .
în m odal it ăţi v irtuale, într-un med i u v irtual. M a i mult, trebuinţe umane

pennanente şi impo rtante se manifestă în zilele noastre în forme v i rtu a le.
Este vorba de trebu inţe atât materiale, cât şi spirituale care, deşi la fel de
adânc resimţite ca altădată, swit satisfăcute în condiţii şi cu m ij loace
v irtuale, d intre care unele. de maximă eficienţă.
Accentuarea complexităţ i i omu l u i ca fi i nţă culturală înseamnă �i
compl icarea moralei umane, a cărei esenţă este de domen iul vieţi i spirituale.
Spiritualitatea momlă, la rându l ei, este rezu ltatul mani festării conşti inţei
morale şi expresia pract icări i valorilor morale. Moral itatea devenind mai
diversă. ca urmare a unor evoluţii ale fenomenului moral în cadrul
diferitelor sisteme morale, dar şi ca efect al i ntersec tări i di fer i te lor sisteme
.
NOEMA VOL. V. 2006
1 24 Laura Pană
morale care aparţi n unor modele culturale distincte, este prev i zib i l ca omu l
� i calculatoarele să aibă dificultăţi chiar mai m ari î n a
a în ţe lege .
a interpreta
a prac t i ca valorile morale.
Persistenţa unor d i fi cul tăţ i de ac est fel este în soţ ită, astăzi, şi de
e x ist en ţa unor premi se favorabi le. de apariţia u nor contexte încurajatoare,
ca şi de fonnularea unor pre v izi u n i cu grad crescut de probab i li t ate ce vin
d i nspre tehn ică.
Printre prem isel e favorabile putem nota faptul că, la fel ca în cazul
tuturor fenomenelor sociale, unele aspecte ale comportamentu l u i moral al
o m u lu i sunt şi au fost întotdeauna artificiale, au reprezentat instituiri
um an e, în l im i tele istorice ale pos i b i l u lu i uman, stab i l ite preponderent pr in
extinderea pos i b i l u l u i tehnic (I I , 1 6 1 -2 3 5 ). Morala art ificială ar putea
c onst itu i deci. şi d i n acest punct de vedere, extinderea caracterul u i arti fi c ial
al moralei.
O altă hază preex i st e n tă pentru elaborarea şi i m p l em en tarea etici i
maşin i i este dată d e faptul c ă d i feri te aspecte al e comportamentu lui uman au
fost deja mod e lat e şi au fost distinse structuri. funcţ ii şi procese spec i fi ce
d iverselor tipuri de act i v ită t i umane. Este adevărat că s-au dovedit mai uşor
de modelat şi de si m ul at acti v ităţ i l e abstracte ale omu l u i . care necesită
numai respect area l egi l or formale ale gândirii, tara i m pl i carea exp l i ci tă a
legi lor sociale şi naturale. a căror respectare este i m p usă în funcţionarea
componentelor materi al e a maşinii.
U n e l e d i n tre c e l e m a i com p l exe tipuri de comportament sunt. de
pi l dă. c e le a fec t i ve, puternic im p l icate i n deciziil e mora l e . Aceste
comportamente sunt insă, şi ele, în parte invăţate, în parte inventate.
Modelele componamentului aiectiv swit însuşite, se pare, până la vârsta de
tre i an i . Ele detenn ină, cu forţa unor st ru ct u ri permanent conso l idate şi cu
stab i l i t atea unor deprinderi n iciodată conştien t i zate, tot parc ursu l v ieţi i
noastre afecti ve.
Î n ştiinţa calculatoarelor s-a studiat. pe lângă recunoaşterea şi
reproducerea fonnelor în scopu ri tehnice sau îndepl in irea altor obiective de
cunoaştere percepti vă. cum ar fi rewlvarea p rob l em e i culori lor. şi
reprezentarea nonsentenţială. diagramatică a c unoştinfelor abstracte . ca şi
stab i l irea ariilor d i fe r i telor domenii ale c unoaşteri i (cum este şi cunoaşterea
socială) pe c on ex şi chiar învăţarea recunoaşterii emoţiilor umane în
imagin i .
Î n văţarea culturii este una dint re opţiun ile ed ucaţional e în condiţi ile
în care insăşi cultura este concepută din perspectivă infonnaţională sau este
NOEMA VOL. V, 2006

Laura Pan� 1 25
studiată ca limbaj . deci ca sistem de semne. pe baza căruia sunt generate

texte, configurate în funcţie de reguli. Î n c onsens cu aceste viziuni, u n i i
tehnologi (6. 59) conside ră că, pen tru a contracara lipsa experienţei con c rete
şi di ficu l tatea .dobândirii habitusurilor c u ltura le, sisteme infonnat ice
similare celor act ual e , cum sunt calculatoare neurale, vor fi dezvoltate pri n
învăţarea d in ex perien ţă şi prin as i m i lare a culturii după mod e l u l edu cări i
cop i i l or.
3. Dificul�ţi ale cunoaşterii şi aplicării teoriilor etice
Dificultăţ i l e con cept ua l e în fonnu l area eticii maş inii sunt legate şi
de com ple x it atea cunoaşteri i şi ap l icări i teoriei morale (a et ic i i ). E t i ca. d eş i
cunoaşte şi variante şt ii nţ i fic e . reflectă unele caracteri stici ale sistemelor
mora l e rea le.
Si stem ele mo ra l e trad i ţ ionale su nt sisteme preferenţi ale. care nu pot
fi sat i s tăcător corectate pri n sistemele etice ac red i tat e . Su biec t u l uman � i
grupul d e persoane preferate t i nd să devină
o sistemul de referinţă al stabilirii cri terii l or deciziei,
o s u rsa conţ i nutu l u i acceptat a l val ori l or pentru c om un ită ţi ş i

epoc i d i st incte
o u n itate a de măsura a valori i acţ i u n i i
o temeiul e va luăr i i gradului d e real i zare a valori lor morale.
Etica i ntere su lu i de gru p, a comu nităţi i şi chiar a majorităţii nu
elim i nă caracterul preforen ţi a l al comportamentului moral. Ar p u tea rezulta
de aic i inclusiv că un calculator dotat cu un program care descri e adecvat
funcţii morale de ri v ate corect di ntr-un sistem et i c construit pe un model
c ultu ra l nou ar putea avea un comportament m ora l mai a d ecvat decât o
persoană.
Chiar cunoaşterea şi apl ica re a teoriilor morale actuale prezintă însă
d i fic u l tăţi în cepând cu problemele generate de d i foren ţe le d i ntre cunoaşterea
naturi i, respect iv a societăţii. care înseamnă cunoaşterea structuri lor şi
procese lor sociale. a tendinţelor şi perspect ive lor evol uţie i unui sistem
soc i a l
în core l aţ i e cu alte sisteme, dar ş i cunoaşterea valori i şi
posibilităţilor persoa n e l or , a relaţi i lor i nterpersonale.
Reprezentarea spec i tic i tăţi i şi com plex i t ăţi i cunoaşteri i soc i a l e se
poate în treg i pr i n menţiunea că, în acest domeniu, cunoaşterea şt i i nţ ifi c ă
presupune şi ch iar generează inclusiv cunoaştere tehn ică. N umeroase
discipl ine sociale adoptă şi folosesc t eh n ici de cunoaştere general e ş i
inv en tează metode şi t ehn i c i specifice , ca în cunoaşterea soc iologică sau
·
psihologică.
NOEMA VOL. V. 2006
L26 Laura Pană
Cunoaşterea artist ică, şi pol itologică pot include, de

morală
se pot serv i de cunoşt inţe şi mijloace
asemenea, aspecte şt i i n ţ i fic e şi
tehnice. Precizăm că, în acest context. prin tehnică înţelegem. în prim u l
rând. proiec:tu/ inrelectual care orientează orice tip de acţiune şi, în al
doilea rând. ansamblul de procedee ce asigură eficienţa activităţii în
dderitele domenii ale cunoaşterii.
Pot fi ad ă u gate două alte mentiuni i rnponant e .
I . F iecare din tre aceste forme de cunoaştere poate avea un anumit
grad de obiectivitate, în fu ncţ ie de obiectul. metoda şi instr umentele
cer�tării, inte rpret ării şi valorificări i .
2 . N u m a i împreună, c a aspecte ale culturi i spirituale, rezultatele
acesror demersuri cognit i ve pot d u ce la ex plicarea corectă şi la orientarea
a d ec vat ă a dome n i i l or acţiun i i. d intre care face parte şi morala.
SWllem de părere că este n ecesar să subliniem că însăşi
cunoa}lerea morală poate fi de mai multe fel uri: ti losofică, şti inţifică şi
tehn ica.
La rându l ei. cunoaşterea m orală şliinfijică s-a do ved i t a fi
e mpiri că., teoretică ş i metateoretică. Formele cun oaşt eri i empi rice î n et i că
-;unt au�mentate astăzi pr i n posi b i l itatea căutări i , pre l u crăr i i şi transm iteri i
in fonna1 iei prin multimedia.
Putem remarca. în acest context. că însăşi et i c a de cal cu lator, în
cadru l căre i a sunt studiate i n clus i v istoria eti c i i şi pri n cipale l e teorii etice
e laborat e în cursul ei, este, în mare parte, o etică emp i rică, folosind incl usiv
c unoaşterea sub iecţilor. a documentelor. a personalităţii deschiz.ătorilor de
drumuri în domeniu ş i încurajând aplicaţiile care au ca obiect modelarea
situaţ i ilor morale problematice sau construirea unor proceduri de decizie în
prob leme morale care pot infl uenţa formularea unor pol it i ci pu bl ice .
Ştiinţa calculatoarelor însăşi este ex pres i a lmb inării cunoaşterii
�t i inţifice şi te h n i ce . iar în cadru l ei, mai prec is în d omen i ul cercetări i
i n tel i ge nţe i art ificiale, se co nt urează şi o cunoaştere etică. A cest domen iu
es1e. de a/rfel. un nod de redirijare a cercerărilor din ştiinţe apar(inând
biologiei şi ps ihologiei, după ce disciplinele menrionate au fost deja
trans.formate, nu numai prin centrarea lor asupra probleme/or cunoaşterii
ri acţiunii. ci şi ca urmare a integrării unor reflecţii .filosq(ice. S-a
consol idat, asttel, atât psi h olog i a c unoaşterii (numită de către autorii
specialii.aţi psiho l ogi a mecanismelor cogniti ve, iar mai nou. psihologie
cognitivă), cât şi ps ihologia fi l osotică. d ist inctă de lucrări le de
met ap si h o l og i e, dar dezvoltată în conexi u ne cu neces i tăţil e promovării
inte ligenţei artificiale. Relevarea complexităţii dom en ii lo r de c u noaştere
menţionate d e v ine realisHi abia după ce ream intim ş i faptul că, legat de ele
NOEMA VOL. V, 2006

La u ra Pană 1 27
se d ezvoltă filosofia psiholog i e i �u fi losofia b io l ogiei . alături de alt e

specia l iZări ale filosofiei şti inţe i .
Studierea şi folosirea nivelului spi rit ual al activităţii um an e. d i n
care face parte şi c u n oaşte re a morală, este ma i dific i lă. O strateg i e apl i cată
astăzi este şi punerea pe net a rezu ltatelor acesteia. Acest lucru înseamnă
lnsă numai facilitarea accesului la cunoaşterea de tip moral. nu neapărat şi
valorificarea acestei pos i b i l ităţ i . De asemenea., în acest fel este fac il itat mai
ales procesu l d idactic şi ma i puţin cercetarea şti inţifică şi tehnică.. cu atât
mai puţin cercetarea interdisc iplinara, ca cea necesară pentru dezvoltarea
inte l i genţei artificiale.
Cunoaşterea morală ş i cunoaşterea tehnică sunt sau vor fi îmbinate
pentru formularea et i c i i maşin i i. Fonna de cunoaştere sintet ică de v en i t ă
astfel posibilă se poate baza inclusiv pe studiul comparativ priv ind morala
umană şi etica maşinii. Un astte l de studiu poate evidenţ ia atât d iferenţele
dintre ele, cât şi elementele lor comune, dar şi perspect ivele coevoluţiei lor.
respectiv alternat i v a pos i b i l ă: evo l u ţ i a mora l e i u m ane că t re o mora l ii
artificială.
4. M ora la umanii şi etica maşinii
A nti c i pa re a u n e i ev o l uţi i ca cea menţionată ar putea fi inhibată de

o ser ie de d i fe ren ţe, astăzi ev idente, între reala morală umană şi po si b i l a
morală artificială a maşin ii. Dar, aşa cum se poat e deduce chiar d i n unele
precizări. anterioare, aceste deosebiri ne apar în princ i pal ca rezultate ale
caracterului practic şi eterog.en a l formării ş i practicării condu itei morale la
om. în opoziţie cu c oerent a as pectul u i teoretic şi e ficie n ta componentei
tehn ice imp l icate în modelarea şi po s i bila implementare a acesteia în
funcţi onarea maşin i i . l mplemen1area unui cod et i c presu pune însă o ma'J'ină
dotată nu numai cu i n te l i gen tă şi capac i tate de decizie situaţională. ci şi cu
discernământ evalu at i v � i responsabi l i tate comportamentală.
Morala umană Etica maşinii
are o structură socio-culturală complexă poate fi de riv ată d in şt i i n ţe ca:

- conţinutul valori lor şi - şt i inţa conduitei morale - etica
- forma normelor - alte şti inţe socio-umane
- şt i i n ţele tehn ice
reconstituie - şt i inţe ale spiritu l u i cum sunt
sau cadrele o rgan i zăr i i umane şi matemat i c i le
an ti c i pează
NOEMA VOL. V. 2006
128 Laura Pană
este d i ferenriată în funcţie de va fi omogenă. globală, cu

- arie c u l t u ra l ă d iferenţieri numa i pentru
- comun ităţi umane - domen i i de activitate
- categorii soc iale - tipuri d e sarcin i
- grupuri pro fosi ona l e - grade de comp l ex i tate
Î n morala umană s au succedat mu lt ip le dihotomii istorice. Catego

-
r i i lor sociale distincte li s-au i mpus în aceea.şi epocă, atât prin sistemu l
,
co n ex i un i lor in.,. erse d in tre condiţ i ile soc iale şi conduitele conformiste
respecti v invent i v e detenninate. cât şi p r in nonne exterioare. consfinţite
rdigios sau prescrise prin lege, cod uri moral e di feri te .
Mai m u lt, dincolo de aceste d iforente sociale. s-au perpetuat

deosebiri elementare. traduse în sisteme de obl iga ţi i şi pennisiuni distincte
în cadru l acelu iaşi grup soc i a l ş i ch iar fam i l ial . Până în zilele noastre
persistă. ast tel. d ihotom i i determinate de factori diferiţi ca pondere dar, se
pare. pennanen ţ i : biotici. psi h ici, soc i al i istorici, cu ltura l i şi pro fesional i
. .
Ac est e t i puri de factori sunt prezenţi în ponderi d iferite în geneza şi

strncrurarea co m po rt ament u l u i uman i n d ivi d ual ş i colectiv. Ansam l u l lor
variabi l detenn ină. în opin ia n oastră.. două tipuri distincte de comportament
uman ( i n d i v idual şi social). pe rpetuate şi t ransm ise prin două coduri
culturale diferite.
Cultura creaţiei şi competenţei Cultura competiţiei şi confruntării
Comportament preponderent creat iv Comportament parţial distructiv

caracterizat p r in: caracterizat prin:
- capaci tate analitică/meticu lozitate - perspectivă sintet ică/operativitate
- conşt i i nciozitate - ab i l itate
- orientare ech i l ibrată - orientare spre prezent
< viitor - a pelu l la autoritate, mai ales
spre - reguli lor în fonna ei de putere şi chiar
păstrarea - tradiţi i lor tendinţe de fo l os i re a v i olenţei
- valori l or identi ficare
- a1.-'tual izarea aptitudinilor personale - capacitatea de � valoriticare
dezvoltare
- folosirea resurselor propri i a resurselor externe.
NOEMA VOL. V, 2006

La u ra PanA 1 29
Sunt p rac t icate. în co nsec inţă. şi două etici.
ETICA ETICA
• id ent ităţii . integrităţi i , c ontin u it ăţi i • c ucer i r ii. progresu l u i . riscului
• grij i i • stăpân iri i
re zu l ta telo r -formelor d i sensu l u i

• acu m u lar i i benefice • sporiri i
tend inţe l or - mij l oac e lor d istrugerii
comunicării
• etica şi în plan protesional • et i ca c ompet iţie i .
c om pet en tei
Ambele etici sunt necesare şi justificate. Necesare întrucât

rep rez i n tă modalităţi
de ori entare ale comun ităţilor umane care le-au penn is
să „traverseze" i storia până la noi şi justi ficate prin teorii sau c h i ar orientari
teo retice în cadrul reflecţiei morale.
Di fi cu l t aţil e par. în mare măsură. similare în însuşirea valorilor
morale şi în întemeierea comportamentului moral la om şi maşină. Aceste
d ificultăţi vor fi tratate ca dificultăţi pract ice, între care d i st i ngem dificultăţ i
generale (cu l tural e) , altele part iculare (cel e şti i nţi fice ), ca şi une le spec i fice
(consi derate aic i a fi ce l e tehnice). Jnclusiv d ific u l tăţi le cu lturale pot fi
cons i derate pract ice dacă pri n cultură înţelegem tocma i folul în care sunt
trăite şi practicate valorile.
5. Dificu ltăţi în conceperea, practica rea

şi înnoirea \'a iori lor morale
Atât în cazul omu l u i ca fi inţă socială. cât şi in cazu l maşin ii. ca

entitate i n v entată de om. desc r i e rea, modelarea şi impl em entarea condu itei
morale prezintă dificultăţi. generate de n i ve l ul dezvoltării şti inţel or socio
umane şi de rit m u l progrese lor tehn ice. ln am bel e cazuri, co nd u i ta morală
NOEMA VOL. V. 2006
1 30 Laura Pană
piire să fie i m rusă d i n illa ră. ce l putin în peri oada iniţieri i v ieţ i i spirituale.
respect iv, în momentul i m p lement ării cod u l u i moral.
Î n ceea ce priveşte om u l însuşi, pentru care n u numai calitatea de
fl intă culturală.. ci şi aceea de fi inţă social ă este condiţionată de practi carea
unu i sistem de valori . cu un o bl i gat or i u subsi stem moral,
- valorile morale sun t induse prin sistem u l sancţ i un i l or
poz.iti ve:negative şi, ca urmare,
- comportament u l moral se înscrie într-un siste m de ob l igaţi i care
prov oacă emotii negat ive. iar
- v iaţa morală este ex perim entată subiecti v deseori ca trăire a
c onstrân ger i i
- o pţ i un i l e morale se sch i mbă greu. întrucât conţinutu.I.
procesu a l itatea şi linal itatea va lori lor m o rale sunt conştientizate în grade
diferite
- val or i l e morale sunt vagi , iar nonnele morale sunt relative la
carau eri st i c 1 ale c o mun i tă{i t şi as pect e ale vietii indiv idual itătii
- legătura d i nt re va lori şi nonne nu este u n i vocă
- d i s.cont i n u itatea va l or i - nom1e m o rd.l e este prelungită în
- imprcc izia nonnelor mora l e de tipul ,.li i c orect". ,.fi i c in st it". „fi i
bun''; acestea
- constituie imperative al căror conţinut nu este detenninat decât
în procesu l vieţ i i mora le reale.
V iaţa morală autentică, în sen su l de viată spiritual ă, cond iţi on ată
de accesul la valorile morale �i d es făş u rată prin d ezbaterea omului cu sine.
pe baza acestora, este îngreunată deci de caracteru l gen e ral aJ va lo ri l or
moral� :;.i de lipsa normelor strict corespunzătoare. Astfel, valorile şi
n onne l e morale nu sunt adecvat înţelese şi aplicate n ici în practica umană.
Comportamentul moral imp lică formarea conştiinfei morale.
prezentă însă, chiar la om, în diverse grade şi fonne, începând cu
deprinderile morale,
emoţi i le şi sent ime n te l e morale şi c o ntin uân d cu
convingerile morale (care îmbină aspecte cognitive şi
afect i ve ) şi
refleq i i le morale.
Cu pr i v ire la con v i ngeri , care sunt c o mpon en te ale conşti inţei
morale, este necesar să facem unele preci:zAri . pentru a putea evidenţia
complex itatea lor şi dificu ltăţile pe care le p rezintă fonnarea lor, chiar în
cazul o m u l u i . Ansambl u l convingerilor este
- parţi al coerent. ele se aplică alternativ. în contexte ade c v ate,
- con v i nger i l e sunt stabile ( incl usi v pentru că adesea nu sunt
NOEMA VOL. V, 2006

Laura Pa nă 131
conştientizate), dar sunt

- uşor tran spo za b i le la situaţ i i diferite ( avantaj ) ; ele se dovedesc
însă ş i
- foarte maleabile în procesul trecerii d e la intenţi i la realizări
(dezavan1aj).
.
În cazul maşini i.
- valorile orientative sunt de asemene a impuse d i n afară. dar
- comportamentul maşi n i i este str ict nonnat prin instrucţiuni e x p l ic ite ; cu
toate că. şi în acest d om e n i u ,
- va lori l e su nt i m pl i c ite, nonneleiregu l i le sunt ex p l i c it e .
Sunt prezente. în domen i ul studieri i eti c i i maşini i , ş i
aspecte cogn it i ve comune cu o mu l :
a codul moral fo lo sit poate fi aplicarea unei teorii etice
a presupune descrierea domenii lor !situaţ i i lor conc rete
a necesită învăţarea prin antrenare.
Con şti inţa presupune însă, pe lângă c unoaşt ere , afect i v i t ate ş i
voinţă . Ea se obiectivează. între altele . în lemne de spiritualitate.
Ca în ori ce domeniu de activitare spi ritua lă, şi in morală, con şt i in ţa
este ex pl orată şi folo sită ca resursă pentru creati v i tate. În acest punct, ne
del imităm deci de opi n i i l e confonn cărora inconştien 1 u l ar ti pri nci paJ a
sursă, pennanentă şi infinită.. a creativităţi i .
Ce înseamnă creat iv itate a î n m ora lă? În ce măsură putem fi creato r i
în raport cu valorile morale? Astfel de probleme pot ti incadrate într-o altă
categor i e de d i ficultăţi întâmpi nate în fonnul a rea eticii maşinii. d i fic u l tăţ i
pe care le putem numi, generi c , d ificultăţi cu lturale.
Problemele de t i pu l menţionat se pun. în legătură cu do m en i ul
d iscutat. în două re gi stre d i ferite. Întrebarea cu pr i v i re la gradu l de
creativitate accepta bi l cu priv ire la valori în particular şi l a valorile mora l e
în special se pune în raport cu omul, în timp ce pos ib i l itatea manifestări i
oricăru i t i p sau grad de creativ itate este pusă global sub semnul în t re bări i ln
cazul maşi n i i .
Atitudinile formulate în priv i nţa gradului de creati v itate a l omul u i
in raport cu valorile mora le sunt mu l t ip l e . a.şa cum reiese şi din l ucrări le
u nor autori preocupa\i de moral i ta t e a art i1ic iaJă„(4. 292 ). Am core lai
anali7.a rezu ltatelor unor astfe l de stud i i cu ap l icarea ide i i existenţei unor
„
parti cu l arităţ i ale creat ivităţii în di ferite domenii ale culturii la s fera culturi i
morale. A vând în vedere şi rezu ltatele un or cercetări concrete propri i
pri vind modul de percepere al unor valori specifice de către categori i
socioprofesionale reprezentat ive pentru v i itor, distin �em mai m ulte atitudini
N O E M A VOL. V . 2006
1 32 Laura Pană
cu l tura l e po s i b i l e in această pri v i nţă, fi ecare cu anumite grade de

probab i l i tate a valab i l ităţi i în prezent şi în v i itoarel e d ecen i i .
O atitud ine răspân d ită este aceea potrivit c-ăreia v alori le sunt
parţ i al învăţate, parţ i al inventate; ele sunt ach iziţ i i intelectuale la fe l ca
au tom at is m e l e de vorbire sau de gândire. dar n u constit u i e cadre imuabile.
ci funcţionează ma i degrabă ca baze ale u nor orientări ax i olog i ce
caracterist ice di verse lor domenii ale c ultur i i. diferenţiat asim i lat e şi aplicate
de către in d i v i zi .
În conform itate cu o altă atitudine. recu n oaşterea şi trăirea
v alorilor 1 in de condu ita prnctică şi sunt marcate de tensiunea raporturi lor
i n d iv id - societate, prin care se produce atât integrarea persoanelor, p r i n
comportamente c on fo rm i s te , cât şi e vo l uţia lor dist inctă. prin manifestări
creatoare. care au d rept rezu ltat innoirea valor i l or acceptate.
O a ltă at it u d i ne ar put ea fi c a racterizată ca fi de l itate creatoare"
„
fată de valori, pr i n care sunt permanent reafinnate va l ori l e acreditate şi

fonnele d e creaţie subsumate. fiind aduse, în ace l aş i t i m p. in ov aţ i i
personale, cu cond iţia recunoaşter i i continue a fi l iaţi e i lor comune.
Regenerarea permanentă (nu si mpla pers istenţă) a valor i l or
funcţionale poate fi afi rm at ă ca o altă. pos i bi l i t ate. Valorile preexistă. fiecăru i
i nd i v i d , rep reze ntând cadrul cultural în care acesta se i ntegrează şi pe care îl
reconstru ieşte permanent în cnoperare cu alte personal ităţi creatoare. N u se
produce. dec i. sim p l a continuitate a c red inţelor sau permanentizarea
aspectelor ri t ual e (exterioare) ale trad i ţ i i l or : la fel cu diferitele feluri de
celule ale corpului nostru, di v erse l e t i pu ri de valori se înnoiesc la intervale
distincte. dar se păstrează integritatea s i ste me lor d in care ele fac p ane. Se
păstrează astfel cadrul axiologic de bază al culturii, dar se înnoieşte
con!inutul \'a iori lor componente.
G enerarea wior valori noi, impuse sau permise de condiţii
culturale în sc h i m bare este accentuată într-o ult imă at i tu d ine cu l tu ra l ă
i de n t i fi cată d i ntre ce le pos i bi le. Personal ităţile creatoare aparţinând u n u i
sistem cultural au t i n s să se d espri ndă de influenţele acestuia. dar au reuşit,
până acum. să depăşească doar anumite limite person ale. social e ş i istorice.
N umai astăzi. ideile, oricât de noi , pot fi nu numai admise, ci şi înt rupate ,
pri n i n tennediul v a lori lor tehnice, u n eor i chiar dincolo de prev izi unile
autori lor. Î n ac e l aş i t i mp, realizarea valori lor şt i i n t i fi ce şi tehnice excede.
deseori. limitele conturate de valorile morale tradiţionale.
Va lori le tehnice însele nu m ai sunt cons i de rate doar valori
in stru m entale care ar fi m ij l oace de ap l i c are , în fonne ut i l e . a unor valori
i n te lect ual e (ca cde ştiinţifice sau tilosofice), a wior valori spirituale (cum
ar fi ce le artbt ice sau re l igi oase) cu respectarea unor valori sant ine l ă (cel e
NOEMA VOL. V, 2006

Laura PanA 1 33
morale sau juri d i ce ) . Ele pot funcţioona chiar c a valori eliberatoare în ra port
cu valori dominante ( v alor i l e econom i ce �i pol i t ice ). promo v ân d . prin
tehn ica informatică. nevoile s piritu a l e şi chiar v i rt uale, transformând
conflictul, nego ţul şi com promisu l politic în organii.are eficientă.
Se manifostă însă. deocamdată, până la dovedirea eficienţei
acestor tehnici in toate domeni ile de act i v itate, d i fi c u l t ăţ i in argumentarea
necesităţ i i cont inuitătii unor valori spirituale. iar val ori l e economice. tehnice
sau po l itice tind nu numai să se autonom i zez.e în raport cu cele spirituale,
dar, uneori, ch i ar să le dizloce sau să le e l imi ne .
Devine necesară. de aceea, inclusiv o tehnologie a cu ltu r i i . care
să includă managementu l cultural. Acest t ip de management se impune să se
practice şi ca un management strategi c. care priveşte orientarea culturii în
ansamblul ei.
Etica maşin i i re prezi ntă. în ac este condiţii, nu numai un do m eniu
de cercetare teoret ică şi un prilej de demonstrare a u nor performanţe
t eh n i ce. ci o reorientare c at egor i c ă şi semnificativă în gân d i rea ştiinţifică
actuală, de reintegrare a re fl ecţi e i filosofice în ştiinţă şi tehnică, de
redirecţionare a in vent i vităţ i i tehnice către prob l em ele wnane esenţiale.
6. Dificultăţi in implementarea u n u i cod moral

în fu ncţiona rea maşi ni i
S e co n stat ă c ă acest t i p de dificultăţi işi are sursa tot în prob leme

teoretice, iar rezolvarea prov ine d i n regândire.a modului nostru de concepere
a fun damentel or moralei umane. a statutu l u i valori lor. normelor şi regu l i lor
morale. U nele d intre aceste p rob l e m e conceptuale par inso lubi le, n u atât ca
unnare a complexităţi i, cât din cauza ambigu ită\ i i şi procesual ită\i i ,
respecti v conjuncturalităţii situaţi ilor morale. Aspect e l e menţionate sunt
put ernic influenţate de subiectiv itatea fac t ori l or impl icati. i n c l usi v de
caracteristicile şi stăr i l e subiective agenţi l or care ar urma să ia dec izi i în
pro bl e me teoretice sau ln s ituaţii practice.
Astfol de prob l em e tehnice, l egat e de d ificultăţi conceptuale, sunt
persistente şi i nterdepend ente.
Apare, în acest context, mai întâi. o problemă logică: pentru a
putea fi con s i de rate ''morale" în sensu l m orale i umane, preferenţiale.
m aşin i l e ar trebu i să funcţioneze nu numai după o logică tehnică, ci şi în
conformitate cu o logică umană. operaţionalizată ca l og i că a preferinţei sau
ca l ogică a c on v i ngeri i .
NO EMA VOL. V. 2006
1 34 Laura Pană
Problema care unnează este de natură psihol ogică: e laborarea şi

aplicarea etici i maşin i i presupune nu numai implementarea inteligenţei
abstracte, matematice sau lingvistice... aşa cum se întâmplă astăzi. ci şi
cunoaşterea şi folosirea inreligenfei emoţionale. Vom arăta, în ultimul
paragrat: c.ă în condu ita morală este necesară combinarea mai multor ti puri
de intel igenţă.
Vor trebui luate în considerare. de asemenea, o serie de
probleme tehnice nu doar de ordin conceptual, c i şi de ord i n practic.
O astfe l de problemă practică este cea a găsirii unei căi de
completare a d eci zie i obiective, maşinale, cu trăsături ale decizie i umane,
"econdată de cea a identificării şi reconstitu irii abi lităţilor de folosire a
avantajelor acesteia şi de evitare a dezavantajelor caracteristice.
Un alt grup de probleme rezu ltă d i n necesi tatea ca s istemele
in fonnatice dotate cu programe de intel igenţă arti ficială avansate. care vor
penn ite implementarea eticii maşin i i săjie tratare ca entităţi individuale,
.
ca unnare a:
- complex ităţi i
- funcţionalit;iţii spec ifi ce
- gradelor de l ibenate atribu i te.
Poate cele mai dific i le şi imponante probleme vor decurge d in
consec inţele îmbinări i, în cadru l et ic i i maşin i i. a unui comandament teoretic
�i a unui impera t i v pract ic.
M orala înseamnă şi l i be rtat e mora l ă. Î n cazul et i c i i umane este
cons iderată axiomatică ideea că numai în conditiile aswn.ării şi aplicării
l ibere a normelor morale comportamentu l uman are valoare cu lturală.
Şi în cazul maşinii, corelaţia l ibertate - responsabilitate trebuie să
funcţi oneze în ambele sensuri. Gradu l de responsabil itate depinde de gradu l
d e libertate.
Putem constata în să că relaţia libertate - responsabi l itate nu este
depl i n funcţională n ic i în ceea ce priveşte omul. Se acceptă că
responsabi l itatea dec u rge d i n l iberate, dar se trece sub tăcere faptul că
ex istă. mai mult. o dependenţă exact determinabi l ă a grad u l u i
de
responsab i l itate de gradele şi de natura l ibertăţ i l or practicate. De asemenea,
atât sistemele. cât şi grupurile de interese accentueaz.ă asupra gradelor de
l i bertate acordate, dar u ită că singura l ibertate cu valoare individuală este
cea l uată de ind ividul insu�i în condiţii de responsabil itate. Astfol,
responsab ilitatea este încurajată drept condiţie a libertăţii, dar l i be rtat ea nu
este socot ită drept cauză a responsab i l ităţii.
Din prem i sele anterioare şi discutarea lor rezu l tă şi importante
concluzii pentru problema tic a implementării codulu i moral al maşinii.
NOEMA VOL. V, 2006

La u ra Pană 1 35
Etica maşinii presupune şi libertatea alegerii in aplicarea

normelor morale în domeni i de actiune şi în situaţii detenninate.
Omu l t rebuie să-şi asume riscurile ce decurg din acordarea
l ibertăţ i i . Mai rrwlt umanitatea. ca multitudine de indivizi ş i comun ităţ i .
urmează să accepte şi posibilitatea maşinii de a-şi înmulţi gradele de
libenate .
În elaborarea şi implementarea et ici i maşi n i i apar dificultăţi
conceptuale genl!rate de rl!=olvarea unor rrohleme tehnice. nu n umai
probleme tehn ice legate de persistenta unor dificu ltăţi conceptuale .
Observăm, i'n acest context. de asemenea. că atât prob l emele conceptual e ,
cât şi cel e numite tehnice , pot fi interpretate şi tratate , cele mai mu lte. şi ca
problem e de cunoaştere şi acţ i une ln p erime tru l fi i nţări i umane, atât
individuale, cât şi sociale.
Probleme le conceptuale id entificate în u rma cercetări i posib i l ităţ i i
de concepere ş i implementare a unui cod moral pentru maşini tin d e
capacitatea noastră d e a înţelege însuşi fenomenu l moral î n comple t i tudinea
componentelor sale: spiritualitate, norrnativitate şi acti v i tate. Din
perspect i v a probl emat ic i i urmărite, accent u l cade pe norme ş i pu nerea lor în
acţiune.
N onnele mora le au anum ite panicu larităţi: sunt va lab i l e pentrn
orice t i p de act iv itate umană: toate acti v i tăţile umane au o dimens i un e
morală şi pot ti evaluate d i n această perspect ivă .
Moral itatea este una d intre d imensi un i le t uturor act i v ităţilor
umane, dar aplicarea normelor morale în domen ii diferite cere
- abilităţi specifice
- achiziţia unor instrumente culturale.
N ormele morale generale, perene. transpozabi le in d i v erse
domenii pot fi corect interpretate şi efectiv folosite, în cazul omului. numai
prin culti varea şijvlosirea inteligenţei. conştiin(ei şi creurivită(ii.
Pot fi asim i late valorile morale cu crit erii de decizie, iar normele
morale, care sunt regu l i de condu i tă complexe. cu proceduri standard.
pentru a fi implementate în programe de calculator?
Dev ine necesară formularea unor modal i tăţi expl ic ite de
t ranspunere a normelor morale în prevederi operaţional e valab i le în diverse
domeni i şi de adecvare a lor la d iferite împrejurări posibile.
7. Ipoteze de lucru pentru implementa re-.t unui cod moral

în conduita maşinii
NOE.MA VOL. V. 2006
1 36 Laura Pană
În v ederea elaborării şi folosiri i un u i cod moral al maşinii putem

formula mai mu lte ipoteze d e lucrn: ( I ) Ipoteza st rnctu ra l ă. (2) I poteza
funcţională şi (3) I poteza actională. Î n toate aceste ipoteze, t rebu i e să
ren u nţăm la avantajele existentei conştiinţei şi a conştiinţei morale, să
contăm pe fol os irea inteligenţei, în forme l e sale artificial e actuale, (care pot
con st i tui însă p un ct e de plecare pentru stud ierea unei forme de inte l igen ţă
adecvate act i v ităţii morale). ca ş i pe elemente de condu ită creativă. pem1 ise
de mod a li tăţ il e d e progra ma re e urist i că.
7. I . În ipoteza structurală, codul moral ar putea fi i mp l e m ent at

prin program e care ar putea conţine seturi de norme morale adecvate pentru
funcţi i d i forite
domen i i determinate de act i v itate
t ipuri de act i vitate
c l ase de prob l em e teoretice definite sau s ituaţ i i practice
speci ficate cu care ar putea fi confruntate maş i n i le sau.. mai bine zis, toate
sistemele art i fi c ia l e in te l i gen te .
Codul moral ar put ea fi însă im pl ementat şi prin ana l ogie cu
structura inteligenţei umane. Astfel. de p i ldă. pentrn implem entarea unu i
cod m o ra l in structura �i funcţionarea age n ţ i l o r inteligenţi nu este sufic i e nt ă
modelarea şi implementarea i nteligenţei abstracte, ci se impune formarea şi
act i v area unor st ru ct u ri ş i procese ca racterist ice j u decăţi i , deciziei şi acti u n i i
mora le.
Aspectul com po1tamental al continutului act i v ităţ i i i nte l i gent e pare
a ti esen1 ial, în acest con1ext. i ar asupra acestu i aspect vom re v en i în cad rn l
disc u t ări i i pot ezei ac \ i o n a l e.
În ipoteza noastră structurală., între formele de i nte l ige ntă
d i terentiate în ilmcţie de domenii de act iv itate determinate putem adăuga şi
inteligenţa morală, care este n ec esară pentru respectarea nonnelor specifice
care derivă din si stem u l val ori l or ce orientează practica morală. dar care ar
putea întemeia şi componenta in te l ectu a lă a creat ivităţii morale.
Structura i nteligentei morale. odată ident ificată, de pi lda prin
raportarea componentelor intel igenţei ge nera l e la structura fen omen ul u i
moral, ar putea fi mode l ată şi folosită în scopul implementări i u n u i cod
moral in funcţionarea sisteme lor in te l i gen te, ceea ce presupune însă, mai
în tâi, studierea ei de către fi losofi, psihologi şi tehnologi reun iti în echipe
interdisciplinare.
7. 2. I poteza funcţiona lă poate fi l u ată în considerare d acă:

- nu apreciem ca utilă sau nu putem realiza stabil irea locului unui cod m ora l
NOEMA VOL. V, 2006

Laura Pani\ 1 37
în structura conştiinţei umane. respectiv a psih ic ulu i an ific ial:

- identificând într-un fel acest cod î n con şt i i n ţă. nu-l putem accesa. modela
şi transfora, în fom1e operaţionale:
- int e l igenta însăşi. chiar diferenţiată î n diferite forme ş i după diverse
criterii. cum ar fi ace la al domeniului de act i vit ate (în cazul no stru , cel al
m oral ităţ i i ) nu poate fi i dent i ficat ă sub forma unor structuri formale.
.
măsu rab i le stabi le, corelate şi un itar efic i e nt e:

.
- se constată că n i \. e l u l de i n tel i genţă nu determină univoc cal i tatea

comportamentului moral:
- pentru formarea c ond u ite i morale se imp u n e mai ales cu l t ivarea un or
trăsături de persona l itate deci o bţi nerea unui nivel superior de re a l i za re a
.
individului ca entitate psihică. deocamdată inaccesibil abordării tehn ice.

I poteza de lucru care poate deveni o peraţi o na lă în aceste c on d i ţ i i
ar fi aceea a identităţii funcţionale a moral i tăţii .
În acest
caz se pun însă o serie de alte proble me : este
moralitatea o însuşire funcţională?
În caz afirmativ, este aceasta o funcţie de sine stătătoare'! Este
un grup de funcţii? Este real izată de psihic în ansamblu l său? Se bazează pe
alte funcţi i ? Este efectuată de struct u r i şi funcţi i ps i h i ce nespec ialintte dar
cooperan te?
Opinia noastră. bv..ată pe o v i ziune sintet ică, este că, dacă putem
in terpret a moral itatea ca real izare a unei funcţii p s i h i ce de sine sUUătoare,
aceasta este mai degrabă o fu ncţ i e supra.determinată. o tuncţie spiri t ua lă .
Toate activ ităţile spirit uale presupun şi subsumează mai multe

niveluri distincte de act i v i tate manifestate în ace l aşi timp. atât în cursul
,
acţi u ni l or indiv iduale, cât şi în p lan u l act i v ităţi lo r coo perant e :

- activitate intelectuală.
- activilate automată (deprinderi )
- activ itate instinctuală.
I mplementarea moral ităţii ca o însuşire fimqională necesită.. ca
urmare, în cont inuare, o abordare acţ i o n a tă .
7. J. I poteza acţi onală

Eve ntu a l ele răspu n suri cert.e sau cel puţin uti le ob\ i n u te pornind de
Ia ipotez.a preceden t ă pot fi fol os i te ca premise în cazu l în care ne propunem
să construim o a treia ipotez.ă, ipoteza acţionată.
Comportament u l moral este activitate complexă., care
include - componente spirituale,
- componente intelectuale, dar care
·
se bazează şi pe
NOEMA VOL. V. 2006
1 38 Laura Pană
- procese automate (deprinderi) şi

are drept condiţii
- a ct i v i t ăţi i nstin ctuale .
Morala est e o activitate spi r inia l ă. la fel ca şt i inţa. fi losofia. arta sau
teh n i ca . Dezvoltarea acestor domen i i ale culturi i atestă că nivelul super ior al
comportamentul u i u ma n este cel mai eficient. pentru că omul lucreaz.ă, în
acest caz_ la n i v e l u l său specific de existenţă şi de activitate (15, 438, 448-
452).
La polul opus, în lu mea animală, dar şi în lumea creaţi i lor tehnice
nean i m ate , act i vităţile automate par mai efici e nte .
Sistemu l social se poate compara, de asemenea,. cu succesiunea
modelelor de efic ienţă i nventate de natură pentru creşterea efici enţei
funcţ i onării sistemelor. Acest scop este realizat însă, pe ansamblu, în mod
automat. prin fapt ul că s istem e l e, cu cât sunt mai comp l exe, cu atât sunt mai
cond iţionate.
În cazul siste m ul u i social. se poate prod uc e autoconditionarea. dar
corelată cu interconditionarea şi supraconditionarea (intercond i ţi onarea
globală). Aceasta are însă, de regulă, nu numai efectele propuse şi scontate,
c i ?i consecinte cu atât mai neaşteptate şi i n contro l ab i l e, cu cât sunt mai
îndepărtate. i ndi re cte ş i intricate. Astfel, s i st e me l e sociale evol uează prin
sacr ifi c i i individuale. ale med i ului şi ch iar ale propri i l or perspect i v e, dacă
aba n donează tendinţa „naturală" de autostructurare şi a utodezvol t are
1;ara1,: 1 erist ica sistemelor c i bernetice
Comportamentul wnan indi v idu al este. de asemen ea. complex şi
este condiţionat de acţiunea tuturor tipu rilor de legi - fizice, biotice şi
sociale -, dar cunoaşterea tuturor acesto r ti puri de legi nu este o bl igatorie
pentru succesul acţiun i i umane însăşi. care poate fi efic i�ntă dacă se poate
adapta acţiunii concrete a acestor legi sau dacă poate crea c.onditii care
penn i t real izarea dorinţelor în spaţ i u l tendintelor legice.
T end i n ta c reşter i i efic ienţe i pri n reinstalarea automatismelor, care
'>-au doved it eficiente l a ni vel uri i n ferioare ale ex isten ţe i. se man i testă ş i în
plan intelectual . C h iar pe parc ursu l dezvoltări i o mu lui ca ind iv id. avantajele
inteligenţei fl uide, ale memoriei permeabi le şi maleabi le, cele ale de c i zie i
rapide şi ferme, ca şi ale absenţei refl ecţi ei ezitante, c aracterist ice vârstei
ti nere. faci l itează formarea automatismelor intelectuale.
Cal ităţile menţionate sunt suplin ite. dar niciod ată ega late. la
mat uritate, prin organi zare , experienţă ş i prin folosirea altor oamen i , ceea ce
defrn itivează complexul deprinderilor eficiente: omu l şi inst i tuţi i l e umane
devin a utomate mai mult sau ma i puţin perfecte sub raportul îndep l in ir i i
NOEM A VOL. V , 2006

Laura Pană 1 39
obiectivelor instituţionale. nu şi în pri v inţa realizarii unei eficienţe wnane,

care înseamnă eficienta globală a acţiunii, raportată la valorile umane.
Maş i ni l e int e l ige nt e şi oamen ii nu se deosebesc mult în zilele
noastre în ceea ce priveste activită ţ i le specialiaz.ate I profesi onal i zate .
I mp l ementare a codu lui moral ar putea folosi capac itatea şi
d ispon ibil itatea omului ş i a maşinii de a învăţa inclusiv prin mecanisme şi
proceduri autom ate pentru e fec t ua rea unor funcţii ş i pentru opt i mizarea
propri e i act i v ităţi .
Aşa c u m oamenii folosesc astăz i maşina informaţională d e pi ldă
pentru analiza fundamentării deciziei, în •• i itor oamen i i ar putea excela ca
psihologi ai maşini l or, ca soc iologi ai comunităţi lor virtuale. ca l i n gv i şt i şi
matematic ien i, m ora l işt i şi fi l osofi , spec i al i şt i cu c a l i ficăr i deosebite sau
rare. ex perţi , cons il ieri .
8. Inteligenta morală
Având în v ede re structura complex ă a conduitei morale. c a formă

a vieţi i prac t ice şi spirituale. ca şi rol u l ei în organ i zarea şi destăşurarea
v ieţi i ind i vidului respect i v comun ităţi i . semnalăm ex i sten ţa u nu i ti p
corespunz.ător de i nte l igenţă. inteligenfa morală. şi necesitatea culti vări i
acesteia în cazu l om ul u i , ca şi obl i gat iv itatea i m p l em en tări i sale. în cazul
maşinii inteligente: interacţiunea acesteia cu omul poate li vitală.
Observăm că în domen i u l spec ial izat în studierea i nte l igenţei
umane nu se acordă î ntotdeau na o irnponanţă egală diferitelor tipuri de
inte l i genţă. fi ind ev id en ţiate şi asociate fonne le m ai b ine studiate. iar
c l asificări l e n efi ind făcute după criterii de ac eeaş i importanţă. De ai c i
rezultă un n u măr mare de clas i fi cări. u ne le t ipu ri de inte l igen ţă apărând în
cadrul mai multor m oda l i t ăţ i de clasificare.
Din punct de vedere structural, inteligenţa um ană a fost anal i :z.ată
progresiv , pri n identificarea unui factor general şi apo i a unor factori
semigenera l L pentru ca să se studieze. în final, şi u n i i factori specifi c L care
au fost corelaţi. inclusiv într-un model spaţial .
Unele studi i au evidenţiat part ic ularizăr i ale inteligenţei umane,
cum este şi inteligenţa 1ehnică. În funcţ ie de apt itud in i , de t i pu l de educaţ i e
şi d e act ivitate, ca şi în d ep enden ţă de experienţa în activitate şi de mediul
s pec i fi c se conturează şi d i v erse alte tipuri de i n te l i genţă. ca inte ligenţa
l i ngvi st ică, matematică sau muzicală.
Propunem evidenţierea posib i l i tăţilor de di feren ţi erc ale
int el igen ţe i în funcţ i e de un criteriu unitar, acela al domeniui c.:11fn1rii prin
care se fc1rmează şi în care se manifestă formele principale de inteligenţă.
NOEMA VOL. V. 2006
1 40 Laura Pană
acestea putând subsuma d i ferite t i p uri de intel igenţă care sunt acum incluse
în m ai multe clas i fi cări diterite, cum este şi cazul intel igenţei m atematice,
cel al intel igenţei l i terare. al intel igentei interpersonale sau ce l al i n te l i ge nţei
sociale.
După criteriul propus putem distinge inteligenfa ştiinţifică.
inteligenţa artistică, inreligenfa tehnică, inteligenţa politică şi inteligenţa
morală etc.
Î n această clasificare apar o serie de înnoiri, d intre care unele sunt
de ordin metodologic şi tenninologic, iar două, de ord i n teoretic.
Astfe l , deşi au fost st udiate inteligenţa matematică, inteligenţa
l ingvistică, i n t el ige n ta practică şi teoretică, d upă ştiinţa noastră, nu a fost
aprofundată intelixe11ţa ştiinţ(fică şi nu a fost folosit t ennen u l
corespunzător. De asemenea. deş i au fost stu d iate intel igenţa muzicală,
p la<>t ic ă sau kinestezcă, nu a fost c aracte rizată inteligenţă arlistici'i. La fel,
cu toate că numeroase c lasi ficări inc l ud i n tel i gen ţa i n t erp erson ală sau
intel igen ţa soc i a l ă. nu a fost stăruitor analizată inteli}!.enţa orJ!.aniwţional<i.
cea care le-ar putea subsuma. N u a fost stud iată n ic i inteligenţa po l i t i că,
care ar putea fi consid erată una dintre cele mai influente fonne de
man i festare al e acesteia. Propunem, ca obiect de cercetare, din perspecti va
p re ze n tul u i stud i u. intl!/igenţa morală. l e gat de care vom face. şi o serie de
prec i zăr i .
Denumirile propuse d e noi rezultă d intr-o perspectivă
meto dol ogic ă sistemică, asociată c u o v iziune in tegrat i v ă, în cadrul căre ia
p utem vorbi şi de i nt e l igenţa morală în t i po l ogia inteligenţei u mane.
Fonn e l e parti cu larizat e de inteligenţă pot include fonne
spec ializate de in te li ge nţă. care la rândul lor vor fi c up r i nse . fiecare, o
singură dată, într-o s i n gură categor i e . Astfel de forme specifice de
iniel igenţă se constituie potr i v it cerinţelor unor domenii de acti vi tate.
caracteristicilor unei d isc ipl in e ştiinţifice, un ui gen artistic sau unei direcţii
de dezvoltare tehnică, respectiv în funcţie de normele derivate d in
ex igentele unui anumit sistem de valori, ca cele m ora l e.
Analiza ş i n om in a l i zarea unei fonne până acum nei d ent i ficate dar
funcţi o n al e de i n t e l i genţă, i111e/ige111a morală. presupun argumentarea
legit i m ităţi i studierii acesteia şi a fo l o s iri i denum iri i menţionate. Avem în
ac est sens două categori i de argumente.
Primul grup de argumente se referă la statutul moralei ca fen omen
uman. acela de aspect al v ieţii spirituale şi, deci, al culturii.
Conşt i inţa morală se const ituie. aşa c u m am arătat. în trepte. dar
odată dezvoltate n ive lu r i le sa le super i oare . omul nu mai acţ i onează în
NOEMA VOL. V, 2006

Laura Pani\ 141
vinutea deprinderilor sau constrângerilor morale. c 1 ca wmare a unei

dezbateri i nterioare. spirituale.
Valorile morale se c.onstituie într-un sistem panicular de valori în
cadrul sistemul u i general de valori caracterist ice unei societăţi. Realiz.area
acestui sistem particular de valori necesită şi co nst i tu irea., cultivarea şi
man ifestarea unui ansamblu de aptitudini umane consacrate, între care ş i un
tip determ inat de intel igentă. intel igenţa morală.
Conduita morală presupune ch iar combi narea. într-o formă
distinctă de intel igenţă, pe care o num i m i11telig1mţă moralei, a mai m u l tor
tipuri anterior stud iate de inteligenţă. Este vorba. pe lângă intel igenţa
abstractă şi intel igenţa emoţională. deja mentionate. de altele ca i ntel igenţa
concretă, descriptivă. interpretativă, i m i tativă, creat ivă. teoret ică şi practică.
Denumirea de inteligenţă morală, dată de noi acestei lemne
complexe de intel igenţă., care cond iţioneaz.ă condu ita morală eficientă., este
întemeiată atât de comple.."f:itatea cunoaşterii morale (la care ne-am referit în
paragraful 3), cât şi de ierarhia strucrurală a conştiinţei morale (pe c are am
ev idenţiat-o în paragraful 5). Se adaugă specificu/ relaţiilor şi practicilor
morale. care impun dezvoltarea şi folosirea acestei forme d istincte de
inteligenţă.
Am argumentat, într-un stud i u anterior, că anal iu aptitudini lor
umane i m p l i cate în condu ita morală poate fi dusă până la iden t i ficarea
apt it udini lor necesare î nfăptuirii fiecărei valori morale. iar realizarea valori i
morale fundamentale i m p lică practicarea tuturor celorlalte v alori morale.
Cel de-al doilea grup de argumente decurge tocmai din practica
morală. ca fonnă fundamentală a conduitei practice. Or. tipuri le d istincte de
inteligenţă se formează., se cultivă şi se man i festă tocmai în funcţie de
particularităţile şi cerinţele d i feritelor tipuri de act iv itate.
Situaţia stud ieri i fonnei morale a inte l igenţă este s i m i l ară cu cea a
formei tehnice a culturii. Deşi a apărut în acelaşi timp cu alte forme demult
recunoscute ale culturi i , iar după unii gânditori, ch iar înaintea acelora.
cultura tehn ică a intrat mult mai recent în atenţia fi losofiei culturi i , odată cu
recunoaşterea sau cel puţin cu i mpunerea tehn i c i i ca domeniu hotărâtor al
dezvoltăr i i sociale.
Intel igenta morală nu se poate con funda cu intel igenţa generala.
deşi se man i festă în toate t ipurile de act ivităţi umane. Acest tip de
inteligentă este act iv şi eficient în contexte specifice ( morale). dar astfe l de
conteXle se întâlnesc în toate domeni i le de act ivitate şi fiecare persoană
trăieşte experienţe morale. indiferent de natura preocupărilor sale
profesionale.
NOEM A VOL. V. 2006
1 42 Laura Pană
În acelaşi timp. n i velul inteligen tei morale poate fi considerat

de pendent de n i ve lu l i n te l igen ţ ei generale, dar grad u l man i festări i
i nte l igenţei morale poate fi mult d i forit de posib il ităţil e oforite de n i v el u l
d ezvol t ăr i i i nte l igen ţe i genera le ş i ch iar d e nivelul unor forme d e inteligenţă
part i c u l ară. Astfel. n ivelul inte l igenţe i morale. eval uat în fu n cţ ie de gradu l
şi eficienţa man i festări i sale, pare a fi d ependent m a i ales d e conşti inţa
mora lă. de măsura în care sunt prezente, active şi intertunctionale d i v erse le
componente deja prezentate ale aceste i a.
Exersarea conştiinţei morale este relativă şi la cond iţi ile con crete
ale v ie ţ i i şi activităţi lor indi vidu l u i . Se poate afinna că ea există în măsura
în care acţioneaz.ă, iar această afinnaţie este valabilă şi pentru i nteligenţa
morală. Inteligenţa morală dep in de nu atât de alte aptitud i n i mai mult sau
mai puţin complexe, şi d ec i de factori psih ici, cât de factori spi ritua l i ,
educati onal i şi cultura l i .
Totuşi. î n scopu l implementări i unu i cod moral în condu ita
maşin ii putem fo l osi rezultatele studierii unor d imensiuni ale inteligenţei
um an e, care se descompun e în aptitud i n i (aptitudinea verbală. n um erică,
raţ i onarea. memoria etc .). F om1ele i ntel igentei umane, inclusiv inte l igen ţa
morală, ar putea fi reco n stru ite în variante tehn ice porn ind de la astfel de
apt i tud ini , e xprim ate în funcţ i i adecvat descrise, care ar put ea s i m u la
j u decata morală şi raţ io naTI1en tele comp l exe specifice acestui domeni u al
act i v ităţii spi ri t ua le .
I n te l igen ta morală nu poate fi înţe leasă, în opi n ia noast ră., ca fi ind o
particu lar i zare a in teligen tei generale, întrucit determinarea ei în acest fel
p rodu c e d i ficultăţ i . Morala este un domen i u al c u ltur i i , mora l itatea
conslituie un co mp lex de relatii umane, act i v ita tea morală generează un
subsistem al s i st em u l ui social. dar omu l , pentru a se doved i moral şi pentrn
a manifesta inte l i ge n ţă morală cumuleaz.ă şi foloseşte însuşiri propri i mai
multor forme de i n t e l i gen ţă umană.
Putem spune chiar că i nt el igenţa morală impl ică folosirea mai
m u l tor t ipu ri de i nt el ige nţă umană. Asttel, la n ive l u l relaţi i l or şi act iv ită.ţi lor
morale este nevoie de in tel igen ţă concretă şi de in tel igenţă practică, de
in t el i ge n ţă i m itativă, dar şi de i ntel igentă creativă. Viaţa în comunitatea
morală imp l i că i n tel igenţă i nte rpersonală şi i nte l igen tă em oţ iona l ă .
Conşt ii n ţa morală are drept condiţie a e x iste n ţe i şi fu n q i on ări i inteligen ţa
intrapersonală. N ivelul ştiinţific al cwioaşterii morale (etica ştiinţifică)
presupune inteligenţă teoretică.
Dacă avem în v edere chiar speciali zări actuale ale eticii , ca
b 1oet ica :;; i lehnoet ica sau domen ii emergente ale sale . cum este ce a
a bordată de noi. etica m aş ini i , constatăm că dezvoltarea acest ora pres upu ne
NOEMA VOL. V, 2006

Laura Pană 1 43
intel igentă matematică şi chiar intel igenţă tehnică, iar pe lângă cunoştinţe de
special itate, şi disponibil itatea către retlecţia ti losoti că . S ituarea la ni ve l ul
ti l osotiei morale impl ică inteligenţă abstractă şi intel igenţă creativă.
Înţelegerea şi folosirea valori lor morale, ca rezultat al activităţii
spirituale, sol icită, pe de o parte, intel igenţă descriptivă şi inteligenţă
cristalizată, dar se bazează şi pe inteligenţă interpretat ivă, iar în măs ura
arătată în paragra ful 5 , chiar pe i n te l igenţă creativă. Efic ienţa activităţilor
soc iale, care (toate) impl ică prac tic a re a valorilor morale, este condi ţionată
de folosirea intel igentei sociale.
Din anal iza formelor de inteligenţă presupuse, impl icate şi
integrate în existenta şi fo los irea intel igenţei morale observăm că i nte l i gen ţa
mora l ă se bazează pe inte l i genţa gen era l ă com bi nă, în a lcătuirea � i
,
funcţ ionarea sa, fomie particulare d e intel igenţă, i ar pentru acoperirea unor
noi domenii de activ itate, apelează chiar l a forme spec iale de intel igenţă.
Rezultă că inteligenţa morală reprezintă o formă sintetică de inteligenţă
Una dintre căile care vor fuce posibilă integrarea acestei fomie
complexe de intel igenţă cu inteligenţa artificială este chiar studierea cât mai
analitică a inteligenţei mo ral e .
Dacă am supune însă unei anal ize atente şi alte fom1e la tel de
importante ale inteligenţei umane, am constata, probab i l, că toate formele
fundamentale ale inteligenţei umane sunt forme sintetice de inteligenţei.
În acelaşi timp, putem aprecia că forţa i nte l ige n ie i o m u l u i, l uată în
an s amb l u l ei, constă în reunirea acestei disponibilităţi intelec/uale generale
pentru rezolvarea oricărei probleme semniflcalive.
Discutând problema naturii şi eficienţei activităţii intelectua le a
omului, putem afirma că aceasta din urmă poate ti rea l i zată mai ales pri n
concenJrarea comp/exilaţii intelectuale asupra unei singularităţi.
I ntel igenţa art i fi c i a l ă a fost dezvoltată, până acum, ca i n te l i gen\ă
abstractă, manifestată mai ales ca i n te l i gentă matematică, respecti v
l ing v ist ică . Se pare c ă , mergând p e această l in i e , inte l i genţa art i ficială ar
putea obţine câştiguri n um a i în v iteză, maleab i l itate, manevrab i l itate �i
un i versa l i tate . Toate acestea ar putea fi interpretate, în ace laşi t imp, ca
pierderi în profunzime, consecvenţă, autodeterm inare (determ inare din

interior) ş i aut odifere nţ i ere .
Pentru a se dovedi uti l ă în act i v i tă ţi relevante pentru natura ş i
esenţa om u l u i , inte l i genţa art i fi c i a lă a r putea deveni tot m a i spec ial izată.
Di ferenţierea formelor de inteligenţă implementate şi folos ite nu ar aprop ia
neapărat maşina de om, iar acesta nu ar fi neapărat concurat de maşină, ci
mediul artificial al vieţii umane ar deveni mai di verg, mai funcţional şi mai
stimulativ pentru creativitate, fără a aj unge obl igatori u mai complex.
NOEMA VOL. V, 2006
1 44 Laura Pană
La rândul său, omu l evol uează spre artificialitate, iar efortul de a

concepe şi de a constru i, respecti v de a fonna cultural (spiritual ) roboţii şi
maşinile în general nu ar fi decât un alt mod, mai accelerat ş i mai simplu, de
a realiza con vergenta a două tendinţe „naturale" actuale şi de a dezvolta
soc ietatea în întâmpinarea destinul ei tehnologic.
M oral itatea artificială ar fi o nouă fonnă de mani festare spirituală,
atât umană, cât şi tehnică, a activităţi i umane, alături de arta computerială,
de fi losofia arti ficială sau de pol itica digitală. De observat însă că, inclusiv
atunci când vorbim de tehn i că, ne referim la o m an ifestare umană, i ar
artificialul este, dintotdeauna şi în toate formele sale, un produs în întregime
uman.
Bibl iografie
I. Bedau, M . A., „Philosophical Content and M ethod of Arti ficial

Life", Bynum, T. W. and M oor, J. H ., The Digital Phoenix: How
Compulers are Changing Phi/osophy, B l ackwell Publ ishers,
Ox ford, 1 998.
2. Bynum, T. W., „Global I n formation Ethics and the I n formation
Revol ution". Bynum, T. W. and M oor, J. H, The Digital Phoenix:
Huw Compuler.1· are Changing Philosophy, (. . .).
3. P. M. Churchland, „The N eural Representation of the Social
World", Byn um, T. W. and M oor, J. H ., The Digital Phoenix:
Huw Computers ( . . . ) .
4. Danielson, P.," How Computers Extend Arti ficial Moral ity", în
voi. ant. menţionat.
5. Darwa l l , S. Philosuphical Ethics. Westview Press, Colorado,
Oxford, 1 998.
6. G regory, R . , Viitorul creatori/or de inteligenţă, Editura Ştiinţifică,
B ucureşti, 2000.
7. H i l l is, W. D., Maşina care gândeşte, Editura H uman itas,
B ucureşti, 200 I
8. Londen, R. B., „V ices of the V irtue Ethics", în voi. Crisp, R.;
S l ote, M. , Virtue Ethics, Oxford University Press, 1 997.
9. Pană, Laura, „Artificial l ntel l igence and M oral l ntel l igence",
Paper for the 3'd European Computing and Phi losophy Conference,
E-CAP 2005, Mălardalen Uni versity, Văsteras, Sweden, 2-4 J une,
2005.
NOEM A VOL. V, 2006

Laura Pană 1 45
1 O. Pană, Laura, „Co-evolution of H uman and Artificial Cogn itive

Agents", i-C&P 2006. Computers and Philosophy. an
lnternational Coriference, Laval, France, M ay 2-3 2006.
1 1 . Pană, La ura, Cultura tehnică şi industria culturală, Editura
Tehnică, B ucureşti, 2002.
1 2. Pană, Laura, „De l a etica v irtuţii la etica virtuală", Prezentare în
cadrul Grupului de cercetări interdiscipl inare al CRI FST, I anuarie
2005.
13. Pană, Laura, „ Etica arti ficială", în Filosofia if!formaţiei şi a
tehnicii informaţionale, Editura Pol itehn ica Press, Bucureşti, 2004.
1 4. Pană, Laura," Filosofia arti ficialului şi fi losofia arti ficială''. în
A cademica, nr. 34, ianuarie 2005, Anul X V , 1 7 1 .
1 5. Pană, Laura, Filosofia culturii tehnice, B ucureşti, Editura Tehnică,
2000.
1 6. Pană, Laura, Filosofia iriformaţiei şi a tehnicii if!furmaţionale. (.„).
1 7. Pană, Laura, ,,M oral lntelligence for Human and Artificial
Agents", în Machine Ethics, Papersfrom the AAAI Fa//
Symposium, 4-6 November, 2005, Arlington. Virginia USA, AAA I
Press, American Association for Arti ficial l ntel l igence, Menlo
Park, Cal i fornia, 2005.
NOEMA VOL. V, 2006
1 46 C. G. Constandache
VOCAŢI A ŞTI INŢELOR DE G RANIŢĂ
G.G. CONSTANDAC H E
AbstracL The introductory part. o f l i terary appearan ce, draws the

atlention to a short d iscussion concerning the FRONTI E R term, about
the important systematic ambig uities not only from the linguistic
perspective, but also from the logic too, respectively philosophical.
On the m edian part, with scientific character, I draw the
attention to some specific characteristics of the open p roblems w h ich
serve as a substitute for the obj ect, better to say, for the objective. They
have attracted the research's a ttention from the various fields and are
problems with a la rge social echo na med, as a rule of the FRONT I ER.
l n the lasl part, the l inguistic perspective and the prob lem of
the object of resea rch, makes room for the q uestions with regard to the
method. ln th is conclusive part, the scientific problems overflow
towards epistemology and even towa rds a p h ilosophy w ith the
pretension of originality.
Partea introductivă, de aparenţă l iterară, atrage atenţia printr-o

scurtă discuţie privind termenul G R A N I ŢĂ , asupra unei ambiguităţi
sisremarice împortantă nu doar din perspecti vă l ingvistică, ci şi logică,
respectiv ti l oso tică. Pe scurt, real itatea modelelor nu coincide vreodată c u
modelele realităţii (am arătat la Londra în i ul ie 1 996, comunicarea
Cogn itive Metaph or and M odel l ing. din Simpozionul Internaţional
K NOWLEDGE TR ANSFER).
Î n partea mediană, cu caracter predom inant şti inţi fic, semnalez
câteva trăsături specifice problemelor deschise ce ţin loc de obiect, mai
corect de obiecti v. Ele au atras atenţia cercetătorilor din variate domen i i şi
sunt probleme cu eco u larg social n um ite, îndeobşte, de gran iţă. Aspecte au
fost prezentate l a M aribor în iul ie 2005, com un icarea Models of
Communication an d Theories of I n formation, din Congresul al X i i i -lea de
C ibernetică şi Sisteme ( Internaţional) WOSC & SDSR.
În ultima parte, perspectiva l ingvistică şi problema obiectului
cercetării, l asă loc întrebărilor cu privire l a metodă. Care sunt fenomenele
considerate raţiona le? Care sunt momentele sau cerinţele raţionalităţii
(despre care am vorbit la N i sa în august 2002, com un icarea La Raison el le
Relati visme dans Ies Sciences Cognitives, din Congresul ASPLF -
A V EN I R DE LA RA I SON, D E V EN I R DES RATI ONALI TES). Care este

C. G. Constandache 1 47
tipologia cercetătorolui şi ce numim stil cognitiv, apoi dacă există o

particularitate de l imbaj în şti inţele de graniţă şi dacă ele renectă o
metamorfoză a spiritul ui (aspecte incluse la Dijon în Colocviul l ntemational
PATRI MOINE FRANCO-ROUMAIN din octombrie 2004, comun icarea Le
Roumanisme et l a pensee occidentale). Î n această parte concl uzivă,
problemele şti inţi fice se revarsă către epistemologie şi ch iar către o fi losofie
cu pretenţie de original itate. Dacă am luat inspira\ie de la bi ne cunoscuta
filosofie a lui NU semnată de Gaston Bachelard şi am ev itat lec\ia de
exacerbare a negaţiei din opera lui Emil C i oran, putem d iscuta - subliniem:
în româneşte - de o semn i ficativă „fi l osofie a lui BA"„. interesând ştiinţele
de gran iţă.
GRAN ITĂ este un tem1en de origine bulgară şi sinonim cu
FRONTIER Ă sau HOTAR. Nu de mult, l i mba curentă considera pe A
HOTĂRNICI echi valent cu A DEF I N I . Î n sens figural, gran ită numeşte
LI M I TA, dec i presupune de lim itar� dar şi M A R G I N E A . Tennenul are
valoare relati vă, grani ţa (între) precizează vecinătatea, dar şi absolută,
dincolo de gran iţă fi ind străinătatea. Ceva fără graniţe este dezmărginit -
aminiti m „Orizontul tără l i m ite al învăţări i" [ I J, iar ceea ce este lângă
gran iţă formează peri feria (Mărginimea Sibiul ui). Termenul are nu numai
conotaţie spaţială, ci şi temporală: „termen- l im ită" (scadenţă).
Tennenul FRONTI ER Ă este prel uat din franceză, având în\eles
stabi l it cu val oare j uridică. Reprezi ntă l inia naturală sau convenţiona l ă ce
delim itează teritoriul unui stat (în plan orizontal, faţă de alt stat, faţă de
marea l i beră, iar în plan vertical faţă de spaţiul cosmic). Dem arcarea unui
domeniu de cercetare are o anum ită asemănare cu delimitarea j uridică prin
frontieră a cadrul ui unde statul îşi exerci tă funcţiile în domen iu.
În mentalitatea con fonnistă, clasică, respectul frontierelor asigura re la\ii de
cooperare normale (interdiscipl inare, multidiscipl inare, şi transdisciplinare).
Reţinem ca i l ustrativă definiţia frontierei pentru mulţimi, ca mulţime a
punctelor cu proprietatea de a conţine în orice veci nătate a lor puncte din
mulţime şi d in complementara sa.
Ambigu itatea unu i termen poate li polisemie, ec h i voc itate sau pur
şi simplu neclaritate. Dar o ambiguitate sistematică presupune mai multe
semn i ficaţii între care există relaţii determinabile. Î n l imbajul obişnuit se
acceptă că GRAN I Ţ Ă del imitează, dar şi leagă, di stinge vec inâtatea de
străinătate, are sens preponderent spaţial, dar şi temporal. Însăşi util izarea
cu privire la spaţiu include referinţa la p lan orizontal sau vertical„. Pe scurt,
după cum a observat Jncă Hegel, orice termen poate admite sensuri opuse,
chiar contradictori i . ln cazul nostru graniţa este marginea sau fruntea„ .
D upă modelul seminarului internaţional (Koln 2004) W I SSEN O B ER
NOEMA VOL. V, 2006
1 48 C. G. Constandach e
G R ENZEN, oare a r fi d e dorit sa preluăm deviza c uraj oşi lor l uptători pentru
sănătate : „Medicina fără frontiere"? N u este nevoie, deoarece unde nu este
di ferenţiere sau alteritate, n u este n ici confruntare sau măcar dialog. Ori
etimologia termenului FRONTI ERĂ trim ite şi la cuvântul FRONT. Se ştie
că acesta reprezintă locul unde se dau l upte, dar şi totalitatea forţelor
angajate in con fruntare . . . Totodată, frontul exprimă acea parte din teatrul de
operaţi uni pusă sub comandă un ică. Cu alte cuvinte, grupul de forţe solidare
şi organi zate în vederea real i zări i unui scop uman itar. În plus, termenul
FRONTI ER Ă are în româneşte varianta FRUNTA R I E, de l a „frunte" şi mai
des: FRUNT AR I I . A m intim că „fruntea" numeşte tot ceea ce e mai bun, de
seamă sau de cal itate. Atunci savanţi i din şti inţele de gran iţă s-ar p utea
numi pe drept cuvânt ca fi ind la fruntari i sau înaintaşi (fruntea) în cercetare,
adică „!Tont-line".
Ca ş i membranele celulelor vii gran iţele între ţări tind să devină tot
mai bine controlate I mon itorizate intrări-ieşiri. Coordonate şi asigurate
mutual de „megieşi", astfel că noţiunea de G RA N IŢĂ s-a schimbat de la
Zidul chi nezesc şi până la Zidul Berl inului; printr-o federalizare a relaţi i lor
între componente, ca în Statele Unite ale Americii şi, recent, între membri i
aderenţi la Uniunea Europeană. Sensul modificări lor merge de la rigiditate
şi apel la forţă către flexibil itate şi comunicare pe baze j uridice, pentru
permeabi litate.
Global izarea relaţi i l or internaţionale are ecou în doctrina hol istă,
de exemplu, în opera lui Rene Dubos de la U n iversitatea Rockefeller, care a
analizat nu de mult interdependenţa dintre om şi n atură. Aşa cum a
argumentat B. Commoner (Cercul care se închide), „Viaţa, aşa cum o trăim
noi, nu poate fi cuprinsă de o singură disciplină academică" [2] (p. 1 89). Cu
alte cuv inte, reducti onismul tinde să izoleze discip l inele şti inţifice una de
alta şi pe toate la un loc de l umea reală . . . Mai m ult decât atât,
reducţion ismul tinde să izoleze discip l inele şti inţifice de problemele care
a fectează condiţia umană. Tot ce se poate spune sigur, dintr-o asttel de
perspectivă, anti-reducţion istă, este că ştiinţele de graniţă repun mereu în
discuţie gran iţele şti inţelor consacrate.
Ambiguitatea fundamentală pen tru expresia ŞTI INŢA D E
GRAN I ŢĂ , care este ş i sistematică, s e referă la conceptul de lege.
Denum ire a de „ lege·· se raportează la legile naturi� dar şi la legi le jurid ice,
în p l us se foloseşte termenul cu m etasemn ificaţia de „propoziţie a ştiinţei".
A redefin i gran iţa înseamnă a defini actual itatea stiinţei, ceea ce presupune
referirea la obiect, metodă şi l i mbaj . În expresia ŞTI INŢĂ DE G RAN I ŢĂ
accentul cade pe ultimul cuvânt. Toate stiinţele au graniţe (condiţie
defin itorie), dau nu toate sunt de graniţă. A avea în vedere astfel de gran iţe,

C. G. Constan dache 1 49
înseamnă a ne gând i la penneabilitate şi chiar la virtualitate, dar mai ales la

tle xi b ili tate şi vicarianţă a gran iţelor. V icarianta presupune circularitate,
reluare şi promovare pe un plan superior. Unitate şti inţelor, câtă este,
reflecta cercul Şti inţelor. După M. P. Haroche, o şti inţă a spiritului
reducţionistă, care pretinde să dea seama de obiectul său porn ind numai de
la stările materiei, are complement într-o sti inţă a materiei, care nu poate să
dea seama de obiectul său decât prin reintroducerea spiritului cunoscător. „
[3 )
Extinderea domeniului de cercetare înseamnă aprotUndarea
cunoştin ţelor şi creşterea puter ii de intervenţie umană (aplicabilitate). Dar
extinderea unui domen iu nu înseamnă totodată încălcarea altuia, ci treptat
îmbogăţirea reci procă a domen iilor adiacente. Interdiscipli naritatea se
tranfonnă în acest proces evolut iv în mult idisciplinaritate şi, în final, devine
transdisciplinaritate. Deşi interacţiunile ştiinţdor se manifestă într- un l�I de
spaţiu al cunoaşteri i şi acţiunii, care se amplifică şi se complică pem1anent,
cercul ştiinţelor reflectă destul de sugestiv interacţiunile şi transterul de
influenţe între ştiinţe. Acest cerc explică, în ultimă instanţă, ambiguitatea
sistematică implicând natura şi societatea, respectiv materia şi spiritul
privitoare la conceptul de lege şi la metodologia în şt i inţă . Tennenul
„circularitate" are însă aici un înţeles aparte. Când un domeniu
epistemologic se const ituie, obiectele sale reprezintă n ivelul întâi - empiric,
adică sunt situate în interiorul domeniului delimitat juridic (organizat cu
principii şi statut) datorită unui obiect de al doilea nivel transcendenta l ,
adică exterior domeniului ş i în funcţie d e subiect (cercetător) [ 3 ) . După
acestă afirmaţie, M. P. Haroche atrage atenţia că încercarea de a reduce
acest subiect din afara domeniului, trasnfonnându-1 într-unul din obiectele
domeniului ca atare, are ca efect suspendarea închideri i epistemologice a
acestui domeniu cu obiecte de nivelul întâi şi, prin unnare, suprimarea
oricărei definiri sau delimitări a domeniului. Pe scurt, funcţia
transcendentală a subiectului, acestă exterioritate radicală în raport cu
domeniul de obiecte gândite, îl presupune pe „celălalt", ca garant al ordinii
simbolice şi juridice, constitut iv pentru domeniul discutat şi fundamentat a
priori, al oricărei obiectivităţi conceptibile.
I nstitutul de Antropologie, fondat de Francisc I. Rainer, face parte
dintr-o serie de realizări majore ale ştiinţei româneşti ce includ şi
Laboratorul de Psihologie Experimentală al Universităţii Bucureşti datorat
iniţiativei lui C. Rădulescu-Motru, respectiv Muzeul Satului din Bucureşti
rezultat din colaborarea lui Dimitrie Gusti şi Victor Ion Popa. Fr. I . Rainer
are, pr in viziunea teoretică largă şi prin bogăţia iniţiativelor experimentale
şi aplicative, un profil de cercetător de granită. Fiind totodată inovator,
NOEMA VOL. V, 2006
constructor şi refonnator al ANTRO POLOG I E I el poate fi considerat

contemporanul nostru. A fost coleg de generaţie cu teoretician u l Vocaţiei,
Constantin Rădulescu-Motru ş i c u pionierul metodei monografice în
Sociologie, Dim itrie G usti . În perioada de ascens i un e a României
interbel i ce, aceştia au fost kantieni şi, dec i, raţional işti.
Consider că exercitarea raţiuni i este singura cale pe care persoana
poate acţiona în mod l i ber, opunân du-se afectelor n econtrol ate. I ar a accepta
ceva ca raţional înseamnă a-l considera ca având sens, ca fi ind adecvat sau
necesar, ca afl ându-se în acord c u un scop declarat (acceptat), c um ar fi
căutarea adevăru l u i sau rea l izarea binelui. Conceptul de raţional itate
presupune cel p uţin trei probleme distincte: prima, core l ativă relativism u l ui
discută gradul în care orice s istem de credinţe oferă o interpretare fondată
pe caracterul raţional al s istemu l u i ; a doua corelativă indi vidual i sm u l u�
încearcă să detinească criteriul de raţion al itate al deciziei indiv iduale ş i
ana l izează posibil itatea d e a construi decizii colective; a treia, evidenţiază
di verse tipuri de rational itate, care n u presupun informarea perfectă a
agentu lui social sau care nu impl ică o atitudine strategică, c i una dialogală.
Prima problemă este evocată de Fred H oyle: „ Deseori, teori i l e l a
care apelează astronomul sunt bine cunoscute şi dej a verificate, dar s unt ş i
cazuri când este vorba d e teorii m a i puţin cunoscute sau care se s ituează l a
l imita însăşi a cunoştinţe lor'' [4]. A doua este sugerată d e Werner
Heisenberg: „Meditaţia serioasă asupra in fl uenţelor şi consecinţelor
filoso fice, tehnice şi pol itice ale fizicii atom ice depăşeşte inevitab i l cu mult
grani ţele domeni ul ui" [ 5 ) . Î n legătură cu a tre ia problemă vom parafi"az.a
cuvintele lui Aure l io Peccei: .,Ceea ce ne trebuie în această fază a evol uţiei
umane este să învăţăm ce înseamnă să învăţăm (efortul in iţiatori lor), să
învăţăm ceea ce este de învăţat (opera instauratori lor) şi chiar să învăţăm
pur şi simplu (datoria recombinări i )" [6].
Celebrităţile în şti inţă n u coincid totdeauna cu tipurile ideal e de
savanţi destinate ştiinţelor de graniţă. Aşa cum au argumentat Mattei Dogan
şi Robert Pahre: „Oamen ii de şt iinţă h ibrizi s unt, într-un anume sens,
pion ieri operând la intersecţia a două sau mai multe discip l ine, iar aceştia
pot da naştere la o a doua generaţie de constructori care l ucrează în
interiorul domen i u l ui h ibrid astfel creat" [7]. De altfel, autorii menţionaţi
consideră omul de şti inţă hibrid ca om de graniţă, ce investeşte în teritori ul
altei discipline sau ocupă o zonă ce incl ude două sau mai m ul te discip l ine.
El împrumută dec i de la vecin i i săi, dar ceea ce creează poate fi împrum utat
de la aceşti vecin i .
D upă cum sub l in ia I lya Prigogine, în l o c s ă definim şti inţa prin
opoziţia dintre om şi natură, trebuie să pri v im ştiinţa mai mult ca o

C. G. Constandache 151
comun icare cu natura. Rolul nostru . . . este acela de „a crea noi alianţe înLre
om, cunoştintele sale, v i surile sale şi metamorfozele naturii'' (p. 46) [ 8 J.
D intr-o astfel de perspectivă, există trei tipuri principale de înnoitori în
şti in \ă. Putem vorbi la fel de bine de o tipologie a savanţilor pentru
domeni ile de gran iţă: pionieri sau înaintaş i , constructori sau instauratori şi
h i brizi sau specialişti în recombi nări. Rolul lor instituţional dublează rolul
lor i n telectual şi entuziasmul indus colegilor anticipează faptul că i n tluen(.a
lor intelectuală dev ine curând fenomen de rutină.
Aristotel a despicat noţiunea în s teră şi conţinut, dar abia Blaga a
semnalat tensiunea dintre aria si zarea problematicii (Despre Conşti inta
Filosofiei\). Această tensiune se regăseşte în relaţi ile dintre ştiinţe,
sintetizate în cercul subiect-obiect, evidenţiat sub d iverse denum i r i :
Noua
Alianţă ( 1 . Prigogine) sau Cercul care se Închide (Barry Commoner). Este
desigur un ecou al concepţiei hegeliene, unde contradicţia se a flă în miezul
tuturor lucrurilor. Într-adevăr, după cum a observat Hegel, orice tem1en
admite sensuri opuse, chiar contradictorii. . . Asttel, G RAN IŢA înseamnă
ul timă redută sau prim avanpost, cum e cazul Zidului Chinezesc sau al
Berlinului . La limită, POARTA SĂRUTULU I este parabola
gran iţei/trontiere i : o intrare-ieşire. Într-adevăr sărutul poate pecet lui o
despărţire şi, de asemenea, poate inaugura o bună relaţie, de rodn ică
vecinătate. Orice con-truntare presupune o de- l i m itare.
Paradoxal, pentru o priv ire mai atentă, expresia Ş T I INTĂ D E
G RANIŢĂ este redundantă, chiar pleonastică. Deoarece şt i inţa î n mod
esential se află la frontiera necunoscutului, la marginea în continuă
deplasare a cunoaşteri i . S-au recunoscut în astfel de atitudini Fred Hoyle
(Frontierele Astronomiei), Werner Hei senberg (Paşi peste graniţe) şi mulţi
alţ i i . Ca să ne dăm seama de înţelesul mai restrâns, propriu, al expresiei
„Ştiinţă de graniţă" trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra subiectului
cunoscător, sau mai bine spus a�upra agentului producător de cunoştinţe,
respectiv asupra cuceritorului de noi teritorii în uni versul cunoaşterii.
Aflându-se în acestă postură nobilă, adevăraţi i savan ţi sunt, nu
doar înaintaşi (pion ieri ce caută noutatea), ci totodată instauratori (ce
trasează gran ite noi) şi în orice caz constructori ce h i bridează sau recombină
aspecte din domen i i le cunoscute cu unele din domen iile noi (necunoscute,
deseori numite ţări ale n i mănui). Aşadar, margin ile Universului sunt relative
la fruntea Omului . Savantul este ca un copil cu rruntea teşită de geamul pe
care priveşte lumea... Vom discuta aproximări ale cercului ştiinţelor
(tensionat de distanţa dintre explicaţie şi înţelegere) sub forma triunghiului
semiotic, a pentagonului şi a octogonului descri ind p roprietăţi le din şt iinţele
cognitive. U n i versul discursului şti in ţi fi c, mai amplu ca niciodată, se poate
NOEMA VOL. V, 2006
1 52 C. G. Consta n dache
evalua prin considerarea distanţei dintre intuiţie ş i formal izare, permanent

repusă în di scuţie . . . ca gran iţă.
De alttel, m ulţi savanţi sunt de acord cu m odul de a vedea l ucruril e
exprimat de logicianul St. Lesn iewsk i : „Practic u n formalism radical,
deoarece sunt un intuiţion ist convins". Cu alte cuvinte, raţi unea ne invită să
punem formal ismul cel mai riguros în serviciul intuiţiei controlate.
Orice şti inţă se particularizează prin obiect, m etodă şi l imbaj .
O B I ECT U L şti inţelor de gran iţă n u se oferă printr-un i nventar, oricât ar fi
el de sofisticat, deoarece reprezintă mai puţin ceva dat şi mai ales ceva ce
trebuie constru it. Şti inţele de gran iţă ca discipline de studiu aparte posedă ca
materie mai curând ob iective, scopuri sau ţeluri spre care se îndreaptă
cunoaşterea.
Pe când scopul ştiinţelor naturale este de a expl ica, scopul istoriei
este de a înţelege fenomenele care cad în domen iul e i . J ar înţelegerea are o
rezonanţă psihologică pe care expl icaţia nu o are. Se ştie că ştiinţele
nom otetice caută legi (generale), i ar cele ideografi ce studiază descripti v
indivi dual ităţi. (G . H . von Wright Explicatie şi înteleger� 1 995). Ştiinţele de
gran iţă se apropie întrucâtva de acestea din urmă ...
M ETO DA în şti i nţele de gran iţă este o îmbinare de inducţie şi
deduqie, corelate, dar cu predomi nanţa procedeelor inductive. M odul de
organ izare al activităţi i în acest domen iu, deşi procedează sistematic, nu
exclude euristica, deoarece algoritmi i importanţi sunt căutaţi abia.
După Paul R i coeur [9], hermeneuticul are un caracter prim, în timp
ce semioticul are un caracter secund ( 1 984). Interpretarea este, în mod
necesar, o raţional izare ce evacuează, la l im ită, experienţa care, prin
mij locirea procesului metaforic, apare în l imbaj . Orice interpretare vizează
să reînscrie sch iţa semantică desenată de enunţarea metaforică într-un
orizont de înţelegere dispon ibil ş i care poate fi stăpânit conceptual .
Trăsătura metaforicităţi i, c a şi a m odelelor, constă în a descrie u n domeni u
mai puţin cunoscut în funcţie d e relaţiile dintr-un domeniu, eventual fictiv,
dar mai bine cunoscut. (Metafora vie, 1 984)
LI M BAJ U L în ştiinţele de graniţă poate fi formal izat, dar mai rar
artificial, ş i nu excl ude l imba naturală, în cadrul căreia pol isem ia şi
metafora aj ută intuiţia. Ca mod de folosire a limbii, se asociază lexicul mai
mu ltor profesiuni, acest pl ural ism favorizând modal ităţi de exprimare
adecvate pentru noile fenomene descoperite. M onism ul metodo logic al
poziti vismului ideal izează modelul stabilit de către şti inţele exacte ale
naturi i pentru înţelegerea raţională a real ităţii.
David Apter ( Yale Uni versity) apreciază că i deile cele mai bune
ale ultimelor decen i i au germ i n at la gran iţele dintre discipline, la intersecţia
NOEMA VOL. V, 2006

dintre specialităţi . M . Dogan ş i R. Pahre ( 7 ) au întreprins cu priv i re la

Şti inţele Sociale un stud i u comparabi l cu cel efectuat de Th. Kuhn pentru
Şti inţele Naturii [ J O ] . Cei doi autori sublin iază că cei mai creativi di ntre
savanţi au trans'gresat ITontierele discipl inelor de origine (Noile şti inte
sociale - l nterpenetrarea discipl inelor, 1 993). Aceşti savanţi sunt consideraţi
personaje charismatice în domen iul de activitate. U lterior, se constată că
charisma s-a instituţional izat sub formă unor şco l i de gândire sau
aşezăm inte de cercetare (cum a fost cazul, la noi. cu Francisc l .Rainer).
Dogan şi Pahre prezintă trei tipuri principale de inovatori .
Pion ierul este un cercetăror care lărgeşte tradiţia unei discipl ine. Lui nu i se
opune n ici o rezistentă din partea altor d iscipl ine, dar d cucereşte teritori i
virgine şi l e anexează„.(p. 1 80). După p ionieri vin constructori� care merge
pe căile trasate de cei care au de&işat terenul. Ei pot aduce la l umină
regularităţi, sau relaţii cauzale, prin cercetări empirice, pot elabora teori i,
dezvolta concepte şi metode, de asemenea, pol crea instituţii şi reviste.
Lucrările lor pot prezenta interes dincolo de domeniul discipl inar (p. 1 8 1 ).
Omul de şti intă h ibrid este un om de granită, care investeşte într-o parte din
teritoriul altei discipline, sau ocupă o zonă care include două sau chiar mai
multe discipline. El împrumută de la vecini săi, iar ceea ce el creează poate
ti împrumutat de aceştia. De exemplu, domeniul psihologiei sociale este
divizat între cei care sunt, înainte de toate, psihologi şi cei care sunt, în
principal, sociologi„.
Dacă rămânem la această tipologie a inovatorilor cercetători. ex istă
riscul să apară o neînţelegere. În realitate, aceste trăsături caracteristice pot
fi cumulate, două sau chiar trei, în cazul unor personalităţi eminente
reprezentative pentru ştiinţele de graniţă. Cu alte cuvinte, astfel de savanţi
posedă curajul. chiar gustul aventurii , al treceri lor dincolo de legile
acceptate ale şti inţei normale, cum ar spune Kuhn. Ei pătrund re un tărâm
nesigur, întrucât nu mai există regul i şi studiază fenomene inedite, cu care
omenirea va lua contact pentru prima oară. Cercetătorul merge astfel
printre multe capcane şi trebuie să aibă un bun simt foarte ratinat spre a le
evita. În urma sa rămâne o hartă pentru poteca pe care a mers, o terind
celorlalţi şansa de a continua cercetarea.
Dar oare cum ne imaginăm cercetători i aceştia, de graniţă? Ca pe
n işte personaje tipicare şi foarte organizate, nu numai bine instruite, dar cu o
aparenţă de ciudăţenie în comportament, pentru că au o minte lipsită de
prej udecăţi. Astfel ei pot întrevedea cele mai îndepărtate orizonturi
accesibile, iar în ultimă instanţă, dar nu ca cerinţă secundară, ei deţin o
atitudine radicală, critică, faţă de sine şi faţă de alţii. N umai în aceste
condiţii harta pe care o lasă moştenire, deşi l i mitată l a o schită (potecă), dar
NOEMA VOL. V, 2006
marcată clar, poate fi desci ti"ată, interpretată, de alte minţi em inente. Un

exemp lu negativ în acest sens pare să fie A.Einstein, din alte cărui scrieri
unele aşteaptă încă la Vatican să fie descitrate„„Un exemplu pozitiv, însă
o leră clasicul M axwe l l , care a redescoperit poteci străine şi a reorganizat
si stemul pentru compatibilizarea lor, adică descoperind câmpul electro
magnetic.
Cercetătorul de graniţă are capacitatea de a vedea cu „och i i m inţii"
sale peste bariere până la el consi derate de netrecut. Observaţii l e sale asupra
fenomenelor pot să nu fie potrivite teoriei existente, prevederil or acesteia,
dar el va distinge între legile valabi le şi cel contrazise, generalizând
comportamentul fenomenelor pentru a reuşi noi legi adecvate. PAM Dirac a
pus bazele fizicii cuantice observând fenomene particulare şi apropi ind
domen i u l fi zici i clasice de cel al fizicii c uantice. Oricum teoriile şi legile
propuse de un cercetător de graniţă sunt afectate cal itativ de capacităţile
personale, aşa că el pentru a asigura legăturile corespunzătoare între teoria
exi stentă şi cea nouă, trebuie să fie foarte critic, circumspect şi logic, n u
doar entuziast.
În ipostaza sa critică, savantul de graniţă va fi ca un LEU,
neacceptând nimic incert sau neverificat: BA N U ! spune el totdeauna fiind
sigur, având intuiţia lucru l ui ce trebuie prim it. În ipoteza de in iţiator, de
autor al unei hărţi (lumi) ce dezvoltă o potecă firavă, deseori, cercetătorul de
gran iţă se comportă ca un COP I L încăpâţânat care ştie ce vrea: BA DA ! , eu
am dreptate şi aşa trebuie să contin uăm „ . El in vită astfel spre domen i i noi,
ce păreau blocate de bariere insurmontabi le. Logica este necesară, n u doar
pentru compatibilizarea teoriei noi cu una existentă, dar şi pentru trasarea
cl ară a domen iului (a hărţii) oricât de sumară ar fi „poteca" întrezărită. Este
cred o i l ustrare a între itei semnificaţi i pentru uti lizarea vocabulei BA - care
face pos ibilă acumularea sub forma expresiei: .,ba asta, ba alta" sau „ba şi
asta. ba şi asta"
.„
În dicţionare, cuvântul G RAN I ŢĂ stă alături de cuvântul

GRAN IT. O posibilă înrudire, deoarece există, într-adevăr, un înţeles
corespunzător: peste graniţă nu se trece. Sunt momente când ea se
împietreşte şi tăria gran itul ui sal vează securitatea, l iniştea interiorităţii
domen i ului. Dar omon imul pentru GRAN I ŢA, adică F RONTI ERA este
cuvântul potrivit spre a reda spec ificul discipl inelor în discuţie. Ştiinţele de
gran iţă, sau mai bine zis, de frontieră, sunt permanent în m işcare,
tranformare, evoluţie. Ca l in i a frontul u i ce del im i tează două tabere în
dispută, în conflict. Cercetătorii adevăraţi, savanţii din ştiinţele de gran iţă
au statut declarat de l uptători pentru adevăr. . . permanent în stare de alertă,
chiar de agresivitate faţă de necunoscut. Între şti inţe, gran iţele se

flexibil izează treptat şi devin tot mai penneabile, transparente, prin

activitatea cercetători lor, iar necunoscutul pierde mereu teren prin
extinderea cunoaşteri i şi a domen iilor de activitate socială.
DenumiTea ŞTI INŢA D E G R A N I ŢĂ nu este lipsită de neajunsuri,
dar e tără îndoială inspirată. Are neajunsuri deoarece prezintă un concept
m ultiplu tensionat. Concepţia despre ştiinţă se modifică la fiecare apariţie a
unui amplu domeniu nou şi înglobarea unor noi vaste teorii . De alttel,
gran iţele n u sunt n umai externe, ca între state (reflectând deosebiri etnice,
economice, culturale, etc). pot fi hotare între domen ii. dar sunt mai ales
l i m ite ale cunoaşterii sau margin i ale sferelor de activ itate pe care le
guvernează cunoştinţele. Toate împrejmuirile au deschideri special
amenajate spre a facilita accesul, cel putin temporar ind ispensabil, d i n spre
interior spre exterior sau invers. O POA RTĂ simbolizează locul de trecere
între două l um i , în ultimă instanţă între cunoscut şi necunoscut. În cazul
nostru, între steră şi conţinut noţional, între aria şi zarea interioară a unei
probleme, între problemă şi soluţie, între explicaţie şi înţelegere, între
nomotetic şi ideografic, între intuiţie şi formalism.
Graniţele ştiinţelor asigură fie relaţii de bună vecinătate, cu ajutor
mutual, lie platfonna de atac în lupta necurmată cu necunoscutul, pentru
autodepăşire. După cum spunea Arnold Toynbee, ura apare în sufletul
oamen ilor; acolo trebuie stârpită originea războaielor ... În spiritul om ului se
naşte atât elanul creator de artist, cât şi curiozitatea responsabilă de sa vant.
Cum este vadul pentru trecerea unui râu (unde nu este pod) aşa este
pârleazul pentru pătrunderea într-o împrejmuire (graniţa domestică).
Cercetătorii din ştiinţele de graniţă caută uneori pârleazuri, deseori
amenajează poduri mobile ca pe Tamisa în Londra, alteori sparg ziduri
necuvenite cum a fost acela al Berl inului . . .
N e vom raporta în acest spirit la câteva varietăti de granită: dintre
raţional şi iraţional, dintre raţionalitate absolută şi desch ideri le
tranversal ităţii, dintre cercetarea teoretică (rareori pură) şi cercetarea
apl icată (întotdeauna hibridă), dintre logica lui N U şi logica lui BA, dintre
ipostazele spiritului în pennanentă metamorfo7Ji.. . Aceste polarităţi, aceste
tensiuni, abordate speculativ, ca gran iţe vicariante şi permeabile, sunt
depăşite prin ingeniozitatea savanţilor dotaţi şi dăruiţi activ itătilor ce
asigură saltul în necunoscut prin cultivarea unor noutăţi inspirate şi
durabile. Pentru noi. este o evidenţă că altlel de polariUiţi şi tensiuni rea le
schiţează un proli l şi conturează o conceotie tilosotică. O tilosolie, pe scurt,
ce asumă o raţionalitate deschisă, propunând o sinteză i lustrată asupra
şti in ţelor de graniţă cu accent pe problemele cogn iţiei·şi conştiinţei.
NOEMA VOL. V, 2006
Oare acest titlu (Aproximarea unei metafore) n u ne induce în

eroare? Ba bine că n u ! Titlul reprezintă - în fapt - o provocare, aşteptând o
anum ită reacţie. Într-adevăr, meta fora n u se explică, cel m ul t se
interpretează. . . Cauzal itatea asigură expl icaţia sau o anume legitate,
evocând repetab ilitatea din fenomenele naturi i . Dar metafora presupune
ingen iozitate, fantezie, este spontană şi inedită. Ea invită la sesizarea noului,
deseori irepetabil, ca şi actele umane decisive sau definitorii .
S istemul şti inţelor în evol uţie are u n corespondent în categorii l e
filosofiei, care a u a l t ritm d e schimbare, m a i lent, dar n u sunt imobi le,
eterne. Şti inţele materiei, ale energiei ş i cele ale informaţiei au criterii
eterogene de clasificare, dar într-o anum i tă măsură sunt paralele cu ceea ce
numim paradigmele maj ore din istoria filosofiei: ontologică., mentalistă şi
lingvistică. O i l ustrare a corespondenţei menţionate, în fi losofia
românească, ne oferă, între alţii, Vasile Conta (Teoria ondulaţiunii
universale, 1 894) [ 1 1 J, Constantin Rădulescu-Motru (Personalismul
energelic, 1 92 7) ( 1 2 ), respectiv V i ctor Săhlean u (Ştiinţa şi filosofia
if!formaţiei, 1972) [ 1 3 ) . O cercetare coerentă ce a pus în corespondenţă
categori ile lui Platon cu l umea anorgan ică, ale lui Aristotel cu organicul, iar
pe cele ale lui Kant cu lumea omului a realizat C.Noica (Douăzeci şi şapte
de trepte ale realului, 1 969) [ 1 4), culm inând c u interpretarea
Fenomen ologiei spiritului (de H egel, în Povestiri despre Om, 1 980) [ 1 5 ] .
Dar dacă metafora cons iderată de noi este, în real itate, doar o
definiţie clas ică pentru domeniul în disc uţie? De altfel, expresia „şti inţă de
gran iţă" are aparenţa unei prezentări folosind „gen ul proxim" şi „diferenţa
spec i tică". Particularitatea man i festată a şti inţelor de gran iţă ar putea fi
socotită interacţi unea d intre domen i ile clasice şi cele recent prim ite în
circuitul cunoştinţelor şti inţifice, de către savanţii primenitori ai Un iversului
Uman. Astfel, legea entropiei aj unge din Fizică în alte domen i i clasice, până
şi în Econom ie, prin contribuţia un ui N. Georgescu-Roegen (legea
entropiei şi procesul economic, 1 979) [ 1 6].
Cred că se poate spune că una dintre problemele şti inţelor de
gran iţă constă în reeducarea şi controlu/ intuiţiei, respingând idolii , adică
obişnuinţele ruti n iere, nocive pentru savant. După N icolae Georgescu
Roegen, noutatea nu este decât „un aspect relativ al cunoaşterii". Fără a
poseda vreo nuanţă metafizică, această noţiune are o mare importanţă
epistemologică. Combinarea unor entităţi din orice domen i u aduce o
contribuţie (înnoire a realul ui), care n u poate fi dedusă din proprietăţile
componentelor indi viduale (P.W. Bridgman, L. von Bertalantfy). În plus, nu
toate fenomenele pot fi descoperite de „vârful condeiul ui" prin calcule
algebrice sau logistice pe hârtie (ca în mecanică de exempl u) . Georgescu-
NOEMA VOL. V, 2006

C. G . Conslandache I 'i 7
Roegen le-a numit fenomene rationale de grad I, tocmai pentru că pol ti

deduse asttel. Celelalte fenomene nu pot ti cunoscute decât dacă sunt
observate mai întâi în realitate. În această tipologie, ele posedă rationalitate
de grad 1 1 . Pe măsură ce înaintăm de la domeniul tizico-chimic la cel
organic şi îndeosebi la cel supraorganic, noutatea capătă o dimensiune nouă.
Pentru fenomenele de raţional itate cu grad 1 1 1, noutatea ne împiedică să
prevedem rezultatul chiar după ce am constatat în real itate aceeaşi
combinaţie o dată sau de două ori şi ch iar de mai multe ori „ . Această
particularitate separă clar şti inţele structurilor vii fată de cele privind
materia moartă (legea entropiei şi procesul economic) p. 2 1 7.
De alttel, „un model aritmomorfic nu are valoare decât dacă ex istă
un raţionament dialectic, ce unnează a ti veri ficat" (p.547). ltinerariu l
clasic, d e la observaţie, ipoteză, experiment şi inducţie până l a generalizare,
teorie, legi şi testare a trebuit să fle supl imentat sau ch iar în locuit cu un
proces de moc.lel are . Du pă c u m scrie Solomon M a rc u � (/1,1ruJig111 "
universale, 2005) [ 1 7] , ,,Moc.Ielele şi metaforele sunt complementare î n ceea
ce priveşte strategia lor". Într-adevăr, atât metafora, cât şi modelul sunt
aproximaţii, care nu au alt destin, decât să cedeze locul altora, mai
adecvate ... De aceea, este nevoie de metafore şi modelări alternative, în
pennanenţă. Cu alte cuv inte, cum scria A.S. Eddington: „C ugetul este cel
dintâi şi cel mai direct l ucru din experienţa noastră; tot restul este deducţie
îndepărtată" ( 1 959).
Dr. Dan Farcaş, luând în consideratie posibil itatea adevărului
plural (paralel) este într-o compan ie foarte selectă. Amintim doar pe Patrick
Suppes care arg u m e ntează convi ngător că n i c iodată „Colec\ia teori i l or
şti i n ţi fi ce trecute, prezente şi viitoare nu converge către u n rezultat ti x at
inevitabi l, care să o fore, la l im ită, o cunoaştere completă a U n i versului" (p.
72, M ETA F IZI C A PROBABILISTĂ). Particularizând, am putea spune că
l im ita pentru stiintele de graniţă înseamnă vicarianţă de dome n i i şi
evanescenţă . . .
Prezentând „l im itele metodei ştiinţi fice" D . Farcaş a reuşit s ă ne
reîmprospăteze, ch iar să revigoreze în memoria noastră două probleme, pe
care eu le consider etern-actuale. Şti inţa are în vedere, desigur, permanent
două instanţe: constructele ideale şi evenimentele surprinse în real. Acest
cuplu, această polaritate apare de mult, în noţiunea lui Aristotel (Organon),
sub forma de conţinut şi :,:feră. Apoi în versiunile triunghiurilor semiotice,
de exemplu, în binomul conotaţie -denotare şi respectiv intensiune
extensiune. J uriştii folosesc expresia normă ca termen tehnic pentru ceea ce
uzul comun n umeşte lege juridică. expl icată prin ipoteză (aspectul real) şi
dispoziţie (aspectul ideal). Operaţionalismul, convenţionalism ul şi
NOEMA VOL. V, 2006
relati vismul reconsideră, am putea spune, cearta uni versal i il or într-un sens
mai slab. Nu întâmplător Kant scria că „I ntelectul dictează legi naturii".
Interpretez această afirmaţie astfe l : uneori, savantul expl ică natura mai
curând în l inia m etodologiei, decât a real ităţi i ca atare.
A do ua problemă evocată de D. Farcaş se referă la aspectele ce
concurează în concepţia despre l ume: determinism, probabilism, dar şi liber
arbitn1 . Pentru Em i l e Boutroux ( 1 874, Contingenta legilor naturiD, statutul
neces ităţii trece din di scuţia epistemologică în problema metafizică a
ştii nţelor. Necesitatea l ogică diferă de cea cauzală precum punctul de vedere
cal itativ de cel cantitati v. I reductib i litatea ordinelor (nivel uril or) de
fenomene lasă loc l ibertăţii umane. Necesitatea de fapt, cunoscută prin
inducţie, exprimată prin legi le naturii, poate fi considerată imaginea
materială a obl igaţiei morale. Intelectul sesizează relaţia cauză-efect, iar
prin raţiune se apl ică relaţia m ij l oc-scop.
„Ştiinţa neştii nţei" [ 1 8) se învaţă în urma celorlalte ştiinţe . . . . După
o bună c ugetare a l u i Nicolae I orga, „Învăţat e omul care nu mântuie
niciodată de învăţat" . . .
Î n fi l osofie util izăm termenul „normativitate" pentru a num i o
însuşire pe care o au anumite activităţi (fapte) sau stări de l ucruri, fi ind
sup use unor regu l i sau capabile de a fi evaluate. Se pot distinge prescripţiile
şi evaluări le referitoare la ceea ce trebuie.făcut (nonne morale), de cele care
se re feră la ceea ce trebuie să gândim (norme epistem ice sau metodologice)
sau referi toare la modul-de funcţionare (aşteptat, previzibi l) a unei structuri
biologice sau sociale (norme funcţionale), În contextul atribuiri i unor
conţinuturi pentru atitudinile propoziţionale, când se pune problema de a
stabili - de exemp l u - la ce se gândeşte Ioan a sau ceea ce doreşte I on ,
normati vitatea intervine mediat prin recursul la un principiu d e caritate sau
a un ui principiu de raţional itate. În acord cu primul principiu (numi t şi de
sinceritate), interpretul trebu ie să considere că majoritatea credinţelor date
spre interpretare sunt adevărate. În acord cu cel de al doi lea, interpretul
trebuie să considere că ceea ce se interpretează este de factură raţională
(dovedind competenţă). Donald Davidson [ 1 9) consideră că aceste două
princi pii sunt elemente constitutive ale capacităţii noastre de a interpreta
credinţele altora ( 1 993), Redenumind termen i i de mai sus, p utem spune
despre „conversaţia cu natura" că nu acceptă nici principiul de sinceritate,
nici supoziţia de competenţă. Avem în vedere, desigur, interpretarea
rezultatelor cunoaşterii şti inţifice . . .
Cu atât mai m ult s e observă eterogenitatea relaţiei om-natură faţă
de un dialog obşnuit între oameni, unde sunt valabile cele patru maxime ale
unui principi u de cooperare ( H . P. Grice, 1 97 5 ) [20) : relaţionarea (sau

C. G. Constan dache 1 59
relevanţa), cantitatea semnificativă a in formaţiei şi cal itatea justificată.

modalitatea (claritate şi lapidaritate)„ .
În natură presupunem că există rationalitate, ca ordine sau ca
structurare, dar numai ceea ce e cunoscut sau dom inat prin ra\iune se
dovedeşte a accepta denumirea la propri u. Ca într-un magazin universal, se
răspunde la întrebarea dacă există un anumit produs în trei feluri: avem
(există produsul), l ipseşte temporar (nu există, momentan) şi nu avem şti inţă
despre aşa ceva sau pur şi simplu nu ţinem . . . Savantul , după opinia lui
N icolae Georgescu-Roegen are trei grade ale raţional ităţi i fo\.ă de
fenomenele în studiu. Mai precis, unele sunt curent în evidenţă pot li
experimentate sau observate şi sunt captate în teorii, considerate a avea
gradul l i de raţional itate. Cele descoperite „în vârful peniţei" - de gradul I -
se poate bănu i că se vor înmulţi , deci nu reprezintă un stoc definitiv sau
complet. I ar pentru fenomenele rare şi neexplicate - de gradul I I I - ne
reprezentăm nişte produse mai mult decât exotice, ci udăţeni i neluate în
consideraţie pentru că nu se ştie cui pot folosi. Deoarece noutatea, este o
denumire pentru ce s-a descoperit sau elaborat recent şi presupune în plus o
relevanţă, util itate sau importanţă de un gen anume. Adevărul este numai
una dintre valorile umane.
Aşa cum scria Tudor V i anu, dacă prin rationalitatea unei structuri
înţelegem posibilitatea reduceri i ei la anum iţi factori general i, putem spune
că orice valoare man ifestă o an um ită raţiona l itate. Dar, înlăuntrul suprafeţei
raţionale a liecărei valori se ascunde nucleul ei iraţional. „Din pricina
caraterului său iraţional. nucleul valori i nu se poate descrie în m o d şti in\ i fo: .
Acest nucleu rămâne doar u n obiect al experienţei interne, pe care î l poate
�ăsi în sine oricare dintre noi„ (Introducere în teoria valori lor, 1 942) [2 1 ] .
lntrucât cercetătorii angajaţi în problemele şti inţelor d e gran iţă a u mereu în
perspectivă ineditul, activitatea lor impune înalte responsabilităţi şi o
conştiinciozitate de excepţie. Aşa cum ar spune Friedrich N ietzsche,
„cunoaşterea lor devine legislaţie"„.
Consider că obiectivul şi, deci, problema principală a ştiinţelor
de graniţă constă în revizuirea cunoştinţelor. Se pot distinge mai multe
varietăţi de revizuire, această operaţie prin care modificăm o teorie, astlel că
nu mai putem infera o concluzie, incluzând informatii recente, ce contrazice
anumite date fiab i le.
Putem considera că noua informaţie ne conduce doar să modificăm
starea cunoaşterii într-un domeniu. Atunci este vorba de o simplă revizuire,
care solicită imaginaţia. Spiritul se foloseşte necontenit de interesele şi
fervoarea imaginaţiei, ar spune Constantin Noica.
NOEMA VOL. V, 2006
Dar noua in formaţie ar p utea să sugereze că domen iul însuşi s-a

schimbat şi nu n umai starea cunoaşteri i noastre. Spunem atunci că este
vorba de o „aducere la zi'', care a fectează sensibil itatea noastră. C um ar
spune C. N o ica, „pe schem ele l ogice ale gândiri i, imaginaţia şi sensibil itatea
s-ar ordona în l ucruri noi" . . . (Mathesis sau bucuriile simpl� 1 934) [22 ).
De altfel, această in formaţie, dedusă dintr-o teorie şi date recente,
poate avea o valoare generică, iar operaţia se n umeşte tot revizie, dar mai
aparte, întrucât conduce la o „focalizare" asupra clasei de referinţă
compatibilă cu acest even iment. C um se ştie, determinaţi ile necesare puse în
ordine sunt cele regăsite ale temei de început, dar rămân desch ise către
altele noi .
Se mai poate modifica ponderea ce se conferă noii informaţii
deduse. În l oc să o considerăm prioritară, cee ce face din revizie o operaţie
asimetrică, putem stab ili că este nevoie de o revizuire a unei teorii prin altă
teorie, ca fiind o operaţie simetrică. Noutatea nu poate fi găsită în intuiţia
sensibilă, ar spune Noica . . ,Este a generalul ui, care datorită determinaţiilor
insolite ale individua l ului (care cer generalizări noi) este obl igat să se educe,
să se transformeîn ceva nou".
Aşadar, consti inţa cunoscătoare are ca trăsături : un itatea
funcţională, activ itatea şi spontaneitatea implicită, dar mai presus de orice
capac itatea de sinteză, care duce la productiv itate, adică la ceva nou. Pentru
a încheia în sti lul l u i Noica, neod ihn ita schimbare a spiritului află noutatea
în viaţa de neîncetată inventie a conşti inţei cunoscătoare. (Schită pentru
istoria l u i cum e cu putinţă ceva not.J. 1 940) [23 ) .
Astfel, putem spune despre cercetătorii din şti inţele d e gran ită că
posedă o conşti inţă h ipertrofiată. Ca un itate funcţională, conşti inţa acestora
înseamnă simultan spontaneitate, adică iniţi ativă, activ itate s usţinută, deci
constructi vă. şi capacitatea de sinteză, respectiv de h ibridare sau
recombinare. Pion ieri ai gândului, constructori de teorii, au atenţia
îndreptată spre interacţiuni multiple din domen ii mai mult sau mai puţin
învecinate.
În F I LOSOFIA LUI NU ( 1 940), Gaston Bachelard [24) a remarcat
că şti inţa are nevoie de o filosofie bipolară. întrucât fiecare noţiune se
clarifică în mod complementar din două puncte de vedere filosofice diferite.
Polaritatea aceasta epistemologică dovedeşte că empirismu l şi raţionalismul
ca doctrine ti losofice sunt efectiv complementare: „una o desăvârşeşte pe
cealaltă" (p. 274). Mai exp l icit, „ Probezi valoarea unei legi empirice
tacând-o bază a unui raţionament. Legitimezi un raţionament tăcându-l baza
unei experienţe·· (p. 2 7 3).
NOEMA VOL. V, 2006

C. G. Constandache 161
Apelăm la adverbul simplu, împrumutat din slavonă: B A . Este un

adverb de mod pentru negaţie, îndeosebi. Altfel spus, BA, la fel cu nu, nici
sau nicidecum e un mijloc de real izare a negaţiei în l imba noastră, cu
valoare de propoziţie neanalizabilă în răspunsuri la interogative. De
exemplu: - ,,A i stabi l it cu ei cond iţi ile?" - „Ba!''
B.P. Haşdeu distingea două sensuri ale acestui adverb, B A . Mai
întâi, înseamnă nu sau de fel şi apoi înseamnă dar sau cu atât mai mult.
Exprimând în ambele situaţii o opoziţie, o negaţie. acesta este echivoc. În
primul caz, opoziţia este decis negati vă. pe când în al doi lea caz. este numai
restrictivă, aşadar include o afirn1aţie. Una din subtil ităţile acestu i adverb
este că acela ce răspunde (la o întrebare): BA, nu are intenţia de a nega
ceva, ci doar de a arăta că are altă părere. Constantin Noica [ 2 5 ] are
unnătorul comentari u: „BA exprimă împotrivir� punere la puncl,
dezaprobare, condamnare şi câteodată ironie" (p. 77). Ca simplă negaţie,
BA este puternic, dar când devine restrictiv se îmblânzeşte. Deoarece atunci
se neagă ceva cu adm iterea altei variante.
Se ştie că pledoaria clasică a modernităţi i pentru un itatea
cunoaşteri i, întemeiată pe logica identitătii, a fost contTuntată începând cu
sfârşitul secolului XX cu o filosofie a d i ferentei (post-modem itate) care
impune pluralitatea şi incomensurabilitatea în locul identităţii şi a l
un iversal ităţi i . Însă BA-ul românesc „este lucrător -scrie Noica -: el
reprezintă o subti lă negaţie activă, nu una paral izantă, cum e cazul cu
contîatele său rigid N U" (Rostirea filosofică românească , p. 208). Fi losofia
noastră, num ită după G. Bachelard, FI LOSOF I A LU I BA, aderă la efortul
de a trece dincolo de opoziţiile anonnale între identitate şi diferenţ.ă,
universalitate şi particularitate, comensurabili tate şi incomensurabi litate.
Deoarece pornim de la faptul că BA restrânge şi pune într-o sferă
detenninabilă: în expresia „ba e aşa; ba e altfel", dar indică şi o gradaţie
(„ba, chiar", „ba, încă", „ba, unde pui că"); adică un adaos, ceea ce nu era
în puterea lui N U .
Sch iţăm o sol uţie, poate doar nominală, pentru depăşirea crizei
începute la stărşitul secol ului X X, în cadrul căreia atinnarea identităţii, a
universalităţii şi a necesităţii se afla în tensiune continuă cu valorizarea
postmodernă a di ferenţei, particularităţii şi contingenţei . Viziunea noastră
porneşte de la Calvin Otto Schrag, care argumentează ca .,Raţional itatea
produsă de gândirea transversală pune la îndoială cerinţa universal ităţi i şi
necesităţii, dar nu abj ură de la cerinţa raţiun ii în sine" (p.22, Resursele
Rationalitătii, 1 999). Concepţia sa urmăreşte să facă posibilă „convergenţa
fără coincidenţă, concordanţa care n u îngheaţă într-o impermeabilă
asemănare şi armon i a care permite disonanţa" ... Revenind la filosofia
NOEMA VOL. V, 2006
noastră, ammt1m, pe scurt, că funcţi ile lui BA sunt: de respingerţ, de

suspendare, de opunere, dar şi de afirmare. Deoarece expresia românească
poate avea mai m u lte sensuri : „ba una, ba alta"; respectiv „când una, când
alta" ; „nici u na, nici alta"' ; „şi una, şi alta" . . . Raţionalitatea transversală are,
în concepţia l u i C.O. Schrag, resurse pentru a evita simultan logica
identităţii şi supralicitarea d iferenţei [26). Amintim concluzia l ui Noica la
discuţia privind valenţele adverbului BA: „Dacă el desfiinţează punând prea
mult, adică ven ind cu posibil ul asupra realului, învălu in d cu oricâte BA-uri
(ba şi asta, ba şi asta) p uţin ătatea a ce este, cum să n u-i fie l esne lui BA să
se opună, dacă vrea, sau să pună tot ce vrea? " ...
G. Bache lard a denumi t fo l osofia „noului spirit ştiinţific" drept
supra-rational ism [271 dar pentru „fil osofia ştiinţelor de grani ţă" vom
adopta numele de raţionalitate desch isă. Spiritul şti in ţi fi c este în mod
esenţial o rectificare a cunoaşterii sau o lărgire a graniţelor în toate
domen i i le, judecând neiertător doctrinele trecutului, chiar ale trecutului
imediat. După atitudinea permanentă a savanţilor din domen i ile de gran iţă,
ce se poate caracteriza succ int folosind adverbul menţionat - „ba în văţ" -
recunoaştem exprimarea dezgheţul u i sau n u idizarea lucrurilor. Fi losofia lui
BA sau rationali tatea deschisă înseamnă inclusiv prioritatea posibi lului
asupra real ului.
Fi losofia şti intelor de gran iţă în consens cu metamorfoza spiritul ui
din „Aşa grăit-a Zarathustra", exploatează resursele adverbului BA . . .
Friedrich Nietzsche a încercat să intereseze u n publ ic un iversal
folosind parabole, în făţişate sub pecetea simbolul ui. D iscursurile l ui
Zarath ustra evocă cele trei metamorfoze: a căm ilei care primeşte moşteni rea
trecutul ui, a leului care o distruge în prezent, şi a copilului care creează noi
real ităţi . Asim ilăm aici comentari ul lui Noica. BA desfiinţează punând prea
mult, adică venind cu posi bilul asupra realului (căm ila), şi cum să n u-i fie
lesne lui B A să se opun ă (leul), dacă vrea, iar altădată., să pună tot ce vrea
(copilul)? Amintim, în rezumat, parabol a l ui N ietzsche despre cele trei
metamorfoze ale spiritului. „Ce-i greu de purtat? se-ntreabă spiritul deven it
animal de rând, şi-ngen unchează, ca o căm ilă care cere să i se pună o
povară". ,,În a doua metamorfoză spiritul devine leu . . . Să creeze noi valori
nici leul n u-i în stare; el poate însă să se întreacă pe sine, fiind în stare de
l ibertatea de a creia valori, cu forţa sa". „Dar de ce ar trebui ca leul să
devină copi l? Fiindcă orice cop i l este nevinovăţie şi uitare, n ou început, j oc,
cauză dintâi şi sfântă afirmare" (p.27-28)
Să luăm câteva exemple spre a înţelege gândirea românului [28) ;
care este motivaţia şi cum e riscul asumat. Em i l Cioran afirma c ă fiinţa

C. G. Consta ndache 1 63
românească este imprebrnată de prea m ulte beteşuguri ancestrale pentru a

n ăzui spre o a tirmare pro fetică ş i pilduitoare.„
Stil u l c ritic evidenţiază toate defic ienţele modu lui românesc de
fi i nţare tără menaj amente. „Poziţia comodă şi suficientă în sim bol ismul
c ulturii, satisfacţia de valori le date, elim inarea misteru lui din cadrul unei
problematic i, încântarea în finit şi acceptarea formei ca pe un absolut, nu
poate duce decât l a o existenţă con fortabi lă, neinteresantă, ech i l ibrată şi
sterilă (Singură/ale şi destin)".
Sti l ul considerat visu/or produce idei noi în cantitate substan\ială şi
l e poate valorifica, dar n u are capac itatea de risc necesară să le ducă până la
capăt ş i să le supună audienţei, în timp ce stilul critic este centrat pe
căutarea punctelor slabe, a lacunelor în ideile întâ ln ite. Stilul visător
(motivaţie înaltă, risc redus) este la fel de neproductiv ca sti lul critic
(comportament de risc dezvoltat, motivaţie creativă redusă).
În v i zi unea lui B l aga, românul ,,se aşează în destin", încredinţându
i-se. El i se supune l iber, tără di sperare sau accente tragi ce. Are un
sentiment al desti n u l u i ce se manitestă ca o alternanţă între resemnare şi
încredere. Lucian B l aga expl ică măsura, discreţia şi nuanţa prin aşezarea
noastră „la cumpăna dintre Occident şi Orient". Deoarece cultura
românească asimi lează şi modelează, după categori i proprii (stil istice
abi sale), motive şi infl uenţe culturale stră ine.
Am intim că st ilul im itativ este caracterizat atât prin motivaţie
redusă cât şi prin comportament de risc redus. În activitatea acestu i sti l , noul
n u-şi face apariţia decât i ndirect, ca urmare a real i zări lor obţinute în plan
social, în succesi unea generaţii lor.
Adaptarea, consideră M ihai Ralea, presupune un acord bi latera l, un
fel de contract acceptat, presupune o satisfacţie şi o mulţumi re. Adică un
început de l ibertate. Pe de altă parte, omul perfect adaptat nu e nici rău nici
bun; sau este şi una şi alta, după cum cer împrej urările. Tot progresul
formal, care n u poate să nu aducă cu dânsul şi substratul efectiv, adâncul,
este oricum un semn de enormă supleţe.
Diametral opus se află stilu l inovativ, caracterizat drept cel mai
creati v sti l , întrunind punctaj maxim pe ambele axe. I nd i vizi i care
abordează acest stil prefigurează, de regulă, fundamentele unor domen ii
şti inţifice şi apl icati ve, construiesc structuri inedite şi le combină într-un
mod original, deschizând noi căi de explorare. C. Rădulescu-M otru trece de
l a formula „cultura este expresi a individuală a vieţii unui popor" la o alta:
„Vocaţ i a e mai m ult decât individual itate, e o individual itate care creează
valori". Pe când „cultura este o deprindere săpată în . suflet", civil izaţia este
numai „o haină pentru corp" (Cultura română şi politicianismul, 1 904). Iar
NOEMA VOL. V, 2006
personal itatea înseamnă statornicirea de aptitudini în vederea unei m unci de

îndepl in it. (Personalismul energetic, 1 927).
EXPLICAREA M ETAFOREI SAU FI LOSOFIA ŞTI INŢELOR

DE G RANIŢĂ
Fenomene Cerinţele Tip de POL/SEMI Metamorfozei

raţionale raţionalităţii cercetător A e
transversale lui spiritului
BA
Grad 2 = Articulare Recombinato Ba una, ba Cămilă
observabile angajată r alta;
Ba şi asta,
ba şi asta.
Grad 3 = Critică Instaurator Ba nu leu
neprevăzute evaluativă
Grad I = Dezvăluire Iniţiator Ba da Copil

din vârful incursivă
rnndeiului
EPI LOG poate fi oricare dintre cele trei alternative ce unneaz.ă:

a l e ge \i fonnula care vă convine.
I . Putem aproxima metafora ştiinţei de grani ţă prin motivarea
cercetătorul u i şi prin risc ul problemelor abordate. Cercetători i „de graniţă"
sunt puternic motivaţi, fi ind angajaţi în dezvăl uirea NOULU I . Ei sunt
autori i unor l um i noi, cum ar spune Blaga, deoarece le anticipează,
întrezărându-le cu ochii minţii l or. Riscul problemelor de gran iţă constă în
m iza lor supremă: asanarea şi îmbunăţirea lum i i actuale, uneori se pune
probkma s upravieţuiri i , alteori a îmbogăţirii condiţiei umane. C uraj ul de a
înfrunta acest risc este legat de con fruntarea cu tot felul de convenienţe sau
dogme, oricum cu doctrinele existente. Savantul de graniţă este COP I L în
măsura în care visează l umea în dorinţa de a o cunoaşte, dar este LEU în
hotărârea de a da noi l egi, reguli ş i hotare . . . ar spune N ietzsche. Povara
conservării, reconsiderării şi recombinări i datelor şi ideilor existente,
incl usiv ca teor i i , are rost major şi astfel m unca celor deprinşi cu povara, nu
trebuie dispreţuită, CA M I LA fi ind încă uti l ă.
l i . În loc de concl uzie, vom rezuma cele spuse mai înainte despre
cercetători i din ştiinţele de gran iţă şi despre problemele lor specifice. Mai

întâi despre problemele de graniţă se poate spune că sunt e lectiv desch ise în
pem1anenţă. Asociază cercetători din domen i i diverse pentru realizarea unor
scopuri comune, . care au impl icaţii sociale majore. Extensiunea vastă a
acestor probleme înseamnă trecerea permanentă de la teorie la acţiune. de la
aspecte cobrn itive l a cele de factură etică. În ultimă instanţă, soluţi ile lor pot
ti eval uate numai într-un cadru bine preci zat, ca reuşite sau defectuoase, dar
contextul real solicită mereu noi alegeri responsabile. Problema principală a
şti in ţelor de gran iţă constă în necesitatea continuu reiterată de revizuire a
cunoştinţelor (starea cunoaşterii sau chiar domen iul ca atare). Asl tel că este
de dorit contro lul şi reeducarea perpetuă a intuiţiei, pentru ev itarea
obişnuinţelor rutiniere.
În aceste cond i ţ i i , se poate spune despre cercetători i d in şt i in1ele de
gran iţă, că posedă o conşti inţă h ipertrofiată. Ca un itate funcţională supremă,
conşti inta savan ţilor de gran i ţă presupune simultan spontaneitate, adică
ini ţiativă, acti vitate susţinută, deci constructivă , şi capac itate de si nteză,
respectiv de hibridare sau recombinare . Aceşti îndrăzneţi pionieri ai
gândului şi hotărâţi constructori de noi teori i, au atenţia îndreptată neabătut
spre interacţi uni m u ltiple cu domenii mai m ult sau mai puţin învecinate.„
I I I . Întorcându-ne la cuvântul G RAN I ŢĂ şi am intind ambiguitatea
sa de acceptare a sensului ca l imită şi legătură, respectiv de margine şi de
fruntarie, contin uăm gândul că savanţi i sunt l a avanpostul şti inţei, dar
trebuie să-şi asigure spatele. Am conven it că POA RTA este o gran i lă
concentrată, că este punctul de trecere am bivalent spre exterior şi interior.
Spre deosebire de arcul de tri umf din Roma Cezari lor sau din Parisul lui
Napoleon, mon ument al reuşitei militare, Poarta Sărutului a l u i Brâncuşi
este monumentul i ubirii, al asocierii în respect m utual de oameni harn ici şi
talentaţi. Dar dacă ar fi să propunem pentru cercetarea de gran iţă un
monument reprezentativ ar trebui să ne gândim, de exemplu, la Coloana
Infinitu l ui (iniţial num i tă de autor „coloana tără sfârşit"). Într-adevăr, care
este efortul distinctiv al cercetători lor de gran iţă, nu cumva acela de a
străbate zidul con venti ilor şi a descoperi noul în Necunoscut? Unealta
potrivită deci pentru străpungerea zidul ui ce ne separă de inedit ar fi atunci
un sfredel, un burghi u ideal cu care se poate da cep, se poate face cu încetul
loc pentru a întrezări rezultatul scontat al cercetării. Un arc de trium f sau un
pod sugerează o legătură între două tabere, dar obeliscurile sau Coloana
Infinitului amintesc de con fruntarea om ului cu absol utul necunoaşteri i . în
speranţa de a-ş i depăşi cond i ţia precară. Adevărata motivaţie a savanţilor
din domen i ile de graniţă este voinţa de autodepăşire permanentă, iar riscul
ce trebuie mereu ev itat este stagnarea„ .
NOEMA VOL. V , 2006
REFER INŢE B I B LIOGRAFICE
[l . ] J.W. Botkin, M . Elmandjira, M . M al iţa ORIZONTU L FĂRĂ

L I M ITE A L ÎN VĂŢĂ R I I , 1 98 1 , Editura Politică, B ucureşti .
(2.) B. Commoner C ERCUL CARE SE ÎNC H I DE, 1 980, Editura
Politică, B ucureşti .
[ 3 . ] M . P. H aroche Poate fi depăşit dualismul? în antologia
H ER M EN EUTICA ŞI ONTOLOGIA C A LC UATOARELOR, de
G.G. Constandache şi Şt. Trăuşan M atu, 200 1 , Editura Tehnică,
B ucureşti, p. 1 5-27
[4 .) F. H oy le, FRONT I E RELE ASTRONOM I EI, 1 97 1 , Editura
Şti inţi fică, B ucureşti, p. 1 2
[ 5 .] W . Heisenberg, PAŞI PESTE G RA N I ŢE, 1 977, Editura
Politică., B ucureşti, p. 1 87
(6.) A. Peccei Cuvânt inainte la nr 1 , p. 1 3
[7.] M . Dogan, R. Pahre N O I L E ŞTI INŢE SOC I ALE, 1 993,
Editura Academ iei Române, B ucureşti, p. 1 8 1
[ 8 . ] I . Priogogine, I . Stengers NOUA A L I ANŢĂ, 1 984, Editura
Politică, B ucureşti
[9.] P. Ricoeur M ETAFORA V I E, 1 984, Editura Uni vers ... ,
B ucureşti, îndeosebi studiul Metaforă şi discurs fi losofie
( 1 0.) Th. K uhn STRUCTU RA REVOLUŢI I LOR ŞTI I N Ţ I F I CE,
J 976. Editura Şti inţi fică şi Enciclopedică, Buc ureşt i, îndeosebi
Cap. V ( Pri oritatea paradigmelor)
[ 1 1 .] V. Conta Teoria ondu/aţiunii universale în volumul OPER E
F I LOSOFICE, 1 967 Editura Academiei RSR (partea I )
( 1 2 . ) C . Rădulescu-Motru PERSON A L I S M UL ENERGETIC (şi
alte scrieri) 1 984, Ed itura Em inescu, Bucureşti
[ 1 3 . ] V. Săhleanu ŞTI INŢA ŞI F I LOSOFIA I N FORMAŢI EI,
1 972, Editura Politică, B ucureşti
[ 1 4 .) C. N oica DOUĂZECI ŞI ŞAPTE TREPTE ALE
REALU L U I , 1 969, Editura Ştiinţifică, B ucureşti
[ 1 5 .) C. N o ica POVEST I R I DESPRE OM, 1 980, Editura Cartea
Românească, B ucureşti
[ 1 6. ] N . Georgescu-Roegen LEGEA ENTROP I EI ŞI P ROCES U L
ECONOM IC, 1 979, Editura Pol itică, B ucureşti
[ 1 7.) S. M arcus PARA D I G M E UN I V ERSALE, 2005, Editura
Paralela 45, B ucureşti, p . 244
[ 1 8 . ) N. Cusan us D E DOCTA I GN O RANTIA în voi . li Gândirea
Evului Medi u, 1 9 84, Editura M i nerva B PT, B ucureşti, p. 30 1 -3 1 5

C. G. Conslandache 1 67
( 1 9. ] D. Davidson ENQU ETES S U R LA V E R I T E ET

L' INT E R P R ETATION, 1 993, Edition J . Chambon, Nîmes
[20.] H .. P. Grice logic and conversa/ion în P. Cole and J . L.
Morgan (eds.)SYNTAX A N D S EMANTICS, Speech Acts, Voi. 3 ,
p . 4 1 -5 8 , Academ ic Press, 1 975
[2 1 .] T. V ianu Introducere în teoria valorilor în STU D I I DE
F I LOSO F I A C U LTU R I I , 1 982, Editura Em inescu, p. 79, Bucureşti
(22.] C. Noica M AT H ES I S S A U BUCU R I I LE S I M PLE, 1 934.
Fundaţia pentru Literatură şi Artă Regele Carol 1 1, Bucureşti
[23 . ] C. Noica, SCH IŢA P ENTRU I STORI A L U I C U M E CU
PUTINŢĂ CEVA NOU, 1 940, Editura Bucovina 1 . E. Torouţiu,
-
Bucureşti
[24 . ] G. Bachelard F I LOSO F I A L U I N U în voi. I, Dialectica
spiritului şti inţific modem, 1 986, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedic ă, Bucureşti
[25 . ] C. Noica, ROSTI REA F I LOSOFICĂ ROMÂNEASCĂ în
Dicţionar de termeni fi losofiei ai lui C. Noica, Univers
Enciclopedic, 2004, Buc ureşti
(26.] C.O. Schrag RES U RSELE RAŢIONA LITĂŢ I I , îndeosebi
Cap. VI I (p. 228-269) 1 999, Editura Şti inţi fică, Bucureşti
(27. ) G. Bachelard Supraraţionalismul în voi . I de la nr. 3 4 , p. 259-
265
( 2 8 . ) G . G . Constandache ROMÂN I S M U L ŞI D ESCHI DEREA SA
EU ROPEANĂ. 2005 în Revista Medicală Română. voi . Ll l l . nr.2.
p. 1 65 - 1 68
NOEMA VOL. V, 2006
1 68 Tudor Niculiu
EVO L U Ţ I E PRIN Î NCH I D E R E LA I N V ERS Ă

S i m u lare I era rh ică I nteligentă
Das schone wahre G ute
T udor N I C U L I U
A bstract. T h e t h ree reciprocally eq uivalent titles are i nterpretations o f

the Way, the Truth, and tlle Life. Conscience sim u lation demands
transcending from computability to sim u la bi lity, by an i n tensive effort
on extensive resea rch, to in tegrate essential m athematical and physical
know ledge guided by philosophical goals. A way to begin is the
h iera rchica l s i m u lation. Coex istent interdependent h iera rc h ies
structure the u n i verse of models for com plex systems, e.g., h ardware -
software ones. They belong to different h ierarchy types, defined by
s i m u lation a bs lra clion levels, autonomous modu les, sym bo ls, classes,
and knowledge a bstract ions. Applying divide et impera et intellige to
h ierarchy ty pes reveals their i m porta nce for i n tell igent s i m u lation. The
power of a bstraction is the real measure for i n telligence. Turn ing the
abslraction into com prehensive construction could be the aim of
human ity, the u n ique God for d ifferen t c u ltures of free h u mans.
l ntell igen ce Consciousness x Adapta bility x l n tention;
=
Fa ith l nspiration x l ntuition x l m agination;

=
Conscience Consciousness x l nspiration.

=
I. Funcţie. Structură. Simulare

La început a fost Cuvântul. Prin cuvinte ne putem exprima, pentru a fi
oamen i între oamen i. Exprimarea e complexă, deci trebuie ierarhizată
pentru a fi în teleasă. Cuvintele sunt secvenţe de l itere, propoziţiile sunt
secvenţe de cuvinte, frazele sunt secvenţe de propoziţii, iar textele secvenţe
de fraze. N ivelele ierarhiei textuale pot fi îmbogăţite nelimitat prin
paragrafe. s u b ca p i tol e capitole. volume etc. I erarh izarea nu e necesar
.
l i n iară. e.g .. secven tială. ci e mai degrabă arborescentă, pentru a reda optim
s trategia generică divide el impera el inlellige, ori ch iar bazată pe o
structură de graf, pentru a nu constrânge legături le între n i vele. Secvenţa e o
m ulţime M ale cărei elemente sunt indexate, altfol spus e o funcţie definită
pe m u l timea primelor n numere naturale, n fi ind l ungimea secvenţei, ce ia
valori în m ulţimea de elemente M: secve lNn-+M, INn { i e l N / O '.5: i '.5: n } .
=
N otatia fo losi tă consideră o funcţie un element al unui spaţiu de functii între
NOEMA VOL. V, 2006

Tudor Niculiu 1 69
două m ulţimi, iar o m ulţime e defin ită prin gen proxim şi diferenţă
specifică.
Clasă, concept. tennen sunt aspectele (sintactic, semantic,
pragmatic) ale cuvântului. Clasa e o noţiune primitivă. M ulţimea este o
clasă ce aparţine altei clase. Operaţiile asupra mulţimi lor sunt
paradigmatice: serializare (u), paralel izare (x), ierarhizare (t sau f-J -
mulţimea părţilor unei mulţim i). Exprimări le posibile fonnează un l imbaj .

Orice l imbaj e detenninat prin regul i sintactice, semantice şi
pragmatice, ce se referă, respectiv, l a corectitudinea construcţiei, a
interpretări i şi a util izări i . S intaxa limbajului fom1ează gramalica sa.
Gram alici le sunl de di feri le lip uri. ce pol li i era rh izale con I imn i nc l u z i u n i i
între l imbajele detin ite. Gramatica e tot un limbaj , ce se referă la limbajul
detinit de ea, deci dincolo de acesta, i.e., un metalimbaj . E un mod di ferit de
ierarh izare, atât faţă de modularizare, cât şi de incluziunea limbajelor
datorată constrângerilor mai puternice ale regul ilor sintactice. Limbajul
poate ti simbol ic, iar simboluri le pol simboliza alte simboluri, ce relevă alt
tip de ierarh ie. Să sintetizăm: am clasificat, am simbol izat, am modularizat
şi am reflectat pe un nivel superior - gramatica, unul inferior - l imbajul.
Gramatica este tot un limbaj deci are o gramatică. iar dacă aceasta ar li
izomorlă cu gramatica primă ori cu limbaj ul iniţial, ar însemna că am
obţinut un limbaj reflexiv, capabil să se exprime pe el însuşi. Clasele,
s imbolurile şi modulele pennit construirea unui s islem ce real izează
structural o funcţie exprimată într-un l imbaj , i.e., un comportament. În
aceeaşi măsură, cu clase, simboluri şi module se poate determ ina
comportamentul unui sistem descris de o structură. Un alt tip de ierarhie
ordonează varietatea l imbajelor în care funcţia şi structura sunt descrise:
este ierarhia de simulare ce asistă atât trecerea de la funcţia de real izat la
realizarea structurală, cât şi trecerea inversă ce determină funcţia
matematică sau fizică a unui sistem caracterizat prin proprietăţi structurale.
• Funcţia e o trecere formalizabilă matematic, te Domen iu--+Codomen iu.
între două mulţimi, ori realizabi lă fizic drept comportament în timp.
• Structura e o mulţime de proprietăţi ce caracterizează un spaţiu
matematic sau fizic; proprietăţile pot constante sau variabile în timp.
• I erarh ia e un concept funcţional/ structural ce concretizează matematic/
tizic abstracţia.
• A hstrnqia e o capa c i lllle d e li n i to r i e pentru o m : l�tl·e ro„ i h i l ii g<î n d i re a .
• Limbaj uV Sistemul e forma generică a unui model matematid fizic.
• Modelul e rezultatul unei reprezentări biunivoce a obiectului simulări i.
• Simularea e relaţia dintre funcţie şi structură.
• Tip = mulţime structurată = (M ulţime, Structură)
NO EMA VOL. V, 2006
1 70 Tudor Niculiu
• Clasa = tip (în infonnatică).

Cercetarea intel igenţei prin simularea ei, spre a putea sim ula inteligent, cere
studiul combinării structurilor matematice esenţiale (algebră, ordine,
topologie). pentru a înţelege di feritele tipuri de ierarh ie/ abstracţie.
Simularea ca relaţie ierarh ică între structuri statice şi dinamice, între
structural şi funcţional, poate contribui esenţial la înţelegerea m inţi i umane.
Ca în orice dihotomie, intel igenţa şi credinţa pot converge către integrare,
dar se pot distruge reciproc dacă n u sunt asociate. Conştiinţa e l egătura între
ele. Dumnezeu e în noi deoarece credinţa participă l a definirea noastră, cu
noi prin cei lalţi oam eni, ş i pentru noi prin evol uţia spirituală întâi
condiţionată, apoi asi stată, spre a deven i urmată, de evoluţia socială. Pentru
a ne feri de pericol ul dihotomiei ne ocupăm în 3 moduri diferite de
Real itatea unică (Plafon): arta pentru artă în căutarea căii esenţiale, ştiinţa
cu rrica l ui Dumnezeu spre adevărul existenţial, ingineria în înţelegere cu
fi inţa ca să ne concentrăm viaţa asupra spiritul ui.
2. Abstracţie. I era rhie. Reflexivitate

Puterea de abstracţie ne deosebeşte de orice altă fi inţă naturală. Ierarh ia e
si ntaxa abstracţiei. Divide el impera el intellige e apl i carea abstracţiei
exprimată prin ierarhie. Abstracţia poate fi simp l ificatoare sau reflexivă.
Abstracţia simplificatoare concentrează pe un n i vel s uperior informaţia, la o
parte considerată esenţială în abordarea curentă. a simulări i . Reducerea
complexităţi i infonnaţionale urmăreşte operarea mai clară şi mai uşor de
formalizat; ea poate fi doar cantitativă, dar şi cal itativă, i .e., poate afecta
simulabilitatea diferitelor aspecte ale obiectului simu lării. Abstracţia
reflexivă, exprimată prin tipul ierarh iei de cunoaştere, încearcă pe fiecare
nivel superior să se înţeleagă mai bine pe sine prin înţelegerea mai mu ltor
nivele i n ferioare nestrict.
Simularea însăşi, nu doar obiectul ei, trebuie să fie reconfigurabi l ă,
atât static cât şi di nam ic, pentru a putea tinde către redarea complexităţii ş i
Realităţii d e care trebuie s ă fim cât mai conştienţi. Printr-o simulare c e se
autocunoaşte procesul simulării se poate autocontro la. Autocunoaşterea
rezultă din corespondenţe între ierarh i i necesare abstracţi ilor simp l ificatoare
şi tipul de ierarh ie de cun oaştere ce redă o abstracţie reflexivă. Exprimând
atât simularea cât şi cunoaşterea în sistemul de referinţă al tipurilor de
ierarh ie (clase, simboluri, module) este creat contextul necesar pentru
autoorganizarea sim ulări i . Triada tipurilor de bază corespunde partiţiei
fundamentale a vieţi i reale (frumos, adevăr, bine) ce trebuie mereu in tegrată
prin fi losofie (esenţă, existenţă, fiinţă). Trebuie întâi modelată conşti inţa
pentru a simula inteligenţa, ca apoi să simulăm inteligent.

Tudor Niculiu 171
Simul area i n tel i gen ţe i şi simularea i n te l i gentă neces ită

transcederea l im itelor calculab i l ităti i către simulabilitate. Arta şi ş t i i nta sunt
la fel de n obile, ch i ar de una pare spirituală iar cealaltă materială. Al ian ţa
lor este vitală ş i' arată imposibil itatea de-a rezolva deocamdată d ihotom ia
spirit-materie ş i toate dihom i i le secundare, ce altminteri sunt cauzate
funcţion al de dihotom ia spaţiu-timp cerută de evoluţia umană. Tre buie să
depăşim dihotom i a esenţiale printr-un ideal un ic, pe nume Dumnezeu,
constructi v prin reconfigurare continuă nu prin distrugere, uman dar nu
uman i st, şi a cărui căutare perm i te uneori fericirea dar nu prea-fericirea.
Societatea e doar memoria trecutului ş i adm i n i stra rea preze ntu l u i
pentru a trăi împreună în respect reciproc spre înte le ge re reciprocă,
evoluând către fi inţe esenţiale într-o existenţă integrată. Om între oameni
trebuie să redea un ech i l i bru strategic, lară a ascund!:! sau ch iar încălca, ca în
prezent, faptul că societatea trebuie să s luj ească individul, întâi în a-1 ed uca
corect, suficient şi n econdi ţ i onat, apoi în a-1 asista în căutarea şi ct!rcetarea
necunoscutului printr-o credinţă intel igentă într-un Dumnezeu un ic, abstract
dar complex, ce reprezintă libertatea absol ută prin înţelegerea tuturor
necesităţilor şi unitatea absolută prin închiderea tuturor divide et impera et
intellige necesare căi i de căutare a adevărului de-a lungul v ieţii [20 ).
Raţiunea e o exte ns i e a Naturi i . Natura nu e un context e te m e r. ci
este m ater i a din care suntem tă c uţ i pentru a evolua spiritual . Încercări le de
integrare a dihotom iei spirit-materie nu au fost decât extremiste - cum tinde
astăzi societatea de un material ism devorator de orice urmă de ideal să
devină tirană şi canibală. Democratia nu e cel mai ben ign sistem social dacă
oameni i nu sunt educaţi, dacă sistemul electoral nu e ierarhic, şi dacă
separarea temporară a puterilor n u e corectă şi completă în autonomizarea
strategiei - legi/ parlament), tacticii -aplicare/ guvern, şi criticii constructive
- verificare conştientă. Democraţia ierarh ică trebuie să se înalţe ca arborii ca
societatea trebuie să poată fi înţeleasă şi condusă raţional. Arborele e
simbolul natural al ierarhiei.
Om = om (Oamen i) // clasa Om - informal "Om e om între Oameni "
o m e Credinţă x Inteligenţă � C red i nţă x I nteligenţă
Oam en i = ( {oamen i } , structură eternă/ evolutivă)
evoluţie e (Foame x Frică x I ub ire) x (Inginerie x Ştiinţă x Arta)
� Inginerie x Şti inţă x Artă li Clasă : : funcţie proprie
Matematică c Artă = Om :: căutareFrumos (Şti i nţă, Tehnologie)
Fizică ""' Şti inte (naturale u soc iale)
= Om :: cercetareAdevăr (Artă, Tehnologie)
Ing inerie-Teh no logie = Om :: construireBine (Artă, Şti inţă)
NOEMA VOL. V, 2006
1 72 Tudor Niculiu
Ein stwei len bis den Bau der Welt Ph ilosophie zusammenhălt, erhălt sich
das Getriebe d urch H unger, Furcht und Liebe Friedrich Schiller
3. Tipuri iera rh ice. Tipuri de ierarh ii. Simulare ierarh ică

Tipuri le ierarh ice au structuri stratificate, ce reprezintă diferite domenii, cu
obiecte abstracte sau concrete; diferitele n i vele autonome sunt legate prin
abstracţie: aceasta induce o relaţie de ordine -parţială relati v la obiecte, -
totală relativ la n i vele, în raport cu care se pot considera n i vele s uperioare şi
inferioare, i.e., !atice. Principiul ierarhic, apl i cat cunoaşteri i şi simulării ,
menţine corecliludinea când complexitatea creşte: prin descompunerea
problemei în subprobleme, pe mai multe n i vele de abstracţie, complexitatea
e mărgi nită local; prin sistematizarea proiectării ca efect al abordării
ierarh ice se aproximeaz.ă corectitudinea prin construcţie.
(U, { H i I i E M h } ) = un i vers structurat de ierarh iile d i ferite H i ;
H = (R_ech , {( Nj . Sj ) l j E M n , R_ord, { Aj j j E M n } )
li relaţie echi valenfă, structuri n i vele, relaţie ordine, structuri abstractizare.
l n cazul s i stemelor comp lexe trebuie considerate mai multe structuri
ierarhice coexi stente şi interdependente. Reprezentarea m ulti ierarh ică poate
fi formalizată în teoria categori i lor şi exprimată obiect-orientat, interpretată
simbolic şi abordată structural . În cadrul unui tip ierarh ic apar relaţi i
intran ivel, ce determ ină structura matematică a unu i nivel, ş i intern ivel, ce
fom1al izează abstracţia ce leagă di feritele nivele de abstracţie în ierarh i i .
Dincolo de punctul de vedere ierarhic, sistemul poate fi structurat global,
formal izând relaţi ile intra- şi intem i vel spre o structură un itară; devine n i vel
autonom într-un sistem ierarh ic superior. Ordinea parţială nestrictă indusă
de abstracţie într-un sistem ierarh ic - n uanţarea celei totale - defineşte
strategi i de bază complementare:
I ) descendent: operaţii l e ni velelor inferioare sunt constrânse de rezultatele
operaţi ilor de pe cele superioare, nefiind însă univoc determ inate de
acestea, întrucât trecerea de la o reprezentare mai abstractă la una mai
concretă cere elim inarea unor grade de l ibertate;
2) ascendent: părţi cons istente ale n i velelor i n ferioare constituie condi�i
iniţiale pentru operarea pe n i vele superioare, la urcarea în ierarh ie
lrebuind compatibil i:zate părţi le ce se compun într-un obiect mai
abstract, ce corespunde elim inării unor atribute.
Tipuri le de ierarh i i (concepte, simboluri, module) corespund (sintaxei ,
semantic i i, pragmaticii) l imbaj ului ierarhic în care s e exprimă simularea
intel igentă rezultată din integrarea simulări i ierarh ice cu ierarh ia de
cunoştinţe asociată. I ntegrarea atrage şi generarea conştienţei.

Tudor Niculiu 1 73
Ierarh ia de conştien tă reprezintă o abstraqie re llex 1vă ce converge

la conştienţa de sine a s imulării adaptabile intenţionate [ 1 7]. Absoluta
funcţionalitate e simbolizată prin yin-yang, în timp ce undele sugerează
n ivele ierarhice tot mai structurate pentru simulare şi cunoaştere.
Ierarh ia e o reţea ce poate reprezenta orice tip de structură
matematică (algebrică, topologică, de ordine). Tipurile ierarhice sunt
obiectele categorii lor echi valente (izomorfe functorial) de tipuri de ierarh i i .
Tipul ierarh iei de conştienţă comun ică c u celelalte tipuri d e ierarh i i.
conectate prin functori covarian1i, prin fUnctori comravarian1i l 2 1 J .
onJine
nudule
rr.igrmtidl
tehnologie (
::'.'.'.:==� ��;�=�
ti
arta, ş in
. \)
Bine
Strudură
�!!,r
Fwicţie �l� �
topologie
w
�
sirrboluri
serrentidl · l'd------
sinl.d
��
ştiintă (= altă (::> rmtermtică)
1-hmu;
I erarh i i l e de d i lerite t i ruri corespund lel u l u i de uhstraqie re c1re- I re lle1.:1.-i

( t scop ul absLTacţiei):
• Ierarh ie de clase (tconcepte) H cadr u virtual obiect-orientat de
reprezentare a oricărui tip, bazat pe dihotom ia fomlă-conţinut,
mo d ul a ri ta te moştenire, pol i morfism [ 9 ) .
,
• I erarh ie de simboluri (tmetafore) H formalism lTeptal de simbolizare
pentru orice tip [ 7 ) .
• Ierarh ie de module (tstrategii) H adm inistrare a tipurilor pe n i vele
di ferite prin descompunere recurs i vă în module autonome [ 3 ).
• Ierarhie de construcţie (tsimulare) H cadru de s imulare (proiectare/
verificare/ optim izare/ testare) cu n i vele autonome pentru d i ferite grade
de abstracţie a descrieri i [ 1 9) .
• Ierarhi e de cunoaştere (tteorie, con şt ie n tă) H abstracţie reflexivă,
ţintind de pe un n ivel către cunoaşterea tuturor nivelelor inferioare
inclusiv pe sine, asi stând modelarea conştiinţei [22] .
NOEMA VOL. V , 2006
1 74 Tudor Niculiu
4. Divide et im pera et in tell ige : Frumos, Adevăr, Bine

F i losofia nu e o spec ialitate, este un drept uman. Sigur că trebuie să existe
şcoli speciale pentru învăţătorii neam ului în ale filosofiei, dar nicidecum un
dispreţ al celor cu mai m ultă carte pentru cei care caută calea pe una dintre
ram uri le partiţiei fundamentale artă-ştiinţă-tehnologie, ş i reciproc.
E adevărat că în ultima vreme, de când divide el impera esenţiale
nu se mai intellige, si nguri i fi l osofi importanţi sunt savanţii, fie ei artişti - în
spec ial matematicieni ori alţi i ce compun matematic conştient sau n u,
oameni de ştiintă - mai degrabă fizicieni ori dintre cei ce nu uită că şti inţa
l or se trage din fizica ce e soră b ună cu matematica, sau ingineri - de obicei
cei din domen ii ce ating limitele raţiun i i p ure.
Matematica e artă, dar muzica e cel puţin la fel de fiumoasă şi
expresivă, doar că prima n u cere un un talent deoseb it, permite un dialog
ra 1ional asupra- i , � i are brran i ţe bine de finite dar nu rigide [ 1 4 ) . M atematica
trebu ie educată cât mai devreme şi nu trebuie con fundată cu meşteşugul ei.
M uzica e cel puţin ech ivalentă matematic i i dar îşi iese mai uşor din fi re. De
altfel, au evol uat alături: Bach, Vivaldi, Haydn erau matematicieni înzestraţi
cu talent muzical care au preferat l ibertatea muzicii faţă de ch ingile raţi un i i .
Raţiunea ca zonă in iţială face matematica m a i sigură dar mai puţin
fermecătoare ca celelalte arte totale referitor l a Realitate: muzica şi
literatura. Nu contest artele vizuale, dar utilizarea simţului ce s-a dezvoltat
în ex i stenţa naturală creează handicap. Şcoala matematică e continuă, cea
literară sau muzicală poate genera înainte vârfuri singulare mai înalte:
Shakespeare, Bee1hoven. Arta e liberă. Dar m atematica a exprimat întâi
raţional, prin Pi/agora, că Real itatea nu se poate cunoaşte prin raţiune pură.
Fizica e şti inţa primordială, celelalte şti inţe naturale/ sociale,
capitole ale ei, ch iar de încă nu realizează aceasta sau încearcă revenirea l a
matcă prin special ităţi intermediare î n l o c d e punţi integratoare. Societatea,
ca orice s istem artificial, e construită pe baze n aturale şi se dezvoltă după
legi naturale, modem forţate spre raţiune, recent scăpate de sub control ş i
expl icit submtionale. Fizica e esen t i a l ă în recon figurarea credinţei.
I ngi neria, ce nu arareori e atât artă cât ş i ştiinţă, şi nu e cu nimic
mai prej os în partiţia fundamentală a Real ităţii pentru evol uţie, e mult mai
periculoasă decât abordări le alternative, de care trebuie strun ită strict.
Motivele sunt două: rezultatul ei e tehnologia, ce e de fi n ită prin complement
- deci nu e superioară acestu ia, şi nu impune apropiere spirituală între
creator şi uti l izator - deci poate fi apl icată în cu totul alt spirit decât a fost
generată . Dar fiecare inginerie e complementul unei ştiinţe cu acelaşi nume
care colaborează cu matematica, deci nu e n ic i o problemă dacă şti inţele
sunt integrate în fizică, iar matematica rămâne artă.
NOEM A VOL. V, 2006

Tudor Niculiu 1 75
Credinţa şi Inte l i genţa sunt � în viaţa noastră. (Calea, Adevărul, V iaţa)

De împăr\im în două e ca să mergem mai departe gândind din mers, pentru
că n u se pot lntellige dihotomi i le spirit-materie (forţă-substrat., soft-hard) �
real-natural (contin uu-discret), adevărat-fals, real-pos ibi I, perspecti vă
profunzime, frumos-adevăr (arta-şti inţă, m atematică-fizică), fonnă-con ţinut
( clasă-funqie, categorie-functor, reprezentare-simulare, structură-funcţie)
<= spaţiu-timp (evoluţie). Dar nu e ech i l ibru în toate dihotom i i l e şi nu
trebuie să tie. � oale reda rin rota ie orice dihotom ie.
Inte l i genţa = Conştienţă x Adaptabi l itate x Intenţie
şi
Credinţa = I nsp iraţie x Intuiţie x I m agin aţie
sunt părţi complementare a l e m in \ i i umane.
separate prin
Conşti in- �Con�tien x Ins ira it!
Complementarităţi le separate nedeterm inist sunt structurate funcţional:
(interfaţă, n uc leu, ambasador al complementul ui).
Nu am ales întâmplător modelul fonnat din 3 cercuri tangente pe
perech i , ce evidenţiază centrele celor mai mici, apo i reţine doar esenţa.
pentru a simbo l i za o dihotomie binară cu depl ină integrare a părţi lor lără
p ierderea autonom iei, rea lizată atât prin alăturare cât şi prin indicare
reciprocă. Simbol ul chinezesc indică ex istenţa unui altceva important, ce
aminteşte de o delinire a creaţiei drept i ubire de altceva. Trei cercuri fiecare
tangent cu celel alte e un model de partiţie a ceva înţeles pentru a merge mai
departe, ne spune centrul Europei. I ar cerc doar în limba maternă e aşa
perfect exprimat. Cer e infin itul, cerc e in finitul reprezentat tinit pri n
l egătură pem1anentă între (ne)început şi (ne)stărş it. Numărul n e cel mai
vestit real (Pitagora), poate al ături de n umărul e de la exi stă. Cerc înseamnă
perfecţi une, de care ne e permanent dor, de aceea ex istă şi numerele întregi .
c e au o frumoasă teorie fără s ă uite a merge m a i departe, dec i cercetare; alţi
europeni aj ung la ea prin recurenţa căutari i : rechercher/ research.
5. Inteligen ţă. Cred in(i\. Conştiinţă

Divide el impera et intellige are 3 părţi ca a/le guten Dinge sind drei al celui
mai filosof popor european - la noi se zice "teoria ch ibritul ui". Matematica
se dezvoltă din 3 tipuri de structuri de bază, integrându-le. Noi div idem
existenţa în 3 componente interdependente: arte, şti inţe, tehnologii,
corespunzător l um i i noastre de idei iubitoare de rrumos, lumii noastre de
eforturi căutătoare de adevăr, şi lumii noastre de construcţ i i orientate spre
bine (în prezent exagerată spre exclusivitate).
NOEMA VOL. V, 2006
1 76 Tudor Niculiu
Matematica e cea mai accesibi lă artă, şti inţă a idei lor abstracte,
tehnologie a fTumosului. Ea descoperă şi studiază tipuri de structuri :
(algebră, topologie, ordine) corespunzând (construcţiei, orientării,
înţelegeri i), fi ind exemp l u pentru şti inţă şi tehnologie de integrare corectă şi
completă. Artă pentru artă, se autodefineşte, creând fTumosul, prin teză
antiteză-sinteză, principiu dialectic ce se regăseşte în evoluţia prin înch idere
la inversă. Mathema (gr.)= ştiinţă.
Fizica e ştiinţa paradigmatica, arta de-a reprezenta N atura - ca
exerciţiu pentru reprezentarea Realităţi i ş i tehnologia adevărului. Ea trebuie
să-şi integreze forţel e fundamentale într-o teorie, dar şi toate ştiinţele
naturale şi sociale drept capitole, călăuzindu-le spre o apl icare reală a
matematici i . Şti inţele sociale studiază un univers tot atât de complex ş i
nedeterminist c a c e l natural, dec i matematica este c e l puţin la fe l de
importantă. Recunoscând fizica drept şti inţa fundamentală, matematica s-ar
insp ira mai direct din şti inţe. Şti inţa ridică teama de necunoscut ş i
cercetarea inspirată d e e a spre mai abstract, deci e definită ierarh ic, cu fTica
lui Dumnezeu, căutând adevărul prin salturi calitative unnare unor
acumulări cantitative consistente şi convergente. Fisn (gr. )= n atură, uni vers,
lume, peisaj .
I ngineria - arta construcţiei, şti inţa simulării, tehnologia binelui -
tre h u i e să ev o l ueze mai aproape de matematică [ 2 5 ) (abordare, integrare a
părţilor) nu doar pri vi nd tehn icile matematice, şi de ştiinţă (curaj ,
perspective m ultiple) nu doar de rezultatele ei. Concentrarea atenţiei doar
asupra binelui din viaţă e fo arte periculoasă, deoarece a 3 -a parte a
Real ităţi i, lumea mentală, e definită prin complement, deci nu e mai bună
decât el, dacă nu e constrâns ă îndeaproape de artă şi ştiinţă. Negarea
negaţiei nu e un joc independent de context [ I O]. Tekhne (gr.)=artă.
Cum Real itatea conţine ideile abstracte, ch i ar dacă fizica ar putea
expli1:a totul ca fi ind discret, puterea continuului nu poate fi uitată. O
consecinţă e că ingineria analogică nu trebuie neglijată în m odelare ş i
simulare[ 1 2 ). Dar fizica s e foloseşte permanent d e dihotom ia discret
continuu [27), în timp ce tehnologia, scăpată în prezent de s ub controlul
artelor inspiratoare şi al ştiinţelor a căror conştientizare îi condiţionează
existenţa, se adaptează intuitiv (ce poate şi orice formă prim itivă de viaţă) la
cerinţele societăţii de consum (caracteristică v ieţii primitive).
Ca să ne orientăm fizic sau filosofie ne trebuie puncte cardinale
(6). Ca să ne inspirăm din cea mai pură artă aflăm de numere cardinale (dar
sinceră fiind, matematica e prima pe calea de a arată că nimic n u-i pur, deci
fără a lăsa ceva deoparte trebuie continuată calea). N u-s altceva decât
numere de elemente ale mulţim i l or, doar că s unt extinse la m ulţimi infin ite.
NOEM A VOL. V, 2006

T udor Niculiu 177
N atura cere un intinit minim şi este definită prin (O, succesor, inductie).
Adăugarea e în de fin irea Naturi i. Dar operaţia inversă, scăderea. cere �i
negativele. Înch idem N atura matematic la un întreg ce ne duce la o
deschidere a fizici i (electron i) ce atrage minunate soluţii inginereşti în
diverse tehnologi i. Electron ica e printre cele mai avansate inginerii, deci
trebuie să tie practicată de oameni dintre cei mai conştienti l 2 4 ). Adunări
repetate sunt înm ulţire, atât de important parametru în Natură. Matematica
înch ide întregii la inversa înm ulţirii, defi n ind raţionalele l 1 ]. Nu-s mai
m ulte decât naturalele, dar putem face multe lucruri folositoare cu raţiunea,
de la strategii [ 1 8] l a calculatoare [26], aşa că ce ne mai trebuie altceva? zic
mulţi , uitând că lim itele raţiun i i (zise) pure vin <le la faptul că se mărgine�Le
l a a închide adaptabilitatea la opemţii discrete.
Doar că matematicien i i şi tizicien i i nu cunosc prea-fericirea[S], ci
descoperă în 3 feluri diferite (ordine, algebră, anal iză) în care au învaţat
împreuna a gândi , puterea continuului şi puterea răbdării. În acest context
matematicieni şi fizicieni nu se reforă doar la descoperitori i de noi teoreme
sau legi naturale şi ch iar de noi abordări, ci la ingineri i ce au În \ele�
esenţialul din matematică şi fizică [2, 4, 8, 13, 15, 1 6, 2 8 ] .
Nu trebuie să uităm o a treia importanţă a cuvântu lui "card inal ". c e
aminteşte d e o strategie intitu lată "când doi s e hat al treilea d 5 t i g ă " .
însemnând intervenţie doar când se întrevede un dezech i l i bru al forţelor, de
partea celui mai slab, nu pentru echi l ibrare ci pentru cucerirea tuturor
combatanţilor. Pentru întregirea cuceririi, atât a pseudoal iatului cât şi a
pseudodu�manului, ei sunt aj uta\i, d i scret sau continuu. să o ia razna de
prea(ne)fericire. Secolul trecut e un exemplu prea grăitor.
6. Experimentul credinţei: Concentrare. Că utare. Construcţie

Functia Ackermann-Peter anticipată de ierarh ia de func\i i recursive a lui
-
Gheorghe Sudan arată cum un model intuitiv de calculabilitate discretă, ca

-
funcţiile prim itiv-recursive (obţinute prin închidere la compunere şi

recurenţă a unor operaţii elementare din mulţimea funcţi ilor naturale de mai
m ulte variabile naturale) nu e complet decât printr-o extensie func\ie -+
ecuaţie la funcţii parţial-recursive. Funcţia creşte mai rapid decât orice
funcţie primitiv-recursivă. Construcţia recursivă a operaţi i l or, arată că
recurenţa puteri i e prea complexă [ 1 1 ] pentru calculul secvenţial . Exemplul
inspirator sugerează că există o legătură implicită între l imitele calculului:
complexitate şi calculabilitate [23] . Funcţia aps creşte cu x în funcţie de n =
I -aditiv, 2-multiplicativ, 3-exponen\ial. Deocamdată e vorba de calculatoare

electronice, dar se încearcă copierea din Natura vie, i .e„ emularea
avantajelelor vietăţilor în îndeplinirea de sarcini în mod inconştient.
NOEMA VOL. V, 2006
1 78 Tudor Niculiu
long uns igned aps (unsigned n, long uns igned x) {

retum ( ! n) ? x+ l : ( ! x) ? aps(n- 1 , 1 ): aps(n- l ,aps(n,x- 1 )) ; }
Domeni i l e de avangardă sunt biotehnologia şi inteligenţa computaţională,
fără a fi înţelese n ici viaţa n ic i intel igenţa. Real itatea nu se reduce la Natură
- aşa cum cardinal ( I N ) este strict i n ferior l ui cardinal ( I R). Raţiunea e
înch iderea Naturi i în raport cu operaţii primare - cum mulţimea n umerelor
ra ţ i o na l e e înch iderea m ulţi m i i numerelor naturale la inversele adunării şi
înmulţiri i ; dar e densă în Realitate - cum numerele reale sunt închiderea
anali tică a l u i Q i .e., m u lţimea l i m itelor de şiruri de numere raţionale
formează I R . Realitatea depăşeşte Natura şi raţiunea nu doar în cal itatea
cantităţi i ci ş i în puterea operaţi i lor de transformare - aşa cum I R e
închiderea raţionalelor la inversa ridicări i la putere - ultima operaţie
aritmetică obţin ută prin recurenţa celei anterioare ce poate fi urmărită de
raţiune. Iar închiderea în ordinea incl uzi unii - mulţimea tuturor
submu lţimil or din IN, !l. sau Q , în general, din mulţi m i n umărabile e
mulţ imea numerelor rea le, nenumărabilă. IR e (de) puterea continuului; de
la rea lt: ideea dt! numt!rt! complexe dt!v ine o problemă de imaginaţie. Dar
mai ştim că dacă n-ar exi sta vreun cardinal între cel al d iscretului natural/
întreg/ raţional şi cel al contin uului real atunci logica ar incl ude principiul
terţului exc lus, ceea ce pur şi simpl u jigneşte Omul îndragostit de n uanţe.
Deci putem demonstra neconstructiv că există un n ivel intermedi ar între
raţiune - închidere a Naturii la inversele operaţii l or naturale, ş i Realitate -
închidere a raţi un i i la inversele operaţii lor artificiale, sau la infin itul dedus
ra\iunal, sau la o ord int! asupra propriei fi in ţe. Cum spuneau înţelepţ i i :
există îngeri între O m şi Dumnezeu (Andrei Pleşu). Dens itatea în Real itate a
ra ţ i un i i înseamnă că orice real e l im ita unui şir de raţionale. Deci, se spune
acum, dacă stăpânim raţiunea problema Real ităţi i e o problemă de
complex itate - rapiditate a convergenţei. Densitatea l ui Q în I R atrage şi
rezu ltatul că între orice două reale există un n umăr raţional. Deci, Realitatea
e m ult mai bogată decât îşi poate raţiunea închipui, dar între orice două
l ucruri rea le ex istă ceva raţional - neintuitiv. N ici intuiţia nici raţiunea nu
aj ung pentru a ne închipui ceva ce matematica, ce nu se l im itează la nici una
din ele, dovedeşte elementar, lăsându-le să colaboreze prin conşti inţă, ca
orice artă adevărată sau şti inţă frumoasă a ide i lor sau a fenomenelor.
Erau vrem uri ale raţiun i i când matematica era l iberă, necesităţile
creându-ş i-le s ingură, şi ch i ar de uneori o mai aj uta fizica în a l e
rnnşt ient iza, întotdeauna î i urma calea spre Rea l itate. Acum nu există
premi u Nobel pentru matematică, ci doar pentru matematică apl icată în
economie. Acum nu există l ibertate prin necesitate înţeleasă, c i doar prin
necesitate economică satisfăcută. Acum, raţiunea nu poate reda Real itatea.

Tudor Niculiu 1 79
U ltima parte a frazei anterioare numeşte "matematica-fizica", pe

care şcoala m ai veche o considera alternativă "umanului", de parcă nu orice
om trebuie stinţit de singura cale de educaţie consi stentă. care nu reduce ci
ampl i fică receptivitatea şi imaginaţia pentru orice operă umană. De "şcoala
nouă" ce să spunem, când înlocuieşte alianţa frumos-adevăr în forma cea
mai pură cu un nume de reclamă "m atem at ică - i n forn1 ati c ă decât ca se
",
consideră parte a societăţi i de consum cea mai eficient distrugătoare de

-
spirit şi de uman de care ştim. I n formatica e doar un prim rezultat al

colaborări i artă-ştiinţă-inginerie, foarte inspirator, de drepl, dar foarle
exploall:IL, de l'apl, în exagerarea grotesc materialistă cum că b i n el e e tot le
ne trebuie, iar ingineria e singura acLivitate creatoare ce merită dezvollată în
orice direcţie te h nol og ică, de la jucării spirituale pentru toate vârstele, la
drogu ri tehnologice, inclusiv anne de toate cal ibrele.
Experimentul cred inţei a avut loc în evul mediu prin căutarea
duhovn icească şi căutarea cavalerească mediate de construcţia mason ică.
Catedralele au fost simbolul revoluţiilor ce doreau instituirea credinţei
constructive ca bază a societăţii umane. Constitu\ia americană şi codul lui
Napoleon sunt mărturii că nu capitalism ul era n i velul superior de evoluţie
social-umană.
7. Experimentul r11 J i u n i i pure: Spiritual. Social. Tehnologic

Societatea vrea la fiecare pas să se eternizeze utilizând o măsură comună a
tuturor lucrurilor, fie ele nemăsurabile, iar raţiunea pare a-i da şi forţa
necesară. Dar iraţionalul în arte, în particular matematică, nu e subraţional
ca în societate, ci deschiderea spre real prin închidere la inversa unei
operaţii esenţiale şi radi cale.
Stăpânirea noii puteri, a continuului, este însă deasupra intuiţiei şi
raţiunii, dacă acestea nu se leagă prin conştiinlă şi nu colabon:ază prin
imaginaţie şi intenţie. Experimentul istoric al raţiun i i pure a fosl condi\ia
intelectuală necesară a primei revoluţi i sociale şi singurei deocamdată, ce
urmărea iniţial o reintegrarea a căi lor de căutare a spiritului dinspre materie
(cavaleri) şi a materiei dinspre spirit (monahi) - eşuată prin conservarea
armelor, războaielor, claselor sociale, împotriva cărora se rid icase, dar mai
ales prin renunţarea l a demnitatea umană pen tru a reo.;trânge m i n tea umană
l a adaptabi l itate, al ungând în facultativ conştiinţa şi credinţa.
Reducerea gândiri i constructive la raţi une pură a pregătit
posibil itatea de reducere a punctelor de vedere, ce trebuie să fie 3 ultimul
-
număr prim succesor al altui prim - total diferite dar convergente asupra
Realităţii, la cel mai periculos dintre ele.
NOEMA VOL. V, 2006
1 80 Tudor N iculiu
Concentrarea minţii pe controlul raţional a l adaptabi l ităţii a urmat

conşt ientizării că Omul a ales evoluţia tără a d ispreţui etern itatea şi tără a şti
calea. A fost începută sincron de instituţia ce pretinde a-1 sluj i pe Dumnezeu
- o contrad icţie în tem1en i (Martin Luther, papii cavaleri), şi de cea mai
umană abordare a Realităţi i - arta (// Rinascimento, Rene Descartes), având
ca scop ev idenţi erea Om ului. Concentrarea societăţii asupra componentei
materi ale a exi stenţei umane era necesară, dar nu pentru a atrage omul pe o
cale secundară, ci pentru a-l e l ibera de prob lemele neomeneşti . Grecia
antică e un model inspirator (sclavi i-�tehnologie). Experimentul raţiun i i
pure trebuia încheiat acum două secole:
• când experimentul culm inase cu un număr nemaiîntâlnit de gen i i
contemporane, dovedind c ă oamen i i trebuie s ă aleagă cu înţelepciune ş i
s ă constru iască cu bună-înţelegere ş i curaj o societate care să-i
încurajeze/ asi ste a evolua dincolo de unde aj unseseră: Beethoven,
Mozart, Gauft, Cauchy, Fourier, laplace, Goethe, Schiller, Franklin,
Kant, Hegel;
• când cei ce au construit catedralele au încercat ceva asemănător la scara
un ui întreg continent., negl ijând că pe terenul de construcţie erau
oameni cu istorie şi cul tură ce nu se concentrau asupra l u i "a avea" ci
simplu asupra lui "a fi " ;
• când Napoleon Bonaparte a arătat că noua formă socială, raţională în
planurile sale de gen iu al artei strategiei sociale, n u poate fi impusă prin
forţa împotriva căreia fusese revol uţia.
După extinderea revoluţiei la Europa, alt gen i u al strategiei, O/Io von
Bismarck, învăţând din experienţa predecesorului, aj unge mai aproape de
un i ficarea Europe i . Forţele materialiste stăpâneau însă meşteşugul
expl oatări i instab i l ităţi i şi se grăbeau să trans forme Europa într-un laborator
de comprom itere a oricărei m işcări ideal iste, aj utând generaţia acestor
mişcări să devină teroristă.
Cum spuneam, experimentul raţi un i i pure avea forma: completarea
părţii mai bine cunoscute Bonaparte, spre l im itele sale - Bismarck, pentru
-
a avea mai multe şanse dincolo de l im ite. Căderea şi rămânerea în

material ism au di strus m ult natura şi om ul. I mportanţa acestei încercări a
fost multiplă, dar continuarea promovării ei după ce s-au p utut interpreta
rezu ltatele a ucis nen umăraţi oamen i şi chiar culturi . În prezent devine din
ce în ce mai apăsătoare ş i amen inţă vi itoru l . Gândurile nu pot fi expl icate
sau controlate doar prin raţiunea bazată pe adaptabi l itate, ch iar dacă
secvenţialitatea e extinsă la paralel ism nelim itat/ nedeterminism
(ech ivalent). Raţiunea trebuie completată spre inteligenţă în contextul
credinţei, care, conţine şi paralel ism ul/ nederminism ul m inţii umane.
NOEMA VOL. V, 2006

Tudor Niculiu 1 81
I ntuiţia şi adaptab i l itatea nu ajung unei fi inţe pentru a depăşi mate::r ia prin
spirit; doar integrarea l or prin Conştiinţă ne face Oameni . Conside::raţi i le
anterioare ne ins iră a înainta teza, s riinită de metafore:: matematice:
Conştiinta e închiderea la inversa compuneri i (cunoaştere o simulare ) a
Con tiin ei
li iniţial: Conştiinţă Conştienţă
=
Lim ita esenţială a calculabil ităţi i d iscrete, transm isă � i " inlel ige n �e i
computaţionale", e dată de necesitatea autoreterinţei pentru a in tegrn
cunoştinţele n ivelelor cu cele ale metanivelelor în modelarea conşti inţei . Un
tip ierarhic bazat pe abstracţie renexivă poate reprezenta cunoaşterea
conştientă. Aspectele Realităţii, şi ale m inţii umane ce o reflectă,
neexprimabile nici constructiv nici i ntuitiv, nu trebuie negl ijate.
O cale intuitivă de la raţiune spre inteligenţă e integrarea
conştienţei şi i ntenţiei, apoi mai departe, spre integrarea credinţei cu
inteligenţa pentru a deveni conştienţi de Real itate, a imaginaţiei, inspiraţie i ,
şi intuiţiei - trezirea l a Realitate. Puterea d e abstracţie e adevărata măsura
pentru m i ntea umană. Transformarea abstracţiei în construcţie
comprehensibilă poate fi ţelul Omului între Oameni, Dumnezeu unic pentru
diforite culturi de oameni liberi.
Libertatea e necesitate înteleasă (Georg Wilhelm Friedrich /lege{).
Trebuie să amintim conşti inţei noastre să reintegreze mintea noastră.
Trebuie să ne am intim că societatea are datoria de a asista oameni i să
v ieţuiască între oameni .
8 . Om. O m cu lt. O m între oameni

Trebuie să nu lăsăm societatea să devină mai importantă ca Omul, cum e pe
cale să se întâmple transfom1ându-se în furnicar/ roi/ turmă/ cireadă/
herghelie, ca să nu pomen im de haită/ hoardă/ banc. Un sistem de operare
serveşte programelor autonome atât pentru legătura cu hard-ul cât şi pentru
dezvoltarea soft-ul ui. Analog, sarcinile necondiţionate min imale ale
societăţii sunt sănătatea şi educaţia oricărui om, încurajarea căutări i şi
cercetării pentru orice Om, i.e., om cu conşti inţă.
Istoria măsuri i comune de-a Iun ul evolu iei umane este:
. „ +-- F ilosofie +-- „ .+-- Cultură umană � Cunoaştere specializată
� Forţă economică � Forţă fizică
Putem reduce abstracţia la tipurile simpli fi catoare (clase, simboluri,
module) şi exprima apoi construcţia, sperând că ne îndreptăm către
l ibertatea absolută, i.e., considerând pe Dumnezeu c_a fi i nd cel mai simplu
l ucru din Reali tate, total neconstrâns.
NO EMA VOL. V, 2006
1 82 Tudor Niculiu
Dar, putem simulai construi/ trăi/ m unci, asoci ind i erarh i i de

cunoaştere tuturor acţi un ilor ce le facem, urmărind să înţelegem constructiv
cea mai complexă absol ută necesitate, astfel de finind pe D umnezeu.
Abstraqia e darul uman pentru a depăşi l im itele naturale şi a extinde
raţiunea pură la intel igenţă reală. Ca orice pereche dihotom ică, credinţa şi
inteligenţa pot evol ua convergent spre integrare, sau se pot distruge reciproc
dacă nu sunt legate împreună constructiv prin conşti inţă de către filosofie.
Meta fora e o instan ţă populară a abstracţiei. Putem detalia teza metaforică:
Dumnezeu e abstracţia absol ută � e ţel ul evo l uţiei pentru intel igenţa
asistată de credinţă
Das schone wahre Gute

J ohann Wolfgang von Goethe
M ergem mai departe respectând o regulă obl igatorie cât timp evoluăm spre
Oameni asemenea lui D umnezeu. Conştiinţa e individuală (legătură
cred inţă- intel igenţă), socială (relaţi i local-contextuale) şi universală
(sentimentul Real ităţi i). A apărut prin divide el impera et intellige a
conşti inţei comun itare proprie structuri i umane eterne, e.g., din trecut:
cioban i, fermieri, marinari, asiatici, afTicani, amerindien i, ... Fiecare individ
se recunoştea pe sine în convieţuitori, fi ind în plus foarte adaptabi l şi plin de
intuiţie. Evol uţia măsuri i comune implică construirea de agenţi inteligenţi
corespunzător stăpânirii nivelelor inferioare şi concentrări i asupra celor
superioare. De exemplu, industria a pemis mecanizarea agriculturii
preparând concentrarea asupra econom iei; preţul a fost prea mare: a rănit
spiritul şi natura. I ndustria se înţelege perfect cu armata, fi ind ipostaze ale
acel uiaşi principiu de despersonalizare a om ului pentru un scop material ist.
Evoluţia e un multiplu divide el impera el intellige pentru
conştii nţă, asociat cu generarea componentelor m inţi i ce l ipseau la început,
apoi asistat de acestea:
Conştiinţă individuală-socială-un i versală
(sub iectiv-contextual-obiectiv�inspiraţie/ conştienţă J
•
• Spaţiu-timp (structură-funqie/comportament) � imaginaţie J

• Discret-con tinuu (natural-real) � intenţie J
• Frumos-adevăr-bine (artă-şti inţă-tehnologie)
simulare e S imulare � Funcţie x Structură -::= Cunoaştere;
Cunoaştere e Intel igenţă : : informaţie ();
Intenţie � I Inspiraţie - Adaptabi l itate!; Imaginaţie e I Intuiţie - Conştienţăl;
Adaptabi l itate e abstracţie_simpliticatoare (Imaginaţie);
Conştienţă e abstracţie_retlexivă (Intenţie).
NOEMA VOL. V, 2006
Tudor Niculiu 1 83
Relaţiile anterioare sunt prea simplificate pentru pornirea spre

simularea intel igentă. Deş i sunt intuitive şi, sperăm. inspirate, pentru
început neglijăm intuiţia şi inspiraţia, esenţiale dar prea primitive pentru
înţelegere raţională, şi fonnal izăm abstracţia renexivă pri n ierarh ie
co itivă, i ar abstrac ia sim l i ficatoare rin ierarhi e de simulare:
Conştienţă cunoaştere 0 simulare (Conştienţă)
=
Relaţia de punct fix sugerează modelarea conşti inţei prin asocierea unui
nivel de cunoaştere oricărui n i vel ierarhic din procesul simulări i . Rezolvarea
problemei de punct fix cere construirea unui spaţiu metric unde funcţia
compusă (cunoaştere o sim ulare) e o contracţie, i .e., elementele impl icate în
construcţie se apropie progresiv în înţelegerea formală a construqiei
formale. A oi ne aştea tă:
Conştienţă = cunoaştere (intenţie ( I n spiraţie, sim ulare (
imaginaţie ( I ntuiţie, Conştienţă))))
O schemă generică de mode lare detineşte universul m odelelor ca
teorie matematică sau ca paradigmă de sim ulare . Orice entitate are
comportament (relaţi i cu alte entităti) şi structură (relat ii interne).
Comportamentul poate fi funcţional ( independent de context) sau
procedural (dependent de context). Un algoritm e o ent itate ce poate li
sim ulată pe com puter. dec i reprezintă calcu labil itatea orientată s rre
comportament (înţelegere, veri fi care. învăţare)/ orientată spre structură
(construcţie, proiect, plan).
9. Etern itate. Evol uţie. Evoluţie in teligentă

Eternitate înseamnă abstracţie de timp, din punctul de vedere al evoluţiei
umane. Dar oamen i i ce au trăit m ult şi bine în eterni tate, mai degrabă nu
făcuseră partiţionarea spaţio-temporală a Realităţi i . Ş i totuşi căutau:
cavalerii Graal ul, duhovnicii Spiritul suprem, cioban i i oile pierdute. Şi
numărau: cavalerii v ictorii le, călugări i m ătăni i le, ciobani i oi le, dar nu
considerau aceasta operaţie esenţial-umană ci natura lă.
Doamne, Doamne, caută din Cer, şi vezi şi cercetează Via aceasta, pe care
a sădit-o Dreapta Ta, şi o desăvârşeşte pre ea (în veci).
Pantocrator ortodox
Abordarea algoritmică e ech ivalentă celei formale: Dacă o frază a
unui sistem formal e adevărată, atunci există un algoritm ce poate con firma
aceasta; reciproc, pentru un algoritm de verificare al tTazelor matematice, un
sistem formal poate fi definit, ce cosideră adevărate. tTazel e din închiderea
mulţimi i rezultatelor algoritmului relativ la operaţiile logice considerate.
NOEMA VO L. V, 2006
1 84 Tudor Niculiu
S isteme fomlale axiomatice (David Hi/beri), algoritm i de construcţie (Kurt

Gâde[), calcul-A. (A/onzoChurch), funcţii recursive (Stephan Cole Kleene),
maşini combinatoriale (Emil Post), maşini (Alan) Turing, l im baj e formale
(Noam Chumsky - gramatici), algoritm i normali (Aleksandri A. Markov) sunt
cele mai cunoscute formal isme (echi valente) pentru calculabil itate
secvenţială bazată pe raţiune pură.
Aceşti oamen i min unaţi au in iţiat o actualizare a experimentului
raţi un i i pure, după ce artele - în special m atematica, şti in ţele bazate pe
fizică, şi ingineri i l e inspirate de matematică ş i asistate de fizică, au evol uat
independent de ordinea soc ială, datorită credinţei inteligente a savanţilor şi
oamen i l or l iberi ce l e-au dezvoltat înţelegându-le.
I ntel igenţa în evol uţie e facultatea de a transforma (analiza/
sintetiza/ modifica) obiecte abstracte/ naturale/ artificiale, şi reprezentări, în
lumile (artelor, ştiinţelor, tehnologi ilor), în special : idei despre idei, cum se
aj unge la idei, obiecte de transformat obiecte, reprezentări de reprezentări,
cum se construiesc/ înţeleg reprezentări - toate ierarh ice şi reflexive.
Evol uţia e legată de proiectul iniţi al al facultăţilor m entale de
suprav ieţu ire a întregului sistem, dar şi de contextul spaţiu-timp de
com un icare între agenţi inteligenţi. Căi le alternative de extindere a
conceptu lui de calculabil itate sunt sugerate de opere din ti l osotica literatură
gemlană, ce exprimă idei esen{iale ce trim it la partea inconştientă a m inţii,
concentrându-se asupra lum i i mentale a binelui adm in istrată tehnologic, a
lumii fizice a adevărului cercetată şti inţific, şi a l um i ideale a frumosului
descoperit prin arte.
I . Faust (Goethe): euri stici - riscă competenţa pentru performanţă, bazate
pe imaginaţie.
2. Das Glasperlenspie/ (Hermann Hesse): paralel ism natural nelim itat/
nedeterm in ism - rămâne la sugestii fizice ale intuiţiei, deci în Natură.
3 . Der Zauberberg ( Thomas Mann): cunoaştere ierarh ică autoreferenţială
- necesită conc i l ierea ierarh ică a structuri i discrete cu reacţia continuă,
sperând să inspire calea spre Realitate.
Matematica e în toate că ile alternative, cum e şi în toate lumile pe
care ne sprij inim prezenţa în lumea un ică: algebra combină spre frumos,
topologia caută adevărul, ordinea relevă binele.
• Spaţi i l e Hi/beri fundamentează modelul comportamentului cuantic
independent de intervenţia umană (din l umea abstracţii lor). Legătura
cu modelul complementar necesar interfeţei spre l umea fizică nu e
modelabilă algoritmic, s ugerând că model ul nu e corect în Realitate.
• Operatorii autoadj uncţi (numere şi vectori proprii) sunt o sol uţie pentru
concentrarea şi stabi lizarea cunoştinţelor.

Tudor Niculiu 1 85
• A lgebrele Banach introduc, supl imentar faţă de spaţi i l e vectoriak

topol ogice, o înm u l ţire comutativă, ce reprezintă, printr-o transfonnan:
adecvată, compunerea funcţională, a cărei necom utati v itate în modelele
c l asice e una din rădăcinile l im itelor secvenţiale ale calcul u l u i .
• Lim itele inductive pot direcţiona convergen ta tipuri lor (ierarh ice),
deziderat e legat de compatibil itatea s i m u lări lor parţiale � i de
corectitud inea prin construcţie a proiectelor.
• Spaţ i i l e reflexive conţin ingred ientele necesare reprezentări i
conştiinţe i , într-un context în care adaptab i l itea e redată de
variabi l itatea dimensiuni lor spaţiul u i .
• Punctele fixe sunt utile în formalizarea scop u l u i simulări i .
• Spaţ i i l e neseparabi l e sunt instrumente necesare spre înţelegerea
inspiraţiei şi intuiţi e i .
O calculab i l itate extinsă spre continuu s a u o modelare i n tegrată matematic
ti zic-inteligibi l (intellige al celor 3 abordări ) sunt căi promiţătoare.
S i m ul abil itate e calculab i l i tatea ce uti l i zează puterea contin uulu i :
electroni ca analogică, gândirea metaforică, matematica nerestric\ională.
Măsurab i l i tatea matematică, de exemplu, lebesgue, e o cale de fonna l i zare
a simulab i l ităţi i . Măsura ce poate indica depăşirea nesimulab i l ităţi i
conşti inţei e decidabi l i tatea problemei opriri i . Legătura între decidab i l itatea
relativă (la un sistem fonnal), i .e., pos i b i l itatea existenţei unei formule
independente, şi decidabi l itatea absolută (ech ivalentă calculab i l i tăţi i), i.e.,
posibil itatea existenţei unei problem e de dec izie indec idabile algoritm ic, e a
doua teoremă de incompletitudine a l u i Gădel:
" Fi e C fonnu l a ce atinnă consistenţa sistemului T; se poate
demonstra în T impl icaţia C�G; deci C nu e demonstrabi lă, pentru
că ar implica demonstrab i l itatea l u i G. negată de prima teoremă de
i ncompl etitudine":
'Dacă sistemul fonnal incl ude logica ş i aritmetica ş i e consistent,
i .e., nu se pot deduce teoreme contradi ctori i , atunci sistemul e
incomplet, i . e . , 3 în sistem o fonnulă nedemonstrabi l ă G ce
corespunde semantic unui enunţ adevărat'.
Exemplu: Sistem formal ierarh i c

Fie (U, { H; e Sh } ) un univers structurat de diferite ierarhi i H; şi Sh mulţimea
de ierarh i i de fin ite pe U ; H =(Re].q, { (N i vel;.Struc�)Li e S 1 } , Rel0,d, { A;Li e S1 } ) e
o ierarh ie generică: Struefj structura pe nivelul j, Rel.q rel aţ i a de ech ivalenţă
ce generează n ivelele, Relord relaţia de ordine (totală) definită pe mulţimea
n ivelelor, şi A;cN i velj_ 1 xN ivel,;. j e S1 relaţia de af>stracţie, S1 m u lţimea
n ivelelor i erarhice.
NOEMA VOL. V, 2006
1 86 Tudor Niculiu
U e o categorie, e.g., conţine spaţi i H ilbert cu funcţi i continui

aproape peste tot - ca morfisme, permiţând diferite căi de simulare a
conştienţei. Un sistem formal ierarh ic poate fi definit. Considerând
operatori autoadj uncţi ca obiecte de pe n i velele superioare ale ierah iei de
cunoaştere, aceste ni vele pot tinde la autocunoaştere, al cărei grad creşte
odată cu cel de abstracţie a cunoaşterii, în contextul cunoaşteri i nivelelor
inferioare, şi având cunoştinţe calitative despre cele superioare. Problema
corespondenţei, i.e., asocierea ierarhiei de cunoaştere celei de sim ulare, e
rezolvată prin transformări naturale peste functori ai diteritelor ierarh i i
asupra sistemului simulat. I ntenţia rezultată prin dialog om-sistem
completează simu larea intel igenţei.
(U, { H1 e Sh } ), card(U) >X0 li un i vers ierarhic
I: = F u L u A u K // obiecte funcţionale
F = { f i f : u •� U } // funcţii globale
L = { f i f : Levei/� Levelj} // structuri pe nivel
A = { f I f : Leve I/ � Levelj+ i } // abstracţii
K = { f i f: Level/ x Level;+ 1� Level;+ d // abstracţi i cognitive
I Pn R // funcţii in iţiale
R = { r I r : I:•x R*� I: x R }
=
// reguli de transformare.
Simu lah i l itatea cere formal izarea expl icită a ierarh iei de cunoaştere în
cadrul sistem ului forma l . In ferenţa e strategia discretă a inteligenţei de
a avansa cunoştinţele; cea monotonă înseamnă conservarea concluzi ilor
la adăugarea de noi ipoteze. In ferenţa cotidiană, ştiinţifică, inginerească
e nemonotonă: la îmbogăţirea cunoştinţelor trebuie revăzute concluziile
anterioare.
2. Matematica fundamentează orice formă de inferenţă prin adecvarea
formalismul ui. I nformatica e matematica prelucrării algoritm ice a
informaţiei. lntelectica e matematica inteligenţei bazată pe a
cunoaşterii, ce-i construită în j urul reprezentării cunoştinţelor.
J. Intel igenţa simu lată desemnează încercarea d e a înţelege şi a real iza
tehnologic hard-soft o generare/ prelucrare de cunoştinţe, conştient şi
adaptab i l . Am înlocuit prin acest termen pe cel standard intel igenţă
art i ficială (Al ), pentru a subl inia necesitatea înţelegerii simulării; în
plus, tot ce ştim despre simulare ne aproprie de simularea inteligenţei şi
de simularea inteligentă.
4. Formal izarea impusă cere reprezentarea cunoştinţelor orientată spre
calculator şi in ferenţa compatibi lă cu raţionamentul calculab i l . I poteza
actuală de l ucru consideră omul singurul model de inteligenţă
comportamental/ structural (diferit de o maşină sintactică).

Tudor Niculiu 1 87
5. Sistemu l rezultat prin simularea inteligenţei trebuie: să se poată expl ica

pe sine tără referire l a reprezentarea internă, i .e., să fie conştient, şi să
aibă un comportament cauzal, legat de structura internă şi independent
de interpretarea exterioară, i .e., să fie adaptab i l . Prin dialog poate
deveni conştient de o intenţie, deci intel igent.
6. Simularea inteligenţei e încercată funcţional/ structural, dar la modă
acum e încercarea de emulare a ei ( inteligenţă computaţional ă) fi ind
mai eficientă în special în învăţare, dar neinteresându-se de conştiinţă .
Simularea ierarh ică asi stată d e matematică, teoretizată şi formalizată.
poate conduce la înţelegerea rezultatelor. deci la stăpânirea lor.
7. Abordarea trebuie concentrată în jurul ierarh i i lor de cunoaştere. pentru
a simula metacunoştinţe, pentru adaptabil itatea sistemului, dar şi pentru
căutarea drum ului spre simularea conşti inţei cât mai bine în sistem ul
intel igent. Secvenţia l itatea controlată recursiv a a lgoritm u l u i � i a
maşini i de calcul trebuie în locuită prin simularea unei continuităţi
control ate reacti v. Probabi l doar raţionarea secvenţială distinge cele
două l i m ite ale calcu labi lităţi i .
Nichts ist mir wichtiger auf dieser Welt als mehr von
Gotles Gedanken zu wissen. Albert Einstein
• Matematica e artă! Ştiinţa e fizica! B inele trebuie să tie ITumos şi
adevărat!
Arta e pentru arta - autodefin ire (teză-antiteză-sinteză). Ştiinţa evol uează cu
frica l ui Dumnezeu - a nebăn uitului/ neşti utu lui/ neînţelesului (salt cal itati v
din acumulări cantitati ve). Ingineria se defineşte prin complement (negarea
negaţiei), deci fără referinţa la frumos şi adevăr, e periculos de instabilă.
• Dumnezeu e unic.
Teorie vine din greaca veche (primul l imbaj a l matematicii): theos
divinitate, theâria procesi une, theorein = a contempla. Conceptul, atât de
=
important acum, conţine toate cele trei aspecte: Teoria e o ord ine asupra
cunoştinţelor în căutarea a ce n umim prescurtat Dumnezeu, i.e., a construi/
înţelege intel igenţa, sprijin iţi de credinţă, pentru a trăi frumos, adevărat şi
bine.
• Căile Sale sunt nenumărab ile.
Cum comuni tatea şti inţifică e legată de termenul (clar şi încurajator) de a
şti, putem considera că arta e ştiinţa l umii idei lor abstracte iar tehnologia
şti inţa l umii mentale. Dacă arta ne însufleţeşte, atunci şti inţa e arta
înţelegerii iar tehnologia arta de a îmbina frumosul cu adevărul pentru a
face bine. Dacă ştim că a/le guten Dinge sind 3 să avem bucuria fiecăruia
chiar dacă ne concentrăm fiecare asupra unuia dintre ele. Constrângerea
NO EMA VOL. V, 2006
1 88 Tudor Niculiu
oricărei abordări a intel igenţei simulate e bazarea tehnologiei (binelui) pe

artă ( trumos), în particular: matematică, şi pe ştiin ţă/ fizică (adevăr). Acesta
e doar un aspect al necesităţi i convergen ţei celor trei atribute fundamentale
ale vieţii umane (frumos, adevăr, bine) către o măsură comună evol uând
spre fi losofie.
• I erarh ice Îi s unt plan urile.
Convergenţa procesu l ui de evol uţie cere l upta c u timpul, având ca al iat
structura. Structura e însă uneori prea conservativă, deci trebuie
reconfigurată, l a n i vele abstracte, e.g., un plan, ca şi la n i vele concrete.
Conşti inţa necesită reacţie continuă, nu doar recurenţă discretă. Conştiinţa
socială şi cea indivi dual ă sunt mai degrabă divergente în zilele noastre, i.e.,
doar am divide et impera, neglijând el intellige. Corectarea acestei stări de
fapt nu mai suferă amânare !
• Mens sana in corpore sano.
Democraţia trebuie să fie ierarh ică, iar educaţia să dea prioritate deschiderii
spre Realitate prin artă, cea mai inte l igibilă fi ind matematica, şi deschiderii
spre Natură prin fizică şi sport. Deci trebuie să ne sincronizăm ca fraţii
pentru a face o Revoluţie prin desch idere la evoluţie!
BI B LIOG RA FI E
1 . Ion Bacal u, Algebră liniară, Editura Printech, B uc ureşti, 2002
2. C. B uri leanu, Speech Technology and Human-Computer Dialogue,
Editura Academ iei Române, B ucureşti, 2003
3 . Corneliu Burileanu, Tudor N icul iu, limbaje de Programare. Pascal,
Edi tura Den ix, Bucureşti, 1 994
4. lJragoş Buri lean u, C laudius Dan, Procesarea digitală a semnalelor,
Editura Printech, Bucureşti, 2002
5 . C ristian Calude, Jnfurmatiun and Randomness. An Algorithmic
Perspective, Springer-Verlag, 2002
6. M ihai Drăganescu, G.Ştefan, C . B urileanu, Electronica Funcţională,
Editura Tehnică, B ucureşti, 1 99 1
7. K laus H ofmann, Tudor N icul i u, M an rred Glesner, Model/ierung
thermischer E;{feklen in Mikrosystemen, Fachtagung der Gesel lschaft
tUr M ikroelektron ik, Baden-Baden, 5 1 -56, 1 995
8 . Emst- Helm uth H omeber, Rechnergesliilzler Schaltungsentwurf,
Vieweg Verlag, Braunschweig, 1 989
9. Felicia Ionescu, Baze de date relaţionale, Ed.Tehnică, B ucureşti, 2004
1 O. C . Lupu, lnteconectarea. Local itate şi simetrie în reţel e ortogonale de
calculatoare, Editura Tehnică, B ucureşti, 2004
1 1 . M ihaela Maliţa, Antrenamente l/SP, Universitatea din B ucureşti, 1 998
NOEMA VOL. V, 2006

Tudor Niculiu 1 89
1 2 . Anca M anuela M anolescu, A nalog lntegrated Circuits, Editura Foton

l ntemational, B ucureşti, 1 999
1 3 . Anton M ano lescu, Tudor N iculiu, Elektrvnische Schultun�en.
Pol iteh nica, Bucureşti, 1 995
1 4 . Solomon M arcus, Frum Real Analysis to Discrete Muthematiu unJ
baclr.: Symmetry, Convexity, A /mast Periodicity and Strange A ttractvrs.
Real Analysis Exchange, 25, 2, 1 999-2000
1 5 . Radu M ărculescu, Diana Mărculescu, M assoud Pedram, Sequence
Compactionfor Power Estima/ion: Theory and Practice, I E EE TCA D,
1 8, 7, 973-993 , 1 999
1 6 . Adrian-Traian M urgan, Principiile teoriei informaţiei in ingineria
informaţiei, Editura Academ iei Române, B ucureşti, 1 99 8
1 7 . Tudor N icul iu, Chouki.Aktouf, Sorin Coţofană, Hicrarchical
Testability Assisted lntclligenl Simulation, l ntemational Journal of
Model l ing and Sim ulation, ACTA Press, 24, 1 , 26-3 6, 2004
1 8 . Tudor N iculiu, Dragoş Burilean u, Anca M anolescu, J ilrgen Becker,
Manfred Glesner, Hicrarchical Hardovare- Software Codesign,
European Simulation Symposi um, Erlangen, 697-699, 1 999
1 9. Tudor N icul iu, M ihai Ciuc, Chouki Aktouf, Hierarchical Behaviural
Adaptable Design for Testabi/ity, Roman ian J o urnal of l n fonnation
Science & Technology, Romanian Academy, 6. 3 -4, 3 3 3 -349, 2003
20. Tudor N icu J i u, Sorin Coţofana, Hierarchical Simulation of lnte//igence,
l ntemational Institute for Advanced Studies on System Research and
Cybemetics, B aden-Baden, keynote address, 45-5 I , 2004
2 1 . T. Niculiu, A. M anolescu, S. Coţofană, lookingfurlnte/ligent
Reconfigurable Simulation, European S i m ulation and Mode l ing, Paris,
invited paper, 5- 1 2, 2004
22. T.N iculiu, R. Sommer, K . Hofmann, E-H . H omeber. M . G lesner,
Multihierarchical Simulation. A Unifying Approach, European
Simulation M u lticon ference, Prague, I 0- 1 4, 1 995
23 . Tudor N iculiu, Adrian-Traian M urgan , Informatică teoretică, Editura
Printech, Bucureşti, 1 99 8
2 4 . Adrian Rusu, Modelarea componente/or microelectronice active,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1 990
25. Dum itru Stanomir, Octavian Stăn ăşilă, Metode matematice în
prelucrarea semnalelor, Editura Tehnică, B ucureşti, 1 980
26. Gheorghe Ştefan, Circuite Integrate Digitale, Den i x, B ucureşti, 1 993
27. Constantin Udrişte, linii de cîmp, Editura Tehnică, B ucureşti, 1 98 8
28. M ihai Vasiliu, Bazele Electrotehnicii, Pol itehnica, B ucureşti, 1 998
NOEMA VOL. V, 2006
1 90 I nstrucţ i u n i pentru autori
NOEMA
Tri m i tere de articole
• Stil şi gh id pentru autori
• Cerinte de redactare
• Textul
• Sponsorizare. Relaţii cu autori i
• Adrese pentru tri m itere de articol e
• Note finale
Stil şi ghid pentru autori
N O E M A este un volum periodic ed itat de Com i tetul Român de I storia si
Filosofia Ştiinţei şi Tehnic i i ( C R I FST) şi este desti nat publ icari i
comunicări lor susţin ute în sesiuni organ izate de C R I FST, de Diviziile şi
Subcom itetele teritori ale CRI FST şi de Grupul de Cercetări
I n terd isciplinare, precum şi publ icării altor articole scrise de membrii
CRI FST, dar şi de alţi autori .
În redactarea textelor, uti l izarea termen ilor tehnici este bine să fie expusă
explicit. Aco l o unde deta l i i le tehnice nu pot fi evitate, ele vor fi redate în
anexe, lăsând astfel textul acces ibil pentru cititorii nespecialişti în domen iul
l ucrări i . Este acceptată şi prezentarea unor formalizări, dar acestea vor fi
redate, de regulă, tot în anexe. Totuşi, în acele cazuri în care formalizarea
este esenţială, ea va putea fi inclusă în tex t dar trebuie sâ fie însoţită, pe
parcursul expuneri i, de interpretări şi exemple clare.
Tematica com unicări lor şi articolelor propuse spre p ub l icare trebuie sa fie
conforme cu obiecti vele st ab i l i te de Regulamentul de organi zare şi
funcţionare C R I FST, dar n i c i alte tematici nu vor fi excl use de la publicare
în mă s u ra în care aduc contribuţii se mni fi c at i v e în domeniul I storiei şi
Filosofiei Ştiinţei şi Tehnici i .
Cerinle d e redactare
Lucrarile vor fi prezentate în l i m ba româna în M SWord cel puţin

vers i unea '97, format standard X5 (Top: 2 cm, Bottom : 2 cm, Lefi: 3 cm,
R ight: 2 cm. Gutter: O cm, H eader: 0,8 cm, Footer: 0,8 cm), cu fontul 'Times
New R om an' 1 1 cu diacritice care se regăsesc în " Symbols" (Times Nw
Roman). La început va fi i nserat un rezumat în l imba engleză cu fontul
Times N e w R oman' I O, de cel m u l t 1 5 0 de cuv inte. Lucrări le pot avea cel
mult 1 6 pagin i (incluzân d anexele si bibliografia). În mod excepţional se
adm it şi l ucrări mai l ungi.
I nstrucţiuni pentru autori 191
Fiecare articol va fi trimis în format electronic. End-N ote-le nu trebuie sa

fie uti l i zate.
Textul
• LITERELE M A R I vor ti uti l izate numai pentru nume propr i i ş i

pentru substantivele care s e referâ l a indiv izi particulari .
• DATELE C A LEN DA R I ST I C E . Pentru date calendaristice, de
exemplu, se va uti l iza " 1 4 iulie 1 789". Se va scrie "Seco u l u l X X "
ş i nu "Secolul douăzec i " .
• IT A LIC ELE. Vor ti uti l i zate pentru cuvinte nenatura l i zate. Astte l :
Weltanschauung.
• Pentru acron ime se omit punctele e.g. M P , U S A .
• NOTELE DE S U B SOL vor ti n umerotate în ordine consecutivă.
• REFERINŢELE la carţi sau articole vor respecta regul i l e
domen iului lucrării şi vor fi l istate l a sfârşit î n ordi nea a l fabet ica a
autorilor. N u se adm it referinţe bibliografice care nu sunt citate în
textul l ucrării.
Ad resa pentru trim itere de articole: gmanolescu@csb . ro
Sponsorizare. R elaţii cu autorii.
Sponsorizarea as igură numai tipârirea publ icaţie i . Au torii nu sunt

remuneraţi. De asemenea, un autor, odatâ publicat, trebuie sâ accepte
introducerea sa în baza de date a recenzorilor, precum şi obl igaţia ·
neremunerată de a elabora, la cererea Colegiului de redacţie, recenzi i ale
materialelor trimise spre publicare.
Note finale
1 . Râspunderea pentru prezentarea articolelor în forma finala

tipăribilă, apartine exclusiv autorilor şi este angajată prin m entiunea
"bun de tipar" transm isă prin poşta electronică la adresa mentională
la un punct anterior.
2. Lucrările care nu respectă instructiunile pentru autori sa u care
contin greşeli gramaticale mul tiple nu vor fi adm ise spre publicare.
3. Obligatoriu, a utorii trebuie să ind ice o adesă de e-mail pentru
purtarea corespondentei cu Colegiul de redactie.
NOEMA VOL. V, 2006

05 Noema 2006

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

05 Noema 2006

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Director: Acad. Mihai Drăgănescu

Acad. Mircea Maliţa, Acad. Gleb Drăgan, prof. Teodor Dima,

© Editura Cartea Universita1·ă

MIHAI DRĂGĂNESCU Fundamentele naturale ale

ŞTEFAN IANCU Apariţia şi evoluţia mass media„67

Postmodernism: Marşul triumfal

FUNDA M ENTE L E NATUR A L E A L E SOCIETĂŢ I I CUNOAŞT ERII

M i hai DRĂGĂN ESCU

Abstract. According to up to date researches în subquanlic

2. ANSAMBLUL REES DE UNIVERSURI

NOEMA VOL. V, 2006

Universurile structurale, fiecare cu spa�ul şi timpul

Fig.1 Categoria universurilor structuraf -fenomenologice

Martin Rees, un eminent om de şti inţă în domeniile astrofizicii şi

un ivers care să susţină viaţa şi conştiinţa. De fapt, nu se referă direct" la viaţă

3. S I M PLITATE ŞI NES I M PLITATE FUNDA META LĂ

NOEMA VOL. V, 2006

Fiecare un ivers dintr-un multivers Rees este generat prin big-bang­

4. SUCCES I UN I DE U N I V ERSURI . U N I V ERS U L PERFECT.

NOEMA VOL. V, 2006

" În ceea ce priveşte succesiunea evol utivă de un iversuri, ea apare

din procesele aleatoare din materia profundă, un ivers devenit conştient, nu

NOEMA VOL. V, 2006

5 . CUM SE NAŞTE UN UNI VERS?

NOEMA VOL. V, 2006

realităţi mai profunde, care să poată conduce la generarea de universuri din

NOEMA VOL. V, 2006

Dar diferenţa esenţială între un model inflaţionar şi cel standard

NOE M A VOL. V, 2006

6. POSTULATUL MULTI V ERSULU I , CEA M A I S I GURĂ

NOEM A VOL. V, 2006

Mergând pe drumul mecanicii cuantice către dimensiuni din ce în

by the theorist. Many researchers consider the devolpment of a background­

NOE MA VOL. V, 2006

spaţiutimpul ca ceva relaţional şi dinamic, toate proprietăţile apar numai ca

7. CUANTE DE SPAŢIU ŞI CUANTE DE MATE R I E

NOEM A VOL. V, 2006

Datorită ortosensurilor spaţial-uzuale, cuantele de spaţiu determină

8. MATERIA NEAGRĂ ŞI ENERGIA NEAGRĂ

NOE M A VOL. V, 2006

M ateria vizibilă şi materia neagra formează 30% din

NOEM A VOL. V, 2006

în prezent•liv. Constatându-se un exces de radiaţie de m icrounde provenit

NOEM A VOL. V, 2006

(National Astronomica! Observatories, Chinese Academy of Sciences) şi

acum, gravitatea a fost măsurată cu precizie până la -I cm, dar a fost

NOEM A VOL. V, 2006

9. ADEVĂRATA TEORIE FUNDAMENTALĂ SE

NOE M A VOL. V, 2006

Conceptul de teorie e fecti vă a fost introdus în şt iinţa structurală

NOEMA VOL. V, 2006

NOE M A VOL. V, 2006

Between this category and other categories there are phenomenological

phenomenolo&ical stnictural universe

phenomenological levei, of a universe."

NOE M A VOL. V, 2006

acţiunea l ui, ortoenergia. Fsu cuplează elemente existente, nu este un

unde FA' , Fdiv , Fr acţionează în această ordine, fiecare într-un tact al

NOE M A VOL. V, 2006

reprezintă informaţia fenomenologică fundamentală S a universului la

lnfonnaţia fenomenologică fundamentală a un iversului la naşterea

Sphenomenologital uni v = {< ! > , R . FA' . Fd1v , Fr , s = ncdiv , z , }:C phemind }

Fiecare un ivers dintr-un multivers Rees este generat prin big-bang

by the theorist. Many researchers consider the devolpment of a background

The 1our pheno