M. Vlada Istoria Informaticii Românești, Vol. III

ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI
APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT
OAMENI, INSTITUȚII, CONCEPTE, TEORII ȘI TEHNOLOGII

Conținutul articolelor din acest volum nu reprezintă în mod necesar și
punctul de vedere al editorului. Interpretările și opiniile pe care le
conțin articolele aparțin exclusiv autorilor și nu angajează cu nimic
răspunderea editorului sau a editurii.
Reproducerea integrală sau parţială, cu scop comercial, precum și alte

fapte similare săvârșite fără permisiunea scrisă a deţinătorului
copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia
proprietăţii intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în
conformitate cu legile în vigoare.
Autorii articolelor din acest volum pot valorifica parțial sau integral
propriile contribuții, fără a cere acordul editorului, doar prin indicarea
corectă a sursei.
ISTORIA ADEVĂRATĂ ȘI RELEVANTĂ ESTE DESCRISĂ DE CEI CARE AU TRĂIT-O
Lucrare dedicată Centenarului Marii Uniri din anul 1918
În memoria acad. GRIGORE C. MOISIL, fondatorul informaticii românești

Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii
Academia Română
MARIN VLADA
(editor coordonator)
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI

APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT
OAMENI, INSTITUȚII, CONCEPTE, TEORII ȘI TEHNOLOGII
VOLUMUL III
Computing – Apariție și dezvoltare. Capitolele 3 – 6
Editura Matrix Rom, București

2019
MATRIX ROM
C.P. 16 – 162
062510 – BUCUREȘTI
Tel. 021.4113617, 031.4012438, 0372743840
Fax. 021.4114280
Email: office[at]matrixrom.ro
www.matrixrom.ro
Editura MATRIX ROM este acreditată de

CONSILIUL NAȚIONAL AL CECRCETĂRII ȘTIINȚIFICE DIN ÎNVĂȚĂMâNTUL
SUPERIOR
REFERENȚI ȘTIINȚIFICI:
Acad. Prof. Dr. Mihail-Viorel Bădescu, Preşedinte Divizia Istoria Ştiinţei (DIS) –
Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), Academia Română
Prof. Dr. Eufrosina Otlăcan, Vicepreşedinte Divizia Istoria Ştiinţei (DIS) – Comitetul
Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), Academia Română
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Istoria informaticii româneşti: apariţie, dezvoltare şi impact: oameni,
instituţii, concepte, teorii şi tehnologii / ed. coord.: Marin Vlada. -
Bucureşti: Matrix Rom, 2020
2 vol.
ISBN 978-606-25-0494-6
Vol. 3. - 2020. - Conţine bibliografie. - ISBN 978-606-25-0495-3?????
I. Vlada, Marin (ed.)
004
ISBN 978-606-25-0494-6
ISBN VOL. III 978-606-25-0498-¿????
MOTTO
„Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicii

concrete şi a matematicilor abstracte, dar şi cea a ştiinţelor naturii, ale omului şi ale societăţii.
Reabilitează conceptele de abstract şi de formal şi împacă arta cu ştiinţa, nu numai în sufletul
omului de ştiinţă, unde erau întotdeauna împăcate, ci şi în filosofarea lor.”
„Aproape toate meseriile pe care cineva le va practica în viitor, de la inginerie la muzicologie,
de la fizică atomică la turism, de la istorie la medicină, vor folosi calculatoarele. Calculatoarele nu
merg singure, ca să meargă trebuie să aibă oameni pricepuţi să le mâie. Ca să ai oameni pricepuţi,
trebuie să îi înveţi: Ce?”
Acad. Grigore C. Moisil (1906-1973),
Fondatorul Informaticii din România, Computer Pioneer Award of IEEE
„Orice știință care nu se dizolvă în aplicții practice este o știință infirmă, și inutilă. Marile
invenții au fost făcute de savanți care erau în același timp erudiți. Cu simple incursiuni nu se poate
reuși mare lucru. Trebuie atacat pe un front larg. Numai într-o asemenea manieră se va putea
produce o străpungere mai importantă în frontul inamic al necunoscutului.”
Dr. Ștefan Odobleja (1902-1978),
Părintele ciberneticii generale, membru post-mortem al Academiei Române
Mediile din natură sunt guvernate de Limbaje. Omul a inventat calculatorul, limbajele şi
ştiinţele pentru cunoaştere. Prin intermediul calculatorului se prelucrează informaţiile şi
cunoştinţele. Pentru reprezentarea şi prelucrarea informaţiilor calculatorul utilizează limbajele
artificiale. Acest fapt dovedeşte că limbajele au fost inventate nu numai pentru comunicarea
informaţiilor, ci mai ales pentru prelucrarea lor. Prin urmare, Limbajele sunt instrumente ale
gândirii, iar ştiințele sunt modele şi reprezentări virtuale ale cunoaşterii.
Marin Vlada,
eLSE 2005, CNIV 2010
Informatica a devenit o ştiinţă deoarece utilizează metode, tehnici şi instrumente proprii pentru
investigarea obiectelor şi proceselor pe care le defineşte şi cu care operează. Tezaurul ştiinţific al
Informaticii este rezultatul unor simbioze de cunoştinţe şi cercetări provenite şi de la alte ştiinţe
(matematică, cibernetică, microelectronică, fizică, chimie etc.), şi care, prin metode şi tehnici
proprii, şi utilizînd echipamente speciale (sisteme de calcul, dispozitive input/output) prelucrează
informaţii şi cunoştinţe pe care trebuie să le interpreteze, să le transforme şi să le comunice.
Marin Vlada,
Informatică aplicată, 2012
C U P R I N S G E N E R A L
Prefaţă......................................................................................................... 17
3 Dezvoltarea industriei de calculatoare în România ................................ 29

3.1 Ideile privind construirea calculatoarelor românești .................................. 31
3.2 Calculatorul CIFA de la București ............................................................... 74
3.3 Calculatorul MECIPT de la Timișoara ......................................................... 82
3.4 Calculatorul DACICC de la Cluj-Napoca...................................................... 128
3.5 Calculatorul FELIX C – Fabrica de calculatoare București ......................... 148
3.6 Sisteme de calcul românești ........................................................................ 166
4 Grigore C. Moisil – Computer Pionieer, fondatorul informaticii în

România ............................................................................................................. 199
4.1 Grigore C. Moisil – Din gândirea matematică românească ........................ 202
4.2 Clipe de neuitat ............................................................................................ 209
4.3 Opuşi inseparabili în gândirea românească. Grigore C. Moisil .................. 217
4.4 Discurs de primire a lui Gr. C. Moisil în Academia Română ..................... 223
4.5 După 40 de ani, despre Gr. C. Moisil şi vremea sa ...................................... 228
4.6 90 de ani de la naşterea matematicianului Grigore C. Moisil .................... 235
4.7 Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti, o contribuţie notabilă a
lui Grigore C. Moisil la dezvoltarea informaticii în România ............................ 239
4.8 Nevoia de Moisil .......................................................................................... 246
4.9 Moisil, aşa cum l-am cunoscut .................................................................... 251
4.10 Unde, când şi cum l-am cunoscut pe Gr. C. Moisil ................................... 253
5 Solomon Marcus, o viață dedicată matematicii și informaticii ............. 257

5.1 Academicianul Solomon Marcus – Aniversarea a 90 de ani, Academia
Română ................................................................................................................ 259
5.2 In memoriam. Solomon Marcus .................................................................. 266
5.3 Professor Solomon Marcus’ Axioms ............................................................ 272
5.4 Pasiunea pentru limba română ................................................................... 278
5.5 Acad. Solomon Marcus și promoția 1978 informatică, martori la fondarea
informaticii românești ......................................................................................... 280
5.6 Doctorand ȋn primul grup de doctoranzi coordonați de Prof. Solomon
Marcus .................................................................................................................. 291
10 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
5.7 Gândurile unui ucenic al profesorului Marcus ........................................... 296

5.8 Întâlniri (Meetings with) cu Solomon Marcus, Ed. Spandugino, 2010 ...... 297
6 Pionierii informaticii românești – Universitatea din București ............ 303

6.1 Despre ideile scrierii unei istorii a informaticii din România ..................... 306
6.2 Discipolii acad. Grigore C. Moisil și pionieri ai informaticii românești .... 319
6.3 Leon Livovschi, un pionier al informaticii românești și colaborator
apropiat al acad. Gr. C. Moisil ............................................................................. 330
6.4 Constantin P. Popovici, colaborator al acad. Gr. C. Moisil și unul din
primii profesori de informatică ........................................................................... 339
6.5 Stelian Niculescu, unul din primii informaticieni români ......................... 347
6.6 Dragoș Vaida: matematica și informatica, în consonanță ......................... 354
6.7 Ion Văduva, dezvoltator al CCUB fondat de Gr. C. Moisil, un inițiator și
dezvoltator de cercetări în simularea stochastică .............................................. 363
6.8 Sergiu Rudeanu, un teoretician în algebră universală, algebră booleană,
programarea pseudo-booleană ............................................................................ 372
6.9 Un discipol al lui Gr. C. Moisil: Luminiţa State .......................................... 375
6.10 Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești ............................... 380
6.11 Nicolae Țăndăreanu, un pionier al informaticii românești ....................... 389
6.12 Emil N. Perjeriu, destinul unui geometru informatician .......................... 397
6.13 Ioan Tomescu, creator al școlii românești de teoria grafurilor ................. 409
6.14 Virgil Emil Căzănescu, un teoretician al fundamentelor informaticii ..... 416
6.15 Nicolae Popoviciu, matematician, un pionier al informaticii românești .. 420
6.16 Gheorghe Păun, un matematician-informatician inițiator al modelului
de Membrane Computing: P systems ................................................................. 426
6.17 Cristian Calude, un discipol al acad. Solomon Marcus cu contribuții în
teoria algoritmică a informației și calcul cuantic ............................................... 432
6.18 Horia Georgescu, un formator al generațiilor de informaticieni .............. 439
6.19 Adrian Atanasiu, un teoretician al limbajelor formale, criptografiei
formale și prelucrării limbajului natural ............................................................. 444
6.20 George Georgescu, un profesor de logici fuzzy și de teoria
combinatorică ...................................................................................................... 449
6.21 Alexandru Mateescu, un matematician al limbajele formale și al
structurilor matematice discrete ......................................................................... 452
6.22 Ileana Popescu, un formator al generațiilor de informaticieni ................ 455
6.23 Tudor Bălănescu, Șerban Gavrilă, Marian Gheorghe, Radu Nicolescu,
Liviu Sofonea: abordare pragmatică și formalizată a metodologiilor de
programare ............................................................................................................ 459
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 11
6.24 Ioan Roșca, un matematician expert în metode numerice și metoda

elementului finit .................................................................................................. 470
6.25 Denis Enăchescu, un informatician expert în metoda Monte Carlo,
Data Mining și Inteligența Artificială ................................................................. 472
6.26 Anton Bătătorescu, un informatician expert în statistică și cercetări
operaționale ......................................................................................................... 473
6.27 Ștefan Ștefănescu, un informatician specialist în modele statistice,
algoritmi și prelucrări de date ............................................................................. 481
6.28 Marin Popa, un matematician expert în rețele Petri și rețele de
calculatoare, formator al generațiilor de informaticieni .................................... 487
6.29 Rodica Ceterchi, un matematician al limbajelor formale, teoriei
categoriilor și al algebrelor universale ................................................................ 491
6.30 Marin Vlada, un informatician expert în Grafica pe calculator,
Inteligența artificială și tehnologii e-Learning ................................................... 495
6.31 Ileana Streinu, un matematician-informatician cu cercetări în
Inteligența artificială și în geometria computațională ....................................... 502
6.32 Mihaela Malița, un informatician al inteligenței artificiale și al
tehnologiilor ............................................................................................. 505
6.33 Monica Tătărâm, un formator al generațiilor de informaticieni ............... 510
6.34 Matei Bogdan, inginer-informatician, formator al generațiilor de
informaticieni ....................................................................................................... 514
6.35 Maria Lovin, inginer-informatician, pionier al informaticii românești .... 517
6.36 Victorina Panaite, matematician-informatician, pionier al informaticii
românești ............................................................................................................. 519
6.37 Dorin Panaite, inginer-informatician, pionier al informaticii românești . 520
6.38 Elena-Liliana Popescu, un formator al generațiilor de informaticieni .... 522
6.39 Mihail Cherciu, un formator al generațiilor de informaticieni ................ 524
6.40 Paul Radovici-Mărculescu, matematician–informatician ........................ 526
6.41 Mircea Adam, un formator al generațiilor de informaticieni ................... 529
6.42 Rodica-Florentina Niculescu, matematician-informatician ..................... 531
6.43 Gheorghe Petrescu, matematician-informatician .................................... 533
6.44 Petre Preoteasa, matematician-informatician .......................................... 534
6.45 Constantina Ioan, matematician-informatician ....................................... 536
Bibliografie generală .................................................................................. 537

Index autori ............................................................................................... 545
SECȚIUNI ȘI AUTORI
CAPITOLUL 3 – Dezvoltarea industriei de calculatoare în România
3.1 Ideile privind construirea calculatoarelor românești (Marin Vlada,

Marius Guran, Mihai Drăgănescu, Ștefan Iancu, Lucian Vințan) ............... 31
• 30 de ani de pregătire pentru apariția industriei de calculatoare în
România (Marin Vlada) ........................................................................... 31
• Începuturile și dezvoltarea informaticii în România (Marius Guran) .... 36
• Etapele Erei Informaţiei și perspectivele societăţii cunoaşterii în
România (Mihai Drăgănescu) .................................................................... 50
• Epopeea calculatoarelor electronice românești (Ștefan Iancu) ............. 56
• Maeştri ai ingineriei calculatoarelor. Pagini de istorie (Lucian N.
Vințan) ........................................................................................................ 68
3.2 Calculatorul CIFA de la București (Marin Vlada) ....................................... 74
• Idei premergătoare construirii primului calculatorului românesc
CIFA-1 ......................................................................................................... 74
3.3 Calculatorul MECIPT de la Timișoara (Vasile Baltac, Dan Dezideriu
Farcaș) ........................................................................................................... 82
• MECIPT – Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din
Timişoara (Vasile Baltac) ........................................................................... 82
• Calculatorul MECIPT de la Timișoara (Dan Dezideriu Farcaș) ............. 109
3.4 Calculatorul DACICC de la Cluj-Napoca (Mircea Bocu, Liviu Negrescu,
Werner Schuster) .......................................................................................... 128
• Calculatoarele DACICC-1 și DACICC-200 de la Cluj, primele
calculatoare românești cu tranzistori și RAM, respectiv cu sistem de
operare și compilator (Mircea Bocu) ......................................................... 128
• Despre programarea şi executarea programelor la calculatoarele
DACICC-1 şi DACICC-200 (Liviu Negrescu) .............................................. 133
• Despre sistemul de operare şi software dezvoltat la calculatorul
DACICC-200 (Werner Schuster) ................................................................ 138
3.5 Calculatorul FELIX C – Fabrica de calculatoare București (Marin Vlada) ... 148
3.6 Sisteme de calcul românești (Nicolae Țăpuș, Constantin Săvulescu,
Eugen Zaharescu) ......................................................................................... 166
• Sisteme de calcul românești și dezvoltarea calculatoarelor (Nicolae
Țăpuș) ......................................................................................................... 166
• Sistemul de calcul FELIX C 32 utilizat de studenții de la Geodezie
(Constantin Săvulescu) .............................................................................. 178
• DIAGRAM 2030 – familia de calculatoare de birou cu arhitecturǎ
multiprocesor şi procesor grafic interactiv microprogramat (Eugen
Zaharescu) .................................................................................................. 181
CAPITOLUL 4 – Grigore C. Moisil – Computer Pionieer, fondatorul

informaticii în România
4.1 Grigore C. Moisil – Din gândirea matematică românească (Solomon

Marcus) ................................................................................................................ 202
4.2 Clipe de neuitat (Victor Toma) .................................................................... 209
4.3 Opuşi inseparabili în gândirea românească. Grigore C. Moisil (Mircea
Maliţa) .................................................................................................................. 217
4.4 Discurs de primire a lui Gr. C. Moisil în Academia Română (Alexandru
Myller) .................................................................................................................. 223
4.5 După 40 de ani, despre Gr. C. Moisil şi vremea sa (Dragoş Vaida)............. 228
4.6 90 de ani de la naşterea matematicianului Grigore C. Moisil (Sergiu
Rudeanu) .............................................................................................................. 235
4.7 Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti, o contribuţie notabilă a
lui Grigore C. Moisil la dezvoltarea informaticii în România (Ion Văduva) ...... 239
4.8 Nevoia de Moisil (Gheorghe Păun) .............................................................. 246
4.9 Moisil, aşa cum l-am cunoscut (Cristian S. Calude) ................................... 251
4.10 Unde, când şi cum l-am cunoscut pe Gr. C. Moisil (Stelian Niculescu).... 253
CAPITOLUL 5 – Solomon Marcus, o viață dedicată matematicii și

informaticii
5.1 Academicianul Solomon Marcus – Aniversarea a 90 de ani, Academia

Română (Ionel-Valentin Vlad, Viorel Barbu, Alexandra Bellow, Marius
Iosifescu, Basarab Nicolescu, Gheorghe Păun, Sergiu Rudeanu, Victor Ţigoiu) .. 259
5.2 In memoriam. Solomon Marcus (Mihai Nadin) .......................................... 266
5.3 Professor Solomon Marcus’ Axioms (Sorin Istrail) ..................................... 272
5.4 Pasiunea pentru limba română (Cristian S. Calude) ................................... 278
informaticii românești (Marin Vlada) .................................................................. 280
5.6 Doctorand ȋn primul grup de doctoranzi coordonați de Prof. Solomon
Marcus (Gabriel V. Orman) ................................................................................. 291
5.7 Gândurile unui ucenic al profesorului Marcus (Toma Albu) ...................... 296
5.8 Întâlniri (Meetings with) cu Solomon Marcus, Ed. Spandugino, 2010
(Marin Vlada) ....................................................................................................... 297
CAPITOLUL 6 – Pionierii informaticii românești – Universitatea din

București
6.1 Despre ideile scrierii unei istorii a informaticii din România (M. Vlada) ... 306
6.2 Discipolii acad. Grigore C. Moisil și pionieri ai informaticii românești
(M. Vlada) ............................................................................................................. 319
6.3 Leon Livovschi, un pionier al informaticii românești și colaborator
apropiat al acad. Gr. C. Moisil (M. Vlada) ........................................................... 330
6.4 Constantin P. Popovici, colaborator al acad. Gr. C. Moisil și unul din
primii profesori de informatică (M. Vlada) ......................................................... 339
6.5 Stelian Niculescu, unul din primii informaticieni români (M. Vlada)........ 347
6.6 Dragoș Vaida: matematica și informatica, în consonanță (M. Vlada) ....... 354
dezvoltator de cercetări în simularea stochastică (M. Vlada) ............................. 363
programarea pseudo-booleană (M. Vlada) ......................................................... 372
6.9 Un discipol al lui Gr. C. Moisil: Luminiţa State (T. Bălănescu) ................. 375
6.10 Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești (M. Vlada) ............ 380
6.11 Nicolae Țăndăreanu, un pionier al informaticii românești (M. Vlada) ..... 389
6.12 Emil N. Perjeriu, destinul unui geometru informatician (M. Vlada) ........ 397
6.13 Ioan Tomescu, creator al școlii românești de teoria grafurilor ................. 409
6.14 Virgil Emil Căzănescu, un teoretician al fundamentelor informaticii ..... 416
6.15 Nicolae Popoviciu, matematician, un pionier al informaticii românești .. 420
6.16 Gheorghe Păun, un matematician-informatician inițiator al modelului
de Membrane Computing: P systems ................................................................. 426
6.17 Cristian Calude, un discipol al acad. Solomon Marcus cu contribuții în
teoria algoritmică a informației și calcul cuantic ................................................ 432
6.18 Horia Georgescu, un formator al generațiilor de informaticieni .............. 439
6.19 Adrian Atanasiu, un teoretician al limbajelor formale, criptografiei
formale și prelucrării limbajului natural ............................................................. 444
6.20 George Georgescu, un profesor de logici fuzzy și de teoria
combinatorică ...................................................................................................... 449
6.21 Alexandru Mateescu, un matematician al limbajele formale și al
structurilor matematice discrete ......................................................................... 452
6.22 Ileana Popescu, un formator al generațiilor de informaticieni ................ 455
6.23 Tudor Bălănescu, Șerban Gavrilă, Marian Gheorghe, Radu Nicolescu,
Liviu Sofonea: abordare pragmatică și formalizată a metodologiilor de
programare ........................................................................................................... 459

elementului finit .................................................................................................. 470
6.25 Denis Enăchescu, un informatician expert în metoda Monte Carlo,
Data Mining și Inteligența Articială .................................................................... 472
operaționale ......................................................................................................... 473
6.27 Ștefan Ștefănescu, un informatician specialist în modele statistice,
algoritmi și prelucrări de date ............................................................................. 481
6.28 Marin Popa, un matematician expert în rețele Petri și rețele de
calculatoare, formator al generațiilor de informaticieni .................................... 487
6.29 Rodica Ceterchi, un matematician al limbajelor formale, teoriei
categoriilor și al algebrelor universale ................................................................ 491
6.30 Marin Vlada, un informatician expert în Grafica pe calculator,
Inteligența artificială și tehnologii e-Learning ................................................... 495
6.31 Ileana Streinu, un matematician-informatician cu cercetări în
Inteligența artificială și în geometria computațională ....................................... 502
6.32 Mihaela Malița, un informatician al inteligenței artificiale și al
tehnologiilor ............................................................................................. 505
6.33 Monica Tătărâm, un formator al generațiilor de informaticieni ............... 510
6.34 Matei Bogdan, inginer-informatician, formator al generațiilor de
informaticieni ....................................................................................................... 514
6.35 Maria Lovin, inginer-informatician, pionier al informaticii românești .... 517
6.36 Victorina Panaite, matematician-informatician, pionier al informaticii
românești ............................................................................................................. 519
6.37 Dorin Panaite, inginer-informatician, pionier al informaticii românești . 520
6.38 Elena-Liliana Popescu, un formator al generațiilor de informaticieni .... 522
6.39 Mihail Cherciu, un formator al generațiilor de informaticieni ................ 524
6.40 Paul Radovici-Mărculescu, matematician–informatician ........................ 526
6.41 Mircea Adam, un formator al generațiilor de informaticieni ................... 529
6.42 Rodica-Florentina Niculescu, matematician-informatician ..................... 531
6.43 Gheorghe Petrescu, matematician-informatician .................................... 533
6.44 Petre Preoteasa, matematician-informatician .......................................... 534
6.45 Constantina Ioan, matematician-informatician ....................................... 536
PREFAŢĂ
„Calculatorul este o unealtă, ca stiloul, ca maşina de scris, ca telefonul, ca

automobilul. Îl întrebuinţezi de câte ori ai nevoie. Calculatoarele din universitate
sunt cele mai rentabile economic: dau oameni pricepuţi. Cât costă un calculator?
Foarte mult, dacă nu ştii să umbli cu el. Mai mult decât un Rolls-Royce. Dar dacă
ştii lucra cu el, îşi scoate preţul în doi ani. Care este investiţia de capital care se
amortizează în doi ani?"
Grigore C. Moisil,
în Vom vedea – Ştiinţă şi umanism, „Contemporanul”, 1973
„Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu ştie să înţeleagă”
Alvin Toffler
„Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă”
Dr. Ștefan Odobleja (1902-1978),
acad. post-mortem (1990),
părintele ciberneticii generale
„Ne naştem cu nevoia de a învăţa şi cu ea trăim pe tot parcursul vieţii. Este pentru fiinţa
umană ceea ce este respiraţia pentru corpul uman."
Acad. Solomon Marcus (1925-2016)
În discursul său de deschidere a Congresului Național al Istoricilor Români, organizat la

Cluj-Napoca, august 2019, istoricul Acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române și
rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB), afirma „Viața oamenilor care au
trăit în trecut este considerată de către înțelepți memoria colectivă a comunității pământești. Cu
alte cuvinte, de-a lungul timpului, s-au adunat fapte, întâmplări, evenimente, procese etc., care se
constituie în zestrea omenirii, în patrimoniul societății, într-un adevărat tezaur de viață. Noi
suntem oameni și – ca să parafrazez un dicton latin – nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să
ne fie străin”. De asemenea, acesta continua „De fapt, trecutul a fost, pentru cei care l-au trăit,
viață intensă prezentă. Până la urmă, toată viața oamenilor devine trecut, orice am face noi și
oricum am încerca să ocolim acest curs. Prezentul durează o clipă și apoi devine trecut, viitorul
este mereu incert, dar ajunge și el prezent și apoi trecut, astfel încât, iremediabil și reversibil,
dimensiunea cea mai lungă și mai certă la care avem acces (limitat, e drept) este trecutul”.
„Un mare istoric francez, devenit martir – Marc Bloch – făcea în prima jumătate a
secolului al XX-lea apologia pentru istorie și elogiul meseriei de istoric și a plătit cu viața pentru
convingerile sale, pentru apărarea valorilor umanității. Nu mai dorim să plătim cu viața pentru a
asigura perpetuarea valorilor umane, a marilor creații ale omenirii. Nu, fiind viață, trecutul poate
să fie frumos și sublim, urât și rușinos sau, pur și simplu, oarecare” mai spune Acad. Ioan Aurel Pop.
Ideea scrierii unei istorii a informaticii românești nu a apărut dintr-o dată. La fel cum în
natură fenomenele și procesele ce se desfășoară au nevoie de condiții și de timp pentru a apărea și
a se exercita prin funcțiile lor, tot așa și conceperea și elaborarea unei istorii a informaticii
românești a avut nevoie de timp și de unele condiții pentru:
 înțelegerea multiplelor și diverselor etape în apariția și dezvoltarea conceptului de
Computing (metode și tehnici, echipamente etc. = tehnică de calcul),
 testarea și utilizarea metodelor de rezolvare a problemelor folosind calculatorul,
înțelegerea rolului și impactului informaticii teoretice în dezvoltarea științei și tehnologiei
informației (IT),
 necesitatea utilizării facilităților oferite de calculator în dezvoltarea societății omenești,
necesitatea utilizării calculatorului în toate domeniile de activitate pentru eficiența și
optimizarea activităților,
 necesitatea utilizării noilor tehnologii oferite de calculator în sistemul educațional,
utilizarea calculatorului în domeniul descoperirilor și cercetărilor din știință și tehnică etc.
Au existat următoarele etape concrete pentru aceste idei privind scrierea unei istorii a
informaticii românești:
1. Anul 2000, când înainte și după acest an tehnologiile Web au avut un impact deosebit
asupra utilizării calculatorului în sistemul educațional românesc. Pe plan mondial, deja
noile tehnologii Web își demonstrau utilitatea și influența în toate activitățile din
sectoarele societății omenești. Era perioada când elaborarea și utilizarea paginilor Web
schimba atitudine utilizatorilor de tot felul, privind utilitatea calculatorului în eficiența și
optimizarea activităților. Era perioada de înflorire a domeniul IT&C (Information and
Communication Technologies, ICT). Precizăm că această denumire a fost utilizată, în anul
1997, într-un raport al lui Dennis Stevenson1 pentru revizuirea curriculum național din
UK (National Curriculum for England).
2. Anul 2003, anul în care am inițiat organizarea CNIV (Conferința Națională de
Învățământ Virtual) – proiectul CNIV (www.c3.cniv.ro), la Facultatea de Matematică și
Informatică, având ca obiective promovarea tehnologiilor de e-Learning în educație și
cercetare: „Noi tehnologii în educație și cercetare”.
3. Anul 2006, anul în care am inițiat organizarea ICVL (International Conference of Virtual
Learning) – proiectul ICVL (www.c3.icvl.eu), la Facultatea de Matematică și
Informatică, având ca obiective promovarea tehnologiilor de e-Learning în educație și
cercetare: „New technologies in education and research”.
4. Perioda 2010-2014, o perioada de documentare privind activitatea Centrului de Calcul al
Universității din București (CCUB), înființat de Grigore C. Moisil, în anul 1962, și
desființat în anul 1993. Această documentare a avut rolul de a scoate în evidență
activitatea de pionierat desfățurată la Facultatea de Matematică, și care a avut o mare
influență în introducerea și dezvoltarea informaticii în România.
5. Perioada 2015-2017 a fost o perioadă de documentare privind activitatea profesorilor de
informatică în promovarea domeniului informaticii în Romania, ca o recunoștință pentru
profesorii de la Catedra de Informatică a Facutății de Matematică din București.
6. Anul 2018, anul lansării proiectului ROINFO „Romanian Informatics”, dedicat
Centenarului Marii Uniri de la anul 1918, în memoria acad. Grigore C. Moisil, considerat
fondatorul informaticii românești.
1
The Independent ICT in Schools Commission, Information and Communications Technology in UK
Schools: An Independent Inquiry, 1997. Impact noted in Jim Kelly, What the Web is Doing for Schools,
Financial Times, 2000.
Planul volumelor concepute în anul 2018, volumele I-IV (estimare), total 12 capitole:
 VOLUMUL I: Computing - Contextul internațional
Cap. 1 Contextul internațional la apariția și evoluția calculatoarelor
 VOLUMUL II: Computing - Contextul național

Cap. 2 Contextul național privind fondarea informaticii românești
 VOLUMUL III: Computing - Apariție & Dezvoltare

Cap. 3 Dezvoltarea industriei de calculatoare în România
Cap. 4 Grigore C. Moisil, promotorul informaticii în România
Cap. 5 Solomon Marcus, o viață dedicată matematicii și informaticii
Cap. 6 Pionierii informaticii românești – Universitatea din București
 VOLUMUL IV: Computing - Dezvoltare & Impact

Cap. 7 Pionierii informaticii românești – Oameni și instituții
Cap. 8 Dezvoltarea și impactul informaticii în România
Cap. 9 Informatica și Cibernetica la Academia de Studii Economice (ASE)
Cap. 10 Dezvoltarea domeniului de informatică/IT în România
Cap. 11 Istoria informatizării în mediul preuniversitar românesc 1985-2018
Cap. 12 Manifestări științifice și evenimente de informatică/IT în România
De asemenea, tot în anul 2018 a fost definitivată o definiție pentru conceptul de „Pionier al
informaticii românești” (a se vedea cap. 6).
Primele rezultate în cadrul proiectului ROINFO 2018-2020
Concluzii importante desprinse după înțelegerea fenomenului informaticii românești, și

după scrierea primelor 2 volume din proiectul ROINFO. Astfel, vom afirma cu tărie și cu
convingere că, România trebuie să fie mândră de eforturile și de contribuțiile importante ale
oamenilor de știință, profesori, cercetători, ingineri etc., în apariția și dezvoltarea informaticii din
România.
Etape. Dezvoltarea Computing/IT/Informaticii în România:
1. CERCETĂRI PRIVIND FUNCȚIILE RECURSIVE, LOGICA ȘI TEORIA

DEMONSTRAȚIEI – În anul 1927, matematicianul român Gabriel Sudan (1899-1977), cu
doctoratul la David Hilbert, a dat primul exemplu de funcție recursivă care nu este primitiv
recursivă, înaintea lui Wilhelm Ackermann (1928). În perioada 1934-1942, la Universitatea din
Iași, matematicianul Grigore C. Moisil (1906-1973) se ocupa de «Logică și teoria demonstrației»
și propunându-și «să învețe matematica de la început», a studiat la «minunata bibliotecă» a
Seminarului matematic din Iași, cartea lui Hilbert și Ackermann, dar și cele 3 volume „Principia
Mathematica” ale lui Russel și Whitehead. Moisil a aflat despre logicile cu mai multe valori ale lui
Lukasiewicz, în primăvara anului 1935, când T. Kotarbinski, profesor la Universitatea din Varșovia
a ținut la Iași 3 conferințe publice și o scurtă lecție la Seminarul Matematic asupra scrierii fără
paranteze a lui Lukasiewicz.
2. CIBERNETICA S-A NĂSCUT ÎN ROMÂNIA (1938-1939) - Astăzi se știe că, cu 10

ani înainte de cartea matematicianului american Norbert Wiener (1894-1964) Cybernetics: Or
Control and Communication in the Animal and the Machine, românul Dr. Ștefan Odobleja (1902-
1978) – medic militar (membru post-mortem al Academiei Române, 1990), publică în 2 volume
„Psihologia consonantistă“, 1938, 1939, la Editura „Maloine”, Paris, în limba franceză (însumând
peste 800 de pagini), în care stabilește legi generale, pe care le aplică atât ştiinţelor naturii inerte,
cât şi ştiinţelor lumii vii, psihologiei şi fenomenelor economico-sociale. Dr. Ştefan Odobleja face o
descriere a funcţiilor psihologice folosind o schemă generală a unui sistem cibernetic, unde
organele de simţ, care primesc informaţii din mediu, reprezintă intrările (INPUT), iar muşchii sunt
consideraţi ieşirile (OUTPUT). Acesta face „pași peste granițele psihologiei” trecând de la om la
alte sisteme complexe (comunități, organizații sociale) etc., inventând o nouă știință: Cibernetica.
3. FUNDAMENTAREA MODELELOR PENTRU COMPUTING ȘI DEZVOLTAREA

DOMENIULUI INFORMATICĂ - În perioada 1953-1954, ROMÂNIA ocupa locul III în lume,
după SUA și URSS, în activitatea de cercetare privind „Teoria circuitelor de comutație” – după nr.
de articole (Gr. C. Moisil, Activitatea CCUB, revista AMC, Editura Tehnică, nr. 13-14, 1970).
Programe pentru sistemul național de informatică și conducere, dotarea cu tehnică de calcul în
perioada 1971-1980 (1967, 1971, 1972).
4. REALIZAREA DE CALCULATOARE ROMÂNEȘTI - În perioada 1955-1957,

ROMÂNIA a proiectat și construit primul său calculator electronic numeric (anul 1957,
calculatorul CIFA 1), de către un colectiv condus de ing. Victor Toma, la Institutul de Fizică
Atomică (IFA) - Măgurele.
5. DEZVOLTAREA DE CALCULATOARE ÎN LUME - ROMÂNIA a fost a 8-a țară

din lume ce a proiectat și a construit un calculator electronic (1957) și ceea de-a 11-a țară din
lume, care a construit un calculator electronic cu tranzistoare (1963).
Exemple de ințiative privind dezvoltarea informaticii în România - Cursuri de utilizare a

calculatoarelor în perioada 1963-1969, când Grigore C. Moisil era director al Centrului de Calcul
al Universității din București (CCUB), înființat de acad. Moisil la Facultatea de Matematică și
Fizică, în anul 1962.
Cursuri de utilizare a calculatoarelor electronice desfășurate la sediul următoarelor
instituții, în perioada 1963-1969, când Gr. C. Moisil era director al CCUB: Centrul de Calcul al
Universității din București (CCUB), Institutul de Matematică al Academiei, Institutul Energetic al
Academiei, Observatorul Astronomic al Academiei, Institutul de Mecanica fluidelor al Academiei,
Centrul de Cercetări Aerodinamice, Ministerul Petrolului și Chimiei, Ministerul Construcțiilor de
Mașini, Ministerul Căilor Ferate, Ministerul Forțelor Armate, Academia Militară București,
Institutul Politehnic București, Institutul de Construcții București, Facultatea de Matematică din
Iași, Institute de Proiectare, ISPE, IPROMET, ISCAS, CEPECA, IPACH, CSCAS. (Sursa: Gr. C.
Moisil, Activitatea CCUB, AMC nr. 13-14 1970, Ed. Tehnică).
Astăzi, în România, sectorul IT&C are o dinamică printre cele mai ridicate din UE
conform celui mai recent Studiu al evoluțiilor sectorului IT&C în România, Studiu BNR 2017
(Autori: Veaceslav Grigoraș, Andrei Tănase, Alexandru Leonte):
 Sectorul IT este printre cele mai dinamice sectoare din economie în ceea ce priveşte
numărul firmelor noi, iar comparativ cu alte state europene, creșterea numărului de firme
din sectorul IT plasează România în partea superioară a clasamentului;
 Sectorul IT este printre cele mai dinamice din economie în ceea ce priveşte numărul
firmelor noi, în perioada 2011-2016, înregistrând un surplus cumulat de peste 4000 de
firme (+48%). Sectoarele de business care au contribuit cu cele mai importante cote la
venitul din piața de software și servicii IT sunt: industrial – 22%, sectorul public – 20%,
banking – 16%, telecom – 11%, utilități, retail, servicii – câte 8%. TOP 20 companii de
IT ce activează în România (cu peste 100 de angajați): eMAG, Amazon, Adobe,
Bitdefender, Electronic Arts, ING Software Development Center Endava, Luxoft,
Gameloft, Microsoft, Ixia, Oracle, Deutsche Bank, Ubisoft, Sparkware NXP
Semiconductors, SAP, Amber Studio, Fortech, Vodafone Shared Services;
 Numărul de salariați din domeniul IT s-a majorat semnificativ, dinamica acestuia fiind
printre cele mai ridicate din UE. În plus, există în continuare o competiție acerbă pentru
forța de muncă calificată. Potrivit ANIS, numărul total de angajați cu contracte full time
din sectorul de software și servicii IT a ajuns în 2017 la 89.850 de specialiști, o creștere
cu 7,5% comparativ cu 2016; În sectorul IT, 78,9% dintre angajați fac parte din generația
Millennials (între 20 și 34 ani) și 19,8% sunt din generația X (35-49 de ani);
 Cele mai recente cifre oficiale ale Institutului Național de Statistică (INS) sunt pentru
2016 și au valoarea de 110.000 de angajați din IT la nivel național, dintre care peste
85.800 în București, Cluj (17.530 de angajați), Timiș (11.350), Iași (6.410) și Brașov
(5.860);
 Analiza identifică sectorul IT ca fiind printre cele mai profitabile din economie în anul
2016, aspect relevat atât de indicatorul ratei rezultatului din exploatare calculat la nivel de
sector, cât mai ales de indicatorii de tendință centrală ai distribuțiilor sector-an;
 Rezultatele indică o tendință ascendentă a profitabilității în sectorul IT, în intervalul
2011-2016. Rata rezultatului din exploatare calculată la nivel de sector a crescut de la
10,3% la 12% pentru firmele care desfășoară activități în sectorul serviciilor în tehnologia
informaţiei (62), respectiv de la 11,6% la 16,2% pentru cele din sectorul serviciilor
informatice (63). Creşterile sunt chiar mai semnificative în cazul indicatorilor de tendință
centrală;
Simulările indică posibilitatea atingerii unei ponderi de 12% din PIB în anul 2025 în
condițiile în care sectorul IT își păstrează în următorii 9 ani evoluția notabilă din 2016. În acest caz
contribuția la creșterea PIB s-ar dubla, atingând 1,5%, față de 0,7% în 2016.
Potrivit datelor publicate de Biroul european de statistică (Eurostat), 45% dintre
companiile din România au avut dificultăţi să angajeze specialişti în domeniul tehnologiei
informaţiei şi comunicaţiilor (ITC), sub media europeană de 53%. Între statele membre ale UE,
cea mai mare proporţie de companii care au avut dificultăţi să recruteze specialişti ICT, în 2017,
au fost Cehia (79%) şi Austria (78%). Cele mai mici ponderi au fost înregistrate în Polonia (37%),
Portugalia (35%) şi Spania (25%).
Observație. 70% din tinerii din lume sunt ONLINE, sursa: Brahima Sanou, Facts and figures
ICT, 2017, https://www.itu.int/en/ITU-D/Statistics/Documents/facts/ICTFactsFigures2017.pdf.
În incheiere, vom trece în revista evenimentele și acțiunile din anul 2019 privind
Proiectul ROINFO – activități de elaborare, promovare și diseminare.
1. 9 ianuarie 2019 – Omagierea acad. Grigore C. Moisil de ziua lui – 10 ianuarie.
Omagierea acad. Grigore C. Moisil – 60 de ani de la înființarea secției „Mașini de Calcul”
la Universitatea din București. Miercuri, 9 ianuarie 2019, Facultatea de Matematică și
Informatică a organizat, la 60 de ani de la înființarea secției „Mașini de calcul”, o
conferință de omagiere a academicianului Grigore C. Moisil. Evenimentul a avut loc
începând cu ora 12:00 în Amfiteatrul „Spiru Haret” al Facultății de Matematică și
Informatică. În cadrul conferinței au fost prezentate secvențe audio-video care să reflecte
personalitatea profesorului Grigore C. Moisil, a fost făcută o prezentare a lucrării „Istoria
informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact. Oameni, organizații, evenimente,
rezultate și tehnologii”, ce a fost în curs de elaborare pentru publicare, iar participanții la
eveniment au putut afla mai multe detalii cu privire la cariera și la viața academicianului
Grigore C. Moisil, http://c3.cniv.ro/?q=2018/moisil2019, https://unibuc.ro/academicianul-
grigore-c-moisil-omagiat-la-60-de-ani-de...,
http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/gen-info, https://youtu.be/SEav0F5WES0
2. Februarie 2019 – Articole de Gr. C. Moisil - revista AMC, Ed. Tehnică, Nr. 13-14, 1970 -
INSTRUIREA ÎN ȘTIINȚA CALCULATOARELOR, Pag. 81 – Contribuția românească
în teoria algebrică a automatelor,
- https://www.scribd.com/document/405794652/Articole-Gr-C-Moisil-AMC-Nr-13... .
Documentare pentru Grigore C. Moisil și Tiberiu Popoviciu - Grigore C. Moisil (1966) -
https://www.scribd.com/document/387489845/Gr-C-Moisil-1966, Tiberiu Popoviciu (1966) -
https://www.scribd.com/document/387489488/Tiberiu-Popoviciu-1966,
http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri
3. Martie 2019 – Elaborare video Proiectul ROINFO (Romanian Informatics) 2018-2020,
Omagiu acad. Grigore C. Moisil (1906-1973), fondatorul informaticii românești-
https://youtu.be/Y9gbKLUYHR8. Ⓒ Video Marin Vlada (foto), Stelian Niculescu
(sunet), George Vlada (procesare).
4. Sâmbătă, 6 aprilie 2019, ora 10, activitate la Colegiul Național „Ferdinand I” din Bacău
în cadrul Cercului de informatică „Programare cu răbdare” – inițiativă a Asociației
EduSoft din Bacău (coord. lect. dr. Bogdan Pătruț). Toate grupele au participat la o
întâlnire, în amf. „Solomon Marcus” cu profesorii de informatică:
- prof. univ. dr. Stelian Niculescu, fost profesor la Universitatea Politehnica din București,
pionier al informaticii din România, fiind din prima promoție a secției „Mașini de calcul”
înființată de profesorul Gr. C. Moisil, în anul 1959, discipol al academicianului Grigore
C. Moisil (http://c3.cniv.ro/?q=2018/stelian, https://stelianniculescu.wordpress.com/) –
Copilăria informaticii românești așa cum cum am trăit-o. Amintiri, descrieri și exemple
- conf. univ. dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucureşti, coordonator al proiectelor de e-
Learning CNIV & ICVL, Centrul de Cercetări în Informatică, Facultatea de Matematică
şi Informatică (www.c3.cniv.ro, www.c3.icvl.eu), membru titular CRIFST (Comitetul
Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii), Academia Română
(http://www.unibuc.ro/user/marin.vlada/) – Algoritmică & Programare. Rezolvarea
problemelor: de la enunțuri și idei, la concepte și soluții (http://mvlada.blogspot.com/
2019/04/conferinta-copilaria-informaticii.html).
5. Vineri, 7 mai 2019, Departamentul de Matematică și Informatică - Universitatea din
Pitești, în cadrul Sesiunii de comunicări științifice studențești – într-o sesiune plenară, M.
Vlada și St. Niculescu au prezentat „Proiectul ROINFO - Informatica românească, de la
Gr. C. Moisil, până astăzi”, organizarea fiind realizată de profesorii Tudor Bălănescu și
Doru Popescu.
6. 14 mai 2019 Ploiești (sala EIV 9) – Departamentul Informatică, Tehnologia Informației,
Matematică și Fizică - Universitatea „Petrol-Gaze” din Ploiești, în cadrul unei întâlniri cu
studenții – într-o sesiune plenară, M. Vlada a prezentat „Proiectul ROINFO – Mărturii
despre dezvoltarea informaticii românești, de la Gr. C. Moisil, până astăzi”, organizarea
fiind realizată de profesorii Gabriela Moise și Cristian Marinoiu: „Informatica, o carieră
de succes! 60 de ani de informatică românească! 27 de ani de Informatică la Ploiești!”.
7. 31 mai 2019 – Participarea la aniversarea Semicentenarului Departamentului de
Calculatoare din Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universității POLITEHNICA
din București, https://upb.ro/eveniment/semicentenarul-departamentului-de-calculatoare/
8. Iulie 2019 - Primele rezultate ale Proiectului ROINFO „Romanian Informatics” 2018-
2020, Tipărirea volumelor I (cap. 1) și II (cap. 2), http://www.c3.cniv.ro/?q=2019/roinfo-2019
9. 4 septembrie 2019, „Istoria informaticii românești, descrisă de cei ce au trăit-o”,
https://jurnalul.antena3.ro/stiri/educatie/istoria-informaticii-romanest... . Anunț privind
„Întâlnirea generațiilor de informaticieni” de la Universitatea din București, Facultatea de
Matematică și Informatică. Au fost invitați să participe, din întreaga țară, absolvenți ai
secțiilor de Mașini de calcul și Informatică de la Facultățile de Matematică, precum și
absolvenții secțiilor de Calculatoare și Cibernetică, ocazie cu care se vor scoate în
evidență eforturile întreprinse de oamenii de știință, profesori, cercetători, matematicieni,
ingineri, economiști etc., pentru dezvoltarea domeniului de Computing în România:
tehnica de calcul (IT) și industria de software. Mai multe informații găsiți la adresa web
http://c3.cniv.ro/?q=2018/iir.
10. 26 septembrie 2019, Lansarea volumelor I și II, amf. S. Haret, Facultatea de Matematică
și Informatică – Universitatea din București - Primele rezultate ale Proiectului ROINFO
„Romanian Informatics” 2018-2020, Tipărirea volumelor I (cap. 1) și II (cap. 2)-
http://www.c3.cniv.ro/?q=2019/roinfo-2019.
„Prof. univ. dr. Cristian Calude, la întâlnirea generațiilor de informaticieni de la UniBuc”,
https://unibuc.ro/prof-univ-dr-cristian-calude-la-intalnirea-generatiilo...
„Joi, 26 septembrie 2019, profesorul Cristian Calude va fi prezent la Facultatea de
Matematică și Informatică de la Universitatea din București, la întâlnirea generațiilor de
informaticieni din România. Evenimentul va avea loc începând cu ora 12, în amfiteatrul
Spiru Haret (Strada Academiei 14). Acest eveniment se desfășoară în cadrul proiectului
ROINFO „Romanian Informatics” 2018-2020 ce are ca obiective elaborarea istoriei
informaticii românești prin descrierea apariției, dezvoltării și impactului informaticii și
calculatorului în România. Cu acest prilej se vor prezenta primele rezultate din cadrul
proiectului ROINFO, volumele I și II, având ca motto „Istoria informaticii românești,
descrisă de cei ce au trăit-o”. La eveniment vor participa conf. univ. dr. Radu
Gramatovici, decanul Facultății de Matematică și Informatică a UB, prof. univ. dr.
Constantin Popovici, prof. univ. dr. Dragoș Vaida, prof. univ. dr. Ion Văduva, prof. univ.
dr. Adrian Atanasiu, prof. univ. dr. Stelian Niculescu, prof. univ. dr. Vasile Baltac, prof.
univ. dr. Afrodita Iorgulescu, prof. univ. dr. Eufrosina Otlăcan, prof. univ. dr. Radu
Homescu și alții, care vor vorbi despre eforturile realizate, uneori cu sacrificii, privind
apariția și dezvoltarea informaticii romanești.
Mărturii și impresii de la întâlnirea informaticienilor, din 26 sept. 2019, cu
ocazia lansării vol. l și 2
- Vasile Baltac a scris pe Facebook: „În amfiteatrul Spiru Haret al facultății a
avut loc lansarea a două volume din cartea Istoria informaticii românești, avându-l ca
editor coordonator pe profesorul Marin Vlada. Un moment frumos de evocare a pionierilor
români în informatică, în primul rând al celor care au activat în Centrul de calcul al
Universității București și, mai ales a mentorului nostru, al tuturor, Grigore C. Moisil.
Personal, am avut emoții mari întâlnind colegi cu care am colaborat în anii 1960, dar mai
ales intrând în acest amfiteatru de care mă leagă amintiri puternice. În anii 1956-1957
dădeam aici probele la olimpiadele de matematică ce m-au consacrat pe viață. Apoi, în
anul 1963, tânăr cercetător la MECIPT Timișoara, am fost invitat împreună cu colegul
mat. Dan Farcaș de către Grigore C. Moisil, să facem expuneri despre bionică tot în acest
amfiteatru. O mare onoare și încurajare atunci pentru noi! Amfiteatrul Spiru Haret ar
trebui renovat. Mii de studenți au trecut prin el. Eminenți profesori ai facultății și oaspeți
celebri de peste hotare au conferențiat aici. Băncile nu mai sunt cele pe care le știu eu, din
anii 1950-1960, dar cele de acum nici noi nu arată. Un proiect de restaurare ar fi bine
venit. Amfiteatrul ar trebui declarat monument istoric pentru rolul lui în istoria
matematicii și informaticii din România.”
- Adrian Atanasiu a scris pe Facebook: „De la întâlnirea - extrem de placută - a
promoțiilor de informaticieni. Au venit reprezentanți din toate generațiile: de la 16 la 91
ani. Din București, Craiova, Pitești, Timișoara, Cluj”.
- Radu Jugureanu a scris pe Facebook: „Despre noi. Despre istoria informaticii
în România. Despre începuturile școlii românești de informatică, școală ce a determinat
apariția celei mai dinamice industrii din economia românească, Industria IT. Un regal cu
oameni despre care presa nu vorbește, dar cărora le datorăm enorm. În prima bancă,
ascultând conștiincios introducerea Domnului Profesor Marin Vlada, este Domnul
Profesor Stelian Niculescu, o legendă pentru multe generații, studentul lui Moisil și
autorul primului manual de informatică. În fața decanului Radu Gramatovici și a
domnului Profesor Adrian Atanasiu este Cristian Calude, unul dintre profesorii mei din
facultate care mi-au determinat traiectoria profesională. Profesorul Dragoș Vaida, coleg
de grupă cu mama mea, mi-a făcut cadou -cu gentilețe, o carte. O sală plină de mari
personalități ale științei românești, dar și de eleve și elevi de la Colegiul Național
Cantemir Vodă din Bucuresti, prima școală românească cu acces la Internet, din anii ‘90.
Vom povesti despre toate acestea, la Satu Mare, la conferința CNIV 2019”.
11. 11-13 octombrie 2019 – Participarea la Drobeta-Turnu Severin, la invitația Fundației
Ștefan Odobleja, pentru a prezenta lucrarea „Primele rezultate ale Proiectului ROINFO
„Romanian Informatics” 2018-2020”, la Congresul cu participare internațională:
ȘTEFAN ODOBLEJA – 80 de ani de la apariția volumelor „Psihologia Consonantistă” -
http://c3.cniv.ro/?q=2019/odobleja-2019, https://www.edumanager.ro/congresul-cu-
participare-internationala-stefan...
12. 25-26 octombrie 2019 – Conferința de e-Learning CNIV 2019 dedicată Centenarului
Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Satu Mare, https://mvlada.blogspot.com/
2019/10/conferinta-de-e-learning-cniv-2019.html.
A avut loc cea de-a XVII-a Conferință Națională de Învățământ Virtual (CNIV) dedicată
Centenarului acestei unități de învățământ preuniversitar din Satu Mare, cu rezultate de
excepție în învățământul românesc. În premieră, în volumul CNIV 2019 au fost
prezentate următoarele lucrări:
- M. Vlada, „ROMANIAN INFORMATICS 2018-2020”, primele rezultate - Proiectul
național al unei istorii a informaticii românești: apariție, dezvoltare și impact. Proiectul
Romanian Informatics (RoInfo) - Informatica în România. Oameni, organizații,
evenimente, rezultate și tehnologii, http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info
- Prof. dr. Stelian Niculescu (Universitatea Politehnica din București), autor cu lucrarea
Secția „Mașini de Calcul” și Centrul de Calcul (CCUB) de la Facultatea de Matematică -
Universitatea din București, înființate de acad. Gr. C. Moisil.
- Prof. univ. dr. Ferucio Laurențiu Țiplea, Facultatea de Informatică, Universitatea „Al. I.
Cuza” din Iași, autor cu două lucrări: „Atitudini actuale privind Informatica în România”
și „Tendințe actuale privind formarea specialiștilor de informatică din România”.
- Prof. Radu Jugureanu, Senior Educational Expert (Horváth & Partner Management
Consulting GmbH) și Prof. Dorina Jugureanu (Colegiul Național „Mihai Eminescu“ din
București), autori cu lucrarea „Pagini din istoria informatizării mediului preuniversitar
românesc - Scurt istoric al Internetului în România”.
13. 15 noiembrie 2019 – Craiova, Simpozionul Naţional „Educație și formare pentru
societatea digitală” la Colegiul „Ştefan Odobleja” din Craiova, manifestare științifică
avizată de ministerul de resort, ce se dorește a fi un cadru de manifestare a inițiativelor și
a acțiunilor cadrelor didactice din mediul preuniversitar. Organizatorii au anunțat
prezența la eveniment a două personalități de prestigiu ce au prezentat următoarele
alocuțiuni (adresa Web: http://www.stefanodoblejacraiova.ro/):
- Primele rezultate ale Proiectului ROINFO 2018-2020 „Romanian Informatics” (vol. I &
II), Istoria informaticii românești, descrisă de cei ce au trăit-o, conf. univ. dr. Marin
Vlada, coord. proiecte de e-Learning CNIV & ICVL, Universitatea din București.
- Despre destinul unui vizionar, Dr. Ștefan Odobleja - părintele ciberneticii generalizate,
ing. Ștefan Odobleja jr., președintele Fundației „Ștefan Odobleja”, Drobeta-Turnu Severin.
14. 21 noiembrie 2019, Hotelul Ramada Parc din București – Gala Edumanager și Conferința
Națională Management Modern în Educație. La eveniment au participat peste 80 de lideri
ai instituțiilor de învățământ românești – reprezentanți ai inspectoratelor școlare județene,
directori de instituții din învățământul preuniversitar, reprezentanți ai universităților, ai
asociațiilor profesionale din domeniu și reprezentanți ai companiilor private. Gala a fost
precedată de Conferința Națională Management Modern în Educație. Anul acesta
Universitatea din București a participat cu prezentarea intitulată „Primele rezultate în
proiectul ROINFO (Vol. I & II), ROMANIAN INFORMATICS 2018-2020 – Proiectul
național al unei istorii a informaticii românești: apariție, dezvoltare și impact”, realizată
de conf. univ. dr. Marin Vlada, de la Facultatea de Matematică și Informatică,
coordonator al proiectului.
https://www.edumanager.ro/proiectele-de-succes-din-educatie-au-fost-prem...
https://unibuc.ro/universitatea-din-bucuresti-premiata-cu-diploma-de-exc...
15. 17 Decembrie 2019, Drobeta-Turnu Severin – Participarea la Zilele Colegiului Național

Pedagogic „Ștefan Odobleja” din Drobeta-Turnu Severin (http://cnpstefanodobleja.ro/).
Au fost prezentate 2 lucrări: „Despre destinul unui vizionar, Dr. Ștefan Odobleja –
părintele ciberneticii generale. Cibernetica s-a născut în România (1938-1939)” de Ing.
Ștefan Odobleja jr., președintele Fundației „Ștefan Odobleja”, Drobeta-Turnu Severin,
Conf. univ. dr. Marin Vlada, Universitatea din București – coord., proiectul ROINFO;
„ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI, DESCRISĂ DE CEI CE AU TRĂIT-O,
Fenomenul informaticii Românești”, LANSAREA VOLUMELOR I & II de M. Vlada,
coordonator ROINFO (https://www.edumanager.ro/zilele-colegiului-national-pedagogic-
stefan-od...).
Concluzii privind dezvoltarea informaticii românești:

 „Orice știință care nu se dizolvă în aplicații practice este o știință infirmă, și inutilă.
Marile invenții au fost făcute de savanți care erau în același timp erudiți. Cu simple
incursiuni nu se poate reuși mare lucru. Trebuie atacat pe un front larg. Numai într-o
asemenea manieră se va putea produce o străpungere mai importantă în frontul inamic al
2
necunoscutului.” – dr. Ștefan Odobleja , membru post-mortem al Academiei Române
 „Dezvoltarea informaticii în România este marcată de inițiative și personalități care, în

anumite împrejurări au știut, ca specialiști cu o mare deschidere spre nou și cunoaștere,
să valorifice ceea ce le-a oferit ca posibilități și resurse perioada istorică în care și-au
promovat inițiativele. Evoluția informaticii prin produsele care au caracterizat diferite
perioade în această evoluție se poate prezenta prin trei niveluri de performanță:
calculatoare electronice utilizate în sistem batch-processing; minicalculatoare și
calculatoare personale (PC), bazate pe circuite integrate; rețele de calculatoare, cu o
evoluție care a depășit chiar și imaginația celor care au condus proiecte de pionierat în
3
acest domeniu.” acad. Marius Guran
14 August 2019, Constanța, Marin Vlada,

Update: 06 Decembrie 2019, Universitatea din Bucureşti, membru titular CRIFST
25 Februarie 2020, Bucureşti (Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii),
Academia Română
2
Ștefan Odobleja, Psihologia consonantistă, Editura științifică și enciclopedică, București, 1982.
3
Începuturile și dezvoltarea informaticii în România, http://www.sas-sibiu.ro/fisiere/istoric%20guran.pdf.
3
Dezvoltarea industriei
de calculatoare în
România
MOTTO
„La un moment dat într-o statistică facută de alții, se vedea că Școala din București era a treia din
lume în acest domeniu de cercetare, imediat după URSS și SUA, și acest lucru a fost subliniat
(revista Engineering, 3 mai 1957)”;
„Construcţia de calculatoare aşa cum a fost ea făcută de inginerul Victor Toma a depăşit graniţele
Institutului de Fizică al Academiei - Institutul de Fizică Atomică. A constituit o şcoală pentru
începuturile informaticii în ţara noastră, pentru grupul din Timişoara care a construit MECIPT-ul,
precum şi pentru cercetătorii bulgari.”
Acad. Grigore C. Moisil, 1970, 1973
„Ideea unui calculator a crescut treptat, cu sprijinul Institutului de Fizică Atomică (IFA); nu a fost
nimic dintr-o dată. Iată de ce: IFA avea nevoie de tehnică digitală pentru măsurarea radioactivităţii
la unităţile mari: betatron, reactor şi alte unităţi. Aşa că, în consecinţă, profesorul Hulubei, care era
directorul Institutului de Fizică Atomică, a înfiinţat un laborator de electronică, pentru că pe atunci
nu se gândea nimeni la calculatoare.”
Dr. ing. Victor Toma - http://www.sas-sibiu.ro/fisiere/victor%20toma.htm
„România a fost a şasea ţară din lume care a construit, în concepţie proprie, un calculator
cu tuburi electronice, şi a 11-a ţară care a construit, de asemenea, în concepţie proprie,
un calculator cu tranzistori.”
Prof. dr. ing. Mihai Drăgănescu, 2001
„În istoria tehnologiei, dezvoltarea maşinii de calcul este unică. Nici o altă realizare tehnică nu a
înregistrat progrese atât de rapide după inventarea sa. De la John Napier, Blaise Pascal, Gotfried
Wilhelm Leibnitz până la Alan Turing şi Bill Gates o mulţime de creatori tehnici au contribuit la
conceperea şi dezvoltarea maşinii de calcul, ajungând astăzi la nivele de evoluţie de neconceput cu
numai câţiva ani în urmă. Calculatoarele au influenţat şi influenţează viaţa noastră de zi de zi din
ce în ce mai intens. Ele se află peste tot acum: la birou, la domiciliu, în gări, în bănci, în şcoli, în
spitale, în parcuri de distracţie etc.”
Prof. dr. ing. Ștefan Iancu,
membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, 2011
CUPRINS
3.1 Ideile privind construirea calculatoarelor românești (Marin Vlada, Marius

Guran, Mihai Dragănescu, Ștefan Iancu, Lucian Vințan) ......................................... 31
3.2 Calculatorul CIFA de la București (Marin Vlada) ..................................................... 74
3.3 Calculatorul MECIPT de la Timișoara (Vasile Baltac, Dan Dezideriu Farcaș) ....... 82
3.4 Calculatorul DACICC de la Cluj Napoca (Mircea Bocu, Liviu Negrescu,
Werner Schuster) .......................................................................................................... 128
3.5 Calculatorul FELIX C –gfgf4e5rf./ Fabrica de calculatoare București
(Marin Vlada)................................................................................................................. 148
3.6 Sisteme de calcul românești (Nicolae Țăpuș, Constantin Săvulescu,
Eugen Zaharescu) ......................................................................................................... 166
3.1 Ideile privind construirea calculatoarelor românești
30 de ani de pregătire pentru apariția industriei de calculatoare în România

Marin Vlada
În perioada 1950-1970, prin eforturile conjugate ale unor oameni de știință,

cercetători și ingineri, România a fost printre primele țări unde s-au realizat bazele
construirii calculatoarelor electronice românesti. A fost perioada când știința și tehnica
românească au avut un avânt printr-un efort colectiv, imediat după refacerea țării în urma
suferințelor din cel de-Al II-lea Război Mondial. Industria românească, agricultura și
învățământul au fost reformate și s-au pus bazele unei anumite dezvoltări. Deși regimul
politic de tip socialist avea diverse restricții, iar libertatea de exprimare avea de suferit, în
știință și tehnică, în învățământ s-au produs diferite prefaceri ce au dus la un anumit nivel
de dezvoltare.
În Romania, necesitatea intensificării cercetărilor și construirii calculatorului
electronic a apărut prin entuziasmul și eforturilor unor oameni de știință, ingineri,
cercetători etc., sau instituții de cercetare și de producție, care erau conectați la cercetările
pe plan mondial în domeniul apariției calculatorului electronic. Prin viziunea unor
oameni de știință, cercetători și ingineri s-a realizat speranța că, și România este capabilă
să construiască un calculator electronic (mașina/sistem de calcul), care să fie utilizat în
rezolvarea diverselor probleme din toate domeniile societății omenești, chiar și în
rezolvarea diverselor probleme militare și de apărare. Era perioada când în lume se
dezvoltau două domenii importante în construirea unei mașini de calcul: automatica și
electronica. De asemenea, era perioada când se consolida ca știință Cibernetica – știința
sistemelor (un rol important îl are și românul dr. Ștefan Odobleja (1902-1978), azi,
considerat părintele ciberneticii generalizate). Toate acestea au condus la apariția,
consolidarea și dezvoltarea Computer Science (Știinta calculului/Computing) și
Informaticii (Informatics).
Pe scurt, după opinia noastră, aspectele și evenimentele ce au influențat
elaborarea calculatoarelor românești sunt:
1. În anul 1949, Grigore C. Moisil (1906-1973) află de la ing. Leon Livovschi
(1921-2012) că algebrele lui Boole sunt întrebuițate de V.I. Șestakov și M.A.
Gavrilov (articole din revista sovietică „Electricestvo”), ca instrument matematic
al studiului automatelor cu contacte și relee.
2. În perioada 1949-1953, Grigore C. Moisil, devenit membru titular al Academiei,
ține Cursuri de Ştiinţă şi Tehnică, Cursuri de Matematică la Casa Oamenilor de
Ştiinţă din București (COȘ, str. Lahovari nr. 9).
3. În anul 1952, ing. Leon Livovschi, ulterior devenit profesor la Facultatea de
Matematică a Universității din București, este cel care a utilizat calculul
implicațiilor la proiectarea circuitelor automate cu contacte și relee.
4. Anii 1953-1954 – Grigore C. Moisil și Leon Livovschi țin cicluri de lecții despre
Problema aplicabilității algebrei logicii în inginerie la Casa Oamenilor de Știință
(COȘ, str. Lahovari nr. 9, București) și la I.C.E.T.
5. Lansarea de către dr. ing. Victor Toma (1918–2008) a proiectului primului

calculator românesc cu tuburi, proiect care a fost realizat, apoi, sub numele de
CIFA–1 la Institutul de Fizică Atomică (IFA) din București-Măgurele. Proiectul
logic al calculatorului Institutului de Fizică (ulterior Fizică Atomică) al
Academiei a fost prezentat la Simpozionul internaţional de tehnică de calcul de la
Dresda (1955) și, echipat cu 1500 de tuburi electronice, a fost pus în funcţiune în
anul 1957.
6. Noiembrie 1956 – Proiectul logic al maşini CIFA-1 (colectiv coord. de ing.
Victor Toma), calculatorul electronic al Institutului de Fizică Atomică (IFA), a
fost prezentat la Simpozionul internaţional de tehnică de calcul de la Dresda-
Republica Democrată Germană (RDG). Era primul calculator electronic realizat
în ţările foste socialiste. Proiectul a fost prezentat de Grigore C. Moisil.
7. Primavara anului 1956 – Consfătuirea asupra calculatoarelor de la Moscova, la
care au participat acad. Grigore C. Moisil și ing. Victor Toma.
8. Anul 1956-1957 – Grigore C. Moisil este numit președinte al Comisiei de
Automatizare a Academiei, iar ulterior, în anul 1965 devine președinte al
Comisiei de Cibernetică a Academiei. Are loc consolidarea colectivului mixt al
Institutului de Matematică al Academiei și al Facultății de Matematică din
Universitatea București, în coordonarea acad. Gr. C. Moisil, ce lucrau după
lucrările inițiate în URSS de către V.I. Șestakov și M.A. Gavrilov, în SUA de către
Claude Shannon.
9. În afara calculatorului electronic din Romănia, CIFA–1, din generaţia I, pe bază
de tuburi electronice și cilindru magnetic de memorie, s-au realizat și alte
calculatoare electronice din generaţia I: CIFA–2 cu 800 de tuburi electronice
(1959), CIFA–3 pentru Centrul de calcul al Universităţii din București - CCUB
(1961), CIFA–4 (1962). În perioada 1962–1963, pe baza Acordului cultural
dintre Academia Romănă și Academia Bulgară de Știinţe a fost construit la Sofia
un calculator similar cu CIFA–3, denumit VITOSHA, cu documentaţia și cu
asistenţa tehnică românească, în special a ing. Victor Toma.
10. La Institutul Politehnic Timişoara s-a realizat, în anul 1961, calculatorul cu tuburi
electronice MECIPT–1 (Maşină electronică de calcul Institutul Politehnic
Timişoara) de către inginerul William Lövenfeld şi Iosif Kaufmann, matematician,
iar în 1962–1968, a participat şi Vasile Baltac la construirea calculatoarele
complet tranzistorizate MECIPT–2 şi MECIPT–3.
11. Institutul de calcul numeric din Cluj, înfiinţat în anul 1957, sub conducerea
profesorului Tiberiu Popoviciu (1906–1975), a avut o secţie dedicată maşinilor de
calcul care, în anul 1957, a construit un calculator cu relee electromagnetice,
realizând un model experimental MARICA (Maşină aritmetică cu relee a
Institutului de calcul al Academiei). În perioada 1958–1959, la Institutul de
calcul numeric s-a construit calculatorul DACICC 1 (Dispozitiv automat de
calcul al Institutului de Calcul din Cluj), cu tuburi electronice, tranzistoare şi
memorie cu ferite (o reproducere-parţial tranzistorizată a lui MECIPT–1), iar în
anul 1968 calculatorul DACICC 200, complet tranzistorizat, livrat Institutului
Central de Cercetări Agricole.
Dr. ing. Victor Toma:

 „Semnificativă pentru folosirea acestor calculatoare este lucrarea Colecţie de
programe pentru calculatorul CET-500, Editura Academiei (1967), prefaţată de
Acad. Miron Nicolescu, Preşedintele Academiei. Lucrarea de 850 de pagini a fost
elaborată de 41 de autori care prezintă probleme efectiv rezolvate din 15 domenii
tehnico-ştiinţifice. După dotarea economiei naţionale cu calculatoare majoritatea
acestor autori au devenit cadre de bază în Centrele de calcul electronic (CTCE)”.
 „Programele erau elaborate în cod maşină, dar efortul de programare nu era
risipit întrucît toate calculatoarele erau compatibile şi puteau folosi o colecţie de
rutine şi de programe standardizate. Au fost organizate cursuri de programare şi
beneficiarii s-au obişnuit să-şi programeze singuri problemele”.
Programe și strategii pentru informatizare în România

12. Anul 1967 – „Programul de dotare a economiei naționale cu echipamente
moderne de calcul și de automatizarea prelucrării datelor”, primul program de
informatizare a României elaborat de colectivul de specialiști: profesorul Mihai
DRĂGĂNESCU, profesorul Mircea PETRESCU, Nicolae COSTAKE, Vlad
IANCOVICI, Ștefan BÂRLEA, Emil MITESCU, Cornel MIHULECEA și
Nicolae SUCITULESCU.
13. Anul 1971 – „Programul cu privire la sistemul național de informatică și
conducere”, program dezbătut și aprobat în ședința Comitetului Politic Executiv
al PCR, din octombrie 1971. La vremea respectivă, programul era în concordanță
cu ceea ce se prefigura pentru dotarea județelor cu tehnică de calcul și când datele
de intrare erau introduse cu cartele perforate, iar teleprelucrarea avea caracter de
pionierat. Centralizările se efectuau prin metodele convenționale, destul de greoaie în
acea vreme, prin transportul/deplasarea cartelelor perforate sau a benzilor
magnetice, iar în cazuri excepționale prin folosire telexului sau a telefonului.
14. Anul 1972 – „Hotărârea CC al PCR cu privire la perfecționarea sistemului
informațional economico-social, introducerea sistemelor de conducere cu
mijloace de prelucrare automată a datelor și dotarea economiei naționale cu
tehnică de calcul în perioada 1971-1980”, adoptată în aprilie 1972. Un program
revoluționar privind informatizarea în Romania, dacă se ține seama că s-a stabilit
producerea la noi în țară a calculatoarele FELIX C256 (licență franceză – IRIS
50), precum și alte echipamente periferice. Se avea în vedere apariția de structuri
organizatorice (CTCE - Centrele teritoriale de calcul electronic, ce se vor înființa
în anul 1973) pentru a efectua prelucrări informatice unitare la nivelul județelor.
15. Anul 1973 – „Hotărârea privind aplicarea Decretului nr. 499/1973 referitor la
organizarea unitară a activităţii de informatica şi unele măsuri pentru
îmbunătăţirea elaborării sistemelor de conducere economică”, CONSILIUL DE
MINIŞTRI – HOTĂRÂREA Nr. 1312 din 6 octombrie 1973. Documentul
conține LISTA unităţilor subordonate Institutului Central pentru Conducere şi
Informatică-ICI (18 unități în municipii, Centre Teritoriale de calcul electronic
(CTCE) – Timișoara, Cluj, Iași, Ploiești, Brăila, Brașov, Pitești, Constanța,
Bacău, Sibiu, Craiova, Arad, Suceava, Târgu Mureș, Baia Mare, Oradea, Galați,
Piatra Neamț) și 5 licee de informatică (București, Timișoara, Cluj-Napoca, Iași,
Brașov și ulterior Petroșani – observația prof. Stelian Niculescu). Obiectul
activității pentru un CTCE: Cercetare, elaborare de programe și implementare de

sisteme informatice, prelucrare date pe echipamente de calcul, formare și
perfecționare de cadre pentru informatică. Obiectul activității pentru un Liceu de
informatică: Formare de cadre cu studii medii pentru informatică.
16. Calculatorul românesc de generația a III-a Felix C-2564. În anul 1968 s-a reușit
semnarea unui acord secret de colaborare în domeniul informaticii cu Franța,
acordul fiind posibil datorită poziției autonome a Franței în cadrul NATO.
Acordul a fost semnat cu ocazia vizitei Generalului Charles de Gaulle în
România, în anul 1968. La acel moment Franța decisese fabricația unei familii de
calculatoare în cadrul programului „Plan Calcul”, ca urmare a unor restricții
impuse de USA la importul de calculatoare performanțe necesare programelor
militare, spațiale, nucleare ale Franței. România a fost acceptată de Franța ca
partener în realizarea primului model de calculator din familia IRIS (IRIS 50) al
firmei CII (Compagnie internationale pour l'informatique). Calculatorul IRIS 50
al companiei CII a fost astfel adaptat în România sub numele de Felix C-256
fiind un model evoluat al calculatorului SDS 960, realizat în anii 1969 de un grup
de specialiști francezi, ce lucraseră în cadrul companiei IBM în proiectul
proiectul Stretch (IBM 7030), proiect care a fost baza familiei de calculatoare
americane IBM 360.
Fabricația calculatorului Felix C-256 a declanșat realizarea unor investiții deosebite:

 Întreprinderea de calculatoare electronice Felix (ICE Felix), București.
 Întreprinderea de memorii pe ferite, la Timișoara.
 Întreprinderea pentru repararea și întreținerea utilajelor de calcul (IIRUC),
București.
 Întreprinderea de echipamente periferice (FEPER) București.
 Societatea mixtă Rom Control Data SRL (RCD), prima și singura societate mixtă
realizată cu tehnologie americană în fostele țări socialiste în domeniul IT.
 Institutul de Cercetare proiectare pentru utilaje și echipamente de calcul
(ICPUEC), devenit ulterior Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC5) – anul
1967, care avea sarcina asimilării licenței de fabricație, împreună cu
Întreprinderea de calculatoare, precum și responsabilitatea pentru software-ul de
bază, compilatoare, utilitarele calculatorului Felix C-256.
Pregătirea punerii în valoare a calculatorului asimilat în fabricație, prin realizarea

de programe aplicative, prin proiectarea și realizarea unui cadru instituțional
corespunzător:
 Crearea Institutului de Cercetări în Informatică (ICI) –anul 1970, care avea
responsabilitatea preluării licenței pentru programele aplicative și realizarea unei
biblioteci naționale de programe după modelul EPL (European Program Library)
al firmei IBM, cu programe realizate în țară.
 Crearea unui Centru de instruire și perfecționare a specialiștilor pentru utilizarea
calculatoarelor în cadrul ICI.
4
Text parțial de la adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_informaticii_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
5
http://www.itc.ro/
 Crearea unor Centre teritoriale (CTE) pentru servicii de prelucrare automată a

datelor și pregătirea specialiștilor la viitori beneficiari de calculatoare din teritoriu,
realizate pe baza unor proiecte tip, în două variante, implementate la Timișoara,
Cluj, Iași și Pitești, care urmau să fie generalizate în toate capitalele de județ.
 Crearea unor Centre de calcul în universități din marile centre universitare, în
institute de cercetare-proiectare și în întreprinderi reprezentative din marile
platforme industriale.
17. 1974, Decembrie – Premieră românească: Calculatorul FELIX C 512. Acesta a

fost omologat la ITC, în urma cercetărilor proprii, calculatorul FELIX C 512, cu
performanţe superioare în aceeaşi tehnologie constructivă. Momentul culminant
care a încununat activitatea susţinută de cercetare a fost în decembrie 1974 când
programat corespunzător, calculatorul a scos la imprimantă mesajul:
„Calculatorul Felix C 512 vă anunţă că s-a născut şi vă urează la mulţi ani!”.
Memoria era realizată la Timişoara, unde din filiala locală ITC s-a desprins o
secţie care se va transforma în Fabrica de Memorii Timișoara.
18. Sistemele de microcalculatoare Felix M. (perioada 1975-1981)

Ca urmare a acordului realizat în anul 1968 și a investițiilor în domeniu, a început
realizarea pe scară largă a microcalculatoarelor din familia Felix, sisteme informatice de
generația a III-a. Sistemele din familia Felix au fost proiectate și realizate în perioada
1975-1981. Familia de calculatoare Felix cuprindea Felix M18, Felix M18B și Felix
M18GS. Toate cele trei tipuri de calculatoare aveau o concepție unitară din punctul de
vedere hardware și al sistemului de operare. Toate foloseau un microprocesor Intel 8080,
care avea un repertoriu de 78 de instrucțiuni cu lungime variabilă (între unul și trei
octeți). Viteza medie de execuție era de aproximativ 250.000 de instrucțiuni pe secundă.
Microcalculatoarele Felix au fost utilizate pe scară largă în țară fiind, de asemenea, și
exportate. În exploatarea sistemelor de calculatoare Felix s-au folosit trei pachete de
sisteme de operare: M18-ROS (un sistem de exploatare rezident); M18TOS (un sistem de
exploatare rezident orientat pe benzi perforate și benzi magnetice); SFDX II (un sistem
mixt, dezvoltat din cele două)
Începuturile și dezvoltarea informaticii în România

Prof. dr. ing. Marius Guran6,
membru de onoare al Academiei Române
Nota ed. Despre Marius Guran (1936 – 2019). Prof. dr. ing. Marius
Guran este unul din pionierii informaticii românești, membru de onoare
al Academiei Române din anul 2011. A absolvit Facultatea de
Electronică și Telecomunicații a Institutului Politehnic București în
anul 1960. În anul 1965 a obținut doctoratul în calculatoare electronice
la Institutul Politehnic din Leningrad, Facultatea de Automatică și
Calculatoare. A parcurs mai multe specializări în străinătate: Sisteme
cu acces multiplu în timp real (1968/1969) - bursier Fulbright la
Massachusetts Institute of Technology, University of California,
Berkeley, SUA; Rețele de calculatoare (1973/1974) - Institut national
de recherche en informatique et en automatique (INRIA), Franța;
Sisteme de producție integrate pe bază de calculator (1981, 1988) - City
University, London, UK, CIT (Cranfield Institute of Technology)
Londra; UMIST (Institute of Science and Technology, University of Manchester), UWIST (University
of Wales Institute of Science and Technology) Cardiff, Londra; Management (1993) - International
Institute for Management Development, Lausanne, Elveția.
 În 1965 s-a numărat printre membrii fondatori ai Catedrei de calculatoare din Facultatea de
Automatică și Calculatoare de la Politehnica din București, aceasta reprezentând una dintre
principalele sale contribuții în dezvoltarea informaticii în România. De asemenea, a fost
profesor la Facultatea de Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice din cadrul
Universității Politehnica din București și Director general al Centrului de cercetare și
consultanță pentru Pregătirea privind Managementul și Ingineria Întreprinderilor Industriale
Virtuale.
 A devenit conducător de doctorat în specialitatea Informatică aplicată și știința calculatoarelor
în cadrul Facultății de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnica din
București. Astfel, a contribuit la pregătirea a numeroși specialiști ca cercetători și manageri în
domenii precum: rețele de calculatoare, sisteme de producție integrate pe bază de calculator,
sisteme ierarhizate cu prelucrare distribuită a datelor, sisteme suport pentru decizie,
managementul cercetării-dezvoltării, sisteme informaționale sau managementul și marketingul
pentru întreprinderi virtuale.
 Odată cu înființarea în 1970 a Institutului Central de Informatică București (ICI), Marius
Guran a fost numit director al instituției, o altă contribuție deosebită a lui Marius Guran la
dezvoltarea informaticii în România. Aici, a fost cercetător științific principal gradul I între
1970–1986 și a revenit pe post de consilier în perioada 1990–1997. Începând cu 1971 a
dezvoltat aici prima echipă de cercetare în domeniul rețelelor de calculatoare. Colectivul
realiza o rețea experimentală de transmisie de date prin comutație de pachete, unul dintre cele
mai complexe proiecte din domeniul științei și tehnologiei informației, numit ARPANET,
apreciat la International Conference on Computer Communications, 1972, Washington.
 Este autorul volumului Monografia informaticii din România, Editura AGIR, Seria: Repere
istorice, ISBN 978-973-720-409-7, 2012.
6
Text preluat parțial de la adresa http://www.sas-sibiu.ro/fisiere/istoric%20guran.pdf.
Etapele Erei Informaţiei și perspectivele societăţii cunoaşterii în România
Acad. Mihai Drăgănescu7,

Secţia pentru Ştiinţa şi Tehnologia Informaţiei, Academia Română
Nota ed. Despre M. Drăgănescu (1929-2010). Prof. dr. ing. Mihai

Drăgănescu a absolvit Facultatea de Electrotehnică la Institutul Politehnic
București (1947-1952), obținând doctoratul în dispozitive electronice, iar
în anul 1974 docența în inginerie. A parcurs toate gradele universitare la
Institutul Politehnic București, Facultatea de Electronică și Telecomunicații,
fiind prodecan și decan (1962-1966), șeful Catedrei de dispozitive, circuite
și aparate electronice (1963-1985), șeful Catedrei de Tehnologie electronică și
microelectronică (1985-1990).
A fost membru în Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie
(1965-1985), vicepreședinte (1972-1976), secretar permanent al Comisiei
Guvernamentale pentru Informatică – Dotarea economiei naționale cu
calculatoare electronice și automatizarea prelucrării datelor (1967-1971),
director general al Institutului Central pentru Conducere și Informatică –
ICI (1976-1985), membru corespondent (1974) și membru titular (1990) al
Academiei Române, președinte al Academiei Române (1990-1994), fondator și președinte al Secției de
Știinţa şi Tehnologia Informaţiei, fondator și director al revistei ACADEMICA (1990-1994). A publicat
multe lucrări științifice și cărți prin care a contribuit la fondarea Școlii de electronică din România, fiind
un continuator al prof. dr. Tudor Tănăsescu, a avut comunicări și conferințe în multe țări, a primit
premii și recunoșteri interne și internaționale. În memoria sa a fost înființat Institutul de Cercetări
pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu” (ICIA) (în anul 1994) ca un centru de competenţă şi
diseminare activă de cunoştinţe în domeniul Inteligenţei Artificiale (IA) - http://www.racai.ro/about-
us/about-racai/.
Sursa: http://www.racai.ro/media/MD-CVextins.pdf
7
Text preluat de la adresa http://www.racai.ro/media/AGIR2.pdf.
Sursa: http://www.racai.ro/media/MD-CVextins.pdf
Era informaţiei cuprinde, în general, trei mari perioade [1]: societatea

informaţională, societatea cunoaşterii şi societatea conştiinţei.
În istoria României pot fi desprinse câteva etape ale erei informaţiei:
 O etapă premergătoare, între anii 1940-1965, în care Tudor Tănăsescu a creat
şcoala românească de electronică [2], Victor Toma a creat primul calculator
electronic românesc cu tuburi electronice (1957), România fiind a opta ţară din
lume care a elaborat un astfel de calculator şi a doua dintre fostele ţări socialiste
[3], apoi Victor Toma şi separat Vasile Baltac, la Timişoara, realizează (1964)
primele calculatoare româneşti cu tranzistori (România fiind a 11-a ţară din lume
care a elaborat un astfel de calculator şi tot a doua dintre fostele ţări socialiste) [3]
şi se pun bazele şcolii româneşti de dispozitive electronice (Emil Petraşcu, Tudor
Tănăsescu, Mihai Drăgănescu). O sesiune dedicată telecomunicaţiilor moderne
în România (aprilie 2003, Academia Română) va scoate în evidenţă o serie de
elemente privind acest domeniu în ţara noastră, pentru a completa tabloul de mai
sus, dar fără îndoială că nume precum Iancu Constantinescu şi Sergiu Condrea se
impun pentru această perioadă.
 Etapa 1965-1985 a debutat şi s-a desfăşurat numai prin acţiune guvernamentală,
având în vedere natura regimului politic de atunci. Un rol deosebit au avut
Roman Moldovan, Manea Mănescu, Ilie Verdeţ, Ion Gheorghe Maurer şi Nicolae
Ceauşescu. Au iniţiat elaborarea unui program, Mihai Drăgănescu,
matematicienii academicieni Nicolae Teodorescu, Grigore Moisil, Tiberiu
Popoviciu şi economistul Manea Mănescu, la care au lucrat Mihai Drăgănescu,
Mircea Petrescu, Nicolae Costake, V. Iancovici, N. Sucitulescu, Ştefan Bârlea,
Emil Mitescu, Cornel Mihulecea ş.a. care a fost aprobat în 1967. Sub conducerea
directă sau coordonarea autorului acestei comunicări, până în anul 1985 s-a
desfăşurat unul dintre cele mai mari programe tehnologice ale ţării,t în domeniile
circuitelor integrate, calculatoarelor electronice şi informaticii. În această
perioadă s-au construit 40 de centre teritoriale de calcul electronic, s-au dezvoltat
centre de calcul în universităţi, institute de cercetare, ministere, 6 licee de
informatică, s-au construit şi pus în funcţiune, în colaborare cu Franţa, fabrica de
circuite integrate şi fabrica de calculatoare electronice din generaţia III-a,
punându-se astfel bazele electronicii profesionale, prin introducerea tehnologiei
siliciului, în România. A fost înfiinţat Institutul Central de Informatică şi
Institutul de tehnică de calcul, punându-se bazele dezvoltării informaticii în
România. De menţionat că, în anul 1984, Marius Guran şi colegii săi pun în
funcţiune prima reţea românească de reţele de calculatoare RENOD/RENAC,
România fiind prima ţară socialistă care a realizat o asemenea reţea [3].
 Etapa 1986-2000 a fost o perioadă dificilă pentru informatica românească. Ea a
debutat cu desfiinţarea Institutului Central de informatică (ICI), la iniţiativa
domnului Manea Mănescu, din motive subiective şi din teama cuplului
Ceauşescu privind efectele sociale şi politice în perspectivă ale societăţii
informaţionale, dându-se o lovitură cumplită informaticii româneşti,
întrerupându-se dezvoltarea reţelei de calculatoare menţionate mai înainte. Nici
după Revoluţia Română din 1989, informatica românească nu s-a redresat,
acţiunea guvernamentală şi politică (indiferent de culoare) fiind total deficitară,
deşi bunăvoinţă a existat, dar nu şi voinţă politică. Din fericire, domeniul privat
începe să se manifeste prin firme româneşti eficiente, unele de mare succes cum
sunt SIVECO (Irina Socol), SOFTWIN (Florin Talpeş), SOFTNET (Vasile
Baltac) şi altele, precum şi prin constituirea unor societăţi profesionale tot mai
active. Intrând în circuitul mondial, băncile din România încep să se
informatizeze puternic. Academia Română încearcă să atragă atenţia asupra
imperativului de a dezvolta societatea informaţională, înfiinţând o secţie pentru
Ştiinţa şi Tehnologia Informaţiei (1992) şi Forumul pentru societatea
informaţională (1997) şi organizând numeroase simpozioane care au sugerat linii
de acţiune pentru cele mai actuale probleme ale domeniului. Acest Forum a iniţiat
perfecţionarea cadrului juridic pentru Societatea informaţională în România. În
anul 1998 ia fiinţă la Academia Română Comisia pentru ştiinţa şi tehnologia
micro-sistemelor (preşedinte acad. Dan Dascălu).
 Din anul 2001 începe o perioadă în care se manifestă o evidentă voinţă politică la
nivel guvernamental pentru societatea informaţională. Influenţa Uniunii
Europene s-a dovedit foarte benefică pentru acţiunea guvernamentală şi politică
în vederea aderării la Uniunea Europeană. Guvernul Adrian Năstase, sprijinit de
preşedintele României, Ion Iliescu, ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaţiei, Dan Nica [4], Institutul de Informatică (director Doina Banciu) au
trecut la o serie de prime acţiuni şi realizări concrete. Academia Română lansează
conceptul de Societate a cunoaşterii [1], înfiinţează o Comisie pentru
Informatizarea Limbii Române (preşedinte Dan Tufiş, m.c. al Academiei
Române), iar prin sprijinul direct al Primului-ministru, Adrian Năstase se
înfiinţează (2002) Institutul de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială la
Academie prin transformarea unui centru mai mic înfiinţat în 1994.
 Societatea cunoaşterii. Am prefigurat că va sosi un moment al Societăţii
cunoaşterii (chiar cu această sintagmă, Mihai Drăgănescu, 1976, 1986 [5]), dar
abia în ultimul deceniu al secolului XX conceptul s-a impus în SUA datorită
lucrărilor sociologului Peter Drucker şi ale altora. În ultimii 4-5 ani societatea
cunoaşterii a devenit recunoscută ca o etapă nouă a erei informaţiei, respectiv a
societăţii informaţionale. Recent, Philippe Busquin, comisarul european pentru
cercetare, susţine acţiuni pentru al VI-lea Plan-cadru de cercetare în vederea
societăţii cunoaşterii [6], iar programul eEurope 2005 prevede acţiuni pentru „re-
skilling for the knowledge society” şi „knowledge economy” [7]. Câteva
consideraţii succinte privind societatea cunoaşterii [8] vor fi redate mai jos. Spre
deosebire de unele puncte de vedere care privesc numai economicul (economia
digitală, piaţa Internet) societatea cunoaşterii nu este numai economia bazată pe
cunoaştere. Aceasta este foarte importantă, decisivă, esenţială şi cuprinde
utilizarea şi managementul cunoaşterii existente sub forma cunoaşterii
tehnologice şi organizaţionale, producerea de cunoaştere tehnologică nouă prin
inovare, o nouă economie în care procesul de inovare este determinant, în care
bunurile intangibile devin mai importante decât cele tangibile. Societatea
cunoaşterii reprezintă mult mai mult deoarece asigură o diseminare fără
precedent a cunoaşterii către toţi cetăţenii prin mijloace noi, folosind cu prioritate
Internetul, cartea electronică şi metodele de învăţare prin procedee electronice (e-
Learning), urmăresc extinderea şi aprofundarea cunoaşterii ştiinţifice şi a
adevărului despre existenţă, este singurul mod prin care se va asigura o societate
sustenabilă din punct de vedere ecologic şi va fi o nouă etapă în cultură (bazată
pe cultura cunoaşterii care implică toate formele de cunoaştere, inclusiv
cunoaşterea artistică, literară etc). În fine, societatea cunoaşterii asigură bazele
unei viitoare societăţi a conştiinţei, a adevărului, moralităţii, creativităţii şi
spiritului.
Vectorii tehnologici şi funcţionali ai societăţii cunoaşterii
Pentru realizarea societăţii cunoaşterii am definit [1] o serie de vectori

(tehnologici şi funcţionali) care ar trebui introduşi în acţiune într-o succesiune firească
pentru posibilităţile ţării noastre. Ceea ce trebuie urmărit este o îmbinare între societatea
informaţională şi elementele societăţii cunoaşterii, imediat, fără parcurgerea succesivă a
acestor etape, pentru o treptată transformare a celei dintâi în cea de a doua. Pentru
aceasta, calea de urmat, după părerea noastră, este aceea a urmăririi vectorilor tehnologici
şi funcţionali care duc la societatea cunoaşterii. Astfel de vectori sunt:
 Tehnologici:
1. Internetul, pentru care este nevoie de o multiplă extindere în vederea societăţii
cunoaşterii, prin cuprinderea fiecărei instituţii în reţea, a fiecărui domiciliu şi a
fiecărui cetăţean, prin trecerea la transmisii de bandă largă, ceea ce înseamnă
creşterea vitezei de transmisie (de menţionat organizarea între 9-11 octombrie
2002, la Bucureşti a unei International Conference of Information Society
Technology for Broadband Europe), apoi trecerea, susţinută de Uniunea
Europeană, de la protocul IPv4 la IPv6, amplificarea aspectelor de conţinut
specifice societăţii cunoaşterii, de constituirea de baze de date şi de cunoştinţe,
apariţia întreprinderilor şi organizaţiilor virtuale, muzeelor virtuale etc.
2. Cartea electronică, o tehnologie care se impune şi va deveni esenţială. Firma
SOFTWIN s-a remarcat prin abordarea acestui domeniu la scară internaţională.
Academia Română, împreună cu Institutul de Informatică (ICI), SOFTWIN şi
Ministerul Educaţiei şi Cercetării au organizat în anul 2001 o sesiune prin care s-
a scos în evidenţă, pentru prima oară, rolul cărţii electronice în economia şi
cultura românească. S-a publicat un volum cu lucrările sesiunii [9] [10], iar ICI,
la iniţiativa prof. Doina Banciu, directorul general ICI a lansat o librărie
electronică la sediul institutului. Se aşteaptă ca Parlamentul să finalizeze o lege
privind comerţul electronic pentru ca activitatea acestei librării să se poată
desfăşura în mod firesc, similar cu cele din străinătate. O anumită producţie de
cărţi electronice a început în România, în mare parte artizanală, dar nu am ajuns
încă la o puternică demarare, astfel cum ar fi de dorit. Inteligenţa artificială,
despre care observam [5]: „În regim de croazieră societatea cunoaşterii se va
baza în cele mai multe activităţi pe agenţi inteligenţi. Inteligenţa artificială va fi
esenţa tehnologică a societăţii cunoaşterii. Ea va antrena internetul,
nanotehnologiile, dar şi vectorii funcţionali ai societăţii cunoaşterii”.
3. Inteligenţa artificială, în primii 20 de ani ai sec. XXI, va depăşi inteligenţa
omului (numai pentru aspectele structurale, fără intuiţie şi creativitate). Treptat,
toate aplicaţiile informatice vor recurge la agenţi inteligenţi. Agenţii inteligenţi,
care sunt de fapt sisteme expert cu inteligenţă artificială, vor fi folosiţi pentru
analiza datelor (data mining) şi chiar pentru descoperiri formale de natura
cunoaşterii (knowledge discovery). Omul îşi va desfăşura activitatea, din ce în ce
mai mult, într-un mediu inteligent. Cercetările româneşti în domeniul inteligenţei
artificiale au început în anii 1980 la Institutul Central de Informatică. În anul
1981 a fost organizat primul Simpozion Naţional de inteligenţă artificială de către
acelaşi institut. Astăzi, produse concrete au fost elaborate de către, acad.
Gheorghe Tecuci (sistemul DISCIPOL) pe care l-a dezvoltat apoi la George
Mason University în SUA, Dan Tufiş, m.c. al Academiei Române, astăzi
directorul Institutului de cercetări pentru inteligenţă artificială, care va organiza,
la un interval de peste 20 de ani, al doilea Simpozion Naţional de Inteligenţă

Artificială, în aprilie 2004. De menţionat că anul acesta, la Iaşi, în perioada 15-20
iulie 2002 a avut loc o European Conference on Intelligent systems and
Technologies, organizată sub conducerea prof. Horia-Nicolai Teodorescu, m.c. al
Academiei Române.
4. Nanoelectronica, care peste un deceniu va deveni probabil principalul suport
fizic pentru procesarea informaţiei, dar şi pentru multe alte funcţii ale societăţii
cunoaşterii. Institutul naţional de microtehnologie (acad. Dan Dascălu, Mihai
Mihăilă, m.c. al Academiei Române, dr. Irina Kleps) a înfiinţat un Centru de
cercetare pentru nanotehnologii a cărui activitate a început.
 Funcţionali:
1. Managementul cunoaşterii va deveni activitatea funcţională de bază în
societatea cunoaşterii [11] la toate nivelurile în societate, pentru întreprinderi,
organizaţii, instituţii, administraţii naţionale şi locale. Un aspect important va fi
acela al utilizării morale a cunoaşterii la nivel global, care va deveni tot mai
preocupant pentru viitoarea societate a conştiinţei.
2. Învăţarea electronică (e-Learning), a doua activitate funcţională fundamentală
[5]. În acest an Academia Română, în colaborare cu SOFTWIN, Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi SIVECO au organizat o sesiune ştiinţifică dedicată
stadiului şi perspectivelor acestui vector funcţional în România [12].
3. E-sănătatea, sistemul de îngrijire a sănătăţii la nivel social şi individual, la care
se adaugă cunoaşterea genomului şi a bioinformaticii genelor şi proteinelor
biologice privind funcţiunile pe care le determină structurile de gene.
4. E-guvernarea, căreia i se acordă o mare atenţie la nivel naţional [4] şi
european [7], dar care va trebui să fie reconsiderată pentru societatea cunoaşterii.
5. E-economia, care se va transforma într-o economie bazată pe cunoaştere, cu
multe aspecte specifice [1].
6. Protejarea mediului înconjurător şi asigurarea societăţii durabile şi
sustenabile, ceea ce va fi posibil numai prin societatea cumoaşterii.
7. Aprofundarea cunoaşterii despre existenţă. Generarea de cunoaştere nouă
tehnologică. Dezvoltarea unei culturi a cunoaşterii şi inovării etc.
Perspective
Se poate constata că românii au făcut un efort deloc neglijabil în domeniul
tehnologiei informaţiei, care asigură acea tradiţie şi atmosferă culturală favorabilă
societăţii informaţionale şi societăţii cunoaşterii. Totuşi, în anul 1999 constatăm că
România era o ţară nedezvoltată din punct de vedere informaţional [13]. Deputatul
Varujan Pambuccian, preşedintele Comisiei de specialitate pentru tehnologia informaţiei
şi telecomunicaţii a Parlamentului României remarca la începutul anului 2001 prezenţa a
două Românii informaţionale, una restrânsă, chiar foarte restrânsă, şi avansată, alta
totalmente subdezvoltată [14], pe ansamblu predominând subdezvoltarea. În ultimii doi
ani s-a petrecut o schimbare în bine. Perspectivele noastre au redevenit optimiste. În anul
2002, peste 60% din elevii din Bucureşti au un calculator personal acasă [15]. O serie de
acţiuni guvernamentale şi realizări ale firmelor particulare şi unităţilor de cercetare şi de
învăţământ ne dau speranţa că prindem pasul cu societatea informaţională europeană.
Problema noastră actuală este aceea de a acţiona pentru a nu pierde trenul societăţii
cunoaşterii. Şi mai mult decât atât, de a racorda de pe acum această societate, treptat, la
cerinţele societăţii conştiinţei.
Referinţe:
[1] Mihai Drăgănescu, Societatea Informaţională şi a Cunoaşterii. Vectorii Societăţii Cunoaşterii, studiu
pentru Proiectul SI-SC (Societatea Informaţională – Societatea Cunoaşterii) al Academiei Române,
Bucureşti, 9 iulie 2001. Publicat, p. 43 - 112, în vol. coord. Florin Gh. Filip, Societatea informaţională -
Societatea cunoaşterii. Concepte, soluţii şi strategii pentru România, Academia Română, 2002.
[2] Editori Mihai Drăgănescu, Adrian Rusu, Ştefan Iancu, Tudor Tănăsescu, fondatorul şcolii româneşti de
electronică, Editura Dorotea, Bucureşti, 2001.
[3] Mihai Drăgănescu, Realizarea de calculatoare şi reţele de calculatoare în România (1953-1985),
Academica, 2001, noiembrie-decembrie, p. 43-45.
[4] Dan Nica, Guvern, Cetăţean, Societate informaţională, Editura SEMNE, 2001.
[5] Mihai Drăgănescu, Învăţământul electronic şi societatea cunoaşterii, Academica, aprilie 2002, p. 64-68.
[6] Philippe Busquin, Entrétien sur la recherche éuropéenne, La Recherche, juin 2002.
[7] European Commission, eEurope 2005: An information society for all, An action plan, Sevilla European
Council, 21/22 June 2002.
[8] Mihai Drăgănescu, Notă deschisă privind ştiinţa, cultura şi societatea românească, publicată pe Internet,
29 aprilie 2002, http://www.racai.ro/~dragam
[9] Ed. Doina Banciu, Cartea Electronică, Editura AGER, Bucureşti, 2001.
[10] Mihai Drăgănescu, Societatea cunoaşterii şi cartea electronică, comunicare la simpozionul Cartea
electronicã, Academia Română, 21 iunie 2001. Publicată în [9], p. 26-42.
[11] Mihai Drăgănescu, Knowledge Management, a Functional Vector of the Knowledge Society,
communication at The Sixth International Conference on Information and Communications Technology
in Public Administration, Sinaia, 29 oct. 2001. E-preprint, MSReader format. Publicat în vol. cu
lucrările conferinţei şi în Diplomat Club, 2001, nr. 10-11, p. 4.
[12] Simpozionul E-learning (E-învăţământ), Academia Română, 28 martie 2002. SOFTWIN va edita
volumul cu lucrările simpozionului.
[13] Mihai Drăgănescu, Economia Natională și Societatea Informaţională , Academia Română, Studiu
pentru Grupul de reflecţie Evaluarea Stării Economiei Naţionale (ESEN I), noiembrie 1999.
[14] Varujan Pambuccian, expunere la lansarea Programului Societatea Informaţională – Societatea
cunoaşterii (SISC), Academia Română, 10 aprilie 2001.
[15] Florin Talpeş, comunicarea la Simpozionul din referinţă [12].
Epopeea calculatoarelor electronice românești
Prof. dr. ing. Ștefan Iancu8,

membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România
1. Etape în realizarea calculatoarelor electronice românești
În 1953, a început epopeea calculatoarelor electronice

românești, prin lansarea de către dr. ing. Victor Toma (1918-2008) a
proiectului primului calculator românesc cu tuburi, proiect care a
fost realizat, apoi, sub numele de CIFA–1 la Institutul de Fizică
Atomică din București-Măgurele. Proiectul logic al calculatorului
Institutului de Fizică (ulterior Fizică Atomică) al Academiei a fost
prezentat la Simpozionul internaţional de tehnică de calcul de la
Dresda (1955) și, echipat cu 1500 de tuburi electronice, a fost pus
în funcţiune în anul 1957.
8
Text preluat parțial de la adresa http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2011_3_02.pdf
În afara acestui prim calculator electronic din Romănia, din generaţia I, pe bază
de tuburi electronice și cilindru magnetic de memorie, a realizat și alte calculatoare
electronice din generaţia I:
 CIFA–2 cu 800 de tuburi electronice (1959),
 CIFA–3 pentru Centrul de Calcul al Universităţii din București – CCUB (1961),
 CIFA–4 (1962). În perioada 1962–1963, pe baza Acordului cultural dintre
Academia Romănă și Academia Bulgară de Stiinţe a fost construit la Sofia un
calculator similar cu CIFA–3, denumit VITOSHA, cu documentaţia și cu
asistenţa tehnică românească, în special a lui Victor Toma.
Calculatorul VITOSHA a fost prezentat la Expoziţia Naţională Bulgară din Moscova
(1963) drept primul calculator electronic numeric realizat în Bulgaria. În România, Victor
Toma a mai realizat și calculatorul electronic tranzistorizat și cu memorie operativă pe
ferite, CET–500, din generaţia II-a, primul calculator de acest gen realizat în ţară (1964).
Victor Toma a continuat și dezvoltarea acestui calculator cu performanţe superioare în
privinţa vitezei, a capacităţii memoriei operative, a setului de instrucţiuni și a
echipamentelor periferice folosite (1966). Un al 2-lea exemplar de CET–501 a fost
destinat Combinatului Metalurgic Hunedoara.
Toate calculatoarele electronice realizate la Institutul de Fizică Atomică (IFA) au
fost efectiv folosite pentru rezolvarea unui mare număr de probleme tehnico-ştiinţifice
prezentate atât de IFA, cât şi de alţi beneficiari. Pentru folosirea efectivă a calculatoarelor
electronice româneşti, Victor Toma a desfăşurat o bogată activitate de formare a cadrelor
de specialitate, ingineri, matematicieni, programatori. În acest mod, Laboratorul de
calculatoare electronice a devenit şi sediul unui Centru de calcul, dotat cu calculatoare şi
personal specializat, unde se lucra în perioadele de vârf în regim de 24 ore pe zi, şapte
zile pe săptămână. Programele erau elaborate în cod maşină, dar efortul de programare nu
era risipit, întrucât toate calculatoarele erau compatibile şi puteau folosi o colecţie de
rutine şi de programe standardizate. Au fost organizate cursuri de programare şi
beneficiarii s-au obişnuit să-şi programeze singuri problemele. Semnificativă pentru
folosirea acestor calculatoare este lucrarea „Colecţie de programe pentru calculatorul
CET–500” publicată la Editura Academiei (1967) şi prefaţată de acad. Miron Nicolescu,
preşedintele Academiei Române. Lucrarea de 850 de pagini a fost elaborată de 41 de
autori care au prezentat probleme soluţionate efectiv din 15 domenii tehnico-ştiinţifice.
După dotarea economiei naţionale cu calculatoare, majoritatea acestor autori au devenit
cadre de bază în Centrele de calcul electronic (Iancu Şt., 2010)
Între anii 1968 și 1988, Victor Toma a lucrat la Institutul de tehnică de calcul
(ITC) din Bucureşti ca şef de laborator, şef de secţie şi director adjunct ştiinţific,
construind: sisteme de introducere a datelor pe discuri flexibile EDIT; sistem pentru
transferul informaţiei de pe bandă magnetică pe imprimantă rapidă; sistem de transmitere
a datelor pe canalul telefonic între Institutul meteorologic Băneasa şi IFA-Măgurele;
echipament de trecere a informaţiei de pe benzi perforate în cod CCITT, în semnale
Morse; cronometru electronic folosit în industria pirotehnică; echipament de automatizare
a stenografiei; echipament de criptare a informaţiei; staţie de pontaj electronic. Ulterior,
el a realizat şi alte sisteme digitale dintre care se remarcă un sistem de numărare
electronică a voturilor pentru Parlamentul României.
Victor Toma este prima personalitate din România din domeniul calculatoarelor
electronice, activitatea sa fiind sprijinită de conducerea Institutului de Fizică Atomică şi
de prof. Tudor Tănăsescu, fondatorul şcolii româneşti de electronică, precum şi de acad.

Grigore Moisil. Influenţa realizărilor lui Victor Toma a fost imensă în România, nu numai
printre specialiştii în electronică, dar şi printre matematicienii şi economiştii români.
Pentru folosirea efectivă a calculatoarelor electronice, Toma Victor a desfășurat o bogată
activitate de formare a cadrelor de specialitate, ingineri, matematicieni, programatori etc.
Pentru întreaga activitate ştiinţifică şi de cercetare, pentru contribuţia sa la
dezvoltarea şi promovarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în România, lui
Victor Toma i s-au acordat, în 1957, Odinul Muncii clasa III şi în anul 2003, Ordinul
Naţional „Steaua României” în grad de cavaler. În anii 1958-1959, la Institutul de
Energetică al Academiei, V. M. Popov (n. 1928 –) a coordonat activităţile de concepere şi
execuţie ale calculatoarelor analogice MECAN I şi MECAN II, calculatoare analogice
cu câteva zeci de amplificatoare operaţionale şi elemente neliniare şi a fundamentat
principiul hiperstabilităţii sistemelor, recunoscut pe plan mondial cu numele autorului,
publicând, în 1957, prima lucrare care marchează contribuţia sa de pionierat în acest
domeniu. Ineditul operei lui V.M. Popov constă în utilizarea ecuaţiilor integrale în locul
metodei funcţiei Liapunov şi rezultatul acestei iniţiative a fost conceperea criteriului
frecvenţial de stabilitate care îi poartă numele. În 1966, V.M. Popov a publicat
monografia „Hiperstabilitatea sistemelor automate”, care s-a impus prin patru fapte
teoretice remarcabile: teoria pozitivităţii, teoria hiperstabilităţii, înglobarea problemelor
de stabilitate absolută în problematica hiperstabilităţii şi enunţarea celor 16 condiţii
echivalente de controlabilitate, dintre care cea de a 12-a exprimă aşa-numitul criteriu de
controlabilitate Popov-Belevitch-Hautus.
La Institutul Politehnic Timişoara s-a realizat, în anul 1961, calculatorul cu tuburi
electronice MECIPT–1 (Maşină electronică de calcul Institutul Politehnic Timişoara) de
către inginerul William Lövenfeld şi Iosif Kaufmann, matematician, iar în 1962–1968, a
participat şi Vasile Baltac (n. 1940) la construirea calculatoarele complet tranzistorizate
MECIPT–2 şi MECIPT–3.
Institutul de calcul numeric din Cluj, înfiinţat în anul 1957, sub conducerea
profesorului Tiberiu Popoviciu (1906-1975), a avut o secţie dedicată maşinilor de calcul
care, în anul 1957, a construit un calculator cu relee electromagnetice, realizând un model
experimental MARICA (Maşină aritmetică cu relee a Institutului de calcul al
Academiei). În perioada 1958-1959, la Institutul de calcul numeric s-a construit
calculatorul DACICC 1 (Dispozitiv automat de calcul al Institutului de Calcul din Cluj),
cu tuburi electronice, tranzistoare şi memorie cu ferite (o reproducere-parţial
tranzistorizată a MECIPT–1), iar în anul 1968 calculatorul DACICC 200, complet
tranzistorizat, livrat Institutului Central de cercetări agricole (Guran Marius, 2004). În
Institutul de calcul numeric din Cluj s-au obţinut primele rezultate româneşti de
programare liniară şi neliniară, de aproximare în domeniul limbajelor. Grupe de
cercetători din institut, încă din 1953, mergeau în întreprinderile din zonă pentru a
convinge că în activitatea productivă trebuie să pătrundă matematica şi să se utilizeze
tehnica nouă de calcul pentru programarea în timp a fabricaţiei (Popoviciu Elena, 2006).
România a fost a şasea ţară din lume care a construit, în concepţie proprie, un
calculator cu tuburi electronice, şi a 11-a ţară care a construit, de asemenea, în concepţie
proprie, un calculator cu tranzistori (Drăgănescu M., 2001). Specialiştii români în
domeniul automaticii au obţinut rezultate în zone variate ale acestei ştiinţe. De menţionat
cercetările acad. Aurel Avramescu (1903-1985), privind optimizarea funcţională a
sistemelor automate (Avramescu Aurel, 1972). După anul 1965 existau în ţară, în
domeniul electronic, cadre didactice capabile să pregătească specialişti în domeniul
informaticii la:
 Facultatea de Electronică şi Telecomunicații din Institutul Politehnic Bucureşti-
IPB: Aurel Avramescu, Mihai Drăgănescu, M. Petrescu, A. Petrescu, M. Guran;
 Institutul Politehnic Timişoara: Al. Rogojan, I. Kaufmann, W. Lowenfeld etc.;
 Universitatea din Bucureşti, Centrul de Calcul și Facultatea de Matematică:
Gr. C. Moisil, N. Teodorescu, P. Constantinescu etc.;
 Facultatea de Electrotehnică din IPB Alexandru Timotin şi Andrei Ţugulea;
 Platforma IFA – Măgurele. Specialiştilor din învăţământ li s-au alăturat, în
această nobilă misiune, specialişti din Platforma IFA (V. Toma, A. Segal, I.
Zamfirescu etc.), precum şi unii manageri din instituţii oficiale şi industrie
(V. Iancovici, N. Sucitulescu).
Lingvistica matematică a beneficiat de aportul unor specialiști interdisciplinari
care au deschis noi direcţii de cercetare. Existenţa unor calculatoare digitale a condus și
la cercetări în varii domenii. De exemplu, în domeniul lingvisticii matematice, poeticii,
semioticii și al aplicaţiilor matematicii în știinţele naturale și sociale, Solomon Marcus
(1925-2016) a abordat următoarea topică: modele analitice de limbaje, modelarea
matematică a unor categorii fonologice, morfologice, sintactice și semantice,
similitudinile și diferenţele dintre limbajele naturale și cele programate, modelul
topologic al limbajului poetic și modelul algebric al limbajului știinţific, modelarea
matematică a strategiei în jocurile teatrale, noile tipuri de mecanisme generative, modele
matematice în folclor ș.a. De menţionat lucrarea „Gramatici și automate finite” (1964)
(Rusu Dorina, 2003). Solomon Marcus a publicat, în 1970 monografia „Poetica
matematică”, tradusă în mai multe limbi de intensă circulaţie, și a iniţiat cu rezultate
semnificative cercetări în următoarele direcţii: utilizarea modelelor distribuţionale
algebrice în studiul limbilor naturale (1977), studiul semioticii formale a folclorului
(1978), teatrologie matematică (1977), studiul matematic al muzicii și artelor vizuale,
aplicaţii ale modelelor lingvistico-matematice în: chimia organică, biologie, economie,
psihologie, teoria limbajelor de programare etc. În 1975, la Centrul de Calcul al
Universităţii din București, Solomon Marcus a participat la definirea și implementarea
unui nou limbaj de programare denumit Programming Language of the University of
Bucharest (PLUB), elaborate în două variante: una pentru calculatorul IBM 360/40 și a
doua pentru calculatoarele din familia Felix. (Ștefan I.M., 1981). Primele cercetări de
gramatică considerate din punctul de vedere al automatizării traducerii textelor (1962) se
datorează la noi lui Grigore C. Moisil care s-a ocupat în special de verbul în limba
română. Erika Nistor (1910–1987) a elaborat algoritmi pentru traducerea automată din
engleză în română și a efectuat, în 1959, la Timișoara, primele traduceri de acest fel.
Minerva Bocșa (n. 1928), utilizând programe de concepţie proprie, a determinat
caracteristicile unor texte în mai multe limbi: română, rusă, germană, urmărind frecvenţa
literelor, entropia de ordinul I, lungimea medie a cuvintelor și frazelor, raportul logaritmic
vocabular-text, frecvenţa cuvintelor și studiul vocabularului etc. (Ștefan, I.M., 1981).
Cercetările românești în domeniul inteligenţei artificiale au început în anul 1960,
când Edmond Nicolau (1922-1996) a conceput o metodă de stabilire automată a
teoremelor în logica booleană. În 1963 au fost construite primele mașini de vorbit și
recunoscut vorbirea (Edmond Nicolau, I Weber, St. Gavăt) iar, ulterior, M. Beliș a
construit un automat ce recunoștea forme scrise și a dezvoltat o teorie a învăţării. În

1974 cercetătorul C.V. Negoiţă (n. 1936) a publicat împreună cu D.A. Ralescu o lucrare
de pionierat din domeniul mulţimilor vagi (fuzzy) și a aplicaţiilor posibile ale acestora.
Prin republicarea ei în mai multe limbi de circulaţie, lucrarea a devenit, pe plan mondial,
în domeniul fuzzy, o lucrare de referinţă. În anul 1981, Institutul Central de Informatică a
organizat primul Simpozion Naţional de Inteligenţă Artificială. Un colectiv condus de
academician Mihai Drăgănescu şi format din specialişti din IPB, Academia Tehnică
Militară, ITC, Institutul Politehnic Iaşi, s-a ocupat de analiza şi sinteza semnalului vocal
şi a publicat în 1986 un volum de sinteză în Editura Academiei Române (Iancu Şt, 2003).
2. Programul privind dotarea economiei naţionale cu echipamente moderne de

calcul şi prelucrarea datelor
În anul 1966, profesorul Mihai Drăgănescu împreună cu academicianul Nicolae

Teodorescu, de la Facultatea de Matematica-Mecanică, elaborează şi propun conducerii
ţării un memoriu privind introducerea şi utilizarea calculatoarelor electronice în economia
şi societatea românească. Un an mai târziu, profesorul Mihai Drăgănescu a condus un
colectiv format din Mircea Petrescu, N. Costache, V. Iancovici şi N. Sucitulescu, cu care
a elaborat ,,Programul de dotare a economiei naţionale cu echipamente moderne de
calcul şi de automatizare a prelucrării datelor”. Perioada elaborării programului a fost o
perioadă de confruntări între două grupe constituite din factori de conducere politică şi
specialişti pe mai multe planuri: conceptual, tehnologic, managerial. Presiunilor şi
controverselor în plan tehnic şi al selectării partenerilor internaţionali, în special din
cadrul CAER, dominat de URSS, li s-au adăugat tensiunile interne provocate de orgoliile
unor instituţii şi persoane din sfera deciziilor la nivel naţional.
În perioada elaborării programului amintit s-au constituit doi poli ai puterii
decizionale (Iancu Şt. 2007):
 unul în sfera politică susţinut și promovat de Secţia economică a CC al PCR,
având ca suport profesional economiști și câţiva ingineri implicaţi în
infrastructura prelucrării statistice a datelor la nivel teritorial și central, folosind
tehnologii complet depășite (electromecanice), numai cu unele modernizări în
dotările la nivel naţional;
 unul în sfera învăţământului, cercetării și industriei, susţinut și promovat de
Consiliul de Miniștri, având ca suport profesional ingineri, proiectanţi, tehnologi
și cercetători în domeniul electronicii și tehnicii de calcul, precum și o mare parte
din cadrele didactice din universităţile tehnice, care susţineau orientarea modernă,
de accelerare a introducerii și utilizării calculatoarelor, independent de orientarea
CAER, care presupunea stagnarea. Grupul din sfera învăţământului, cercetării şi
industriei, s-a angajat total în susţinerea orientării accelerate spre asimilarea unor
calculatoare şi componente de generaţia a III–a, utilizabile în mod performant
chiar şi în folosul economiştilor statisticieni care, de altfel, acţionau fără
convingere şi argumentaţie temeinică, fiind incitaţi şi sustinuţi, uneori în mod
deschis, de cei care făceau un joc dublu între cei doi poli ai controverselor,
acreditându-şi conjunctural apartenenţa la un grup sau altul.
În cele din urmă, a obţinut câştig de cauză polul decizional din sfera învăţământului,
cercetării şi industriei. La 22 iunie 1967, „programul privind dotarea economiei naţionale
cu echipamente moderne de calcul şi prelucrarea datelor” a fost adoptat, iar la 1

noiembrie 1967 se înfiinţează „Comisia guvernamentală pentru dotarea economiei
naționale cu echipamente moderne de calcul şi automatizarea prelucrarii datelor”, având
ca preşedinte pe I. Verdeţ, prim vice-prim ministru şi al cărui Secretariat permanent era
condus de prof. M. Drăgănescu. În aceste condiţii, pe o perioadă de aproape patru ani
(1967– 1971), Secretariatul permanent al Comisiei guvernamentale a realizat principalele
orientări strategice din programul menţionat, realizându-se obiective care au marcat atât
evoluţia ulterioară a domeniului, cât şi cariera a zeci de mii de specialişti care s-au
format, practic începând din anii 1965/66, în domeniul informaticii.
Pentru realizarea programului a fost nevoie ca Secretariatul permanent al
Comisiei să accepte confruntări şi dezbateri deschise cu grupurile de specialişti, care îşi
puteau aduce contribuţia la succesul programului, pe baza unei concepţii unitare, adaptate
restricţiilor impuse de condiţiile social-economice şi politice ale perioadei, urmărind
sistematic realizarea următoarelor obiective:
a) Asimilarea în fabricaţie a unui calculator de generația a III-a
În 1968, s-a înfiinţat Institutul de Cercetari pentru utilaj electronic de calcul,

numit ulterior Institutul pentru tehnică de calcul (ITC), care a concentrat pe toţi cei care
au lucrat în domeniu la IFA în Bucureşti, la Universitatea Timişoara sau la Universitatea
Cluj. Prin anii ’65 ai secolului XX, S.U.A. refuzase Franţei livrarea unui supercalculator,
datorită poziţiei sale aparte în cadrul NATO. În consecinţă, Franţa a lansat „Plan Calcul”,
programul său propriu de construcţie de calculatoare de generaţia a III-a. În 1968, în
cadrul vizitei făcută în ţara noastră, Generalul De Gaulle a acţionat conform devizei
„Donnez au Roumains tout ce qu’ils veulent” şi, ca urmare, România a putut cumpăra din
Franţa licenţa pentru calculatorul IRIS 50, pentru Fabrica de circuite integrate, construită
la Băneasa şi Fabrica de calculatoare electronice (Vasile Baltac, 2008). Calculatorul IRIS
50, adaptat în România sub numele de Felix C 256, s-a fabricat în Franţa după
calculatorul SDS 960, fiind realizat în anul 1969 de un grup de specialişti care lucraseră
la IBM, la proiectul Stretch (IBM 7030), pe baza căruia s-a realizat familia de
calculatoare IBM 360. Asimilarea noilor tehnologii se făcea simultan în Franţa şi
România, iar fabricaţia şi utilizarea calculatorului (IRIS 50) Felix C256 au ridicat
probleme atât licenţiatorului cât şi licenţiatului. În plus, calculatorul fiind nou, nu avea o
sferă largă de utilizare, fapt care a impus eforturi deosebite în realizarea programelor
aplicative pentru diferite domenii, programe care nu se puteau importa, nefiind
compatibile cu software-ul de bază, cu utilitarele şi sistemele de gestiune ale fişierelor şi
bazelor de date realizate pentru calculatorul Felix C256. Fabricaţia calculatorului în
România a presupus realizarea mai multor investiţii:
 Întreprinderea de calculatoare electronice pentru fabricaţia sistemului de calcul
Felix C256, în platforma industrială Pipera București.
 Întreprinderea de memorii pe ferite, la Timișoara.
 Întreprinderea pentru repararea și întreţinerea utilajelor de calcul (IIRUC), în
platforma Pipera.
 Întreprinderea de echipamente periferice (FEPER) și Societatea mixtă Rom
Control Data (RCD), prima și singura societate mixtă, realizată cu tehnologie
americană, în fostele ţări socialiste în domeniul tehnologiei informaţiei (IT).
În condiţiile menţionate, în legătură cu licenţa procurată din Franţa, au circulat

diverse păreri și comentarii. Secretariatul permanent al Comisiei a fost supus multor
critici și atacuri răuvoitoare, chiar din partea unor persoane care erau la curent cu
condiţiile de embargou impuse la licenţele de calculatoare, care ar fi reprezentat o soluţie
mai bună pentru asimilarea în fabricatie. Sistemul de calcul FELIX C–256 avea un sistem
de operare SIRIS–3 și era un sistem offline cu acordare secvenţială de timp diverșilor
utilizatori (batch-processing). Lucrarea de procesat trebuia concepută și pregătită în altă
parte și apoi se rula pe calculator, prin alocarea unui timp calculator fiecărui utilizator.
Acest mod de lucru presupunea existenţa unui Oficiu sau Centru de calcul, unde
utilizatorii veneau să-și ruleze programele pe calculator. La început, acest sistem de lucru
a dat satisfacţie, ulterior, din motive organizatorice, de timp, distanţă, au început să apară
probleme și, ca urmare, critici destul de vehemente la adresa celor care au militat pentru
procurarea licenţei.
Azi, la mai mult de 40 de ani de la încheierea licenţei franceze pentru tehnica de
calcul, reducând problema strict numai la aspectul ei tehnic, de specialitate, se pot aprecia
următoarele:
 dacă nu se prelua licenţă, România, care dispunea de un grup de specialiști cu o
pregătire adecvată, nu s-ar fi putut realiza, într-un timp relativ scurt, un sistem
comparabil din punct de vedere tehnologic, al performanţelor hardware, al
sistemului de operare și al software-ului disponibil cu sistemele de generaţia III;
 a facilitat formarea, într-un timp relativ scurt, a unui număr impresionant de
specialiști în domeniul informaticii, la un nivel comparabil cu cel existent la nivel
internaţional;
 a permis abordarea problemei informaticii, pe plan naţional, într-un mod coerent
și sistemic și a condus la rezolvarea atât a unor probleme concrete din domeniul
economic și social, cât și a unora cu caracter general.
În concluzie, se poate afirma că, în condiţiile politice internaţionale din anii
1965-1970, achiziţionarea acestei licenţe a fost o acţiune inspirată și avantajoasă pentru
România, care a situat ţara într-o poziţie avantajoasă în contextul internaţional al
timpului. România a reușit să realizeze, în cadrul ţărilor membre CAER, primul
calculator de generatia a III–a și a exportat, până în 1989, tehnică de calcul în aceste ţări.
b) Punerea în valoare a calculatorului asimilat în fabricaţie
Prin realizarea de programe aplicative, prin proiectarea și realizarea unui cadru

instituţional corespunzător:
 crearea Institutului de cercetări în informatică (ICI) – 1970, care avea
responsabilitatea preluării licenţei pentru programele aplicative și realizării în ţară
a unei biblioteci naţionale de programe, după modelul European Program Library
(EPL) al firmei IBM. Institutul Central pentru Conducere și Informatică – ICI
(1971) pe care profesorul Mihai Drăgănescu l-a condus în perioada 1976-1985 –
a contribuit efectiv la îndrumarea activităţii știinţifice din informatică spre noi
direcţii: inteligenţa artificială, robotică, informatică industrială, precum și
managementul unor acţiuni ca: fabricarea în ţară de circuite integrate și
calculatoare electronice de generaţia a III-a, trecerea României de la germaniu la
etapa siliciului (Iancu Șt., 2002), implementarea în ţara noastră, în perioada
1967–1985, a „Programului privind dotarea economiei naţionale cu echipamente

moderne de calcul și prelucrarea datelor”, primul program de informatizare a
economiei naţionale.
 crearea unui Centru de instruire și perfectionare a specialiștilor pentru utilizarea
calculatoarelor în cadrul ICI;
 crearea unor Centre teritoriale de Calcul electronic (CTCE) pentru servicii de
prelucrare automată a datelor și pregătirea specialiștilor la viitorii beneficiari de
calculatoare din teritoriu, realizate pe baza unor proiecte tip, în două variante,
implementate la Timișoara, Cluj, Iași și Pitești, care urmau sa fie generalizate în
toate capitalele de judeţ;
 crearea unor Centre de calcul în institutele de învăţământ superior din marile
centre universitare, în institute de cercetare-proiectare şi în întreprinderi
reprezentative din marile platforme industriale.
c) Coordonarea activităţii de colaborare internaţională în domeniul tehnicii

de calcul
În anul 1967, fosta Uniune Sovietică a propus ca ţările membre CAER să formeze
o Comisie interguvernamentală pentru tehnica de calcul, menită să realizeze o cooperare
industrială pentru realizarea unei serii unitare de maşini electronice de calcul (SUMEC),
compatibilă cu familia IBM 360, familie care domina, la acea dată, circa 60% din piaţa
mondială a calculatoarelor medii-mari.
Colaborarea economică şi tehnico-ştiinţifică, în cadrul CAER, era subordonată
politicii de mare putere, practicată de URSS, care era principalul cumpărător şi de tehnică
de calcul în cadrul acestei colaborări, fixând nivelurile de producţie, în fiecare an şi ţară,
după evidente criterii politice. După invadarea Cehoslovaciei în 1968 şi afirmarea poziţiei
României în cadrul Tratatului de la Varşovia, existau toate premizele impunerii unei
stagnări a României, prin metode cunoscute în CAER, într-un domeniu esenţial pentru
modernizarea economiei şi societăţii. În aceste condiţii, pentru a nu fi supusă unor
presiuni de planificare forţată în realizarea unui model din familia SUMEC, în cooperare
cu cel puţin încă o altă ţară membră CAER, România a decis să devină membru al
Comisiei interguvernamentale a ţărilor CAER, numai după ce va avea în fabricaţie un
calculator modern.
La 21 septembrie 1968, la circa o lună de la invadarea Cehoslovaciei, profesorul
Mihai Drăgănescu, secretarul permanent al Comisiei Guvernamentale pentru dotarea
economiei naţionale cu echipamente moderne de calcul şi automatizarea prelucrării
datelor, a condus la Moscova o delegaţie guvernamentală română pentru a participa la
tratative privind constituirea Comisiei interguvernamentale pentru tehnică de calcul a
ţărilor socialiste. De la începutul întâlnirii, partea sovietică anunţă că, întrucât
suveranitatea ţărilor socialiste era limitată, Uniunea Sovietică a hotărât, şi în numele
acestor ţări, constituirea Comisiei interguvernamentale menţionate şi că şedinţa la care se
participa era, în fapt, prima şedinţă a acestei comisii. Datorită poziţiei delegaţiei
României, care s-a opus punctului de vedere al părţii sovietice, se revine la respectarea
dreptului internaţional şi se trece la tratative.
Poziţiile română şi sovietică au rămas de atunci divergente în ceea ce priveşte
dezvoltarea tehnicii de calcul. În ţară s-a decis continuarea și finalizarea tratativelor cu
ţările occidentale. În final, s-au încheiat tratativele cu Franţa, privind preluarea unei
licenţe pentru producţia în ţară de calculatoare de generaţia a III-a.
După asimilarea în fabricaţie a seriei zero a calculatorului Felix C-256, s-au reluat
tratativele de aderare la activitatea Comisiei interguvernamentale pentru tehnică de
calcul, în care România şi-a câştigat o poziţie de prestigiu mai târziu, prin fabricaţia de
minicalculatoare pe baza tehnologiei licenţiate şi a echipamnetelor periferice realizate în
cadrul societății mixte RCD, care se comercializau în ruble convertibile, procedeu
neacceptat cu alte ţări.
Profesorul Mihai Drăgănescu, secretarul permanent al Comisiei guvernamentale,
a semnat acordul de cooperare în domeniul informaticii între România şi Franţa. Urmare
a restricţiilor impuse de SUA la importul unor calculatoare performante necesare
programelor militare, spaţiale, nucleare şi unor domenii de vârf ale economiei (aviaţie,
energetică etc.), România a fost acceptată de Franţa ca partener în realizarea primului
model de calculator din familia IRIS (IRIS 50) al firmei Compagnie International pour
l’Informatique (CII). Acordul semnat cu Franţa a avut caracter secret în acele timpuri şi
s-a referit la colaborarea româno-franceză în toate domeniile orientării strategice, acest
lucru fiind posibil atât datorită vizitei în România, în 1968, a Generalului Ch. de Gaule,
cât şi poziţiei autonome a Franţei în cadrul NATO.
d) Promovarea de principii şi idei orientative care să ghideze activităţile

operative şi să permită stabilirea unor concepte pentru crearea unui Sistem naţional
informatic
În anul 1969, Secretariatul permanent al Comisiei guvernamentale a elaborat un

studiu care a analizat şi soluţionat, la acea dată, problema dotării cu tehnică de calcul a
întreprinderilor industriale şi a unităţilor economice în general, a centralelor industriale, a
ministerelor şi a altor organe ale administraţiei de stat. Studiul a introdus conceptul de
Centru de calcul de întreprindere, ca un compartiment propriu al unităţii de analiză şi
programare. În studiu s-a evidenţiat, de asemenea, faptul că Sistemul naţional informatic
unitar al ţării presupunea o structură în care întregul sistem informaţional să aibă un
caracter integrat, corelat cu o structură, de asemenea, integrată, a verigilor economice şi
sociale. Secretariatul permanent al Comisiei guvernamentale pentru dotarea economiei
naţionale cu echipamente moderne de calcul şi automatizarea prelucrării datelor,
evaluând, în mod corect, dificultăţile domeniului informatizării, a promovat principii şi
idei orientative care au ghidat activităţile operative şi au permis stabilirea unor concepte
pentru crearea unui sistem naţional informatic:
 ideea fundamentală că un Sistem naţional informatic unitar nu poate fi creat
dintr-o dată, ci trebuie constituit treptat, evolutiv, prin parcurgerea unor etape în
care se capată suficientă experienţă informatică, prin adaptări, îmbunătăţiri și
retușări succesive;
 asigurarea compatibilităţii subsistemelor informaticii;
 antrenarea utilizatorilor, inclusiv a conducerilor administrative, la toate nivelurile,
în toate fazele dezvoltării unui sistem informatic;
 crearea unui sistem de transmisii de date prin utilizarea atât a liniilor de
telecomunicaţii exitente, cât și prin instalarea unor magistrale specializate pentru
transmisii de date.
În perioada 1970-1973, profesorul Mihai Drăgănescu a publicat o serie de studii

privind societatea și informatica, studii cuprinse apoi în volumul ,,Sistem și civilizaţie”,
apărut în anul1976. În aceste studii, încă din anul 1971 a susţinut ideea unei revoluţii
informatice, a prezentat principii și idei orientative pentru crearea unui sistem informatic
economico-social, care să funcţioneze și un sistem informatic cetăţenesc. Într-un studiu
publicat, în volumul menţionat anterior, Mihai Dragănescu scria: ,,Acest proces, care a
început în a doua jumatate a secolului XX, tinde să creeze în societate o structură
informatică unitară care să deserveasca în cele din urmă:
 pe fiecare cetăţean, cu putere de calcul și memorii auxiliare pentru autoeducaţia
sa, precum și relaţii cu structurile societăţii din punct de vedere economic,
cultural medical, juridic și social etc. Omul se va găsi nu numai într-un mediu
ecologic și social, dar și într-un mediu informatic, care va schimba modul său de
viaţă;
 fiecare unitate organizatorică, atât în modul ei de funcţionare internă, cât și în
relaţiile cu organizaţiile exterioare;
 societatea și economia în ansamblu, pentru conducerea acestora în scopul
atingerii obiectivelor fixate; relaţiile dintre state”.
În anii 1970/71 s-a încheiat etapa determinantă a creării în România a unei baze
industriale moderne pentru informatică şi pentru utilizarea calculatoarelor din generaţia
a III – a, într-un interval istoric scurt (4–5 ani), care a reprezentat un record pentru acea
perioadă (Iancu Şt., 2004). Programul elaborat în 1967 a fost primul program de
informatizare în România, care a trasat liniile directoare ale activităţilor din domeniul
informaticii până în anul 1985 și care a cunoscut unele modificări și adăugiri în anul
1971. Vremurile nu au fost favorabile însă dezvoltării informatice în România, la scara
potenţialului, astfel că în ţara noastră nici, în acele timpuri, nu s-au putut realiza și
priorităţi practice pentru dezvoltarea tehnologiei informaţiei.
Din cauza neînţelegerii valorii principiilor și ideilor orientative, enunţate de
profesorul Mihai Drăgănescu, și a fenomenului real al dezvoltării domeniului informatic,
în 1971 polul puterii decizionale din sfera politică a convins conducerea statului român
că, Sistemul naţional informatic ar fi realizabil în numai câţiva ani. Supralicitarea
realizării Sistemului informatic naţional, în confruntare cu realitatea, a compromis, după
anii ’80, ideea de Sistem informatic naţional și conducerea nu a mai acordat investiţii
domeniului informatic și s-a interzis importul pe devize convertibile inclusiv al
componentelor pentru fabricaţie.
3. Perioada de după anul 1980
Odată cu desfiinţarea Comisiei guvernamentale începe o perioadă de confuzie

organizatorică în domeniul informaticii, când au apărut paralelisme în activitatea
desfășurată, legături de subordonare complicate și ineficiente, manifestări subiective,
inexplicabile, ale unor personalităţi din domeniu. A fost o perioadă în care părerea
specialiștilor nu a mai fost solicitată sau nu a mai contat. Lipsa unui cadru normativ care
să reglementeze în mod stimulativ domeniul a făcut ca industria românească de tehnică
de calcul, deși începuse în bune condiţii care prevedeau frumoase perspective, să nu
devină competitivă pe plan european, iar industria românească de programe să nu se
dezvolte la nivelul creativ al specialiștilor din domeniu. Acest fapt a determinat şi

emigrarea multor informaticieni români. În prezent, sute de asemenea specialişti au un rol
important în domeniul tehnologiei infomaticii din SUA, Canada, Franţa, Germania,
Australia etc.
Importul de tehnică de calcul a fost practic sistat în România, de la începutul
anilor ’70, iar importul de componente electronice din vest – de la începutul anilor ’80 al
secolului al XX-lea. În perioada menţionată au fost realizate, totuși, cu multe dificultăţi,
mai multe sisteme informatice destinate aplicaţiilor microeconomice (gestiunea stocurilor
și a mijlocelor fixe), asistării administraţiei publice (evidenţa impozitelor, registrelor
unităţilor economico-sociale și teritorial-administrative, consumurilor specifice materiale
pe produse etc.). Au fost realizate și sisteme informatice de proces care au fost
implementate la diferite întreprinderi industriale. În fapt, aplicaţiile informatice la nivel
microeconomic, deși conţineau premisele integrării, au oferit mai mult imaginea unor
insule decât părţi integrante ale unor sisteme. Experienţa românească în domeniul
informaticii a pornit de la cerinţele societăţii noastre și s-a cristalizat în jurul conceptului
de Sistem naţional informatic, a cărui proiectare și realizare nu puteau fi de tip ingineresc,
ci de tip macrosistem societal, care se dezvoltă cu un caracter aproape biologic. La nivel
naţional, lipsa unor mijloace financiare suficiente și necesitatea depășirii unor dificultăţi
legate de punerea în funcţiune și de întreţinerea echipamentelor și a sistemelor de operare,
au obligat specialiști în domeniu să rezolve aceste probleme în mod creativ, prin soluţii
tehnice și organizatorice originale.
În anul 1977, a fost realizat primul minicalculator românesc compatibil cu PDP
11, numit Independent–100 (I–100). Ulterior, la ITC, s-a realizat și minicalculatorul
Independent I–102 F21, evoluat ca arhitectură și performanţă faţă de I–100, iar Dan
Tonceanu transferat de la ITC la Fabrica de calculatoare (FCE) a realizat minicalculatorul
Coral, care tehnologic era superior celor din seria Independent, dispunând de o sursă mai
bună de circuite integrate importate. Minicalculatoarele Independent, având mai puţine
componente critice, s-au bucurat și de un frumos succes comercial, fiind exportat în
RDG, Cehoslovacia, China, Orientul Apropiat (Irak, Siria, Egipt) etc.
După anii ’80 ai secolului XX, industria naţională de tehnică de calcul a continuat
să se dezvolte: au fost construite minicalculatoare electronice compatibile DEC PDP 11 și
VAX 730, microcalculatoare electronice compatibile: SPECTRUM și IBM-PC model XT
(concepţie proprie). De asemenea, s-au produs unităţi periferice (imprimante, plottere,
videoterminale, unităţi de memorie externă cu discuri amovibile etc.) în intreprinderi de
profil, înfiinţate în acest scop la București și Timișoara, precum și la intreprinderea mixtă
Rom Control Data București. Primul calculator personal (PC) a fost realizat, numai ca
model experimental, deoarece nu se dispunea de circuitele integrate necesare, de către
FCE împreună cu Institutul Politehnic București (Adrian Petrescu). Deoarece numele de
„calculator personal” nu corespundea viziunii politice din acel timp, echipamentului
realizat ca model experimental i s-a schimbat denumirea din PC în microcalculator sau
„automat programabil de instruire”.
La nivel naţional, lipsa unor mijloce financiare suficiente și necesitatea depășirii
unor dificultăţi legate de punerea în funcţiune și de întreţinerea echipametelor și a
sistemelor de operare au obligat specialiști în domeniu să rezolve aceste probleme în mod
creativ, prin soluţii tehnice și organizatorice originale. Astfel, în întreprinderile de
producţie de tehnică de calcul şi în institutele dotate cu tehnica de calcul s-au format
colective de specialişti cu o pregătire profesională deosebită. La Institutul pentru

automatizări, au fost elaborate pentru industrie microcalculatoarele ECAROM şi SIDET,
care s-au fabricat la FEA – Bucureşti şi la IEIA – Cluj Napoca. Au fost concepute, de
asemenea, sisteme distribute şi automate programabile, introduse în fabricaţie la
Intreprinderea Automatica Bucureşti şi a fost asimilat în microproducţie industrială
sistemul modulat AMS, care, printre altele, a echipat şi instalaţia de automatizare a
metroului Bucureştean. În 1984, a fost realizată, pentru prima oară în România, o mașină
de inteligenţă artificială denumită DIALISP, de către un colectiv condus de Gh. Ștefan (n.
1948) din Institutul Politehnic București.
Bibliografie
[1] Avramescu A., Gh. Cartianu, C. Penescu şi M. Marinescu, „Direcţii proritare de cercetare în
electronică, automatică şi informatică”, Editura Academiei. Bucureşti, 1972;
[2] Avramescu Aurel, „Rolul entropiei şi energiei informaţionale”, Studii şi cercetări de documentare nr. 1, 1972;
[3] Baltac Vasile, „Istoria informaticii trăită de Vasile Baltac”, Market Watch, nr.107-iulie august/2008;
[4] Chenming Hu, profesor de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor la Universitatea Berkeley,
California, „Nonvolatile Semiconductor Memories, Technologies, Design and Applications”, Editată de
IEEE Press, 1991;
[5] Drăgănescu Mihai, ,,Tudor Tănăsescu şi şcoala românească de electronică” în volumul ,,Tudor
Tănăsescu, fondatorul şcolii româneşti de electronică”, Bucureşti, Editura Dorotea, 2001;
[6] Drăgănescu Mihai, „De la Societatea informaţională la Societatea cunoaşterii”, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2003;
[7] Drăgănescu Mihai, comunicarea ,,Din istoria telecomunicaţiilor în România“ în volumul
Telecomunicaţiile in România. Pagini de Istorie”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003;
[8] Drăgănescu Mihai, ,,În interacţiune cu ştiinţa şi tehnologia informaţiei, filosofi a ştiinţei şi societatea”,
în volumul ,,Mihai Drăgănescu in medias res”, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2004;
[9] Filip Florin, Gh., I. Popa, „Evoluţii şi perspective în realizarea şi în utilizarea reţelelor de calculatoare
pentru cercetare-dezvoltare”, Academica, octombrie 1996;
[10] Filip Florin, Gh., Coordonator. ,,Societatea informaţională-Societatea cunoaşterii. Concepte, soluţii şi
strategii pentru România”, Editura Expert, Bucureşti, 2001;
[11] http://lac.gmu.edu, Learning Agents Center Homepage, 2010;
[12] http://www.rointera.ro.
[13] http://www.academiaromana.ro/pro_pri/pag_ com01soc.inf_prpri.html
[14] http://www.academiaromana.ro/pro_pri/pag_ com01soc.inf_tem_html
[15] Iancu Ștefan, „Pionier şi promotor al revoluţiei informatice în România”, Revista Română de
Informatică şi Automatică”, vol. 5, nr. 3/1995;
[16] Iancu Ştefan, „Societatea informaţională şi modelarea integrativă a realităţii” în volumul I
,,Enciclopedia marilor descoperiri, invenţii, teorii şi sisteme”, Bucureşti, Editura Geneze 2002;
[17] Iancu Şt., „De la sisteme automate la sisteme inteligente”, „Revista Inventica şi economie”Nr. 2–2003;
[18] Iancu Şt., „Dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în România”, Revista
,,NOEMA” nr VI/2007;
[19] Iancu Şt., ,,O incursiune în Istoria Ştiinţei şi Tehnologiei Informaţiei”, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2010;
[20] Perciun Nicolae, „Din istoria telecomunicaţiilor române”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999;
[21] Popoviciu Elena, „Tiberiu Popoviciu la centenar”, Ştiinţă, industrie, tehnologie” nr. 4/2006;
[22] Răduleţ Remus, ,,Istoria cunoştinţelor şi a ştiinţelor tehnice pe pământul României”, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 2000;
[23] Rusu Dorina N., „Membrii Academiei Române. Dicţionar”, Editura Enciclopedică/ Editura Academiei
Române, Bucureşti, 2003;
[24] Stanciu Nicolae ş.a., „Dicţionar tehnic de radio şi televiziune”, Editura ştiinţifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1975;.
[25] Ştefan I.M. – Edmond Nicolau, „Scurtă istorie a creaţiei ştiinţifice şi tehnice româneşti”, Bucureşti,
Editura Albatros, 1981;
[26] Tufiş D., Tecuci Gh., Cristea D., ,,LISP”, Editura Tehnica, vol. 2, București, 1987.
Maeştri ai ingineriei calculatoarelor. Pagini de istorie
Profesor Dr. Lucian N. Vințan (1962-2019)9,

membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România,
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
La 12 mai 1941, ing. Konrad Zuse face la Berlin

o demonstraţie de lucru a calculatorului Z3 proiectat de
către el. Calculatorul este considerat primul calculator
automat, programabil în mod flexibil şi deci universal
(citea programele de pe bandă de celuloid perforată).
Totuşi, nu avea instrucţiuni de salt condiţionat şi deci
posibilitatea buclelor de program. Era binar şi lucra cu
numere în virgulă mobilă pe 22 biţi. Conţinea cca. 2000
de relee electromagnetice şi avea o frecvenţă de tact de
5-10 Hz [Zuse]. Fără să ştie de celebra teză de masterat
a lui Claude Shannon de la MIT, intitulată A Symbolic
Analysis of Relay and Switching Circuits (1937), Zuse mapează şi el algebra logică a lui
Boole şi aritmetica binară în circuite logice cu relee. Z3 a fost distrus în bombardamentele
din Berlin în anul 1944. O copie a lui Z3, construită ulterior chiar de către Zuse, se află la
Muzeul Tehnicii din Munchen. Încă din anul 1936 Zuse a trimis spre aprobare un patent în
care se explică ideea programului memorat. Brevetul a fost respins! În perioada 1939-
1942, Dr. John Vincent Atanasoff de la Iowa State College, SUA, construieşte împreună
cu fostul său student Clifford Berry probabil primul calculator (parţial) electronic, binar,
numit ABC (Atanasoff Berry Computer). Proiectarea lui începe încă din anul 1937. Nu a
fost niciodată complet funcţional. Totuşi, a fost primul calculator parţial electronic
(comandă electromecanică, calcul electronic) care a implementat reprezentarea binară a
datelor (50 biţi în virgulă fixă) şi care a separat memoria de partea computaţională. Avea
o memorie regenerabilă pe bază de condensatori (o precursoare a DRAM-urilor de azi),
funcţiona cu un tact de frecvenţa reţelei de alimentare (60 Hz) şi efectua 30 de adunări /
scăderi pe secundă [Atanasoff]. Exploata paralelismul datelor în rezolvarea unor ecuaţii
liniare. Totuşi nu avea implementată ideea programului memorat, fiind un calculator
dedicat. În iunie 1941 Mauchly examinează calculatorul, ulterior prilej de controverse
asupra adevăratului părinte al ideii de calculator electronic digital.
 Decembrie 1943 (prototipul) / februarie 1944 (funcţionare), inginerul britanic
Tommy Flowers şi colectivul său proiectează şi construiesc calculatorul electronic
binar (dedicat) numit Colossus, utilizat la decriptarea de către britanici a
mesajelor germanilor pe timpul războiului. Era implementat cu tuburi electronice.
Era parţial reprogramabil prin modificări ale comutatoarelor hardware
[Colossus]. A fost primul calculator care a implementat în hardware registre de
deplasare şi reţele sistolice utilizate pentru decodări simultane.
 Anul 1944, Harvard Mark I (iniţial s-a numit Automatic Sequence Controlled
Calculator - ASCC) a fost primul calculator numeric automat din SUA, realizat
9
Text preluat din Lucian N. Vinţan, Maeştri ai ingineriei calculatoarelor. Pagini de istorie, Univers
ingineresc, anul XVIII, nr. 16 (398), 16-31 august 2007, adresa web http://www.agir.ro
cu relee şi comutatoare (contactoare). Citea programele de pe bandă perforată, iar

datele le stoca în registre (de aici termenul de memorie Harvard, adică având
spaţii distincte pentru instrucţiuni şi date). A fost proiectat de către fizicianul Dr.
Howard Hathaway Aiken de la Harvard, cu finanţare IBM. (A fost construit
efectiv la IBM şi trimis la Harvard, în februarie 1944.) Nu avea salturi
condiţionate, ceea ce implica programe lungi. Lucra cu numere zecimale pe
23 digiţi şi realiza 3 adunări/scăderi pe secundă [Mark].
 Perioada 1943-1946. Fizicianul Dr. J. Presper Eckert & inginerul John Mauchly
(Universitatea din Pennsylvania, Moore School) au iniţiat construcţia primului
calculator electronic pe scară largă, de uz general, complet operaţional, numit
ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Calculator), finanţat de armata
SUA, utilizat la calculul tabelelor balistice de artilerie, proiectarea bombei cu
hidrogen etc. La proiect au mai participat şi alţi ingineri străluciţi. [ENIAC] avea
cca. 18000 de tuburi electronice, 20 de registre pe 10 digiţi. O adunare dura 200
µs (Æ5000 de adunări/s, faţă de câteva sute de milioane azi, pe calculatoare
personale!), avea instrucţiuni de salt condiţionat, consuma 150 KW! Avea unităţi
speciale pentru adunare, înmulţire, împărţire, extragere radical etc. Era parţial
programabil prin switch-uri manuale, datele se citeau de pe cartele perforate IBM,
iar rezultatele se tipăreau [Hennessy]. Performanţe: 5000 de adunări pe secundă,
385 înmulţiri pe secundă etc. Construcţia sa a fost iniţiată prin proiectul secret
Project PX între armata SUA şi Universitatea Pennsylvania (5 iunie 1943).
Primele procesări s-au realizat încă din 1944. La 30 iunie 1945, se publică
celebrul raport al lui John Von Neumann intitulat First Draft of a Report on the
EDVAC (EDVAC – Electronic Discrete Variable Automatic Computer), Moore
School of Electrical Engineering, Contract W-670-ORD-4926 between the and
the United States Army Ordnance Department and the University of Pennsylvania;
conţinea 43 de pagini. John von Neumann – strălucit matematician – este atras
încă din 1944 la proiectul ENIAC. Este prima lucrare care defineşte procesarea
programelor într-un calculator electronic digital (binary digit = bit). Printre
altele, lucrarea conţine: structura unui calculator de uz general (all purpose) cu
programe memorate (idee nouă) pe baza a 5 module interconectate (Computer
Arithmetic, Central Control, Memory – stochează programe şi date, Input şi
Output), proiectate a.î. să proceseze sincron, în special probleme matematice de
interes (sisteme neliniare de ecuaţii diferenţiale, sortări, probleme statistice etc.),
elaborarea aritmeticii binare şi a circuitelor aferente (cu exploatarea
paralelismelor aritmetice), transferul şi procesarea informaţiilor, modelate detaliat
pe baza analogiei cu neuronii artificiali ai lui W. J. MacCulloch şi W. Pitts (E-
elements; intrări excitatoare - 1, inhibatoare - 0 şi ieşire), definirea tipurilor de
instrucţiuni maşină (orders) şi a acţiunilor acestora asupra modulelor componente
[Neumann]. Von Neumann, Mauchly, Eckert şi Herman Goldstine au adus
contribuţii esenţiale în conceperea acestui memoriu (calculator electronic cu
programe memorate), care a fertilizat domeniul calculatoarelor pe scară largă.
EDVAC devine operaţional abia în anul 1952.
 Anul 1946, Maurice V. Wilkes (Univ. Cambridge) participă la Moore School la
nişte cursuri de calculatoare. Într-o noapte citeşte raportul lui von Neumann
asupra lui EDVAC (nu existau facilităţi de fotocopiere şi a trebuit să-l returneze
a 2-a zi.) Reîntors la Cambridge, construieşte calculatorul EDSAC (Electronic

Delay Storage Automatic Computer) definitivat în mai 1949 – primul calculator
electronic complet echipat, operaţional, cu programe memorate (un mic prototip,
Manchester Small Scale Experimental Machine, s-a realizat totuşi anterior, la
Universitatea Manchester în 1948 sub conducerea prof. F. Williams). Alte
inovaţii ale lui Wilkes: microprogramarea ca tehnică de proiectare a unităţii de
comandă (1951, aplicată de IBM abia la începutul anilor 60), bibliotecile de
programe şi macroinstrucţiunile, memoriile cache (primul articol în 1965),
sistemele de operare cu time-sharing şi acces controlat la resurse etc. Wilkes a
obţinut Premiul Turing, cel mai prestigios în ştiinţa calculatoarelor.
 Anul 1946, Arthur Burks, H. Goldstine, J. V. Neumann publică lucrarea intitulată
„Preliminary discussions of the logical design of an electronic computer”,
Institute for Advanced Study (IAS), Princeton University. Raportul acesta a fost
unul extrordinar; din el derivă marea majoritate a conceptelor moderne de
arhitectură a calculatoarelor. Raportul conduce la construirea calculatorului IAS
de către Julian Bigelow (coordonator von Neumann), la Princeton. Avea 1024x40
biţi de memorie şi era de 10 ori mai rapid decât ENIAC! Calculatorul IAS a stat
la baza primului calculator comercial al IBM, celebrul IBM-701 (1952).
 August 1949, Eckert-Mauchly Computer Corporation produce primul calculator
electronic comercial numit BINAC, pentru o companie (Remington Rand, care îl
cumpără în 1950).
 În iunie 1951, apare UNIVAC I primul calculator electronic comercial de mare
succes, derivat din BINAC. Costa 250,000$ şi s-au construit 48 de sisteme!
 Anul 1957, în România, ing. Victor Toma (n. 1922, viitor membru de onoare al
Academiei Române) creează primul calculator electronic digital din România
(CIFA-1, cca. 1500 de tuburi electronice şi cilindru magnetic de memorie,
realizat Institutul de Fizică al Academiei, Măgurele). România este a opta ţară
din lume care construieşte un asemenea calculator și a doua dintre fostele ţări
socialiste, după fosta URSS [Drăgănescu]. Au urmat: CIFA-2 cu 800 de tuburi
electronice (1959), CIFA-3 pentru Centrul de Calcul al Universităţii din
Bucureşti (1961), CIFA-4 (1962).
 Perioada 1959-1961, Iosif Kaufmann şi ing. Wilhelm Lowenfeld (+ ian. 2004)
construiesc MECIPT-1, primul calculator conceput şi realizat într-o universitate
românească (Institutul Politehnic din Timişoara). Avea peste 2000 de tuburi
electronice, 20000 de rezistori și condensatori, peste 30 km de conductori,
registre pe 31 biţi, memorie rezidentă pe tambur magnetic – 1024 x 31 biţi
(unică), 50 operaţii pe secundă, programare în cod maşină. Codul instrucţiunii era
pe 5 biţi (32 instrucţiuni) iar adresa pe 10 biţi. Consum: 10 KW. Microprogramat
(sub influenţa lucrărilor lui M. V. Wilkes). Scăderea, înmulţirea, împărţirea erau
microprogramate. Prof. A. Geier susținea deja cursuri de programare (pentru
cadre didactice) inclusiv pe MECIPT-1 [Farcaș]. Aplicaţii realizate pe MECIPT-
1 [Farcas]: • Proiectare cupolă pavilion expoziţional Bucureşti, actual Romexpo
(acad. D. Mateescu, programator ing. V. Baltac) • Proiectare baraj Vidraru (18
zile în loc de 9 luni manual) • Simulare hidrocentrală, dimensionare reţea apă
Arad, calcule rezistenţă, controlul statistic al calităţii producţiei etc. • 1964,
program de simulare a unor reţele neuronale (D. Farcaş).
 Perioada 1965-1967, simulator de automate autoinstribile (D. Farcaş, sub

influenţa prof. Kuseliov de la Moscova) • Translator Algol 60 – limbaj maşină
(1966) • Practică studenţi (inclusiv unii din Bucureşti, Cluj, Iaşi) 1961, IBM 7030
primul calculator cu procesare pipeline a instrucţiunilor (4 niveluri). Alte inovaţii
arhitecturale: multiprogramare, protecţia memoriei, întreruperi, aducere anticipată
a instrucţiunilor, memorii cu acces întreţesut (pentru procesări vectoriale). A fost
cel mai rapid calculator din lume între 1961 și 1964.
 1962-1963, prof. Al. Rogojan de la I. P. Timişoara susţine un curs general despre
calculatoare electronice digitale. Din 1963, Kaufmann, Lowenfeld, V. Baltac, D.
Farcaş susţin cursuri despre MECIPT. În 1964 se înfiinţează la I. P. Timişoara o
specializare de calculatoare în cadrul secţiei de electromecanică, anul 4.
 Anul 1963, apare calculatorul DACICC-1, dezvoltat la Institutul de calcul din
Cluj încă din anul 1959 (coordonator Acad. Tiberiu Popoviciu; în 1959 s-a
construit tot aici un calculator cu relee, numit MARICA). Folosea atât tuburi cât
şi tranzistoare. Memoriile erau din ferite. Printre inginerii care l-au construit se
numără: Farkas Gh., M. Bocu, Azzola Bruno.
 În 1968 sa lansat DACICC 200, complet tranzistorizat [DACICC]. 1964,
CET-500 (Calculatorul Electronic Tranzistorizat proiectat de către ing. V. Toma,
primul complet tranzistorizat din ţară).
 În 1960, în SUA, companiile IBM şi CDC lansează producţia de serie a primelor
calculatoare tranzistorizate [Anonymous].
 A urmat CET-501 cu performanţe superioare în privinţa vitezei, a capacităţii
memoriei operative, a setului de instrucţiuni şi a echipamentelor periferice
folosite (1966). Semnificativă pentru folosirea acestor calculatoare este şi
lucrarea intitulată „Colecţie de programe pentru calculatorul CET500”, Editura
Academiei (1967), prefaţată de către Acad. Miron Nicolescu, Preşedintele
Academiei la acea vreme. Lucrarea de 850 de pagini a fost elaborată de către 41
de autori şi prezintă probleme rezolvate efectiv din 15 domenii tehnico-ştiinţifice
[Toma].
 Anul 1964, se lansează supercomputerul CDC 6600 (pipeline, unităţi multiple de
execuţie, vectorial). Printre proiectanţi Thornton şi Cray. În 1966, apare
calculatorul IBM 360/91, primul calculator cu procesări multiple şi out of order a
instrucţiunilor. Deşi nu avea implementată predicţia dinamică a branch-urilor şi
deci posibilitatea de execuţii speculative, arhitectura sa era asemănătoare cu cea a
microprocesoarelor Pentium III, IV. Printre proiectanţi, Michael Flynn
(arhitecturi paralele, aritmetică binară) şi R. Tomasulo, celebru pentru algoritmul
de procesare a instrucţiunilor care-i poartă numele [Vințan]. Ambii cercetători
sunt laureaţi ai prestigiosului premiu Eckert Mauchly, acordat pentru excelenţă în
arhitectura calculatoarelor de ACM.
 Anul 1965, MECIPT-2 (tranzistorizat, memorie pe inele de ferită, cuvinte
instrucţiune pe 40 de biţi). MECIPT-3 n-a mai fost realizat. 1966, se înfiinţează,
tot la I. P. Timişoara, prima specializare de calculatoare electronice în cadrul
facultăţii de electrotehnică (prestigiul MECIPT a fost esenţial). Prof. Rogojan
obţine dreptul de conducere doctorate în calculatoare. Ing. V. Baltac obţine o
specializare de 10 luni la Universitatea Cambridge (În cadrul celebrului
Mathematical Laboratory din Cambridge, coordonat de către Prof. Maurice V.
Wilkes; aici se lucra pe supercalculatorul ATLAS, considerat primul din lume
[Baltac]. Era tranzistorizat şi a devenit complet operaţional în 1962. Implementa

memorie virtuală prin paginare şi procesare pipeline a instrucţiunilor. Avea un
sistem de operare cu time sharing, dezvoltat la Cambridge.)
 Anul 1971, realizarea primului microprocesor comercial (peste 2000 tranzistori
per chip), care a facilitat intrarea într-o nouă eră a procesării informaţiei (Intel
Co, Dr. Marcian Edward „Ted” Hoff Jr., 4 biţi).
 Anul 1972, Prof. Alexandru Rogojan finalizează calculatorul CETA, utilizat şi în
procesul didactic. Prof. Rogojan publică un curs de „calculatoare numerice”
(3 volume) în care elaborează o metodă simplă şi sistematică de proiectare a
unităţii de comandă cablate, cu specificarea comenzilor pe faze (cicli) şi
impulsuri de „orologiu” (tact), funcţie de starea anumitor semnale de condiţie.
 În anul 1976, se lansează supercomputerul Cray 1, de departe cel mai performant
din lume la acea vreme. Seymour Roger Cray (Septembrie 28, 1925 – Octombrie 5,
1996) a fost un mare pionier al supercomputerelor, autor al unor inovaţii
arhitecturale de notorietate.
 Anul1980, primul calculator RISC (Reduced Instruction Set Computer) numit
IBM 801, gândit de către Dr. John Cocke. Ideea este dezvoltată ulterior de grupul
profesorului David Patterson de la Berkeley care construieşte primul
microprocesor RISC în 1981 (lui Patterson i se datorează, ulterior, şi structurile
RAID – Redundant Arrays of Inexpensive Disks). La începutul anilor 1980, Dr.
Cocke John de la IBM lansează ideea execuţiilor paralele ale instrucţiunilor
(Instruction Level Parallelism) şi termenul de superscalar. S-a implementat o
maşină superscalară cu 2 instrucţiuni în paralel (Cheetah) şi respectiv cu 4
(America). Apoi IBM lansează sistemul IBM RS/6000, un mare succes comercial
şi tehnic. Cocke a obţinut premiul Turing, cel mai prestigios posibil în ştiinţa şi
ingineria calculatoarelor [Hennessy]. A adus contribuţii fertile şi în dezvoltarea
tehnicilor de compilare optimizată a programelor în vederea minimizării timpului
de execuţie. În legătură cu procesorul superscalar America, în celebra carte de
arhitectura calculatoarelor a lui J. Hennessy şi D. Patterson [Hennessy], există
următorul motto: Who’s first? America. Who’s second? Sir, there is no second!
 Anul 1995, supercomputerul Cray 4: 64 de procesoare vectoriale de tip vector-
registru (SIMD) operând la un tact de 1 GHz. Avea câţiva GB de memorie
internă. Realizat în tehnologie GaAs (arsenură de galiu). Avea performanţe de 32
Gflops. Întrebat ce CAD-uri a folosit la proiectarea lui Cray-1 a spus ca a folosit
trei creioane şi nişte topuri de hârtie. Când i s-a spus că cei de la Apple au
achiziţionat un Cray pentru proiectarea viitorului calculator personal Apple
Macintosh a replicat că el şi-a cumpărat de curând un Macintosh ca să proiecteze
viitorul Cray. Influenţa supercomputerelor Cray apare chiar şi în cazul recentului
IBM BlueGene (2005) care conţine 65536 noduri de procesare conectate într-o
topologie de tip reţea 3 D toroidală. Fiecare nod este interconectat la alte 6 noduri
situate simetric pe directia sistemului ortogonal XYZ centrat în respectivul nod.
Un nod conţine 80 de procesoare multithread cu memorii DRAM implementate
on chip (conceptul arhitectural PIM – Processing In Memory). Aceste 80 de
procesoare sunt interconectate printr-o reţea matricială de tip crossbar.
Supercomputerul conţine în plus 1024 de noduri de intrare-ieşire şi atingea
performanţe de cca. 207 Tflops pe programe numerice! Bariera de 1 Pentaflop
este aproape de a fi atinsă.
Concluzie
La cele anterior enumerate succint, aş trage o singură concluzie, situată poate în
uşor dezacord cu opinia majoritară de azi: ideile arhitecturale importante în calculatoare,
sunt, totuşi, relativ vechi.
Bibliografie selectivă
[Anonymous] Anonymous, History of Computer Developments in Romania, IEEE Annals of the History of
Computing, July-September 1999 (Vol. 21, No. 3), pg. 58-60.
[Atanasoff] http://en.wikipedia.org/wiki/Atanasoff-Berry_Computer, o istorie a calculatorului ABC al lui V.
Atanasoff.
[Baltac] Baltac V., MECIPT – Maşina electronică de calcul a Institutului Politehnic din Timişoara. Evocări şi
documente, Bucureşti, octombrie 2005 (PDF).
[Colossus] http://en.wikipedia.org/wiki/Colossus_computer, o istorie a calculatorului Colossus.
[DACICC]http://www.ieseanul.ro/articol/ziar/iasi/stramosul-pentium-ului/8286/268/print/, o istorie a
calculatoarelor DACICC.
[Drăgănescu] Drăgănescu M., Perspectivele societaţii cunoaşterii în România, e-preprint, PDF.
[ENIAC] http://en.wikipedia.org/wiki/ENIAC, o istorie a calculatorului ENIAC.
[Farcas] Farcaş D. D., MECIPT o istorie subiectivă, Bucureşti, aprilie 2005 (PDF).
[Hennessy] Hennessy, J. L., Patterson, D. A., Computer Architecture: A Quantitative Approach, Morgan
Kaufmann (Elsevier Sience), 3-rd Edition, 2003.
[Mark] http://en.wikipedia.org/wiki/Harvard_Mark_I, o istorie a calculatorului Mark I.
[Neumann] Von Neumann J., First Draft of a Report on the EDVAC, Moore School of Electrical
Engineering, University of Pennsylvania, June 30, 1945.
[Toma] http://www.academiaromana.ro/sectii/sectia14_informatica/doc/rez_vtoma.doc, un scurt CV al ing.
V. Toma.
[Vințan] Vinţan Lucian, Prediction Techniques in Advanced Computing Architectures (in limba engleză),
Matrix Rom Publishing House, Bucharest, ISBN 978-973-755-137-5, 2007.
[Zuse] http://en.wikipedia.org/wiki/Z3, o istorie a calculatorului Z3 construit de către Konrad Zuse.
3.2 Calculatorul CIFA de la București
Idei premergătoare construirii primului calculatorului românesc CIFA-1
Marin Vlada,
Univesitatea din București
Așa cum s-a întâmplat pe plan mondial, și în România ideea construirii unei
mașini de calcul (computing machine, calculator electronic) nu a apărut dintr-o dată. Dacă
pe plan mondial, necesitațile construirii unei astfel de masini de calcul erau chiar urgente
– prin prevenirea unui atac sovietic – după anul 1945, și prin lansarea primului satelit
artificial al pământului de către URSS - anul 1957, în România, necesitatea intensificării
cercetărilor și construirii calculatorului electronic a apărut prin entuziasmul și eforturilor
unor oameni de știință, ingineri, cercetători etc., sau instituții de cercetare și de producție,
care erau conectați la cercetărille pe plan mondial în domeniul apariției calculatorului
electronic, căruia i se prevedea un viitor foarte important în rezolvarea diverselor
probleme militare și de aparare, dar mai ales în rezolvarea diverselor probleme din toate
domeniile societății omenești.
Evident, oamenii de știință au reușit să volorifice acele cercetări privind
construirea calculatoarelor electronice și s-au implicat în utilizarea metodelor tehnice
privind proiectarea și construirea mașinilor de calcul.
Marturia lui Victor Toma explică o parte din „fenomenul informaticii” din
România:
„Mai departe, conducerea de atunci a ţării şi-a dat seama că România nu se
poate dezvolta fără calculatoare şi au fost demarate mai multe investiţii mari. Deveneau
tot mai clare pentru toată lumea avantajele sistemelor de calcul electronic. Poate că
succesele noastre de până atunci, calculatoarele realizate la IFA, au determinat
conducerea ţării să dezvolte acest sector. În ’67 s-a creat Consiliul Naţional pentru
Ştiinţă şi Tehnologie (CNST), aflat sub direcţia lui Gheorghe Maurer, Prim Ministru la
acea vreme. Această comisie a coordonat tot programul de dezvoltare a noii industrii de
calculatoare din România. Atunci a fost creat Institutul pentru Tehnica de Calcul (ITC) şi
celelalte întreprinderi de pe platforma Pipera. În acest Consiliu, din care am făcut parte
şi eu, mai erau Roman Moldovan, Ştefan Bârlea, ambii preşedinţi ai acestui consiliu în
diferite etape, acad. Mihai Drăgănescu. S-au făcut atunci mai multe vizite în străinătate
(America, Japonia, Anglia, Franţa) pentru a se studia direcţiile de dezvoltare a
sistemelor de calcul de la acea vreme. Pentru noi aceste vizite erau experienţe fantastice,
inclusiv ca să vedem cum este organizată munca la ei. Turneul din SUA a fost condus de
Bârlădeanu, care a primit de la mine, la întoarcerea în ţară, un raport prin care
recomandam calculatoarele IBM, care erau cele mai bune. Raportul meu a fost transmis
de Bârlădeanu mai departe lui Ceauşescu, dar vizita la Bucureşti a preşedintelui De
Gaulle a constituit o influenţă decisivă în decizia şefului statului român. Din nefericire,
cumpărarea licenţei de la francezi, în 1967, de altfel extrem de costisitoare, nu a fost
soluţia cea mai inspirată. Dar, se poate spune că investiţiile demarate atunci, chiar dacă
nu toate eficiente, au dus clar la dezvoltarea ireversibilă a industriei informatice de la noi.”
Sursa - http://www.sas-sibiu.ro/fisiere/victor%20toma.htm.
În anul universitar 1933-1934, la Universitatea din Iași, Grigore C. Moisil

(1906-1973) a ținut primul curs de Logică și teoria demonstrației. „Pe atunci nu-mi
închipuiam nici eu, nici alții în lume, că algebrele lui Boole și logica matematică ar putea
avea alt rost decât să permită o analiză mai adâncă a raționamentului deductiv. Iar
despre logica lui Heyting, cea a lui Lewis, cele ale lui Łukasiewicz, era foarte greu să
încerci să explici cuiva că ele nu erau un <joc pur> sau, în cazul cel mai bun, o
încercare de răsturnare a fundamentelor matematicilor” Gr. C Moisil, 1970.
În perioada 1949-1953, Grigore C. Moisil participă la Cursuri de Ştiinţă şi
Tehnică, Cursuri de Matematică ţinute la Casa Oamenilor de Ştiinţă (COȘ) din Piaţa
Lahovari.
Anul 1948-1949 - Ciclul 2: Metode matematice în tehnică, Hidrodinamica
lichidelor vâscoase (Prof. Gr. Moisil)
Anul 1949-1950 - Ciclul 1: Calculul aplicat la tehnică, Matrici şi ecuaţii cu
derivate parţiale (Prof. Gr. Moisil); Ciclul 3: Metode matematice în tehnică;
Cercetările savantului sovietic Gavrilov asupra calculului schemelor
mecanismelor automate (Prof. Gr. Moisil); Ciclul 5. Procedee moderne de calcul
apropiat Metodele lui Ritz Galekin în teoria elasticităţii (Prof. Gr. Moisil); Ciclul
7: Fizica modernă în serviciul matematicii. Calculul schemelor mecanismelor
automate (Prof. Gr. Moisil)
Anul 1950-1951 - Ciclul 3: Ecuaţii cu derivate parţiale în fizică şi tehnică.
Elasticitate (Prof. Gr. Moisil)
Anul 1952 - Ciclul 1: Ecuaţiile fizicii. Principii variaţionale (Prof. Gr. Moisil);
Despre Potenţial (Prof. Gr. Moisil).
În anul 1949, Grigore C. Moisil află de la ing. Leon Livovschi (1921-2012) că
algebrele lui Boole sunt întrebuițate de V.I. Șestakov și M.A. Gavrilov (articole din revista
sovietică Electricestvo), ca instrument matematic al studiului automatelor cu contacte și
relee. Entuziaști, în același an, cei doi au ținut 3 conferințe: la Institutul româno-sovietic,
la București, apoi la Cluj și la Iași, unde au anunțat marea noutate: „logica matematică10
este o disciplină care se aplică în inginerie”. După rusul Victor Ivanovich Shestakov11
(1907-1987) – în 1935, el a descoperit posibila interpretare a algebrei booleene, a logicii
în circuitele releu electromecanice, şi americanul Claude Shannon (1916-2001) (IEEE
Medal of Honor – 1966, Claude E. Shannon a introdus utilizarea algebrei booleană în
analiza şi proiectarea circuitelor cu comutaţie, 1937). Shestakov și Shannon au susținut
tezele în același an (1938). De asemenea, în Japonia, Nakasima și Handzava din Tokyo,
mai mult sau mai puțin simultan, dar independent, au furnizat probe riguroase de
posibilitatea de a folosi calculul din algebra logicii în circuitele cu comutaţie.
10
Anatoly A. Shalyto, Radomir S. Stankovi c, Jaakko T. Astola, Alexander V. Strukov, ”Early work in
Switching Theory and Logic Design of Gavrilov School in former Soviet Union”
Shannon, C.E., ”A symbolic analysis of relay and switching circuits”, Transactions of the American Institute
of Electrical Engineers, Vol. 57,1938
Shestakov, V. I., ”A symbolic calculus applied to the theory of electrical relay networks”, Ucenye Zapiski
Moskowskog Gosudarstvenog Universiteta, Vol. 73, No. 5, 1944
Ref.: http://www.computer-museum.ru/english/galglory_en/Gavrilov_school_new.pdf
11
Shestakov, V.I. Algebra of Two Poles Schemata (Algebra of A-Schemata). In: Automatics and
Telemechanics, 1941, N 2, p. 15 – 24 (Russian)
La mijlocul anilor 1950, în URSS, Mikhail Alexandrovich Gavrilov12 (Creator of

the world famous Gavrilov’s school of technical logic, a creat metode de minimizare
optimă a circuitelor de punte de comutare și de comutare a supapelor, precum și metoda
de minimizare a funcțiilor booleene, acum cunoscute ca „Metoda lui Gavrilov”. Aceste
cercetări au fost precedate de dezvoltarea unor cercetări pentru a crea o teorie bine
echilibrată de analiză și sinteză a circuitelor de comutare a releelor cu unul sau mai
multe contacte, ceea ce a condus la teza de doctorat susținută în anul 1946. Dat fiind
faptul că metodele de minimalizare s-au dovedit a fi foarte consumatoare de timp și de
muncă, Gavrilov a apelat la metode de minimizare aproximativă, aplicabile pentru
sarcinile practice. El a prezentat o abordare generală a creării unei metode de sinteză de
acest tip care a fost numită „căutarea obiectivă a realizărilor minime”. Lucrarea sa
asupra dezvoltării teoriei, metodelor de calcul și a principiilor de proiectare a circuitelor
de comutare cu releu a dus la dezvoltari în perioada 1958-1963, în cadrul unui
Departament specializat „Teoria controlului”/„Theory of control”.
 Perioada 1948-1952 – La 2 noiembrie 1948, Gr. C. Moisil este ales membru
titular activ al Academiei, după care a conferenţiat în cadrul Secţiei de
matematică la Cursurilor de Ştiinţă şi Tehnică desfășurate la Casa Oamenilor de
Ştiinţă din Piaţa Lahovari nr. 9 (Metode matematice în tehnică - Cercetările
savantului sovietic Gavrilov asupra calculului schemelor mecanismelor automate,
Procedee moderne de calcul aplicat - Metodele lui Ritz Galekin în teoria
elasticităţii, Fizica modernă în serviciul matematicii-Calculul schemelor
mecanismelor automate).
 Anul 1952 – Leon Livovschi este primul pe plan mondial care a utilizat calculul
implicațiilor la proiectarea circuitelor automate cu contacte și relee. Precizăm că
Aplicabilitatea algebrei logicii în inginerie a fost sugerată și dovedită pentru
prima oară în anul 1910 de către faimosul fizician Paul Ehrenfest (1880-1933),
care a predat la Universitatea din Sankt Petersburg. Într-un articol de cercetare P.
Ehrenfest a analizat funcționarea unei stații de comutare ca fiind "sistemul în care
logica binară funcționa în mod natural". De asemenea, P. Ehrenfest a realizat o
revistă faimoasă de „Algebra logicii”.
 Anii 1953-1954 – Grigore C. Moisil și Leon Livovschi țin cicluri de lecții despre
această problemă la Casa Oamenilor de Știință (COȘ, str. Lahovari nr. 9,
București) și la I.C.E.T unde îl întâlnesc pe ing. Gh. Ioanin interesat de aceste
metode. La aceste lecții au participat 3 matematicieni, ce erau în același timp
ingineri electroniști: Mariana Coroi, Paul Constantinescu și Constantin P.
Popovici, precum și 4 ingineri de la căile ferate: E. Goilav, Paul Mihăilescu,
Iulian Pop și C. Zaiț.
„L-am cunoscut pe prof. Moisil în toamna anului 1952, cu ocazia unei reuniuni
organizate de Academie la casa de odihnă de la Căciulaţi. […] Proiectul logic al mult
discutatei maşini CIFA-1, calculatorul electronic al Institutului de Fizică Atomică, a fost
prezentat la Simpozionul internaţional de tehnică de calcul care a avut loc la Dresda, în
noiembrie 1955. Era primul calculator electronic realizat în ţările foste socialiste.
Delegaţia română la simpozion era formată din prof. Moisil şi subsemnatul, în calitate de
12
http://www.computer-museum.ru/english/galglory_en/Gavrilov.htm.
autor al comunicării. La Dresda a ajuns însă numai prof. Moisil, eu fiind probabil
considerat prea tânăr pentru a primi o viză pentru R.D.G., într-o perioadă în care
comunicaţia între R.D.G. şi R.F.G. era practic nestingherită. La întoarcerea sa, prof.
Moisil mi-a relatat: <Comunicarea era lungă, avea şi
multe proiecţii şi, în plus, era în limba engleză. A citit-o
un localnic intonând rar fiecare cuvânt. Bineînţeles că a
depăşit durata celor 30 de minute acordate. După acest
timp lectorul a consultat sala dacă doreşte să continue
prezentarea sau să se oprească, având în vedere că mai
sunt n pagini. Şi toată lumea a răspuns la unison că să
continue prezentarea>. Iar prof. Moisil a comentat:
<Aceasta a fost un semn că lucrarea a fost interesantă şi
că a fost apreciată de specialiştii prezenţi>.” Victor
Toma (reproducere după A. Iorgulescu, S. Marcus, S.
Rudeanu, D. Vaida (eds.): Grigore C. Moisil şi
continuatorii săi/Grigore C. Moisil and His Followers,
Ed. Academiei, Bucureşti, 2007).
Reputaţia lui Victor Toma13
(1922-2008) a depăşit graniţele ţării,
fiind cel ce a condus la realizarea
calculatorului Vitosha (1963), primul
calculator electronic realizat în Bulgaria,
o replică a calculatorului CIFA-3. În
semn de recunoştinţă, Academia Bulgară
înscrie numele său în istoria tehnicii de
calcul din această ţară.
„Victor Toma a înscris numele
Institutului de Fizică Atomică şi al
României în istoria tehnicii mondiale prin realizarea între primele zece ţări din lume şi a
două dintre ţările socialiste, a unui calculator electronic. Se face remarcat încă de la
începutul prestigioasei sale cariere ştiinţifice printr-o serie de realizări de excepţie în
domeniul echipamenelor numerice de măsurare a radioactivităţii şi măsurători de timp,
lucrări certificate prin brevete de invenţie şi răsplătite cu Premiul de Stat (1950) şi
Premiul Academiei Române.
În 1956, savantul francez André Langevin, într-un articol din presa timpului scris
după o vizită în Laboratorul de maşini de calcul al I.F.A. – ocazie cu care l-a cunoscut pe
inginerul Victor Toma, şeful unui mic colectiv care se ocupa de construcţia primelor
calculatoare electronice din ţară – relata: „Am remarcat îndeosebi un tânăr cercetător
format la Institutul Politehnic Bucureşti, care după o muncă perseverentă de informare şi
de concepţie a reuşit să obţină rezultate remarcabile în tehnica atât de specială a
maşinilor de calculat. Cu experienţa acumulată, cu o răbdare şi un entuziasm demne de
admirat, el a realizat etapă cu etapă o foarte modernă maşina de calculat. Ea este, de
altfel, prima maşină de acest fel realizată în ţările de democraţie populară şi, se înţelege,
13
Sursa: Academician Victor Toma (1922-2008), http://www.ifa-mg.ro/ifa-old/docs/Victor_Toma.pdf.
va aduce deosebite foloase Institutului de Fizică şi celorlalte institute de cercetări din

România.”
În 1962, Profesorul Grigore Moisil vorbea şi el în cuvinte emoţionante despre
Victor Toma: „Este meritul incontestabil al conducerii Institutului de Fizică Atomică de a
fi înţeles importanţa construcţiei de calculatoare electronice şi de a fi sprijinit această
problemă”. Este un semn de deosebită apreciere şi recunoaștere a meritelor incontestabile
ale celui care a fost marele Profesor Horia Hulubei, directorul IFA, cel ce cu dragoste încuraja
căutările de început spunând: „Lasaţi-l pe Toma să se ocupe de tinichelele lui….”.
Din anul 1968, odată cu înfiinţarea ITC (Institutul de Tehnică de Calcul), Victor
Toma îşi desfăşoară activitatea în acest institut, conducând o serie de proiecte
materializate prin numeroase patente şi publicaţii.
Prin Academicianul Victor Toma s-a scris una din paginile de aur ale istoriei
Institutului de Fizică Atomică şi ale tehnicii româneşti, istorie care consemnează priorităţi
în domeniul construcţiei de calculatoare, dezvoltarea IT şi a comunicaţiilor, precum şi
crearea unei şcoli româneşti de analiză numerică şi programare”.
 Anii 1953-1954 – În anul universitar 1953-1954, la Facultatea de Matematică și

Fizică – Universitatea din București Grigore C. Moisil a ținut primul curs liber
(nu era în planul de învățămant, participa la acesta cei doritori sau pasionați) de
Teoria algebrică a mecanismelor automate. În fiecare săptămână se ținea o
ședință compusă din: o conferință ținută de un inginer din producție, organizată
de ICET, în care se prezentau scheme întâlnite în practică de circuite de contacte
și relee; o lecție de teoria algebrică a schemelor cu contacte și relee; o sedință de
seminar cu exemple și exercitii – lecția și seminarul erau ținute de Moisil; ultima
parte cuprindea comunicări, discuții, referate.
 Anii 1955-1956 – Participarea la conferințe internaționale asupra construirii de
calculatoare electronice: la Colocviul internațional de tehnică de calcul
(Computing) de la Dresda, din 22-27 nov. 1955 Grigore C. Moisil a prezentat
expunerea ing. V. Toma (acesta nu a participat, fiind prea tânăr după criteriile
autorităților vremii) privind construirea primului calculator românesc numeric la
IFA (Institutul de Fizică Atomică); la Consfatuirea asupra calculatoarelor de la
Moscova, din primăvara anului 1956, la care au participat Grigore C. Moisil și
ing. V. Toma.
 Anul 1956-1957 – Gr. C. Moisil este numit președinte al Comisiei de
automatizare a Academiei, iar ulterior, în anul 1965 devine președinte al Comisiei
de Cibernetică a Academiei. Consolidarea colectivului mixt al Institutului de
Matematică al Academiei și al Facultății de Matematică din Universitatea
București în coordonarea acad. Gr. C. Moisil, ce lucrau după lucrările inițiate în
URSS de către V.I. Șestakov și M.A. Gavrilov, în SUA de către Claude
Shannon14.
 Anul 1957 – În primavara anului 1957, Grigore C. Moisil organizează la
Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București un ciclu de lecții
14
„La un moment dat într-o statistică facută de alții, se vedea că Școala din București era a treia din lume în
acest domeniu de cercetare, imediat după URSS și SUA, și acest lucru a fost subliniat (revista Engineering,
3 mai 1957)” Gr. C. Moisil, 1970.
asupra calculatoarelor numerice și analogice, ținute de Victor Toma și Edmond

Nicolau. Au participat matematicieni de la cele Facultatea de Matematică și
Institutul de Matematică al Academiei, și câțiva studenți de la matematică.
Singurul material documentar disponibil era un manuscris al lui Gnedenko ce
conținea cap. 1 din ediția a II-a. „Volumul lui Goldstine și J. von Neumann,
despre care auzisem, nu l-am putut avea” Gr. C. Moisil, 1970. Atunci, toți
matematicienii de la Facultatea de Matematică și de la Institutul de Matematică
al Academiei, au aflat despre întrebuințarea metodelor matematice la rezolvarea
problemelor de economie, de planificare, de statistică etc. „Institutul de
Matematică al Academiei și Facultatea de Matematică a Universității au dus o
muncă lungă pentru a face ca lumea să se obișnuiască cu ideea rezolvării
problemelor economice mici, dar foarte rentabile: planul de transporturi al
lemnelor de foc, planul de amestecuri al benzinei și altele. Matematicienii au
găsit un sprijin mai ales la Direcția Centrală de Statistică. Colectivul catedrei,
pe atunci numită Cadedra de algebră (nota. anul 1957), azi Catedra de teoria
algebrică a mecanismelor automate – sperăm că va purta numele de Catedra de
Logică matematică – s-a ocupat de la început de problemele neprobabilistice:
probleme de programare lineară, probleme de planificarea transporturilor.
Locul pe care îl are Școala din București în fundarea și dezvoltarea programării
pseudobooleene e o mândrie a Facultății de Matematică și a Institutului de
Matematică. Așa s-a născut Centrul de calcul” – Gr. C. Moisil, 1970.
 Perioada 1957-1970 – Construirea de calculatoare electronice românești15.
Construirea calculatoarelor din generaţiile I și II (în țările unde se construiau
calculatoare, proiectele și tehnilogiile erau secrete – mai ales în SUA, Germania
și UK): generaţia I: cu tuburi electronice şi cilindru magnetic de memorie;
generaţia II-a: cu tranzistoare şi cu memorie operativă pe ferite.
Prin urmare, primul constructor de mașini de calcul din țara noastră este ing.
Victor Toma, care lucra la I.F.A. (Institutul de Fizică Atomică). Acolo a construit
calculatorul electronic CIFA-1 (Calculatorul Institutului de Fizică Atomică) care
a fost funcționat din toamna anului 1957.
 În toamna anul 1957, imediat după absolvirea Facultății de Matematică și Fizică
de la Universitatea din București, un grup de 3 matematicieni (N. Moldovan,
Dragoș Vaida și I. Zamfirescu), au fost numiți în calitate de matematicieni la
Laboratorul de Calcul al I.F.A. de la Magurele, unde șef al Laboratorului de
calcul era ing. Victor Toma.
„Datorită Academicianului Victor Toma şi sub directa sa îndrumare au fost
realizate o serie de calculatoare electronice pe tuburi începând cu CIFA-1 (aprilie 1957),
CIFA-2 (1959), CIFA-3 (1960), CIFA-4 (1962) şi apoi pe tranzistori CET-500 (1964) şi
CET-501 (1966). În secţia condusă de Victor Toma au fost realizate şi calculatoarele
CIFA-101 (1962) şi CIFA-102 (1963)”. (Sursa: IFA, Academician Victor Toma
(1922-2008), http://www.ifa-mg.ro/ifa-old/docs/Victor_Toma.pdf).
15
„În deceniul ‘60, România era considerată între primele țări din lume (după SUA, Anglia, URSS,
Germania, Franţa, Japonia, Austria, Olanda, Italia, Danemarca) privind cercetările și eforturile pentru
construirea calculatorului electronic.” Gr. C. Moisil, 1970
Calculatorul CIFA-3
Tabel comparativ al caracteristicelor calcultorului CIFA

Modelul
CIFA-1 CIFA-4 CIFA-101 CIFA-102
calculatorului
Anul lansării 1957 1962 1962 1963
Număr minim de
4 4 1 5
sisteme produse
Diode
2500 3000
semiconductoare
Tuburi electronice 800 350
Viteza de calcul 50 op/s 50 - 2000 op/s
Tipul memoriei
tambur 50 rot/s tambur 50 rot/s
interne
Capacitatea memoriei
512 cuvinte × 4 biți 4 k cuvinte × 4 biți
interne
-lector de bandă -lector de bandă -lector de bandă
perforată 15 perforată 15 perforată 100
Echipamente
caractere/s caractere/s caractere/s
periferice
-mașină de scris 8 -mașină de scris 8 -mașină de scris 8
caractere/s caractere/s caractere/s
Număr de instrucțiuni 16 32
Lungimea cuvântului 31 32
Modul de prelucrare
paralel serie
a cuvântului
Putere consumată 5 kW 1 kW
Calculatorul CIFA-3 de la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB)

din Str. Furtună nr. 125 (azi Mircea Vulcănescu), București
***
Anul 2003 – Președinția României recunoaște cu Ordinul Național Serviciul

Credincios în grad de Cavaler, prin înalte ordine pionieri și specialiști ai tehnicii de
calcul; de la ITC printre ei au fost decorați Victor Toma, Armand Segal, Vasile Baltac,
Mihai Roșu, Adrian Stoica, Corneliu Maschek, Emil Muntean, Gheorghe Farkaș, Mircea
Bocu, Dan Roman, Dan Bedros.
Decorarea pionierilor informaticii românești cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler
(pe scaun este ing. Victor Toma). Sursă fotografie: Vasile Baltac
3.3 Calculatorul MECIPT de la Timișoara
MECIPT – Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timişoara
Prof. univ. dr. ing. Vasile Baltac16
Familia de calculatoare MECIPT

Numele de MECIPT este folosit
pentru familia de calculatoare MECIPT
(MECIPT-1, MECIPT-2 și MECIPT-3)
precum și pentru Centrul de calcul MECIPT.
Acronimul este derivat din Mașina
Electronică de Calcul a Institutului Politehnic
Timișoara. Alegerea numelui a fost foarte
probabil inspirată de numele de CIFA –
Calculatorul Institutului de Fizică Atomică. De
altfel, și calculatorul care a urmat imediat după
CIFA-1 și MECIPT-1 are numele tot un acronim DACICC – Dispozitiv Automat de
Calcul al Institutului de Calcul Cluj.
MECIPT-1 se înscrie printre calculatoarele care au marcat pionieratul domeniului
[1]. Este al doilea calculator electronic din România și se situează printre primele din
Europa. Cronologia primelor calculatoare din Europa de Est [2] arată prioritățile ale
României în domeniu:
Anul Calculatorul Țara Organizația Generația
1952 BESM 1 URSS Academia de Științe, Moscova Tuburi electronice

1953 STRELA URSS Biroul Special de Proiectare 245, Moscova Tuburi electronice
1955 URAL URSS Institutul de cercetare științifică al Tuburi electronice
Ministerului Industriei de Aparate
MINPRIBOR
1956 SAPO Cehoslovacia Academia de Științe, Praga Tuburi electronice
și relee
1957 CIFA 1 România Institutul de Fizică Atomică, București Tuburi electronice
1958 XYZ Polonia Academia de Științe, Varșovia Tuburi electronice
1958 SETUN URSS Universitatea din Moscova Tuburi electronice
1959 M3 Ungaria Academia de Științe, Budapesta Tuburi electronice
1961 MECIPT 1 România Institutul Politehnicdin Timişoara Tuburi electronice
1962 RUTA Lituania Biroul Special de Proiectare Vilnius Tuburi electronice
(URSS) și semiconductori
16
Vasile Baltac (n. 9 noiembrie 1940, Ploiești), este solicitat în anul 1961 să se alăture echipei Löwenfeld-
Kaufmann la realizarea MECIPT-1. Realizează împreună și MECIPT-2. Doctor inginer în calculatoare din
1972. În 1968 înființează Filiala Timişoara a ITC și devine din 1969 director științific al institutului
succedându-i lui Victor Toma, apoi din 1979 director general. Între 1981–1994 este secretar de stat și
ministru în domeniile electrotehnică, electronică și tehnică de calcul. În 1994 este co-fondator al grupului
SoftNet. Profesor universitar titular. Website www.vasilebaltac.ro Email mail[at]vasilebaltac.ro
1962 CER 10 Iugoslavia Institutul Mihailo Pupin Belgrad Tuburi electronice

& semiconductori
1962 CIFA 101 România Institutul de Fizică Atomică, București Tuburi electronice
1963 DACICC 1 România Institutul of calcul, Cluj-Napoca Tuburi electronice
1963 MECIPT 2 România Institutul Politehnic din Timişoara Semiconductori
1964 VITOSHA Bulgaria Academia de Științe, Sofia Tuburi electronice
1964 CET 500 România Institutul de Fizică Atomică, București Semiconductori
1965 STEM Estonia Institutul de Cibernetică, Tallinn Tuburi electronice
și semiconductori
1965 BESM 6 URSS Institutul de Mecanică Fină și Tehnică de Semiconductori
Calcul, Moscova
MECIPT-117
Documentarea pentru realizarea calculatorului MECIPT-1 a fost începută în anul
1955-1956 de Iosif Kaufmann și Wilhelm Löwenfeld, iar proiectarea lui în 1956. Iosif
Kaufmann a fost principalul proiectant18. Construcția propriu-zisă s-a făcut în clădirea
Facultății de Electrotehnică, care funcționa în acei ani în clădirea care a aparținut Liceului
Piarist19. Calculatorul a fost pus în funcțiune în anul 1961. La colectivul de concepție s-au
alăturat Vasile Baltac, anul 1961, în acel moment student în anul IV la IPT, angajat
propriu-zis din 29 august 1962, și în toamna anului 1962 matematicienii Dan Farcaș,
Gavril Gavrilescu, Alexandru Cicortaș, Tiberiu Ilin. În anii următori, echipa de cercetare
s-a mărit cu absolvenți secției de calculatoare printre care Victor Megheșan, Sergiu Budu,
Dan Bedros, Ionel Munteanu, Horia Gligor.
În epocă exista puțină documentație. Deși echipa Lowenfeld-Kaufmann a fost
sprijinită încă de la început de Grigore C. Moisil, din motive de concurență nu a existat o
colaborare directă cu Victor Toma. Principala sursă de inspirație au fost articole publicate
ale realizatorului primului calculator din Marea Britanie EDCSAC, profesorul M. V.
Wilkes, recunoscut ca inventator la microprogramării20. Articolele au fost primite chiar de
la Wilkes în urma unei scrisori trimise de cei doi, fapt documentat într-o scrisoare
ulterioară (facsimilul 14).
Altă documentație de care se dispunea era în majoritate de proveniență sovietică.
Documentația se referea atât la calculatoarele concepute în URSS, cât și a altora din
occident. Practica acelor vremuri era ca articolele științifice și cărțile de valoare din SUA
și alte țări vestice să fie rapid traduse în limba rusă, desigur fără plata vreunui drept de
autor21. Löwenfeld a obținut documentație, precum și multe componente (triode,
17
Datele din prezentul articol se bazează pe insertul din Wikipedia ro.wikipedia.org/wiki/MECIPT, pe alte
surse bibliografice citate, precum și pe informațiile deținute de autor ca participant direct la proiectul
MECIPT.
18
Este de menționat că Iosif Kaufmann, doctor în matematici, fusese scos din funcția de conferențiar la
Universitatea din Cluj pentru că în 1955 a cerut să emigreze în Israel. A fost ajutat de Löwenfeld cu care a
fost în lagăr în perioada războiului și angajat ca muncitor, ulterior tehnician la Catedra de Electrotehnică.
În această catedră condusă atunci de renumitul profesor Plauțius Andronescu și în această încadrare a
realizat MECIPT-1.
19
În prezent aici își desfășoară activitatea Liceul Teologic Romano-Catolic „Gerhardinum”.
20
Prof. Sir M. V. Wilkes, FRS (1913-2010).
21
Mai târziu, prin 1969-1970, i-am arătat profesorului Wilkes ediția în limba rusă a cărții sale Time-Sharing
Computer Systems pe care cu acceptul dânsului am tradus-o în română și a fost publicată de Editura Tehnică.
Nu știa nimic de ediția în limba rusă.
rezistoare, condensatoare) de producție sovietică în urma unei deplasări în anul 1959 la

Leningrad (Sankt Petersburg) [3].
Caracteristici
MECIPT-1 a fost un calculator de prima generație, conceput ca o mașină de tip
paralel în virgulă fixă. Era alcătuit din 2000 de tuburi electronice (triode), peste 20000 de
condensatoare și rezistoare, 30 km de fire și 100 000 de lipituri. Puterea consumată era de
c. 10 kW. În lipsa echipamentelor de climatizare s-a instalat un exhaustor care evacua
căldura în curtea interioară a imobilului.
Memoria cu tambur magnetic

Memoria MECIPT-1 era de tip tambur magnetic [13]. Tamburul obținut din
Ungaria era de fapt produs după o documentație din URSS a calculatorului M3. Avea o
capacitate de memorare destul de mare în epocă, de 1024 de adrese, fiecare adresă având
31 de biți — în termeni actuali, aproape 4 KB. Tamburul era divizat în 33 de piste, care
erau citite de 33 de capete fixe, grupate în 8 grupuri distribuite în jurul tamburului. Dintre
acestea, 31 de piste corespundeau celor 31 de biți ai unei celule de memorie, iar celelalte
două piste serveau la sincronizare și numărarea adreselor (pista de tact), respectiv la
identificarea începutului pistelor (pista de inițializare). Pe fiecare pistă se puteau
înregistra 1024 de biți, corespunzători numărului de adrese. Accesul la informația de la o
adresă era simultan pentru toți cei 31 de biți ai adresei.
Tamburul se rotea cu viteza de 50 rotații/s, ceea ce determina și cadența de acces
a memoriei, adică numărul de instrucțiuni pe secundă al calculatorului. Ulterior, această
cadență a fost mărită (70-80 instrucțiuni pe secundă) prin forțarea numărătorului de
adrese de a număra din 2 în 2, întâi cele 512 de adrese pare, apoi cele 512 de adrese
impare, operație caracterizată în epocă ca fiind o inovație a lui Vasile Baltac. Interfața,
cunoscută în epocă sub denumirea de cuplor necesita cca. 200 tuburi electronice.
Memoria pe tambur era nevolatilă, astfel că informația din ea nu era pierdută la
oprirea calculatorului. Asta permitea oprirea calculatorului seara și reluarea lucrului
dimineața, mai ales că, datorită vitezei mici, rularea unor programe dura chiar mai multe
zile. Totuși, uneori apăreau și incidente, care la oprire alterau conținutul.
Memoria cu tambur magnetic a fost procurată din Ungaria, în urma colaborării cu
un institut al Academiei Ungare, o contribuție importantă având Lowenfeld care era în
relații bune cu Nemeth Pal, șeful echipei. A participat la proiect și Győző Kovács un
pionier al informaticii maghiare. În toamna anului 1962 Lowenfeld și Baltac au vizitat
institutul și au stabilit continuarea colaborării.
Unitatea aritmetică și logică

Circuitele logice și registrele de lucru erau formate din porți și bistabili realizați
cu triode. Tensiunea pentru valoarea logică „0” era de 65 V, iar cea pentru valoarea logică
„1” de 185 V. Formatul instrucțiunilor era pe 15 biți, 5 biți pentru partea de comandă
(codul instrucțiunii, care permitea deci un set de 32 de instrucțiuni cablate) și o singură
adresă, pe 10 biți.
Unitatea aritmetică și logică (dispozitivul aritmetic) dispunea de registrul
acumulator (sumator, S), care avea 31 de biți. El putea stoca fie un număr binar subunitar
de 30 de biți precedat de semnul pe un bit, fie două instrucțiuni de 15 biți (intercalate,
întâi cele două părți de comandă, apoi cele două adrese, fie 6 caractere, fiecare pe 5 biți).
Pentru operațiile de înmulțire și împărțire era nevoie ca acesta să fie extins cu încă un
registru I de 30 de biți. Al doilea operand al operațiilor aritmetice și logice era stocat în
registrul M (memorie), de 31 de biți. Tot M conținea și valoarea citită din memorie, sau
care urma să fie scrisă în memorie conform adresei din instrucțiune.
Calculatorul putea efectua în mod cablat doar operația de adunare. Operațiile de
scădere, înmulțire și împărțire erau microprogramate, procedeu inspirat din lucrările
amintite ale profesorului Maurice V. Wilkes de la Universitatea Cambridge și aplicat la
calculatorul EDSAC, primul calculator electronic din Marea Britanie.
Reprezentarea numerelor se făcea în complement față de unu (cod invers). La
adunarea operanzilor cu același semn se verifica semnul rezultatului, iar dacă acesta nu
corespundea cu semnul operanzilor se semnaliza depășirea capacității registrului S prin
aprinderea indicatorului DCR, după care mașina se oprea. Depășirea capacității
registrului nu putea avea loc dacă semnele celor doi operanzi erau diferite. Scăderea se
reducea la adunare prin schimbarea semnului celui de al doilea operand.
La înmulțire și împărțire se opera cu modulele operanzilor, iar la rezultate se
atașau semnele corespunzătoare. Deînmulțitul se plasa în registrul I, înmulțitorul în
registrul M, iar registrul S era inițializat cu 0. Dacă ultimul bit din registrul I era 1,
conținutul registrului M se aduna la S, iar dacă era 0, nu se aduna. Apoi, registrele S & I
erau deplasate la dreapta cu o poziție. După 30 de pași în registrele S & I se obținea
produsul. La operația de înmulțire nu putea apărea depășirea capacității registrului. La
împărțire deîmpărțitul se afla în registrele S & I (ultimul inițializat de obicei cu 0), iar
împărțitorul în M. Împărțitorul era scăzut din S & I. Inversul semnului rezultatului era
adăugat la registrul I, iar dacă rezultatul era negativ împărțitorul era readunat la S. Apoi,
S & I erau deplasate la stânga cu o poziție. După 30 de pași registrul I conținea câtul, iar
registrul S restul. La operația de împărțire, dacă deîmpărțitul era mai mare decât
împărțitorul apărea depășirea capacității registrului, fapt semnalat încă de la prima cifră a
câtului.
Pupitrul de comandă
Pupitrul de comandă avea trei părți. Partea din stânga permitea efectuarea
programelor pas cu pas, inclusiv pașii microprogramați, în vederea depanării. Partea
centrală conținea instrumente de măsură a tensiunii de alimentare. Partea din dreapta afișa
conținutul registrelor (memorie – M, instrucțiuni – RI, adresa instrucțiunii curente – RAI)
și indicatorilor, cu ajutorul unor beculețe dublate de comutatoare. Beculețul aprins
semnifica valoarea „1”, iar stins valoarea „0”.
Echipamentele periferice
Introducerea programelor (instrucțiunilor) și a datelor se făcea cu bandă perforată
cu 5 coloane, citită cu un cititor de bandă. Pentru a evita conversiile, perforarea benzii nu
se făcea în codul teleimprimatoarelor, ci direct în binar, o perforație corespunzând valorii
„0”, iar lipsa ei valorii „1”. Lățimea benzii fiind de 11/16" (17,46 mm), rola încăpea
perfect în cutiile pentru bomboane „CIP”. Cititorul de bandă era mecanic, ceea ce uza
repede benzile de hârtie, astfel că ele trebuia recopiate frecvent, înainte de a se deteriora.
Problema a fost rezolvată mai bine prin obținerea de la Fabrica de bere a unor benzi cu
inserție de plastic, folosite de unele utilaje ale fabricii22, în cadrul unei colaborări privind
asistența tehnică pentru acestea. În caz de agățare a benzii perforate în timpul citirii exista
o protecție și situația era indicată la pupitrul de comandă.
Extragerea rezultatelor se făcea cu o mașină de scris obișnuită pe post de
imprimantă, având montate deasupra tastelor niște relee sub forma unor bastonașe, care
acționau fiecare tastă. La nevoie, mașina de scris putea fi înlocuită cu una similară.
Schimbarea hârtiei se făcea manual. Se putea comanda fie imprimarea dintr-un set de 16
caractere (codul 14 nu era folosit) format din cifre, spațiu, minus, punct, virgulă și
întoarcerea carului (combinația CR+LF), fie dintr-un set de 30 de caractere (codul 31 nu
era folosit) format din spațiu și cele 26 de litere ale alfabetului englez, la care se adăugau
literele cu diacritice „ă”, „î”, „ș” și „ț”. Selectarea releului care acționa tasta se făcea cu o
matrice decodificatoare cu diode. Soluția artizanală a folosirii unei mașini de scris și a
acționării cu electromagneți a fost adoptată datorită imposibilității obținerii unui
teleimprimator23.
Toate aceste echipamente consumau multă energie electrică și se încălzea
camera, în zilele călduroase temperatura putând depăși 40°C. Pentru limitarea
temperaturii exista un ventilator-exhaustor puternic care evacua aerul cald, dar care
consuma și el 10 kW, iar vara pe timp călduros se lucra noaptea.
Lista de instrucțiuni
Programarea se făcea în cod mașină. Setul de instrucțiuni conținea instrucțiuni de
transfer a numerelor cu semnul lor sau cu semn schimbat, respectiv a modulelor lor între
diverse registre, deplasarea registrelor S și S & I la stânga și la dreapta, operații
aritmetice, produs logic,o instrucțiune de citire a cititorului de bandă, o instrucțiune de
tipărire la mașina de scris. Nu după mult timp, s-a folosit un pseudocod cu mnemonici
pentru instrucțiuni.
Cod Mnemonică Adresă Efect

0O Y Oprire. La repornire reluare de la y
1U Y S←y
2 UN Y S ←–y
3 UM Y S ← |y|
4 UMN Y S ←–|y|
5A Y S←s+y
6 SC Y S←s–y
7 AM Y S ← s + |y|
8 SCM Y S ← s– |y|
9 IN Y S&I←s×y
10 INR Y S ← s × y , rotunjit
11 D Y I ← s : y , S ← rest
12 MS Y Y←s+y
13 T Y salt (transfer) la y
14 TPO Y salt la y dacă s ≥ 0
15 TN Y salt la y dacă s < 0
16 TO Y salt la y dacă s ≠ 0
17 DLS 32-n deplasare logică stânga S & I cu „n” poziții
22
La Fabrica de bere era în curs de instalare a unor sisteme de automatizare Siemens care foloseau programe
înregistrate pe bandă perforată.
23
Nu se putea vorbi de importuri vest în acei ani și din păcate nici din est nu era simplu pentru mediul universitar.
18 DLD 32-n deplasare logică dreapta S & I cu „n” poziții

19 DS 32-n deplasare logică stânga S cu „n” poziții
20 DD 32-n deplasare logică dreapta S cu „n” poziții
21 ME Y memorare s la y
22 ISME Y memorare i la y
23 UI Y I←y
24 CU comanda următoare (NOP)
25 IL Y S ← s ∙ y (produs logic)
26 AC 0073 pornește automatul ICR[35]
0091 imprimă litere conform s0s1s2s3s4
0092 oprește automatul ICR
0094 imprimă cifre conform s0s1s2s3
0105 S←i
27 CIT Y citește un caracter de pe bandă și memorează aliniat la
dreapta la y
28 TICR Y transfer y la ICR
Introducerea informației se făcea pe bandă perforată, dar frecvent și de la

comutatoarele pupitrului și se prefera sistemul octal, în care cifrele binare erau grupate pe
câte trei biți, grupe simbolizate de cifrele 0-7. Cifrele octale se introduceau la
comutatoare cu trei degete, activitate care aducea cu cântatul la pian. Sistemul octal a fost
preferat chiar și la listarea programelor, motivul fiind depanarea de la comutatoare,
aspectul instrucțiunilor de mai sus devenind, de exemplu:
Adresa Comanda 1 Adresa 1 Comanda 2 Adresa 2

1500 01 1512 31 1600
Un exemplu de program este prezentat în facsimilul 4.

Rezolvarea unei probleme presupunea existența în memoria calculatorului a mai
multor secvențe de program, numite în epocă chiar programe. În afară de programul
principal, care trata problema propriu-zisă, era nevoie de programe care introduceau sau
extrăgeau date, calculau funcții matematice etc. Aceste programe lucrau ca subprograme
și erau încărcate în memorie la diferite adrese, conform unui plan de ocupare a memoriei,
plan care era și el încărcat în memorie și conținea adresele de amplasare ale programelor.
Programarea se făcea cu adrese relative la începutul secvenței, urmând ca la
introducere aceste adrese să fie relocate printr-un proces asemănător cu acțiunea
editorului de legături actual. Ca urmare, câmpul de adresă al instrucțiunii putea conține
fie o adresă absolută, fie una relativă, fie un parametru („pseudo-adresă”). La încărcare,
adresele absolute și parametrii rămâneau cum erau, dar la adresele relative trebuia
adunată adresa de amplasare în memorie. Pentru a-i semnala programului încărcător că o
instrucțiune conținea o adresă relativă, această instrucțiune era marcată. Marcajul era un
caracter pe banda perforată plasat înaintea fiecărei instrucțiuni, având valoarea „0” pentru
instrucțiunile care conțin adrese relative și „1” pentru celelalte. Faptul că memoria pe
tambur nu era volatilă permitea recuperarea unor programe executate succesiv.
Numere în virgulă fixă

Reprezentarea numerelor în virgulă fixă era inițial pe 30 de biți, cu virgula
imediat după bitul semn. Acesta avea valoarea „0” pentru numere pozitive și „1” pentru
numere negative. Cei 30 de biți ai mantisei corespundeau unui număr de aproximativ 9
cifre zecimale, de aceea numerele erau introduse cu 10 cifre zecimale, prima fiind
semnul, iar celelalte nouă mantisa. Ulterior s-a folosit și stocarea numerelor întregi din
domeniul 10000 ÷ 10000 pe câte 15 biți, câte două la o adresă. Asta a mărit capacitatea
calculatorului pentru probleme care nu necesitau precizie ridicată.
Numere în virgulă mobilă

Reprezentarea numerelor în virgulă mobilă se făcea pe două adrese consecutive,
în prima era plasată mantisa în formă normalizată, iar în a doua exponentul, care era
aliniat la dreapta și putea fi numai pozitiv. Exponentul era introdus printr-o singură cifră
zecimală, plasată după număr. Întrucât exponentul era o singură cifră zecimală, se puteau
introduce numere între 10–9 ÷ 109 [36] (de fapt, mașina trata doar cifrele din intervalul
10–9 ÷ 109 , cele subunitare fiind afectate de erori similare celor reprezentate în virgulă
fixă. Ulterior, s-a folosit un format de virgulă mobilă „lungă”, care permitea reprezentarea
numerelor din gama 10–512 ÷ 10512. Evident, tratarea acestor numere nu era simplă și
Gavril Gavrilescu a elaborat un program de conversie.
Programarea calculatorului
Programele se elaborau direct în cod mașină și se perforau pe bandă, fiind astfel
introduce în calculator. Mici corecții se făceau direct de la pupitru prin cheile de pe
panouri. Echipamentele de perforare fiind rudimentare, descoperirea unei erori în
program – eveniment desigur frecvent – conducea la reperforarea întregului program,
operație dezagreată de operatoare care nu înțelegeau de ce este nevoie. Unul dintre
primele programe a fost cel elaborat de Iosif Kaufmann pentru testarea bunei funcționări a
MECIPT-1, program care tabela funcția sinus (x) în intervalul 1° ÷ 45° din grad în grad.
Precizia de calcul era de 8 cifre zecimale. Altă metodă de testare a bunei funcționări se
baza pe programe care foloseau coduri detectoare și corectoare de erori.
Supervizor I/E
Era un rudiment de sistem de operare rezident în memorie care trata
introducerea/extragerea programelor prin intermediul benzii perforate, introducerea
numerelor întregi reprezentate pe 15 biți și a numerelor în virgulă mobilă „scurtă” și
„lungă” și extragerea rezultatelor la mașina de scris în formă naturală. Evident că și el
trebuia încărcat în memorie, încărcare care se făcea cu un program preîncărcător elaborat
de Gavril Gavrilescu (facsimilul 5), program care trebuia introdus manual de la
comutatoare.
Asambloare și compilatoare
Începând cu anul 1963 și mai ales odată cu finalizarea lui MECIPT-2 au fost
realizate asambloare de către Gavril Gavrilescu, Dan Farcaș, Ștefan Mărușter și ceilalți
din grupul de programatori. De asemenea, s-a lucrat la programe care compilau structuri
standard ale limbajului FORTRAN, cum ar fi tratarea expresiilor matematice, variabile
simple și tablouri, structura IF–THEN, ciclul de forma FOR 1 TO n DO, subrutine cu sau
fără parametri.
Bibliotecă matematică
Pentru rezolvarea problemelor științifice, s-au scris subprograme care calculau:
 funcții matematice: radical, logaritmice, exponențiale și hiperbolice,
trigonometrice
 sisteme de ecuații liniare, inversarea matricelor, vectori și valori proprii, [50]
metoda Gauss–Seidel
 sisteme de ecuații neliniare: Newton, metoda secantei, metoda gradientului
conjugat, metoda Broyden
 interpolare și aproximare: interpolare Lagrange, Newton, aproximare prin
metoda celor mai mici pătrate și prin polinoame Cebîșev
 integrare numerică: metoda trapezelor, metoda Simpson
 ecuații diferențiale și Ecuații cu derivate parțiale: metoda Euler, diverse alte
formule, metoda diferențelor finite [50], metoda Runge–Kutta
 funcții statistice
Utilizarea calculatorului
Calculatorul MECIPT-1 a fost folosit încă din 1962 pentru calcule necesare unor
lucrări de cercetare, proiectare și în scop didactic. Un tabel recapitulativ cu orele utile
lucrate la MECIPT menționează universități, institute de cercetare și proiectare și
întreprinderi care au beneficiat de MECIPT-1(facsimilul 8).
Cercetare
Iosif Kaufmann, Vasile Baltac și Dan Farcaș au fost folosit intens MECIPT-1
pentru activitățile de cercetare din anii 1962-1966. Iosif Kaufmann și Vasile Baltac au
efectuat simulări pentru MECIPT-2, Vasile Baltac a făcut calcule pentru programare
optimală, Vasile Baltac și Dan Farcaș au avut preocupări pentru simularea rețelelor
neuronale[3],[8]. Principalul scop al acestor cercetări de pionierat erau automatele
autoinstruibile. Se colabora cu profesori de la facultatea de medicină din Timișoara
Eduard Pamfil, Ștefan Stossel și alții [8],dar și cu profesorul Iurii Nikolaevici Kușeliov de
la Moscova. Facsimilul 13 prezintă o parte din corespondența purtată cu acesta.
O experiență de utilizare inedită a MECIPT-1 fost făcută sub patronajul lui
Grigore C. Moisil. Cercetătoarea în filologie Erika Domokos-Nistordin București a scris
un prim program din țara noastră de traducere automată din limba engleză în limba
română. Datorită memoriei foarte mici a MECIPT-1 dicționarul cuprindea doar 60-70 de
cuvinte și foarte puține reguli sintactice. La 17 mai 1962 s-a realizat prima traducere
făcută de o mașină a unei fraze cerute pe loc. Dintre cele propuse, prima frază tradusă
corect a fost „You explain the development of science and we help describe the
examples”, tradusă de program ca „Dvs. explicați dezvoltarea științei și noi ajutăm la
descrierea exemplelor” [8]. Rezultatul a creat publicului impresia că se vor putea traduce
repede și ieftin cărți întregi. Subiectul era la modă în acei ani, dar au trebuit încă 50 ani
pentru obținerea în lume, de rezultate cât de cât satisfăcătoare.
Proiectare
MECIPT-1 a fost utilizat încă de la început în diverse proiecte care solicitau
calcule repetitive. Au fost făcute de către specialiștii Institutul de Studii și Proiectări
Hidroenergetice (ISPH) cu programe întocmite împreună cu programatorii MECIPT
calculele pentru proiectarea barajului de la Vidraru, pe Argeș. Manual aceste calcule ar fi
necesitat circa 9 luni, iar cu ajutorul lui MECIPT-1 au fost terminate în doar 18 zile,
inclusiv cu transcrierea finală a tabelelor ce puteau fi trimise direct pe șantier [8].
Un alt proiect a fost reproiectarea cupolei de la Romexpo, căzută la începutul
anilor 1960. Proiectul a fost încredințat Catedrei de Construcții metalice a Politehnicii
timișorene, conduse de acad. Dan Mateescu. Calculele au fost făcute cu MECIPT -1 de
către Vasile Baltac în toată luna iulie 1963[3],[8].
Au existat numeroase alte proiecte: optimizarea procesului de fabricație la
Fabrica de bere, calcule necesare proiectării și consolidării a numeroase clădiri, simulări
pentru o posibilă hidrocentrală pe Dunăre și s-a redimensionat rețeaua de apă a Aradului.
Principalii beneficiari au fost Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice (ISPH),
Electromotor Timișoara, Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectare a
Construcțiilor Banat (DSAPCB), Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE).
Învățământ universitar
MECIPT-1 a contribuit la formarea primilor ingineri în calculatoare din România
care au absolvit Politehnica din Timişoara în 1966. Crearea primei specializări de ingineri
în calculatoare a fost o premieră națională. Rolul principal l-a avut profesorul Alexandru
Rogojan, dar fără îndoială la obținerea aprobării înființării specialității a fost determinant
faptul că exista și funcționa MECIPT-1. Au trecut pe la MECIPT multe generațiide
ingineri în calculatoare electronice care ulterior au făcut cinste tehnicii de calcul din
România. Din fericire, am păstrat unele documente de la cursurile și lucrările de laborator
referitoare la MECIPT-1 (facsimilul 10). Între anii 1963–1966 la MECIPT-1 au făcut
practică vara studenți din universități din Timișoara, București, Cluj și Iași.
CENA-1s
Pe baza documentației MECIPT-1 în 1962 s-a construit calculatorul CENA-1S
(staționar) al Ministerului Apărării Naționale. A fost acordarea unei prime licențe de
construcție de calculatoare electronice în România. Echipa MApN a fost condusă de Dinu
Buznea [6].
Restaurarea MECIPT-1
Calculatorul a funcționat cam zece ani. În prezent, părți din calculator au fost
restaurate și expuse la secția de tehnică de calcul din cadrul Muzeului Banatului [2].
MECIPT-2
În contextul generalizării utilizării tranzistoarelor și memoriilor cu ferite,
colectivul MECIPT și-a propus realizarea unui calculator din generația a doua,
tranzistorizat și având memorie cu ferite. Tema de proiectare a fost discutată între
Löwenfeld, Kaufmann și Baltac în 1962. În 1963 s-a cerut finanțarea de la conducerea
IPT pentru construirea MECIPT-2, dar aceasta n-a fost acordată, banii fiind alocați
colectivului care lucra la realizarea calculatorului CETA [8]. Ca urmare, colectivul de la

MECIPT s-a orientat spre Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectare a
Construcțiilor (DSAPC) Banat, beneficiarul calculelor din construcții și alimentare cu apă
efectuate pe MECIPT-1, care era dispusă să finanțeze construcția unui calculator pentru
uz propriu. Proiectul a devenit public pe 25 martie 1964, urmând ca modulele electronice
și memoriile să fie produse în cadrul Centrului de Calcul al IPT, iar montarea să se facă la
sediul DSAPC. Construcția calculatorului a fost finalizată la sfârșitul anului 1965,
calculatorul intrând în exploatare în primăvara anului următor. Calculatorul a fost în
serviciu timp de peste 20 de ani. În prezent, părți din calculator pot fi văzute la secția de
tehnică de calcul din cadrul Muzeului Banatului.
Construcție
A fost conceput ca un calculator electronic binar paralel cu virgulă fixă cablată și
virgulă mobilă programată, cu o frecvența a generatorului de 1 MHz. Memoria principală
era inițial pe un tambur magnetic și avea 4096 adrese, ulterior tamburul fiind înlocuit cu o
memorie cu ferite. Viteza de calcul era mult mai mare față de cea a predecesorul său, de
până la 10 000 de operații/secundă. Acumulatorul avea 37 de biți. El putea stoca fie un
număr binar de 36 de biți plus semnul pe un bit, fie 6 caractere pe 6 biți, fie o instrucțiune
pe 36 de biți. Zona de adresă, de 12 biți, putea accesa 4096 de adrese de memorie.
Instrucțiunile erau tot cu două adrese.
Utilizări
A fost utilizat cu succes în diferite lucrări de topometrie, inginerie termică și a
apelor, construcții, algebră și geometrie vectorială și a fost în funcțiune.
CENA-2M
Pe baza calculatorului MECIPT-2 a fost construit calculatorul CENA-2M
(„mobil”), care a fost realizat în 10 exemplare la Electronica București. Acestea au intrat
în dotarea Direcțiilor Centrale ale celor patru corpuri de armată [61]. Unii au considerat
calculatorul CENA ca fiind MECIPT-3, dar prin acest nume colectivul de la Timișoara se
referea la alt proiect [10].
MECIPT-3
A existat un proiect pentru MECIPT-3 care urma sa fie realizat în colaborare cu
Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC) Timișoara. Tema de proiectare a fost elaborată
de Vasile Baltac, Iosif Kaufmann, Wilhelm Löwenfeld, și Mircea Fildan [2], după
revenirea lui Baltac de la stagiul de cercetare în Anglia la Universitatea din Cambridge în
1967.Unele elemente ale temei de proiectare sunt prezentate în facsimilul 17.
MECIPT-3 se intenționa a fie un calculator din generația a treia. Includea o serie
de concepte avansate, atât din punctul de vedere al concepției hardware, cât și din punctul
de vedere al inovațiilor software pe care le aducea. Era preconizat de a avea cca. 10 000
de tranzistoare, o memorie cu ferite de 4 Kilocuvinte de 37+1 biți, lector de bandă
perforată, mașină de scris și imprimantă. Urma să dispună de un monitor pentru conversie
de date (INEX) și putea lucra în limbaj de asamblare. Cuvintele erau prelucrate în paralel
sau microprogramat. Puterea consumată de MECIPT-3 era de 2 kW. Construcția se baza

pe module tranzistorizate SALTA [12]. Modulele au fost proiectate de Sergiu Budu, după
ideea lui Vasile Baltac care studiase la Cambridge structura calculatorului ATLAS. De
altfel numele de SALTA era o anagrama a numelui ATLAS. Construcția lui a
început,proiectul a fost finalizat cu sprijinul filialei ITC Timișoara,dar România producea
deja industrial calculatoare din generația a treia. A fost abandonat definitiv în 1974,
deoarece deja din 1973 Politehnica avea acces la un FELIC C-256. În anul 1976, Centrul
de Calcul al Politehnicii se dota cu propriul său calculator Felix C-256.
Echipa de cercetare și exploatare

Ideea de a construi un calculator au avut-o Wilhelm Lowenfeld și Iosif Kaufmann.
Activitatea de cercetare și realizare a calculatorului a avut loc în cadrul Catedrei de
Bazele electrotehnicii cu sprijinul direct al renumitului profesor Plauțius Andronescu,
atunci șef de catedră. În facultate exista și catedra de Electronică, dar profesorul
Alexandru Rogojan nu a realizat în 1957 importanța calculatoarelor digitale, dând
prioritate unor teme de electronică industrială. Colectivul MECIPT a fost inițial compus
din cei doi, apoi a fost angajat pentru realizarea echipamentului personal auxiliar:
tehnicianul Herbert Hartmann, o persoană cu abilități personale deosebite, Bohn-baci, un
electrician experimentat și Negruț, un mecanic cu o pricepere ieșită din comun24.
În 1961 Wilhelm Lowenfeld a avut ideea să-l atragă în activitatea de proiectare pe
Vasile Baltac, student al facultății cunoscut pentru performanțele sale la Olimpiadele de
matematici, care a și optat pentru MECIPT atunci când a terminat în 1962 facultatea. În
1962 și în anii următori au fost angajați și absolvenți ai Facultății de Matematică din
Timişoara, Dan Farcaș, Gavril Gavrilescu, Ștefan Mărușter, Alexandru Cicortaș. Și
mulți absolvenți de elită ai facultății de electrotehnică, Viorel Vițan, Ionel Munteanu,
Weber Ioan, Victor Megheșan, Sergiu Budu, Victor Balosin. Anexa 2 detaliază sumare
date biografice ale unor pionieri ai calculatoarelor care au lucrat la MECIPT [14].
Centrul de calcul al Institutului Politehnic Timișoara

Profesorul Alexandru Rogojan, șeful Catedrei de Electronică din Facultatea de
Electrotehnică, stimulat de existența colectivului MECIPT, a demarat și dânsul cercetări
privind realizarea unui calculator electronic pe care ulterior l-a numit CETA – Calculator
Electronic Tranzistorizat Automat. L-a finalizat târziu în 1972, fiind folosit pentru un
echipament de test deoarece între timp România achiziționase o licență industrială și se
fabrica din 1970 calculatorul FELIX C-256.
Existența a două colective care se ocupau de calculatoare a determinat Rectoratul
IPT să înființeze o structură numită Centrul de Calcul IPT condusă de prorectorul
Gheorghe Silaș, profesor de mecanică teoretică. Ședințele Centrului de calcul hotărau
repartizarea resurselor, se aprobau planurile de activitate și finanțările și erau adesea
furtunoase [7][8]. Ședințele reflectau animozitățile dintre Rogojan pe de o parte și
Lowenfeld și Kaufmann pe de altă parte. Într-una dintre aceste ședințe s-a hotărât să nu se
finanțeze MECIPT-2, ci CETA.
24
Construia orice dispozitiv mecanic cu scule și instrumente vechi și neperformante. în 1962-1963 a realizat
o presă de inele de ferite fără proiect doar pe baza unei schițe sumare.
După 1969, centrul a căpătat destinația de deservire a necesităților catedrelor din

IPT, acum Universitatea Politehnică Timișoara. Interesant este că deși formal MECIPT
funcționa în cadrul structurii Centrul de calcul IPT, colectivul MECIPT se autointitula
Centrul de calcul MECIPT.
Încheierea etapei de pionierat MECIPT

În istoria României, în anii 1967 începea să se scrie un nou capitol. S-a adoptat
un Program Național pentru dotarea cu echipamente de calcul și începea construirea
unei industrii de tehnică de calcul în România. Inițial, s-a dorit de la centru ca toată
echipa MECIPT sa se mute la București într-un nou institut. După refuzul principalilor
cercetători, se hotărăște înființarea unei filiale a Institutului de cercetare proiectare
pentru utilaje de calcul (ICPUEC) – un nume bizar înlocuit mai târziu cu Institutul de
tehnica de calcul – ITC și a Centrului teritorial de calcul electronic – CTCE. Cea mai
mare parte din personalul MECIPT condusă de Vasile Baltac trece la filiala ICPUEC
Timişoara (facsimil 16).
Wilhelm Löwenfeld devine directorul CTCE, Iosif Kaufmann este repus în
drepturile de cadru didactic și rămâne la IPT, colectivul MECIPT, unde vine ulterior și
Mircea Fildan. Dan Farcaș pleacă la CEPECA București, Ștefan Mărușter și Alexandru
Cicortaș trec la Universitatea din Timișoara, Facultatea de Matematică.
MECIPT a fost la originea Filialei Timișoara a ITC, a apariției Fabricii de
memorii electronice și, ulterior DATATIM si ALCATEL România. Înființarea filialei
ITC nu a însemnat ruperea legăturilor dintre cei care au lucrat împreună la Centrul de
calcul MECIPT. Inițial, a continuat cu proiectul MECIPT-3 care a fost realizat în
colaborare [7]. Însă ca și CETA nu a mai fost utilizat fiind uzate moral odată cu apariția
familiei FELIX din generația treia.
Aniversarea MECIPT la 40 și 50 ani

MECIPT a fost aniversat la 40 de ani și la 50 de ani de la punerea în funcțiune.
Aniversarea a 40 ani a fost marcată de o întâlnire a veteranilor (facsimilul 18). Cu ocazia
aniversării a 50 de ani s-a organizat o conferință omagială, a fost dezvelită o placă
comemorativă, a avut loc o întâlnire a veteranilor și s-a publicat o carte [7]. Facsimilul 19
prezintă o fotografie a veteranilor prezenți la întâlnire și fotografia plachetei dezvelite cu
această ocazie.
În anul 2003, Președintele României a acordat înalte ordine unor pionieri ai
calculatoarelor electronice. Printre cei decorați au fost și Wilhelm Lowenfeld, Iosif
Kaufmann și Vasile Baltac.
Restaurarea MECIPT-1
O activitate de restaurare a avut loc la Muzeul Banatului din Timișoara în
cooperare cu ATIC – Asociația pentru Tehnologia Informației și Comunicațiilor din
România. Au fost deja restaurate panoul de comandă, circuite logice și memoria cu
tambur magnetic [4].
Facsimil 18. Veterani MECIPT la aniversarea a 40 ani
Facsimil 19. Veterani MECIPT la aniversarea a 50 ani

Facsimile
În Anexa 1 sunt prezentate copii scanate ale unor documente care reflectă
activitatea de pionierat MECIPT.
 Facsimilul 1 - Apariția calculatorului MECIPT-1, al doilea din țară, și primul
conceput și realizat în mediul universitar, a fost un adevărat eveniment.
MECIPT-1 fiind puternic mediatizat de presa vremii ca o realizare de prim
plan a cercetării românești. În facsimil se poate vedea o fotografie din
România Liberă din 1963 și originalul Agerpres al fotografiei.
 Facsimilul 2 - Wilhelm Löwenfeld și Vasile Baltac într-o altă fotografie
Agerpres din 1963.
 Facsimilul 3 - Prin faptul că MECIPT-1 calcula automat corect valorile sin (x)
se demonstra, în februarie 1962, buna funcționare a calculatorului
 Facsimilul 4 - Programul destinat retipăririi programelor este datat de Vasile
Baltac, 6 septembrie 1962.
 Facsimilul 5 - Despre software engineering nu se vorbea încă. Totuși
programele MECIPT-1 erau bine documentate încă din anul 1962.
 Facsimilul 6. Odată cu terminarea MECIPT-1 a apărut preocuparea de a
construi MECIPT-2. Notițele reflecta o discuție din anul 1962 între Iosif
Kaufmann și Vasile Baltac privind perfecționările avute în vedere și noi
caracteristici.
 Facsimilul 7 - Rezultatele cercetării privind MECIPT-1 erau comunicate si
publicate, Notițele schițau comunicarea „Contribuții la proiectarea unei
matrici decodificatoare” având ca autori pe I. Kaufmann, V. Löwenfeld si V.
Baltac comunicată la o sesiune și publicata ulterior în Buletinul științific și
tehnic IPT.
 Facsimilul 8 - MECIPT-1 a fost intens folosit pentru calcule științifice și de
proiectare. Tabelul întocmit la finele anului 1965 listează beneficiari
importanți ai anilor 1962-1965: ISCH, ISPH, Electromotor, DSAPCT, ISPE,
Centrele de calcul ale Universității din București, Academiei din Timişoara și
Cluj. Mențiunea de calculele interne reflecta rularea unor programe scrise de
cercetătorii din MECIPT pentru diverse teme de cercetare sau catedre din IPT.
 Facsimilul 9 - Programarea MECIPT-1 a evoluat rapid de la scrierea
programelor în cod mașină spre elemente de asambloare. Programe și
subprograme erau folosite în comun. Lucrarea elaborata de Gavril Gavrilescu
descrie un program pentru virgula mobila numit atunci deja compilator.
 Facsimilul 10 - MECIPT-1 a fost folosit intens pentru scopuri didactice.
Studenți de la facultăți din Timişoara, București și Cluj au lucrat la MECIPT
în cadrul orelor de laborator sau în practica de vară. Prima promoție de
ingineri cu specialitatea calculatoare electronice a absolvit Politehnica din
Timişoara în anul 1966. Lucrările practice au cuprins și studierea amănunțită a
calculatorului MECIPT-1 sub conducerea șefului de lucrări Vasile Baltac.
 Facsimilul 11 - Programa analitică a unui curs de „Programarea
calculatoarelor electronice automate” predat de Lector Kaufmann Iosif și Șef
lucrări Pop Vasile și a unui curs de „Utilizarea calculatoarelor numerice”
predat de Șef lucrări Baltac Vasile. Lucrările practice erau executate la

MECIPT.
 Facsimilul 12 - Un raport din octombrie 1963 arăta preocupările diverse de la
MECIPT pe linie profesională și științifică: participarea la sesiunea organizată
de Academie, vizita la Electromagnetica, la Centrul de calcul al Universității
din București și laboratoarele CIFA de la Măgurele, discuții cu specialiști
francezi. În raportul lui Vasile Baltac sunt menționați acad. Grigore C. Moisil,
W. Löwenfeld, I. Kaufmann, Dan Farcaș.
 Facsimilul 13 - Corespondenta din 1963 dintre Vasile Baltac și Dan Farcaș cu
profesorul Kuseliov de la Moscova reflecta preocupări în domeniul
automatelor auto-instruibile și bionicii.
 Facsimilul 14 - Profesorul M. V. Wilkes, F.R.S de la Universitatea din
Cambridge, Anglia, pionier al calculatoarelor electronice și inventatorul
microprogramării este informat printr-o scrisoare, din mai 1965, că MECIPT a
fost proiectat și pe baza unor articole trimise de dânsul și este operațional din
1962. I se cere acordul ca inginerul Vasile Baltac să lucreze în celebrul său
Mathematical Laboratory, unde se construise primul supercalculator din lume
ATLAS.
 Facsimilul 15 - Răspunsul profesorului Wilkes a fost prompt și încurajator.
Este interesat ca MECIPT-1 folosește principiile microprogramării (de altfel
un concept implementat pentru prima dată în România prin MECIPT-1) și este
de acord ca Vasile Baltac să lucreze în laboratorul său de la Cambridge, ceea
ce s-a și realizat în anul universitar 1966/1967.
 Facsimilul 16 - În 1967/1968 începe construirea unei industrii de tehnică de
calcul în România. Se hotărăște înființarea unei filiale a Institutului de
cercetare proiectare pentru utilaje de calcul, ICPUEC - un nume bizar
înlocuit mai târziu cu Institutul de tehnică de calcul - ITC și a Centrului
teritorial de calcul electronic - CTCE. O parte din personal condusă de Vasile
Baltac trece la filiala ICPUEC Timişoara, Protocolul de transfer la ICPUEC
este aprobat de miniștrii de resort, acțiunea fiind considerată de interes
național.
 Facsimilul 17 - Înființarea filialei ITC nu a însemnat ruperea legăturilor dintre
cei care au lucrat împreuna la centrul de calcul MECIPT. A existat un proiect
pentru MECIPT-3 care urma sa fie realizat în colaborare. Tema de proiectare
este avizată de Vasile Baltac, Wilhelm Löwenfeld, Iosif Kaufmann, Mircea
Fildan. Calculatorul nu s-a mai realizat. S-a trecut la construirea unei industrii
naționale pe baza de cooperare internaționala. Cu aceasta s-a încheiat și o
primă etapă, de pionierat în tehnica de calcul românească, din viața MECIPT.
Concluzii
Membrii guvernului l-au sfătuit pe Nicolae Ceaușescu că prin calculatoare poate
moderniza România, ceea ce nu era fals. Totuși, de la cele realizate în laborator, până la
cele industriale era o distanță mare. Primele erau făcute individual, manual, iar în
România nici nu exista tehnologie de circuit imprimat pentru cele de producție. S-a
hotărât, totuși, să se facă această industrie. Atunci, s-au trimis delegații în lumea întreagă,
în SUA, Anglia, Franța, Italia.
Industria aceasta în România are de-a face cu Franța. Statele din blocul comunist
nu aveau voie să își construiască propriile calculatoare. Schimbarea a venit de la Charles
de Gaulle, care pe vremea aceea era contra NATO. Îl deranja poziția acestei alianțe și a
mers până într-acolo încât a ieșit din structurile militare. SUA i-au aplicat același
embargou care funcționa și în cazul țărilor socialiste. Pe De Gaulle l-a afectat treaba
aceasta, deoarece voia să cumpere un supercalculator, pentru un institut de cercetare. Cel
mai mare pe vremea aceea era CDC 6600, realizat de Control Data Corporation. Așa a
pornit în Franța „Planul Calcule”: au fost create fabrici de circuite integrate, de circuite
imprimate, de calculatoare. Președintele Franței ar fi spus: „Dați-le românilor totul”. A
fost o decizie politică care a condus la crearea unei industrii. Fabricile au fost construite
pe platforma Pipera. Ca să aibă de la ce să pornească, au cumpărat o licență de la o firmă
americană și au făcut calculatorul IRIS 50. Noi l-am numit Felix C-256. Numele a venit
de la provincia Dacia Felix, iar „Dacia” era deja folosit pe automobile. Numărul venea de
la capacitatea de memorie: 256 KB. Am dezvoltat apoi Felix C-32, un calculator mai mic.
A urmat FELIX C-512 și tot așa. Dar începuse era mini-calculatoarelor, prin anii '70.
Acestea erau mai mici, dar tot puternice. Erau cât un dulap, nu cât un șifonier. Pentru noi
începuse adevărata Epocă de Aur.
În 1977 a fost centenarul independenței în România. Probabil că dacă i-am fi spus
„Independența” era și mai și. A fost un deschizător de drumuri. După acest proiect au
apărut microcalculatoarele. Erau aproape de PC-urile din anii '90-2000: slabe ca
performanțe, dar măcar le puteai pune pe birou.
S-au exportat calculatoare românești în Cehoslovacia, Republica Democrată
Germană, China, Irak, Siria. La sfârșitul anilor '80 aveam o sută de mii de oameni care
lucrau în domeniu. În perioada neagră a regimului, când Ceaușescu a decis că vrea să
plătească datoria externă și a oprit astfel toate importurile, am suferit din cauza lipsei de
componente și echipamente moderne. Noi, ca să ne dezvoltăm și să ținem pasul cu
cercetarea, aveam nevoie de componente din Vest. Am rezistat cumva cu componente
luate din celelalte țări socialiste. Așa am construit și fabricat în continuare Felix,
Independent și Coral. Dar, industria se dezvolta în perioada aceea. Noi exportam, e
adevărat, dar din punct de vedere tehnologic ne distanțam de Occident. Sursa - Interviu
cu V. Baltac, 2016, https://www.vice.com.
Mulțumiri
Mulțumim domnului Prof. Dr. Vasile Baltac (Web: www.vasilebaltac.ro) pentru
sprijinul acordat în publicarea acestui articol, precum și pentru imaginile din arhiva
personală (Nota editorului).
Bibliografie
1. Anonymous, History of Computer Developments in România, IEEE Annals of the History of
Computing, Vol. 21, No. 3, 1999.
2. Baltac, Vasile și Gligor, Horia Some Key Aspects in the History of Computing in Romania, 8thIT STAR
Workshop on History of Computers, Szeged, 19 septembrie 2014.
3. Baltac, Vasile MECIPT – Evocări și documente, în volumul Gligor, Horia și Ionel, Sabin MECIPT:
Începuturile Științei și Ingineriei Calculatoarelor la Politehnica din Timișoara, Timișoara: Editura
„Politehnica”, 2011.
4. Baltac, Vasile Pionieratul calculatoarelor în România și nașterea unei industrii de profil, Simpozionul
Pionierii informaticii românești, Universitatea Agora Oradea, 8 decembrie 2007.
5. Baltac, Vasile Lucrări practice la cursul de calculatoare numerice, partea II, 1965/1966, manuscris.
6. Gabriel Vasile, Istoria informaticii românești: de la CENA la Independent 100, Market Watch nr.
105/mai 2008.
7. Gligor, Horia și Ionel, Sabin MECIPT: Începuturile Științei și Ingineriei Calculatoarelor la Politehnica
din Timișoara, Timișoara: Editura „Politehnica”, 2011.
8. Farcaș, Dan, MECIPT, O istorie subiectivă, în volumul Gligor, Horia și Ionel, Sabin MECIPT:
9. Gavrilescu, Gavril Amintiri despre MECIPT în volumul Gligor, Horia și Ionel, Sabin MECIPT:
10. Holban, Ștefan Preitl, Ștefan Crișan, Marius Forty Years of Education and Research in Computers and
Informatics at Politehnica University of Timişoara.
11. Mărușter, Ștefan Povestea unei lucrări în volumul Gligor, Horia și Ionel, Sabin MECIPT: Începuturile
Științei și Ingineriei Calculatoarelor la Politehnica din Timișoara, Timișoara: Editura „Politehnica”,
2011.
12. Naforniță, Ioan Aduceri aminte: ieșirea la pensie a MECIPT-ului în volumul Gligor, Horia și Ionel,
Sabin MECIPT: Începuturile Științei și Ingineriei Calculatoarelor la Politehnica din Timișoara,
Timișoara: Editura „Politehnica”, 2011.
13. Wikimedia Commons MECIPT-1 Drum Memory https://commons.wikimedia.org/wiki/File:MECIPT-
1_Drum_memory.jpg , accesat 19 decembrie 2018.
14. Wikipedia MECIPT ro.wikipedia.org/wiki/MECIPT.
ANEXA 1 - Facsimile
Facsimil 1. Apariția calculatorului MECIPT-1, al doilea din țară, și primul conceput și realizat în mediul
universitar a fost un adevărat eveniment. MECIPT-1 fiind puternic mediatizat de presa vremii ca o realizare
de prim plan a cercetării românești. În facsimil se poate vedea o fotografie din România Liberă din 1963 și
originalul Agerpres al fotografiei
Facsimilul 2. Wilhelm Löwenfeld si Vasile Baltac într-o alta fotografie Agerpres din 1963
Facsimilul 3. Prin faptul ca MECIPT-1 calcula automat valorile sin(x) se demonstra în februarie 1962 buna
funcționare a calculatorului
Facsimilul 4. Programul destinat retipăririi

programelor este datat 6 septembrie 1962 de către
Vasile Baltac
Facsimilul 5. Despre software engineering nu se

vorbea încă. Totuși programele MECIPT-1 erau
bine documentate încă din 1962
Facsimilul 6. Odată cu terminarea MECIPT-1 a apărut preocuparea de a construi MECIPT-2. Notițele

reflecta o discuție din 1962 între Iosif Kaufmann și Vasile Baltac privind perfecționările avute în vedere și
noi caracteristici
Facsimilul 7. Rezultatele cercetării privind

MECIPT-1 erau comunicate și publicate,
Notițele schițau comunicarea „Contribuții
la proiectarea unei matrici
decodificatoare” având ca autori pe I.
Kaufmann, V. Löwenfeld și V. Baltac
comunicata la o sesiune și publicată
ulterior în Buletinul științific și tehnic IPT
Facsimilul 8. MECIPT-1 a fost intens folosit pentru

calcule științifice si de proiectare. Tabelul întocmit
la finele anului 1965 listează beneficiari importanți
ai anilor 1962-1965: ISCH, ISPH, Electromotor,
DSAPCT, ISPE, Centrele de calcul ale
Universității București, Academiei din Timişoara și
Cluj. Mențiunea de calculele interne reflecta
rularea unor programe scrise de cercetătorii din
MECIPT pentru diverse teme de cercetare sau
catedre din IPT
Facsimilul 9. Programarea MECIPT-1 a evoluat rapid. Lucrarea elaborata de Gavril Gavrilescu descrie un
program pentru virgula mobila numit atunci deja compilator
Facsimil 10. MECIPT-1 a fost folosit intens pentru scopuri didactice. Studenți de la facultăți din Timişoara,
București și Cluj au lucrat la MECIPT în cadrul orelor de laborator sau în practica de vară. Prima promoție
de ingineri cu specialitatea calculatoare electronice a absolvit Politehnica din Timişoara în 1966. Lucrările
practice au cuprins si studierea amănunțită a calculatorului MECIPT-1 sub conducerea șefului de lucrări
Vasile Baltac (mai jos)
Facsimil 11. Programa analitica a unui

curs de „Programarea calculatoarelor
electronice automate” predat de Lector
Kaufmann Iosif și Șef lucrări Pop Vasile și
a unui curs de „Utilizarea calculatoarelor
numerice” predat de Șef lucrări Baltac
Vasile. Lucrările practice erau executate
la MECIPT
Facsimil 12. Un raport din octombrie 1963

arata preocupările diverse de la MECIPT pe
linie profesionala si științifică: participarea la
sesiunea organizată de Academie, vizita la
Electromagnetica, la Centrul de calcul al
Universității din București și laboratoarele
CIFA de la Măgurele, discuții cu specialiști
francezi. În raportul lui Vasile Baltac sunt
menționați acad. Grigore C. Moisil, W.
Löwenfeld, I. Kaufmann, Dan Farcaș
Facsimil 13. Corespondența din 1963

dintre Vasile Baltac și Dan Farcaș cu
profesorul Kuseliov de la Moscova
reflecta preocupări în domeniul
automatelor auto-instruibile și bionicii
Facsimil 14. Profesorul M. V. Wilkes, F.R.S

de la Universitatea din Cambridge, Anglia,
pionier al calculatoarelor electronice si
inventatorul microprogramării este informat
printr-o scrisoare din mai 1965 că MECIPT-1
a fost proiectat și pe baza unor articole
trimise de dânsul și este operațional din 1962.
I se cere acordul ca inginerul Vasile Baltac să
lucreze în celebrul său Mathematical
Laboratory, unde se construise primul
supercalculator din lume ATLAS
Facsimil 15. Răspunsul profesorului

Wilkes a fost prompt și încurajator.
Este interesat că MECIPT-1 folosește
principiile microprogramării (de altfel
un concept implementat pentru prima
dată în România prin MECIPT-1) si
este de acord ca Vasile Baltac să
lucreze în laboratorul său de la
Cambridge, ceea ce s-a și realizat în
anul universitar 1966/1967
Facsimil 16. În 1967/1968 începe construirea unei industrii de tehnica de calcul în România. Se hotărăște
înființarea unei filiale a Institutului de cercetare proiectare pentru utilaje de calcul - ICPUEC - un nume
bizar înlocuit mai târziu cu Institutul de tehnica de calcul - ITC și a Centrului teritorial de calcul electronic -
CTCE. O parte din personal condusă de Vasile Baltac trece la filiala ICPUEC Timişoara, Protocolul de
transfer la ICPUEC este aprobat de miniștrii de resort, acțiunea fiind considerată de interes național
Facsimil 17. Înființarea filialei ITC nu a însemnat

ruperea legăturilor dintre cei care au lucrat
împreuna la Centrul de calcul MECIPT. A existat un
proiect pentru MECIPT-3 care urma sa fie realizat în
colaborare. Tema de proiectare este avizata de
Vasile Baltac, Wilhelm Löwenfeld, Iosif Kaufmann,
Mircea Fildan. Calculatorul nu s-a mai realizat. S-a
trecut la construirea unei industrii naționale pe bază
de cooperare internațională. Cu aceasta s-a încheiat
și o primă etapa, de pionierat în tehnica de calcul
româneasca, din viața MECIPT
ANEXA 2 - Din personalul MECIPT25
 Wilhelm Löwenfeld (n. 19 august 1922, Caransebeș – d. 2004, Pittsburgh), fiind evreu în
timpul celui de al Doilea Război Mondial (1941–1944), este internat într-un lagăr de
muncă. Inginer, este profesor la Liceul electrotehnic din Timișoara (1950–1952), apoi
asistent și șef de lucrări la IPT (1952–1973). Între 1968–1973 este și directorul Centrului
Teritorial de Calcul Electronic Timișoara. În 1974 emigrează în SUA, continuându-și
cariera între 1975–1993 la Case Western Reserve University (CWRU) din Cleveland.
 Iosif Kaufmann (n. 21 decembrie 1921, Arad – d. 2016 R. F. Germania), al cărui tată era
văr primar cu Wilhelm Löwenfeld, fiind evreu în timpul celui de al Doilea Război
Mondial (1941–1944) este internat și el într-un lagăr de muncă unde îl întâlnește pe
Wilhelm Löwenfeld. Licențiat (1946), apoi doctor în matematici (1948) la Universitatea
din Cluj, între 1946–1954 este profesor la un liceu din Cluj, apoi asistent și lector
universitar. Între 1964–1983 este șef de lucrări și conferențiar la IPT, predând limbaje de
programare. Între anii 1956–1964 își pierde postul didactic, rămânând încadrat ca simplu
muncitor, ca urmare a unei cereri de emigrare în Israel. În 1983 emigrează în Israel, apoi
în Germania, unde până la pensionare (în 1987) își continuă cariera didactică în cadrul
Universității din Münster.
 Vasile Baltac (n. 9 noiembrie 1940, Ploiești), student eminent, este invitat în 1961 de
Lowenfeld să se alăture lui și lui Kaufmann la realizarea MECIPT-1. Realizează
împreună și MECIPT-2. În 1968 trece la ITC, unde este pe rând șeful Filialei Timişoara,
director științific, director general. Între 1981–1994 este director de Centrală industrială,
secretar de stat și ministru în domeniile electrotehnică, electronică și tehnică de calcul. În
1994 este co-fondator al grupului SoftNet. Cercetător științific principal gradul I. Cadru
didactic universitar din 1962, profesor universitar titular din 1996.
 Dan Farcaș (n. 1 aprilie 1940, Reșița) a absolvit Facultatea de Matematică–Fizică a
Universității de Vest din Timișoara (1960), doctor în matematici la Universitatea din
București (1979). Profesor de matematică la Gătaia și Deta (1960–1962), matematician și
cercetător științific la Centrul de Calcul al IPT (1962–1967). Apoi, trece la CEPECA
București. Între 1983 și 2010 se ocupă de informatica medicală, devenind membru al
Academiei de Științe Medicale. Autor de lucrări de literatură științifico-fantastică.
 Gavril Gavrilescu (n. 23 august 1931, Botești – d. 23 ianuarie 2018, Timișoara) s-a
pregătit pentru o carieră în aviație la Școala de Ofițeri de aviație, pe atunci la Tecuci. În
1960 a absolvit Facultatea de Matematică–Fizică a Universității de Vest din Timișoara.
După un stagiu ca profesor, în 1964 se angajează la IPT ca matematician. Programator
foarte talentat, realizează asamblorul pentru MECIPT-2 și multe programe pentru
DSAPCB. Între 1968–1990 lucrează la ITC Timișoara, realizând asambloare și editoare
de legături pentru calculatoarele românești.
 Ștefan Mărușter (n. 5 septembrie 1937, Ineu – d. 24 decembrie 2017, Timișoara) a
absolvit Facultatea de Matematică–Fizică a Universității de Vest din Timișoara (1960),
devenind doctor în matematici la Universitatea Babeș-Bolyai (1974) cu teza Metode
numerice pentru ecuații operatoriale monotone. A fost profesor de matematică la Baia
Mare (1960–1965), matematician și cercetător științific la Centrul de Calcul al IPT
(1965–1972), unde a realizat programe ale bibliotecii matematice, și, împreună cu Gavril
Gavrilescu, supervizorul I/O pentru MECIPT-1. Lector, conferențiar și profesor emerit la
Catedra de Matematică–Informatică a Universității de Vest (1972–2003). Conducător de
doctorat din 1994. Director al Oficiului de Calcul și șeful Catedrei de Informatică. Decan
al Facultății de Informatică (1990–1992), Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-
Bolyai (2016).
25
Conform Wikipedia [12]
Din colectivul MECIPT au mai făcut parte inginerii Walter Bernath, Sergiu Budu, Viorel Vițan,
Ioan Weber, matematicianul Tiberiu Ilin (ulterior director al ITC Timișoara, transferați în 1968 la
ITC Timișoara,[88]), Alexandru Cicortaș (prof. univ. la Universitatea de Vest) și tehnicienii
Herbert Hartmann, Iosif Skolek, Nicolae Negruț,Maria Moldovan și încă alții. La DSAPCB, pe
MECIPT-2 au lucrat și Ioan Mihăescu, Andrei Weisz și Ladislau Kelemen.
Calculatorul MECIPT de la Timișoara
Dan Dezideriu Farcaș26,

Dr. în matematică, Membru titular al Academiei de Științe Medicale,
Cum s-a construit

După o pregătire teoretică, începută în 1957, în anii
1959-61, matematicianul Iosif Kaufmann şi inginerul
William Löwenfeld, cadre universitare din Timișoara, ajutaţi
în principal de tehnicianul Herbert Hartmann, au construit,
aproape „artizanal”, un calculator electronic digital. Acesta a
primit numele de MECIPT-1, prescurtare pentru „Maşina
Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timişoara”
(IPT, azi Universitatea Politehnica Timişoara) [14][15][16].
Kaufmann fusese aproape unicul proiectant al maşinii, cel
care a gândit arhitectura şi logica sa, ba chiar şi cel care a
realizat, practic, prototipurile circuitelor electronice. El a fost
ajutat de Löwenfeld, atât ca inginer electronist, cât și printr-
un deosebit talent managerial. Inițiativa și activitatea lor a fost sprijinită doar de Catedra
de Bazele Electrotehnicii, condusă de legendarul profesor Plauţius Andronescu, între
altele prin alocarea unui spațiu în clădirea facultății de electrotehnică, şi s-a finalizat
exclusiv datorită tenacităţii echipei. Majoritatea aparaturii, a pieselor și a materialelor
necesare s-a obținut, gratuit, prin convenții de colaborare cu diverse întreprinderi din
Timișoara. Abia când diferitele componente ale MECIPT-ului au început să funcţioneze,
dovedind fără niciun dubiu că pot deveni un calculator viabil, conducerea politehnicii s-a
implicat, aprobând o finanţare pentru terminarea lucrărilor, în principal pentru dulapuri,
pupitre de comandă etc.
Caracteristici și principii de funcționare

MECIPT-1 era un calculator de generația I, cu tuburi electronice, dar avea câteva
avantaje față de calculatoarele Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele. În timp ce
CIFA-1 nu scotea – ca rezultate ale calculelor – decât numere de 9 cifre, cu o poziţie fixă
a virgulei zecimale, MECIPT-1 putea imprima rezultatele cu numărul necesar de cifre
înainte și după virgulă, ceea ce permitea ca rezultatele să fie utilizabile nemijlocit. Dar
mai ales, a fost primul calculator alfanumeric din România, deci primul capabil să
prelucreze şi texte, nu doar numere. În plus, avea o memorie de patru ori mai mare și era
26
Președinte al Comisiei de informatică a Academiei de Științe Medicale (1991-2002), Membru al
Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnologiei (CRIFST), Academia Română.
primul calculator care a funcţionat într-o instituţie de învăţământ superior, contribuind la

formarea primelor generaţii de specialişti în domeniu.
Pupitrul calculatorului MECIPT 1 restautat la Muzeul Banatului din Timișioara
MECIPT-ul era o construcţie impresionantă; ocupa o cameră de mărime mijlocie,

la etajul întâi al facultăţii de electrotehnică, aflată pe atunci în fostul liceu al piariştilor
(retrocedat la ora actuală), foarte aproape de Catedrala ortodoxă. Partea principală a
calculatorului (unitatea aritmetică-logică şi cea de comandă/control) era închisă într-un
dulap metalic de vreo cinci metri lungime şi vreo doi şi ceva înălţime, cu partea din faţă
vitrine de sticlă, prin care se vedeau cele peste 2000 de tuburi electronice (numite pe
atunci şi „lămpi de radio”), înşirate pe rânduri paralele, care constituiau de fapt registrele
„unității aritmetice și logice”, servind la realizarea operaţiilor pe care calculatorul le putea
efectua. Pe latura din spate a dulapului se găseau, la vedere, celelalte componente: 20.000
de rezistenţe şi condensatoare şi peste 30 de kilometri de conductori. Toate acestea (mai
puţin tuburile, care erau în socluri) fuseseră interconectate prin lipituri cu cositor, în
număr de peste 100.000. Deci, modulele nu puteau fi schimbate sau modificate decât cu
ciocanul de lipit, ceea ce nu a fost însă necesar, întrucât – prin construcţie – circuitele s-
au dovedit extrem de fiabile.
Toată instalaţia consuma cam zece kilowaţi. Vara, când temperatura o depășea pe
cea acceptabilă, se punea în funcţie un ventilator, de alţi zece kilowaţi, care sugea aerul
din cel mai răcoros colţ din curtea clădirii şi-l sufla zgomotos prin dulap, evacuându-l
apoi în stradă. În ciuda acestei strădanii, temperatura în încăpere se ridica uneori, în lunile
călduroase de vară, chiar şi la 40-42 de grade, conform unui termometru aflat permanent
pe perete.
În faţa dulapului principal, era un pupitru de comandă, format din trei părţi. Cea
din mijloc conţinea aparate de măsură. Partea din stânga servea unor operaţii de depanare,
de aici putându-se comanda, de pildă, paşii microprogramaţi ai instrucţiunilor.
A treia parte a pupitrului de comandă, aflată la dreapta, era cea mai importantă
din punctul de vedere al programatorilor. Ea conţinea, sub forma unor beculeţe, dublate
de butoane, imaginea registrelor calculatorului şi, prin acestea, se putea vizualiza
conținutul oricărei celule de memorie. Prin apăsarea
unui buton, beculețul se aprindea, prin următoarea
apăsare se stingea. Un beculeț aprins simboliza cifra 1.
iar un bec stins cifra 0, cu alte cuvinte o cifră binară
(sau un bit) în respectiva poziție.
În acest mod, de la pupitrul de comandă se
puteau introduce, cu mâna, în locaţiile potrivite de
memorie, instrucţiuni sau numere. La MECIPT-1
s-a convenit ca cifrele binare cu care lucram să fie
grupate câte trei, altfel spus să folosim cifre „octale”
(de la 0 la 7), spre deosebire de gruparea pe patru biți,
numită și sistem hexazecimal (de la 0 la F), încetățenit
ulterior în informatică. Îmi amintesc că atunci când
introduceam manual datele, butonam concomitent cu
trei degete, aşezate în diferite configuraţii, ceea ce
aducea oarecum cu cântatul la pian. Şi azi mai ţin
minte unele constante periodice, pe care le înscriam cu
mâna, de obicei la testări. De pildă 0,1 se scria în binar
0,000110011... sau 1/3 era 0,01010101...
Un registru avea 31 de cifre binare, ceea ce azi pare ceva neobişnuit. Acest șir de
biți, care mai purta și numele de „cuvânt”, era format fie din două instrucţiuni a 15 biţi (5
pentru codul operaţiei şi 10 pentru adresă), fie din şase litere a cinci biţi (pentru texte), fie
reprezenta un număr de 30 de biţi (echivalent aproximativ cu nouă cifre zecimale), plus o
cifră de semn. Prin construcţie, în calculator, toate numerele erau subunitare, dar
conversiile se făceau simplu, iar atunci când se tipăreau rezultatele, ele apăreau în forma
dorită, cu virgula plasată la locul potrivit. În privința operațiilor aritmetice, calculatorul
nu ştia, de fapt, decât să adune „paralel” (în doi paşi: adunare bit cu bit şi apoi adunarea
„transferului”); celelalte operaţii aritmetice: scăderea, înmulţirea şi împărţirea se realizau
prin microprograme. Pentru operaţiile de înmulţire şi împărţire se adăuga automat şi un al
doilea registru, numerele căpătând astfel lungime dublă.
Memoria pe tambur și viteza

Calculatorul MECIPT-1 avea un singur tip de memorie: cea operativă (azi i-am
spune RAM). Numai că această memorie se găsea pe un tambur magnetic, precursorul
discului. Era un fel de tobă care se rotea, acoperită fiind pe fața externă cu o substanță cu
proprietăți magnetice. Ea putea înmagazina echivalentul a 1024 registre, altfel spus, 1024
de „cuvinte” a câte 31 de biţi. În acest spațiu neverosimil de mic (echivalentul a ceva mai
puţin decât 4K octeți) trebuiau introduse toate programele, atât rudimentul de sistem de
operare, cât și aplicațiile, cu subprogramele lor, ca şi datele de calcul: iniţiale,
intermediare şi finale.
Schimbul de date între memorie și unitatea aritmetică și logică se realiza prin 31

de capete de citire-scriere așezate radial jur-împrejurul tamburului, care făcea 50 de rotaţii
pe secundă. Executarea unei operaţii elementare (deci a unei „instrucţiuni”) cerea, de
regulă, cel puțin un apel la memorie, deci o rotaţie a tamburului; viteza calculatorului era
așadar de aproximativ 50 de operaţii pe secundă. Dacă azi o asemenea viteză pare
ridicolă, ea a permis totuşi, pe atunci, rezolvarea multor probleme, mult mai repede decât
cu mijloacele tradiţionale, ca și abordarea altora care nu se puteau realiza deloc manual.
Tamburul de memorie, cu capetele de citire-scriere și cu mecanismul de antrenare
au fost obţinute gratuit, tot cu titlu de colaborare, de la un institut din Ungaria care
dispunea în acel moment de mai multe astfel de echipamente, fabricate pe baza licenţei
calculatorului sovietic M-3. Transferul către MECIPT s-a realizat în cadrul cooperării
dintre academiile de ştiinţă din România şi Ungaria, prin intervenţia personală a
academicianului Grigore C. Moisil (1906-1973). Tamburul, cu capetele de citire, a fost
adus cu un automobil, în poala unui specialist, din teama de a nu se zgâria sau deregla.
Dispozitivul electronic de comandă a memoriei, care cuprindea şi el 200 de tuburi
electronice, a fost realizat de timişoreni.
Intrarea și ieșirea datelor

De regulă, programele şi datele se introduceau în memoria calculatorului
perforate pe o bandă de hârtie folosită la telex, cu găuri pe cinci canale (plus un canal de
ghidaj). Dispozitivul de citire, ca şi cel de perforare a benzilor proveneau și ele de la un
sistem clasic telex, un mijloc pe atunci încă foarte răspândit pentru transmiterea de texte
și numere. Din păcate, aceste echipamente erau mecanice, citind cu nişte gheare metalice,
care deteriorau banda după câteva parcurgeri. Înainte de a deveni complet ilizibile,
benzile care mai trebuiau folosite, se recopiau periodic la un aparat special. Cu acelaşi
aparat se puteau intercala şi unele corecturi. La un moment dat, constructorii au
descoperit că, la fabrica de bere din oraş, s-a pus în funcţie o instalaţie automată,
comandată prin programe care erau perforate pe benzi telex de acelaşi tip, dar din import.
Întrucât și aici citirea programelor de pe benzi se făcea, de repetate ori, de pe o
aceeași bandă, aceste benzi trebuia să fie rezistente, prin urmare aveau în interior un strat
de plastic. S-a aranjat o colaborare reciproc avantajoasă, din care colectivul MECIPT s-a
ales cu o anumită cantitate de bandă specială pentru programele des utilizate. Toate
acestea se petreceau în condiţiile în care erau uneori probleme şi cu procurarea benzilor
obişnuite. Pentru a imprima rezultatele problemelor rezolvate de calculator, a fost
construit, ad hoc, un dispozitiv sub care se puta vârî o mașină electrică de scris obișnuită
(care putea fi schimbată cu alta similară, sau putea fi folosită la dactilografiat, atunci când
calculatorul era oprit). Dispozitivul avea prevăzut, deasupra fiecărei clape folosite (cifre,
litere şi semne de punctuaţie) câte un mic electromagnet, care acţiona ca un deget, lovind
clapa corespunzătoare, în ordinea comandată de un program aflat în calculator. Un
dezavantaj al sistemului era că trebuia să schimbi în permanenţă, manual, hârtia A4 sau
A3, exact ca la orice maşină de scris.
Desigur, soluţiile de mai sus fuseseră dictate nu doar de nivelul de dezvoltare al
tehnicii de calcul din acei ani ci şi de precaritatea fondurilor pe care politehnica le putea
pune la dispoziţia constructorilor, ca şi de restricţiile care împiedicau importul de piese şi
materiale adecvate din ţările occidentale.
Programarea calculatorului
Un program „în cod mașină” se derula executând o instrucțiune după terminarea
celei precedente, cu excepția cazurilor în care o operație de „salt” comanda altfel. La
MECIPT-1, într-o celulă de memorie, deci la o anumită adresă, intrau câte două instrucțiuni.
La început se executa prima, apoi a doua, apoi prima de la adresa următoare ș.a.m.d.
O „instrucțiune” pentru scrierea programelor era formată la MECIPT-1 din codul
operației (cinci biți) și o singură adresă (zece biți). De pildă (în octal):
 01 1000 însemna „adu conținutul celulei cu adresa 1000 în registrul sumator”;
 05 1001 „adună conținutul celulei 1001 cu ceea ce se află în registrul sumator,
rezultatul rămânând aici”;
 25 1002 „memorează conținutul registrului sumator în celula cu adresa 1002”;

 15 0500 „continuă programul cu prima instrucțiune de la adresa 0500” ș.a.m.d.
Evident, pentru toate datele cu care urma să lucrezi trebuia să rezervi, din timp,
locaţiile de memorie, cu adrese numerice (în baza opt). Scrierea de programe folosind
principii de tipul celor prezentate mai sus se numea „programare în cod mașină”.
Programele și datele se aflau în aceeași memorie, teoretic oriunde, fără zone
anume rezervate (un principiu datorat lui John von Neumann). Prin urmare, un program
putea acționa nu doar asupra unor date, de regulă numerice, ci și asupra unor programe
(inclusiv asupra sieși). Deci, un program se putea transforma (și adesea se și transforma)
pe parcursul rulării pe calculator.
Calculatorul executa doar cele patru operaţii aritmetice. Doar pentru acestea
existau coduri pentru instrucțiuni. Dar problemele cu care veneau beneficiarii la
calculator, pentru a fi rezolvate, conţineau radicali, sinuşi, funcţii hiperbolice,
exponenţiale, logaritmi etc. Pentru a ști cum se calculează toate acestea, programatorii în
cod mașină din perioada aceea făceau apel la algoritmi specifici: polinoame de cea mai
bună aproximare, metode iterative, metoda „Gauss-Seidel” pentru sistemele de ecuaţii
algebrice liniare, metoda „Runge-Kutta” pentru sistemele de ecuaţii diferenţiale (chiar şi
pentru cele care nu au soluţii analitice, cum am aflat cu uimire atunci) etc. Algoritmii
puteau fi găsiți, în diverse variante, în cărţi de calcul numeric. Din păcate, acestea nu se
găseau pe atunci la noi decât, aproape exclusiv, în limba rusă. Prin urmare, am exersat un
timp această limbă, cel puțin la nivelul tehnic de care aveam nevoie.
Citirea programelor şi a datelor, plasarea lor în memorie, tipărirea rezultatelor în
formatul dorit, ca şi conversia zecimal-binară, se făceau cu ajutorul unui rudiment de
sistem de operare. Numai că acesta, fiind, la rândul său, tot un program, era și el perforat
pe o bandă care trebuia citită. Pentru această din urmă operație, atunci când se pornea
calculatorul „de la zero”, se introducea, cu mâna, de la pupitrul de comandă, în primele
adrese de memorie, un foarte mic program de citire.
Evident, în micuța memorie a calculatorului MECIPT-1, nu se puteau plasa, la un
moment dat, decât programele strict necesare. În consecință, pentru algoritmii menționați
mai sus, ca și pentru calculele în „virgulă mobilă” sau cu numere cu lungime dublă, s-au
realizat „subprograme”. Ele erau păstrate în afara calculatorului, iar la nevoie, erau
introduse în locurile libere din memorie, mereu altele, grație unui sistem de scriere în
„adrese relative”. Fiecare dintre aceste subprograme era perforat pe o bandă din acea
hârtie specială de la fabrica de bere, bandă făcută sul și pusă într-o cutiuţă rotundă din
plastic, care servise iniţial pentru nişte bomboane „cip”, la modă pe atunci. O cutie de
pantofi, conţinând aceste cutiuţe, servea drept „bibliotecă de subprograme”, sau
„memorie externă”.
Programarea în cod maşină – aşa cum se făcea pe atunci – nu era o treabă foarte
simplă şi cerea multă răbdare, atenţie şi meticulozitate. Programele făceau sistematic
trimitere la ele însele, la anumite adrese. Dar se întâmpla relativ des să uiți o operaţie, iar
când îţi aduceai aminte de ea, intercalai instrucţiunile corespunzătoare în şirul celor deja
scrise. În consecință, partea de program aflată în continuare se decala. Se modificau deci
şi adresele la care fuseseră făcute trimiterile, care trebuiau astfel corectate. Dacă uitai o
singură astfel de corectură, programul nu doar că nu mergea, dar putea să strice jumătate
din ceea ce se afla în memorie, după care totul se oprea, fără ca cineva să înţeleagă de ce.
Era ca după un incendiu, în care este uneori foarte greu să descoperi de unde a pornit
focul. Ca un exemplu înrudit, construisem cu colegii mei, în joacă, și un program care

ștergea toată memoria, umplând-o cu zerouri, iar, pe ultimii pași, se ștergea, în același
mod, și pe sine însuși.
Din motivele arătate, randamentul unui programator în cod maşină era mult mai
scăzut, comparativ cu cel al unuia la ora actuală (fie și într-un limbaj de asamblare), iar
consumul nervos mai mare. În plus, nici eu, dar nici alţii pe care i-am cunoscut, nu puteau
pretinde că erau infailibili. Dar cine nu a auzit, şi în zilele noastre, când programarea
dispune de condiţii incomparabil mai bune, de „bug”-uri şi „patch”-uri, la case mult mai mari.
Probleme de fiabilitate și de operare

Calculatorul MECIPT-1, ca orice calculator din prima generaţie, depindea foarte
mult de fiabilitatea tuburilor electronice. Acestea erau garantate doar pentru câteva sute
de ore de funcţionare. Dacă ar fi fost pentru o mie de ore, tot ar fi trebuit să fie schimbate
în fiecare oră, în medie, două tuburi. În realitate – se pare că şi în urma proiectării foarte
robuste a circuitelor prin care componentele nu erau suprasolicitate – media era, după cât
îmi amintesc, de una-două tuburi înlocuite pe zi (deşi Kaufmann a declarat, la un moment
dat, că ar fi fost doar una-două pe săptămână).
Ca într-un ritual, în fiecare dimineaţă, tehnicianul Hartmann pornea calculatorul,

prin mai multe întrerupătoare. Prima verificare era a tensiunii şi a frecvenţei din reţea.
Uneori acestea erau atât de departe de normal încât se renunţa la conectare. Dacă erau în
regulă, se trecea la verificarea funcţionării, mai ales a unităţii centrale. Operaţia se făcea
prin activarea, de la pupitru, a unor microprograme. Nu ştiu de ce, dar „sumatorul binar”
avea deseori probleme la bitul 26, probabil un contact nesigur. Prima încercare de
reparare era, sistematic, un picior dat dulapului central în dreptul acestui bit, operaţie de
regulă încununată de succes.
Alteori verificările, combinate cu intuiţia lui, îi spuneau lui Hartmann că un

anumit tub e pe ducă. Îl scotea din soclu şi îl punea într-o instalaţie de măsurat numită
catometru. În funcţie de rezultat, tubul era repus în drepturi, inversat cu altul dintr-un loc
mai puţin solicitant, sau aruncat şi înlocuit cu unul nou. Când în sfârşit constata că toate
merg bine, Hartmann părăsea sala calculatorului şi utilizatorii, de regulă aceiași cu cei ce
scriseseră programele, puteau să-şi înceapă treaba. De cele mai multe ori, era o singură
persoană care rămânea la pupitrul de comandă, supraveghind citirea programelor și a
datelor, pornind și urmărind rularea aplicației, schimbând periodic hârtia la mașina de
scris și controlând dacă cele imprimate erau plauzibile.
Întrucât, majoritatea acestor operații nu le știa face decât utilizatorul-programator,
prezența sa era obligatorie, deci nimeni nu a simțit nevoia unui post de operator pentru
calculator, așa cum va fi cazul la „mainframe”-urile de mai târziu. Singurele operatoare
(care aveau, după caz, și rol de dactilografe) au fost angajate, după un timp, pentru
perforarea benzilor cu programe și date, după ce, la început, și aceste operații le executa
autorul programelor.
În perioadele în care totul mergea bine, memoria pe tambur „ţinea minte”
informaţia de pe ea între deconectare şi reconectarea de a doua zi; dar au fost şi episoade
neplăcute, când – datorită unor erori misterioase – după deconectare se ştergea totul.
Atunci operațiile începeau cu introducerea nucleului „sistemului de operare”, cu mâna,
apoi a restului sistemului de operare de pe bandă, după care urmau programele și datele
aplicației curente.
Cu toate verificările matinale, zilele în care calculatorul nu greşea niciodată erau
zile norocoase. Când un program lucra bine, nu se auzea decât bâzâitul componentelor şi
ţăcănitul maşinii de scris, după un ritm caracteristic aplicaţiei. Dacă în ritmul maşinii de
scris interveneau unele modificări, însemna că ceva nu mergea cum trebuie. Desigur, erau
verificate, din timp în timp, şi valorile care ieşeau la „imprimantă”, pentru a vedea dacă
se abăteau cumva de la ceea ce era de aşteptat. Ori de câte ori se întâmpla un astfel de
incident, Hartmann reapărea, descoperea buba, o remedia şi treaba putea continua. Mai
rău era cu defecţiunile aleatoare, când calculatorul îşi revenea singur, dar după ce
imprimase câteva rezultate eronate, ceea ce impunea atenta verificare a tuturor
tipăriturilor şi eventual reluarea unor secvenţe.
Desigur, ca peste tot, o bună parte din incidente se datorau greşelilor de
programare. De pildă, un program care a mers bine la toate testele, putea avea totuşi vicii
ascunse, care ieşeau la iveală numai în anumite situaţii neprevăzute. Iar depanarea unui
program în cod maşină nu era, în general, o treabă simplă. Iar cât timp lucrurile nu erau
clare, „hard”-iştii şi „soft”-iştii se învinuiau reciproc.
Centrul de calcul IPT și personalul de specialitate

Calculatorul MECIPT-1 a fost construit inițial în cadrul Catedrei de Bazele
electrotehnicii a Facultății de Electrotehnică din IPT. Ulterior însă, el a fost perceput de
conducerea Politehnicii ca aparținând întregului institut universitar. În acest scop, în
februarie 1961, s-a înființat o structură administrativă ad hoc, numită „Centrul de Calcul
IPT”. De el aparțineau calculatorul, personalul angajat pentru exploatarea lui, ca și
capitolul de calculatoare (azi am zice IT) din planul de cercetare-proiectare al institutului
politehnic, un plan foarte important pe atunci, finanțat și urmărit cu rigurozitate.
În aceeași perioadă, la catedra de electronică a facultății, șeful de catedră Prof. Alexandru

Rogojan, fost rector, viitor prorector, bine situat politic, lucra și el, împreună cu colectivul
său, la construirea unui calculator de generația a doua, pe care l-a numit CETA
(Calculator Electronic Tranzistorizat Automat). Această activitate a fost și ea inclusă în
planul de cercetare al Centrului de Calcul.
Singura autoritate pe care conducerea Politehnicii a considerat-o că putea
menţine echilibrul între grupurile MECIPT și CETA era prorectorul Gheorghe Silaş,
profesor de mecanică la facultatea de construcţii, ulterior academician, și care nu avea
ambiții pentru a realiza ceva în IT. El a fost deci numit preşedintele Centrului de Calcul.
A existat și o funcție de „secretar al Centrului de Calcul”, pe care am ocupat-o eu, pe
lângă celelalte sarcini profesionale, în perioada 1963-1967. Ambele funcții erau, evident,
neremunerate.
Fusesem angajat ca matematician, pe schema de personal a acestui centru, pe
15 septembrie 1962. Înaintea mea, pe 29 august 1962, fusese angajat aici şi Vasile Baltac,
proaspăt absolvent – ca şef de promoţie – al Facultăţii de Electrotehnică. El colaborase la
MECIPT-1 deja din toamna anului 1961, ajutând la punerea la punct a echipamentelor. La
acest calculator eram astfel, la venirea mea, patru persoane cu pregătire superioară, cu cei
doi constructori; în plus mai erau şi trei tehnicieni. Grupul s-a mărit apoi, treptat, cu alţi
ingineri, matematicieni și operatori. Dintre matematicieni, în 1964 a fost angajat Gavril
Gavrilescu, în 1965 Ştefan Măruşter, cel care va deveni mai târziu profesor şi decan la
Facultatea de Matematică a Universităţii din Timişoara, renumit în domeniul său de
activitate, frecvent invitat să ţină cursuri în străinătate, iar în mai 1967, Tiberiu Ilin, care
va fi ulterior directorul Institutului pentru Tehnică de Calcul filiala Timişoara.
MECIPT-2 și MECIPT-3
Löwenfeld, Kaufmann și Baltac începuseră, încă din 1962, să se gândească la o
următoare versiune de calculator electronic, mult îmbunătățită față de MECIPT-1.
Finanțarea, cerută în anul 1963 pentru construirea unui calculator MECIPT-2 nu a fost
aprobată, conducerea IPT considerând că e mai echitabil să aloce banii disponibili
colectivului care lucra la realizarea calculatorului CETA (acesta va fi terminat însă abia în
1973, fiind folosit apoi doar în scop didactic). În consecință, colectivul MECIPT s-a
orientat către Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectare a Construcțiilor
(DSAPC) Banat, care era deja beneficiarul unor calcule efectuate pe MECIPT-1, pentru
rezistența construcțiilor și alimentare cu apă, și care în 1964 s-a declarat dispus să
finanțeze construcția unui calculator pentru uz propriu. Modulele electronice și de
memorie urma să fie produse în Centrul de calcul al IPT, iar montarea urma să se facă la
sediul DSAPC. Calculatorul a intrat în exploatare în primăvara anului 1966. Memoria era
inițial pe un tambur magnetic cu 4096 adrese, ulterior tamburul fiind înlocuit cu o
memorie cu inele de ferită. Aceasta a ridicat viteza de calcul la circa 10 000 de
operații/secundă.
MECIPT-2 a fost utilizat cu succes în diferite lucrări de topometrie, inginerie
termică și hidraulică, de construcții etc., rămânând în serviciu timp de 22 de ani. Pe baza
calculatorului MECIPT-2 a fost construit, în 10 exemplare, la întreprinderea Electronica
București, calculatorul CENA-2M pentru uzul armatei.
După 1967, a existat și un proiect pentru MECIPT-3, tot de generația a doua, care
urma să fie realizat de același colectiv, în colaborare cu Institutul de Tehnică de Calcul
(ITC) din Timișoara. Deși construcția lui a început, proiectul nu a mai fost finalizat,
întrucât în România începuseră să se producă deja, la scară industrială, pe baza unei
licențe franceze, calculatoarele Felix C256, de generația a treia [15][17].
Calculatorul MECIPT 2 la Muzeul Banatului din Timișioara
Domenii de utilizare
La început, MECIPT-1 a fost perceput ca un instrument care să sprijine
activitatea catedrelor din institutul politehnic. Întrucât calculatorul căpătase, încă din
1962, o faimă naţională şi practic nu era revistă, ziar sau almanah să nu fi pomenit de el,
foarte repede au apărut și beneficiarii din afara institutului. Unii solicitau sprijinul
programatorilor de la MECIPT, dar existau și câțiva beneficiari, venind chiar și din
București (ISCH, ISPH, ISPE), care aveau programatori și operatori proprii, cerând doar
timp de calculator. Datorită vitezei mici a calculatorului, rularea unei aplicații dura adesea
chiar zile. Se lucra teoretic într-un singur schimb, dar în cazurile de urgenţă schimbul se
putea termina seara târziu. Atunci, calculatorul era oprit, iar a doua zi dimineaţa
programul era reluat de unde a rămas. În zilele foarte călduroase s-a lucrat şi noaptea.
Deoarece, în scurt timp, cererea a depășit capacitatea de lucru a mașinii, s-a
instituit o planificare, ca și o evidență, într-un registru, a orelor consumate. Pentru
beneficiarii externi, s-a găsit o modalitate de plată, din care o câtime a putut fi acordată,
sub formă de prime, angajaților implicați din centrul de calcul.
Între problemele rezolvate de mine pentru catedre amintesc:
 tabele cu mărimile de stare ale aburului, pentru catedra de termotehnică [1];
 diagrame pentru „dimensionarea arcelor încastrate”, cu aplicaţii în construirea
barajelor în arc, cerute de facultatea de construcţii [2].
Dintre cele realizate pentru beneficiari externi:

 controlul statistic al calităţii producţiei pentru uzinele Electromotor din Timişoara
[3][5];
 impactul unor impulsuri (în particular al trăznetelor) asupra reţelelor electrice şi a
transformatoarelor, pentru Electroputere Craiova;
 calculul turaţiei critice a rotoarelor turbinelor hidraulice care se construiau la
Reşiţa și determinarea profilului paletelor aceloraşi turbine, pentru a evita
fenomenul de cavitaţie.
Colegii mei sau beneficiarii externi au realizat alte lucrări interesante. Sub
conducerea Prof. Dan Mateescu, din IPT, programator fiind Vasile Baltac, s-au efectuat:
 calculele pentru refacerea, în 1963, a cupolei pavilionului central al expoziţiei
naţionale (azi „Romexpo”, din Piaţa Presei Libere) care se turtise în iarna
precedentă sub greutatea zăpezii.
Cei de la ISCH și alți beneficiari externi au realizat:
 planurile de turnare a betonului în barajul de la Vidraru (imprimate pe foile de
calc după care se copiau pe ozalid documentele care mergeau direct pe șantier,
fapt care a fost o premieră pe atunci);
 simulări pentru o posibilă hidrocentrală pe Dunăre, cu bulgarii, în zona Izlaz-
Somovit;
 dimensionarea reţelei de apă a municipiului Arad;
 calcule de rezistenţă la mai multe clădiri înalte etc.
O problemă aparte, pusă pe calculator, în mai 1962, de Erica Domonkoş-Nistor
din Bucureşti, a fost aceea de traducere automată din engleză în română. Acţiunea a fost
sprijinită de profesorul Gr. C. Moisil, care a şi asistat la demonstraţiile efectuate. Deşi cu
un vocabular de numai 60 de cuvinte şi o listă foarte scurtă de reguli sintactice (datorită
limitărilor memoriei), proiectul a fost primul în felul său şi a avut un ecou important, cel
puţin în România.
În domeniul lingvisticii matematice, am contribuit și eu (e drept, doar parţial) la
punerea pe calculator a unei probleme formulate de un cercetător timişorean, Samuel
Abraham, care şi-a publicat apoi rezultatele – privind gramaticile matriciale – în Statele
Unite. Merită să mai amintesc și de strădaniile specialiștilor din colectivul MECIPT de a
trece dincolo de programarea în cod-mașină. Un prim pas în această direcție a fost
definirea, în 1967, a unui „autocod”, posedând și un „translator”, prin care programarea
putea deveni mult mai prietenoasă. [6]
Simulări de rețele neuronale pe calculatorul MECIPT-1

Voi prezenta în continuare, mai pe larg, o direcție nouă de cercetare, deschisă
tocmai de existența calculatorului MECIPT-1, anume posibilitatea de a simula procese
biologice, în particular activitatea rețelelor neuronale (azi se preferă termenul mai scurt
„neurale”).
Vasile Baltac, la fel ca şi mine, pe măsură ce cunoșteam mai bine principiile – să
le zicem „Turing – von Neumann” – ale calculatoarelor electronice digitale, deveneam tot
mai conștienți că pe viitor vor trebui să apară și alte tipuri, mai apropiate de funcționarea
creierului uman (previziune care deocamdată nu s-a îndeplinit).
Stimulaţi și de complementaritatea competenţelor noastre, în cursul anului 1963

ne-am propus să încercăm să simulăm, cu ajutorul calculatorului, funcționarea unei reţele
neuronale care să aibă capacitatea de a învăţa, de a deosebi lucrurile esenţiale de cele
neesenţiale, de a uita, de a regenera cele memorate, dacă un număr de neuroni ar fi scoşi
din uz accidental, de a memora succesiunea paşilor care compun o acţiune cu caracter
repetitiv etc. În faza următoare, inginerească, aveam în vedere construirea unor rețele
„hard” bazate pe principiile și structurile găsite optime.
Am găsit, pentru documentare, câteva lucrări de „neurocibernetică” – atât
inginereşti cât şi medicale – și, într-un mic grup, format în principal din noi doi şi o
doctoriţă, am început să le studiem, în şedinţe săptămânale sau bisăptămânale. Întrucât
majoritatea literaturii accesibile la ora aceea era în limba rusă, am ajuns să scriem, cerând
informații, tot în ruseşte (ceea ce nu a fost foarte simplu – între altele şi din cauza maşinii
de scris cu caractere chirilice), la Universitatea Tehnică din Moscova, academicianului
Iuri N. Kuşeliov, care ne-a răspuns foarte prompt, trimiţându-ne şi material suplimentar
de studiu.
În octombrie 1963, când am fost, împreună cu Baltac, la sesiunea de la Bucureşti
a Comisiei de Automatizare a Academiei Române, am împărtășit preocupările noastre lui
Victor Săhleanu (1924-1997), pe atunci conferenţiar de biofizică la Cluj, lui Edmond
Nicolau (1922-1996), profesor la politehnica din Bucureşti și doctorului Constantin
Bălăceanu (n.1923; după 1990 „Bălăceanu-Stolnici”). Ultimii doi publicaseră volumul
„Cibernetica” (un succes de librărie al anului 1962), dar şi mai multe modele matematice
de neuroni. L-am întâlnit și pe acad. Grigore C. Moisil, președinte al Comisiei de
Automatizare a Academiei Române. Spunându-i că ne preocupă „bionica”, ne-a invitat,
pe Baltac şi pe mine, să facem o expunere despre această nouă ştiinţă, în cadrul cursului
său, ţinut la anul cinci de la facultatea de matematici. Deplasarea urma să fie suportată de
Societatea de Matematică (al cărei preşedinte era de asemenea). Conferinţa am susţinut-o
pe data de 27 noiembrie, în amfiteatrul „Spiru Haret”, unde am prezentat câteva modele
găsite în literatură. După expunere, academicianul, împreună cu conferenţiarul Paul
Constantinescu, ne-au încurajat să continuăm, promiţând că ne vor sprijini.
În februarie 1964 puneam pe hârtie, împreună cu Baltac, următorul obiectiv
ambiţios de cercetare: „Elaborarea unei teorii matematice a funcţionării creierului în
ansamblu, cât şi a elementelor sale, considerând neuronul ca un element analog-cifric,
ca bază a unui model al reţelelor nervoase”. Termenul bizar de „analog-cifric” (azi am
zice analog-digital; în anii șaizeci s-a încercat traducerea termenului; „digital” înseamnă
românește „cifric” sau eventual „numeric”, dar termenii nu s-au încetățenit) însemnă că
neuronii pe care-i aveam în vedere nu erau binari (0/1) ca majoritatea celor din literatură,
ci aveau un nivel de excitaţie care putea varia între zero şi un maxim. De modelul
matematic şi de programe stabiliserăm să mă ocup exclusiv eu, Baltac urmând să
reproducă eventual ulterior, prin circuite electronice, variantele reuşite în urma simulării.
În această perioadă începusem deja să testez pe calculator un prim program de
simulare a unei reţele neuronale, foarte diferită de cele din literatură. Primele obiective
erau reproducerea unor proprietăţi precum iradierea şi concentrarea excitaţiei şi inhibiţiei
pe scoarţă, ori fenomenul de „dominantă” (toate din neurofiziologia pavlovistă – cea cu
care eram mai familiarizaţi, datorită împrejurărilor istorice), dar legate de ceea ce
numeam „plăcere” şi „neplăcere”. Doream ca în model să nu fie introduse decât ipoteze
care să aibă corespondent anatomic și fiziologic. De fiecare dată când modelul cerea o
nouă conexiune, mă întrebam dacă o astfel de legătură a fost identificată şi în creier.

Bănuiam că drumul spre înțelegerea gândirii umane se baza, în bună măsură, pe însușiri
pe care natura le asigurase în creierul uman, între altele prin diverse formaţiuni
subcorticale. Din păcate, articolele şi cărţile pe care le aveam nu răspundeau la multe
întrebări cu care ne confruntam la acest nivel. Mai ales mecanismele inhibiţiei, aşa cum le
găseam descrise în manuale, transpuse în model, nu funcţionau. Am decis atunci să
căutăm sfaturile unui bun neurolog. Am aflat repede că cel mai bun specialist în
neurologie din Timişoara este de fapt un psihiatru – profesorul Eduard Pamfil (1912-1994),
şeful Catedrei de neuro-psihiatrie de la Institutul (azi Universitatea) de Medicină. Am
aflat ulterior că mulţi considerau că Pamfil era cel mai bun psihiatru din ţară, obligat să
profeseze la Timișoara doar din motive politice. Avea o cultură imensă, mai ales filosofică, o
bonomie mult peste cea oricum necesară meseriei, dar şi o doză de spirit boem.
Baltac şi cu mine am avut, pe 25 martie 1964, timp de o oră şi jumătate, prima
discuţie cu profesorul Pamfil şi cu mâna sa dreaptă – conferenţiarul Ştefan Stössel, care-l
va urma la conducerea catedrei. Cei doi au fost entuziasmaţi şi au acceptat să colaborăm.
Prof. Pamfil avea, în fiecare zi de marți, un seminar săptămânal de două ore, pe care a
decis să-l reorienteze către domeniul neurociberneticii. Am participat la aceste discuții
săptămânale până în vara anului 1967, dar seminarul a continuat încă mulți ani după
aceea. În 1965, au început să vină aici tot mai multe persoane de la Facultatea de
medicină: conferențiarii Radu Silveanu, Mircea Lăzărescu, tânărul medic Doru Ogodescu
etc., dar și matematicieni și fizicieni de la Universitate, între care Minerva Bocșa, ca și
chimiştii Erwin Sallo şi Ştefan Elias dar şi alți matematicieni, biologi şi chiar pictori.
Veneau şi studenţi, de regulă invitaţi de cineva. S-au dezbătut probleme foarte diverse, de
la mecanismele neuronale la ipoteze alternative privind memoria, de la structura
creierului de caracatiţă, la codul genetic şi de la teoriile învăţării, la teoria informaţiei, sau
la lingvistică matematică. Asistenţa era în medie de douăzeci de persoane.
În martie şi aprilie 1964 au început să apară primele rezultate ale simulărilor.
Între altele, suma nivelurilor de excitaţie ale neuronilor din reţea avea o oscilaţie
sinusoidală, sugerând undele electroencefalografice. Folosind o reţea matricială,
bidimensională, am reprodus propagarea excitaţiei şi inhibiţiei, inducţia pozitivă şi
negativă, persistenţa zonei excitate după dispariţia excitantului, bătătorirea unei legături
temporare între două puncte excitate, preferinţa ulterioară pentru calea mai bătătorită,
alegerea între două variante a aceleia care avea o valoare „motivaţională” mai mare,
„uitarea” unei reacţii neadecvate etc. Din păcate, pe calculatorul MECIPT-1, un singur
pas de simulare pentru acest model (timpul necesar ca excitaţia de la un neuron să treacă
la cel vecin, pentru toţi neuronii din reţea) dura cam şase minute, ceea ce, împreună cu
faptul că echipamentul era solicitat și pentru lucrări mai importante, a făcut ca rulările să
se limiteze doar la aspectele esențiale. Dar, acestea au fost primele (şi mult timp după
aceea singurele) simulări pe calculator ale funcţionării unor reţele neuronale realizate în
România. Cercetări similare se realizaseră pe atunci în puţine ţări şi erau în stadiu
incipient peste tot.
În iunie 1964, a fost simulat pentru prima dată mecanismul de „recompensă”
nespecifică (o excitație răspândită uniform aleator în rețea), în cazul unui răspuns corect,
ca şi inhibiţia nespecifică, aplicată la un răspuns greşit. S-a încercat tot atunci şi o
variantă pentru „acceptorul acţiunii” al lui Anohin, adică simularea mecanismului prin
care un automat se pregăteşte să nu fie surprins de un rezultat aşteptat. Simulările au
arătat că reţele neuronale puteau fi modelate, cu deplin succes, folosind doar doi
parametri: nivelul de excitare al neuronilor şi permeabilitatea (ponderea) sinapselor (a
contactelor dintre neuroni). După ce prezentasem o parte din rezultate în aprilie 1964, la
Centrul de Calcul al Universităţii din București, în prezența profesorului Gr. C. Moisil, în
iunie, i-am trimis și o primă lucrare, destul de întinsă, sintetizând rezultatele obţinute.
Profesorul mi-a propus să realizez o documentare cu tot ce s-a scris în domeniul
neuronilor binari şi a automatelor neuronale, pentru un eventual capitol al cursului său de
automate finite. Pentru documentare, operație deosebit de dificilă pe atunci, mi-a propus
să stau un timp la Bucureşti, el asigurând costul transportului, cazarea şi accesul la biblioteci.
Propunerea s-a materializat în august-septembrie 1964, timp de trei săptămâni,
când am cutreierat toate bibliotecile mari din București, înarmat cu hârtii semnate de
Moisil, care deschideau orice uşă. Din păcate, deşi am citit practic tot ce exista în oraş în
domeniul modelării reţelelor neuronale, al automatelor cu autoorganizare, cu autoinstruire
etc, nu am dat de nimic care să fi fost de nivelul a ceea ce dorea Moisil – o teorie
matematică a automatelor neuronale – şi nici măcar de elemente suficient de solide din
care s-ar fi putut înjgheba o astfel de teorie. Dar cu ocazia asta m-am convins încă o dată
că ceea ce făcusem eu era, cel puţin într-o bună măsură, o abordare originală.
La începutul lunii septembrie 1964, am expus rezultatele și la un seminar al
Institutului de Neurologie din Bucureşti, aflat atunci pe strada Povernei, în faţa a vreo
douăzeci de persoane, între care erau profesorii Arthur Kreindler, Vlad Voiculescu, sau
Mircea Steriade, ale căror cărţi îmi serviseră până atunci de ghid. Am primit încurajări,
câteva sugestii utile şi mi s-a promis sprijin pe viitor.
În aceeași perioadă, profesorul Săhleanu mi-a atras atenţia asupra importanţei
modelării, în rețelele neuronale, a acţiunilor antagoniste, de tip „flexor-extensor”, o idee
care deschidea noi perspective. Tot el m-a determinat să prezint modelul de reţea
neuronală la un simpozion de modele în biologie şi medicină, organizat de Uniunea
Societăţilor de Ştiinţe Medicale, la Poiana Braşov, la sfârşitul lunii septembrie 1964, unde
i-am revăzut, pe lângă Săhleanu, pe Edmond Nicolau, Constantin Bălăceanu-Stolnici,
Mircea Steriade și Paul Constantinescu. Profesorul Octav Costăchel, directorul
Institutului de Oncologie, mi-a propus aici să mă mut la Bucureşti pentru a face simulări
pe calculator ale cancerului.
În primăvara anului 1965, a fost simulat un alt model de rețea care învăța, prin
metoda „încercare-eroare”, să dea un răspuns considerat corect de către „instructor”.
Învăţarea se făcea exclusiv pe baza unor ipoteze cunoscute în neurofiziologie. Rezultatele
au fost expuse, în octombrie 1965, la o conferinţă locală și publicate în acelaşi an în
Buletinul IPT [4].
În vara anului 1965, i-am trimis lui Moisil un articol în limba engleză sintetizând
rezultatele simulărilor pe MECIPT obţinute până atunci. Moisil mi-a sugerat să-l trimit la
revista Elektronische Informationsverarbeitung und Kybernetik (EIK) din Berlinul
răsăritean. Evident, lucrarea urma să treacă prin obişnuitele peer review în orb. În curând
a venit răspunsul favorabil de la profesorul Wilhelm Kämmerer, de la Universitatea din
Jena, în grija căruia a căzut articolul. Mi s-a cerut să fac doar mici îndreptări şi să adaug
ilustraţii, înainte de publicare [7]. În plus, profesorul Kämmerer dăduse manuscrisul unui
student care-şi făcea lucrarea de diplomă în acest domeniu şi care a intrat în
corespondenţă cu mine pentru precizări.
În şedinţele „Cercului de bionică” de la spitalul de neuropsihiatrie se discutau

sistematic apariţii recente în reviste de specialitate, din domeniile care ne interesau. Una
dintre ipotezele care ne-au trezit interesul a fost cea făcută în 1965 de profesorul englez
John Z. Young, F.R.S., în urma studiul creierului de octopus. El afirma că în creierul
omului, al caracatiţei etc. există milioane de mici reţele, formate din câţiva neuroni, reţele
numite de el mnemoni, având o intrare şi două ieşiri, care se inhibă reciproc. Erau ca un
soi de macaze care învăţau să comute, într-o direcţie sau în alta, impulsurile primite la
intrare. Ieşirile unui mnemon se puteau întoarce apoi în scoarţă, devenind intrările altui
mnemon, teoretic la nesfârşit.
Am încercat, în primăvara lui 1966, să simulez pe calculator mnemonul din
articolul cu pricina, descoperind că, el nu putea funcţiona în felul în care fusese descris,
deoarece intra într-un regim oscilator. Pentru a deveni stabil, trebuiau adăugate alte
câteva componente, în principal un al doilea rând de neuroni inhibitori. Cu mnemonul
astfel completat am făcut mai multe simulări interesante, obţinând rezultate net superioare
privind învăţarea, dar putând să reproduc şi dezvăţarea, învăţarea răspunsului „de a nu
face nimic”, fenomenul de „alertă” (cel care trezeşte morarul când se opreşte moara) etc.
Când am dat în sfârşit peste structura optimă a mnemonului, am mai avut o revelaţie –
componentele sale erau aşezate exact ca neuronii din cele şase straturi, cunoscute din
literatură, ale scoarţei cerebrale umane. Căzusem deci peste o ipoteză plauzibilă a
anatomiei şi funcţionării acesteia.
Rezultatele au fost publicate, în 1968, într-un al doilea articol în aceeași revistă
germană EIK [8], spre încântarea profesorului Moisil. Articolele au avut un ecou
favorabil, extrase fiind solicitate din mai multe țări, din URSS până în SUA. Ca un
rezultat, pe 4 noiembrie 1969, printr-un concurs de împrejurări, la invitația profesorului
Pierre Vidal, am ținut o conferință la Universitatea din Lille, prezentând rezultatele
obținute în simularea rețelelor neuronale. Cu această ocazie, am fost invitat să susțin aici
și un doctorat pe acest subiect, proiect care, în condițiile de atunci, nu s-a putut realiza.
Cele modelate până în acel moment – mai ales sistemele de reglare a tonusului
cortical sau cele de recompensă şi pedeapsă nespecifice – erau deja fragmente dintr-un
model de creier. Intuiam că dacă, le-aş pune cap la cap, funcţionarea de ansamblu a
acestui model ar reproduce şi principalele unde electroencefalografice (EEG), în stare de
alertă, relaxare şi somn. Am realizat această simulare abia peste mai mulți ani, pe un
calculator IBM-360, prezentând rezultatele la Congresul Internaţional de Cibernetică din
1975 de la Bucureşti [13] [14, pp.122-124, 185]. O sinteză a simulării rețelelor neuronale
se găsește și în [18].
Simulări ale evoluției celulei vii

În februarie 1967, biochimistul Zeno Simon de la Universitatea din Timişoara,
ulterior profesor şi membru corespondent al Academiei Române, mi-a propus să-l ajut la
simulări pe calculator ale evoluţiei celulei vii. Ipoteza lui era că această evoluţie depinde
de echilibrul dintre un precursor ADN şi anumite enzime şi proteine. În momentul în care
cantitatea acestora depăşea un prag, se declanşa diviziunea celulei. Relaţiile dintre aceşti
parametri, ca şi evoluţia lor în timp, puteau fi descrise printr-un sistem de ecuaţii
diferenţiale, pe care Simon le şi pusese pe hârtie. Îmi mai amintesc că mi-a spus că
rezultatele modelării ar putea aduce unele răspunsuri la înţelegerea mecanismelor care
declanşează şi întreţin cancerul. Simulările care au urmat, pe MECIPT-1, au fost
publicate în patru articole [9][10][11][12].
În toamna anului 1967, m-am transferat la Bucureşti. Din această cauză, n-am
mai putut colabora cu colectivul MECIPT-1 și, datorită noilor condiții, n-am mai putut
continua nici simulările de rețele neuronale ori ale proceselor din celula vie.
Cursuri de informatică pentru studenți

Calculatorul MECIPT-1 a avut un rol esențial și în începuturile pregătirii
universitare în informatică în România. Ca urmare a demersurilor profesorului Rogojan,
în toamna anului 1964, s-a înfiinţat, la anul IV al secţiei de electromecanică, o grupă de
specializare pentru ingineri în calculatoare electronice. A fost prima formă de pregătire,
într-o instituție de învățământ superior din ţară, pentru specialiști în ceea ce – mai târziu –
se va numi IT, sau informatică. Cu această ocazie V. Baltac a fost încadrat ca lector, cu
funcţia de bază la catedra profesorului Rogojan.
Din februarie 1965, am fost invitat să ţin Seminarul de algebră booleană şi
aritmetică binară la această grupă. Cursul îl ţinea şeful Catedrei de matematică din
Facultatea de electrotehnică, profesorul Sălăgean. În toamnă, deci în primul semestru al
anului V, cu aceeaşi grupă, am făcut seminariile şi laboratoare de programare la
calculatorul MECIPT-1, de fapt un mic curs practic, deoarece profesorul Sălăgean
expunea programarea în general, fără a se referi la un calculator anume. În 1966, grupa de
specializare a fost transformată în secţie, din nou prima de acest fel din învăţământul
superior românesc.
Un detaliu important a fost și faptul că, în fiecare an, între 1963 şi 1966 inclusiv,
în luna iulie, la iniţiativa profesorului Gr. C. Moisil, la MECIPT-1 s-a efectuat practica a
circa treizeci de studenţi care terminaseră anul 4 al Facultăţilor de matematică. În primul
an au venit studenţi de la Bucureşti, Cluj şi Iaşi, în anul următor de la Bucureşti şi Cluj,
apoi numai de la Bucureşti.
Mai menționez și faptul că profesorul Edmond Nicolau mi-a trimis la MECIPT-1,
în aprilie 1965, spre îndrumare şi sugestii, un student al său care avea ca temă, pentru
lucrarea sa de diplomă, simularea reţelelor neuronale.
Mulțumiri
Mulțumim domnului Dr. Dan Farcaș pentru sprijinul acordat în publicarea
acestui articol, precum și pentru imaginile din arhiva personală (Nota editorului).
Referințe
1. G. Creța, N. Lemneanu, D. Farcaș, Calculul transformărilor aburului cu calculatoare electronice cifrice,
Acad. RPR, Baza de cerc.șt. Timișoara, Studii și cercetări științe tehnice, 2 Tom X, 1963 (p. 355-365).
2. Bâlă M., Popa Gh., David I., Farcaș D. Diagrame pentru dimensionarea arcelor încastrate cu momente de
inerție variabile, pentru încărcări uniform distribuite radial, Bul.ştiinţific şi tehnic al Inst.politehnic
Timişoara, 9(23), 1, 1964 (p. 236-244).
3. B.Oprendeck, D.Farcaş, Principii de programare a calculatoarelor electronice numerice în vederea
stabilirii indicilor de control la încercările de serie ale maşinilor de inducţie, Bul.ştiinţific şi tehnic al
Inst.politehnic Timişoara, 9(23), 2, 1964 (p. 512-518).
4. D. Farcaș, Un model matematic al unui automat neuronal cu autoadaptare, Bul.ştiinţific şi tehnic al
Inst.politehnic Timişoara, 10(24), 2, 1965 (p. 347-354).
5. B. Oprendeck, D. Farcaș, Programul de lucru și programarea calculatorului numeric MECIPT-1 pentru
controlul statistic de serie al mașinilor asincrone, Bul.ştiinţific şi tehnic al Inst.politehnic Timişoara, 11(25),
1, 1966 (p. 287-295).
6. D.Farcaş, G.Gavrilescu, Şt.Măruşter Autocod şi translator, Bul.şt.şi tehn.IPT, 12(26), 2, 1967 (12 p.).
7. Dan Farcaş, Experiences of Modeling the Activity of Neuronal Networks by Means of Electronic Digital
Computers, Elektronische Informationsverarbeitung und Kybernetik (E.I.K.), Akademie Verlag Berlin,
2(4), 1966 (p. 213-221).
8. Dan Farcaş, The Mnemon, a new Hypothesis in Neuronal Network Modelling, E.I.K., Berlin, 4, 1968
(p. 7-24);
9. D. Farcaş and Z. Simon, Behavior of a Cell-cycle-model Studied on an Electronic Digital Computer,
Studia Biophysica, Berlin, 2(5), 1967 (p. 339-347).
10. Z.Simon and D.Farcas, Computer Study of Competition Situations Within a Cell Model, Studia
Biophysica, Berlin, Band 6, 1968, Heft 2 (p. 143-147).
11. Z.Simon, D.Farcaş and A.Cristea, Functioning of a Cell Model, în vol. Quantitative Biology of
Metabolism - "Third Intern.Symp.on Quantitative Biology, Helgoland, 1967", Ed.Springer, 1968 (p. 71-74).
12. Z.Simon, D. Farcas and A. Cristea, Threshold Concentration Model for the Mitotic Cycle, Studia
Biophysica, Berlin, Band 14, 1969 (p. 227-232).
13. Dan Farcaş, Simulation of Elektroelcephalographic Waves, în vol. „Modern Trends in Cybernetics and
Systems”, Springer & Ed.Tehnică, vol.III, 1977 (p. 1073-1077).
14. Mihai Florescu etc. Istoria Științelor în România - Cibernetica, Ed. Academiei, București, 1981.
15. Horia Gligor, Sabin Ionel: MECIPT, Ed. Politehnica, Timișoara, 2011.
16. Marius Guran, Monografia informaticii din România, Editura AGIR, București, 2012.
17. https://www.geschichte.ovh/allgemein/tab/ro/MECIPT/8b4c5b034de392c40472f82609303f63e2fbc81e.
18. Dan D. Farcaş, Automate aleatoare cu utilităţi, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987.
3.4 Calculatorul DACICC de la Cluj-Napoca
Calculatoarele DACICC-1 și DACICC-200 de la Cluj, primele calculatoare

românești cu tranzistori și RAM, respectiv cu sistem de operare și compilator
Ing. Mircea Bocu27,

Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC) Cluj,
Institutul de Calcul (ICTP), Academia Română
1. Calculatorul electronic DACICC-1 (anul 1963)
În anul 1946, după numirea sa ca profesor universitar

la Universitatea din Cluj şi, după constituirea unui grup de
cercetare în domeniul analizei numerice, academicianul
Tiberiu Popoviciu a avut iniţiativa construirii de calculatoare
electronice. Dorința profesorului era de a sprijini calculele
numerice al căror mare teoretician era. Astfel, în anul 1957,
după transformarea Secţiei de Matematică a Filialei Cluj în
Institutul de Calcul, aici a creat un colectiv de „hardware”,
condus de Manfred Rosman, în care am intrat, în anul 1962 la
angajarea mea la Institutul de Calcul. În ţară se realizase deja
la IFA Bucureşti calculatorul CIFA1 (finalizat în anul 1957),
cu tuburi electronice, şi la Timişoara se lucra la unele
îmbunătăţiri ale calculatorului MECIPT-1 (finalizat în mare
măsură în 1961), tot cu tuburi electronice. La Institutul de Calcul se mai realizase în 1959
un calculator experimental, MARICA (Maşina Automată cu Relee a Institutului de Calcul
al Academiei), cu relee electromagnetice, care a prilejuit, pe lângă dobândirea de
experienţă, şi verificarea unor principii de funcţionare.
Calculatorul care se pregătea la Institutul de Calcul urma să fie pe o logică cu
ferite. După plecarea lui Manfred Rosman, noul conducător, inginerul Gheorghe Farkas a
trecut pe logica cu tranzistori (în ţară începuse producţia lor la IPRS Băneasa). Din logica
cu ferite s-au păstrat regiştrii şi memoria. DACICC-1 (Dispozitiv Automat de Calcul al
Institutului de Calcul Cluj) a fost finalizat în 1963.
Calculatorul a constituit o bună experienţă pentru noi, a permis crearea unui grup
de programatori şi un nou mijloc de dezvoltare a calculelor tehnice pentru beneficiarii
industriali.
Caracteristicile tehnice:
 calculator serie, cu o adresă;
 tactul: 100 kHz; viteza de lucru: 2000 adunări pe secundă;
27
Ing. Mircea Bocu este unul din pionierii informaticii din Cluj-Napoca şi din România. Ca o recunoaştere a
meritelor sale, în anul 2003 a fost recompensat (alături de alți câțiva pionieri ai informaticii românești) de
către președinția României cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler -
https://ictp.acad.ro/ro/mircea-bocu/.
 lungimea cuvântului: 36 bit;

 introducerea datelor şi programelor: pe bandă perforată cu 5 piste;
 cititor mecanic de bandă perforată;
 cititor fotoelectric de bandă perforată (produs original): 1000 caractere pe
secundă;
 ieşirea datelor: perforare (pe bandă perforată cu 5 piste) sau tipărire la
„imprimantă” (maşina de scris adaptată pentru a primi comenzi de la
calculator);
 memorie pe ferite: 1024 celule; ciclu: 17 microsecunde;
 memorie externă: pe tambur magnetic (2048 celule), timp acces: 12 microsecunde.
Colectivul de realizare, condus de către Gheorghe Farkas, a fost format din
inginerii Bruno Azzola, Manfred Rosman, Mircea Bocu, Jolanda Juhasz, şi tehnicienii
Robert Kaiser, Zoltan Pikety şi Ecaterina Oprea.
Matematicianul Liviu Negrescu a creat o bibliotecă de funcţii matematice, pentru
evaluarea funcţiilor elementare (trigonometrice, exponenţială, logaritm, radical etc.).
DACICC-1 a funcţionat peste o decadă, timp în care au fost realizate numeroase
contracte cu agenţi economici, şi cu ajutorul căruia s-au format specialişti nu doar în
informatică, ci şi în aplicaţii ale analizei numerice. Binenţeles, el a fost util în formarea
echipei hardware care avea să construiască în 1968 un alt calculator, DACICC-200.
Calculatorul DACCIC-1
Descrierea elementelor din imagine – Dreapta spate: panoul de comandă al

calculatorului; Dreapta faţă: „imprimanta” – maşina de scris adaptată la comenzi
electrice; Stânga spate: cititor mecanic de bandă perforată; Stânga mijloc: cititor optic de
bandă perforată; Stânga faţă: dispozitiv de rulat banda perforată.
Echipamente pentru calculatorul DACCIC-1
Descrierea elementelor din imagine – Spate: cititor mecanic de bandă perforată;

Mijloc: cititor optic de bandă perforată; Faţă: dispozitiv de rulat banda perforată.
Mircea Bocu şi Liviu Negrescu la panoul de comandă al calculatorului DACICC-1
2. Calculatorul electronic DACICC-200 (anul 1968)
După experienţa dobândită prin construirea calculatorului DACICC-1, colectivul

de Maşini de Calcul al Institutului de Calcul (condus de acad. Tiberiu Popoviciu) a avut
ambiţia de a construi un calculator de generaţia a doua, primul de acest fel în ţară, atât în
sensul caracteristicilor hardware, cât şi al celor software, de a avea un sistem de operare şi
un compilator.
Institutul s-a angajat să construiască un astfel de calculator pentru Institutul

Central de Economie Agrară din Bucureşti. Acţiunea noastră era foarte îndrăzneaţă
întrucât era vorba de un produs absolut nou, de realizat cu un colectiv mic şi care trebuia
să funcţioneze în Bucureşti, ca nucleu al unui nou centru de calcul.
Principiile directoare ale proiectului au fost următoarele:
 organizarea unităţilor interne ca dispozitive independente;
 linii de comunicare – bus – pentru date, adrese, memorie, la care apelurile se
servesc prioritar;
 blocurile de memorie (maximum 8) să funcţioneaze independent (deci să
existe simultaneităţi care determină creşterea vitezei);
 unitate de comandă pentru periferice, care să lucreze cu memoria pe blocuri;
 intrarea şi ieşirea datelor pe bandă perforată (8 piste), şi numeric la maşina de
scris (pupitrul de comandă);
 instrucţiuni cu mod de adresare directă, indirectă, relativă şi indexată;
 instrucţiuni de calcul în virgulă flotantă, cablate;
 asamblor, compilator Fortran şi un sistem de operare;
 panou de comandă pentru depanare, construcţie cu conectoare pentru plachete;
 echipamente periferice cumpărate de la firma suedeză FACIT, pupitrul de
comandă cu maşină de scris IBM.
Numele lui a fost DACICC-200, acronimul de la „Dispozitiv Automat de Calcul
al Institutului de Calcul Cluj”, iar 200 a fost asociat vitezei sale de 200.000 de operaţii pe
secundă. Instalarea calculatorului a fost făcută în 1968, în sală cu instalaţie de climatizare
pentru buna funcţionare (calculatorul având peste 10.000 tranzistoare).
Lungimea cuvântului era de 24 bit, reprezentarea numerelor pe un cuvânt în cod
complementar (1 bit semn, 23 mantisă), pentru virgula flotantă pe două cuvinte (1 bit
semn, 37 mantisă, 10 exponent), în memorie în 2 celule consecutive. Structura instrucţiunii:
primii 3 biţi - modificatori adresă, următorii 6 - cod operaţie, ultimii 15 - adresa.
Se prevedea dezvoltarea pe viitor a unui sistem de multiprogramare şi a unor
compilatoare pentru alte limbaje. Cumpărarea licenţei pentru producerea de calculatoare
FELIX a făcut să nu se meargă în continuare pe această linie, renunţându-se la
continuarea dezvoltării atât a software-ului cât şi a hardware-ului (blocuri de memorie)
pentru calculatorul DACICC-200.
Calculatorul a funcţionat în condiţii bune timp de peste 8 ani, rezolvându-se cu el
probleme de calcul ale Institutului Central de Economie Agrară şi asigurând formarea
multor cadre de programatori.
A fost primul calculator construit în România cu sistem de operare şi compilator.
Colectivul de realizare:
 Pentru hardware, coordonatori: Mircea Bocu şi Gheorghe Farkas, circuite de
bază: Bruno Azzola; periferice: D. Beloiu, I. Juhasz.
 Pentru software: Liviu Negrescu (compilator FORTRAN) şi Werner Schuster
(reproiectare/realizare sistem de operare, asamblor MOL), Teodor Rus, Hanes
Stein (asamblor PAS), Emil Muntean (programe test).
 Inginer sistem: Monica Donescu.
Inginerii Mircea Bocu (centru), Gheorghe Farkas (dreapta) şi Petru Soreanu (stânga) la calculatorul
DACICC-200, instalat la Bucureşti – Institutul de Cercetări pentru Economia Agrară (ICEA) din cadrul
Institutului Central pentru Cercetări Agricole (ICCA). Sursa: ing. Werner Schuster
Mulțumiri
Mulțumim domnului Dr. Emil Cătinaş (https://ictp.acad.ro/catinas/) de la
Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” – Academia Română pentru sprijinul acordat în
publicarea acestui articol, precum și pentru imaginile din arhiva institutului (Nota
editorului).
Bibliografie
1. Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” - Academia Română, https://ictp.acad.ro/
2. Tiberiu Popoviciu Institute of Numerical Analysis - Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Tiberiu_
Popoviciu_Institute_of_Numerical_Analysis
3. Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu”- Academia Română, http://ictp.acad.ro/ro/istoric
Despre programarea şi executarea programelor la calculatoarele DACICC-1 şi

DACICC-200
Mat. Liviu Negrescu28,

Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC) Cluj,
Programarea la calculatorul DACICC-1
În 1960, după absolvirea Facultăţii de Matematică a

Universităţii Babeş-Bolyai am fost angajat, în urma
repartiţiei, la Institutul de Calcul. Institutul, înfiinţat în 1951
şi condus de către acad. Tiberiu Popoviciu, avea ca
obiective, pe lângă rezultate în rezolvarea unor probleme de
matematică, şi construirea de calculatoare electronice. De
altfel, în anul 1959, aici fusese construit calculatorul
experimental MARICA (Maşina Automată cu Relee a
Institutului de Calcul al Academiei).
La sosirea mea se lucra la calculatorul DACICC-1
(ce avea să fie finalizat în 1963); numele lui provenea de la
acronimul Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de
Calcul Cluj. Calculatorul urma să fie construit pe bază de tranzistori şi memorie cu ferite,
o premieră în ţară la acea dată. Eu am fost implicat în elaborarea şi rularea programelor.
Calculatorul avea pentru input două cititoare de bandă perforată (cu 5 piste), unul
mecanic şi unul optic. Cel mecanic se baza pe nişte pini, care intrau sau nu în perforaţii
(declanşând sau nu contacte electrice); pe lângă faptul că mergea încet, mai şi uza banda,
care nu putea fi utilizată decât de câteva ori. Pentru a remedia acest neajuns, inginerul
Gheorghe Farkas (care preluase coordonarea construirii calculatorului) a construit un
cititor optic performant, care citea 1.000 caractere pe secundă. De obicei, cititorul optic
era folosit când se introducea compilatorul, programul sau date numeroase ce se puteau
citi rapid. Când programul avea nevoie de unele date în timpul execuţiei, acestea se citeau
de la cititorul mecanic.
Output-ul calculatorului era dat de un dispozitiv pentru perforat banda, şi o
maşină de scris, adaptată pentru a primi comenzile direct de la calculator. Masina de scris
era folosită şi pentru volume mici de date de intrare.
La calculatorul DACICC-1, programele se scriau ȋntr-un limbaj numeric ȋn baza de
numerație 8, constând într-o succesiune de instrucțiuni ȋn octal. Fiecare instrucțiune se
compunea dintr-un cod de operație, urmat de o adresă de memorie. Operațiile de transfer
de date din memorie ȋn registru și din registru ȋn memorie, conțineau adresa implicată ȋn
transfer. Operațiile aritmetice (adunare, scădere, ȋnmulțire și ȋmpărțire) aveau fiecare cȃte
un cod și se executau avȃnd ca prim operand registrul, iar operandul al doilea era o adresă
de memorie existentă ȋn instrucțiune. Rezultatul execuției operației se obținea ȋn registru.
28
L. Negrescu a lucrat între 1960-1968 la Institutul de Calcul (ICTP, Academia Română), iar între 1968-
1999 la Institutul pentru Tehnică de Calcul(ITC) Cluj. A realizat primul compilator din România (de tip
Fortran II), pentru calculatorul DACICC-200. Este coautor al unuia din manualele de pionierat în
informatică pentru licee (1973), şi a elaborat o serie de documentaţii şi cărţi de informatică. În prezent este
membru de onoare al Institutului de Calcul „Tiberiu Popoviciu”.
Ing. Mircea Bocu şi mat. Liviu Negrescu la pupitrul de comandă al calculatorului DACICC-1
O operație aparte era negativarea, care avea ca efect negativarea registrului. Ȋn

această situație nu se utiliza nicio adresă, și pe poziția rezervată adreselor seafla valoarea
zero. Rezultatul operațiilor aritmetice putea fi apoi memorat la o anumită adresă printr-o
instrucțiune următoare de transfer de date. Adesea, aceasta nu era necesar să se execute
deoarece, de obicei, conținutul registrului se utiliza la instrucțiunea următoare.
Aproape ȋn orice program era necesar să se realizeze teste pentru a executa salturi
la diferite secvențe de instrucțiuni, secvențe care uneori era necesar să se execute repetat
de mai multe ori. Ȋn situații de acest gen, este necesar a desea să se execute astfel de
salturi ȋn funcție de conținutul registrului. Astfel, este necesar să se execute un salt dacă
registrul conține valoarea zero, o valoare diferită de zero sau o valoare negativă sau
pozitivă, precum și un salt indiferent de valoarea registrului, așa-numitul salt
necondiționat. Toate aceste instrucțiuni conțin codul operației și adresa instrucțiunii unde
să se realizeze saltul. Această adresă era și ea ȋn octal și trebuia definită de programator.
Programul, odată ȋntocmit pe hârtie, se perfora offline la o maşină Telex cu
perforator de bandă, iar apoi banda respectivă era introdusă ȋn unul din cititoarele de
benzi perforate. Prin acționarea unei chei (fie de la pupitrul de comandă fie de la consolă),
se pornea cititorul, iar programul de pe banda perforată se introducea ȋn calculator
ȋncepȃnd cu o adresă definită la pupitrul de comandă al calculatorului.
După introducerea programului ȋn calculator, acesta era transcris ȋn format
executabil printr-un program special (translator: se transcria programul din octal ȋn
binar). Dacă se depistau erori, acestea se scriau automat la mașina descrisă calculatorului
(care era unul din output-uri, alături de maşina de perforat banda). Pentru corectare se
perfora o bandă cu corecturile și acestea se introduceau ȋn calculator (pentru înlocuirea
porţiunii incorecte – care se specifica prin precizarea adresei de înlocuire). Pe baza lor,
programul special elimina din program erorile respective. Apoi, dacă era nevoie la
execuția programului de date de intrare, se introducea ȋn cititorul de benzi perforate o
bandă perforată cu aceste date. Rezultatele execuției programului se tipăreau la mașina de
scris a calculatorului.
Programele ȋn formate executabil se puteau perfora pe bandă perforată (output)

pentru a putea fi reintroduse ȋn vederea execuției lor cu alte date de intrare.
Ȋn programe se puteau apela la nevoie şi unele funcții matematice: pentru calculul
rădăcinii pătrate, a funcției exponențiale, a logaritmilor zecimali și a funcțiilor
trigonometrice (sinus, cosinus și tangentă). Pe acestea le scrisesem ȋn octal și erau apoi
transcrise ȋn cod mașină (cod binar), cod care era perforat pe bandă și care se introducea
apoi de pe bandă ȋn memoria calculatorului, la o anumită adresă, întotdeauna aceeași. Ȋn
felul acesta, funcțiile respective se puteau apela simplu, din orice program, ȋn punctele
din program unde era nevoie de valoarea lor. Ȋnainte de a apela o funcție, registrul avea ca
valoare argumentul pentru care era nevoie să se calculeze valoarea funcției. La revenirea
dintr-o funcție, valoarea funcției era memorată tot ȋn registru.
Cu ajutorul calculatorului DACICC-1 s-au finalizat o serie de contracte cu agenţi
economici, fiind folosit cu succes la rezolvarea unor probleme practice (de altfel aceasta a
fost viziunea profesorului Popoviciu când a înfiinţat Institutul). Eu am participat la
următoarele contracte de cercetare:
 Calculul şarjelor cele mai economice la cuptoarele de topit fonta (1962, cu
Uzinele Tehnofrig Cluj);
 Calculul privind determinarea variantei optime de fabricare a zahărului (cu
Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti, 1964-1965);
 Incorporarea metioninei35 S sub acţiunea unor medicamente (1966, Institutul
Medico-Farmaceutic Cluj);
 Rezolvări de sisteme de ecuaţii propuse de Institutul de Cercetări în
Construcţii şi Economia Construcţiilor INCERC Bucureşti (1964-1965).
Programarea la calculatorul electronic DACICC-200
Calculatorul DACICC-200 a fost construit pe bază de comandă, contractul fiind

semnat cu Institutul Central de Cercetări Agrare (ICCA) Bucureşti, în anul 1966, având
beneficiar Institutul de Cercetări pentru Economie Agrară. Principalii constructori au fost
inginerii Mircea Bocu şi Gheorghe Farkas. Eu m-am ocupat de elaborarea unui
compilator de tip Fortran II, iar matematicianul Werner Schuster, din partea
beneficiarului, a finalizat, reproiectat şi elaborat sistemul de operare, iniţial conceput la
Institutul de Calcul, pe baza unui asamblor (Machine Oriented Language – MOL),
conceput tot de domnia sa.
Calculatorul a fost finalizat în anul 1968, în aceeaşi clădire unde a fost început.
Între timp, în anul 1967, un număr însemnat dintre membrii secţiei de Maşini de Calcul a
format, prin transfer, Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC) Cluj. Şi eu mă mutasem la
ITC, dar am fost în echipa care a finalizat calculatorul. DACICC-200 a fost instalat în
anul 1969 la Bucureşti, fiind operat în principal de matematicianul Werner Schuster.
DACICC-200: dispozitivele de imprimare şi citire a benzii de hârtie,

consola (dreapta) şi panoul de comandă (sus)
Compilatorul limbajului Fortran II pe care

l-am implementat pentru DACICC-200 a fost scris
ȋn limbaj de asamblare, ceea ce a necesitat un
oarecare efort. Elaborarea lui a fost dificilă şi din
cauza lipsei documentaţiei în domeniu, firavele
surse fiind în limba rusă; de folos mi-a fost revista
Limbaje formale şi translatoare, ce venea la institut
prin abonament, majoritatea articolelor din ea fiind
traduse din engleză în rusă, interesant fiind un
articol care trata principii generale. Ulterior, în anii
’70, implementările se puteau face folosind CDL
(Compiler Description Language), dar atunci era o
perioadă de pionierat, în care trebuia inventat totul
de la zero. Cu toate acestea, implementarea lui a
fost bună, calculatorul funcţionând în condiţii bune
până în anul 1974, ceea ce a fost o performanţă,
întrucât la sfârşitul anilor ’60 s-a început în ţară
fabricarea calculatoarelor sub licenţă franceză
(calculatorul FELIX C). În imaginea alăturată se vede coperta Documentaţiei privind
limbajul Fortran II (1969) – Institutul de Cercetări si Proiectări pentru utilaj electronic de
calcul, Filiala Cluj.
Calculatorul DACICC-200 a avut unele trăsături superioare faţă de alte
calculatoare din acea perioadă:
 Avea precizia mai mare, numerele în virgulă mobilă fiind reprezentate pe
48 de biţi, faţă de 32 de biţi la calculatoarele IRIS-50 sau chiar IBM-360
(ultimul, importat din SUA în anul 1968 la Centrul de Calcul al

Universităţii Bucureşti).
 Instrucţiunile pentru operaţiile aritmetice elementare erau cablate hard,
faţă de cele de la IRIS sau IBM, care erau executate prin procesor.
 Avea precizia mai mare, numerele în virgulă mobilă fiind reprezentate pe
48 de biţi, faţă de 32 de biţi la calculatoarele IRIS-50 sau chiar IBM-360
(ultimul, importat din SUA în anul 1968 la Centrul de Calcul al
Universităţii Bucureşti).
 Instrucţiunile pentru operaţiile aritmetice elementare erau cablate hard,
faţă de cele de la IRIS sau IBM- care erau executate prin procesor.
Aceste trăsături erau posibile datorită fabricării „artizanale” a calculatorului
DACICC-200, la care s-a acordat atenţie pentru fiecare detaliu în parte. Fiind fabricat la
un Institut de cercetare în matematică aplicată şi analiză numerică, precizia calculelor era
foarte importantă.
Cum funcţiona un program? Mai întâi, se introducea compilatorul ȋn memoria
calculatorului de pe bandă perforată. Apoi, se lansa execuția compilatorului de la consolă.
După această operație, se introducea programul sursă Fortran pentru rezolvarea unei
probleme, program care era și el perforat pe bandă.
După terminarea introducerii programului respectiv, compilatorul Fortran
transcria programul Fortran sursă introdus ȋn format executabil. Dacă programul sursă
Fortran conținea erori, atunci acestea se transmiteau şi se scriau automat de către
compilator la mașina de scris a calculatorului (care era output). Pentru corectare, se
perfora o bandă cu corecturile, și secvenţa de bandă respectivă se introducea ȋn calculator.
Se făcea din nou compilarea, iar când programul era corect, compilatorul genera
programul ȋn format executabil. Apoi, programul ȋn format executabil se lansa ȋn
execuție. Dacă la execuția programului era nevoie de date de intrare, atunci ȋnainte de a
lansa programul ȋn execuție, se punea banda perforată cu datele de intrare ȋn cititorul de
benzi perforate. Rezultatele execuției programului se extrăgeau la perforatorul de bandă
(output). Această bandă se imprima apoi offline la o maşină de scris. Programul ȋn format
executabil se putea obţine şi la perforatorul de bandă, şi astfel se puteau face oricȃte
execuții pentru diferite date de intrare, obținȃndu-se rezultatele corespunzătoare.
Pe lângă compilator, eu elaborasem și o bibliotecă cu funcții matematice
elementare, care se puteau apela din programele Fortran ori de cȃte ori era nevoie de ele.
Biblioteca conținea funcții pentru rădăcina pătrată, funcţiile exponențială, logaritm
zecimal, funcții trigonometrice (sinus, cosinus, tangentă) și funcții trigonometrice inverse
(arcsinus, arccosinus, arctangentă); ele aveau la bază dezvoltarea în serie a fiecărei funcţii
matematice, iar acestea fiind noţiuni de bază de analiză matematică n-au necesitat
documentaţie specială. Experienţa o dobândisem după elaborarea unei biblioteci asemănătoare
pentru calculatorul DACICC-1 (în cod maşină). Şi această bibliotecă de funcții a fost
scrisă tot ȋn limbaj de asamblare, deoarece ȋn felul acesta funcțiile sunt mai eficiente.
Folosind limbajul Fortran s-au putut rezolva diferite probleme matematice. Dl.
Werner Schuster, principalul programator care a lucrat la DACICC-200, a elaborat mai
multe programe matematice: de optimizare, de statistică, şi chiar jocuri şi muzică. Unul
din acestea, elaborat împreună cu col. dr. mat. Marton Gherasim, şeful serviciului de
geodezie al armatei, s-a referit la măsurători geodezice parţiale (aerofotogrammetrie)
pentru autostrada Bucureşti-Piteşti.
Calculatorul a funcţionat până în anul 1974, când Werner Schuster s-a mutat la
Sibiu. În această vreme, deja începuse în ţară fabricarea sub licenţă franceză a
calculatoarelor Felix C.
Multumiri
Mulțumim domnului Dr. Emil Cătinaş (https://ictp.acad.ro/catinas/) de la Institutul de
Calcul „Tiberiu Popoviciu” – Academia Română pentru sprijinul acordat în publicarea
acestui articol, precum și pentru imaginile din arhiva institutului (Nota editorului).
Bibliografie
1. Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” – Academia Română, https://ictp.acad.ro/.
2. Tiberiu Popoviciu Institute of Numerical Analysis – Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Tiberiu_
Popoviciu_Institute_of_Numerical_Analysis.
3. Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” – Academia Română, http://ictp.acad.ro/ro/istoric.
4. Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” – Academia Română, http://ictp.acad.ro/ro/liviu-negrescu.
Despre sistemul de operare şi software dezvoltat la calculatorul DACICC-200
Mat. Werner Schuster29,

Institutul de Cercetări pentru Economin Agrară (ICEA),
Prin repartiţia din anul 1966 a absolvenţilor

Facultăţii de Matematică a Universităţii Babeş-Bolyai din
Cluj, am ajuns în Bucureşti, la Oficiul de calcul al
Institutului de Cercetări pentru Economie Agrară (ICEA)
din cadrul Institutului Central pentru Cercetări Agricole
(ICCA).
A fost oarecum o aventură: în anul 1965, în anul
5 de facultate (secţia Maşini de calcul) am avut ocazia
să-l cunosc pe dr. Emil Munteanu (proaspăt întors din
URSS, unde îşi dăduse doctoratul), care ţinea un curs de
„Maşini de calcul”, suplinindu-l pe acad. Tiberiu
Popoviciu, titularul cursului, momentan bolnav. Ȋntr-o
pauză, l-am abordat pe Emil Munteanu, care ne vorbise
tocmai, pentru prima oară despre programarea maşinilor de calcul şi limbajele de
programare, spunându-i că mă interesează foarte mult aceste subiecte. Mi-a recomandat
seminarul săptămânal de programare de la Institutul de Calcul din Cluj. Aşa am şi făcut.
Emil Munteanu a devenit pentru următorii ani mentorul meu.
Sub îndrumarea lui mi-am elaborat lucrarea de diplomă despre limbaje de
programare şi tehnici de compilare. Mi-a spus că va încerca să mă ajute să mă angajez la
Institutul de Calcul. A fost să fie altfel: acad. Tiberiu Popoviciu, directorul Institutului de
29
Mat. W. Schuster a lucrat la ICEA între 1966-1974, la CTCE Sibiu între 1974-1987, iar după ce a emigrat
în Germania a lucrat 20 de ani la firma SAP, unde a realizat un interpretor care este încă în uz. În prezent
este membru de onoare al Institutului de Calcul „Tiberiu Popoviciu” (Academia Română).
Calcul, a hotărât că unul dintre cei care lucrau la construirea noului calculator DACICC-
200 (acronimul de la Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj), trebuie
să meargă câţiva ani cu calculatorul la beneficiarul acestuia, ICEA, pentru a-i asigura
buna funcţionare. Se pare că aceasta a fost înţelegerea cu directorul instituţiei beneficiare,
Serghei Hartia. Nici unul din specialiştii vizaţi de la Institut n-a vrut să plece, căci aveau
familii. Atunci, Emil Munteanu l-a convins pe Tiberiu Popoviciu ca să fiu eu acela.
Astfel, am ajuns să fiu repartizat, în anul 1966, la ICEA Bucureşti. Beneficiarul
calculatorului era ICEA, dar contractul se încheiase cu forul tutelar al acestuia, ICCA.
Ȋnsă, câţiva ani, până la transferul calculatorului la Bucureşti, am stat practic la
Cluj. Directorul institutului, Serghei Hartia, m-a primit foarte prietenos şi mi-a dat
sarcina „să lucrez alături de cei care fac calculatorul, să învăţ cât pot de mult“. Existau
două forme de a lucra în afara sediului instituţiei: detaşarea, adică să stau întreaga
perioadă la Cluj, până la mutarea calculatorului, sau deplasarea, adică să stau la Cluj câte
o perioada mai scurtă (sub o lună), urmată de câte o şedere de 2-3 zile la Bucureşti, şi tot
aşa până la venirea calculatorului în capitală. Varianta cu deplasarea, recomandată de
Hartia, era mai avantajoasă din punct de vedere bănesc, pentru că primeam în fiecare zi
bani de deplasare 18 lei plus 10 lei pentru înnoptare. M-a ajutat mult „suplimentul” acesta
pentru că salariul meu ca absolvent era foarte mic. Dealtfel, mai ales datorită demersurilor
insistente ale lui Hartia, ICCA, forul tutelar, se hotărâse să comande calculatorul la Cluj.
Din păcate, eforturile foarte pozitive ale lui Hartia, de a introduce în ICEA metode
moderne de cercetări economice bazate pe calcul, s-au terminat nu peste multă vreme. A
fost înlocuit cu un funcţionar de partid.
Deci, lucram la Cluj în rând cu angajaţii Institutului de Calcul. Am primit de la
Emil Munteanu sarcina să fac un pachet de rutine de conversii intrare-ieşire. Eram
bucuros că aveam ceva de lucru. Aveam impresia că ceea ce trebuia să fac este banal.
Chiar i-am spus lui Munteanu: „Asta fac săptămâna aceasta, dar după aceea?” M-a
liniştit, spunând că nu e simplu, şi să mă prezint când sunt gata. Într-adevăr, n-a fost chiar
aşa de simplu.
Prea puţini s-au confruntat cu situaţia în care ai un calculator „gol” (adică fără
nici o componentă de software). Un astfel de calculator nu ştie să facă chiar nimic prin
comenzi facile, nu se poate comunica cu el decât prin comenzi în limbajul lui propriu, în
sistem binar. Maşina de scris cu tastatură, care fusese adaptată pentru Input şi Output la
comenzile calculatorului, era deja un mijloc foarte evoluat, dar care necesita un sistem de
operare şi un driver de canal. La calculatorul DACICC-200 exista cititorul de bandă
perforată şi un mecanism cablat hardware, care ştia să introducă în memoria
calculatorului conţinutul unei benzi perforate binar cu un header format din 2 cuvinte
binare: lungimea blocului şi adresa de început. Toate trebuiau perforate cunoscând exact
codurile binare, lucru extrem de anevoios. Cea mai mică greşeală era fatală şi avea
rezultate imprevizibile. O situaţie similară nu se mai poate întâmpla în zilele noastre,
deoarece într-o astfel de situaţie se foloseşte un calculator existent şi funcţional, chiar
dacă este de alt tip.
Ȋn această perioadă m-am împrietenit cu inginerul Mircea Bocu, unul dintre cei
doi proiectanţi principali ai calculatorului, care era mai apropiat de mine ca vârstă. Am
avut multe discuţii în care mi-a explicat principalele funcţii hardware. El m-a sfătuit să
încerc să mă apropii de Liviu Negrescu, cel mai experimentat programator al institutului.
Nu a fost prea uşor, Negrescu lucra de unul singur. Dar cu timpul, ne-am împrietenit şi
am colaborat foarte bine în următorii ani. Cu ajutorul lui m-am format ca programator şi
în tot ce a urmat m-am sfătuit cu el.
Calculatorul DACICC-200 ajunsese în faza de finisare şi testare a componentelor
hard. Funcţiona încă foarte instabil. Ziua lucrau hardiştii la calculator, iar noaptea, după
insistenţe, am primit şi noi acces (fără asistenţă din partea hardiştilor), dar numai
Negrescu şi cu mine, alternativ – o noapte Negrescu, o noapte eu. Cu Negrescu împreună,
dar lucrând independent, am pus la punct un set de programe pentru lucru în octal. Cu
ajutorul acestuia se putea introduce în memoria calculatorului conţinutul unei benzi
perforate cu structura asemănătoare cu cea descrisă mai înainte, dar cu avantajul – de
nepreţuit – că banda se perfora cu cifre octale (nu în binar!), deci cifrele 0-7. Fiecare cifră
reprezenta 3 biţi, deci un caracter format din 6 biţi (aceasta fiind arhitectura DACICC-200)
era reprezentat cu 2 cifre octale. Analog, în acea perioadă, la calculatoarele americane
IBM 360/370 (sau similar), caracterul era pe un byte (8 biţi), reprezentat cu 2 cifre
hexazecimale din câte 4 cifre binare.
Cu acest set de programe de introducere octală am dezvoltat asamblorul pe care
l-am denumit MOL (Machine Oriented Language), ca să pot face rutinele de conversie
cerute de Munteanu. Asamblorul conţinea şi elemente rudimentare de sistem de operare
care permiteau utilizarea lui autonomă (standalone). La urmă, rutinele de intrare/ieşire au
fost înglobate în asamblor şi ataşate după nevoie la programele generate.
Cu compilatorul Fortran a fost o altă poveste. Contractul dintre Institutul de
Calcul Cluj şi ICCA Bucureşti conţinea, printre altele, livrarea unui compilator Algol 60
(asupra căruia insistase dr. mat. Teodor Rus, şeful grupei de dezvoltare software).
Negrescu voia Fortran II. Trebuie menţionat că limbajul Algol este incomparabil mai
complex decât Fortran (şi corespunzător compilatorul aferent). Eu consideram că Algol
era nepotrivit în acest caz, ţinând cont şi de faptul că personalul beneficiarului nu avea
pregătire informatică şi că Fortran se învaţă mult mai uşor decât Algol.
Timpul trecea, Teodor Rus şi Hannes Stein se ocupau de asamblorul PAS
(Programare cu Adrese Simbolice), iar termenul de predare se apropia. La un moment
dat, Negrescu a adus vorba despre Algol (eu fiind prezent la acea discuţie) şi spunea că nu
prea mai este timp pentru dezvoltarea unui compilator Algol, şi că ar fi mai bine să-l
înlocuim cu unul Fortran pe care el ar începe să-l facă. Rus a insistat însă pentru Algol.
La o discuţie între mine şi Negrescu, acesta m-a întrebat dacă eu aş susţine la
beneficiar ideea înlocuirii punctului de contract Algol cu Fortran, iar eu l-am asigurat că
voi pleda la ICCA pentru Fortran, deoarece este mai potrivit pentru noi. Atunci Negrescu
a început să lucreze în secret la compilatorul Fortran, pentru început pe hârtie, pentru că
nu exista nici un mediu de programare. Când am terminat asamblorul MOL, Negrescu a
ajustat programul sursă al compilatorului Fortran – aflat deja în fază avansată de
dezvoltare – la detaliile limbajului MOL. Asamblorul PAS încă nu era funcţional.
Când s-a apropiat termenul de predare, Negrescu l-a informat pe Munteanu, şeful
cel mare, că are un compilator Fortran care funcţionează. Atunci Munteanu a hotărât că
Algol se înlocuieşte cu Fortran. Eu mi-am îndeplinit promisiunea şi am prezentat această
modificare de contract celor de la ICCA Bucureşti ca pe un avantaj pentru noi, şi
modificarea a fost acceptată. De altfel, nu era nici o problemă: la ICCA, instituţie care se
ocupa de agricultură, nu auzise nimeni vreodată nici de Algol şi nici de Fortran. Aşa a
ajuns toată lumea mulţumită (probabil cu excepţia lui Rus).
Între timp, la Bucureşti se pregătise sala climatizată pentru calculatorul DACICC-200.
O încăpere mare şi cu tavan înalt a fost înzestrată cu podea dublă si plafon dublu, şi o
instalaţie de climatizare Paragon importată din Austria. Climatizarea s-a dovedit a fi

foarte necesară. Din cauza sensibilităţii tranzistorilor de germaniu, temperatura
calculatorului trebuia să fie de 19°C± jumătate de grad. Verile bucureştene cu arşiţă ne
făceau probleme.
A fost adus şi instalat calculatorul DACICC-200 cu următoarele componente
anexe:
 pupitru de comandă redus şi maşină de scris (cu funcţiunea de consolă)
pentru operator;
 cititor de bandă perforată de la firma Facit din Suedia, cu viteza de 1.000
caractere/secundă;
 perforator de bandă Facit cu viteza de 150 caractere/secundă;
 tambur magnetic (acesta s-a dovedit a fi însă instabil în funcţionare, fiind în
final puţin folosit).
W. Schuster la consola calculatorului DACICC-200
Chiar şi cu aceste înzestrări care azi par precare, diferenţa dintre calculatorul
DACICC-200 şi celelalte calculatoare produse (artizanal) la acea vreme în România, era
ca de la cer la pământ.
Totuşi, configuraţia calcuatorului DACICC avea două lipsuri notabile: lipsa unei
memorii externe fiabile (de exemplu disc magnetic) şi, pe de altă parte, lipsa unei
imprimante, deoarece perforatorul de bandă şi maşina de scris nu puteau suplini
capabilităţile unei imprimante. Aceste lipsuri au dus la constrângeri serioase în
funcţionare. Au existat încercări de a procura o imprimantă din Polonia şi o unitate de
bandă magnetică din RDG, dar nu s-au obţinut fonduri din cauza politicii de austeritate a
statului. Oricum, şi celelalte calculatoare produse la acea vreme în România sufereau de
deficienţe similare.
Foarte repede am constatat că, din punct de vedere practic, nu se putea lucra cu
aşa-zisul „dispatcher” (aşa se numea pe atunci sistemul de operare) adus de la Cluj, din
mai multe motive, cum ar fi: interfaţa cu operatorul era greu de utilizat din cauza
comenzilor complicate şi neintuitive (de exemplu prescurtări din prea multe litere, etc.).
Ȋn afară de aceasta, din pricina unor întreruperi tratate incorect, mai ieşiseră la iveală şi
greşeli în interfaţa cu programele. Aceste deficienţe erau explicabile şi se datorau, pe de o
parte lipsei totale de experienţă (existente, de altfel, în întreaga ţară) în proiectarea unei
interfeţe cu partenerul uman, iar pe de altă parte, perioadei foarte scurte de testare.
W. Schuster la panoul de comandă al calculatorului DACICC-200
Aşa că, a trebuit să reproiectez dispatcherul, realizat iniţial de către Ștefan Niţchi
şi Emil Munteanu, folosind asamblorul PAS. Reproiectarea am realizat-o folosind
asamblorul pe care îl făcusem la Cluj (MOL). Avantajul: am putut modifica sau adăuga în
asamblor foarte uşor funcţionalităţi noi.
Sistemul de operare reproiectat conţinea trei componente principale:
 interfaţa cu sistemul de întreruperi, inclusiv driverele aparatelor periferice
(programele de canal);
 interfaţa cu programele de aplicaţie;
 interfaţa cu operatorul.
Interfaţa cu sistemul de întreruperi funcţiona în regim preferenţial
(neînteruptibil). Această reproiectare nu mi-a creat prea mari probleme, datorită
cunoaşterii în detaliu, din discuţiile de la Cluj cu Mircea Bocu, a funcţionării sistemului
hardware de întreruperi. Între timp a devenit clar şi cum trebuie să arate interfaţa cu
operatorul, ca să fie cât mai simplă. Ȋn scurt timp, noul sistem de operare a intrat în
exploatare. Pe cel original l-am pus deoparte nemodificat. Am preferat să rescriu totul de
la zero. Cu acest prilej am mai perfecţionat asamblorul MOL.
Obstacole și rezultate profesionale obținute

Ȋn această perioadă, viaţa mea particulară a fost deosebit de dificilă. Nu am avut
locuinţă. Cererile mele insistente de locuinţă la conducerea institutului, mi-au adus numai
cuvinte înţelegătoare, dar nu şi rezolvarea. Toate eforturile mele de a găsi o gazdă au
eşuat. Nu cunoşteam pe nimeni în Bucureşti. Am înnoptat întîmplător la foşti colegi de
facultate care erau din Bucureşti. Situaţia era penibilă şi dramatică. De câteva ori am
înnoptat în Gara de Nord. Până la urmă mi-am luat o saltea pneumatică şi o pătură, le-am
pus în spatele calculatorului şi am dormit acolo. Munca era singurul punct luminos în
viaţa mea.
Ȋntre timp, colegii mei făceau programe după necesităţile cercetătorilor
institutului: de regulă programe de valorificare statistică a unor date experimentale. S-a
realizat şi un program de optimizare folosind metoda Simplex, care cu timpul a fost
perfecţionat şi a devenit oarecum tolerant la greşeli sau inexactităţi ale datelor primare.
Acest program s-a folosit la rezolvarea unor probleme economice de optimizare.
Am făcut şi eu aplicaţii. Ȋmpreună cu prof. dr. Ioan Mogoş de la Clinica de
Oncologie din Bucureşti am realizat un program de analiză a curbelor termice de
metabolism a tumorilor de cancer mamar şi a altor tumori subcutanate. Scopul era de a
determina mai exact fazele metabolice ale tumorii. Celulele unei tumori au o evoluţie
oarecum sincronă: diviziunea, creşterea şi maturarea celulelor se întâmplă aproximativ
sincron. Pe baza acestui fapt se poate administra mai eficient chimioterapia. Substanţele
care combat fiecare din aceste faze sunt foarte toxice şi este bine să fie administrate exact
la momentul potrivit. Metabolismul tumorii se putea afla pe baza unor măsurători precise
de temperatură după metoda specială a lui Ioan Mogoş, iar faza metabolică se stabilea
prin calcul, analizând curbele termice. La momentul potrivit stabilit prin calcul, se puteau
administra toxinele. Aceasta era ideea lui Ioan Mogoş.
Altă aplicaţie a fost realizarea unui pachet de programe pentru calcule geodezice
şi aerofotogrammetrie, elaborat împreună cu col. dr. mat. Gherasim Marton, absolvent de
matematică de la Cluj, şeful serviciului de geodezie al armatei. Se foloseau fotograme
făcute din avion cu camere foto speciale. Coordonatele citite cu aparate optice speciale se
preluau direct pe bandă perforată care se putea citi la calculatorul DACICC-200.
Coordonatele geodezice se obţineau prin calcule în mai multe faze, prin care se făceau pe
rând corecţii: curbura pământului, diferenţa de temperatură a aerului de la sol şi de la
înălţime, tangajul avionului, abatere optică la aparatul foto etc. Programul de calcul a
fost foarte amplu, printre altele se folosea un algoritm de aproximare prin cele mai mici
pătrate, col. Marton adaptând o variantă a algoritmului Cholesky. A fost nevoie de mai
multe artificii ca să încapă acest program în memoria foarte mică a calculatorului
DACICC-200. Am împărţit algoritmul în 14 programe independente, care se derulau pe
rând. Primul program citea datele primare, le verifica formal şi le depunea într-o zonă
specială de memorie folosită în continuare ca memorie partajată (shared memory).
Următoarele 13 programe de calcul se încărcau automat, pe rând, de pe bandă perforată,
fiecare executa partea lui de prelucrare şi depunea rezultatele înapoi în zona partajată.
Ultimul program extrăgea rezultatele finale pe bandă perforată. Această bandă era
imprimată pe hârtie cu ajutorul unei maşini de scris.
Programele de calcul geodezic au fost scrise în Fortran, dar multe părţi de calcul
intens, de exemplu algoritmul Cholesky sau accesul la o matrice triunghiulară,
reprezentată liniar în memorie, au fost realizate în MOL, pentru creşterea vitezei. În acest
mod, se puteau obţine timpi de calcul mult îmbunătăţiţi. Utilizarea memoriei partajate a
fost posibilă prin modificarea mecanismului de protejare a memoriei (protejare necesară
în multiprogramare). Cu acest program s-au făcut calculele geodezice pentru o parte a
traseului autostrăzii Bucureşti–Piteşti.
Programul pentru calcule geodezice a mai fost realizat ulterior de col. Marton,
împreună cu un matematician de la Universitatea din Bucureşti (Centrul de Calcul), la
calculatorul IBM-360, tot în Fortran. Marton a fost foarte mirat când, în final, a tras
concluziile: cu aceleaşi date calculate pe DACICC-200 şi IBM-360, rezultatele de la
DACICC au fost mai exacte. Explicaţia era simplă: la calculatorul IBM-360, numerele
reale (floating point numbers) erau reprezentate pe 32 de biţi, iar la calculatorul DACICC
pe 48 de biţi - DACICC lucra cu mai multe „cifre după virgulă”. Timpii necesari pentru
calcul pe cele două calculatoare au fost comparabili.
Puterea calculatorului DACICC consta în viteza mare de prelucrare, datorată mai
ales aritmeticii de virgulă flotantă, cablată hardware.
Cu ocazia unui calcul amplu, de integrare numerică a unor ecuaţii diferenţiale cu
paşi foarte mici (şi deci foarte mulţi), am constatat că programele generate de
compilatorul Fortran funcţionau foarte încet. Am analizat cauza şi am constatat
următoarele: compilatorul genera multe secvenţe de verificare, de exemplu, la fiecare
utilizare verifica limitele indicilor la variabilele indexate. Am vorbit cu Liviu Negrescu,
autorul compilatorului Fortran şi l-am rugat să-mi dea permisiunea să fac modificări în
compilator. Mi-a dat-o. Am introdus un comutator (switch) prin care se comunica
compilatorului opţiunea despre programul generat: cu sau fără secvenţe de verificări de
indici. Varianta cu verificări să se folosească doar în faza de testare a programului, iar
după testări, programul să intre în exploatare sub forma fără verificări. Şi iată: un
program generat pentru exploatare funcţiona de până la 17 (!) ori mai repede decât acelaşi
program generat pentru testări. Am crezut că am inventat ceva grozav, până să constat
(mult mai târziu) că acest lucru se inventase de mult.
Tot în aceeaşi perioadă, am realizat şi un instrument care oferea posibilitatea de a
depana (debugging) programele provenite din Fortran, utilizând consola în regim
conversaţional, adică executarea unui program Fortran cu control de la consolă a fiecărei
instrucţiuni.
Unele aplicații amuzante
Am făcut şi lucruri amuzante cu calculatorul DACICC: se observase mai demult,

chiar de la Cluj, că un aparat de radio portativ era bruiat când ajungea în apropierea
calculatorului, mai ales a dulapului care conţinea unitatea de memorie. În funcţie de
programul care tocmai se executa, bruiajele erau mai mult sau mai puţin melodioase.
După mai multe încercări am reuşit să stăpânesc bruiajele, adică să scriu programe (în
limbaj de asamblare) care să „execute“ o melodie dorită. Suna aproximativ ca o orgă
electronică. Sunetele erau produse de aparatul de radio care recepta impulsurile
electromagnetice provenite din calculator, şi care erau mai puternice la unitatea de
memorie (prin baleierea inelelor de ferită). Programul „care cânta” consta în esenţă dintr-
o secvenţă ciclică cu o instrucţiune de împărţire flotantă (care dura relativ mult),

înglobată într-un alt ciclu. Numărul ciclurilor interioare determina frecvenţa (înălţimea),
iar numărul ciclurilor exterioare durata sunetului. Am dezvoltat un sistem simplu de
transcriere a notelor muzicale cu litere şi cifre: (de exemplu: „mib 4” însemna „mibemol
¼ de măsură”). Cu timpul, am realizat un repertoriu întreg de melodii: „Für Elise”
(Beethoven), o porţiune din „Lacul Lebedelor” (Ceaicovski), o porţiune din simfonia a 9-
a „Din Lumea Nouă” (Dvorak) şi altele. O altă aplicaţie a fost „compunerea de muzică
atonală”: 2 generatoare de numere pseudo-aleatoare, primul determinând înălţimea, al
doilea durata sunetului. Muzica generată nu suna mai rău decât cea a multor compozitori
moderni. Despre aceste lucruri s-a făcut şi un film scurt care a fost prezentat la
Televiziunea Română.
Alt amuzament a fost un program prin care operatorul juca cu ajutorul consolei
un joc numit Kalah (jocul cu pietricele). De acest joc am aflat dintr-o revistă de
„inteligenţă artificială” (Artificial Intelligence) şi care era interesant pentru că nu este
cunoscută strategia care să ducă la succes. Acest joc provine, se pare, de la locuitorii
deşertului şi este jucat pe nisip. Tabla de joc este formată din grămezi cu pietricele.
Iniţial, fiecare jucător are în faţă un rând cu cîte 6 grupe din cîte 6 pietricele (în total 36
fiecare) şi la capătul drept cîte o grupă goală: casa. Eu am luat o variantă simplificată:
numai 4 grupe cu câte 4 pietricele. O mutare constă în alegerea unei grupe proprii,
extragerea pieselor şi împărţirea lor una câte una, în sens invers acelor ceasornicului în
următoarele grupe, inclusiv casa proprie, dar exclusiv casa adversă. Mai erau două reguli
speciale: dacă la o mutare ultima piesă ajunge în casa proprie, atunci jucătorul are dreptul
la încă o mutare, iar dacă ultima piesă ajunge într-o grupă proprie fără piese (goală)
atunci jucătorul „fură” piesele grupei adverse de vis-a-vis şi le pune în casa proprie.
Câştigă cel care adună mai multe pietricele în casă.
Calculatorul îşi alegea fiecare mutare din arborele mutărilor viitoare posibile, pe
baza principiului Mini-Max, adică „pierdere minimă şi câştig maxim”. Explorarea
arborelui se putea fixa la o adâncime oarecare. La 8 nivele, de exemplu, calculatorul avea
nevoie de circa 15 minute pentru a-şi găsi mutarea - dar era foarte greu de bătut. La acest
nivel numai colegul Otto Tausch, mare jucător de şah, reuşea să-l bată.
La programul Kalah am experimentat o rutină autorecursivă pentru a parcurge
sistematic un graf-arbore. Rutinele autorecursive nu erau posibile la acea vreme, nefiind
inventată încă stiva (stack). Eu am reuşit prin utilizarea unei zone de memorie organizată
ca o „coadă” FILO (First In – Last Out), de fapt o stivă prin program.
Ȋn ultima mea perioadă de la Bucureşti, m-am ocupat împreună cu colegul Victor
Martinovski de analiza factorială. Am ajuns la aceasta printr-o cerere de la cabinetul
judeţean de sociologie a judeţului Hunedoara. Problema lor era prezentată foarte
profesional şi suna astfel: trebuie îmbunătăţit modul în care navetiştii din zonele
adiacente (întinse pe 3 judeţe) sunt transportaţi la combinatul siderurgic. S-au adunat
foarte multe date prin interogări. Se cerea să se stabilească care sunt factorii cei mai
importanţi care duc la situaţia nemulţumitoare. Volumul imens de date culese ar fi permis
concluzii multe, dar trebuia aflat care date erau corelate între ele şi în ce măsură. Ei ştiau
că se rezolvă cu analiza factorială. Au mai fost şi la alte Centre de calcul, dar nimeni nu
s-a angajat să rezolve problema lor. Eu am zis că vom încerca. Am luat o carte de
statistică şi am constatat că Analiza factorială este o metodă mai mult euristică, bazată pe
elemente grafice. Cum între timp ajunsesem pricepuţi în probleme de corelări cu mai
multe variabile, speram să găsim o metodă mai „ştiinţifică“, folosind metode de algebră
liniară. Am ajuns destul de departe, dar nu am putut finaliza pentru că eu am fost nevoit
să plec din Bucureşti.
În luna mai 1974, m-am transferat din motive personale la Sibiu la Centrul
Teritorial de Calcul Electronic, iar apoi, în octombrie 1987, am emigrat în Germania.
Aici am fost angajat la firma SAP, unde am lucrat circa 20 de ani în compartimentul
software de bază şi am dezvoltat interpretorul DYNP din cadrul sistemul R/3. Acest
interpretor face parte si astăzi din softul SAP.
Experienţa din România la calculatorul DACICC-200 a fost pentru mine baza
culturii profesionale. După cum am aflat de la colegi, la scurt timp după plecarea mea din
Bucureşti, calculatorul DACICC-200 nu a mai fost folosit.
Din păcate, la ICEA am observat o incompetenţă şi o reavoinţă crasă din partea
şefilor şi de o pregătire profesională foarte modestă la colegii programatori şi cercetători
economişti.
Mulțumiri.
Mulțumim domnului Dr. Emil Cătinaş (https://ictp.acad.ro/catinas/) de la Institutul de
Calcul „Tiberiu Popoviciu” – Academia Română pentru sprijinul acordat în publicarea
acestui articol, precum și pentru imaginile din arhiva institutului (Nota editorului).
Bibliografie
1. Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” – Academia Română, https://ictp.acad.ro/.
2. Tiberiu Popoviciu Institute of Numerical Analysis – Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/
Tiberiu_Popoviciu_Institute_of_Numerical_Analysis.
3. Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu”- Academia Română, http://ictp.acad.ro/ro/istoric.
4. Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu”- Academia Română, http://ictp.acad.ro/ro/werner-
schuster/.
Nota ed.
MARICA (Mașina Automată cu Relee a Institutului de Calcul al Academiei) este un
calculator românesc conceput și realizat experimental în 1959 la Institutul de Calcul din
Cluj. Printre inginerii care l-au construit se numără Gh. Farkaș, M. Bocu și Azzola Bruno.
Mai jos, în imagine, apare parțial o pagină (fig. 1) din Lucrarea științifică
prezentată la Colocviu de analiză numerică, 8-13 dec. 1960, Cluj. De remarcat, că la
bibliografie sunt indicate două lucrari (1956, 1960) din URSS și una (1957) din USA.
Sursa: M. Rosman, Mașină automată de calcul cu relee electromagnetice, Studii şi
Cercetări de Matematică (Cluj), vol. 13, pag. 203-210, 1962,
https://ictp.acad.ro/scm/journal/article/view/207/207. Lucrarea a fost trimisă în dec. 1960
și publicată în anul 1962.
3.5 Calculatorul FELIX C – Fabrica de calculatoare
electronice București
Marin Vlada
MOTTO:
„Membrii guvernului l-au sfătuit pe Nicolae Ceaușescu că prin calculatoare poate
moderniza România. Ceea ce nu era fals. Totuși, de la cele realizate în laborator,
până la cele industriale era o distanță mare. Primele erau făcute individual,
manual, iar în România nici nu exista tehnologie de circuit imprimat pentru cele
de producție. S-a hotărât, totuși, să se facă această industrie. Atunci s-au trimis
delegații în lumea întreagă, în SUA, Anglia, Franța, Germania, Italia.”
Vasile Baltac
Dacă Germania a dat României primul ei rege (Carol I al României, Principe de

Hohenzollern-Sigmaringen, n. 20 aprilie 1839 Sigmaringen, Germania – d. 10 octombrie
191 Castelul Peleș, România), Franța a ajutat România în multe momente cruciale prin
care a trecut poporul român. Amintim doar ajutorul în tactică și tehnică militară dat de
Franța în timpul Primului Război Modial (a se vedea Enciclopedia Digitală România
1918 – http://romania1918.eu/index.html). În luna octombrie 1916, Generalul francez
Henri Mathias Berthelot (n. 7 decembrie 1861-d. 29 ianuarie 1931) a fost detașat în
România, ca șef al Misiunii Militare Franceze. Pe toată durata misiunii în România,
generalul Berthelot a asigurat și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand,
comandantul de căpetenie al Armatei României. În semn de recunoștință pentru meritele
sale deosebite, generalul H. M. Berthelot a fost decorat cu cele mai înalte distincții ale
statului român, a fost declarat cetățean de onoare al României și a fost ales membru de
onoare al Academiei Române.
Vizita istorică a Generalulul Charles de Gaulle în Romînia, 14-18 Mai 196830
30
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/vizita-generalului-de-gaulle-la-bucuresti.
De Gaulle va acorda României o licență completă de fabricație de calculatoare,

inclusiv circuite integrate.
După protocolul de la aeroport, bucureştenii i-au făcut generalului o extraordinară
primire. Cortegiul a parcurs drumul până în centrul Capitalei aclamat de bărbaţi, femei şi
copii cu flori şi steguleţe cu tricolorul român şi cel francez. O primire spontană, a fost
impresia oaspeţilor, românii sărbătorind vizita Franţei, în persoana generalului de Gaulle.
Cu doi ani mai înainte, preşedintele Franţei făcuse o vizită la Moscova, iar în toamna lui
1967 o călătorie în Polonia. În discursul ţinut la Varşovia, s-a declarat potrivnic al
confruntării celor două mari blocuri militare care scindau planeta. „De la Atlantic până în
Urali să fie promovată o politică de destindere, înţelegere şi cooperare”, a fost apelul lui.
Lider al Rezistenţei, şef al Guvernului provizoriu francez, prim-ministru, iar, din
1959, preşedintele Franţei, ţintea, prin politica lui, să redea Parisului aura de capitală a
spiritului european. În timpul mandatului său de preşedinte, Franţa a renunţat la colonii,
s-a retras din NATO şi a antamat relaţii speciale cu URSS şi China. De Gaulle
impresiona şi prin calităţi personale deosebite. Îşi domina partenerii prin înălţime,
prestanţa ţinutei militare şi semnele cicatrizate din bătăliile primei conflagraţii mondiale.
La fel de categoric a fost de Gaulle şi cu celălalt bloc: „Franţa nu doreşte ca ţările din
răsăritul Europei să se afle sub dependenţa URSS, deoarece dacă acest lucru s-ar
întâmpla, nu ar putea fi realizat nici un echilibru pe continentul european. (…) Franţa nu
doreşte ca Rusia să-şi menţină şi să-şi dezvolte o preponderenţă politică şi militară
asupra acestor ţări.”
Președintele Franței, Generalul Charles de Gaulle și președintele României, Nicolae Ceaușescu, 1968
De Gaulle a acordat României o licență completă de fabricație de calculatoare,

inclusiv circuite integrate31
România obține tehnologia interzisă:

 În 1968, în plin Război Rece, piața mondială de calculatoare era controlată de
coloșii americani IBM și Control Data Corporation. Ca întreg Blocul Comunist,
România este și ea sub embargou tehnologic. Licențele de producție fie nu puteau
fi cumpărate, fie aveau prețuri prohibitive. Un an mai târziu, invazia din
Cehoslovacia dă peste cap planurile comuniștilor în privința dotării cu
echipamente moderne de calcul.
 IBM rupe definitiv legăturile comerciale – și așa fragile – cu statele comuniste.
Poziția politică a lui Nicolae Ceaușescu, orientată spre Mișcarea de Nealiniere, se
dovedește inspirată. Președintele francez Charles De Gaulle vizitează
Bucureștiul, iar România obține tehnologia interzisă.
„Generalul De Gaulle, care era preşedinte al Franţei, a fost foarte supărat pe

americani, care i-au refuzat un super-calculator. A lansat un plan special al Franţei de a
construi calculatoare. De Gaulle a acordat României o licență completă de fabricație de
calculatoare, inclusiv circuite integrate, ceea ce era un mare pas înainte.” – dr. Vasile
Baltac, fost ministru al Industriei Electrotehnice.
Licența pentru caculatorul IRIS-50

 Franța vinde României o licență de fabricație, atât pentru componente, cât și
pentru sistemul de operare a calculatorului IRIS-50. Computerul este vârful de
lance al Hexagonului, aflat la același nivel cu cele mai performante sisteme IBM.
 Tot în anul 1968, Consiliul de Miniștri decide construirea unei fabrici de
calculatoare la București. Întreprinderea avea să devină perla industriei de profil
din România. Pentru perioada 1971-1975 sunt prevăzuți în buget aproape 150 de
milioane de dolari pentru producția internă a calculatoarelor electronice care pot
„să conducă automat procese tehnologice”.
 „Acolo era un loc viran, în toată platforma Pipera. Fabrica de calculatoare
electronice era o copie a fabricii din Toulouse, a companiei care oferea licenţa”
– dr. Marius Guran.
 „S-au acordat sume mari atunci, prin acel program. Ca să vă faceţi o idee, numai
pentru învăţământ superior, pentru dezvoltarea activităților de calculatoare s-au
acordat cinci milioane de lei valută, ceea ce reprezenta peste un milion de
dolari” – prof. dr. Mircea Petrescu, fost președinte al Comisiei Naționale de
Informatică.
31
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-ice-felix-o-afacere-extrem-
de-profitabila-predata-intereselor-imobiliare-372024, 2015.
 Profesorul Mircea Petrescu a fost președintele Comisiei de recepție a noii fabricii

de calculatoare. În anul 1971, întreprinderea este aproape gata și primește numele
„Întreprinderea de Calculatoare Electronice Felix” - ICE Felix. „Felix e un nume
care a fost dat pentru a aminti de Dacia Felix. Dacia a rămas pentru automobile
și Felix pentru calculatoare” – dr. Vasile Baltac, fost ministru al Industriei
Electrotehnice.
 „Ea s-a construit foarte repede, alături de alte obiective industriale din platforma
Pipera” – prof. dr. Mircea Petrescu, fost președinte al Comisiei Naționale de
Informatică.
Fabrica de calculatoare electronice București – ICE Felix
Sursa imagine - Dragoș Ionescu, 2014,

https://dragos-ionescu.ro/2017/06/11/iprs-baneasa-visul-spulberat-al-microelectronicii-romanesti/
Calculatorul FELIX C 256 - Caracteristici tehnice

 Producător: I.C.E. Felix București
 Tip: Calculatoare medii (mainframe)
 An lansare: 1970; Scos din fabricație: 1978; Procesor: similar Sigma 9;
 Variante: Felix C-256, Felix C-32, Felix C-512, Felix C-515, Felix C-1024, Felix
C-5000, Felix C-8000, Felix C-8010;
 Memorie: RAM 32, 128, 256, 1024 KB;
 Tastatură: terminal TTY;
Calculatorul românesc Felix C-256 – consola și panourile centrale,

https://ro.wikipedia.org/wiki/Felix_C#/media/File:Felix_C-256_computer_1.jpg
Perioada de fabricație 1970-1978:

 ICE Felix Fabrica de Calculatoare Bucureşti
(ICEF) a fost înfiinţată în 1970 şi a început
să producă sisteme de calcul pe baza
licenţelor achiziţionate de la compania
franceză Compagnie internationale pour
l'informatique – CII (Franţa), înființată în anul 1966.
 ICE Felix a livrat apoi calculatoarele şi sistemele informatice centrelor judeţene
de calcul şi marilor întreprinderi şi instituţii româneşti.
 De asemenea, ICE Felix a produs mai multe familii de mini şi microcalculatoare
şi, începând cu mijlocul anilor 1980, a trecut la realizarea de calculatoare
personale HC (Home Computers).
Fabricarea calculatorului românesc Felix C-256, o variantă a IRIS-50:

 În decembrie 1989, ICE Felix avea peste 2.500 de angajați, din care 600 de
ingineri. Cifra de afaceri ajungea la aproape 190 de milioane de dolari.
 Investiție recuperată în patru ani (în planurile cincinale, durata de recuperare a
investiției era de patru ani) – o capacitate anuală de producție de 5.000 de mașini
electronice de calcul, 2.600 de mașini de facturat și contabilizat și 50 de
calculatoare electronice.
 Productivitatea muncii a fost calculată la 75.000 de dolari, anual, pentru fiecare
salariat în parte. Asta înseamnă că la fiecare dolar investit profitul era de 30 de
cenţi, doar în primii ani de funcţionare.
 În paralel, învățământul trebuia să pregătească specialiști. „Erau foarte multe
fete... lumea în halate albe, îngrijite, echipamente, curățenie. Fabrica arăta bine
și era unul dintre punctele de bază cu care se lăuda conducerea țării la vremea
respectivă, atunci când avea musafiri din alte țări”, își amintește Traian Mihu,
fost director tehnic la Întreprinderea de Calculatoare Electronice FELIX, din
prima promoție a Facultății de automatică și calculatoare a Politehnicii din
București. În anul 1971, s-a angajat stagiar la noua Întreprindere de Calculatoare
Electronice – ICE Felix.
 Din 1972, sub stricta supraveghere a Securității, începe producția în serie a
calculatorului Felix C-256, o variantă a calculatorului franțuzesc IRIS-50,
dezvoltată și îmbunătățită de specialiștii români.
 „Repartizarea acestor calculatoare era făcută de Institutul central de informatică
și se aștepta cel puțin 2-3 ani, fiind foarte multe întreprinderi, era o alegere în
funcție de eficiența economică a întreprinderilor”, Liviu Gavrilescu, fost director
al Centrului de Calcul de la Întreprinderea de Metale Neferoase Baia Mare.
Producția de calculatoare românești – Apogeul de 2 miliarde de dolari

 Cu timpul, modelele sunt diversificate, iar la sfârșitul anilor ’70, profitul fabricii
ajunge la 100%. Un sistem de calcul complex, pentru dotarea unei uzine, a cărui
producţie costa puţin peste 2 milioane de dolari, este exportat cu 4,7 milioane, iar
China este unul dintre principalii benficiari.
 „În 1979, volumul comercial dintre China şi România a fost de aproape
2 miliarde de dolari. A fost apogeul” – Xu Feihong, ambasadorul Republicii
Populare Chineze la Bucureşti.
 De tranzacţii se ocupa Întreprinderea de Comerţ Exterior Terra, una dintre
multele societăţi comerciale ale comuniştilor, menită să strângă bani pentru
Securitate. Pe lângă afacerile cu tehnică de calcul, întreprinderea, înfiinţată cu un
an înaintea fabricii de calculatoare, era specializată şi în traficul cu armament.
 „Se plătea înapoi datoria externă, primeai sarcină de plan să exporți... nu prea
puteai s-o faci pentru că întotdeauna era o politică să-ți dea mai mult decât
puteai să faci”, Vasile Baltac, fost ministru al Industriei Electrotehnice.
 „Se realizau produse care – slavă Domnului – s-au vândut foarte bine”, Radu
Minea, președintele Federației Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare-Proiectare.
Xu Feihong, ambasadorul Republicii Populare Chineze la Bucureşti și Vasile Baltac,

fost ministru al Industriei Electrotehnice
Plata datoriei externe afectează producția

 Ambiția lui Nicolae Ceaușescu de a plăti datoria externă a României înainte de
termen n-a produs efecte doar în frigiderele românilor. În anii ’80, cheltuielile
pentru cercetare și dezvoltare în domeniul tehnicii de calcul sunt reduse la

minimum, iar calculatoarele românești abia mai țin pasul cu cele din Occident.
 „S-au făcut eforturi extraordinare de integrare și de dezvoltare pe proiectare
proprie. Astfel am ajuns ca timpul între proiectare și fabricație să fie redus foarte
mult” – Mielu Dobrin, director general al Fabricii de Echipamente Periferice.
 „Aveam echipe care erau prin URSS să le vindem calculatoare speciale, făcute
contra materiale pe care o întreprindere de comerț exterior cu care lucram noi -
Terra - le vindea pe valută și din combinația asta căpătam și noi dreptul la parte
din surplusul valutar” – Traian Mihu, fost director tehnic al Întreprinderii de
Calculatoare Electronice FELIX.
 În ciuda piedicilor, calculatoarele românești rămân competitive pe plan mondial.
„Dacă voiam să fac un Mercedes, un Mercedes de la cap la coadă, îl făceam.
Aveam toate specialitățile cumva și numai oameni de super calitate” – Traian Mihu.
Fără strategie națională pentru industria IT apare declinul

 În februarie 1991, ICE FELIX este reorganizată în societate comercială pe acțiuni
cu capital integral de stat și începe lupta pentru supraviețuire. Dacă în 1988
valoarea producției de tehnică electronică de calcul atingea 10 miliarde de lei, în
1991 cifra scade la o treime.
 „Partea de hardware s-a oprit... A căzut după ‘89” – Florin Talpeș, fondatorul
unei companii IT&C – Softwin.
 Lipsa unei strategii naționale în domeniul IT, pe o piață de capital, face ca
exporturile să se prăbușească. Investițiile în cercetare și retehnologizare, așteptate
încă din anii ’80, nu mai vin. Numărul angajaților scade, odată cu deschiderea
granițelor, iar fabrica intră în declin.
 „A fost o firmă canadiană care a luat o echipă întreagă de 200 de oameni și a
mutat-o în Canada, la un moment dat” – Florin Talpeș.
 Chiar și așa, conducerea Întreprinderii reușește să încheie câteva contracte. Unul,
cu Societatea de comerț exterior a Ministerului de Interne, Comicex SA.
Societatea a fost desprinsă din Regia Autonomă „Rami-Dacia” a Companiei de
Export-Import „Comicex”, care se ocupa, printre altele, cu fabricarea și exportul
de diamante sintetice. Specialiștii fabricii de calculatoare implementează la nivel
național Sistemul informatic de evidență a populației, care până atunci se ținea pe
cartele.
 „Erau vreo 5-6 proiecte strategice... noroc că noi am apucat și l-am făcut pe cel
de evidență a populației. Celelalte nu s-au mai făcut” – Traian Mihu, fost director
tehnic la Întreprinderea de Calculatoare Electronice FELIX.
 Un alt proiect stategic național, demarat sub Guvernul Văcăroiu, ar fi fost
informatizarea a peste 7.000 de oficii poștale. „Poșta Română, din păcate, din
cauza atitudinii conducerii de atunci a Ministerului Comunicațiilor și chiar a
Poștei... nu au dorit, de fapt, să lucreze cu fabrica de calculatoare” – Mircea

Petrescu, fost președinte al Comisiei Naționale de Informatică.
 În 1994, Guvernul Văcăroiu decide restructurarea a 20 de întreprinderi de
importanţă economică deosebită din domeniile electronic și electrotehnic. Printre
ele, ICE Felix, care trebuia să „elimine pierderile şi plăţile restante” în vederea
„încurajării privatizării”.
 În aceeași perioadă, conducerea fabricii bate palma cu IBM. Americanii trebuia
să furnizeze componentele principale, iar specialiștii ICE Felix să le asambleze şi
să fabrice PC-uri. Comisia Națională pentru Informatică susţinea că piața de
produse IT din România se ridica, în acea perioadă, la șase miliarde de dolari. „S-
a semnat cu IBM o înțelegere, un memorandum, pentru construcția de
calculatoare în România. Este semnat la New York acest document în urma
căruia la fabrica de calculatoare a fost pusă în mișcare o activitate de producție
de calculatoare personale de tip IBM” – Mircea Petrescu, fost președinte al
Comisiei Naționale de Informatică.
 În scurt timp, memorandumul cu IBM cade, din cauza lipsei de comenzi.
Românii preferau calculatoarele contrafăcute. În 1998, Guvernul Ciorbea decide
ca din anul 2000 să pornească „Strategia naţională de informatizare şi
implementare în ritm accelerat a societaţii informaţionale în România”.
Documentul fusese elaborat încă din 1996 de Comisia Națională pentru
Informatică. „A fost doar pe hârtie, nu s-a întâmplat mai nimic, nu s-a executat
mai nimic, nu a existat impulsul de sus” – Florin Talpeș.
 În schimb, prin același document, Guvernul ia măsuri care îngroapă industria IT.
Importul de echipamente şi subansambluri hardware este scutit de taxe vamale şi
TVA. Astfel, toate fabricile de profil, printre care și ICE Felix, sunt condamnate
la dispariție.
Concluzii32
România, fără industrie de profil, dar prima din Europa ca număr de angajați.
Chiar și așa, cu o industrie de profil aproape inexistentă, într-o analiză Bloomberg publicată în
2014, România apare ca lider în Uniunea Europeană după numărul de angajați în sectorul
tehnologiei pe cap de locuitor și ocupa locul al șaselea la nivel mondial.
„Gândiți-vă că aveam și partea de soft și partea de hard împreună. Ce-ar fi
fost?”, se întreabă Radu Minea, președintele Federației Sindicatelor Lucrătorilor din
Cercetare-Proiectare. Avem peste 64.000 de specialiști, care lucrează, în mare parte,
pentru firme cu capital străin. Dar nu în producția de calculatoare, ci în industria
software. Și asta datorită unui sistem de învățământ rămas totuși funcțional, gândit să
asigure mână de lucru calificată pentru un sector ce aduce mulți bani și, mai ales,
strategic”.
32
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-ice-felix-o-afacere-extrem-
de-profitabila-predata-intereselor-imobiliare-372024, 2015.
ŞCOALA DE MATEMATICĂ ROMÂNEASCĂ – „România avea în acel

moment una dintre cele mai bune şcoli de matematică din lume, avea un prestigiu foarte
mare. Sunt puţine zone în care o ţară reuşeşte să-şi construiască un brand puternic,
global. Pe matematică, asta se construieşte în jumătate de secol. E unul din puţinele atu-
uri. Aveam un prestigiu colosal (...). Iar părintele spiritual al şcolii de informatică a fost
Grigore Moisil. El a ţinut legătura cu primele echipe de informaticieni, de la sfârşitul
anilor '50. Echipele lucrau independent, nu exista comunicare, dar Moisil i-a cunoscut pe
toţi, i-a ajutat să dezvolte calculatoare.” – Absolvent al Facultăţii de Matematică
(Bucureşti), Florin Talpeş, fost angajat al ITC din București, în perioada 1983-1990, fiind
cercetător în laboratorul de Prelucrări de imagini.
„Emulaţia acestui început nu poate fi disociată de activitatea de mentor a
matematicianului Grigore C. Moisil, singurul român care a primit prestigiosul titlu de
Computer Pioneer din partea IEEE Computer Society şi care a avut o contribuţie
esenţială în convingerea autorităţilor comuniste de atunci în vederea adoptării
programului privind tehnologia informaţiei” – Vasile Baltac.
„La evenimentul aniversar – ITC, membrii delegaţiei IBM (cu poziţii înalte în
board) care vizitau ţara noastră după ’90 şi care de obicei tratau foarte de sus orice
interlocutor păreau acum fără aplomb, mai degrabă cu deferenţă. Întrebaţi ce se
întâmplă, aceştia au răspuns: <Suntem în ţara lui Moisil !>” – Varujan Pambuccian,
absolvent al Facultăţii de Matematică din București, fost cercetător la ITC.
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Felix_C
https://ro.wikipedia.org/wiki/ICE_Felix
https://ro.wikipedia.org/wiki/Compagnie_internationale_pour_l%27informatique
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/vizita-generalului-de-gaulle-la-bucuresti
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-ice-felix-o-afacere-extrem-de-
profitabila-predata-intereselor-imobiliare-372024, 2015
https://jurnalul.antena3.ro/scinteia/special/felix-si-industria-romaneasca-de-calculatoare-505768.html
Dragoș Ionescu, 2014,
https://dragos-ionescu.ro/2017/06/11/iprs-baneasa-visul-spulberat-al-microelectronicii-romanesti/
ANEXĂ
 Documente din Arhiva ICI (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în

Informatică) 1967-1981 (Informări, Rapoarte, Studii de documentare, Plan de
dotare cu tehnică de calcul, Acord de cooperare, Proiecte de hotărâre, Teme de
cercetare etc.),
Sursa:
http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Institutul-National-de-Cercetare-Dezvoltare-in-
Informatica.-1967-1981.-Inv.-3307.pdf
3.6 Sisteme de calcul românești
Sisteme de calcul românești și dezvoltarea calculatoarelor
Prof. Dr. Nicolae Țăpuș33,

Universitatea Politehnica București, Departamantul de Calculatoare
În lume, adevărata dezvoltare tehnologică în domeniul

informaticii a avut loc în ultimii 70 de ani, evoluția având o
curbă mai mult decât exponențială. Putem spune că
echipamentul de calcul de ieri, astăzi este vechi, iar mâine este
istorie. Dezvoltarea tehnicii de calcul în România a fost
sincronizată cu evoluția pe plan mondial a acestui domeniu, la
un moment dat România fiind a opta țară care producea
sisteme de calcul, și mulți specialiști români au participat
direct sau indirect la această evoluție. Preocupările și
realizările pe plan mondial s-au reflectat în cercetările
întreprinse în țara noastră.
SISTEME CU TUBURI ELECTRONICE
CIFA 1 (CALCULATORUL INSTITUTULUI DE

FIZICĂ ATOMICĂ – 1957). Calculatorul
Institutului de Fizică Atomică (CIFA 1) reprezintă
primul calculator electronic proiectat și realizat în
România. Calculatorul a fost proiectat de o echipă de
cercetători de la Institutului de Fizică Atomică,
îndrumată de ing. Victor Toma, în cadrul Secției de
electronică condusă de acad. Tudor Tănăsescu.
Prima prezentare a calculatorului CIFA 1 a avut loc
la Dresda în 1955. Calculatorul a devenit funcțional
în anul 1957. În acea perioadă, România a fost între
primele 8 țări din lume care au realizat un calculator
electronic și a doua dintre țările CAER. Industria de
profil din România a avut fabricaţie proprie.
România a fost printre primele zece ţări din lume
care au produs calculatoare. [CIFA 1, CIFA 2, CIFA 3].
 MECIPT (MAŞINA ELECTRONICĂ DE CALCUL A INSTITUTULUI
POLITEHNIC TIMIŞOARA). MECIPT-1 a fost proiectat și realizat la Institutul
33
Text parțial preluat din Nicolae Ţăpuş, Capitolul III. Dezvoltarea calculatoarelor în România, Florin
Gheorghe Filip (coord.), Știinţa şi Tehnologia Informaţiei în România, Editura Academiei Române, 2018.
Politehnic din Timișoara, în anul 1961. Calculatorul era realizat cu tuburi

electronice și a reprezentat primul calculator electronic construit în mediul
universitar. Calculatorul a fost proiectat de Iosif Kaufmann și Wiliam Lovenfeld,
iar din echipă au facut parte Dan Farcaș, Baltac Vasile, Ionel Munteanu, Iosif
Hartmann, Gavril Gavrilescu, Alexandru Ciortaș. Ulterior s-au adăugat
colectivului Victor Megheșan, Mircea Fildan, Ioan Naforniţă, Ilie Oprea, Ion
Mihăescu ş.a. [MECIPT 1, MECIPT 2 MECIPT 3].
 DACICC-1 (DISPOZITIV AUTOMAT DE CALCUL AL INSTITUTULUI DE

CALCUL CLUJ 1963). Calculatorul DACICC-1 a fost conceput și realizat la
Institutul de Calcul Cluj (filiala din Cluj-Napoca a Academiei Române) între anii
1959–1963 la inițiativa acad. Tiberiu Popoviciu. Realizarea calculatorului a fost
condusă de Manfred Rosmann, iar după aceea de ing. Gheorghe Farkaș. Echipa
de proiectare și implementare a fost formată din inginerii Bruno Azzola, Mircea
Bocu și Iolanda Juhasz, iar sistemele de programe au fost dezvoltate de
matematicienii Emil Muntean, Liviu Negrescu și Teodor Rus;
Realizarea acestui calculator s-a bazat pe experiența obținută în cadrul proiectării
și implementării calculatorului experimental MARICA, construit în 1959. Pe
lângă tuburile electronice trebuie menționat faptul că a avut în componență
tranzistoare, fiind pentru prima dată utilizate în cadrul unui calculator în
România. [DACICC 1, DACICC 2, DACICC 3].
 MAC 1 (MAŞINĂ ANALOGICĂ DE CALCUL 1 –

1965). Colectivul care a proiectat și implementat
MAC1, în 1965, a fost format din: Adrian Petrescu,
coordonator – în imagine, Petre Dimo și Ivan Sipos.
Ulterior s-a alăturat, pentru partea de implementarea
sursei de alimentare, Mihai Ceapâru. [MAC1 1,
MAC1 2, MAC1 3, MAC1 4]. Calculatoarele numerice
erau la început și, datorită resurselor limitate, anumite
aplicații se rezolvau mai eficient pe calculatoare
analogice. În acea perioadă erau preocupări de realizare
a unor calculatoare analogice la Catedra de
Automatizări, la Catedra de Tuburi și Circuite
Electronice din Institutul Politehnic din București, la
Institutul de Energetică al Academiei Române și în cadrul Academiei Tehnice
Militare. În perioada respectivă, la Institutul de Energetică al Academiei, era
funcțional calculatorul MECAN, realizat de către un grup de cercetători condus de
Vasile Mihai Popov, membru corespondent al Academiei Romane. Calculatorul
analogic MAC 1 a fost realizat la Catedra de Automatizări din Institutul Politehnic
din București și utilizat o bună periodă de timp în procesul de învățământ și în
cercetare. A fost utilizat pentru rezolvarea unor probleme care impuneau rezolvarea
unor sisteme de ecuații diferențiale liniare și neliniare.
SISTEME CU TRANZISTOARE
 CET 500, CALCULATORUL ELECTRONIC TRANZISTORIZAT (1964-1966).

CET 500 s-a realizat la Institutul de Fizică Atomică din București în 1964, de o
echipă condusă de Victor Toma. Este primul calculator complet tranzistorizat. A
fost fabricat pentru rezolvarea unor probleme ale unor obiective industriale.
[CET500 1, CET500 2, CET500 3]. Unitatea centrală implementa 32 de
instrucțiuni, lungimea cuvântului fiind de 37 biți. Conținea circa 2 700 tranzistoare,
1 900 diode semiconductoare, iar memoria internă de capacitate 1 K cuvinte a 37
biți fiecare era implementată cu inele de ferite și lucra de 5 k instrucțiuni/s.
Calculatoarele au fost utilizate pentru calcule
tehnico-inginerești și erau destinate în
rezolvarea problemelor din obiective de mare
importanță. Un rol important l-a avut lucrarea
intitulată Colecţie de programe pentru
calculatorul CET-500, publicată în Editura
Academiei (1967), prefaţată de către acad.
Miron Nicolescu. Lucrarea conținea 850 de
pagini, a fost elaborată de către 41 de autori şi
prezintă rezolvarea unor probleme specifice
din 15 domenii.
 DACICC-200 (DISPOZITIV AUTOMAT DE
CALCUL AL INSTITUTULUI DE CALCUL
CLUJ – 1968). Calculatorul DACICC 200 a
fost proiectat și realizat în cadrul Institutului de Calcul (Filiala din Cluj-Napoca a

Academiei Române) între anii 1964-1968. Echipa care l-a proiectat și realizat a fost
condusă de Mircea Bocu și Gheorghe Farkaș. Din echipa harware au făcut parte
Bruno Azzola, Daniel Beloiu, Juhasz Iolanda, Tudor Mureșan, Mihai Mușteanu,
Mircea Pătru, Petre Soreanu, Dan Cigmăian și Mircea Corpadea. Echipa de
software a fost condusă de Emil Muntean și Teodor Rus, și reunea specialiștii:
Liviu Negrescu, Stefan Nițchi, Stein Hannes, Werner Schuster, Stela Laslău-
Popescu și Mircu Mitrov. [DACICC200 1, DACICC200 2, DACICC200 3].
 CETA (CALCULATOR ELECTRONIC
TRANZISTORIZAT AUTOMATIZAT – 1972). În anul
1972, Alexandru Rogojan a realizat calculatorul CETA
în cadrul Catedrei de Calculatoare din Institutul
Politehnic din Timișoara. Din colectivul condus de
Alexandru Rogojan au facut parte: Crişan Strugaru,
Aurel Soceneanţu, Mircea Vladuţiu, Constantin Nanasi.
[CETA 1, CETA 2, CETA 3]. Calculatorul CETA a fost
proiectat şi realizat utilizând tehnologia modernă pentru
acea perioadă, tranzistorii. A fost utilizat în scopuri
didactice, de către studenții de la noua secție de
calculatoare. De menționat faptul că în 1966 reprezenta
prima secție din România cu specializarea Calculatoare
Electronice. Calculatorul CETA a fost realizat cu
circuite logice concepute sub formă modulară. La realizarea calculatorului CETA
s-au utilizat cca 5 680 tranzistoare, cca 30 000 diode, 12 920 rezistoare, 4 510
condensatoare.
SISTEME CU CIRCUITE INTEGRATE

O contribuție la proiectarea circuitelor de memorie permanentă a avut-o
profesorul George Samachișă34 de la Universitatea „Politehnica” din București, care a
34
Promoția 1960, Generația „Silicon Valley” de România, https://www.dollo.ro/2010/06/generatia-
%E2%80%9Esilicon-valley%E2%80%9D-de-romania-dupa-50-de-ani/.
avut un rol important la fondarea firmei SanDisk și a fost cel care a condus echipa care a
proiectat circuitul integrat de memorie „split gate flash memory”.
 Sistemele FELIX C-256, C-512 și FELIX 1024. Ca urmare a strategiei naționale
de dotare cu echipamente de calcul, în anul 1970 s-a cumpărat licența de
fabricație în România a calculatorului IRIS 50 și astfel a început producția
calculatorulului FELIX C-256. Primele exemplare au fost fabricate la FEA –
Fabrica de Elemente de Automatizare și apoi la FCE – Fabrica de Calculatoare
Electronice, care avea licența de fabricație. România a obținut licențe pentru
calculator și pentru tehnologia de circuite imprimate, iar la ITC s-a realizat partea
de proiectare tehnologică. Calculatorul era construit cu module specializate,
realizate cu circuite integrate, iar interconexiunea între module se făcea utilizând
tehnologia wire-wrapping (fire de sârmă răsucită pe pinul de legătură).
Arhitectura sistemului FELIX C-256 era organizată pe 32 de biți. Memoria a fost
implementată utilizând inele de ferite și avea capacitatea de 256 KB, adresarea
fiind relativă la segmente de 64 kB. Unitatea centrală de prelucrare dispunea de
un set de 16 registre generale cu organizare ortogonală (nu erau registre cu
funcționalitate specializată). Unitatea aritmetică logică executa operații cu
numere întregi în virgulă fixă, în virgulă mobilă simplă și dublă precizie și de
asemenea lucra cu numere în format BCD.
În perioada 1974-1975, patru unităţi au fost vândute în China, dar a fost exportat
şi în Ungaria. Câțiva ani mai târziu s-au proiectat FELIX C-512 și FELIX 1024,
care dispuneau de 512 kB, respectiv 1 024 kB de memorie. Primele Centre de
calcul teritoriale (CTE) au fost dotate cu aceste tipuri de calculatoare. Pe baza
aceleiași tehnologii a fost proiectat la ITC și realizat calculatorul FELIX C-32 și
Felix C-32P, un calculator mai mic cu memoria de 32KB, cu interfață de proces.
Un calculator FELIX C-32P a fost pus în funcțiune de către ISPE București, în
1976, pentru supravegherea unui bloc de 330MW la CTE Brăila.
 Microcalculatorul MC1 a fost proiectat
în 1972-1973, de prof. Adrian
Petrescu, Nicolae Țăpuș, Trandafir
Moisa, în cadrul unui contract de
cercetare cu ICEMENERG,
responsabil Constantin Berbece. Era
destinat pentru implementarea
achiziției și prelucrarea primară a
datelor în stațiile de distribuție a
energiei electrice [MC1 1, MC1 2,
MC1 3]. Microcalculatorul MC1 a fost
realizat utilizând tehnologia FELIX C 256, mai multe plachete interschimbabile,
sub forma a două module. Microcalculatorul conținea: Unitatea Aritmetică
Logică, Unitatea de Comandă Microprogramată, Memoria, Unitatea de
Intrare/Ieșire. Memoria de control ROM pentru unitatea de comandă
microprogramată era realizată cu diode semiconductoare.
SISTEME CU MICROPROCESOARE
 MICROCALCULATORUL FELIX MC 8 (1975) – În perioada 1974-1975 s-a

proiectat un microcalculator bazat pe microprocesorul Intel 8008. De menționat
faptul că microprocesorul Intel 8008 a fost produs de firma INTEL cu doi ani
înainte, în aprilie 1972. Modelul de laborator MC3, a fost proiectat și
implementat de prof. Adrian Petrescu, Nicolae Țăpuș, Trandafir Moisa, Catedra
Calculatoare, Institutul Politehnic din București. Intreprinderea de Calculatoare
Electronice a preluat prototipul, l-a introdus în producția de serie, sub denumirea
FELIX MC-8. La activitatea de implemnetare tehnologică au participat inginerii
C. Spiride de la RomControl Data și Dan Gheorghiu de la ICE. [MC8 1, MC8 2]
În acea perioadă, marile companii producătoare de circuite integrate nu
inventaseră încă memoriile PROM / EPROM.
 MICROCALCULATORUL FELIX M18 (1976) – Familia FELIX M18,
proiectată la catedra de Calculatoare de către prof. Adrian Petrescu, Nicolae
Țăpuș, Trandafir Moisa, cuprindea microcalculatoarele M18, M18B și M118GS.
Echipa de la ICE, condusă de Andrei Gayraud, din care au facut parte:
Constantin Botez, Laurențiu Oftez, Constantin Alupului, Gabriel Drăghicescu,
Victor Cososchi ș.a. a realizat implementarea industrială (1975– 1981) într-o
concepție unitară. De menționat că s-a avut în vedere compatibilitatea, hardware
și software, cu sistemele care în acea perioadă au fost lansate pe plan mondial.
Această compatibiltate a permis ca aplicații dezvoltate pe sistemele proiectate în
România să poată fi executate pe alte sisteme produse în străinătate și invers.
Familia de microcalculatore M18 a fost realizată cu microprocesorul Intel 8080.
Au fost concepute ca și calculatoare universale, permițând execuția programelor
dezvoltate pentru diverse aplicații. [M18 1, M18 2] Varianta inițială FELIX M18
conținea unitatea centrală de prelucrare bazată pe microprocesorul Intel 8080,
memorie EPROM și RAM, modulele de interfață cu echipamentele de I/E.
Echipamentele de intrare/ieșire au fost: consola (TTY-teletype) sau display cu tub
catodic, cititorul/perforatorul de bandă perforată, cititorul de cartele perforate,
unitatea de bandă magnetică și unitațile de casetă magnetică, imprimanta.
MINICALCULATOARE
 FAMILIA DE MINICALCULATOARE
INDEPENDENT I100, I102F, I106 (1977) - Familia de
minicalculatoare I100 a fost proiectată la ITC
București de o echipa condusă de Adrian Stoica,
începând cu anul 1977. Colectivul de realizare a
minicalculatorului a fost format din: Mircea Florea,
Riuric Bulgacov, Marin Sandu, Virgil Geanta, Teodor
Florescu, Nicolae Vaceanu, Dumitru Dinu (ITC, filiala
Timișoara), Viorel Ciurea, Rodica Ciurea, Gheorghe
Olteanu, Sorin Guiman [I100, I100-2, I100-3]. Familia
de minicalculatoare INDEPENDENT a cuprins 3
modele de minicalculatoare compatibile software (set
de instrucțiuni) cu 3 modele ale familiei PDP-11.
Microcalculatorul INDEPENDENT 100 avea o arhitectură pe 16 biți, compatibil
la setul de instrucțiuni de la PDP-11/34 (emulare prin microprogram a setului de
instrucțiuni). Dispunea de o memorie RAM, inițial pe ferite și apoi cu circuite
MOS, de 32K cuvinte de 16 biți, iar prin adresare extinsă (prin unitate de
management al RAM) până la 128 K cuvinte de 16 biți. Pentru conectare
asincronă la controllerele echipamentelor periferice avea o magistrală pe 16 biți
iar subsistemul de intrări/ ieșiri cuprindea un modul de acces direct la memorie
(DMA) pentru echipamentele periferice cu viteză mare de transfer a datelor
(Unități de discuri, unități de bandă magnetică etc.).
 DIAGRAM (1981) - Diagram este un
microcalculator grafic interactiv, proiectat în 1981 la
Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologia Informației din Institutul Politehnic
București, de o echipa coordonată de prof. Gheorghe
Ștefan. Din echipă au facut parte: Sanda Maican, C.
Băleanu, I. Maican, V. Maican, D. Tomescu, V.
Dincă, D. Popescu. Sistemul a fost preluat în
producție de serie de către Întreprinderea de
Echipamente Periferice (IEPER). [DIAGRAM 1,
DIAGRAM 2, DIAGRAM 3]. Au fost produse mai
multe versiuni: DIAGRAM, DIAGRAM 2020 și
DIAGRAM 2030. Sistemul DIAGRAM 2030
conținea două procesoare: microprocesor Z80 și unul
specializat pentru grafică.
CALCULATOARE PERSONALE PROFESIONALE
 MICROSISTEMUL FELIX M-216 (1982) - Cu experiența obținută cu sistemele

FELIX M18/ M118 și odată cu apariția microprocesorului Intel 8086 pe 16 biți,
în anul 1982, prof. Adrian Petrescu, Nicolae Țăpuș, Trandafir Moisa, Irina
Athanasiu, de la Catedra de Calculatoare, din Institutul Politehnic București, au
realizat un microcalculator cu două procesoare 8080 și 8086. Acest sistem a fost

un sistem multiprocesor care a asigurat trecerea lină, cu păstrarea multor
componente hardware de la microcalculatoarelor pe 8 biți, la microcalculatoarele
pe 16 biți. Apariția microprocesorului pe 16 biți, Intel 8086, în anul 1978, a
reprezentat un salt calitativ care a permis realizarea, cu resurse minime, a unor
microcalculatoare cu performanțe comparabile cu cele ale minicalculatoarelor.
 MICROCALCULATORUL FELIX-PC (1984) - A fost proiectat în 1983–1984,
de prof. Adrian Petrescu, Nicolae Țăpuș, Trandafir Moisa, Irina Athanasiu de la
Catedra Calculatoare din Institutul Politehnic București. S-a avut în vedere
păstrarea compatibilității software cu sistemul IBM-PC care a fost lansat în anul
1981. Sistemul a fost implementat tehnologic pentru producție de serie de către
colectivul Florea Tănase, Traian Mihu, Tudorel Domocoș, Sandu Anghel,
Gabriel Drăghicescu, Laurențiu Oftez, Constantin Alupului, Victor Cososchi ș.a.
de la Intreprinderea de Calculatoare Electronice. Felix-PC a păstrat
compatibilitatea software cu IBM PC, dar a fost proiectat astfel încât să lucreze
atât cu microprocesorul 8086 pe 16 biți cât și cu microprocesorul 8088, în timp ce
IBM-ul lucra numai cu procesorul 8088 pe 8 biți. Sistemul FELIX-PC avea o
dublă compatibilitate, putând lucra cu processor 8086 care avea interfața cu
exteriorul pe 16 biți sau cu microprocesorul 8088 care lucra cu resursele externe
lui pe 8 biți. Structura calculatorului FELIX-PC putea fi configurată, prin
poziționarea unor „jumpe-ri” aflați pe placa de bază, să lucreze cu
microprocessor pe 8 biți (Intel 8088) sau 16 biți (Intel 8086).
 DIALISP (1984) - Sistemul DIALISP a fost proiectat de o echipă condusă de

prof. Gheorghe Ștefan, din care făcea parte Aurel Păun, Virgil Bistriceanu şi
Andy Birnbauma de la Catedra de Dispozitive, Circuite și Aparate Electronice a
Facultății de Electronică și Telecomunicații din Institutul Politehnic București, în
1984. Sistemul DIALISP a implementat, ca premieră în România, o mașină care
executa programe direct în limbajul de nivel înalt LISP. Au fost produse mașini
într-o serie mică [DIALISP 1, DIALISP 2, DIALISP 3]. Motivul pentru care s-a
lansat proiectul mașinii DIALISP a fost declanșat de necesitatea de a rula direct și
eficient programe scrise în limbajul LISP. Inițiativa a fost sprijinită de profesorul
Mihai Drăgănescu, care în urma unei vizite în Statele Unite, dorea dezvoltarea
unui domeniu nou, Inteligența Artificială, și era susținută de preocupările curente
în cadrul cursului de Electronică Funcțională predate de Mihaela Malița și cursul
LISP predate de Cristian Giumale. A introdus două concepte importante:

microprogramare multi-thread și memoria conexă.
CALCULATOARE PERSONALE
 MICROCALCULATORUL PERSONAL aMIC (1984) – Calculatorul personal

aMIC a fost proiectat și realizat la Catedra de Calculatoare, din Institutul
Politehnic București de către prof. Adrian Petrescu și Francisc Iacob, ca model
de laborator. În perioada 1983–1984, a fost produs în serie la Fabrica de Memorii
din Timișoara. O contribuție importantă în implementarea tehnologică și
dezvoltarea de software o a avut-o Gh. Rizescu, C. Novăcescu, E. Decsov, T. Ilin,
F. Bar, R. Berindeanu, D. Pănescu [aMIC 1, aMIC 2]. Microcalculatorul aMIC a
făcut parte din categoria calculatoarelor personale-individuale utilizate în special
de către elevi, având aplicații diverse și un cost relativ scăzut. Unitatea centrală
de prelucrare a fost implementată cu microprocesorul Z80 la o frecvență de 2,5
MHz. Memoria RAM conținea programele de aplicații care se incarcau de pe
suport extern, era construită cu circuite de memorie dinamică și avea o capacitate
maximă de 48 KB.
 MICROCALCULATORUL PERSONAL HC-85 (1985) – Microcalculatorul HC-
85 a fost proiectat de prof. Adrian Petrescu și Francisc Iacob de la Catedra de
Calculatoare din Institutul Politehnic din București. Pregătirea tehnologică pentru
producția de serie a fost realizată de către Tudorel Domocoș, Traian Mihu și
Eugen Dobrovie, Sandu Anghel. Microcalculatorul face parte din categoria
calculatoarelor personale de uz general. [HC85 1, HC85 2]. Performanțele sale,
compatibilitatea software cu familia SINCLAIR, costul redus, portabilitatea,
disponibilitatea unui software de sistem și de aplicații orientat către utilizator, i-a
dat o utilizare de larg interes, atât în învățământ cât și pentru utilizare acasă de
către elevi, și persoane care doreau să se familiarizeze cu tehnica de calcul.
 PRAE (1985) – PRAE este un microcalculator personal proiectat de către o

echipă sub conducerea lui Miklós Patrubány, formată din Nicolae Pop Baldi,
Nicuşor Socaciu, Liviu Derveşteanu, Emil Precup, Eugen Lupu şi Ioan Ciascai
de la Institutul de Tehnică de Calcul din Cluj-Napoca. [PRAE 1, PRAE 2, PRAE
3, PRAE 4]. M. Patrubány N.P. Baldi I. Ciascai. PRAE a fost produs în serie
limitată, la Fabrica de Memorii şi Componente Electronice pentru Tehnica de
Calcul din Timişoara (FMCETC), în anul 1985.
 TIM-S (1986) – În anul 1986, colectivul de cercetare condus de prof. Crişan

Strugaru proiectează şi realizează modelul experimental al calculatorului Tim-S.
Din colectivul de cercetare au mai făcut parte: Dumitru Pănescu, Mircea Popa,
Cezar Morun [TIM-S 1, TIM-S 2]. TIM-S era un microcalculator personal,
introdus în producție de serie la Fabrica de Memorii Electronice și Componente
pentru Tehnică de Calcul și Informatică Timișoara. Ulterior a fost creată o
familie de calculatoare personale (TIM-S, TIM-S Plus, microTIM, microTIM+),
care erau compatibile între ele desi conțineau resurse hardware diferite.
Calculatorul Tim-S era compatibil cu calculatorul personal ZX Spectrum. Inițial,
calculatorul lucra cu un monitor TV alb/negru. Pentru a deveni complet
compatibil cu Sinclair Spectrum a fost adaptat pentru TV color și pentru
monitoare color RGB.
 CoBra (COMPUTER BRAŞOV – 1988) – CoBra a fost un calculator produs la

Brașov în anul 1986. Prof. Gheorghe Toacșe a lucrat la realizarea calculatorului
împreună cu Vasile Prodan, Wagner Bernd Hansgeorg, Adrian Maxim, Marcel
Arefta, Sorin Finichiu, Mircea Pop, Sorin Cismaș și Alexandru Antal. Primele
exemplare au fost produse începând cu 1988 [CoBra 1, CoBra 2]. La realizarea
tehnologică pentru producția de serie au contribuit mai multe fabrici din țară.
Carcasa a fost realizată la Metrom Brașov, IUS Brașov și Electromureș. La I.C.E.
Felix București s-a fabricat placa de bază ce conținea unitatea centrală de
prelucrare Asamblarea finală a fost făcută la SIACT din cadrul CFR-ului. Au fost
produse circa 1000 unități.
Unitatea centrală de prelucrare conținea

microprocesorul Z80, memorie RAM
dinamică de capacitate maximă 64 KB și
memorie EPROM de capacitate între 2 și 16
KB, controller video ce dispunea de o
memorie video RAM de capacitate 16 KB.
Afișarea se facea pe un dispozitiv cu tub
catodic alb-negru sau color, 32 linii a câte 24
caractere alfanumerice, fiecare caracter pe o
matrice de 8×8 pixeli. Sistemul era prevăzut
cu o interfață serială standard RS-232 pentru
cuplarea unei imprimante sau cuplarea unor
echipamente seriale, o interfață pentru
casetofon audio în vederea stocării datelor și
a programelor pe suport magnetic extern, un
joystick compatibil Kempston. A fost conceput în mai multe configurații, în
funcție de tipul de aplicații. Sistemul minimal conținea un joystick, interpretor de
BASIC, jocuri pe casetă audio având compatibilitate completă cu SINCLAIR
SPECTRUM. Configurația dedicată pentru educație conținea: un casetofon audio,
o imprimantă, un joystick. Ca programe de bază și aplicații conținea: interpretor
de BASIC, asamblor/dezasamblor, interpretoare pentru limabajele FORTH,
LOGO, MICROPASCAL, MICRO-PROLOG și o mulțime de programe
didactice etc. Configurația de calculator personal-profesional conținea
echipamente periferice: o imprimantă, un casetofon audio, unități de disc flexibil

iar ca siteme de programe un interpretor de BASIC, asamblor/dezasamblor,
FORTH, MICRO-PASCAL, MICRO-PROLOG și alte programe utilitare.
Ulterior, a fost dezvoltată o interfață de disc flexibil care permitea implementarea
sistemului de operare CP/M. A fost implementat și un nucleu de sistem grafic
GKS și programe utilitare Word Star, dBase II ș.a.
 HC 88 / HC90 / HC91 / HC2000. SISTEME DE TIP HOME COMPUTER
PRODUSE LA ICE (1988) – Calculatorul personal HC 88 a fost proiectat de
către Traian Mihu, Eugen Dobrovie și Victor Cososchi, în anul 1989, la ICE
Felix. Acest sistem lucra atât cu interpretorul BASIC, cât și sub sistemul de
operare CP/M, ceea ce a permis ca HC 88 să devină soluția de înlocuire a
calculatoarelor CUB Z, într-o
configurație mai ieftină și mai
accesibilă. [HC88 1, HC88 2]. Placa
de bază conținea microprocesorul
Z80, memorie RAM extinsă de 80
kB (64 kB+ 16 kB) și memorie
permanentă EPROM de 2 kB.
Opțional, calculatorul personal HC
88 includea un modul de memorie
extinsă EPROM, interfață serială
standard și extensie de memorie RAM cu 256 kB sau 1MB. Avea o interfață de
tastatură, un codor pentru conectare la TV color în standardul PAL, precum și
porturi pentru conectarea monitorului monocrom sau color. Suportul pentru
stocarea programelor și a datelor era asigurat de două unități de disc flexibil 5¼”
și un casetofon audio. Tipărirea rezultatelor se făcea pe o imprimantă cu ace. În
ceea ce privește modul text, afișa 32 sau 80 de caractere pe linie în funcție de
sistemul de programe folosit. Calculatoarele personale HC 90 și HC 91 au fost
produse în anul 1991. Au fost proiectate cu microprocesorul Z80A. Memoria
permanentă EROM avea capacitatea de 16 kB, iar memoria RAM avea
capacitatea de 64 kB. HC 91 lucra direct cu limbajul BASIC – rezident în
memoria permanentă EPROM – compatibil cu interpretorul din SINCLAIR
SPECTRUM. HC 91 lucra în mod graphic cu o rezoluție 256 × 192 pixeli, 16
culori, iar în modul text lucra cu 24 linii a 32 caractere fiecare. HC 2000
constitute o variantă îmbunătățită a sistemelor HC 91.
Bibliografie
[1] Nicolae Ţăpuş, Capitolul III. Dezvoltarea calculatoarelor în România, Florin Gheorghe Filip (coord.),
Știinţa şi Tehnologia Informaţiei în România, Editura Academiei Române, 2018.
[2] Catedra de calculatoare, UPB 2014, https://cs.pub.ro/Videos/Aniversare45CS/Brosura45CS.pdf.
[3] Semicentenar Departamentul de calculatoare 1969-2019, Universitatea Politehnica din București,
Facultatea de Automatică și Calculatoare, Mai 2019.
Sistemul de calcul FELIX C 32 utilizat de studenții de la Geodezie
Prof. Dr. Ing. Constantin Săvulescu35,

Universitatea Tehnică de Construcții București, Uniunea Geodezilor din România
Primul calculator din facultate, Felix C 32
Sortând hârtiile dintr-un sertar, am dat peste două fotografii în care se poate
vedea o parte din calculatorul Felix C32, de care au putut
beneficia studenții și cadrele didactice din fosta Facultate de
Căi Ferate, Drumuri, Poduri și Geodezie (CFDPG). Cred că
cele două imagini (mai jos) au fost făcute cândva în
intervalul 1977-1980. Ca repere de timp am mai întâi
cutremurul din 4 martie 1977, când – din câte îmi amintesc
– calculatorul era încă împachetat în lăzi, așa că n-a avut de
loc de suferit de pe urma bucăților de tencuială căzute din
tavan și de pe pereți. Al doilea reper de timp ar fi anul 1980
(poate chiar 1979), când un grup de cadre didactice din
facultate a plecat să predea în mai multe țări din Africa,
printre aceștia aflându-se și regretatul coleg Dan Rădulescu,
care apare în una dintre imagini.
Așadar, dacă nu mă înșel, calculatorul Felix C32 a servit facultatea începând cu
anul 1977 și până prin 1992-93, când a fost demontat în contextul achiziției mai multor
calculatoare PC și al transformărilor survenite prin reorganizarea fostului Institut de
Construcții București, rebotezat „Universitatea Tehnică de Construcții București” cu un
număr sporit de facultăți, secții și catedre, fiecare cu spațiile sale (săli de cursuri,
laboratoare, birouri etc.) aprig disputate și revendicate.
Calculatorul FELIX C 32 era în foarte mare măsură o creație românească,
consecință a deciziei lui Ceaușescu (decizie bună sau proastă, greu de spus!) de a crea o
industrie națională de calculatoare electronice, domeniu în care țara noastră avea deja
câteva realizări remarcabile prin Centrele de la Măgurele (CIFA-1), Timișoara (MECIPT)
și Cluj (DACICC). Evident, se punea problema obținerii unei licențe de la unul dintre
producătorii cei mai avansați în acest domeniu. În mod firesc, primii contactați au fost
americanii (IBM), dar fără succes datorită embargoului impus țărilor „socialiste”,
membre ale Tratatului de la Varșovia. În cele din urmă, după ce Anglia, Italia, Japonia nu
s-au arătat dispuse să acorde licențele de fabricație (sau le acordau în condiții foarte greu
de acceptat), s-a apelat la Franța și la De Gaulle. Acesta, aflat în relații proaste cu SUA,
tocmai demarase un program de dezvoltare a producției franțuzești de calculatoare și a
acordat României licența pentru abia creatul IRIS-50, construit la noi sub denumirea Felix
C 256.
Specialiștii din Institutul de Tehnică de Calcul (ITC) care asimilaseră
documentația francezilor, au conceput și proiectat apoi un calculator mai mic – Felix C32
– intrat în producția Fabricii de Calculatoare București de pe platforma Pipera.
35
Text parțial preluat din Constantin Săvulescu, https://consavulescu.wordpress.com/2018/04/29/primul-
calculator-din-facultate/.
„Performanțele” calculatorului respectiv pot părea ridicole acum, dar în momentul acela
chiar erau chiar remarcabile (calculatoarele Felix au fost exportate în mai multe țări,
printre care și China).
La pupitrul sistemul de calcul FELIX C 32
Tot ansamblul calculator plus periferice, plus amenajările auxiliare era o

adevărată instalație industrială:
 Unitatea centrală, vizibilă în partea stânga-sus a primei imagini, era un „dulap”
de circa 1,80 m înălțime și circa 0,70×0,70 m în plan (cam cât un automat de
cafea sau de vândut cartele la metrou). Lângă aceasta, mai era încă un „dulap” de
aceleași dimensiuni care conținea „Unitatea de schimburi multiple” prin care se
asigura comunicarea dintre Unitatea centrală și echipamentele periferice.
 Memoria internă a calculatorului era formată din patru module de câte 8 KB
fiecare (de aici numărul 32 din denumirea calculatorului). Fiecare modul de
memorie cântărea circa trei kilograme și avea aproximativ mărimea unui
biblioraft. Era una dintre componentele care se defectau cel mai des, așa că exista
întotdeauna cel puțin un modul de rezervă.
 Funcționarea calculatorului era controlată de la „consolă”, respectiv „mașina de
scris” care se poate vedea în centrul imaginii.
În dreapta „consolei” se văd două cititoare de cartele perforate, acestea
reprezentând inițial unica modalitate de introducere a programelor sursă și a datelor. În
continuare, în dreapta cititoarelor de cartele, în prim-planul imaginii, apare „imprimanta
rapidă” (cu tambur), de asemenea de dimensiuni impresionante (comparabile cu cele ale
unui foto-copiator „profesional” de astăzi). În fundalul imaginii, aliniate la peretele din
stânga „consolei”, se văd unitățile de disc magnetic (cred că erau trei unități). Pe două
dintre acestea sunt așezate cutiile cilindrice de plastic în care erau păstrate discurile
magnetice când nu erau montate în unitate. Un „disc magnetic” era de fapt un „pachet”
format din 6 discuri cu diametrul de 14 inch (35,6 cm). În ciuda acestor dimensiuni,
capacitatea „pachetului” respectiv era de numai 7,2 MB, totuși extraordinar de mare față
ceea ce avusesem la dispoziție mai înainte.
De exemplu, primul calculator electronic la care am avut eu acces a fost
„Cellatron”, produs în Germania de Est și instalat în Atelierul de fotogrammetrie din
ISPIF (Institutul de Proiectări pentru Îmbunătățiri Funciare). Memoria „de masă” a
acestuia consta dintr-un cilindru magnetic, cam de mărimea unei găleți de zece litri,
având o capacitate de 4096 bytes (4 KB). De asemenea, programele „sursă” (în cod
mașină) se introduceau pe bandă perforată, un adevărat coșmar pentru că o eroare de
perforare însemna practic refacerea întregii benzi (câteva ore de muncă). Față de acesta,
„românescul” Felix C32 era o adevărată minune a tehnicii.
În aceeași încăpere mai existau două sau trei unități de bandă magnetică, care nu
se văd în fotografii, și acestea având cam aceleași dimensiuni ca și unitatea centrală și
unitatea de schimburi multiple. Trebuie spus că toate aceste echipamente erau produse în
România, multe dintre piesele componente fiind chiar fabricate la noi în țară. De
exemplu, unitățile de disc magnetic erau produse la RomControl Data – prima (cred că și
singura) companie mixtă româno-americană.
Bineînțeles, toate mașinăriile acestea degajau căldură, componentele lor
electronice fiind bazate pe tranzistori (circuitele integrate încă erau o raritate și nu se
găseau decât pe echipamente militare). Pentru a le răci, exista o instalație de climatizare
adusă din Germania de Est. Și această instalație era o adevărată „uzină” pentru care s-a
amenajat o încăpere separată de circa 8 metri pătrați. Și mai era o problemă: pentru a
funcționa fără erori, era necesară alimentarea cu un curent la tensiune constantă (220 V)
și – mai ales – de frecvență constantă (50 Hz). Cum rețeaua existentă („normală”) era
departe de a se încadra în acești parametri, a mai fost nevoie și de un stabilizator de
tensiune și frecvență, adică încă un „dulap” de circa 1500 de kilograme amplasat într-o
cameră de la parter.
Industria românească de calculatoare nu era una depășită
Este posibil ca prezentarea „caracteristicilor” de mai sus să inducă ideea – total

greșită – că industria românească de calculatoare era una depășită („vai de mama ei”,
„depozit de fiare vechi”, cum zicea la un moment dat Petre Roman, prim ministru al
Guvernului instalat în anul 1990). În realitate, lucrurile n-au stat de loc așa, România fiind
în anii 1970 printre cele 8-10 țări din lume care produceau calculatoare electronice de uz
„civil”, livrate la export și intrate în dotarea mai tuturor centrelor de calcul înființate pe
lângă numeroase instituții din țară (facultăți, institute de cercetare și proiectare, agenții
guvernamentale etc.).
Faptul că am lăsat să se distrugă această industrie, mi se pare o pierdere imensă
pentru România, infinit mai mare decât, de exemplu, tezaurul pe care nu ni-l mai dau
rușii, sau decât aurul pe care susțin unii „patrioți” că ni l-ar datora Germania. Poate cea
mai importantă pierdere o reprezintă resursa umană. Am citit pe undeva că, în anii 1980,
în domeniul IT lucrau circa 80 de mii de angajați, oameni bine pregătiți, care
acumulaseră o bogată experiență. Marea majoritate a lor s-a împrăștiat în toate colțurile
lumii, alții s-au reprofilat, restul pur și simplu nu mai sunt și nici nu mai are cine să-i
înlocuiască.
In memoriam, Prof. Dan Rădulescu
Nu pot încheia aceste rânduri

despre „calculatorul facultății mele”
fără să spun câteva cuvinte despre Dan
Rădulescu, colegul căruia i s-a datorat
în cea mai mare măsură această dotare
de excepție, pentru acea vreme. A fost
inițiativa sa personală, prea puțin
sprijinită de conducerea catedrei, dar
care – din fericire – a găsit audiență și
susținere la conducerea facultății (cred
că în momentul demarării demersurilor
„birocratice”, decan era profesorul
Gheorghe Ilie). Desigur, dincolo de scrierea și semnarea adreselor de rigoare a fost
nevoie de foarte mult de realizat, de umblat, de rugat, de insistat: obținerea aprobării
fondurilor necesare (nu puține), obținerea repartiției de la fabrică (erau cereri multe și
trebuia multă zbatere pentru a ajunge „în față”), autorizații de la pompieri și de la
electricitate, proiectul de amenajare a încăperilor, amenajarea propriu-zisă etc. Toate
acestea au însemnat pentru Dan Rădulescu un mare efort psihic, fizic și chiar material
(multe se rezolvau cu un cartuș de țigări Kent, cu o sticlă de whisky sau o pungă de
cafea), efort de care însă nu s-a plâns și nici n-a făcut caz, așa cum s-ar fi întâmplat cu
mulți alții pentru mult mai puține lucruri făcute.
Prof. Dan Rădulescu a fost unul dintre puținii oameni care înțeleg să pună
interesele comunității (ale studenților și ale facultății, în cazul său) mai presus de
interesele proprii. A făcut aceste lucruri în mod firesc, fără emfază și fără să aștepte o
răsplată materială. În fond, a avut mai mult de pierdut din punct de vedere material și nu
numai. Din păcate, nu cred că mai există ceva în actuala Facultate de Geodezie care să
amintească de numele lui, deși sunt convins că ar fi meritat cu prisosință măcar o placă pe
un perete.
DIAGRAM 2030 - Familia de calculatoare de birou cu arhitecturǎ multiprocesor şi

procesor grafic interactiv microprogramat
Conf. univ. dr. Eugen Zaharescu,

Universitatea „Ovidius” din Constanța
Indroducere
Sistemul grafic DIAGRAM 2030 a fost primul calculator de birou multiprocesor

cu procesor grafic interactiv microprogramat din Europa de Est, fabricat în România
pentru prima dată, în martie 1981, înainte de apariţia primului IBM PC în august,
acelaşi an.
În perioada 1975-1981, Prof. univ. dr. ing. Sanda

Maican a condus activităţile de cercetare privind realizarea
unor calculatoare de birou multiprocesor cu posibilităţi de
desenare rapidă în cadrul Laboratorului de Electronică
Funcţională (LEF), al Departamentului de Electronică,
condus de Acad. Prof. univ.dr.ing. Mihai Drăgănescu, din
Universitatea (Institutul) Politehnica Bucureşti (UPB-IPB),
România. Primele rezultate au fost patentate şi comunicate
la Simpozionul ştiinţific de la Budapesta, în anul 1977, unde
au fost apreciate cu premiul I:
 S. Maican, C. Baleanu, I.Maican - Consola alfa-
numerica şi grafică pentru transmisii de date, Patent
Nr. 88326/1976.
 S. Maican, C. Baleanu, I.Maican, V.Maican - Echipamente periferice şi grafice
cuplate pe interfaţa HPIB, Simpozion ştiinţific Budapesta 1977.
Din cauza „Cortinei de fier”,
în România nu se puteau accesa
informaţii despre cercetări similare
din Europa şi USA. De aceea, toate
activităţile de cercetare au fost absolut
originale, neinspirate din exterior şi au
fost cu atât mai greu de implementat
în condiţiile unui embargou drastic
care limita accesul la dispozitive şi
componente electronice performante
şi indispensabile. Totuşi, în anul 1981
s-au finalizat cercetările şi s-a pregătit
fabricaţia în cadrul „Contractului Nr. 228 cu FEPER (Fabrica de Echipamente
PERiferice) – proiectare: Calculator alfanumeric şi grafic modular (cu procesor grafic),
multiprocesor – DIAGRAM 2030”.
Echipa care a lucrat în etapele de cercetare şi de pregătire a fabricaţiei a fost
formată din:
 Cadre didactice
Sanda Maican – asistent universitar, inginer electronist, Gheorghe M. Ştefan - asistent
universitar, inginer electronist, Cristian Băleanu - inginer electronist, Ion Maican -
inginer electronist, Vlad Maican - inginer electronist
 Hardware – ingineri Electronică şi Telecomunicaţii (în ordine alfabetică)
Radu Avramescu, Dan Hornea, Florin Jelea, Gheorghe Oală, Lucian Opriş, Lucian Perl,
Eugen Zaharescu
 Software – ingineri Automatică şi Calculatoare (în ordine alfabetică)
Alexandru Bota, Valeriu Dincă, Dan Popescu, Dan Tomescu.
În anul 1983, produsul Diagram 2030 a fost prezentat la Târgul comercial de la
Plovdiv - Bulgaria, unde a fost premiat cu medalia de aur. Diagram 2030 a fost folosit în
România, în aplicaţii industriale, militare şi de cercetare. Începând din anul 1984,
calculatoarele DIAGRAM 2030 s-au exportat şi utilizat şi în Republica Democrată
Germană, în special pentru aplicaţii de proiectare de circuite imprimate, impreună cu
minicalculatorul românesc I-100 (Independent) şi software-ul produs de ITC (Institutul de

Tehnică de Calcul).
În anul 1980 a apărut ideea unei maşini LISP într-o discuţie dintre Prof. Gheorghe
Ştefan şi Prof. Mihai Drăgănescu. Prof. Gheorghe Ștefan a stabilit arhitectura sistemului
LISP folosind ideea multiprocesorului virtual. Mașina cu două thread-uri rezultată a
folosit:
 un thread pentru implementarea funcției EVAL;
 un al doilea thread pentru a implementa o stivă foarte eficientă virtualizată în
memoria externă.
Ulterior, Prof. Gheorghe Ştefan a dezvoltat un sistem revoluţionar în tehnica de calcul,
Connex Machine, patentat în USA.
Despre sistemul grafic DIAGRAM 2030
DIAGRAM 2030 este un sistem grafic interactiv multiprocesor. Structura sa

încorporează un microprocesor Z80 (care se comportă ca un procesor de I/E sau ca un
microcalculator de uz general) și un procesor microprogramat pe 16 biți (care execută
funcțiile grafice sau are rol de coprocesor matematic). Imaginile sunt afişate pe un
terminal grafic color cu o rezoluţie ridicată.
Microprocesorul Z80 gestioneză un controlor de disc flexibil, 1 până la 4 porturi
paralele de 8 biți (bidirecționale sau unidirecționale), 2 porturi seriale asincrone full-
duplex-SIO, precum și o tastatură și un joystick cuplate la porturile seriale. Viteza de
transfer a datelor este de 110 până la 9600 bauds, atunci când DIAGRAM este utilizat ca
periferic. Interfața serială este de tip V24CCITT.
Tastatura calculatorului este de tip QWERTY și dispune de 16 taste
programabile, plus o tastă de REPEAT. Ca periferice, DIAGRAM 2030 suportă 1 până la
4 unități de disc flexibil tip 9404 CDC, joystick, imprimată serială tip 9344, 9345 și ISM
sau paralelă tip RCD1130, ROBOTRON 1152, lector/perforator de bandă de hârtie,
plotter tip MD10 sau DIGIGRAPH și digitizor.
DIAGRAM 2030 dispune de un pachet software bogat, care îi permite să
funcționeze atât în regim de microcalculator, cât și să realizeze legătura către un
calculator gazdă:
 Monitor DIOS (DIagram Operating System);
 Interpretor BASIC ce are un set de instrucțiuni grafice compatibile cu standardul
CORE al SIGGRAPH/ACM. BASIC utilizează procesorul pe 16 biți drept
coprocesor matematic, pentru a mări viteza de rulare de 2-3 ori;
 Asamblor Z80 DIAS;
 Editor de texte EDI;
 Crossasamblor de programe TRANSMICRO;
 Pachet de programe pentru implementarea standardului CORE;
 Compilator FORTRAN, cu extensii grafice care permit desenarea color în trei
dimensiuni;
 Pachete de programe utilitare (editor de texte, inscriptor de memorii PROM etc.);
 Emulatoare de terminale grafice (d. ex. TEKTRONIX 4012).
Procesorul grafic microprogramat pe 16 biți dispune de 1 MB memorie video
(organizată în pagini de câte 128 Kbytes / 64 Kwords) și primește comenzi de la modulul
de I/E controlat de procesorul Z80. Procesorul grafic microprograma trealizează

sintetizarea/desenarea imaginilor color pe ecranul video-terminalului.
Procesorul grafic microprogramat poate realiza procesarea unui vector de culoare
prin scrierea în paralel în cele 3 blocuri de memorie, asociate culorilor fundamentale
(RGB - Red Green Blue) cu ajutorul unui modul specializat atașat pe magistrala de
transfer de date (BUS). Acesta conţine mai multe unităţi de prelucare aritmetico-logice
(ALU), care permit executarea în paralel, simultan pe cele 3 plane de culoare, a unor
funcții logice între datele existente în memoria sa și cele care îi sunt transmise, pentru a
putea afișa vectorii de culoare cu diferite efecte (de transparență, de opacitate sau de
complementaritate).
În mod text, poate afișa 28 de linii a 80 de caractere. Există două seturi de
caractere, anume cele definite într-o matrice de 5 × 7 pixeli și cele definite într-o matrice
de 5 × 9 pixeli. În mod grafic, Diagram poate afișa o rezoluție de 512 × 512 pixeli în
alb/negru, sau 512 × 290 pixeli color. Rata de refresh este de 50 Hz.
Calculatorul oferă posibilitatea lucrului cu ferestre definite de utilizator, atât în
mod text, cât și în mod grafic. Mai multe detalii arhitecturale în figurile aflate în anexa
următoare.
ANEXĂ
***
4
Grigore C. Moisil –
Computer Pionieer,
fondatorul informaticii
în România
MOTTO
„Gr. C. Moisil a format nu o şcoală, ci câteva şcoli (printre care una de mecanică, una
de logică matematică şi una de teoria algebrică a mecanismelor automate). Acest
lucru se explică prin fecunditatea ideilor sale, prin măiestria cu care ştia să prezinte
nu o matematică gata făcută, ci una care se construia în prezenţa auditoriului şi în
care problemele deschise, aspectele susceptibile de a fi ameliorate erau totdeauna
subliniate.” Solomon Marcus (1925-2016)
„Gândirea sa era esenţialmente deschisă, în conformitate cu observaţia pe care atât

de pregnant a formulat-o undeva: „Nicio problemă nu are graniţe. Orice răspuns are
multe”. În fiecare domeniu în care a lucrat. Gr. C. Moisil şi-a legat numele de o idee,
un fapt, o metodă. A intuit importanţa logicilor cu mai multe valori, într -o vreme
când acestea păreau doar o bizarerie, pentru ca apoi să le găsească aplicaţii
surprinzătoare în tehnică.”
Solomon Marcus (1925-2016)
CUPRINS
4.1 Grigore C. Moisil – Din gândirea matematică românească (Solomon Marcus) ...... 202
4.2 Clipe de neuitat (Victor Toma) ................................................................................... 209
4.3 Opuşi inseparabili în gândirea românească. Grigore C. Moisil (Mircea Maliţa) .... 217
4.4 Discurs de primire a lui Gr. C. Moisil în Academia Română (Alexandru Myller) .. 223
4.5 După 40 de ani, despre Gr. C. Moisil şi vremea sa (Dragoş Vaida) .......................... 228
4.6 90 de ani de la naşterea matematicianului Grigore C. Moisil (Sergiu Rudeanu) ... 235
4.7 Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti, o contribuţie notabilă a lui
Grigore C. Moisil la dezvoltarea informaticii în România (Ion Văduva) ................ 239
4.8 Nevoia de Moisil (Gheorghe Păun) ............................................................................. 246
4.9 Moisil, aşa cum l-am cunoscut (Cristian S. Calude) .................................................. 251
4.10 Unde, când şi cum l-am cunoscut pe Gr. C. Moisil (Stelian Niculescu) ................. 253
„Gr. C. Moisil a format nu o şcoală, ci câteva şcoli
(printre care una de mecanică, una de logică
matematică şi una de teoria algebrică a
mecanismelor automate). Acest lucru se explică
prin fecunditatea ideilor sale, prin măiestria cu
care ştia să prezinte nu o matematică gata făcută, ci
una care se construia în prezenţa auditoriului şi în
care problemele deschise, aspectele susceptibile de
a fi ameliorate erau totdeauna subliniate.
Gândirea sa era esenţialmente deschisă, în
conformitate cu observaţia pe care atât de pregnant
a formulat-o undeva: „Nici o problemă nu are
graniţe. Orice răspuns are multe”. În fiecare
domeniu în care a lucrat. Gr. C. Moisil şi-a legat
numele de o idee, un fapt, o metodă. A intuit
importanţa logicilor cu mai multe valori, într-o
vreme când acestea păreau doar o bizarerie, pentru
ca apoi să le găsească aplicaţii surprinzătoare în
tehnică.
Punctul de vedere al lui Moisil se
racordează cu cel al lui Lotfi Zadeh (creatorul
teoriei mulţimilor fuzzy), prin aceea că ideea de
fuzzy set poate fi privită ca o extensiune a unui
predicat în logica cu o infinitate de valori, logică faţă de care logicile cu un număr finit de valori
sunt doar nişte aproximaţii. De altfel, acest punct de vedere fusese deja schiţat de către Moisil în
unele articole anterioare. Originalitatea acestui punct de vedere, care reţine, din structura
conceptelor vagi, nu atât aspectul impreciziei, ci mai mult pe cel al nuanţării, a fost recunoscută
de către specialişti, aşa cum rezultă şi din prefaţa cărţii recente a lui A. Kaufmann consacrată
teoriei lui Zadeh şi aplicaţiilor ei.” Solomon Marcus
Poza lui Moisil la 60 de ani (anul 1966)

din cartea Andonie George Șt., Istoria
matematicii în România, vol. II, 1966,
pag. 394 (prima apariție).
4.1 Grigore C. Moisil – Din gândirea matematică
românească
Acad. Prof. dr. Solomon Marcus36
Iniţial, urma să intre în cadrul acestei cărţi şi un capitol consacrat lui Grigore C.
Moisil. Între timp, însă, ne-am dat seama că mai avem nevoie de un răgaz pentru a putea
evalua semnificaţia şi efectul măcar al câtorva din ideile şi rezultatele sale. Suntem,
probabil, încă prea aproape de personalitatea sa umană, ştiinţifică şi culturală, de
36
Text preluat din cartea „Din gândirea matematică românească”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1975.
amănuntele vieţii sale cotidiene, de iubirile şi adversităţile care l-au înconjurat, pentru a
putea întreprinde analiza lucidă pe care o dorim. Vom încerca, deocamdată, să conturăm
aici câteva aspecte şi probleme, câteva întrebări şi ipoteze care vor trebui, credem, să facă
ulterior obiectul unor investigaţii mai profunde.
Una din preocupările constante care ne-au urmărit în această carte a fost aceea de
a plasa fiecare personalitate discutată într-o anumită serie culturală sau ştiinţifică, de a-i
stabili deci predecesorii şi continuatorii, atât la noi, cât şi pe plan mondial. Născut în
Dobrogea, venit ca profesor la Bucureşti, după un stagiu îndelungat în Moldova, dar cu
un arbore genealogic urcând departe în istoria Năsăudului şi a Maramureşului, de unde
vine de fapt Grigore C. Moisil. Se plasează, cumva, în seria unor figuri ilustre bine
determinate, aşa cum G. Călinescu se situează în tradiţia care trece prin Cantemir,
Hasdeu şi Nicolae Iorga? Înzestrat cu o capacitate rară de a înţelege sensul de dezvoltare
a lucrurilor, atunci când acesta este încă nedesluşit, cu un simţ dezvoltat al paradoxului,
maestru al contra-argumentării, pe care o practica nu din dorinţa de a contrazice, ci pentru
a scoate în evidenţă pluralitatea de aspecte şi tendinţe, ferment capabil să stârnească
adeziunea entuziastă sau dezacordul total, dar niciodată plictiseala şi indiferenţa, generos
şi deschis în lupta intelectuală, cu o aplecare spre filosofie şi visare care nu este străină de
stilul de gândire al profesorului său, Dimitrie Pompeiu. Cu un umor uneori sarcastic,
alteori binevoitor, de tentă moldovenească, Gr. C. Moisil pare a fi, în cultura românească,
o prezenţă că reia cu greu i s-ar putea găsi spiţa. Era un maestru al expunerii orale, cu
harul argumentaţiei spontane (ne-a mărturisit odată că a învăţat să vorbească liber, fiind
constrâns la aceasta de faptul că dicţiunea sa devine imposibilă la lectură). O modalitate
importantă pe care o practica în expunere era aceea a nuanţării necontenite a accentului,
lucrurile, ideile nu se desfăşurau niciodată ca şi cum ar fi la fel de importante sau de
neimportante. Odată cu ordinea lor liniară se contura şi ierarhia lor. Rostea cu o mlădiere
unică a glasului o expresie care în matematică revine mereu, ori de câte ori este vorba de
un proces cu o infinitate de etape: „Şi aşa mai încolo…”, „Şi aşa mai departe…”
Insistăm asupra acestor date personale ale lui Gr. C. Moisil, deşi ele vor fi din ce
în ce mai puţin în stare să evoce prezenţa sa materială de o originalitate puţin obişnuită.
Gr. C. Moisil trebuia să fie văzut şi auzit, o mare parte din farmecul său stând în această
prezenţă direct tangibilă, aşa cum cuprinderea unui vers nu poate fi despărţită de expresia
sa materială. Chiar (sau poate mai ales) în intervenţiile sale spontane sau improvizate,
Gr. C. Moisil dezvolta o observaţie pătrunzătoare, care trecea dincolo de teritoriul
accesibil simţului comun, pentru a ajunge la adevărurile mai profunde, care de multe ori
sunt neverosimile. Ceea ce unora părea un simplu joc de cuvinte era rodul unei gândiri
ştiinţifice autentice, al unei experienţe umane de o mare complexitate.
Alături de Simion Stoilow, Miron Nicolescu şi Gheorghe Vrănceanu, Gr. C.
Moisil făcea parte din pleiada de mari profesori matematicieni de care Universitatea din
Bucureşti s-a bucurat începând cu deceniul al cincilea al secolului nostru; acei distinşi
profesori care, împreună cu unii străluciţi predecesori, aveau să devină marii şefi de
şcoală ai matematicii româneşti. Gr. C. Moisil a format nu o şcoală, ci câteva şcoli
(printre care una de mecanică, una de logică matematică şi una de teoria algebrică a
mecanismelor automate). Acest lucru se explică prin fecunditatea ideilor sale, prin
măiestria cu care ştia să prezinte nu o matematică „gata făcută”, ci una care se construia
în prezenţa auditoriului şi în care problemele deschise, aspectele susceptibile de a fi
ameliorate erau totdeauna subliniate. Gândirea sa era esenţialmente deschisă, în
conformitate cu observaţia pe care atât de pregnant a formulat-o undeva: „Nicio problemă

nu are graniţe. Orice răspuns are multe”.
În fiecare domeniu în care a lucrat. Gr. C. Moisil şi-a legat numele de o idee, un
fapt, o metodă. A intuit importanţa logicilor cu mai multe valori, într-o vreme când
acestea păreau doar o bizarerie, pentru ca apoi să le găsească aplicaţii surprinzătoare în
tehnică. Punctul de vedere al lui Moisil se racordează cu cel al lui Lotfi Zadeh (creatorul
teoriei mulţimilor fuzzy), prin aceea că ideea de fuzzy set poate fi privită ca o extensiune a
unui predicat în logica cu o infinitate de valori, logică faţă de care logicile cu un număr
finit de valori sunt doar nişte aproximaţii. De altfel, acest punct de vedere fusese deja
schiţat de către Moisil în unele articole anterioare. Originalitatea acestui punct de vedere,
care reţine, din structura conceptelor vagi, nu atât aspectul impreciziei, ci mai mult pe cel
al nuanţării, a fost recunoscută de către specialişti, aşa cum rezultă şi din prefaţa cărţii
recente a lui A. Kaufmann consacrată teoriei lui Zadeh şi aplicaţiilor ei.
Gr. C. Moisil este un pionier al metodelor funcţionale în mecanică şi în
geometria diferenţială. Publicarea, de către Editura Academiei, a operei sale matematice,
publicare care începe în curând cu un volum cuprinzând contribuţiile în domeniul teoriei
ecuaţiilor cu derivate parţiale şi aplicaţiilor ei în Gr. C. Moisil, Opera matematică,
vol. I – 1976, vol. II – 1980, vol. III – 1992, Editura Academiei, Bucureşti, prefaţă,
editare şi studiu introductiv de Solomon Marcus (nota ed.), geometria diferenţială şi
continuă cu un al doilea volum, în care vor intra contribuţiile în domeniul mecanicii, va
facilita reconsiderarea corespunzătoare a meritelor lui Moisil ca deschizător de drumuri în
ceea ce priveşte folosirea metodelor analizei moderne în mecanică şi în geometria
diferenţială.
Grigore C. Moisil şi Solomon Marcus
Dar probabil că trăsătura specifică dominantă a operei lui Moisil constă în

proiectarea unui spirit algebric în cele mai diferite domenii ale matematicii. Numărul
mare al lucrărilor sale de analiză nu trebuie să înşele; esenţa lor este de cele mai multe ori
algebrică. Gr. C. Moisil a excelat în dezvăluirea unor ipostaze algebrice ale unor fapte
importante de analiză. Acest spirit algebric răspândit în toate lucrările sale (în cele de
logică şi de mecanisme automate faptul acesta este cu deosebire frapant) conferă operei
sale o perfectă unitate, în ciuda extraordinarei ei varietăţi tematice.
Chiar într-o analiză atât de succintă ca aceasta de faţă, trebuie să consemnăm
activitatea lui Gr. C. Moisil în domeniul lingvisticii. În primul rând, să amintim că, alături
de prof. Alexandru Rosetti şi de prof. Miron Nicolescu, Moisil a militat pentru dezvoltarea
preocupărilor de lingvistică matematică în România, încă din anul 1958, când acest
domeniu abia apăruse, şi a activat, alături de aceştia, în cadrul Comisiei de lingvistică
matematică a Academiei (condusă de Emil Petrovici; actualmente, această comisie a fost
reorganizată sub conducerea prof. Alexandru Rosetti). Tot alături de prof. Rosetti, Moisil
a pus, din 1962, bazele publicaţiei Cahiers de linguistique théorique et appliquée, care de
atunci duce în lume mesajul lingvisticii matematice româneşti. Sub conducerea sa au avut
loc primele experimente de traducere automată în ţara noastră (algoritmul fiind elaborat
de E. Nistor pentru traducerea din engleză în română şi experimentat pe calculatorul
MECIPT al Universităţii din Timişoara).
Moisil nu a publicat multe lucrări de lingvistică matematică. Dar cele câteva
lucrări publicate sunt de o profundă originalitate, ele poartă „marca Moisil”. Este vorba
mai întâi de ciclul consacrat problemelor puse de traducerea automată, ciclu care începe
cu un articol asupra preliminariilor traducerii automate (în Limba română, 1960) şi
continuă cu un articol asupra conjugării verbelor (în Studii şi cercetări lingvistice, vol. 11,
1960, nr. l, pp. 7–24), un altul asupra declinării (în Cahiers de linguistique théorique et
appliquée, vol. l, 1962, pp. 123–134) şi un al treilea privind microsintaxa verbului (în
Cahiers de linguistique théorique et appliquée, vol. 2, 1965, pp. 165–189). Nu există, în
aceste articole, nicio formulă, nicio tehnică matematică, dar ele sunt impregnate de
gândire matematică, ele aduc, într-un domeniu atât de bătătorit, ca cel al gramaticii limbii
române, câteva idei proaspete, care realizează un spor de rigoare de care acest domeniu
avea de multă vreme nevoie. Vom menţiona astfel ingeniozitatea cu care este demonstrată
importanţa considerării mai mult ca perfectului drept criteriu principal în conjugarea
mecanică a verbelor româneşti, metoda literelor variabile în descrierea analogului grafic
al alternanţelor consonantice sau vocalice (Studii şi cercetări lingvistice, vol. 11, 1960,
nr. l, pp. 7–24), analiza inedită a diatezei reflexive şi a categoriei tranzitivităţii. O
combinatorică deosebit de naturală, lipsită de orice prejudecată tributară gramaticilor
şcolare, conduce la o taxonomie originală a verbelor, substantivelor şi adjectivelor.
Clasificările morfologice întreprinse de Moisil, metodologia sa au avut în vedere limba
română scrisă, deoarece porneau de la exigenţele de rigoare ale traducerii automate,
traducere care se referă la ipostaza grafică a limbilor naturale. Dar, aşa cum se întâmplă cu
toate ideile fecunde, investigaţiile lingvistice ale lui Moisil au depăşit interesul lor iniţial,
devenind un permanent termen de referinţă în cercetările lingviştilor români şi străini
privind structura morfologică a limbii române (Minerva Bocşa, Constantinescu-Dobridor,
Paula Diaconescu, Jiri Felix, Valeria Guţu-Romalo, Maria Manoliu-Manea, E. Nistor,
Ion Pătruţ sunt doar o mică parte dintre cei care au utilizat clasificările lingvistice ale lui Moisil).
Deosebit de semnificativ pentru demersul lui Moisil este articolul său „Asupra
conjuncţiei şi” (Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani, Ed. Academiei, Bucureşti,
1965, pp. 587– 591), unde se construieşte o ierarhie de expresii construite cu ajutorul lui
„şi”, expresii de ordinul întâi fiind cele formate cu cuvinte aparţinând aceleiaşi părţi de
vorbire, iar expresiile de ordinul n fiind cele formate prin conjuncţie a expresiilor de
ordinul n–1. Moisil pune în evidenţă faptul că, cu ortografia limbii române scrise, putem
forma expresii de ordinul al doilea, dar nu putem forma expresii de ordinul al treilea. De
asemenea, Moisil arată că limba română scrisă nu dispune de mijloacele necesare pentru a
distinge diferite tipuri de asocieri ale unor grupe de termeni, în cadrul unei construcţii
obţinute prin conjuncţie. În contrast cu această situaţie, scrierea formulelor logicii
matematice şi ale calculului algebric elementar este capabilă de aceste distincţii, datorită
utilizării parantezelor.
În 1971, Moisil prezintă, în cadrul
cursurilor de vară şi colocviilor ştiinţifice
de la Sinaia, o conferinţă care
consemnează câteva din principiile de bază
ale gândirii lui Moisil („Cantitate şi
structură în lingvistica matematică”,
Universitatea din Bucureşti, Sinaia,
25 iulie – 25 august 1971): lingvistica
matematică se prevalează în primul rând de
matematica structurală; imprecizia
conceptelor lingvistice poate fi tratată cu
ajutorul teoriei mulţimilor vagi a lui Zadeh
şi, în particular, a lui Gentilhomme. Mediul optim al gândirii moisiliene a fost acela al
legăturilor interdisciplinare, mai întâi între discipline matematice, apoi între matematică
şi alte discipline. Istoria ştiinţei româneşti va trebui să consemneze faptul că Moisil a fost,
în deceniile al şaselea şi al şaptelea ale secolului nostru, unul dintre cei mai mari
animatori pe care i-a cunoscut ştiinţa românească, o adevărată instituţie de integrare
culturală, polarizând cele mai variate preocupări de creaţie ştiinţifică şi artistică. Iată doar
câteva idei pentru care a militat:
a) Alături de metoda obişnuită de reducere a studiului mulţimilor infinite la cel al
mulţimilor finite, deci de aproximare finită a infinitului, matematica actuală
pune în evidenţă şi aproximarea finitului cu ajutorul infinitului.
b) Matematica clasică a fost o matematică a numericului, a cantităţii. Odată cu
începutul secolului nostru, pe măsură ce se dezvoltă topologia şi algebra
modernă, logica matematică, teoria categoriilor şi alte ramuri „calitative” ale
matematicii, matematica îşi deplasează atenţia de la cantitate spre structură.
Matematica contemporană este prin excelenţă una structurală, în opoziţie cu
cea anterioară, care era cantitativă.
c) Prin trecerea de la etapa numerică la cea structurală, matematica dobândeşte o
aplicabilitate universală, care decurge din chiar dialectica ei internă şi din
„metabolismul” ei firesc cu celelalte discipline; niciun domeniu nu se mai
poate sustrage razei de acţiune a matematicii.
d) Datorită celor observate la punctul precedent, caracterul din ce în ce mai
aplicativ al matematicii nu numai că nu se opune tendinţelor de abstractizare
din ce în ce mai înaltă, dar este tocmai o consecinţă a acestor tendinţe.
e) Dezvoltările aplicative fecunde sunt tocmai cele care decurg din dialectica
internă a dezvoltării ştiinţei, nu cele care pleacă de la un deziderat exterior
acestei dezvoltări.
f) Apariţia şi dezvoltarea calculatoarelor electronice implică modificări
fundamentale atât în optica fiecărei ştiinţe în parte, cât şi în întreaga
organizare a vieţii sociale. (Consecvent cu acest principiu şi întrezărind mai

devreme decât alţii înnoirea pe care calculatoarele electronice aveau s-o
determine în viaţa socială, Gr. C. Moisil a creat Centrul de Calcul al
Universităţii din Bucureşti şi a pledat cu pasiune şi convingere pentru o
reorganizare corespunzătoare a cercetării şi învăţământului matematic
românesc. În 1972 a lansat un amplu document programatic privind
învăţământul informaticii în universitate, document pe care avem datoria
morală să-l studiem şi să-l dezbatem, deoarece actualitatea problemelor pe
care le atacă nu numai că nu a scăzut, dar continuă să crească.)
g) Aşa cum matematica clasică, predominant cantitativă, numerică, a fost urmată
de matematica modernă, a structurilor (legiferată prin tratatul lui N. Bourbaki),
aceasta din urmă este, la rândul ei, depăşită de matematica „foarte modernă”,
născută din fenomenele consemnate la punctul f.
h) Preocupările interdisciplinare tind să se constituie ca partea cea mai
interesantă şi mai plină de perspective a activităţii de cercetare şi creaţie.
i) Una dintre cele mai importante consecinţe ale situaţiei semnalate la punctul
precedent o constituie faptul că întreaga cultură contemporană se încheagă
într-o unitate organică, devenind imposibil să se mai despartă cultura umanistă
de cultura tehnico-ştiinţifică. În particular, vechea opoziţie a lui Pascal dintre
spiritul geometric şi spiritul de fineţe devine perimată, matematica actuală
devenind un instrument deosebit de adecvat pentru înregistrarea nuanţelor sub
care se manifestă aspectele de fineţe.
Deosebit de incomode pentru toţi cei care cu greu pot ieşi din deprinderi în care
se află deja ancoraţi, aceste idei pot fi, desigur, puse în discuţie. Dar, independent de
aceasta, modul în care ele sunt elaborate în scrierile lui Gr. C. Moisil le conferă o înaltă
valoare metodologică, filosofică şi umană. Procedeele sale de argumentare obligă pe
cititor la o reacţie intelectuală care poate merge de la revelaţie până la construirea unor
contra-argumente de natură să stimuleze dezbaterea intelectuală.
În special în ultimii ani ai vieţii sale, m-am apropiat de acest om al desfătării
intelectuale, capabil să exercite un efect de vrajă asupra unor interlocutori dintre cei mai
diferiţi, printre care mă număram. L-am putut urmări în cele mai variate situaţii, i-am
observat ritmul activităţii. Cu un entuziasm de adolescent, trecea de la un curs ţinut la
Facultatea de matematică, de medicină, de drept, de filosofie sau de limbă şi literatură
română la o lecţie pentru elevii nu ştiu cărei clase de matematică, pentru ca apoi să
primească vizitele lungi ale unor tineri colaboratori, de-a lungul cărora improviza
adevărate prelegeri ştiinţifice şi morale, după care, cu o prospeţime care-mi va rămâne
totdeauna o taină, era gata să ţină o conferinţă profundă şi glumeaţă deopotrivă, care
captiva publicul cel mai eterogen. Iar seara, târziu, la masa de lucru, preocupat de
elaborarea propriilor sale lucrări... Prin toate aceste ipostaze, Gr. C. Moisil trecea
menţinându-şi o stare de spirit tonică, rămânând tot timpul (chiar când se certa!) jovial şi
(chiar la mânie) senin. Trăindu-şi epicureic fiecare clipă, fixând cu o privire pătrunzătoare
obiectul nevăzut al curiozităţii sale intelectuale, Gr. C. Moisil savura când murmurul
interior al propriei sale gândiri, când dialogul cu interlocutori care-i puneau la încercare
tăria argumentelor. L-am observat de multe ori fredonând în surdină o melodie de demult
sau îngânând interiorizat cursul propriilor sale impresii.
Într-unul din dialogurile sale imaginare, publicat în 1970 în Contemporanul, Gr.

C. Moisil făcea una dintre observaţiile cele mai caracteristice pentru mentalitatea sa
profund refractară inerţiei şi rutinei, lenei de gândire şi spiritului retrograd:
 „Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi
sfârşeşte prin a fi o prejudecată...”
 „Îmi place să urmăresc lunga poveste când o idee banală devine prejudecată.
Când se înrăieşte ca omul care îmbătrâneşte, care simte că-i fuge pământul de
sub picioare, care trebuie să facă apel la autoritatea lui. Când tot farmecul
tinereţii lui s-a iaurţit în autoritate.”
Trecem peste stilul atât de specific moisilian al acestor rânduri, stil care şi el va
trebui să facă obiectul unui studiu atent (cred că şi Arghezi l-ar fi invidiat pentru o creaţie
lexicală atât de viguroasă ca verbul a iaurţi într-un context care-i conferă o atât de stranie
conotaţie), pentru a ne opri la tâlcul lor revelator, la densitatea lor intelectuală. Aflăm
poate aici resortul atitudinilor sale faţă de ştiinţă, faţă de oameni, faţă de viaţă. Ceea ce
face un mare poet cu cuvintele, nelăsându-le să ruginească, menţinându-le mereu într-o
stare sărbătorească, făcea Moisil cu ideile, imprimându-le o perpetuă mobilitate, care nu
le lăsa niciun moment să alunece în banalitate sau în prejudecată. Tinereţea sa
învingătoare aceasta era: capacitatea de a fi mereu autentic, de a respinge orice autoritate,
alta decât aceea a inteligenţei.
Inepuizabil în energie şi inteligenţă, uriaş în capacitatea de a-i molipsi pe alţii de
pasiunea căutării şi de sensibilitate faţă de treburile obşteşti, savantul, profesorul şi
cetăţeanul Grigore C. Moisil a strecurat în fiecare gest şi în fiecare gând al său o adâncă
iubire faţă de oamenii acestui pământ şi acestui timp. Spectacolul de idei pe care l-a oferit
culturii noastre rămâne ca un moment de permanentă referinţă.
Cum l-am putea uita?
4.2 Clipe de neuitat
Victor Toma37,
Textul a apărut prima dată în revista Academica,
anul VI, numărul 65, martie 1996
Cu ocazia comemorării a 90 de ani de la naşterea acad. prof. Grigore C. Moisil,

vă rog să-mi permiteţi să evoc în intervenţia mea atât aspecte de colaborare ştiinţifică
directă, cât şi aspecte umane legate de diferite întâmplări şi amintiri personale. Voi
încerca să definesc ceea ce caracteriza personalitatea complexă a prof. Moisil, referindu-mă în
special la redarea modului său de gândire şi de reacţie în diferite situaţii, ilustrând aceasta
prin exemple şi citate, majoritatea evocate din memorie.
În multe dintre situaţiile prezentate sunt implicat
direct şi personal. Solicit înţelegerea dvs., având în
vedere că alocuţiunea mea nu reprezintă un studiu
obiectiv al vieţii şi operei prof. Moisil, ci mai curând
retrăirea unor clipe de neuitat petrecute în preajma sa.
L-am cunoscut pe prof. Moisil în toamna anului 1952, cu
ocazia unei reuniuni organizate de Academie la Casa de
odihnă de la Căciulaţi. Eram pe atunci un modest
cercetător la Institutul de Fizică, devenit ulterior
Institutul de Fizică Atomică, şi mă ocupam cu aparate
electronice pentru măsurări de radioactivitate. Am
participat şi eu la acea reuniune şi, astfel, timp de câteva
ore, m-am aflat în mijlocul unei societăţi alcă tuite din
vârfuri ale intelectualităţii româneşti. Se purtau discuţii
deosebit de interesante în domeniul literaturii cu Tudor Vianu şi Alex. Rosetti, în
domeniul artelor cu prof. Zambaccian, fondatorul muzeului care-i poartă numele, în
domeniul numismaticii cu acad. Moisil tatăl etc. Eram de-a dreptul uimit de competenţa
lor şi tot timpul n-am rostit un cuvânt. În schimb, interlocutorii lor, printre care
academicienii Simion Stoilow şi Grigore C. Moisil, deşi aveau altă specialitate,
demonstrau o erudiţie şi o cultură deosebite. Aceasta le permitea să-şi prezinte părerile
proprii, bazate, în cazul prof. Stoilow, pe o profundă cunoaştere a marilor muzee din
capitalele europene, sau, în cazul prof. Moisil, pe numeroase citate în versuri în limba
franceză.
Aşa mi-a rămas în minte prima imagine a prof. Moisil, un intelectual deosebit de
erudit, cu un larg orizont cultural. Prin formaţia sa, prof. Moisil era matematician. În
perioada anilor ’50, şcoala matematică românească se bucura de un prestigiu deosebit,
atât în ţară, cât şi în străinătate. În calitate de profesor la Facultatea de Matematică a
37
Victor Toma (n. 14 aprilie 1922, Leova-Cahul, Rep. Moldova – d. 26 noiembrie 2008, Bucureşti) a construit
calculatorul CIFA (model şi pentru calculatorul bulgar Vitoşa), primul din ţările socialiste, exceptând URSS.
Membru de onoare al Academiei Române (1993) şi al Academiei Bulgare (2008). Text preluat din volumul
Grigore C. Moisil şi continuatorii săi, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2007, pp. 77–85.
Universităţii din Bucureşti, prof. Gr. C. Moisil afirma cu mândrie că din această facultate
făceau parte aproximativ 10 membri ai Academiei Române, iar pe lista înaintaşilor
figurau nume ilustre, ca Gh. Ţiţeica sau D. Pompeiu.
Prof. Moisil era îndrăgostit de matematică. Pe un disc realizat de Electrecord, din
seria Personalităţi de seamă ale culturii româneşti, el declara: „Despre frumuseţea
matematicilor se poate vorbi comparând o teoremă matematică, o demonstraţie
matematică sau o teorie matematică cu o operă de artă, de exemplu, cu o operă de
arhitectură.” Prof. Moisil a studiat mai multe domenii ale ştiinţelor matematice. Pasiunea
lui cea mare a fost totuşi pentru domeniul algebrei logicii, aplicate în teoria algebrică a
mecanismelor automate. De aici a apărut terenul comun al automatizărilor, în general, şi
al calculatoarelor electronice, în particular, pe care ne-am întâlnit în viaţă. Proiectul logic
al mult discutatei maşini CIFA-1, calculatorul electronic al Institutului de Fizică Atomică,
a fost prezentat la Simpozionul internaţional de tehnică de calcul care a avut loc la
Dresda, în noiembrie 1955. Era primul calculator electronic realizat în ţările foste
socialiste. Delegaţia română la simpozion era formată din prof. Moisil şi subsemnatul, în
calitate de autor al comunicării. La Dresda a ajuns însă numai prof. Moisil, eu fiind
probabil considerat prea tânăr pentru a primi o viză pentru R.D.G., într-o perioadă în care
comunicaţia între R.D.G. şi R.F.G. era practic nestingherită. La întoarcerea sa, prof.
Moisil mi-a relatat: „Comunicarea era lungă, avea şi multe proiecţii şi în plus era în
limba engleză. A citit-o un localnic intonând rar fiecare cuvânt. Bineînţeles că a depăşit
durata celor 30 de minute acordate. După acest timp lectorul a consultat sala dacă
doreşte să continue prezentarea sau să se oprească, având în vedere că mai sunt n
pagini. Şi toată lumea a răspuns la unison că să continue prezentarea.” Iar prof. Moisil a
comentat: „Aceasta a fost un semn că lucrarea a fost interesantă şi că a fost apreciată de
specialiştii prezenţi”.
Doi ani mai târziu, în 1957, a avut loc tot în R.D.G., la Erfurt, o consfătuire
C.A.E.R. tot în domeniul tehnicii de calcul. Delegaţia română era formată din nou din
prof. Moisil şi subsemnatul. De această dată, zarurile au fost favorabile, astfel că mi-a
ieşit mie viza, deşi în metroul din Berlin se anunţa la un moment dat: „Atenţie, aceasta
este ultima staţie de pe teritoriul R.D.G.” Cine voia sau nu era atent se pomenea imediat
„dincolo”. Nu-mi amintesc ce s-a discutat la această conferinţă, interesantă mai curând
prin programul turistic auxiliar, în schimb am reţinut concluzia exprimată de prof. Moisil:
„Lucrul cel mai important la o şedinţă C.A.E.R. este să se fixeze data şi locul şedinţei
următoare. Şi, din acest punct de vedere, scopul acestei conferinţe a fost atins.” Tot
împreună am fost şi la Moscova, de două ori, profesorul fiind însoţit şi de doamna Moisil.
Prima dată în 1956, la Conferinţa despre construcţia calculatoarelor electronice
sovietice. Atunci a fost prezentată maşina BESM, care realiza „fantastica” viteză de 5.000
de operaţii pe secundă, prin folosirea de memorii operative pe tuburi catodice. Cu această
ocazie, l-am cunoscut pe acad. Liubomir Iliev, care reprezenta Bulgaria, matematician şi
prieten personal al prof. Moisil, care s-a interesat foarte mult de realizările noastre în
domeniul calculatoarelor electronice. Ulterior, în 1960, am participat la Congresul
internaţional de automatică I.F.A.C. Din delegaţia română mai faceau parte doi
specialişti, Hanganut din Cluj şi Popov din Bucureşti. În cursul unei excursii organizate
cu acest prilej, l-am cunoscut pe Norbert Wiener, întemeietorul ciberneticii, ştiinţa care
era mult atacată în presa sovietică, pe teme ideologice, fiind considerată o pseudo-ştiinţă
americană. La acest congres, prof. Moisil a prezentat o comunicare, spre surprinderea
mea, în limba rusă. Aceasta a fost prima şi ultima dată când l-am auzit vorbind, nu citind,
ruseşte. Când, mai târziu, am citit despre Nicolae Iorga că a învăţat limba turcă într-o
noapte, trebuind, în calitate de prim-ministru, să răspundă la prezentarea scrisorilor de
acreditare de către ambasadorul Turciei, atunci mi-am amintit cum vorbea prof. Moisil
ruseşte, prezentând această comunicare într-o limbă pe care a învăţat-o probabil tot într-o
noapte. La întoarcerea în ţară, prof. Moisil a organizat cu toţi membrii delegaţiei române
o serie de conferinţe la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, cu titlul „Ce-am reţinut de la Congresul
Internaţional I.F.A.C”, în care fiecare membru al delegaţiei a prezentat ceea ce era mai
important în domeniul său de activitate. Materialele respective au fost publicate. Un astfel
de exemplu ar putea fi urmat şi în alte împrejurări similare.
În aceeaşi perioadă au avut loc în ţară numeroase manifestări ştiinţifice, atât cu
caracter naţional, cât şi internaţional. O manifestare deosebită a şcolii matematice
româneşti a constituit-o Congresul internaţional de matematică, ţinut la Bucureşti în
toamna anului 1956, la care au participat mai mulţi matematicieni renumiţi de peste
hotare. În calitatea sa de preşedinte al Societăţii Matematice din România, prof. Moisil a
avut un important rol organizatoric. Între altele, a organizat pentru participanţii la congres
vizite de informare la Laboratorul de calculatoare electronice de la I.F.A. Măgurele.
Calculatorul CIFA-1 era deja construit şi urma să intre în funcţiune câteva luni mai târziu,
în aprilie 1957. Pentru mulţi dintre matematicienii ale căror preocupări erau eminamente
teoretice, acesta era un domeniu nou şi vedeau pentru prima dată un calculator electronic.
Iar, licăririle lămpilor indicatoare cu neon care marcau efectuarea unui şir de operaţii
aritmetice cu numere din câte 10 cifre zecimale produceau un efect magic, fiecare
gândindu-se că şi în creierul propriu se produc fenomene similare. Bineînţeles că aceste
vizite suscitau numeroase discuţii, în special cu privire la aplicaţiile viitoare ale
calculatoarelor electronice, iar prof. Moisil, în calitate de moderator al discuţiilor, se
simţea în elementul său. Dânsul urmărise cu o curiozitate nativă evoluţia construcţiei
primului calculator electronic românesc, participase şi la congrese de specialitate, iar din
punct de vedere teoretic se ocupase ani îndelungaţi de teoria algebrică a mecanismelor
automate, astfel că dispunea de toate datele necesare unor discuţii competente. Trebuie să
subliniez că atmosfera de atunci era total diferită de cea de astăzi, când calculatoarele s-au
vulgarizat şi când până şi copiii ştiu măcar să se joace cu un calculator. Pe atunci, un
asemenea instrument era o raritate şi erau cazuri când chiar şi cunoscuţi matematicieni nu
aveau o idee prea clară despre calculatoare, despre posibilităţile lor de folosire, despre
evoluţia viitoare posibilă, despre conexiunile cu ştiinţele matematice. Astfel, se spune
chiar şi despre acad. Simion Stoilow că, atunci când a auzit că fiica sa, studentă la
Facultatea de Matematică, doreşte să se specializeze în programare (software), ar fi
răspuns că nu are nimic împotrivă, dar că personal ar fi preferat ca ea să facă
„matematică”. Din acest punct de vedere, prof. Moisil era mult mai apropiat de domeniile
tehnice, chiar dacă formaţia sa era tot matematica. Prof. Moisil era un mare sprijinitor al
tineretului, pentru care manifesta o afecţiune deosebită. De fapt, era destul de îngăduitor
şi încadra în rândul tinerilor chiar şi pe cei care nu mai erau chiar foarte tineri. Îmi
amintesc de spusele lui: „Ce frumos este să ai vârsta de 40 de ani, fiindcă ştii că ai în faţă
cel puţin 25 de ani de activitate ştiinţifică”. Iar atunci când sprijinea pe cineva despre care
credea că merită, o făcea din tot sufletul, folosind toată puterea sa de convingere. Astfel,
când, de exemplu, un reprezentat al colectivului care construia calculatorul MECIPT-1
din Timişoara, mă refer la inginerul Lowenfeld, venea la Bucureşti pentru indiferent ce
problemă, primul căruia i se adresa pentru sprijin era prof. Moisil. Cu toate acestea,
simpatia sa totală era în primul rând pentru studenţii săi, şi anume pentru cei merituoşi, cu
care continua relaţiile, sprijinindu-i şi după absolvirea facultăţii.
Prin munca lor intensă într-un domeniu nou, aceşti tineri matematicieni au
pregătit terenul în vederea introducerii tehnicii de calcul în România. Deşi nu era specialist
în software, prof. Moisil urmărea cu mult interes aceste activităţi şi ştia să le încurajeze.
În anul 1957 prof. Moisil iniţiază ţinerea unor cursuri facultative la Facultatea de
Matematică a Universităţii din Bucureşti. Au fost invitaţi să prezinte aceste cursuri
colegul meu Edmond Nicolau, pentru calculatoare analogice, şi subsemnatul, pentru
calculatoare numerice. Prof. Moisil a fost prezent la toate prelegerile şi făcea pentru
aceasta un efort deosebit. Într- adevăr, datorită orarului curselor de autobuze Universitate
– I.F.A. Măgurele, nu puteam ţine aceste cursuri decât dimineaţa, între orele 8 şi 10. Prof.
Moisil lucra din obişnuinţă până noaptea târziu şi totuşi, cu preţul unui efort deosebit, era
prezent de fiecare dată la ora 8 dimineaţa. Aprecierile sale pozitive rezultă din propriile
declaraţii: „Toma n-a urmat niciodată vreun curs de pedagogie şi totuşi ne-a ţinut un curs
excepţional, dovadă că l-am înţeles şi eu. Rezultă de aici că este suficient să fi lucrat
foarte intens într-un domeniu pentru a fi în stare să-l prezinţi şi altora.” Dintre cursanţi
făcea parte şi un tânăr asistent al prof. Moisil, Constantin Popovici, în prezent profesor
universitar la Catedra de informatică a Universităţii din Bucureşti şi care, recent, datorită
valoroaselor sale lucrări în domeniul informaticii, a fost declarat Omul anului 1995 de
către American Biographical Institute din Carolina de Nord, SUA.
După aceste cursuri de iniţiere în domeniul calculatoarelor, la propunerea prof.
Moisil a luat fiinţă, în 1961 (în anul 1959 nota red.), la Facultatea de Matematică, o
secţie de Maşini de calcul la care erau înscrişi aproximativ 25 de studenţi. În anul
următor, 1962, se înfiinţează Centrul de calcul al Universităţii din Bucureşti, tot din
iniţiativa prof. Moisil, care deţine şi funcţia de director o perioadă de câţiva ani. După
propria sa declaraţie, acest Centru de calcul urmărea două obiective:
1. să pregătească profesori de programare, care să ştie, la nivel universitar, să
înveţe pe alţii să facă programare,
2. iar în al doilea rând să facă cercetare ştiinţifică, întrucât nu poate fi un
profesor bun cineva care nu are preocupări în domeniul cercetării.
Pentru îndeplinirea acestor deziderate, Centrul de calcul trebuia să fie dotat cu un
calculator electronic numeric, astfel că a fost comandată la I.F.A. maşina CIFA-3.
Construcţia a fost terminată în 1961, a fost rodată la I.F.A. timp de un an, iar în 1962 a
fost instalată la Centrul de calcul al Universităţii. În legătură cu aceasta, am constatat că,
în anumite împrejurări, prof. Mosil ştia să fie şi autoritar. Astfel, la predarea maşinii, care
timp de un an era în garanţie, a avut loc următorul dialog:
- Prof. Moisil: CIFA-3 trebuie să funcţioneze fără defecţiuni. Totuşi, în cazul în
care apare o defecţiune, în timp de două ore să fie remediată.
- Interlocutor: Dar, să vedeţi, noi suntem la Măgurele, iar maşina este în Bucureşti.
Cum să se deplaseze o echipă să identifice şi să remedieze un defect în două ore?
- Prof. Moisil: Nu contează. Dacă ați construit maşini de calcul, să le faceţi să
meargă bine. Iar dacă se defectează, în două ore să le reparaţi.
- Interlocutor: Dar poate veţi lucra şi în regim de 24 de ore pe zi. O defecţiune
poate surveni oricând, doar sunt 800 de tuburi electronice. În plus, poate fi şi o eroare
datorită programului, iar programele nu le facem noi.
- Prof. Moisil: Dacă e o eroare de program, aceasta o rezolvăm noi. Dar dacă e
o eroare de natură tehnică, aveţi la dispoziţie două ore să o remediaţi. Altfel veţi suporta
penalizări.
Fără comentarii.
Cert este că CIFA-3 a funcţionat la Centrul de calcul al Universităţii aproximativ

5 ani, cu un grad de disponibilitate de 95%. Abia după această perioadă Centrul s-a dotat
cu un calculator IBM seria 360/30, din generaţia a 3-a. Iar prof. Moisil, în calitate de
preşedinte al Comisiei de Automatizare a Academiei Române, nu a ezitat să propună
pentru Premiul de Stat pentru anul 1962 construcţia calculatoarelor CIFA-1, CIFA-2 şi
CIFA-3. Printre argumentele de sprijinire a acestei propuneri, prof. Moisil menţionează:
„Este meritul incontestabil al conducerii Institutului de Fizică Atomică de a fi înţeles
importanţa acestor preocupări şi de a fi sprijinit această construcţie. Este meritul
incontestabil al ing. Victor Toma de a fi realizat aceste trei calculatoare”. Din păcate,
propunerea a rămas la stadiul de nominalizare.
Prof. Moisil era un mare amator de călătorii, care constituiau prilej de studii şi de
instruire, dar şi de dezvoltare a relaţiilor cu oamenii de ştiinţă, de prezentări de conferinţe,
de contacte culturale. Mijlocul de transport preferat era trenul. Chiar şi pentru distanţe
mari, de exemplu Bucureşti-Tokyo, prefera să traverseze timp de o săptămână un
continent întreg cu transsiberianul, contemplând diferitele peisagii care defilau la
fereastra vagonului de dormit, decât să stea 17 ore încordat în fotoliul unui avion.
Probabil că era şi o reminiscenţă a timpurilor când circulaţia aeriană era considerată mai
periculoasă decât circulaţia terestră sau marină. De altfel, timpul petrecut în tren nu era
pierdut, căci putea citi sau scrie, iar „glasul roţilor de tren” îi stimula activitatea. Cu toate
acestea, chiar şi în tren avea uneori un sentiment de anxietate. Astfel, când călătorea spre
Iaşi, la Bîrnova era întotdeauna obsedat de marele accident de cale ferată care avusese loc
cu ani în urmă. Dar şi folosirea automobilului îi făcea prof. Moisil o plăcere deosebită.
Pentru a schiţa puţin culoarea locală, aş reaminti celor mai în vârstă şi i-aş informa pe cei
mai tineri că în acea perioadă circulaţia automobilelor din Bucureşti, şi mai ales a celor
particulare, era extrem de redusă. Majoritatea celor care aspirau la sentimentul de
independenţă pe care-l creează conducerea unui vehicul motorizat utilizau motocicleta. În
1956, beneficiind de un generos premiu de inventator oferit de Academie, am devenit
posesorul unei maşini marca IFA, din întâmplare iniţialele Institutului de Fizică Atomică.
Timp de 10 ani am colindat ţara în lung şi în lat cu această maşină, astfel că unii
binevoitori afirmau că Toma are două maşini, una IFA de plimbat în ţară şi una CIFA de
plimbat în străinătate. Adeseori am călătorit împreună cu prof. Moisil la munte sau la
mare. În special, când voia să organizeze excursii pentru delegaţi străini, în loc să recurgă
la maşinile Academiei, greu de obţinut şi întotdeauna grăbite după ce erau obţinute, prof.
Moisil prefera să invite pe Nicolae Cristescu cu Wartburgul, pe Mircea Maliţa cu
Moskviciul sau pe mine cu IFA. Posesorii acestor maşini erau consideraţi nu numai
conducători auto, ci şi interlocutori competenţi. Mulţi ani mai târziu, a devenit şi prof.
Moisil posesor al unei maşini Trabant, pe care o conducea soţia sa.
În anul 1960 a fost singura dată
când am ieşit cu maşina mea IFA
(calculatorul CIFA construit la IFA.
Nota ed.) în străinătate. Răspunzând
invitaţiei adresate de Academia Bulgară
de ştiinţe de a ţine o serie de conferinţe
la Institutul de matematică condus de
prof. L. Iliev, am plecat împreună cu
prof. Moisil şi cu doamna Moisil la
Sofia. Nu a fost o simplă cursă
Bucureşti-Sofia, ci o călătorie de
cunoaştere a unei ţări vecine. Astfel, am
făcut lungi escale la Ruse şi în istoricul
oraş Tîrnovo, ne-am oprit la Monumentul
Popoarelor din Pasul Shipka, am
înnoptat în centrul industrial şi turistic
Gabrovo, în ziua următoare ne-am oprit
la Kazanlîk, iar la insistenţa prof. Moisil s-a obţinut telefonic de la Sofia autorizaţia de a
vizita mormântul soldatului trac din sec. IV, care fusese recent descoperit. În multe
localităţi ne opream într-un loc central, lumea se aduna în jurul nostru ca la urs (o maşină
din România constituia o raritate), iar prof. Moisil improviza pe loc un fel de conferinţă
de presă. Subiectele preferate aveau caracter istoric şi se refereau la tradiţionalele relaţii
de prietenie dintre cele două popoare.
La Sofia a urmat un program intens de contacte cu oamenii de ştiinţă şi de vizite
cu caracter cultural şi turistic organizate de prof. A. Balevsky, preşedinte, şi de prof. L. Iliev,
prim secretar al Academiei Bulgare de Ştiinţe. Am prezentat o serie de conferinţe publice,
prof. Moisil în domeniul teoretic al algebrei logicii, iar eu în domeniul mai practic al
calculatoarelor electronice, unele dintre ele fiind publicate. S-au pus bazele colaborării
viitoare dintre cele două academii, introducându-se în Acordul de colaborare tehnico-
ştiinţifică pe anii 1961 şi 1962 tema Maşini electronice de calcul. În acest cadru a fost
construit la Centrul de calcul al Institutului de matematică din Sofia primul calculator
electronic bulgar din generaţia I, maşina Vitosha, pe baza documentaţiei calculatorului

CIFA-3 şi cu asistenţă tehnică din partea română. În anul 1963, calculatorul electronic
Vitosha a fost prezentat la Expoziţia naţională a Bulgariei, deschisă la Moscova. Un tânăr
matematician care conducea echipa de programare a acestui calculator, B. Sendov, a
devenit ulterior rector al Universităţii din Sofia, preşedinte al Academiei Bulgare de
Ştiinţe, ministru al Comitetului de progres tehnic, iar săptămâna trecută ne-a vizitat ţara în
calitate de preşedinte al Parlamentului Republicii Bulgare (la începutul carierei a efectuat
un stagiu de documentare la IFA şi la Institutul de Calcul al Academiei din Cluj).
Prof. Moisil era un om sensibil şi susceptibil. Putea fi rănit în amorul său propriu
chiar şi cu un singur cuvânt. Aşa ceva mi s-a întâmplat şi mie, şi regret până în ziua de
astăzi acest lucru. Ţineam împreună la Sofia o conferinţă publică. Prof. Moisil a vorbit
primul, despre schemele cu contacte şi relee, iar eu am urmat, vorbind despre realizările
în domeniul calculatoarelor numerice la I.F.A. Au urmat întrebări şi discuţii. La un
moment dat, mi s-a adresat întrebarea: „În proiectarea calculatoarelor construite aţi
folosit metodele teoretice prezentate de prof. Moisil în conferinţa precedentă?”. Luat prin
surprindere, am răspuns NU, ceea ce de fapt era adevărat. Totuşi, cu puţină prezenţă de
spirit, puteam să dau un răspuns mai diplomatic. Profesorul nu mi-a spus atunci nimic,
dar am aflat mai târziu că în adâncul sufletului l-a nemulţumit răspunsul meu. În cursul
celor două săptămâni petrecute la Sofia, am avut şi un necaz cu maşina, pe un traseu
montan. Deşi prof. Moisil nu era atunci cu mine, şi cu toate că maşina a fost reparată
ulterior, totuşi, din prudenţă, a revenit la Bucureşti cu trenul.
În anul 1987 am participat, de data aceasta singur, la aniversarea unei perioade de
25 de ani de la înfiinţarea Centrului de calcul al Institutului de matematică din Sofia.
Numele marelui absent, prof. Moisil, a fost adesea amintit cu un deosebit respect. În
aceeaşi perioadă, şi Centrul de calcul al Universităţii din Bucureşti38 a sărbătorit 25 de
ani de existenţă. Bineînţeles că a fost subliniat încă o dată rolul predominant al prof.
Moisil, care a întemeiat, a condus şi a îndrumat acest Centru de calcul.
Profesorului Moisil îi plăcea societatea, care-i dădea prilejul să-şi manifeste
inteligenţa scăpărătoare şi observaţiile sale tăioase. Uneori, totuşi, prefera să fie singur, de
exemplu, la vizitarea unui muzeu. Într-o astfel de împrejurare nu accepta nici măcar
compania soţiei sale. „De ce să ne enervăm reciproc? Fiecare are dreptul să-şi aleagă
poziţia cea mai convenabilă pentru a contempla o operă de artă, să se oprească mai mult
sau mai puţin asupra ei, să-şi formeze părerea proprie fără să fie influenţat”. Bineînţeles
că era singur şi atunci când lucra. În această privinţă, prof. Florin Ciorăscu povestea:
„Când se vorbeşte despre prof. Moisil, prima imagine care îmi vine în minte este un
anumit local din Iaşi, unde putea fi deseori întâlnit, întotdeauna la aceeaşi masă, cu un
teanc de hârtii în faţă şi cu o halbă de bere mai mult sau mai puţin plină”. Într-adevăr,
profesorului Moisil îi plăceau localurile şi unul dintre cele preferate şi des folosite era
Casa Oamenilor de Ştiinţă din Bucureşti. În sala de sus se ţineau, de obicei săptămânal,
seminariile cu grupul său de studii de logică matematică. Acestea aveau loc după-amiaza,
discuţiile se prelungeau până seara şi se continuau în sala de jos, la restaurant. Era
cunoscut obiceiul său ca fiecare să-şi plătească consumaţia, cu excepţia băuturii, care
38
Cu ocazia aniversării a 25 de ani de activitate CCUB, a avut loc Sesiunea științifică a Centrului de Calcul
al Universității din București, 20-21 feb. 1987. Comitetul de organizare – Nicu Boboc, Ion Văduva, Liviu
Sofonea, Maria Lovin, Denis Enăchescu, Ștefan Ștefănescu, Marin Vlada. Lucrările au fost publicate la
Tipografia Universității din București, 503 pag., 1987.
trecea integral pe nota de plată a profesorului. Aceasta dădea naştere, din partea
participanţilor, nu la excese, ci, dimpotrivă, la moderaţie. În această perioadă, frecventam
şi eu, destul de des, mai ales seara, acest restaurant. Pe atunci, preţurile nu erau
prohibitive ca astăzi, iar conducerea localului nu anunţa vizitatorii că trebuie să consulte
mai întâi lista de preţuri, chiar şi pentru o cafea. În felul acesta, un cercetător al
Academiei îşi permitea să viziteze acest local fără ca aceasta să constituie un dezastru
financiar. Şi totuşi, de multe ori, sala restaurantului era aproape goală. În această privinţă,
prof. Moisil avea o teorie proprie: „Orice local are nevoie de un client permanent sau
aproape permanent. Acesta este un stâlp care reprezintă, din punct de vedere psihologic,
raţiunea de a fi a localului respectiv. Este la fel ca în cazul unui profesor la al cărui curs
participă un număr restrâns de studenţi. Dar dacă participă măcar unul, profesorul
trebuie să-şi ţină cursul în mod normal. Nu poate să o facă dacă nu participă nici unul,
căci atunci ar spune lumea că a înnebunit domnul profesor şi vorbeşte la pereţi.
Dar dacă un singur student este prezent, este obligat să îşi facă datoria ca şi când ar fi
sala plină”.
Umorul profesorului Moisil era fin, era o formă de exprimare voalată a unor
critici mai mult sau mai puţin incisive, constituia întotdeauna un prilej de reflecţie. Unele
dintre aforismele sale au devenit proverbiale, de exemplu, cu privire la previziunile
meteorologice: „Se demonstrează statistic faptul că aceste previziuni se adeveresc în 30%
din cazuri. Atunci e suficient să interpretezi aceste previziuni exact invers pentru ca să se
adeverească în 70% din cazuri”. Iar altă dată povestea cu seninătate: „Am avut ieri un vis
foarte frumos. Se făcea că participam la o şedinţă foarte interesantă a Academiei. Şi
dintr-o dată m-am trezit şi am constatat cu stupoare că visul a devenit realitate: mă
aflam chiar la o şedinţă foarte interesantă a Academiei”. Remarcile pe care le făcea prof.
Moisil erau pline de conţinut, din fiecare se puteau trage învăţăminte. Astfel, odată m-a
prezentat unui grup de invitaţi în termenii următori: „Pe Toma îl cunoaşteţi, el este
constructor de calculatoare. El nu este orator şi cu siguranţă că nu are nicio pretenţie să
fie considerat orator. Cu toate acestea, ieri, la şedinţa Adunării Generale a Academiei, a
făcut o figură de mare orator. A luat cuvântul la discuţii şi, după ce a spus o mulţime de
lucruri despre importanţa calculatoarelor, despre tot felul de greutăţi, lipsuri materiale,
lipsa de înţelegere ş.a.m.d., a încheiat cu problema aspiranturii”.
4.3 Opuşi inseparabili în gândirea românească.
Grigore C. Moisil
Acad. Mircea Maliţa39,

Discurs de Recepţie în Academia Română,
rostit la 30 octombrie 2009
Introducere
În tradiţia discursurilor academice, îmi propun să
aduc un omagiu unor înaintaşi, personalităţi remarcabile, a
căror gândire s-a imprimat pentru uzul celor viitori în
memoria culturii noastre. Mă refer însă nu la o singură figură
istorică, ci la zece, patru aparţinând ştiinţei şi şase filosofiei
şi literaturii. Sunt evocate împreună pentru că, deşi au ilustrat
domenii diferite şi au frecventat ariile unei problematici
diverse, sunt legate de o singură temă de predilecţie,
mergând până la a o pune în centrul operei lor.
Este vorba, mai degrabă, de o metodă, o strategie a
gândirii, o abordare a unei axiome a logicii clasice, legea
contradicţiei. Acest principiu simplu e fundamental pentru
logica binară în care o propoziţie nu poate fi, simultan,
adevărată şi falsă. Îndepărtarea acestei restricţii a fost
încercată de multă vreme, începând cu Heraclit, cu cinci
secole înainte de era noastră. Amintesc doar că, la 1440, Nicolai de Cusa, un cardinal
erudit de pe Valea Moselei, utilizează celebra sintagmă „coincidentia oppositorum”.
Probabil că, plecând de la această expresie, filosoful Denis de Rougemont a încercat să
elaboreze temeiuri teoretice pentru unitatea Europei. El mi-a vorbit la Geneva despre
„opuşii inseparabili”. Gândirea europeană căuta să reabiliteze conceptele opuse
considerate a nu putea fi gândite împreună, cu întârziere faţă de cultura chineză, bazată pe
conlucrarea a două principii total distincte:
Yang şi Yin.
Încep prin evocarea matematicianului
Grigore Moisil, a epistemologului Ştefan
Lupaşcu şi a economistului Nicholas
Georgescu-Roegen. Dintre filosofi, am ales
pe Lucian Blaga, Athanase Joja, Constantin
Noica, Petre Botezatu şi Mircea Florian. La
urmă, un critic literar, Eugen Lovinescu, şi
un etnolog, Simion Mehedinţi, încheie seria
cu o aplicaţie relevantă pentru tema opuşilor,
39
Mircea Malița (1927 – 2018) a fost academician român, diplomat, matematician, profesor universitar la
Universitatea din București și eseist, Ministru al Învățământului (1970-1972).
discutată aprins, aproape un veac, în polemica asupra modernizării ţării. În final, voi
încerca să desluşesc afinitatea mentalului românesc pentru tratarea opuşilor în perechi
solidare şi perspectivele reapariţiei ei, astăzi, cu forţe crescute în gândirea globalităţii.
Grigore C. Moisil
Grigore C. Moisil, un matematician cu o mare forţă de creaţie, a ales pentru

lucrările şi cursurile sale subiecte din cele mai diferite domenii: mecanică, automatică,
fizică, informatică. Dar ceea ce se situează în centrul preocupărilor sale este logica; în
timpul său, aceasta respinge atât principiul contradicţiei: nicio propoziţie nu poate fi şi
adevărată şi falsă, cât şi principiul terţului exclus: orice propoziţie este adevărată sau
falsă. Łukasiewicz, în Polonia, crease logici ce admiteau terţul. Nu era chiar un teren
nepregătit. În logica clasică se făcea distincţie între perechile de propoziţii contradictorii
(nu pot fi ambele adevărate sau ambele false) şi cele contrare (nu pot fi adevărate
simultan, dar false, da). Iar în logicile modale, propoziţiile pot fi nu doar slab-adevărate,
ci şi necesare, nu numai slab-false, ci şi absurde. Łukasiewicz introduce gradul
intermediar între adevăr şi fals: posibilul. Este grăitoare atitudinea lui Moisil faţă de
creatorul acestei logici. Devine lukasiewiczian, îi recunoaşte meritele. Este fascinat de
noile logici cu 3, 4 sau mai multe valori, dar interesul lui pentru logica polivalentă
provine din faptul că un nou câmp de aplicaţie e deschis pentru matematici, aşteptând
axiomatizarea şi algebrizarea noi familii de logici. Atracţia pentru subiect este veche la
Moisil. În timp ce era profesor la Iaşi, în 1936, redactează două comunicări asupra
algebrei logicii şi a identităţii, urmate, an de an, de logică matematică. Lucrările sale din
1938, vor fi citate în străinătate ca aparţinând „unuia dintre cei mai activi contributori la
întregul domeniu”. Iar, în 1940, studiul său poartă titlul „Cercetări asupra logicilor
nechrysippiene”, pe care îl va pune pe coperta volumului de 800 de pagini, care îi
încununează întreaga operă.
Aşa cum a fost pro-Łukasiewicz, Moisil a fost non-chrysippian. Este vorba despre
stoicul căruia i se atribuie prima logică binară, clasică, cu un formalism bine elaborat,
creată un veac după Aristotel. Oricât de încărcată ar fi fost agenda de lucru a lui Moisil,
logica nu era absentă niciodată. Astfel, în 1965, în plină desfăşurare a utilizării logicii cu
mai multe valori în tehnica modernă a circuitelor cu contacte şi relee, Moisil publica
remarcabila sa colecţie de studii care începe cu acest subiect aplicativ, încununată de
cartea Încercări vechi şi noi de logică neclasică. În miezul cărţii din 1965 este contribuţia
sa fundamentală la construirea unor algebre noi pentru logicile tri şi tetravalente ale lui
Łukasiewicz. Prieten cu acesta, le-a numit algebrele lui Łukasiewicz, dar logicianul
polonez a refuzat gestul lui Moisil şi, până la urmă, au intrat în istoria logicii ca algebrele
Łukasiewicz-Moisil.
În 1972, când se afla absorbit în campania neoficială de informatizare a
României, cu consecinţe benefice pentru tinerele generaţii, publică Cercetările de logici
ne-chrysippiene. Este o enciclopedie a logicilor a căror bază matematică a elaborat-o.
Pornind de la logicile lui Łukasiewicz şi de la algebrele lor, recurge la teoria laticilor,
ceea ce îi permite să elaboreze o logică modală generală, una specială, şi alta modală
simetrică, logici pozitive şi o logică fuzzy. Nu se opreşte aici şi creează o logică nuanţată,
care a apărut ca ciclu de lecţii ţinute în Italia. Această perioadă de douăzeci de ani a
fluxului neîntrerupt de cărţi şi comunicări, unele în limbi de circulaţie, poate fi atribuită şi
unei mânii controlate, pornită de la o întâmplare. La începutul anilor ’50, Moisil se simte
ofensat şi insultat de o campanie ideologică a partidului împotriva „formalismului” ce ar
domina în universităţi, în care este citat nominal şi acuzator numele său. Formalismul era
condamnat ca o abatere de la ştiinţa „sănătoasă”, orientată spre realizări în folosul
poporului. Moisil nu s-a antrenat în discuţie şi, consecvent propriului său dicton, „eu nu
conving, ci demonstrez”, a pus la cale o replică intelectuală de proporţii pe care am numit-
o „răzbunarea lui Moisil”. Într-o suită de comunicări ştiinţifice, intitulată Întrebuinţarea
logicilor trivalente în teoria mecanismelor automate, care apare în 15 lucrări, între 1955
şi 1959, el demonstrează cum o logică formală, şi neclasică pe deasupra, rezolvă
probleme esenţiale pentru industrie, iar în 1959, le încununează cu o carte Teoria
algebrică a mecanismelor automate, tradusă la Moscova, New York şi Praga. Urmează
seria monografiilor Academiei şi, apoi, volumele de sinteză cum este Teoria algebrică a
schemelor de contacte şi relee. Discuţia s-a stins prin anii‚’60, atacanţii au dispărut şi
logica formală şi-a demonstrat, fără replică, resursele pentru tehnică, economie şi industrie.
Moisil a continuat însă să-şi reverse energia într-o sferă mai largă. În
Contemporanul, apărea cronica sa săptămânală, nelipsită de umorul care delecta un public
numeros, ştergându-i prejudecăţile ce le-ar fi putut nutri împotriva matematicii şi
calculatoarelor. Dar ecoul era mai larg: se dovedea în secţiile şi Catedrele de informatică
nou create în universităţi. Au apărut liceele şi concursurile de informatică pentru elevi. În
acei ani, Universitatea din Bucureşti se număra printre primele zece din lume înfiinţate în
învăţământul superior. Numele lui Moisil era de notorietate globală. În 1957, fusesem
prezent la New York, când profesorul Moisil acceptase invitaţia IBM-ului, firma
dominantă în materie de calculatoare, de a conferenţia în faţa specialiştilor săi despre
noutăţile aduse de dezvoltarea logicii.
La un an după apariţia monumentalului său tratat de logici necrysippiene, Grigore
Moisil moare la Ottawa, în Canada, unde ţinea un ciclu de conferinţe. Moare împăcat, cu
lecţia făcută, după ce, cum spunea singur, se pregătea, „făcând ordine în ghiozdan”.
Ordinea făcută de Moisil s-a referit la o întreagă familie de logici noi, care admiseseră
terţul, anterior exclus, şi renunţaseră la contradicţie. Moisil este cel care a dat acestui terţ
ţinută impecabilă şi statut demn. Şi acest terţ se dovedeşte astăzi de neînlocuit în marile
probleme care sfidează mintea omului.
Concluzii
Gânditorii evocaţi de noi s-au înscris în tema opuşilor cu poziţii diferite.

Contradicţia, ca principiu al logicii, drept gardian al unicităţii adevărului, a devenit
restrictivă, deoarece contradicţia apărea peste tot în planul real. S-o eliminăm, deci, şi să
construim o nouă logică polivalentă, iar Moisil a avut grijă ca ea să aibă o bază
matematică impecabilă. Nu vă atingeţi de contradicţie, a exclamat Lupaşcu. Funcţionează
în structurile microfizicii şi fără ea n-am avea energie. Din contră, o acceptăm în toată
rigoarea ei, ce nu trebuie atinsă sau slăbită. Cei ce se ciocnesc, însă, sunt de nedespărţit,
coexistă perpetuu. Nu-i vorba doar de influenţe reciproce, schimburi, contacte. Termenii
rămân ei înşişi, cu structuri şi legi distincte, dar lucrează după o regulă simplă: când unul
se activează, celălalt se potenţează. Ambele se depărtează şi se apropie ritmic de un punct
de echilibru niciodată atins. Atâta timp cât mişcarea se face într-un spaţiu de siguranţă,
sistemul e viabil. Când se produce exacerbarea unuia care afirmă prea mult, în dauna
celuilalt, e semn de criză. Când echilibrul nu mai poate fi păstrat, sistemul se surpă. Când
echilibrul se atinge, el se surpă din nou, pentru că mişcarea încetează şi avem alt tip de
moarte clinică. În microfizică există legi care interzic sistemelor de a deraia sau de a se opri.
Este lumea energiilor mari, dar stabile, cu caracteristica unor oscilaţii mici și
rapide, de tipul unor vibraţii. Momentul Lupaşcu este cel mai elocvent pentru înţelegerea
opuşilor. A extins la trei lumi (micro, macro şi bio) legile opuşilor, legitimat de faptul că
materia e energie şi legile ei se propagă peste tot. În macrofizică şi în mediul nostru de
viaţă, opuşii nu mai sunt simetrici, înclinarea fiind spre omogenizare. De aici, legile
termodinamicii, cu ameninţarea legii a 2-a şi efortul mai mare al eterogenităţii de a o
contracara. Trebuie amintit că savantul român Georgescu-Roegen, care a demonstrat
pertinenţa termodinamicii în studiul economiei, a demonstrat adeziunea sa la conceptele
dialectice prin însăşi definiţia dată economiei. În spaţiul vieţii, tot o asimetrie avem, de
data aceasta în favoarea heterogenităţii, care stimula constant, prin ascendentul său,
eforturile omogenizatoare. E suficient să observăm cum funcţionează, în doi timpi, toate
organele corpului uman, sistemul său glandular şi în ce măsură copleşitoare viaţa ne-o
datorăm sistemelor de opuşi inseparabili ai respiraţiei şi circulaţiei sângelui. Relaţiile
omului cu mediul şi întreaga ecologie se poate cerceta cu acelaşi model al cuplurilor de
opuşi. Spaţiul psihic, ultimul abordat de Lupaşcu este şi el tratabil cu o logică înrudită cu
celelalte trei. Iar Lupaşcu semn-lează posibilitatea înrudirii acestui demers cu microfizica
şi nu atât cu biologia sau macrofizica, cum ar fi fost de aşteptat.
Următorul demers în materie de opuşi este întreprins de filosofi. Majoritatea lor
manifestă o îngăduinţă şi o toleranţă în materie de contradicţie. O refuză, dar acceptă
varianta contrariilor în care opuşii sunt admişi ca o relaţie în care pot coexista şi chiar
colabora. Aproape toţi formulează variante de logici dialectice şi care, pe lângă
acceptarea terţului, se concentrează pe colabo-rarea opuşilor. Este înflorirea unor logici
alternative, mai puţin formale decât cele polivalente, apelând la conjunctură, proba-
bilitate, context şi oferindu-şi serviciile la problemele ştiinţelor social-umane. Este un
avans considerabil al metodei opuşilor, în diferite variante, ţări şi regiuni, dar care nu a
atins apogeul, într- o lume în care domină monismele, teoriile absolute, credinţele tari şi
exclusiviste, chiar şi baza binară veche şi clasică a computerelor, în care informaţia se
slujeşte de un limbaj simplu cu da sau nu.
Adresându-ne viitorului apropiat, ceea ce pledează pentru cunoaşterea,
înţelegerea şi folosirea metodei opuşilor este progresul ştiinţei, în ritmuri fără precedent,
cu obiective noi şi mari şi instrumentul său, logica matematică, încă insuficient de
dezvoltată, progres care cere presant inovaţie şi înnoire, noi metodologii. În paralel, faptul
că societatea, neadaptată suficient acestei impetuoase dezvoltări a ştiinţei, întâmpină
sfidarea unei complexităţi crescute, recurgând la formule resemnate, primare şi
evazioniste. Ea nu se instruieşte cum trebuie, nici ca substanţă, nici ca metodă. Nu
înţelege bine de ce trece prin perioade de criză, nici nu ştie să le depăşească mulţumitor.
La primul punct vreau să amintesc că cea mai importantă problemă de studiu pe agenda
ştiinţei azi, după priorităţile date nuclearului şi cosmosului, este funcţionarea creierului şi
a gândirii umane. În fine, după secole de căutări improvizate, de a dezlega aceste mistere,
apar mijloace noi de a privi în interiorul cutiei negre şi al funcţionării minţii.
Nu este greu de imaginat schimbările drastice pe care descoperirile în materie de
minte le vor produce în toate ştiinţele social-umane, ca şi în logică şi metodologia ştiinţei.
Fiecare om ştie că unul dintre cele mai perfecte sisteme de opuşi inseparabili este
sistemul somn/trezire pe care îl practică creierul zilnic, cu precizia ceasului solar. Este
cunoscut cum trece de la undele α mari la cele de mică amplitudine şi rolul substanţei
reticulate din creier. Dar, ştiri noi încep să ne atragă atenţia. Câteva decenii a domnit
metafora „creierul drept computer”, dar, de curând, reapare ideea lui von Neumann:
creierul nu e un computer. Inteligenţa artificială produce această schimbare de
paradigmă. Unele lucrări susţin că specialitatea creierului este memoria care
înregistrează, sub formă de imagini, experienţe trăite, şi mai puţin pe eroii lor, că recurge
la scheme, tipare sau situaţii, că foloseşte afectul ca un instrument de clasare şi regăsire,
ştiut fiind că, în inconştient, lucrează fără întrerupere, zi şi noapte. Iată ce ciudată
reabilitare de concepte de care raţionalismul clasic s-a ferit: memorie, situaţii, afecte,
imagini. Pe celălalt plan, conştient, apare jocul raţionalităţii, cu limbaj, simboluri,
raţionament controlat, pe care mintea le practică ca pe o realitate adăugată, virtuală,
artificială, un strat subţire şi târziu care s-a adăugat unui fond vechi şi persistent. Multe
noi teme se pretează la metoda cuplurilor opuse, aşa cum, de altfel, ni se înfăţişează toate
emoţiile. Noi le ţinem distincte, le recunoaştem opoziţia, dar nu sesizăm sau admitem
simultaneitatea lor funciară.
La celălalt punct invocat, societatea este şi ea susceptibilă la descriere şi analiză
prin opuşi. E suficient să apelăm la omogenitate/eterogenitate ca să-i înţelegem tendinţele
permanente de a se uni sau de a se diferenţia, de a avea interes public şi interes particular,
de a oscila între control şi libertate neîngrădită, de a întreţine pluralităţi multiple care
oscilează mereu în căutare de echilibru. Dar şi mai preţioasă este înţelegerea crizei ca
îndepărtare agresivă din zona de echilibru, prin exacerbarea unui factor, în paralel cu
degradarea celuilalt. În acest sens, cât de inteligibilă devine criza actuală a sistemului
politic sau economic, atunci când apelăm la una dintre dualităţile stat/piaţă, stat/finanţe,
interes public/interes privat şi când, cu alterarea lor, intensificăm dezechilibrele comise
prin slăbirea statelor, neglijarea interesului public şi excerbarea libertăţii necontrolate a
pieţei sau a băncilor, ce acopereau şi încurajau frauda? Vorbind de sistemul internaţional,
putem observa că metoda cuplurilor de stări este mai productivă decât teoria ciclurilor. Ea
scoate în evidenţă motoarele cu doi timpi ale păcii şi războiului, ale violenţei şi metodelor
paşnice, ale izbucnirii sau prevenirii conflictelor, ale independenţei şi interdependenţei,
stabilind legături cu modelele existente, cum sunt teoria jocurilor sau teoria coaliţiilor.
În încheiere, aş vrea să remarc că întrunirea atâtor personalităţi româneşti în
jurul temei opuşilor inseparabili indică o anumită poziţie care o favorizează în mentalul
colectiv al românilor. Nu din întâmplare, toţi aceşti gânditori s-au ocupat de profilul
mental creat în experienţa sa istorică de poporul român. Ştim ce moştenesc indivizii prin
gene, ştim ce ei, împreună cu societatea moştenesc prin cultură, dar nu este clar cum se
transmit achiziţiile minţii de la o generaţie la alta. Ne va spune oare creierul mai mult
decât ştim despre transmiterea genetică, dincolo de trăsături, ale unor elemente definitorii,
ale unei forma mentis care ne permite să utilizăm tipare de decizie şi comportament ca
ecou secular? Întrebarea nu este doar retorică, dacă ţinem seama că matematicienii pot
reconstrui o schemă strategică de supravieţuire practicată recurent, de-a lungul secolelor,
de poporul român. Studiul şi familiarizarea istorică cu opuşii inseparabili ne fac să
considerăm exemplul personalităţilor din trecutul Academiei ca un îndemn salutar pentru
situarea lor în creşterea capacităţii generaţiilor viitoare de a evita crizele şi monismele
înşelătoare şi de a dota mintea lor cu metode productive.
Bibliografie
1. Grigore C. Moisil:
- „Recherches sur l’algèbre de la logique. Hommage à M. Vito Volterra pour son 75-ème anni-versaire”,
Ann. Sci. Univ., Jassy, 1935;
- Logique modale, Disquis. Math. Phys., 1942; Contributions à l’étude des logiques non-chrysippiennes,
C.R. Acad. Sci., Bucureşti, 1943;
- Teoria algebrică a mecanismelor automate, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1959;
- Încercări vechi şi noi de logică neoclasică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1965;
- Îndoieli şi certitudini, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1971
- Essais sur les logiques non-chrysippiennes, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972;
- Lecţii despre logica raţiona-mentului nuanţat, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975;
- Ştiinţă şi umanism. Introd. C. Noica, Ed. note S. Marcus, Junimea, Iaşi, 1979.
2. Viorica Moisil: Un om ca oricare altul: Grigore C. Moisil, Ed. Albatros, Bucureşti, 1979.
3. A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (eds.): Grigore C. Moisil şi continuatorii săi/Grigore C.
Moisil and His Followers, Ed. Academiei, Bucureşti, 2007.
4.4 Discurs de primire a lui Gr. C. Moisil
în Academia Română
Acad. Prof. Dr. Alexandru Myller40
Scump coleg,
Numele Moisil e cunoscut Academiei: Constantin
Moisil, tatăl matale şi stimatul nostru coleg, a reuşit să-i dea
strălucire şi prestigiu. Prin munca migăloasă şi fără preget de
colecţionar şi prin interpretări ingenioase de savant, a reuşit
să aşeze bazele ştiinţei numismatice la noi şi, citind în
chipurile ciudate sculptate pe monede, i-a fost dat să
descopere aspecte necunoscute din viaţa noastră de odinioară.
Dar să nu-ţi închipui, dragă prieten, că aducând omagiu
tatălui doresc să răsfrâng asupra fiului încă tânăr, o parte din
gloria bine întemeiată a bătrânului său părinte. De acest ajutor
nu ai nevoie şi de altfel ştii prea bine că în Academia noastră,
talentul singur şi munca încordată dau dreptul şi putinţa de a
te distinge. Intri în mijlocul nostru datorită talentului variat şi excepţional de matematician
de frunte, spiritului matale subtil de filosof analizator ştiinţific al legilor gândirii logice,
intri ca cetăţean luminat, înţelegător al vremurilor de transformări profunde pe care le trăim.
Matematica e o ştiinţă care a ieşit din realitate, care a dăinuit, s-a dezvoltat şi s-a
impus pentru că n-a pierdut niciodată contactul cu aceasta. În vremuri de tot îndepărtate,
în Babilon şi în Egipt, se cunoşteau proprietăţi mai mult sau mai puţin rafinate ale
figurilor, exista acolo o Geometrie. Totuşi, Geometria lor a avut un caracter exclusiv
practic, ingineresc, de măsurătoare, era ieşită din experienţă, nu era decât un capitol al
Fizicii. Transformarea care avea să facă, din această ştiinţă experimentală, o ştiinţă
teoretică, raţională şi independentă, au săvârşit-o grecii. A fost ceea ce e numit frumos,
dar poate neexact, miracolul grec. Ştiinţa clară şi sigură, modelul de perfecţiune pentru
celelalte ştiinţe, Geometria, n-a apărut deodată, prin minune, discontinuu, fără legătură cu
matematica practică dinaintea ei. Ea e rezultatul unei evoluţii, poate a unei evoluţii
grăbite de condiţiile sociale favorabile şi de geniul poporului grec. Rezultatul a fost
consemnat în cartea monumentală scrisă, cam cu 300 de ani înainte de Hristos, de
matematicianul alexandrian Euclid şi intitulată Elementele. Această carte, una din cele
mai grandioase manifestări ale culturii eline, prin conţinutul şi forma ei riguroasă şi
perfectă, s-a impus atâta generaţiilor următoare încât şi astăzi formează scheletul geometriei
zise elementare. În unele ţări geometria se învaţă în şcoli chiar după textul lui Euclid.
Două mii de ani de frământări ştiinţifice n-au putut clătina într-un nimic opera
geometrică a lui Euclid. Geometrul acesta neîntrecut, care s-a ocupat de obiecte construite
40
Discurs pregătit de acad. Al. Myller, dar nerostit la primirea în Academie a lui Gr. C. Moisil, la 2 noiembrie
1948, pentru că protocolul fusese schimbat de curând. Textul, a rămas în manuscris, în arhiva Moisil şi se
găseşte la Biblioteca Academiei Române. A fost publicat în numărul special al revistei Gazeta Matematică
din mai 1974, dedicat lui Moisil, la un an de la dispariţia sa.
raţional, dar rezultate dintr-un număr restrâns de definiţii şi axiome sigure, datoreşte, fără
îndoială, imensul lui succes faptului că n-a pierdut un moment contactul cu realitatea, cu
intuiţia spaţială de unde şi-a extras concepţiile primitive. Comparat cu tovarăşii lui de
muncă de atunci, cu filosofii, care şi ei voiau să creeze o lume bazată pe un număr
restrâns de principii, Euclid prezintă o operă sigură, ieşită din realitate în noianul
concepţiilor idealiste fără temelie solidă, care se contraziceau şi se schimbau necontenit.
Dar să las, iubite coleg, această incursiune în domeniul istoriei matematicilor, pe
care de altfel am făcut-o ca să pot explica mai bine peripeţiile carierei matale de savant, şi
să revin la mata. Viaţa matale matematică a început foarte devreme. Geniul matematic e
precoce şi soarta a voit să nu faci excepţie la regula aproape generală a matematicienilor
de seamă. Ţi-aş putea spune cum Pasteur a spus matematicianului Joseph Bertrand:
„Erai celebru la zece ani, se prezicea de atunci că vei intra la Şcoala Politehnică şi vei fi
odată academician”. Din primii ani de liceu ai rezolvat probleme la Gazeta matematică,
erai tare în Geometria triunghiului şi, abia elev de curs superior, ai scris articole
matematice unde spiritul de analist şi înclinarea spre generalităţi se precizau. Ai intrat la
Politehnică, aşa te-au îndemnat rudele, prietenii. Era pe vremuri idealul burghez al
elevului cu talent la matematici. Inginer, puteai deveni bogat. Dar lucrurile au mers altfel;
un imbold mai nobil decât acela de îmbogăţire, geniul creator al matematicilor te-a
împins în altă parte. Te-ai înscris la Universitate. S-a petrecut cu mata ceea ce s-a petrecut
cu ştiinţa matematică însăşi; din matematica de inginer au răsărit înclinările matale spre
teoria pură. Încrederea în utilitatea ştiinţei matematice, sentimentul acelei legături
necesare şi indisolubile între teorie şi aplicaţiile ei, ţi-au permis să părăseşti fără regrete
ingineria, să te laşi purtat de imaginaţia matale creatoare şi să te avânţi spre idealurile
matematice de frumos şi adevăr, fără teamă că te vei pierde în simboluri şi abstracţii fără
legătură cu realitatea. În aceste împrejurări, într-o admirabilă alternanţă dialectică de preocupări
teoretice şi de aplicări concrete, s-a înfiripat viitoarea matale carieră matematică.
La Universitatea din Bucureşti ţi-ai luat licenţa şi te pregăteai de doctorat; căutai
un subiect de teză şi asta însemna o idee originală, o inspiraţie. În vremea aceea, în lumea
matematică de pretutindeni se studiau, erau la modă, ecuaţiile integrale. Volterra, în
căutarea unor rezultate generale, speculând asupra ideii de funcţie de toate valorile unei
funcţii, a conceput o teorie care să însemneze în regulile şi procesele ei, cercetările
numeroase ce priveau ecuaţiile integrale, integro-diferenţiale şi funcţionale, calculul
variaţiunilor şi altele. A creat astfel teoria funcţionalelor. Mata, deşi erai numai un
începător, ai trecut peste problemele mai restrânse ale ecuaţiilor integrale, care cu
farmecul şi intimitatea lor ar fi putut desigur atrage un tânăr cercetător, şi ai preferat
generalul, abstractul, ai ales funcţionalele. Teza de doctorat e o aplicare a funcţionalelor
în mecanica mediilor continue şi ei i-au urmat curând după aceea şi alte aplicări în
geometria diferenţială, teoria grupurilor continui şi în mecanica ondulatorie. Teza a avut
răsunet, ţi-a atras simpatia bătrânului şi ilustrului Volterra, ai obţinut o bursă, care ţi-a dat
putinţa să studiezi cu maiştri mari la Roma şi Paris, ai fost invitat să faci o conferinţă la
Universitatea din Poitiers, ai fost citat în cărţi şi numeroase memorii, Volterra ţi-a
consacrat rânduri elogioase, ai avut la Roma un elev la doctorat pe profesorul italian de
azi Antonio Villa şi pe alţii în ţară. Era de admirat la un tânăr de 25 de ani. Din această
activitate inaugurală se desprinde o preferinţă pentru problemele generale, o tendinţă de a
considera obiectele şi operaţiunile matematice nu individual, ci în totalitatea lor, nu
cantitativ, ci structural, a le analiza şi discrimina ca atare, a descoperi în ansamblul lor
ordine şi reguli de comportare. Acest lucru s-a accentuat mai clar în epoca ieşeană a
activităţii, când cursul ce-l ţineai acolo te-a condus să te ocupi cu Algebra abstractă, când
grupurile, corpurile, inelele, idealele au fost obiectele matale de cercetări, secretele ce ai
descoperit, nu numai în diferite domenii ale matematicilor, dar şi în fizică şi logică.
Matematica, fără îndoială, îşi datorează progresul în bună parte simbolicei ei, acestui
minunat grai al semnelor, care i-a dat putinţa să-şi exprime ideile într-o formă concisă şi
uşor utilizabilă. Matematicienii au descoperit acest folositor formalism încă din
antichitate, logicienii însă nu. Ei, pentru a cerceta principiile raţionamentului şi legile
gândirii, au întrebuinţat şi întrebuinţează încă limbajul obişnuit, care aduce cu sine o
neprecizie inerentă lui.
Ideea unei logici simbolice, care să remedieze acest neajuns, a avut-o Leibniz, dar
numai Boole, la mijlocul secolului trecut, i-a dat forma din care a ieşit, sub titlul de
Algebra logicii, dezvoltările ulterioare. Algebra de azi însă nu mai e aceea din vremea lui
Boole, ea se foloseşte acum de ideea de grup, se bazează pe concepţii noi, unde e vorba
mai mult de proprietăţi structurale decât de numerice. Ai ştiut să utilizezi şi să tâlcuieşti
aceste idei în calculul logic şi, îndrumând în sens nou vechea operă a lui Boole, ai meritul
să fi pus în evidenţă legătura cu algebra modernă şi să fi găsit locul potrivit pe care
această disciplină filosofică pe cale de matematizare trebuie să-l ocupe printre ştiinţele
exacte. Dar reprezinţi în logică şi un alt punct de vedere de care îmi permit să vorbesc
mai mult, reluând un fir din istoria matematicilor pe care l-am întrerupt adineauri. Euclid,
de care ne-am ocupat, a jucat în matematică un rol unic, exclusiv până la începutul
secolului al 19-lea, când matematicienii au început să scruteze mai cu succes principiile
ce stau la baza geometriei. Se ştie că geometria se sprijină pe un număr oarecare de
adevăruri nedemonstrabile socotite ca evidenţe, pe aşa-numitele axiome. Cu ele la bază,
din deducţie în deducţie, matematicianul clădeşte întreg edificiul geometric. Dacă vreunul
din axiome nu ar fi adevărat, întreaga geometrie ar fi la fel. Dintre axiomele geometriei,
unul a jucat un rol important; e cunoscut sub numele de Postulatul al 5-lea al lui Euclid şi
se enunţă astfel: Printr-un punct nu se poate duce decât o paralelă la o dreaptă dată.
Mulţi geometri, de la Euclid încoace, au crezut că acest axiom nu e destul de evident
pentru a-l admite fără demonstraţie şi au încercat să-l demonstreze cu ajutorul celorlalte
axiome. Au fost sforţări deşarte. E de neînchipuit câtă muncă uriaşă, câtă stăruinţă şi
inteligenţă s-au consumat pentru această himerică speranţă!
La 12 februarie 1824, Nicolai Ivanovici expunea, la o adunare a profesorilor
Facultăţii Fizico-Matematici din Kazan, lucrarea sa intitulată: Sjatoe izlojenie osnov
gheometrii. Referentul arată că, ocupându-se de mult cu chestiunea paralelelor, a ajuns la
convingerea că nu e posibil să se demonstreze postulatul al 5-lea cu ajutorul celorlalte
axiome; el nu e o consecinţă logică a lor. Pentru ca să se convingă de aceasta, şi-a propus
să construiască o geometrie bazată pe toate axiomele lui Euclid afară de acela al
paralelelor, iar în locul acestuia să introducă un altul: Printr-un punct la o dreaptă se pot
duce mai multe paralele. El arată că geometria astfel construită nu are nicio contradicţie
şi logica ei impecabilă nu cedează întru nimic celei euclidiene. Bineînţeles, teoremele la
care ajunge sunt diferite de acelea cu care suntem obişnuiţi, aşa, spre exemplu, suma
unghiurilor dintr-un triunghi e mai mică decât două unghiuri drepte. Conferinţa n-a avut
succes, rezultatele au fost tratate drept erezii, dar… Lobacevski a continuat. În 1835 a
publicat în Rusia o lucrare mai completă: Novâia naciala gheometrii, iar în jurnalul
matematic al lui Crelle un articol intitulat: Geometrie imaginaire. A scris apoi un alt
articol, Geometrische Unter-suchungen zur Theorie der Paralellinien, o broşură intitulată

Pangeometrie, şi… la urma urmei a triumfat.
Aşa s-a creat geometria nouă. Ea, ne spune Lobacevski, „chiar dacă nu există în
natură, poate fără îndoială să existe în mintea noastră şi chiar dacă rămâne fără
aplicaţie la adevăratele măsurători, deschide totuşi un câmp nou şi întins la aplicările
reciproce ale Geometriei şi Analizei”.
Cu aceste cuvinte, Lobacevski a definit, aşa cum îşi închipuia el pe atunci, rostul
şi ţelurile geometriei lui şi desigur îşi dădea seama de importanţa imediată a rezultatului.
Dar cine, pe vremea aceea, ar fi bănuit că această teoretică descoperire dintr-un domeniu
restrâns al matematicilor va cuceri, în haina modernă a teoriei relativităţii, Fizica şi
Astronomia, revoluţionând concepţiile noastre de spaţiu şi univers. Cine ar fi bănuit
atunci, că curiosul rezultat matematic va influenţa profund esenţa însăşi a raţionamentului
ştiinţific!
În calculul propoziţiilor din logică se pune în evidenţă un număr de principii ca
acela al identităţii, contradicţiei, al terţului exclus şi altele. Bazat pe acestea, se poate
construi, ca în geometrie, din deducţie în deducţie, întreg edificiul logic. Dar s-a întâmplat
aici, ca şi cu postulatul paralelelor, ca unul din principii, al terţului exclus, să nu se bucure
de încrederea unanimă. Nu toată lumea a crezut, ca filosoful stoician Chrysippos, că orice
propoziţie nu poate fi decât adevărată sau falsă. S-au iscat discuţii. Filosofii contemporani
s-au gândit la Lobacevski şi s-au întrebat dacă nu se poate dezvolta un calcul logic, unde
„tertium non datur” să fie înlocuit cu „quartum non datur”, mai precis, unde, în locul
celor două valori logice ale lui Chrysippos, adevăratul şi falsul, s-ar mai introduce şi o a treia,
ca spre exemplu, problematicul. Au ieşit de aici, între altele, Logicele nechry-sippiene.
Mata, iubite coleg, eşti „responsabilul” matematic al acestora din urmă. Nu aş
dori să părăsesc acest domeniu al preocupărilor de logică fără să adaug că acum te ocupi
cu aplicarea senzaţională a algebrei logicii la comunicaţiile telefonice şi semnalizări.
Voieşti astfel să ne dai o dovadă palpabilă că astfel, concepţiile matale matematice, chiar
cele mai abstracte şi subtile, sunt în ultima instanţă riguros materialiste. Preocupările din
ultimii ani, pasiunea matale de acum, sunt ecuaţiile cu derivate parţiale. Reluând o idee,
ce-şi are originea în lucrarea de docenţă, ai reuşit să stabileşti o legătură neaşteptată între
diverse entităţi concrete din fizică şi unele idei matematice, reputate ca foarte abstracte,
crezute inutilizabile în studiul obişnuit al ecuaţiilor diferenţiale. Ai tradus în limbajul
ecuaţiilor fizicii idei din domeniul numerelor hipercomplexe, din teoria matricelor şi
idealurilor de polinoame şi ne-ai dat rezultate surprinzătoare, admirabile mai ales prin
noutatea lor. Lucrările matale sunt de inspiraţie variată; aici o preocupare importantă sau
o problemă atrăgătoare a matematicienilor contemporani cu care ai voit să concurezi,
dincolo o influenţă vagă din domenii matematice, deseori un simplu memoriu răsfoit la
întâmplare, o conversaţie cu un maestru sau cu un prieten, o curiozitate spontană de
savant neastâmpărat sau o idee fericită venită în conştiinţă pe neaşteptate.
Lucrările matale sunt numeroase, sunt până acum şi asta înseamnă aproape tot
atâtea descoperiri originale. Să vorbesc de ele în detaliu, să le enumăr măcar ar fi
imposibil. Ceea ce am făcut până acum, a fost numai să pun în evidenţă câteva momente
din viaţa ştiinţei matematice care te-au influenţat mai mult. Nu aş voi însă să termin
această prezentare a personalităţii matale matematice, fără să găsesc un cuvânt simplu
care să o caracterizeze. Sunt matematicieni care, viaţa întreagă, s-au consacrat unei
probleme, unei singure idei ce au urmărit-o cu dragoste geloasă. Modelul desăvârşit al
acestora este Karl Weierstrass. Ţelul ce a urmărit, năstruşnica idee care l-a îmboldit şi s-a
impregnat în marea, întinsa, extraordinar de variata şi profunda lui operă, a fost, ne-a
spus-o el însuşi, să creeze o teorie completă şi coerentă a funcţiilor abeliene. O unitate de
acest fel nu se poate găsi în opera matale. Ai avut prea multe şi deosebite surse de
inspiraţie, ai schimbat problemele, ai avut gusturi variate, pasiuni puternice, dar nu
stabile. Te-ai entuziasmat de subtitlul gândirii matematice, căreia te-ai străduit să-i dai o
generalitate filosofică, dar n-ai rămas străin de real, de conţinutul materialistic, care-i stă
la bază. Dacă aş căuta în istorie modelul matematicianului frământat de două tendinţe ce
ar părea opuse: teoria, împinsă până la punctul extrem al rigorii şi perfecţiunii, şi practica
pe de altă parte, modelul acesta l-aş găsi poate în strălucita figură a lui Pafnuti Lvovici
Cebîşev, creatorul celei mai însemnate şcoli matematice în U.R.S.S. Cebîşev s-a străduit
să dea matematicii în general perfecţiunea desăvârşită pe care, credea el, o are numai o
ramură a ei: Aritmetica. Faptul acesta n-a împiedecat pe acest profund şi autentic
teoretician să-şi intituleze o parte din lucrările lui de pură matematică: Despre un
mecanism, Despre regulatorul centrifug, Despre angrenaje, Cele mai simple sisteme de
bare articulate, Despre croitul hainelor, O maşină aritmetică, Regulă pentru evaluarea
aproximativă a distanţelor pe suprafaţa pământului etc.
Dar, ca să revin la cuvântul simplu care să caracterizeze opera matale, mi se pare
că, în toate strălucitele pelerinări ce ai făcut în diferitele domenii ale ştiinţei matematice,
ai avut o unică şi aproape exclusivă preocupare. Ca medicul epidemiolog, pe care îl
interesează nu atât fiecare caz concret de boală în parte, cât legătura dintre ele, modul
cum cazurile se adună şi se înmulţesc, tot aşa şi mata ai considerat obiectele matematice
nu izolat, ci în totalitatea lor, ca o mulţime de elemente legate între ele prin anumite legi,
prin operaţii asemănătoare celor de adunare şi înmulţire, pe care te-ai străduit să le
descoperi. Aceste operaţiuni formează acea împletitură subtilă, care caracterizează o bună
parte a matematicilor de tot moderne, acea idee generală şi abstractă rezultată prin
decuantificare şi afinare din proprietăţile numerelor, pe care matematicienii o numesc
structură. Te-aş putea numi matematician al structurii. E un epitet aproape echivalent cu
acela de matematician al viitorului. Sunt mulţi care cred, printre care mata în primul rând,
că matematica noastră, fosta ştiinţă a cantităţii, astăzi încă şovăitoare, va fi mâine ştiinţa
structurii.
Aşa, cu o înaltă preţuire a trecutului matale ştiinţific şi cu o sinceră urare de viitor
strălucit, în numele colegilor, îţi urez „bun venit” în Academie.
4.5 După 40 de ani, despre Gr. C. Moisil şi vremea sa
Dragoş Vaida41
Partea I
Prima parte a acestui articol îşi propune să schiţeze

câteva elemente esenţiale privind personalitatea şi opera
ştiinţifică a profesorului Gr. C. Moisil (vezi [1] pentru
completare) şi să prezinte două momente din biografia sa, cu
scopul de a ilustra politica practicată la noi în epocă privind
nomenclatura ştiinţifico-tehnică. Se cuvine, cred, să ne
aducem aminte că acum 40 de ani, la vârsta de 67 de ani, când
continua să scrie matematică şi o făcea cu entuziasm, forţă şi
plăcere nediminuate, profesorul Gr. C. Moisil (1906-1973) îşi
încheia periplul la Ottawa. Am avut cu profesorul o relaţie
personală vie, neîntreruptă, din 1954, din care am câştigat
enorm în plan profesional, intelectual şi managerial (cum
spunem azi). Profesorul era un mare spirit şi o puternică
personalitate, avea o intuiţie remarcabilă în identificarea subiectelor matematice
interesante, îşi urmărea cu energie cursul ideilor şi operei şi nu se lăsa înşelat de varii
iluzii obişnuite. Comunicator neobosit, deschidea ofensiva de la primul contact, cu o
disponibilitate poate inegalabilă de a asculta. Manifesta inflexibilitate şi un umor
excepţional, care denunţa însă fără milă prejudecăţile şi automatismele gândirii comode.
Nu îmi amintesc să-l fi văzut vreodată ezitând, eventual corectându-se, sau necesitând
timp de răspuns, surprins, înduplecat. Nu ştiu dacă magistrul a fost vizitat de
sentimentalism sau de înclinaţii metafizice sau religioase. M-a impresionat că a murit
punându-şi singur, lucid, diagnosticul: „(medicamentul) nu compensează”.
Ne-a lăsat un patrimoniu de lucrări şi idei în matematică şi în istoria şi filosofia
ştiinţei, o biografie şi un capitol de istorie.
41
Text din Gh. Pâun (ed.), Moisil 110, Ed. TipArg, 2016, mai 2013 și din revista Curtea de la Argeș.
Asupra acestei opere atenţia se opreşte şi astăzi. Găsim un profil de om de cultură

cu influenţă binefăcătoare, înnoitoare, pentru instituţiile din conducerea cărora a făcut
parte. Seminarul şi grupul profesorului Moisil erau o Junime în mişcare. Casa Oamenilor
de Ştiinţă (COŞ) din piaţa Lahovari era un fel de universitate „Moisil”, iar restaurantul de
la subsol un club al grupului. Pe vremea profesorului, Societatea de Ştiinte Matematice şi
Comisia de Automatizări (ulterior, Comisia de Cibernetică) a Academiei, prezidate de
profesor (eram secretar onorific la cea din urmă) apăreau frecvent în calitate de co-
organizatoare ale multor evenimente ştiinţifice în domeniul informaticii, organizate la
COŞ. Profesorul ne suna pentru anunţuri şi nu o dată punea el însuşi afişele tipărite. I se
auzea vocea puternică grăsuind în toată încăperea. Profitam de aceasta şi de multe ori
foloseam ca pretext în faţa fetiţei noastre convocarea profesorului pentru a pleca de acasă.
O prezentare cât de cât adecvată a operei ştiinţifice ar necesita resurse pe care nu le am în
prezent, aşa încât mă limitez la alegerea unor „impresii” (la urma urmei şi George
Călinescu (1899-1965) ne-a lăsat o carte de „impresii”, Impresii asupra literaturii
spaniole, 1946; nota (1)). Îi datorăm profesorului idei matematice importante, finalizate în
numeroase lucrări a căror naştere o trăiam „în direct”, în anii mei de studiu universitar
1952-1957 şi după aceea. În perioada menţionată, profesorul se concentra asupra aplicării
Algebrei Abstracte, concepute ca Matematică Aplicată, în special a logicilor cu mai multe
valori, la teoria circuitelor de comutaţie, pentru care a introdus noţiuni interesante şi noi
de homomorfism şi izomorfism [3]. Pentru exemplificare pe scurt, menţionez:
(i) dezvoltările în logică, gândită atât ca disciplină matematică, structurată cu un
puternic aparat algebric, dar şi ca ramură cu vocaţie practică; în acelaşi
context de aplicaţii,
(ii) folosirea unui aparat de lucru alternativ, teoria corpurilor finite (imaginarele
lui Galois);
(iii) studierea unor structuri algebrice de interes, de pildă, teoria lanţurilor sau
teoria semiinelelor;
(iv) introducerea în Algebră [2], cu numeroase exemple de inele şi corpuri
numerice, care ne-a ajutat să înţelegem motivarea şi naturaleţea cadrelor
axiomatice propuse. În carte erau studiate divizibilitatea şi teorema împărţirii
cu rest, cu deschidere către teoria laticilor, care mi-a câştigat atenţia.
Fără a viza prezentarea necesară, mă mărginesc la semnalările din continuarea
acestui articol. La capitolul biografie, mă refer, în ordine cronologică, la două
evenimente, ultimul încă necunoscut, care ne lămuresc puţin cu privire la politica
regimului comunist de la noi în raport cu ştiinţa şi la semiologia puterii discreţionare, în
general. În entuziasmul oportun şi natural al condamnării acelui regim, nu trebuie
ignorate capitolele necesar mai tehnice. Mai general, în monografiile de la noi, mi se pare
că nu se identifică explicit, precis, ca teme, politica faţă de ştiinţă şi mecanismele puterii
pe care numai regimul comunist le-a pus să lucreze la întreaga capacitate (controlul de azi
numai prin bani fiind de rangul doi). Aş susţine deci mai puţin tratările emoţionale,
avântat polemice, de prea multe ori cu detalii nesemnificative, introduse artificial pentru
autentificare, şi mai mult o analiză mai „la rece”, favorizând cunoaşterea pur şi simplu.
În ţările foste socialiste, a existat o nomenclatură ştiinţifico-tehnică. Aceasta nu
avea neapărat retribuţii mai mari sau angajamente speciale faţă de regim, dar primea vize
de ieşire pe paşapoarte de serviciu păstrate la minister şi beneficia de unele facilităţi şi de
vizibilitate socială. Politica privind ştiinţa şi oamenii ei nu a fost simplistă,
unidimensională. Pe de o parte, li se rezerva oamenilor de ştiinţă un loc important în viaţa

socială: la defilarea de 7 Noiembrie, de la tribuna Kremlinului, de unde numai foarte
puţini vorbeau, intervenea de regulă şi preşedintele Academiei de Ştiinţe, iar o scrisoare
dură a unor academicieni l-a determinat pe Stalin să-şi schimbe de facto poziţia faţă de
calculatoare şi cibernetică. Pe de altă parte, din când în când, se lua câte o iniţiativă
menită să-i intimideze pe savanţi, să le aducă aminte cine are frâiele puterii. Aşa s-a
întâmplat şi la noi, când s-a denunţat „cosmopolitismul” şi „ploconirea” în faţa pseudo-
ştiinţei occidentale. Ca notă generală, este de reţinut tehnica totalitară de intensificare a
forţei represive prin acţiune asupra psihicului cu ajutorul unor puneri în scenă cu texte
împănate de metafore ideologice care, paradoxal, au un impact cu atât mai mare cu cât
sunt mai delirante. Este un tip de acţiune pe care regimurile de astăzi îl neglijează, lăsând
un culoar primejdios de liber.
Cu aproximaţie, în 1953, a apărut un articol virulent la adresa profesorului
Gr. C. Moisil, pe care l-am citit năucit. Cei doi autori erau profesori la Matematică, unul
cu un doctorat în URSS şi cu o carieră care avea să urmeze cu mare strălucire şi căruia i
s-a recunoscut tot timpul excepţionala calitate de lider politic şi orator (2). În articol,
coeziunea şcolii lui Moisil era explicată prin „atitudinea de gaşcă”, iar cercetările erau
criticate ca manifestări de „cosmopolitism” şi „ploconire”. Profesorul şi-a pus întrebarea
dacă trebuie să-şi facă autocritica după uzanţe. Doamna Viorica Moisil l-a sfătuit să nu
facă ceva de care mai târziu îi va părea rău. Concluzia maestrului a fost: Dacă mă dau
afară, anunţ la Mica Publicitate: „Academician, dau meditaţii”. Criza a fost soluţionată
de/prin Avram Bunaciu, lider comunist de primă mărime, rector al Universităţii
(1952-1954), care l-a asigurat pe profesor că nu este ameninţat (probabil, articolul pornise
dintr-un zel local al secretarului comitetului de partid pe universitate). Este, totuşi, de
amintit că asemenea articole tindeau în epocă să fie letale (profesor Zoe Petre). Moisil
niciodată nu a schiţat o răzbunare la adresa autorilor articolului, dar i-a dat la doctorat
celui despre care noi presupuneam că a fost inspiratorul articolului un subiect fatal: limite
proiective de grupuri!
În cartea Capcanele istoriei (Ed. Humanitas, 2011), profesorul Lucian Boia
(pag. 309) citează un articol din Contemporanul, din aprilie 1953, dar nu reiese clar din
carte dacă articolul se referă la evenimentul de mai sus. Un alt episod s-a petrecut după
dispariţia profesorului Simion Stoilow, conducător ştiinţific necontestat al matematicii
noastre, când profesorul Moisil a candidat la postul de şef al Secţiei de Matematică-Fizică
a Academiei. Propunerea, adoptată în final, era ca această poziţie să fie preluată de
profesorul Horia Hulubei, director al Institutului de Fizică Atomică (IFA) de la Măgurele.
Gr. C. Moisil a contestat vehement această recomandare, invocând poziţia din trecut de
rector a lui Horia Hulubei. Văzând că nu izbuteşte să se facă ascultat, Gr. C. Moisil a
cerut o clarificare: să vină la şedinţă profesorul Ştefan Milcu, purtător de cuvânt autorizat
al liniei partidului, care să spună explicit că partidul îl vrea pe Horia Hulubei. Evident,
partidului nu-i plăcea să i se ceară explicaţii, ştiut fiind că orice putere discreţionară se
protejează prin tăcere şi inaccesibilitate, gen Castelul lui Kafka. Secretul proteguitor
devine atât de puternic, încât numai unei minorităţii se încredinţează privilegiul
descifrării voinţei şi ordinelor acestei puteri enigmatice. În acea vreme, nici nu conta prea
mult cine eşti, pe ce treaptă ierarhică te afli, decisiv fiind pentru cine faci „materialul”,
din partea cui transmiţi „sarcinile”. Şt. Milcu nu a venit, partidul nu a spus că îl vrea totuşi
pe H. Hulubei, dar a reţinut poziţia lui Gr. C. Moisil, căruia ulterior nu i s-a oferit nici
directoratul la Institutul de Matematică şi nici altceva. Profesorul a venit la IFA, în
decursul timpului, pentru examenele noastre. Nu s-a întâlnit cu H. Hulubei, care însă
niciodată nu s-a uitat la mine urât, ba chiar m-a promovat.
Note
1. Cu titlul de amintire privind epoca, menţionez că în anii ’50, George Călinescu a
fost marginalizat şi îndepărtat de la catedră. Eram în 1952, în ultimul an de liceu
şi apoi în primul an de facultate. Îmi aduc aminte de conferinţa despre Tolstoi
ţinută la Universitate, în cel mai mare amfiteatru disponibil, R2 de la Chimie.
A venit singur, fără prezidiu. Era într-un costum gri, cu vestă, cu un text făcut sul,
în buzunarul sacoului. Nu-mi amintesc să fi văzut altădată acel amfiteatru plin ca
atunci, poate numai la mitingul de doliu, la moartea lui Stalin. Şi-a citit textul, cu
intonaţia aceea a vocii, derutantă, nenaturală, şi totuşi ne-a ţinut aproape două ore
cu răsuflarea tăiată şi aceasta pe un discurs fără aluzii politice, cu un subiect cu
mică vocaţie la rating. Tunetul de aplauze îndelungate pe care l-am auzit în R2, la
terminarea conferinţei, nu l-am mai auzit niciodată. A părăsit amfiteatrul parcă
scârbit, sceptic, cam în nota în care descrie cu ironie în Istoria sa finalul
cuvântărilor lui N. Iorga. Prin 1956, Dan Barbilian mi-a relatat despre o întâlnire
întâmplătoare cu G. Călinescu, în cursul căreia istoricul a început să critice
regimul. „Înţeleg să-l critic eu”, mi-a spus Barbilian, „că nu am câştigat nimic de
pe urma lui, dar să-l critice Călinescu, care a beneficiat atâta... I-am întors
spatele şi am plecat”. După abdicarea regelui, G. Călinescu a avut o prestaţie pe
cât de detestabilă, pe atât de ridicolă, care însă i-a folosit.
2. I s-a găsit porecla de „Tache tramvai”, atât de încetăţenită, încât la aniversarea de
60 de ani, un coleg mai tânăr care ştia de poreclă l-a întrebat de unde provine
„tramvaiul”. I se spunea aşa fiindcă nu „devia”, se ţinea de linia partidului,
precum vagonul de şine. S-a ţinut până în cele din urmă, când doar râdea fără
cuvinte la ironiile noastre politicoase. M-a pus secretar de an, am exclus-o pe o
colegă ca fiică de preot şi am reprimit-o, totul în mai puţin de un an, când am fost
schimbat pentru atitudine „flegmatică”, în totul adevărată – sic transit gloria. A
fost un profesor perfect, înţelegea şi făcea matematică rapid, corecta la admitere
fără greş 40 de teze, fără întrerupere, până la prânz.
Bibliografie
1. A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coordonatori/eds.): Grigore C. Moisil şi continuatorii săi
în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and His Followers în the Field of Theoretical
Computer Science, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007.
2. Gr. C. Moisil: Introducere în Algebră. Inele şi ideale. Vol. I, Editura Academiei, 1954.
3. Gr. C. Moisil: The Algebraic Theory of Switching Circuits, Pergamon Press, 1969.
Partea a II-a
La 40 de ani după plecarea dintre noi a marelui învăţat, spirit european în sens
autentic, partea a doua a articolului schiţează alte elemente privind personalitatea şi opera
profesorului, ultima cu referire la aplicarea corpurilor finite la teoria circuitelor din [6]
(vezi şi [4]). Deşi departe de maestru ca dimensiune şi temperament, încerc totuşi să
sugerez semnificaţia culturală a aventurii întreprinse de acesta, de atâtea ori în
contradicţie cu epoca pe care o trăia. De multe ori, se întorcea din străinătate cu două-trei
cărţi, tot atâtea semnalări de inedite şi surprinzătoare domenii pentru noi, pe care ni le
dădea pentru prezentare la seminar. Cumpărate cum? Profesorul îmi spunea că în
străinătate nu îşi divulga calitatea de membru al Academiei, calitate care i-ar fi deschis
calea unor onoruri de rigoare, dar care l-ar fi obligat la un anumit standing, de exemplu, la
cazare în hoteluri de mâna întâi. Prefera cazări sub baremul acordat de Academie, pentru
ca astfel să facă economii şi să ne ia câteva cărţi. Capitolul vizitelor în străinătate era, de
cele mai multe ori, chiar şi pentru profesor, prilej de încordări şi contratimpi. Într-o
discuţie care se acutiza, pe tema greutăţilor întâmpinate de colegii tineri la plecarea în
străină tate, în controversă cu tov. Ciungu, director la Relaţii Externe la Academie, brusc,
profe-sorul îşi interpelează interlocutorul cu întrebarea dacă ştie cele Zece Porunci – veţi
recunoaşte, neaşteptată temă, în convorbirea dintre doi membri de partid get-beget.
Bineînţeles, interlocutorul rămâne mut de uimire. Profesorul îşi explicitează referinţa – Să
nu iei numele Domnului în deşert! Tov. Ciungu încălca porunca, în interpretarea
profesorului, prin aceea că îşi prezenta propria opinie drept poruncă de la partid. Ce o fi
înţeles oficialul din toată această întâmplare?
Existau în raporturile cu profesorul limite. De obicei, totul pleca de la o
cunoaştere personală reciprocă destul de bună şi mergea până la argumentul consistent.
Întâmplarea care urmează spune ceva despre aceste raporturi. Participasem împreună la
Budapesta la o reuniune a unui grup de lucru profilat pe colaborarea dintre academiile
„frăţeşti”, pe problemele tehnicii de calcul, şi aşteptam la aeroport îmbarcarea în avion
(pe atunci profesorul consimţea să zboare). Aşteptare, stare ambiguă descrisă undeva de
André Maurois, când încă nu ai plecat fizic, dar ai păr ăsit deja locul. Mă priveşte şi-mi
spune: „Vaida, aici veniturile noastre sunt compatibile”. Introducerea nu mă lăsa să
ghicesc continuarea (astăzi, aş fi devenit bănuitor, temându-mă să nu mă descopere
cineva ca „incompatibil”). Şi
continuă: „Vrei să punem
juma-juma şi să bem
împreună un coniac?”
Intuiţia şi experienţa îi
dăduseră posibilitatea să
vadă că eu nu prea sunt un
adept al lui Bachus. Urma să
devin însă un adept al lui
Backus, cel cu notaţia pentru
sintaxa limbajelor de
programare. John Warner
Backus (1924-2007), fiul
unui emigrant german, a fost
unul dintre pionierii informaticii, la nivel mondial. A condus grupul de lucru care a
dezvoltat limbajul de programare FORTRAN. A murit exact în anul în care se celebra
semicentenarul acestui limbaj. Împreună cu Peter Naur – n. 1928 – a realizat sistemul de
definire a sintaxei limbajelor formale cunoscut sub numele Backus-Naur-Form (BNF),
denumire pe care P. Naur a contestat-o, preferând să numească sistemul Backus Normal
Form) Am fost de acord, am luat coniacul şi pot să spun că plata şi degustarea au fost
riguros juma-juma, episodul consumân-du-se exclusiv în cadre net raţionale, fără efuziuni
sentimentale (vă reamintesc replica românului, după invadarea Cehoslovaciei din 1968,
care îi spunea rusului că el nu vrea o împărţire frăţească, ci una fifty-fifty).
Mi-a făcut plăcere partea din cercetările profesorului din [6, în special, p. 644 şi
661], dedicată corpurilor finite, pe care dânsul le denumea corpuri de imaginare ale lui
Galois, nume frumos, cu rezonanţe, nedrămuit de obsesia conciziunii de astăzi, luat din
literatura franceză. Aceste sisteme de calcul fuseseră descoperite de Gauss, Disquisitiones
arithmeticae, 1801. Teoria de bază şi punerea în valoare a acestui important instrument
sunt datorate lui Evariste Galois (1830) [3] (vezi splendidele pagini despre Galois scrise
de Dan Barbilian, descoperite de acad. Solomon Marcus şi comunicate lui Ion Pillat [1]) .
În prezent, corpurile finite se aplică în combinatorică, teoria codurilor şi criptografie şi
în studiul circuitelor de comutaţie.
Fusesem atras de subiect din primul an, când mă bucuram de fermecătoarele lecţii
de Algebră Superioară ale lui Alexandru Froda (1894-1973), care mă intrigau, din
semestrele 1-3. Din primul an (1952-1953) m-a fascinat o problemă propusă de Gheorghe
Gussi, apărută la gazeta de perete din hol, de unde încep scările pe care azi le consider un
obstacol: „Să se dea un exemplu de corp cu patru elemente”. Gr. C. Moisil face o teorie
frumoasă, computaţională, a corpului cu patru elemente GF(22) in [6, pp. 220-252],
întreaga carte abundând în extrem de numeroase exemple de aplicaţii şi de laborioase
calcule pe care le-am urmărit cu plăcere pe vremea studenţiei (când am fost nemuritor).
Un corp finit este o mulţime cu un număr finit de elemente (cu două, cu trei, cu patru, cu
cinci, dar nu cu şase! etc.) cu care putem face toate cele patru operaţii fundamentale, tot
timpul lucrând numai cu acele câteva elemente, corpuri cu care „putem rezolva ecuaţii”,
în explicaţia concisă a profesorului. Cel mai simplu caz de corp finit este cel cu două
elemente, 0 şi 1, în care singura regulă neobişnuit ă este aceea că 1 + 1 = 0. Mai general,
la corpurile care extind acest caz, mai precis, la cele de caracteristică 2, avem x + x = 0.
Aşa putem ajunge fără greutate la un corp cu patru elemente {0, 1, a, b = a + 1}.
Adunarea nu ne produce încurcături (exemplu, (a +1) + 1 = a sau a + (a + 1) = 1). La
înmulţire, avem a x a = a + 1 şi, deci, a(a + 1) = a x a + a = (a + 1) + a = 1. Este un calcul
simplu cu care putem să modelăm circuite de comutaţie, la fel ca profesorul, sau sisteme
generale, în care joacă un rol doar patru stări distincte, desemnate prin cele patru
elemente disponibile enumerate. Pare ceva curios, în tot cazul neobişnuit, să vedem cum
totul se reduce mereu la cele patru elemente, dar tocmai în aceasta rezidă valoarea
aplicativă a sistemului. Semnalez în context cuprinzătoarea monografie [5] dedicată
corpurilor finite, de R. Lidl şi H. Niederreiter. La pag. 533 sunt citate patru lucrări ale lui
Gr.C. Moisil, împreună cu articole ale discipolilor (pag. 668 şi 684, S. Rudeanu, C. P.
Popovici şi cu mine).
După dispariţia profesorului, am vrut să ne rămână ceva de la dânsul, în afară de
operă, impresii şi amintiri, ceva instituţional, să spun aşa. I-am scris o scrisoare lui Miron
Constantinescu la Învăţământ. Dânsul mă consultase în legătură cu o comunicare pe care
o avea în lucru şi în care, la un moment dat, se referea la modele matematice în

cercetarea sociologică. În scrisoare, am susţinut ideea că nu ar trebui desfiinţată catedra
lui Gr. C. Moisil de la filosofie, că direcţia de învăţământ-cercetare „matematica şi
informatica în ştiinţele sociale” merita menţinută, într-o catedră pentru care am propus
numele de „Catedra Moisil”. S-a întâmplat să fiu de faţă la o vizită a lui Miron
Constantinescu la Universitate (fără legătură cu patrimoniul de idei Moisil, era vorba de
un doctorat honoris causa, propus pentru un oaspete din străinătate). De faţă cu mine,
ministrul l-a întrebat pe rector, profesorul Gheorghe Ciucu, ca urmare a dat sugestiei din
scrisoarea mea. Răspunsul rectorului nu mi s-a părut clar şi convingător, dar nici negativ.
Istoria a trenat puţin timp după aceea, dar destul pentru colegii de la catedra lui Gr. C.
Moisil, şi aşa puţini, care au început să plece, căutându-şi un viitor mai bun, cu şanse de
promovare. Aveau dreptate, casa rămăsese fără stăpân, firma fără titular şi era greu să ceri
unor colegi mai tineri, niciunul profesor, puţin apostolat. Cred că însuşi profesorul Moisil
se gândise la o mai bună încadrare a catedrei sale. Exact înainte de plecarea în voiajul din
Canada, de unde avea să nu se mai întoarcă, mi-a dat un telefon şi mi -a spus că a vorbit
cu Nicolae Popescu şi mă întreabă şi pe mine dacă aş fi de acord să trec la catedra de la
filosofie, pe un post de profesor. I-am spus că da şi mi-a răspuns că va vorbi cu rectorul.
Mă gândesc şi azi că ideea cu Catedra Moisil nu era aşa de rea, că ar fi fost ceva de făcut
în direcţia menţionată.
În momentul în care azi se celebrează 200 de ani de la naşterea lui Soeren
Kirkegaard, filosof, teolog si poet danez, reflecţiile acestuia privind viaţa şi exprimarea în
formule paradoxale dau o strălucire nouă paradoxurilor din gândirea şi scrierile
moisiliene. Pun această referire în legătură cu gândirea filosofului ştiinţelor, P. K.
Feyerabend (1924-1994) [2], poate subiect pentru altă dată.
Bibliografie
1. I. Barbu: Poezii. Proză. Publicistică, Editura Minerva, Bucureşti, 1987.
2. P. Feyerabend: Contre la méthode, Esquisse d’une théorie anarchiste de la connaissance, Paris, Éd. Seuil,
1979.
3. Evariste Galois: Sur la théorie des nombres. Bulletin des Sciences Mathématiques de M. Férussac, 13,
1830, pp. 428-435 (cu doar doi ani înaintea decesului din 1832, îngrozitor de prematur, reluat după
moartea lui Galois în Journal de Mathé-matiques Pures et Appliquées, 11, 1846, pp. 398-407).
4. A. Iorgulescu. S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coor-donatori/eds.): Grigore C. Moisil şi continuatorii săi
în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and His Followers în the Field of Theoretical
Computer Science, Editura Academiei Române, 2007.
5. R. Lidl, H. Niederreiter: Finite Fields, Cambridge University Press (Enc. Math. Applic. 20), 1997.
6. Gr. C. Moisil: The Algebraic Theory of Switching Circuits, Pergamon Press, 1969.
4.6 90 de ani de la naşterea matematicianului
Grigore C. Moisil
Prof. dr. Sergiu Rudeanu (1935-2019)42,
Universitatea din București
Grigore C. Moisil a fost unul dintre cei

mai mari matematicieni români. S-a născut la
Tulcea, la 10 ianuarie 1906, ca fiu al profesorului
Constantin Moisil şi al institutoarei Elena Moisil.
A fost, de altfel, descendentul unui lung şir de
slujitori ai şcolii. Printre aceştia, străbunicul său,
Grigore Moisil, a înfiinţat în 1863 Liceul din
Năsăud, important focar de carte românească.
Tatăl său, academicianul Constantin Moisil, a
fost numismat renumit, unul din cei care au pus
bazele acestei ştiinţe la noi în ţară.
După studii primare şi secundare la Bucureşti şi parţial la Vaslui, Gr. C. Moisil
s-a înscris la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti, secţia de matematici. Aici urmează
cursurile unor profesori străluciţi ca Pompeiu, Ţiţeica şi alţii. În acelaşi timp, ia contact cu
lucrările unor matematicieni care începuseră să schimbe faţa matematicii din acea vreme:
Fréchet, Volterra, Hadamard, şi P. Lévy. De fapt, în decursul întregii sale vieţi, Gr. C.
Moisil avea să fie el însuşi un promotor neobosit al ideilor noi, îndrăzneţe, în matematică.
Începutul l-a făcut prin teza sa de doctorat, susţinută la Universitatea din Bucureşti în
1929 şi în care studiază o problemă de mecanică folosind metode ale unei discipline
matematice abia apărute atunci, analiza funcţională. După susţinerea tezei de doctorat,
Gr. C. Moisil face o călătorie de studii la Paris. Întors în ţară, în 1931 îşi trece docenţa cu
o lucrare din domeniul ecuaţiilor cu derivate parţiale ale fizicii matematice. Mai exact, se
referea la derivata areolară introdusă de Pompeiu. Trebuie menţionat aici că după
Gr. C. Moisil şi N. Teodorescu, continuatorii direcţi ai lui Pompeiu, teoria derivatei
areolare a fost studiată şi de alţi cercetători români, până în zilele noastre.
După luarea docenţei, Gr. C. Moisil este numit, în anul 1932, conferenţiar de
algebră la Universitatea din Iaşi. În toamna aceluiaşi an pleacă la Roma, cu o bursă
Rockefeller. Întors în ţară, avea să rămână 10 ani la Iaşi. Aici, sub impresia puternică
lăsată de tratatul lui Van der Waerden, ţine primul curs de algebră modernă la noi în ţară.
De asemenea, ia contact cu lucrările şcolii poloneze de logică matematică, axate pe logica
modală. Aceasta ia în considerare mai multe valori de adevăr. Exemplul cel mai simplu
este acela al logicii trivalente, în care valorile de adevăr sunt adevărat, fals şi îndoielnic.
Negaţia Nx a unei propoziţii x se defineşte ca fiind falsă, îndoielnică sau adevărată după
cum x este respectiv adevărată, îndoielnică sau falsă. Operatorii modali μ (posibil) si ν
(necesar) se definesc prin: μx este adevărată dacă x este adevărată sau îndoielnică, μx este
falsă dacă x este falsă; νx este falsă dacă x este falsă sau îndoielnică, νx este adevărată
42
Articol apărut în numărul 1 din Gazeta Matematică, anul 1996.
dacă x este adevărată. Gr. C. Moisil a studiat, de-a lungul anilor, diverse aspecte ale
logicii modale, logica conceptului în aspectele ei modal şi respectiv statistic, logicile lui
Lukasiewicz, logica mecanicii cuantice, silogisme în logici neclasice şi altele.
Studiul logicii cu mijloace algebrice este o altă constantă a întregii activităţi a lui
Gr. C. Moisil. El este cel care, în 1940, introduce noţiunile de algebră Lukasiewicz
trivalentă şi respectiv tetravalentă, care constituie echivalentul algebric al logicii
Lukasiewicz cu trei şi respectiv patru valori de adevăr, tot aşa cum algebrele booleene
reprezintă echivalentul algebric al logicii clasice (bivalente) a propoziţiilor. De-a lungul
anilor, Gr. C. Moisil întreprinde un studiu aprofundat al acestor algebre, marcat în 1941
de definirea conceptului mai general de algebră Lukasiewicz n-valentă, iar în 1968 de
introducerea algebrelor Lukasiewicz cu o infinitate de valori de adevăr. Teoria algebrelor
Lukasiewicz, construită de Gr. C. Moisil şi de elevii săi din ţară şi din străinătate, a
devenit azi o teorie algebrică având, în afară de motivaţia originară, şi un interes algebric
de sine stătător. Algebrele Lukasiewicz, pe care astăzi este normal să le numim algebre
Lukasiewicz -Moisil, figurează ca o diviziune în clasificarea matematicii elaborată de
American Mathematical Society şi adoptată de comunitatea matematică internaţională.
Abordarea unor domenii matematice aparent depărtate unele de altele, este una
din trăsăturile caracteristice ale lui Gr. C. Moisil. După ce ţinuse la Iaşi cursul modern de
algebră şi un curs novator de analiză bazat pe teoria mulţimilor şi topologie, în 1942
devine profesor de analiză superioară şi logică matematică la Facultatea de ştiinţe a
Universităţii din Bucureşti. O parte din lecţiile pe care le ţine vor fi litografiate: mai întâi
cele de analiză generală, ulterior lecţiile de teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale. Între
1946-1948, Gr. C. Moisil este ambasadorul ţării noastre la Ankara. În aceşti ani nu
întrerupe activitatea matematică, ci studiază anumite sisteme de ecuaţii cu derivate
parţiale folosind metode algebrice. După întoarcerea în ţară, aprofundează metoda sa,
aplicând-o la numeroase probleme de mecanica mediilor continue. Mai mult, prin
cursurile pe care le ţine, reuşeşte să antreneze în cercetare un număr de discipoli, care
încep să lucreze în diverse domenii ale mecanicii. Astfel, Gr. C. Moisil este iniţiatorul
unei şcoli româneşti de mecanica mediilor solide deformabile, şcoală care se bucură
astăzi de o meritată recunoaştere internaţională.
Anii 1953-1954 marchează începuturile activităţii lui Gr. C. Moisil în domeniul
teoriei algebrice a mecanismelor automate. Acest domeniu era atunci o noutate şi avea ca
punct de plecare identitatea între regulile de calcul cu propoziţiile şi legile montării în
serie şi în paralel a contactelor unui circuit electric: sunt regulile calculului boolean (şi
deci ale calculului cu mulţimi!). Entuziasmat, Gr. C. Moisil se consacră noului domeniu.
Mai întâi ţine o serie de lecţii şi conferinţe pentru ingineri şi matematicieni, iar în 1954,
primul curs de teoria algebrică a automatelor la Universitatea din Bucureşti; tot atunci
apar şi primele lucrări ale lui Gr. C. Moisil în acest domeniu. Cercetările lui Gr. C. Moisil
au în vedere nu numai circuitele cu contacte şi relee, ca până atunci, ci şi schemele cu
elemente electromagnetice speciale, precum şi schemele cu selectori, iar mai târziu
circuitele cu elemente electronice şi cu alte tipuri de elemente logice. O altă zonă de
interes a lui Gr. C. Moisil şi a şcolii sale de teoria algebrică a automatelor a fost studiul
funcţionării reale; aceasta înseamnă realizarea unui model matematic mai fin, care să
redea mai exact funcţionarea circuitelor decât o făcuse teoria de până atunci. Este
semnificativ faptul că în 1958 s-a ţinut la Bucureşti un Colocviu internaţional consacrat
acestei teme. În tot acest spectru de cercetări problema centrală care s-a rezolvat a fost
aceea a construcţiei unui automat care să funcţioneze după un program de lucru dat şi
care să fie optim într-un anumit sens.
Creaţia ştiinţifică a lui Gr. C. Moisil este impresionantă nu numai prin vastitatea
ei, ci şi – sau mai ales – prin originalitatea ideilor, prin stabilirea unor legături neaşteptate
între domenii care la prima vedere nu au nimic în comun. De când îşi uimea interlocutorii
arătând că se ocupă în principal de logica matematică iar în secundar de teoria ecuaţiilor
cu derivate parţiale şi până la aplicarea corpurilor de imaginare ale lui Galois şi a
algebrelor Lukasiewicz(-Moisil) în teoria automatelor, Gr. C. Moisil nu a încetat să
impresioneze lumea matematică prin modul cum «aplică algebra acolo unde nu trebuie»,
adică acolo unde spiritul său ingenios întrezăreşte o legătură promiţătoare. De altfel,
Gr. C. Moisil consideră că matematica este un tot unitar şi că nu există o distincţie între
matematicile pure şi cele aplicate, sau, cum îi place să spună, «nu există matematici pure
şi matematici impure». Întreaga sa activitate confirmă în mod strălucit acest crez. Iar
această activitate a primit unanime semne de preţuire. Academician din 1948, a fost
ulterior ales membru al mai multor academii din străinătate. A ţinut un număr
impresionant de conferinţe la numeroase universităţi din Europa şi din America, iar
cărţile sale au fost traduse în rusă, cehă, engleză, poloneză, una dintre ele fiind publicată
direct la cunoscuta editură Donod.
Activitatea ştiinţifică a lui Gr. C. Moisil s-a împletit strâns cu aceea de profesor,
pentru care avea o vocaţie ereditară. Cursurile sale vii, de o claritate deosebită, au
promovat întotdeauna noul. Avea un dar neîntrecut de a descoperi marele viitor care se
ascundea în spatele unor direcţii de cercetare incipiente, atrăgând atenţia celor din jur
asupra acestor perspective; totdeauna viitorul i-a dat dreptate! Profesorul reuşea să
transmită ceva din entuziasmul său asupra auditoriului, trezind dorinţa acestuia de a
începe o cercetare proprie. Astfel, Gr. C. Moisil a creat nu una, ci mai multe şcoli: în
mecanică, în teoria algebrică a automatelor, în algebra logicii şi chiar în domenii de
cercetare în care nu a lucrat personal. Numeroşii săi elevi obţin rezultate remarcabile, iar
mulţi dintre ei au devenit la rândul lor maeştri.
O altă dimensiune a vocaţiei profesorale a lui Gr. C Moisil a fost aceea de a
propaga în cercuri foarte largi ideile care îi erau dragi. Conferenţiar la diverse congrese
internaţionale, la universităţi şi institute de prestigiu din întreaga lume, Gr. C. Moisil nu a
pregetat să ţină lecţii pentru elevi. A vorbit la radio şi la televiziune, unde, potrivit unui
sondaj, devenise apariţia cea mai îndrăgită. Explica ideile cele mai adânci sub forma unor
butade sclipitoare. A avut colaborări la revistele «Viaţa economică» şi «Contemporanul».
După fericita expresie a lui Geo Bogza, tabletele lui Gr. C. Moisil din «Contemporanul»
erau locul cu cea mai mare densitate de materie cenuşie din paginile revistei. Apărute sub
genericul «Ştiinţă şi Umanism» şi republicate ulterior într-un volum cu acelaşi titlu,
aceste tablete ilustrează pregnant faptul că Gr. C. Moisil a fost nu numai un mare
matematician, ci şi un om de mare cultură, iubitor şi cunoscător profund de literatură,
filosofie, muzică. Lecţia lui Gr. C. Moisil este clară: matematica face parte integrantă din
cultură, iar valorile umaniste sunt indispensabile oricărui om.
Neobosit om de acţiune, Gr. C. Moisil a activat mult şi dincolo de catedra şi de
cabinetul său de lucru. Preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice de la înfiinţarea
acesteia în 1949 şi până la sfâşitul vieţii, de numele său se leagă realizările de seamă ale
acestei instituţii: publicarea Gazetei Matematice, seriile A şi B, a colecţiei de mici
monografii «Biblioteca Societăţii de Ştiinţe Matematice», destinate elevilor, organizarea
primelor concursuri şcolare; de asemenea, organizarea şcolilor de vară pentru profesori,

dar şi a unora de nivel ştiinţific internaţional, editarea Buletinului Ştiinţific şi stabilirea
unui schimb cu reviste de matematică de peste hotare, organizarea de conferinţe a unor
matematicieni străini.
Concluzii
1. Gr. C. Moisil a militat pentru introducerea calculatoarelor în învăţământ şi în

viaţa socială. Lui i se datorează înfiinţarea, în 1957, a Catedrei de teoria
algebrică a mecanismelor automate; din catedra de algebră, al cărei şef era Gr. C.
Moisil, s-a desprins noua catedră, în frunte cu Gr. C. Moisil însuşi. Această
catedră avea să devină apoi catedra de Informatică. Tot lui Gr. C. Moisil i se
datorează crearea în 1962 a Centrului de calcul al Universităţii din Bucureşti
(CCUB), unul din primele centre de calcul din ţara noastră (astăzi, din păcate,
dispărut. Nota ed.). Şef de catedră, director al Centrului de calcul, Gr. C. Moisil a
depus peste tot o muncă neobosită şi eficientă.
2. Cei care l-au cunoscut îşi amintesc că Gr. C . Moisil a fost şi un om de o rară, am
putea spune uimitoare generozitate, care nu a precupeţit nimic pentru a ajuta nu
numai pe numeroşii săi elevi, ci şi pe oricine venea la el şi avea dreptate. Gr. C.
Moisil s-a stins din viaţă la 21 mai 1973, la Ottawa, în Canada, în timpul unui
turneu de conferinţe. Opera lui este însă mai vie ca oricând, iar pentru cei care am
avut fericirea de a-i fi în preajmă, el este mereu printre noi.
4.7 Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti,
o contribuţie notabilă a lui Grigore C. Moisil
la dezvoltarea informaticii în România
Prof. Dr. Ion Văduva43,

Îmi este greu, dacă nu imposibil, să mă

refer într-un text omagial la multitudinea
contribuţiilor marelui profesor şi savant Grigore
C. Moisil, pe linia dezvoltării informaticii
româneşti. El a militat ca nimeni altul, prin
manifestări academice sau prin mijloace media,
pentru crearea spiritului şi cadrului structural al
învăţământului şi cercetării de informatică în
Universitatea din Bucureşti şi în Academia
Română. Nu cunosc o altă personalitate din
perioada în care a trăit şi muncit Gr. C. Moisil care
să-şi fi lăsat amprenta asupra unui domeniu de cercetare aşa de complex, cu multiple
implicaţii sociale şi economice – am numit Informatica – aşa cum a făcut-o el, cu
competenţă, pasiune şi devotament.
Se ştie că Moisil a fost printre pionierii ştiinţei mondiale care au identificat şi dezvoltat
aplicarea logicii în teoria algebrică a mecanismelor automate, domeniu în care în anii ’50
ţara noastră ocupa un loc de frunte în lume. Creând emulaţie în jurul său privind
iniţiativele româneşti de construire a primelor maşini de calcul autohtone, acad. Moisil a
organizat şi condus multe seminarii ştiinţifice sau conferinţe în anii ’50, în cadrul
Facultăţii (pe atunci de Matematică şi Fizică) de la Universitatea din Bucureşti, iar ca un
vizionar ce era, a înfiinţat pentru prima dată în învăţământul superior românesc secţia de
specializare în Maşini de Calcul la sus numita facultate.
Nu mă voi referi la multiplele aspecte ale activităţii profesorului Moisil, ci mă voi
mărgini la una dintre principalele sale contribuţii la dezvoltarea învăţământului şi
cercetării de informatică, anume crearea în anul 1962 a Centrului de Calcul al
Universităţii din Bucureşti (rămas în istorie cu denumirea prescurtată de CCUB).
Aşa cum mărturiseşte chiar ctitorul [1], CCUB a fost înfiinţat în 1962, în cadrul
Catedrei de Algebră a Facultăţii de Matematică a Universităţii din Bucureşti, ca
laborator al acestei catedre, al cărei şef era Grigore C. Moisil. Aprobarea înfiinţării
Centrului a fost obţinută uşor, de la Ştefan Bălan, pe atunci ministru al Învăţământului şi
profesor la Politehnica din Bucureşti, unde Moisil fusese coleg cu el în tinereţe, ca
profesor. Faptul că acest centru, primul din ţară, a fost creat într-o facultate de matematică
a fost determinat de convingerea lui Moisil că, deşi calculatoarele sunt realizări
43
Text din Gh. Pâun (ed.), Moisil 110, Ed. TipArg, 2016, mai 2013.
inginereşti, construcţia şi mai ales utilizarea lor eficientă nu se pot face fără aportul
decisiv al matematicii: logica, analiza numerică, algebra, combinatorica, diverse alte
ramuri ale matematicilor aplicate etc. Deşi şi-a început activitatea cu numai patru tineri
matematicieni şi ingineri, printre care conf. Paul Constantinescu, director adjunct
(Centrul era amplasat într-o clădire mică pe strada Negustori), CCUB a crescut rapid, prin
preluarea celor mai buni absolvenţi ai Facultăţii de Matematică şi Fizică şi a dezvoltat în
câţiva ani activităţi de cercetare şi învăţământ dintre cele mai variate.
Atrăgând atenţia autorităţilor asupra importanţei Centrului, acesta a fost mutat în
1963 într-o clădire mai spaţioasă, în strada Ştefan Furtună (azi str. Mircea Vulcănescu),
iar în 1964 Centrul a fost dotat cu maşina de calcul CIFA 3, construită de ing. Victor
Toma la Institutul de Fizică Atomică, şi cu un calculator analogic MEDA. Aceste maşini
au avut un rol important în acumularea experienţei de programare a lucrătorilor Centrului.
Încă de la înfiinţarea Centrului, prof. Moisil a angajat drept cercetători pe cei mai
buni tineri absolvenţi ai secţiei de Maşini de Calcul. Activitatea a fost de la început strâns
legată de Facultatea de Matematică şi de Institutul de Matematică al Academiei, în
ambele unități acad. Moisil având colective pe care le conducea. În cadrul Facultăţii s-au
introdus cursuri de logică aplicată la studiul circuitelor de comutaţie, structura
calculatoarelor şi programarea calculatoarelor (limbajul ALGOL 60). La cursuri
participau activ şi cercetătorii Centrului. Dar, aşa cum cerea prof. Moisil, cercetătorii
Centrului aveau sarcina să înveţe mult, ca să fie în stare să înveţe şi pe alţii [1]. De aceea,
în primii ani de la înfiinţare, la CCUB s-au ţinut multe seminarii ştiinţifice conduse de Gr.
C. Moisil, în concordanţă cu tradiţia existentă în Facultate şi în Institutul de Matematică
al Academiei, precum şi în celelalte unităţi de cercetare de elită din ţară. Pe lângă
seminarul de Teoria algebrică a mecanismelor automate, iniţiat încă din 1954, s-a
deschis în 1966 un Seminar de Logică matematică, prin care s-au realizat deschideri spre
Teoria limbajelor formale şi a automatelor, iar mai apoi şi-a început activitatea un
seminar de Biologie matematică, având printre promotori pe regretatul prof. Paul
Constantinescu, cel care, aşa cum am mai spus, a fost şi printre colaboratorii pe care acad.
Moisil s-a sprijinit în anii de început ai activităţii Centrului. Trebuie menţionat că acest
seminar a stimulat ulterior diversificarea preocupărilor legate de modelarea cibernetică şi
biocibernetică, de diagnosticul medical, de informatica medicală, bionică etc. Paul
Constantinescu, ajutat de Dragoş Vaida, a condus şi un seminar privind limbajul ALGOL.
Prof. Moisil a încurajat mulţi cercetători în abordarea unor preocupări noi. Ca
urmare, la începutul anilor ’60, a fost introdus un curs de Lingvistică matematică (ţinut de
prof. Solomon Marcus, care a creat ulterior o puternică şcoală de Limbaje formale) şi un
curs de Teoria algoritmilor, care a fost precursorul preocupărilor legate de Maşini Turing,
calculabilitate şi recursivitate, la care au colaborat profesorii C. Popovici şi Leon
Livovschi.
Încă de la început, prof. Moisil s-a ocupat de lărgirea orizontului de pregătire al
cercetătorilor Centrului, legat de necesităţile posibililor beneficiari. A organizat în acest
sens colaborări cu diverşi utilizatori (medici, economişti etc.). A organizat la Centrul de
Calcul (în 1966) o expoziţie cu calculatorul polonez ODRA, de generaţia a doua,
permiţând cercetătorilor să facă cunoştinţă cu un calculator care se putea programa într-
un limbaj evoluat faţă de limbajul maşină în care se programa CIFA-3. Un progres notabil
în activitatea Centrului s-a realizat la iniţiativa prof. Moisil prin instalarea la începutul
anului 1968 la CCUB a calculatorului IBM 360/30, primul calculator de generaţia a treia
la care a avut acces învăţământul superior românesc. Cu ocazia expoziţiei s-au organizat
cursuri de pregătire, care aveau ca obiect învăţarea limbajelor de programare FORTRAN
şi COBOL, cunoaşterea sistemului de operare DOS şi a diverselor pachete de programe
aplicative (LPC – programare liniară, RPG – generator de rapoarte, programe de gestiune
şi aprovizionare, pachetul SSP de programe de calcul şi analiza datelor statistice etc.). La
cursuri au participat beneficiari din cele mai variate domenii de activitate economică şi
socială.
Cercetătorii centrului au ţinut în acea perioadă 45 de cursuri de iniţiere pentru
diverse categorii de utilizatori [1]. Dintre acestea, 30 au fost cursuri pentru utilizatori ai
sistemului IBM, majoritatea lor devenind ulterior beneficiari permanenţi ai CCUB.
Deoarece utilizarea noilor sisteme de calcul de generaţia a treia, care începuse să se
impună şi la noi în ţară, necesita şi personal calificat de nivel mediu, la iniţiativa acad.
Moisil, Ministerul Învăţământului a înfiinţat în 1968 o şcoală de programatori-ajutori. Din
păcate, această şcoală a funcţionat numai un an, dar generaţia de absolvenţi a fost
benefică pentru începuturile dezvoltării centrelor de calcul care au împânzit după anul
1970 economia românească.
Prof. Moisil a stimulat, aşa cum am menţionat, cercetări privind aplicaţiile
calculatoarelor în cele mai diverse domenii. Amintim în acest sens că pe lângă CCUB şi
Facultate s-au efectuat primele cercetări de traducere automată, precum şi primele
cercetări de compoziţie muzicală sau de aplicaţii în istorie şi arheologie. (Acad. Moisil a
fost printre promotorii organizării de către Comisia de Automatizări a Academiei
Române, în colaborare cu Royal Society din Anglia, a unui simpozion de Aplicaţii ale
Matematicii în Arheologie şi Istorie, Mamaia 1970, la care au participat şi cercetători ai
Centrului de Calcul).
În anul 1969, în urma unor neînţelegeri cu Comisia Guvernamentală de Dotare
cu Echipament de Calcul şi Automatizarea Prelucrării Datelor (forul guvernamental care
dirija informatica în acei ani), acad. Moisil a decis să se retragă de la conducerea
Centrului de Calcul. Aici trebuie să precizez că în decursul anilor am asistat la
controverse de neînţeles între ingineri şi matematicieni, care au produs uneori greutăţi în
colaborarea specialiştilor informaticieni.
Revenit după o specializare din Anglia (unde în 1969 am obţinut diploma de
Master of Science în Automatic Computation), mi-a revenit sarcina să preiau ca director
adjunct executiv conducerea CCUB, în februarie 1970 [3, 4]. În puţinii ani de viaţă ce-i
mai rămăseseră, am beneficiat permanent de sfaturile generoase ale marelui Profesor
Moisil. Odată cu intrarea sistemului IBM în dotarea Centrului de Calcul, în 1969, se
punea problema extinderii schemei de personal, întrucât la acea dată existau 28 de
angajaţi, dintre care numai 17 cu studii superioare. La sfaturile lui Moisil şi cu sprijinul
major al ICI (Institutul Central de Informatică), am iniţiat o Hotărâre de Guvern (pe
atunci se numea HCM), de plasare a CCUB în rândul centrelor de calcul. CCUB era la
început laborator, ceea ce era în contradicţie cu dotarea de care dispunea la acea dată.
Numai aşa, pe baza unui HCM, se putea aproba legal o schemă de personal
corespunzătoare. Hotărârea (cu nr. 1949) s-a semnat pe 31 decembrie 1970. Ca urmare, a
fost posibilă creşterea numerică a personalului, prin angajarea a numeroşi absolvenţi
valoroşi, efectivul Centrului ridicându-se până la sfârşitul anilor ’70 la peste 75 de
persoane, dintre care 41 cu studii superioare.
După 1970, activitatea Centrului a continuat, în linii mari, în direcţiile lansate de

Moisil în anii ’60, cu deosebirea că acum puteau fi antrenaţi mai mulţi cercetători, atât pe
direcţiile fundamentale, cât şi aplicative ale informaticii.
La aniversarea a 60 de ani, anul 1966
Urmând sfaturile acad. Moisil, s-au continuat cercetările fundamentale în direcţia

limbajelor formale şi de programare, a calculabilităţii şi recursivităţii şi s-a introdus şi
dezvoltat odirecţie de cercetare nouă, legată de modelare stochastică şi simulare, ca
urmare a experienţei acumulate de mine în timpul specializării efectuate în Anglia [3, 5].
Cu sprijinul moral, dar şi prin îndrumările concrete ale Profesorului, au fost
înfiinţate două seminarii ştiinţifice săptămânale, unul de Teoria programării şi altul de
Modelare stochastică şi simulare. În cadrul acestor seminarii au crescut tineri cercetători
valoroşi, cu realizări deosebite, majoritatea obţinând doctorate în informatică.
Datorită dezvoltării industriei româneşti de calculatoare, CCUB a fost dotat:

 cu un sistem de calcul FELIX C-256, în 1976;
 cu minicalculatoare Coral şi Independent, în anii ’80.
În aceste condiţii, s-a dezvoltat cercetarea orientată spre dezvoltarea de aplicaţii
ale tehnicii de calcul româneşti. Astfel, în anii 1978-1986 s-a realizat de către un colectiv
de cercetători ai Centrului un sistem de programe numit PLUB (Programming Language
of the University of Bucharest [3]), care oferea posibilitatea scrierii de software pentru
calculatorul românesc FELIX C-256. El a fost conceput ca un metalimbaj pentru
automatizarea scrierii de compilatoare. În domeniul simulării ([3, 4, 5]) s-au realizat
două limbaje de simulare: SIMUB pentru sistemul FELIX C-256 şi GASP-SIMPATIC
pentru minicalculatoare. Deşi sistemul PLUB nu a fost folosit efectiv, iar SIMUB şi
GASP-SIMPATIC (terminat în anul 1988) s-au folosit de către puţini beneficiari,
experienţa căpătată de colectivele care au lucrat la aceste proiecte a fost benefică pentru
învăţământul şi cercetarea de informatică românească, marea majoritate a membrilor
acelor echipe fiind azi cadre universitare de renume în ţară şi chiar în străinătate [5].
Trebuind să se autofinanţeze, în anii 1971-1993, Centrul de Calcul a realizat
anual, în medie, câte 18 contracte de cercetare (uneori chiar peste 30), din care se putea
asigura o salarizare mulţumitoare a personalului, se acopereau cheltuielile de regie şi
întreţinere a echipamentelor şi se asigura pregătirea practică a studenţilor secţiei de
informatică şi nu numai. Temele de cercetare contractuală se axau în acea perioadă pe
probleme cu caracter ştiinţific, cum ar fi calculul rezervelor geologice pe baza utilizării
metodelor matematice de prelucrare a explorărilor geologice (geostatistică
multidimensională), programe de prelucrare a datelor experimentale pentru omologarea
medicamentelor, simularea în vederea proiectării şi optimizării unor activităţi de
producţie, transport, modele de gestiune etc. Au fost rezolvate şi unele probleme practice,
cerute de diverşi beneficiari, cum ar fi calcule contabile, evidenţa mijloacelor fixe sau a
materialelor, prelucrarea unor sondaje (de exemplu, pentru Radioteleviziune) etc. Centrul
de calcul a fost printre iniţiatorii şi promotorii proiectării unor sisteme şi aplicaţii pentru
administrarea şi conducerea eficientă a activitaţii de bază din instituţiile de învăţământ
superior. Menţionăm aplicaţiile privind prelucrarea cu calculatorul a datelor pentru
concursurile de admitere (a căror metodologie este folosită şi în zilele noastre), evidenţa
computerizată a personalului, calculul salariilor (realizat după Revoluţie şi care este şi azi
funcţional), gestiunea financiară. Analiza de sistem a acestor aplicaţii s-a realizat în anii
1978-1989, iar implementarea lor s-a făcut în condiţiile vitrege ale unor dotări cu
echipamente de calcul de caracteristici modeste, de generaţia a treia, în timp ce în ţările
avansate, în anii ’80, erau utilizate chiar echipamente de generaţia a 5-a.
O activitate lansată de acad. Moisil, anume aceea de a organiza cursuri de
pregătire informatică pentru diverşi utilizatori [1, 3], a fost continuată în toţi anii care au
urmat, CCUB contribuind astfel la pregătirea de cadre, mai ales profesori de informatică
de liceu (după 1970 s-au înfiinţat multe licee de informatică), domeniu care şi azi este de
actualitate, dacă avem în vedere penuria de personal didactic de informatică şi tehnologia
informaţiei din învăţământ. O realizare importantă a CCUB, datorată de data aceasta
acad. Nicolae Teodorescu, a fost organizarea a nouă ediţii anuale ale Cursului
Postuniversitar Internaţional UNESCO „Informatică şi Matematici Aplicate în
Cercetarea Ştiinţifică” [3]. La cursuri participau în fiecare an 10 cursanţi selectaţi din ţări
în curs de dezvoltare, iar UNESCO plătea anual Universităţii 10.000 dolari USA.
Conform aprobărilor guvernamentale, la cursuri au participat şi cursanţi români

(cercetători sau cadre didactice universitare); unii dintre aceştia au ocupat ulterior poziţii
didactice în Universităţi din Bucureşti, Piteşti, Braşov. Lecţiile erau redactate şi predate în
limba engleză, de cadre didactice şi cercetători ai CCUB. Programul de învăţământ era
apropiat de nivelul de master de azi şi finalizarea se făcea pe bază de examene semestriale
şi proiecte finale, iar absolvenţii primeau un certificat recunoscut în ţările lor de origine.
Din cauza crizei valutare din ţară din acei ani, cei 90.000 USD nu au putut fi
cheltuiţi până în 1990. Cu aceşti bani, în 1990 au fost procurate 40 de calculatoare PC, cu
care s-au putut organiza pentru prima dată în Facultatea de Matematică patru laboratoare
pentru practica de programare a studenţilor, realizându-se în acest fel un prim progres în
pregătirea studenţilor şi cadrelor didactice.
Nu mi-am propus să vorbesc mai mult despre Centrul de Calcul. Mă voi opri însă
cu mare tristeţe la desfiinţarea lui. În anul 1993, rectorul de atunci al Universităţii a decis
să lichideze Centrul de Calcul (chiar în lipsa mea din ţară, eu fiind plecat în Germania, cu
o bursă PECO oferită de Comunitatea Europeană). Unul dintre motivele desfiinţării
CCUB a fost acela că Centrul nu a mai reuşit să se autofinanţeze în totalitate în anii 1992,
1993, dar suspectez şi motive subiective, de altă natură [5]. În anii 1992-1993, CCUB a
putut supravieţui pe baza unor contracte oferite de foşti cursanţi ai cursului UNESCO,
care conduceau firme private prospere. Până în 1994, mulţi salariaţi ai CCUB au fost
plasaţi în diverse facultăţi din Universitate, ca operatori (cei cu studii medii) sau ca
personal didactic, întrucât majoritatea facultăţilor au introdus în programă discipline de
informatică. După desfiinţarea CCUB, beneficiind de o prevedere legală, am înfiinţat, la
sfârşitul anului 1993 [5], Centrul de Cercetări în Informatică, în care au lucrat la început
numai 4 persoane (pensionate ulterior), fără a mai avea personal permanent. Acest Centru
s-a menţinut discret în activitate prin contracte de cercetare, cu aportul personalului
didactic din Catedra de Informatică şi a unor masteranzi sau doctoranzi. Subsemnatul am
deţinut funcţia de director onorific până la pensionare (în anul 2007).
Nu am înţeles nici până azi graba cu care s-a acţionat pentru desfiinţarea CCUB;
în alte universităţi, aceste centre de calcul au supravieţuit şi s-au transformat în centre de
cercetare, jucând un rol important la nivelul acelor universităţi. Personalul CCUB a fost
însă bine valorificat după desfiinţare (parţial şi datorită eforturilor mele de a-l distribui în
locuri potrivite). Unii dintre primii foşti cercetători ai CCUB s-au pensionat; mulţi însă
sunt azi cadre universitare de bază (parte dintre ei profesori) în diverse catedre de
informatică din Bucureşti, Piteşti sau chiar din străinătate (Auckland – Noua Zeelandă,
Bradford – Anglia). Din păcate, acad. Moisil a decedat în 1973. Cred că ar fi o mare
dezamăgire pentru el să constate că acest Centru nu mai există. Sunt însă sigur că ar fi o
mândrie pentru prof. Moisil să vadă că foştii săi colaboratori şi foştii săi studenţi şi
doctoranzi sunt oameni de nădejde ai învăţământului superior şi cercetării de informatică
din ţară, deziderat pentru care a militat încă de la înfiinţarea Centrului.
Nu pot să închei această retrospectivă asupra Centrului de Calcul fără să
evidenţiez un fapt mai puţin cunoscut, poate chiar şi de către unii dintre apropiaţii săi.
Este vorba despre un raport alcătuit de Grigore C. Moisil şi transmis rectorului
Universităţii, înregistrat cu nr. 259/11.02.1971 (vezi [2]). În acel raport, Moisil enunţa o
serie de idei legate de pregătirea tuturor studenţilor în informatică, la Facultatea de
Matematică, sugerând introducerea unor activităţi de laborator de informatică la care
studenţii să capete cunoştinte avansate de programarea şi utilizarea calculatoarelor,
activităţi eşalonate pe parcursul anilor de studii. Tot în acel raport enunţa ideea
introducerii de noţiuni de informatică la toţi studenţii din Universitate, inclusiv la
facultăţile umaniste. Această idee a fost implementată mai târziu în facultăţile cu profil
umanist.
În anul 1972, la iniţiativa Ministerului Învăţământului (ministru era prof. Mircea
Maliţa) şi la insistenţa lui Moisil, pe baza unei documentări la care am lucrat multe luni
cu acad. Nicolae Teodorescu, au fost înfiinţate secţiile de informatică de la Facultăţile de
Matematică din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara şi Craiova [5]. Planul de învăţământ al
acestor secţii a fost elaborat în colaborare de prof. Dragoş Vaida (pe atunci director în
minister) şi de subsemnatul (pe atunci şi secretar ştiinţific pe probleme de informatică în
minister). Desigur, forma finală a acelui plan de învăţământ (al cărui schelet este în
vigoare şi astăzi) a avut şi acordul prof. Moisil, care a intervenit cu multe sugestii
remarcabile, inclusiv idei din raportul menţionat [1]. Beneficiind de dezvoltări faţă de
forma iniţială, planul de învăţământ a permis ca absolvenţii secţiilor de informatică să
capete cunoştinţe profesionale solide, contribuind din plin în decursul anilor la
dezvoltarea informaticii la noi în ţară.
În sfârşit, o altă idee importantă emisă de prof. Moisil în [2] este necesitatea de a
pregăti cadre în străinătate, în ţările avansate în domeniul informaticii. Poate şi datorită
acestei idei, susţinută cu tărie de Moisil şi în presă, în anii ’70 au efectuat specializări
mulţi tineri informaticieni din Facultate şi din CCUB, unii dintre aceştia pregătindu-şi
tezele de doctorat pe baza experienţei acumulate cu ocazia specializărilor. Iată deci că,
deşi nu a avut ocazia să constate succesul iniţiativelor sale, profesorul Moisil a lăsat o
amprentă profundă şi asupra pregătirii specialiştilor în informatică.
Bibliografie
1.Gr. C. Mosil: „Activitatea Centrului de Calcul al Universităţii din Bucuresti”, A.M.C., nr. 13-14, 1970.
2. Gr. C. Moisil: Propuneri privind învăţământul informaticii la Facultatea de Matematică a Universităţii din
Bucureşti, Raport înaintat conducerii Universităţii, cu nr. 259/11.02, 1971.
3. I. Văduva: „Douăzeci şi cinci de ani de activitate a Centrului de Calcul al Universităţii din Bucureşti”,
Lucrările Sesiunii Ştiinţifice a Centrului de calcul al Universităţii din Bucureşti, 20-21 februarie 1987,
pp. 6-14.
4. I. Văduva: „Centrul de calcul al Universităţii din Bucureşti, creaţie a Acad. Gr.C. Moisil”. În vol. Gr. C.
Moisil şi continuatorii săi, Ed. Academiei Române, 2007, pp. 515-519.
4.8 Nevoia de Moisil
Acad. Gheorghe Păun44,

Secția de Știința și Tehnologia Informației, Academia Română
Deşi nu i-am fost elev direct, pot spune că am

„crescut” (ca informatician) în umbra lui Moisil şi asta din
mai multe motive. L-am văzut şi ascultat pentru prima dată
– nici măcar la televizor nu aveam cum să-l văd mai
devreme, din lipsă de televizor – pe la sfârşitul anului
şcolar 1965-1966, la finala Olimpiadei naţionale de
matematică, în sala de festivităţi a unui liceu bucureştean,
nu mai ştiu care, unul central, înaaalt, cu o sală maaare,
impresionantă, cu podium şi cu o masă lungă pe podium,
cu mulţi profesori importanţi la masă şi cu Moisil la mijloc.
A trecut o eternitate de atunci, eram în primul an de liceu,
îmi amintesc doar că nu-mi mai amintesc nimic în afară de
faptul că la un moment dat Moisil a desfăşurat peste masa
din faţa sa două afişe, unul colorat frumos şi unul ... complet alb. Din primul afiş ne
privea un tânăr, un ochelarist voios şi inteligent, se vedea asta şi de departe din sală,
despre care Moisil ne-a spus, cu vocea-i grrravă, ceva de genul următor: „Credeţi că de
frumos a ajuns tânărul ăsta pe afiş? Nu, domnilor, ci pentru că e un mare informatician,
a realizat cutare lucru, a demonstrat că, etc., etc. Iar aici – semn spre afişul-foaie-albă –
e loc pentru fotografiile voastre. Pentru că informatica vă aşteaptă, veţi face informatică
mai mult decât credeţi, etc., etc. Afişul acesta e pregătit pentru voi, trebuie doar să faceţi
ceva serios în informatică”. Nu mai ştiu ce făcuse sau cine era tipul din primul afiş, nu
garantez exactitatea cuvintelor anterioare, îmi amintesc doar mesajul – şi cred că atunci
era pentru prima dată când auzeam cuvântul informatică. Patru ani mai târziu, la
facultate, prezenţa – directă şi indirectă – a lui Moisil era simţită permanent şi
pretutindeni în legătură cu informatica. Cred că începusem şi să-l citesc, prin ziare, prin
cărţi. Ne erau profesori şi asistenţi elevi şi colaboatori ai săi (prof. Constantin Popovici –
sub conducerea căruia am scris şi diploma din anul IV, prof. Ileana Popescu), la seminarii
mergeam la Centrul de calcul al universităţii, cel creat de Moisil cu vreo şapte-opt ani
mai devreme, în strada Ştefan Furtună, un loc cu foarte mulţi tineri care semănau cu cel
din afişul amintit mai devreme, mai ales când îi vedeam – prin geam, că nu era voie
înăuntru – cu halate pe ei, manevrând discurile-bidoane, mari şi grele de date, apăsând
butoane, hrănind din când în când cititorul de cartele şi privind cu mare înţelegere
cearşafurile care ieşeau cu zgomot din imprimantă. În anul patru am avut un curs de
compilatoare cu prof. Dragoş Vaida, un alt elev-colaborator al lui Moisil, şi un curs de
lingvistică matematică, cu prof. Solomon Marcus. Atunci, am aflat de faimosul în epocă
mariaj între lingvistică şi informatică, materializat, de pildă, în primele încercări de
44
Text din volumul Grigore C. Moisil şi continuatorii săi, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2007, pp. 452-456/
din Gh. Pâun (ed.), Moisil 110, ed. TipArg, 2016, mai 2013 – (text reluat, cu mici modificări).
traducere automată, făcute de Erika Nistor sub privirile lui Moisil, sau în revista Cahiers
de Linguistique Théorique et Appliquée, coiniţiată de acelaşi Moisil.
În preajma profesorului Marcus fiind, într-una din zile (era prin 1973, probabil cu
puţin timp înaintea plecării lui Moisil în Canada-cea-din-urmă), îmi amintesc şi episodul
acesta cu mare exactitate, deşi fragmentat, izolat de restul întâmplării, am dat mâna cu
Moisil. Formulez la modul acesta, activ, dar e clar că Moisil mi-a întins mâna. Era într-o
sală de seminar, parter pe stânga, la facultate, Moisil stătea în prima bancă, avea pupitrul
plin de hârtii, cred că majoritatea erau extrase de articole. Deschid o paranteză (nu total
gratuită). Matematicienii sunt fiinţe care se joacă destul de mult, evident, mai ales de-a
matematica. Unul dintre jocurile faimoase printre matematicieni este „de-a numărul
Erdös”: dacă desenăm un graf în nodurile căruia punem matematicienii, două noduri-
matematicieni fiind legate printr-un arc dacă ei au un articol împreună, atunci distanţa de
la un matematician oarecare, să zicem. Păun, la Erdös (care a scris peste 1.500 de
articole, cu un mare număr de colaboratori, deci merită a fi luat drept referinţă) se
numeşte distanţă la Erdös. Întâmplător, distanţa la Erdös a lui Păun este doi, via
Solomon Marcus, care are o lucrare în colaborare cu Erdös. De câţiva ani, cei care au
distanţa la Erdös egală cu doi nu mai au cum s-o micşoreze, deci la distanţa doi voi
rămâne şi eu. Arto Salomaa, un alt patriarh al informaticii mondiale (l-a citit şi probabil,
l-a şi cunoscut pe Moisil prin anii ’60), a inventat „distanţa la Bach” (Johann Sebastian):
ca în cazul Erdös, dar nu pe baza lucrărilor scrise în colaborare, ci pe baza strângerilor de
mână. Nu ştiu care e distanţa mea la Bach, probabil cu unu mai mult decât cea a lui
Salomaa, dar distanţa mea la Moisil este unu! Se închide aici paranteza dinainte şi se
deschide o alta, legată de ideea de „patriarh al informaticii”. Moisil este unul dintre
aceştia, cu acte în regulă: în 1996 (la 23 de ani de la dispariţie, dovadă a pregnanţei şi
trăiniciei operei) Moisil a primit din partea IEEE Computer Society titlul, gravat şi pe o
medalie, de pionier al informaticii. Semn că Moisil a fost filosof nu numai pe uliţa lui, ci
şi în marele sat al informaticii mondiale. Reiau dintr-un pliant al IEEE tipărit special cu
această ocazie (din păcate, fară poza lui Moisil, pentru a „rima” cu afişul amintit la
începutul acestor rânduri). IEEE Computer Society recognizes Grigore C. Moisil for the
development of polyvalent logic switching circuits, the Romanian School of Computing,
and support of the first Romanian computers. His life, dedicated to mathematics and
computer science, consecra-ted him as an outstanding scientist and professor. He created
a school of thought with students and colleagues who continued his work, developing
computer science and technology in Romania. [...] In 1950, Moisil was also the main
personality in promoting computer science and cybernetics in academic, university and
high school circles of Romania. This was in a period of time when Romania was heavily
influences by Soviet political dominance. [...] Despite this, he used his scientific authority
to personally encourage the Romanian scientists to build the first computers that
appeared in 1957 and 1961. Thus, Grigore C. Moisil is truly a pioneer in computing of
Romania. Urmează lista celor care au primit titlul cu pricina, din 1981 până în 1997, vreo
70 şi ceva de nume cu adevărat grele de fondatori ai informaticii din multe ţări ale lumii.
Închid şi a doua paranteză.
În anul cinci, pentru a întări legătura prin tranzitivitate cu spiritul lui Moisil, i-am
avut din nou ca profesori pe Dragoş Vaida şi Solomon Marcus. A fost anul „intoxicării
definitive”, cu simptome legate de gramaticile contextuale Marcus şi de modelarea
lingvistică în direcţii nelingvistice – basme, teatru, dialog, procese economice; ne
urmărea probabil pe toţi neliniştea interdisciplinară şi credinţa moisiliană în puterea-

generozitatea-universalitatea informaticii. A fost un şoc „repartizarea în producţie”
(pentru cine îşi mai aminteşte despre ce era vorba). Voiam să lucrez limbaje formale mai
departe, deci voiam să rămân în Bucureşti, ceea ce nu era foarte uşor de realizat; mi-a
luat-o înainte un coleg cu media peste 10 (primise o jumătate de punct de la UASCR –
Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Romania, pentru cine nu-şi mai aminteşte
despre ce era vorba), drept care am ajuns... cu câţiva metri în afara Bucureştilor, la
CEPECA, Otopeni, exact dincolo de linia de centură.
Era în afara oraşului, se putea şi cu media sub 10... Trucul funcţiona în folosul
Partidului (pe atunci nu se putea cu iniţială minusculă decât dacă era vorba despre cine
ştie ce partid burghezo-moşieresc), pentru că CEPECA era un Centru de calcul organizat
pe lângă CC al PCR, pentru a informatiza întreprinderi (pe vremea aceea nu-mi trecea
prin cap că se poate informatiza, ca o uzină mică-mijlocie, stocuri-comenzi-salarii, şi
limba română). Interfaţa mea cu Partidul la CEPECA era tov. prorector Jan B., căruia
i-am vorbit de câteva ori cu „domnule”, spre panica experţilor în informatică din jur (nu
am pus ghilimele, pentru că aşa se numeau oficial funcţiile celor pe care i-am găsit acolo
– recunosc cu simulată umilinţă că nu am ajuns niciodată expert, am fost doar
matematician-programator şi matematician-analist), şi, desigur, un elev-colaborator al
lui Moisil, profesorul Paul Constantinescu, plecat şi el de un număr de ani dintre noi.
Spuneam, a fost un şoc aterizarea la CEPECA. COBOL din primele săptămâni, direct la
Vulcan Bucureşti, UNIO Satu Mare, Maşini Grele (sau cam aşa ceva) Roman. Nu
COBOL-ul, nu distanţele, nu cartelele perforate şi teancurile de hârtie de imprimantă, cu
depanarea programelor de-a lungul zilelor- săptămânilor, eroare cu eroare, pentru că nu se
putea face decât o „rulare” pe zi, ci genul de informatică pe care l-am găsit acolo m-a
speriat-ameţit la început.
Calculatorul era la fel cu cel de la universitate, IBM 360, experţii erau însă şcoliţi
la sedeozi (mi-a fost ruşine să întreb, drept care a trecut o vreme până să aflu că era vorba
de CII, Compagnie Internationale pour l’Infor-matique, Franţa, cu colaborarea cu
CEPECA legată probabil de vizita lui de Gaulle în România, din 1968), erau experţi în
informatică de gestiune, cu totul altceva decât informatica cea solid-teoretică pe care o
învăţasem la facultate. Departe de mine gândul de a-i nega utilitatea (la urma-urmei,
salariile la Vulcan s-au dat destul de curând pe baza programelor mele Cobol), doar că nu
mai era matematică, erau păreri. Chiar aşa le şi ziceam, confidenţial desigur, în grupul
celor tineri din CEPECA. Păreri. Terminologie multă, raţionament puţin. Scheme-bloc
(desigur, altceva decât schemele logice). Flowchart-uri (exact aşa se numeau, chiar şi
atunci-acolo, în ograda Partidului, probabil că nimeni nu a găsit un înlocuitor neaoş, sau
măcar franţuzit), lungi de până la 20 de metri, desenate pe hârtie de imprimantă. Noroc că
am învăţat repede ceva cercetări operaţionale, noroc că profesorul Constantinescu era
interesat în modelarea „conducerii proceselor de producţie”, fie şi cu ajutorul limbajelor
formale (subiectul are legătură cu teza de doctorat pe care mi-am scris-o chiar în anii
aceia), noroc că prin 1978 mi-am lăsat, pentru prima dată, barbă. Barbă la CEPECA?!...
Nu cadra (a cadra, cadrare, cadre, pentru cine mai ştie despre ce e vorba), drept care, în
1978 am reuşit să plec la universitate, la vestitul Centru de Studiul Sistemelor, Maliţa-
Botez-Marcus. Am revenit în lumea moisiliană, interdisciplinară. La modele, demonstraţii,
teoreme, departe de păreri-intuiţii-date-drept-ştiinţă.
Un soi de ironie a sorţii a făcut ca în 1988, Centrul – între timp devenit Colectivul
– de Studiul Sistemelor să fie desfiinţat, cu prilejul/din cauza/pentru a acoperi exilarea lui
M. C. Botez la Tulcea, iar noi ceilalţi să fim mutaţi la Centrul de Calcul al Universităţii.
Nu mai era pe Ştefan Furtună, bătrânul IBM 360, cel pentru care se zbătuse Moisil, îşi
dăduse duhul (pe unde vor mai fi fiind rămăşiţele sale?), acum în facultate funcţiona –
atunci când funcţiona, pentru că nu mai vă zusem nici înainte şi nici după aceea nu am
mai văzut ceva la fel de puţin fiabil – un Iris franţuzesc, apoi un Iris-Felix românesc.
Apăruseră între timp genialele Spectrum-Sinclair, cât o carte de mari, ideale pentru „copii
şi tineret”, cu o piaţă a jocurilor infinită, cu Basic interpretat, lente şi limitate, dar la
purtător, folosind televizorul şi casetofonul ca interfeţe. Geniale la vremea lor (la
începutul anilor ’80), dar nu neapărat şi la sfârşitul anilor cu pricina, când în lume
apăruseră deja primele PC-uri. La noi, pentru că Moisil nu mai era, pentru că epoca era la
cheremul „genialilor” ei, înconjuraţi de „experţi” (citeşte „activişti” ai ştiinţei) care nu
treceau în ştiinţă de nivelul părerilor, iar în păreri nu treceau de nivelul indicaţiilor,
Spectrum-ul se transformase într-un fel de Trabant al informaticii. Produceam HC85,
HC88, s-a mai produs ceva la Timişoara, TIM-S, nici nu mai ştiu ce s-a produs (eu am
rămas cu Spectrum-ul până i-au tocit copiii mei tastele), toate „compatibile Spectrum”,
deci imitându-l/copiindu-1.
În toamna lui 1990, când am văzut (în Austria) şi apoi atins (în Franţa) primele
PC-uri, am rămas mut. Noi ne făleam cu HC-uri, „capitaliştii” îşi văzuseră de treabă. În
1991, în Japonia, am folosit pentru prima dată indispensabilul acum internet (în România
s-a mai discutat câţiva ani dacă nu cumva invenţia asta, capitalistă desigur, era menită a
ne spiona, scotocindu-ne calculatoarele noastre minunate) slavă Domnului, între timp nu
mai era nevoie ca importul de calculatoare să fie aprobat de Cabinetul X şi de specialiştii
în păreri informatice din jur. Prezenţa permamentă a lui Moisil în aerul informatic şi
general ştiinţific-cultural românesc a fost între timp întărită de seria de cărţi pe care
doamna Moisil – plecăciune! – le-a publicat, de folclorul moisilian, de comemorările
(parcă nu mereu periodice), de cărţile din biblioteci şi lucrările din revistele lumii. Din
câte ştiu, alături de Dan Barbilian şi Mihai Popov, Moisil este singurul român cu
domeniu în clasificarea matematicii făcută de American Mathematical Society.
A mai rămas Moisil printre noi şi cu un număr de lecţii de comportare, între
semeni şi cu „superiorii”. Inclusiv în faţa Partidului (scriu cu majusculă doar pentru
uniformitate cu ironia de la început), ba chiar şi în faţa „genialului”. Poate că e o câtime
de adevăr în fraza „pe atunci încă se mai putea”, dar e posibil să fie şi un sofism aici: se
mai putea tocmai pentru că mai erau oameni care-şi mai păstrau spatele drept şi făceau să
se mai poată. Apropo de lecţii, un fapt simplu-măreţ-pilduitor: există un volum colectiv al
cărui titlu îmi scapă, cu mai mulţi autori, printre care şi Moisil, primul dintre ei Bâscă
(Octavian – şi el elev al lui Moisil, şi el mi-a fost profesor); evident că pe copertă apare
mai întâi Bâscă, alfabetic, şi abia mai apoi Moisil, deşi primul era pe atunci un asistent la
început de carieră, iar al doilea era academician de un număr bun de ani. Se zice că un
orgolios cu grija orgoliului altora ar fi remarcat undeva o citare a cărţii sub forma Bâscă
şi colab. şi i-ar fi semnalat lui Moisil „eroarea”. Se mai zice că Moisil ar fi ridicat ghiduş-
olimpian o sprânceană şi s-ar fi mirat retoric: „Dar ce, drrragă, nu aşa se prescurtează?
Colab. E corect.”
Evident, în ultimii ani, mai e Moisil prezent în informatica românescă... prin lipsa
sa, prin nevoia de Moisil. Pentru că încă mai sunt informaticieni care au rămas la nivelul
părerilor – şi ar merita un hohot de râs moisilian. (...) Mai sunt copii, care trebuie învăţaţi
că, vorba lui Moisil, există afişe care îi aşteaptă pe cei care fac ceva serios în informatică.
Poate că ar trebui să-l invocăm mai des şi mai cu putere pe Moisil, poate, cine ştie,
zâmbetul lui ghiduş-bonom-vitrio-lant, după caz, ar mai pluti din când în când prin
universităţi, prin Academie, prin sălile de festivităţi ale liceelor. Sau, poate ar trebui nu
să-l invocăm, ci doar să încercăm să-l imităm puţin.
Ce spuneţi, ne moisiliem un pic?
4.9 Moisil, aşa cum l-am cunoscut
Prof. Dr. Cristian S. Calude45,

Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă
În anii 1960-1970, Gr. C. Moisil avea o prezenţă activă

la radio, TV şi în revistele de cultură. Îi citeam cu religiozitate
rubrica „Ştiinţă şi umanism” din revista Contemporanul şi, în
general, îi urmăream cuvântul vorbit sau scris. Atracţia pentru
mine, un elev urmând un sistem de învăţământ rigid
compartimentat şi purificat de orice divertisment, provenea din
aparenta contradicţie dintre scrierile lui Moisil şi meseria sa de
profesor de matematică. Lucrarea sa Elemente de logică
matematică şi teoria mulţimilor (Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1968), scrisă „pentru nepoata sa Ioana Moisil”, mi-a deschis
curiozitatea şi apoi interesul pentru o matematică în centrul
căreia se afla infinitul. În 1969 am avut şansa să-l întâlnesc pe
Moisil la faza naţională a Concursului de matematică. După o
scurtă discuţie, m-a invitat să-l vizitez la locuinţa sa din strada Armenească. Eu locuiam
la Galaţi; ca elev, îl vedeam doar în vacanţe, când veneam la Bucureşti; din 1971, când
am devenit student la Facultatea de Matematică, vizitele au devenit săptămânale. Cu
Moisil am început prima mea lucrare ştiinţifică. El m-a iniţiat în arta de a fi profesor
(în anul universitar 1972-1973 am ţinut seminarul la cursul său de Logică de la Facultatea
de Filosofie şi Drept, unde funcţiona din 1971); la recomandarea sa am început să lucrez
cu profesorul Solomon Marcus şi o observatie a sa, despre o prioritate a lui Gabriel
Sudan, în domeniul funcţiilor recursive, mi-a determinat direcţia principală de cercetare
pentru mai mult de 40 de ani.
Profesorul Maliţa l-a numit „un matematician total”; Constantin Noica l-a descris
ca un matematician universal. Cât de „actual” este matematicianul Moisil, azi, la 110 de
ani de la naştere şi 43 de la dispariţie? Pentru a răspunde la întrebare trebuie să ne referim
la diversele activităţi ale matematicianului. Moisil a fost un remarcabil cercetător, care a
excelat în introducerea unor noi idei, metode şi direcţii de cercetare, un profesor
neconvenţional, care a inspirat, motivat şi încurajat un număr mare de tineri care au
devenit la rândul lor matematicieni de valoare, creatorul unor şcoli româneşti de
matematică, în special în mecanica solidelor, logica matematică şi informatică,
susţinătorul aplicaţiilor matematicii în alte domenii, promotorul relaţiei privilegiate dintre
matematică şi informatică şi, ca o consecinţă naturală, cel care a contribuit cel mai mult la
introducerea informaticii în România (în viziunea profesorului Marcus, campania de
alfabetizare computaţională a lui Moisil a fost analoagă cu cea de alfabetizare dusă de
Spiru Haret). Fără a ierarhiza contribuţiile lui Moisil, notăm că unele dintre activităţile de
mai sus au în mod natural o viaţă mai lungă, altele mai scurtă. Activitatea de cercetare în
45
Text din Gh. Pâun (ed.), Moisil 110, Ed. TipArg, 2016.
matematică este una dintre cele mai importante şi, de aceea, ne vom ocupa de ea. Citările
sunt un indicator al valorii şi actualităţii ei. Aici avem în vedere nu numai numărul de
citări (abuzat în ultimul deceniu), ci criterii mai nuanţate, precum longevitatea citărilor,
tipologia lor (citări „decorative” şi citări esenţiale), calitatea publicaţiilor în care apar
citările, domeniile în care apar citările (domeniul lucrării citate sau alte domenii), autorii
care citează (autori din domeniul specific sau nu, reputaţia lor). La toate aceste criterii,
Moisil se prezintă foarte bine. Nu vom intra într-o analiză detaliată, vom da doar câteva
date ilustrative. După Google Scholar (consultat în luna ianuarie 2016), cele mai citate
publicaţii ale lui Moisil (în afară de cărţi) sunt două lucrări din 1931 (sfârşitul celor doi
ani şi jumătate de după susţinerea doctoratului, când Moisil îşi căuta un post), şi una din
1940 (ultimul dintre cei zece ani petrecuţi la Iaşi). Autorul avea la acea vreme 25,
respectiv, 35 de ani. Lucrările sunt scrise în limba franceză şi publicate în reviste
româneşti. Prima este scrisă în colaborare cu Nicolae Teodorescu, celelalte două au un
singur autor. Primele două lucrări sunt relativ scurte, sub 10 pagini; ultima este o
prezentare generală de mai mult de 35 de pagini. Articolele sunt încă utilizate:
longevitatea lor impresionantă este o dovadă mai importantă a valorii lor decât numărul
total de citări (care sunt ridicate, chiar pentru standardul actual din matematică). Lucrarea
Gr. C. Moisil, N. Teodorescu, „Fonctions ho-lomorphes dans l’espace”, Matematica
(Cluj) 5 (1931), 142-150, are 513 citări. Teza de doctorat din 2014 a lui Thu Hoai,
Hyperholomorphic structures and corresponding explicit ortho-gonal function systems in
3D and 4D (http://goo.gl/ohUVvS) se referă la „Moisil-Teodorescu system” de 23 de ori.
Sintagma „Moisil-Fueter theory”, trimiţând la lucrările Gr.C. Moisil, „Sur les quaternions
monogènes”, Bull. Sci. Math., 55 (1931), 168-174, şi R. Fueter, „Die Funktionentheorie
der Differentialgleichungen u = 0 und u = 0 mit vierreelen Variablen”, Com. Math. Helv.,
7 (1934), 307-330, apare de 174 de ori.
Citări recente apar şi în A. Gsponer, J.-P. Hurni, Lanczos’s Functional Theory of
Electrodynamics, 2008, şi D. Pascali, „Old and new in the monogenic quaternion theory”,
în N. Tiţa (ed.). Proceedings of the First Conference Classical and Functional Analysis,
Azuga, România, 2013, 103-120. Cea de-a treia lucrare este Gr.C. Moisil, „Recherches
sur les logiques non-chrysippiennes”, Ann. Sci. Univ Jassy, 26 (1940), 431-466, cu 71 de
citări. Cea mai recentă citare găsită este P. Pagliani, M. Chakraborty (eds.), A Geometry
of Approximation, Springer, 2008.
Moisil este un nume pe care tinerii de azi îl „recunosc” mult mai mult decât pe
cele ale lui M. Nicolescu sau G. Vrănceanu, matematicieni importanţi din aceeaşi
generaţie cu el. Viorica Moisil a contribuit mult la mediatizarea sa; la fel şi foştii săi elevi
şi discipoli. Există doi Dan Barbilian: matematicianul Barbilian şi poetul Ion Barbu. Prin
analogie, cred că au existat doi Moisil: matematicianul şi figura publică. Este evident ca
la ambii „dedublarea” se face continuu, nu discret. În timpul când l-am cunoscut, faima
matematică a lui Moisil începuse să fie erodată de cea a figurii publice. Informaţia curentă
confirmă această tendinţă chiar la nivelul grupului (mult mai restrâns al) matematicienilor,
fapt care, cred, l-ar întrista. Timpul va decide care dintre cei doi Moisil va supravieţui mai
mult – eu sper că matematicianul – şi cât. La Barbilian situaţia este mult mai greu de
prevăzut (martie 2016).
4.10 Unde, când şi cum l-am cunoscut pe Gr. C. Moisil
Prof. Dr. Stelian Niculescu46,

Universitatea Politehnica din București
Înainte de a răspunde la întrebările din titlu, mă voi

referi pe scurt la un interviu acordat de Profesorul Moisil în
1968, la Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti,
interviu la care am fost de faţă, el desfăşurându-se chiar în
sala în care era instalat calculatorul IBM-360/30, expus şi
destinat utilizării de noi până la sfârşitul anului, spre
eventuala cumpărare de către Centrul de Calcul, cumpărare
care s-a întâmplat, cu foarte mare greutate, la limită, în
ultimele zile ale lui decembrie 1968. Numai şi numai
eforturile deosebite ale Profesorului au făcut posibilă
achiziţionarea, chiar în ultimele zile ale anului.
La interviul amintit, reporterul i-a adresat Profesorului mai multe întrebări
(douăsprezece). Prima era „cum aţi devenit matematician?”, iar răspunsul Profesorului a
fost următorul: „Matematician am fost întotdeauna; poate că vrei să mă întrebi CÂND,
CUM şi DE CE am început să mă ocup de maşinile de calcul. Acum 37 de ani (să nu
uităm, interviul datează din 1968, n.n.) am început să învăţ matematica de la început.
Începutul înseamnă Logica matematică. Logica matematică, am aflat acum 19 ani, se
aplică la automate, iar automatele cele mai importante, care joacă un rol major, sunt
calculatoarele electronice. Iată de ce m-ai găsit astăzi aici.”
Revin la amintirile mele din copilăria informaticii româneşti. După ce am
absolvit Colegiul Național „Ioniţă” din Caracal, în 1957, în toamna aceluiaşi an am
devenit student la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, Secţia
matematică. În una dintre zile, când mă îndreptam spre sala de curs, mi-a atras atenţia un
anunţ din holul facultăţii, în care se spunea că în Sala 1 (parter, prima sală pe stânga) se
ţin Seminarii săptămânale de Teoria algebrică a mecanismelor automate, coordonate de
Profesor. Fiind atras de temă, mi-am zis să încerc să particip la seminarii, cu toate că
eram dominat de o mare emoţie. Dar, mare bucurie m-a încercat când, chiar dacă eram un
nou-venit, am fost primit cu blândeţe şi bucurie de Profesor. Am fost fascinat. Cu toate
acestea, emoţia a sporit când am constatat ca participanţii erau profesori universitari,
matematicieni, ingineri, fizicieni, ca să menţionez doar profesiile cele mai „vizibile”
pentru început. Zic pentru început, deoarece pe parcurs s-au adăugat multe alte
specialităţi (nu le enumăr, ca să nu omit pe cineva, fiind vorba de participanţi din cele mai
diverse domenii de activitate).
46
Text din Gh. Pâun (ed.), Moisil 110, Ed. TipArg, 2016/revista Curtea de la Argeș.
Pe parcursul participării la seminarii, dar mai ales în anii pe care i-am petrecut
sub „tutela” Profesorului, de atunci (din 1957) şi până în 1973, aveam să constat că acesta
era stilul dumnealui, cuceritor, în ceea ce priveşte atragerea tinerilor către ştiinţă (în cazul
de faţă, Ştiinţa calculatoarelor).
Imagine/Figura de deasupra este o mărturie. În ea apar DIMA-surile, discuri de
memorie externă folosite pe atunci (ca volum, de departe surclasate de stick-urile de
memorie de astăzi). În dreapta Profesorului este subsemnatul, apoi Petre Preoteasa,
Niculae Popoviciu, Constantin P. Popovici, Maria Roceric (Lovin), Matei Bogdan. Pe
lângă subiectele de Teoria algebrică a mecanismelor automate, se dezbăteau subiecte
privind Ştiinţa calculatoarelor, având în vedere atât cercetările din România, cât şi cele
din plan internaţional. În ceea ce priveşte realizările interne, mă voi referi numai la cele
de la Institutul de Fizică Atomică, unde a fost proiectat şi realizat primul calculator
electronic din ţara noastră, CIFA-1 (Calculator al Institutului de Fizică Atomică); i-au
urmat şi altele, menţionez doar calculatorul CIFA-3, cu care a fost dotat, în 1963, Centrul
de Calcul al Universităţii. Merită subliniat că, din grupul ţărilor socialiste (exceptând
URSS), România a fost prima care a proiectat şi realizat cu forţe proprii un calculator
electronic. Un loc aparte în cadrul seminariilor era rezervat expunerilor legate de
construirea acestui prim calculator românesc, CIFA-1, proiect realizat de inginerul Victor
Toma şi colectivul lui de la IFA. Una dintre motivările acestor expuneri (pe parcursul mai
multor săptămâni) a fost aceea că Profesorul Moisil urma să prezinte proiectul logic al
acestui calculator la Colocviul Internaţional de Matematică, organizat la Dresda, în 1965.
Proiectul s-a bucurat de un larg interes, atât în cadrul Colocviului, cât şi în plan
internaţional (a se vedea G.R. Stibitz: „Victor Toma: CIFA-1”, Math. Review, June, 1958,
pag. 698).
Conform unei statistici publicate de cunoscutul profesor rus M. A. Gavrilov, ţara
noastră era situată pe locul trei în lume (după URSS şi SUA), având în vedere numărul de
lucrări, dar şi calitatea acestora. Meritul principal este al Profesorului, prin lucrările sale
fundamentale, precum şi al şcolii de Teoria algebrică a mecanismelor automate, creată de
dumnealui (a se vedea Revista A.C.M., numerele 13,14, Editura Tehnică, Bucureşti,
1970). Trebuie să menţionăm că începuturile preocupărilor de acest gen datează din 1949,
când Profesorul a aflat, de la inginerul Leon Livovschi (ulterior profesor), unul dintre
primii colaboratori ai săi, că algebrele Boole sunt utilizate de V. I. Sestakov şi de M.A.
Gavrilov în studiul automatelor cu contacte şi relee.
Participarea mai vizibilă a mea la seminarii s-a manifestat începând din 1959,
când eram în anul III de studii. La sfârşitul anului se făceau opţiuni pentru secţiile de
specialitate, cea de Maşini de calcul (prima secţie de acest tip din ţară) fiind printre cele
mai solicitate. Peste jumătate dintre colegii de la Secţia de matematică au optat pentru
Maşini de calcul, tinerii întâmpinând cu entuziasm noul, atunci ca şi acum. Trebuie
subliniat meritul Profesorului în înfiinţarea unei astfel de secţii la Facultatea de
Matematică, luptele duse fiind grele. Ele au continuat până s-a reuşit înfiinţarea Centrului
de Calcul al Universităţii din Bucureşti, în 1962. După absolvirea facultăţii, chiar în 1962
(coordonatorul meu la lucrarea de diplomă a fost Profesorul Moisil), am fost repartizat
(împreună cu alţi trei colegi) la Catedra de algebră a Facultăţii de Matematică, condusă de
Profesorul Moisil. Astfel s-a conturat prima formă a Centrului de Calcul al Universităţii
din Bucureşti. Echipa de start a fost constituită din profesorii Paul Constantinescu şi
Constantin Popovici (pe atunci conferenţiari), patru absolvenţi ai Secţiei Maşini de calcul,
Anca Alexandrescu, Constantina Lulea, Stelian Niculescu şi Alexandru Teodorescu,
încadraţi ca programatori, dar având şi sarcini didactice, plus doi ingineri electronişti,
Maria Roceric şi Ion Filotti.
(Aprilie 2016)
5
Solomon Marcus,
o viață dedicată
matematicii și
informaticii
MOTTO
„«Eu nu m-am plictisit niciodată» – este propria-i mărturisire, un lucru simplu şi
monumental în acelaşi timp, care poate explica multe, inclusiv uimirea noastră (a
celor vulnerabili la plictiseală) în faţa operei sale în general şi a fiecărei scrieri în
particular. Să fii tot timpul prezent, alert, interesat de ce e în jur e un «secret»
care nu cere niciun efort, pare la îndemâna oricui, firescul cel mai firesc, pe care
profesorul Marcus ni l-a dezvăluit în repetate rânduri, dar care nu reuşeşte decât
unui număr foarte mic de oameni. Reuşeşte celor care lucrează (evit cuvântul
«muncesc») aşa cum respiră, fără niciun efort, dar cu firească bucurie, care
învaţă încontinuu, din cărţi şi din viaţa zilnică, de la profesori şi de la discipoli
deopotrivă (insistă Profesorul pe detaliul acesta), care se întreabă şi se miră
încontinuu, cu aceeaşi prospeţime dintotdeauna.”
Acad. Gheorghe Păun
„«Am fost de mic bolnav de mirare – spune Solomon Marcus într-un interviu
recent – Mă miram tot timpul de ce se întâmplă. Simplul fapt de a mă putea
mişca, de a putea contempla strada era pentru mine o răsplată extraordinară.
Eram apoi obsedat de lucrurile care urmează,
de lucrurile care se află dincolo de locul unde mă aflam.»”
Acad. Basarab Nicolescu
CUPRINS
5.1 Academicianul Solomon Marcus – Aniversarea a 90 de ani, Academia Română

(Ionel-Valentin Vlad, Viorel Barbu, Alexandra Bellow, Marius Iosifescu, Basarab
Nicolescu, Gheorghe Păun, Sergiu Rudeanu, Victor Ţigoiu) ...................................... 259
5.2 In memoriam. Solomon Marcus (Mihai Nadin) ......................................................... 266
5.3 Professor Solomon Marcus’ Axioms (Sorin Istrail) .................................................... 272
5.4 Pasiunea pentru limba română (Cristian S. Calude) ................................................. 278
informaticii românești (Marin Vlada) ......................................................................... 280
5.6 Doctorand ȋn primul grup de doctoranzi coordonați de Prof. Solomon Marcus
(Gabriel V. Orman) ....................................................................................................... 291
5.7 Gândurile unui ucenic al profesorului Marcus (Toma Albu) .................................... 296
5.8 Întâlniri (Meetings with) cu Solomon Marcus, Ed. Spandugino, 2010 (Marin
Vlada) ............................................................................................................................ 297
5.1 Acad. Solomon Marcus – Aniversarea a 90 de ani
(Academia Română)
Miercuri, 4 martie 2015, în Aula Academiei Române, s-a desfăşurat, începând cu

ora 10.00, sesiunea omagială dedicată acad. Solomon Marcus47 la împlinirea a 90 de ani.
Evenimentul a fost organizat de Secţia de Ştiinţe Matematice a Academiei Române şi a
reunit la tribună 18 vorbitori, membri ai Academiei Române sau înalte personalităţi din
mediul ştiinţific şi universitar românesc. Sărbătoritul a primit, de asemenea, mesaje de
felicitare de la colegii aflaţi în ţară sau pe alte meridiane ale lumii.
47
Academia Româna, https://academiaromana.wordpress.com/2015/04/15/academicianul-solomon-marcus-la-
inceputul-unei-noi-primaveri-aniversarea-a-90-de-ani/.
Academicianul Solomon Marcus la începutul unei noi primăveri
Acad. Ionel-Valentin Vlad (1943-2017),

Preşedintele Academiei Române
Desigur, este un privilegiu să vobeşti despre domnul

academician Solomon Marcus în această Aulă, în care
cuvântul său a răsunat de atâtea ori cu greutatea marelui
matematician, a personalităţii de cultură totală, bazată pe
echilibrul şi interacţiunea ştiinţei şi artei – cum spune
domnia sa, a competenţei date de o serioasă informare
ştiinţifică şi a grijii pentru viaţa cetăţii. Dacă despre mulţi se
poate spune că au rezultate remarcabile într-un domeniu sau
altul, despre profesorul Solomon Marcus, membru
corespondent din 1993 şi membru titular al Academiei
Române din 2001, se poate afirma că are rezultate
importante în cercetările făcute în analiza matematică,
lingvistica matematică, informatica teoretică, poetica
matematică, semiotică, istoria şi filosofia ştiinţei, modele matematice în ştiinţele naturii şi
ştiinţele social-umaniste. Cărţi ca „Poetica matematică” (1970), „Semiotica folclorului”
(1975), „Semne despre semne” (1979), „Semiotica matematică a artelor vizuale” (1982),
„Paradoxul” (1984), „Timpul” (1985), ”Modele matematice şi semiotice ale dezvoltării
sociale” (1986), „Provocarea ştiinţei” (1988) – cât de actuale sunt problemele pe care le
trata încă de atunci, „Invenţie şi descoperire” (1989), „Controverse în ştiinţe şi inginerie”
(1990), „Paradigme universale” (3 vol., 2005-2007), „Words and languages everywhere”
(2007) au încântat şi provocat generaţii de cercetători şi mă număr printre aceştia.
Înţeleptului senior nonangenar, la acest început de primăvară îi urez multă sănătate, ani
buni, frumoşi şi plini de bucuria descoperirilor. La mulţi ani, domnule Academician
Solomon Marcus!
Solomon Marcus – fascinaţia unui model cultural
Acad. Viorel Barbu,

Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Matematice, Academia
Română
Prin opera sa, profesorul Solomon Marcus a iniţiat

un proces spectacular de integrare a matematicii în cultura
umanistă. Conexiunile şi analogiile subtile pe care le-a
stabilit între limbajul ştiinţific, prin esenţă de tip univoc în
înţeles, şi cel literar-artistic, prin excelenţă ambiguu, au trezit
în deceniul opt al secolului trecut, odată cu publicarea operei
sale Poetica Matematică, un interes imens printre
semioticienii şi oamenii de litere, inaugurând seria modelelor
matematice în domeniile umaniste ale culturii. Profesorul
Solomon Marcus este posesorul unei ştiinţe imense în domeniul matematicii, precum şi în
cultura umanistă; iubeşte poezia, filosofia şi este un analist fin al istoriei şi filosofiei
ştiinţei. Spiritul său are prospeţimea tinereţii, vigoarea minţii şi capacitatea de a se
entuziasma în faţa valorilor intelectuale şi a noutăţilor ştiinţifice. Are o rezervă de
inocenţă care vine din structura unei personalităţi care şi-a păstrat neştirbite idealurile şi
valorile tinereţii timpurii. Ludwig Wittgenstein scria în faimosul său tratat de logică şi
filosofie că «limitele limbajului meu înseamnă limitele lumii mele». Cred că şi pentru
domnul Solomon Marcus limbajul este totul. Excelent comunicator, în domenii variate ale
culturii – fie că este vorba de matematică, filosofie, ştiinţă, literatură sau educaţie –
discursul său de intelectual rasat este întotdeauna argumentat, consistent şi trădează
matematicianul format la şcoala rigorii ştiinţifice. Îi displac exprimarea neglijentă şi, în
particular, greşelile de gramatică sau de logică, limbajul de lemn şi, atunci când este
cazul, indiferenţa colegilor faţă de lumea care începe dincolo de câmpul lor ştiinţific. Aş
aminti că Dante Aligheri plasa în colţurile cele mai întunecate ale «Infernului»
personajele care în vremuri de criză au rămas neutre faţă de soarta cetăţii. Domnia sa,
academicianul Solomon Marcus nu face însă parte din această categorie. În societatea de
astăzi Solomon Marcus este nu numai un savant respectat, ci şi o conştiinţă intelectuală
profund ataşată valorilor naţionale şi care a binemeritat pentru contribuţia sa imensă la
propăşirea culturii româneşti.
Despre Solomon Marcus, cu emoţie şi cu bucurie (Mesaj)
Prof. Em. Alexandra Bellow,

Department of Mathematics, Northwestern University, Evanston, Il., USA
Pe Profesorul Solomon Marcus l-am întâlnit prima

oară în anul 1953, când eram studentă în anul I la Facultatea
de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Cursul de
Analiză Matematică era predat de Conferențiarul C. T.
Ionescu Tulcea în mod elegant, axiomatic – stil Bourbaki –
care însă pe multi studenți îi intimida. Asistentul universitar
care conducea seminarul de Analiză Matematică era
Solomon Marcus. El reuşea să facă accesibilă teoria
abstractă de la curs, venea la Seminar cu un entuziasm
efervescent, cu tolba plină de exemple şi probleme, care de
care mai incitante, toate splendid documentate. Grija şi
atenţia sa faţă de studenţi l-au făcut drag tuturor şi au rămas
legendare. Totuşi, nici unul dintre noi nu şi-ar fi imaginat
atunci că tânărul nostru asistent va traversa frontiere culturale nebănuite, va acumula
cunoştinţe enciclopedice, va deveni intelectualul de elită de azi, cu care ne putem mândri;
intelectualul care cu numai doi trei ani în urmă dialoga cu atâta fineţe şi măiestrie, pe
scena Ateneului Român, cu Luc Montagnier, unul din cei mai mari savanți ai lumii. După
1989, am revenit în România de trei ori, pentru scurte vizite: în 2007, în 2010 și în 2014.
De fiecare dată, l-am intâlnit pe Solomon Marcus. Prima oară când am venit, în 2007, la
Congresul Matematicienilor Români, se împlineau 50 de ani de când plecasem din ţară.
Marcus nu era la Bucureşti. Era plecat la Sibiu, care-şi sărbătorea noul statut de Capitală
Culturală a Europei. Semne încurajatoare, mi-am spus, pentru cultura română, pentru
Sibiu, pentru Matematică. Intâlnirea noastră la Bucureşti, la Congresul matematicienilor,
după atâţia ani, a fost emoţionantă şi memorabilă. Comentariile făcute de Marcus pe
marginea comunicării mele au fost deosebit de interesante şi relevante. Marcus a insistat
să mă conducă până la hotel, aşa că am mers pe jos, pe Calea Victoriei, înfruntând
canicula. Aceasta a fost, pentru mine, din punct de vedere fizic, o încercare herculeană,
pentru Marcus în schimb, o bagatelă. Atunci am înţeles că Marcus face parte din acea
categorie de fiinţe umane pentru care rezistenţa fizică, energia vitală, lucrează în tandem
cu o enormă capacitate intelectuală. A «real phenom», ar spune despre Marcus tinerii de
la noi de la Chicago. […] Această capacitate de bucurie copilărească, această inepuizabilă
generozitate de spirit au rămas constante de-a-lungul anilor la Solomon Marcus. Ele au şi
azi darul de a mă emoţiona.
Câteva gânduri la o aniversare (Mesaj)
Acad. Marius Iosifescu,

Secţia de Ştiinţe Matematice, Academia Română
Ceea ce este definitoriu pentru academicianul

Solomon Marcus este corectitudinea absolută.
Înţeleg prin aceasta tot ceea ce ţine de
activitatea curentă, începând cu profesia, fără
nicio abatere în niciun moment de la drumul
drept care are ca alternativă drumul plin de
tentaţii ale reuşitei în carieră pe o cale ocolită.
Solomon Marcus nu s-a abătut niciodată de la
drumul drept. […] A debutat cu cercetări de
funcţii reale. După această etapă consacrată
analizei matematice atenţia sa s-a îndreptat către lingvistica matematică. Ar fi mai corect
să spunem că Solomon Marcus este unul dintre creatorii acestui domeniu de graniţă pe
plan mondial. În ultimii ani s-a orientat tot mai mult spre reflecţii filosofice: despre
ştiinţă, despre moarte, despre umor, despre cultură etc. Această varietate a preocupărilor
sale îi asigură un rol unic în cultura română. Toată activitatea academicianului Solomon
Marcus este un exemplu strălucit de creativitate şi de originalitate.
Veşnicul tânăr Solomon Marcus
Basarab Nicolescu,
membru de onoare al Academiei Române
Alexandru Rosetti mi-a spus că trebuie neapărat să-l cunosc pe tânărul Solomon
Marcus. Solomon avea atunci 39 de ani, iar eu 23. Am fost impresionat de la prima
discuţie cu el de extraordinara sa erudiţie şi de imensa curiozitate intelectuală. Astfel s-a
născut o statornică şi fidelă prietenie care s-a aprofundat timp

de o jumătate de secol în jurul preocupărilor nostre
transdisciplinare. Am urmărit cu mare interes în ultimii ani
ceea ce scrie şi face Solomon Marcus. Om al Renaşterii.
Curiozitatea sa în continuă alertă, de la matematică la
semiotică, literatură şi teatru. Iubeşte în mod nemărginit limba
română şi este pasionat de problemele educaţiei. Este deseori
prezent printre elevii de liceu, călătoreşte peste tot, activitatea
sa debordantă, care pare să se amplifice cu timpul, ne uimeşte
pe toţi. Are oare Solomon Marcus un secret elixir de veşnică
tinereţe? Să fie oare activitatea intelectuală, însoţită pe plan
psihic de o infinită bucurie de a fi acest secret elixir?
Rectitudinea sa morală este o explicaţie suplimentară a
vitalităţii sale. Ca şi Stéphane Lupasco, Solomon Marcus este incapabil de răutate.
Prenumele lui, Solomon, este legat, din punct de vedere etimologic, de cuvântul ebraic
«shalom», însemnând «pace». Solomon este un om al păcii. Extrema sa exigenţă pe plan
intelectual şi moral nu-l împinge niciodată să fie nedrept. Dar cheia vitalităţii sale este,
cred, mirarea. Citez: „Am fost de mic bolnav de mirare”, spune Solomon Marcus într-un
interviu recent. „Mă miram tot timpul de ce se întâmplă. Simplul fapt de a mă putea
mişca, de a putea contempla strada era pentru mine o răsplată extraordinară. Eram apoi
obsedat de lucrurile care urmează, de lucrurile care se află dincolo de locul unde mă
aflam”. Închei cu o amintire din noiembrie 1993, când Solomon Marcus a fost invitat de
Claude Lévi-Strauss la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris. Am
asistat la 5 noiembrie 1993 la conferinţa sa Abordare transdisciplinară a temporalităţii,
ţinută în cadrul seminarului În jurul formulei canonice a mitului. Claude Lévi-Strauss l-a
prezentat în mod elogios pe Solomon Marcus. Văzându-i alături pe Solomon Marcus şi
Claude Lévi-Strauss, un gând m-a străfulgerat: Fericită este ţara care are un om de cultură
de talia lui Solomon Marcus!
Firescul unicităţii. Academicianul Solomon Marcus la 90 de ani
Acad. Gheorghe Păun,

Secția de Știința si Tehnologia Informației,
Academia Română
Eugen Ionescu spunea undeva despre el însuşi că

este „anormal de normal”. Ar putea fi o caracterizare a
profesorului Solomon Marcus. „Eu nu m-am plictisit
niciodată” este propria-i mărturisire, un lucru simplu şi
monumental în acelaşi timp, care poate explica multe,
inclusiv uimirea noastră (a celor vulnerabili la plictiseală) în
faţa operei sale în general şi a fiecărei scrieri în particular. Să
fii tot timpul prezent, alert, interesat de ce e în jur e un
„secret” care nu cere niciun efort, pare la îndemâna oricui,
firescul cel mai firesc, pe care profesorul Marcus ni l-a
dezvăluit în repetate rânduri, dar care nu reuşeşte decât unui număr foarte mic de oameni.
Reuşeşte celor care lucrează (evit cuvântul „muncesc”) aşa cum respiră, fără niciun efort,
dar cu firească bucurie, care învaţă încontinuu, din cărţi şi din viaţa zilnică, de la
profesori şi de la discipoli deopotrivă (insistă Profesorul pe detaliul acesta), care se
întreabă şi se miră încontinuu, cu aceeaşi prospeţime dintotdeauna. […] O operă de o
întindere şi varietate care dau complexe, construită de un savant-prototip, mereu activ,
mereu pregătit să întrebe şi să fie întrebat, să facă legături şi analogii neaşteptate, în
buzunar cu carneţele în fiece clipă gata a găzdui observaţii şi idei, care merge cu
tramvaiul, poate fi întâlnit la piaţă, dar şi în tramvai şi la piaţă îţi semnalează o carte nouă,
porneşte o dezbatere, îţi relatează o întâmplare cu haz (şi noimă), un om, aparent, ca toţi
oamenii, dar NU ca toţi oamenii (parafrazez titlurile unor cărţi despre Moisil) – pe scurt,
Solomon Marcus, profesorul şi academicianul. Omul! Un privilegiu pentru cei care i-au
fost aproape, studenţi, colaboratori, prieteni – şi e enorm numărul acestora.
Solomon Marcus, un profesor permanent
Prof. Dr. Sergiu Rudeanu (1935-2019),

Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea din Bucureşti
În viziunea marcusiană, școala trebuie să

aibă un caracter interactiv și ludic în ceea ce
priveşte relaţia profesor-elev, în contrast cu
viziunea tradițională magister dixit și acest fapt
conferă procesului educativ un caracter atractiv. Din
păcate, tocmai acest caracter lipsește în școala din
țara noastră, iar profesorul Marcus dă un exemplu
care i se pare emblematic: la întrebarea „ce
înseamnă un elev cuminte?” se răspunde „să nu
vorbească neîntrebat”.
Dimpotrivă, spune Solomon Marcus, procesul de învățământ trebuie să se bazeze
pe prezumția curiozității. O altă caracteristică a concepției marcusiene este atenuarea
compartimentării pe discipline şi accentul pe interacțiunea disciplinelor, pe colaborarea
dintre ele. Aducând fenomene de acest tip în atenția școlii, Solomon Marcus refuză să se
supună unei alte obișnuințe, aceea de a menţine educaţia şcolară limitată la viziunea
galileo-newtoniană, ignorându-se sau marginalizându-se marile schimbări de paradigmă
din ultima sută de ani. Este criticată, în această ordine de idei, insuficienta atenţie
acordată dimensiunii diacronice, istorice în educaţia ştiinţifică. Desigur, orice discuție
privind școala contemporană nu poate ocoli Internetul. Profesorul Marcus demonstrează
că folosirea judicioasă a Internetului este benefică și inevitabilă, fiind necesară educarea
practicării unei navete continue între cultura Internetului şi cultura tradiţională. Scrierile
și conferințele academicianului Solomon Marcus sunt adevărate lecții, impresionante atât
prin erudiția autorului, cât și prin punctele de vedere prezentate, totdeauna solid
argumentate, adesea surprinzătoare prin nonconformismul lor. De exemplu, o idee
aparent paradoxală și susținută în mod repetat este rolul eșecului… ca factor de progres!
Sigur, se știa că geometria neeuclidiană a apărut ca urmare a insuccesului
încercărilor de a demonstra postulatul paralelelor al lui Euclid, dar câtă lume știe că
noțiunea algebrică de ideal, cu ramificații importante și dincolo de algebră, a apărut ca

urmare a încercărilor nereușite de a demonstra teorema „mare” a lui Fermat?
Academicianul Solomon Marcus este un profesor permanent, prin aceea că totdeauna
găsim ceva de învățat de la domnia sa, oricare ar fi vârsta noastră.
Solomon Marcus – luptător pentru dreptul la educație
Prof. Dr. Victor Ţigoiu,

Decan, Facultatea de Matematică şi Informatică
Profesorul Solomon Marcus porneşte de la

recunoașterea faptului că „învățământul românesc este
bolnav, noi toți suntem bolnavi, dar numai unii dintre bolnavi
pot funcţiona ca terapeut”. Profesorul și-a dedicat, de ani de
zile, o parte importantă din puterea sa de muncă, din puterea
sa de convingere și din timpul său luptei (am ales exact
cuvântul) pentru conștientizarea autorităților, părinților,
elevilor și nu în ultimul rând a dascălilor de importanța unei
educații moderne, profunde, coerente, socio-liberale (în sensul
clar al obligativității în contextul libertății de alegere). Astfel,
Profesorul recunoștea cu câțiva ani în urmă, în „Observator”,
că „educația actuală nu prea îi orientează pe elevi în direcția
unei matematici bazate pe imaginar, pe ficțiune. Ba, mai mult,
se obișnuiește a se pune într-un aparent contrast imaginarul artei cu terestrul științei”. Și
astfel constatăm că problemele recepționate într-o primă aproximație ca fiind „ale
matematicii”, sunt, la o analiză puțin mai profundă, de fapt problemele întregului sistem
educațional din România.
Având mereu în suflet că dacă „în justiție, se pleacă de la prezumția de
nevinovăție, în educație, trebuie să funcționeze prezumția de îndoială”, profesorul
Solomon Marcus a încercat să convingă prin radio, televiziune, vizite în școli și licee,
cărți scrise și participări la simpozioane că dificultatea de a lua decizii rapide în domeniul
educației se îmbină cu nevoia acută de a lua decizii neîntârziat. De ce atâta grabă? Pentru
a răspunde în câteva cuvinte, este suficient să amintesc cele câteva constatări pe care, în
urma unor multiple analize publice, Profesorul Solomon Marcus le-a făcut. Astfel, într-o
analiză intitulată „Zece nevoi umane de care educația ar trebui să țină seama” constată
că acestea sunt: „de a da un sens vieții, la nivel elementar; de împrospătare; de întrebare
și de mirare; de îndoială și de suspiciune; de greșeală și de eșec; de joc; de identitate; de
omenesc și de omenie; de cultură; de transcendență”. […] Profesorul propune „să facem
un program de urgenţă al educaţiei omenescului în România”, căci „nu ne dăm seama la
ce grad de violenţă se află societatea în care trăim”. Această societate, cu toate
problemele ei, nu se poate vindeca decât cu o educație de nivel înalt, în slujba omului și
pentru om. În acest scop „educația, fie ea școlară sau universitară, nu este o
întreprindere de prestări de servicii. Principalul lucru care trebuie asimilat în școală și
universitate este capacitatea de a învăța și tocmai aici eșuează și școala, și
universitatea», iar pentru aceasta «rolul educației este, în primul rând, de a genera noi
nevoi umane și sociale și pe baza lor, societatea să creeze noi locuri de muncă”.
5.2 In memoriam. Solomon Marcus
Mihai Nadin48
To think about Solomon Marcus means to think about the future.
We hugged. It was to be for the last

time. “Tell me…” his magic formula, “may I
read the books you just published by
Springer?” He asked for permission to honor
me with his attention. The most important
Romanian intellectual, and one of the most
amazing among the people I’ve met during my
entire life, remained a shy adolescent.
Solomon Marcus never ceased to ask
questions. Never ceased to question. He asked questions within his family, in school, at
the university, in the Romanian Academy – everywhere. He questioned everything
presented to him as indisputable truth. But his was not questioning for questioning’s sake.
He found answers to some of these questions, many of which became original
contributions to mathematics, semiotics, linguistics, and information science. Solomon
Marcus initiated new research domains: mathematical linguistics, mathematical poetics,
semiotics of folklore. In recent years he submitted
the educational system to his questioning. This is the
subject that has preoccupied both of us for a long
time. In my view, education has to be anticipatory,
driven by an understanding of the future, not by
current fashion, such as “We need more” reading, or
mathematics, or medical equipment technicians.
“Tell me,” he asked naively, “do you really believe
that the schools and universities of today should be
closed?” I answered, probably more radically than
he expected, “I would blow them up, so that no
remnant of the mediocrity they produce and
encourage would be left.”
48
Qmagazine, https://www.qmagazine.ro/in-memoriam-solomon-marcus/.
“Tell me” became his typical formula in his meetings with Nobel prize laureates,
or with the readers of his articles (even those published for the benefit of a broad public).
“Tell me, how much time do you spend on the Internet?” he would ask students in the
schools he visited, as he was trying to understand what is going on with teaching and
learning in these days. He genuinely expected to learn from them how they learned to
navigate a fast changing existence for which there is no manual and there are no
instructions. Yes, we talked about Guccifer, the Romanian hacker, not because he was
interested in this guy’s obsession with celebrity. Rather, ”Tell me how do he did it.” He
wanted to know not out of some trivial curiosity, but rather trying to understand how the
taxi driver, with no technical education, was able to discover the personal server used by
none other than the Secretary of State of the USA. “In the absence of education, talent
can become destructive,” he believed, and I was sorry that nobody hears his words in the
USA – a country he actually liked. He firmly rejected informational fraud, but not the
thought that the new generations think differently, and refuse to become victims of those
who abuse their own personal data. Solomon Marcus appreciated their determination to
protect their own privacy.
“Tell me” is a charming formula. The English word tell has a German root
(pointing to storytelling). In Romanian, spune has a Latin origin, denoting to present, to
explain. Solomon Marcus’s “Tell me” was like an invitation to establishing a link,
inviting you to step out of your comfort zone and take the first steps towards self-
discovery. It was a subtle encouragement to try to discover that we are all on our own.
The need to break away from yesterday in order to make your own tomorrow of questions
and answers was part of his thought. Dialog among generations was implicit in his
formulation. “Tell me” translates into dialog. In Solomon Marcus’s heuristics, there was
never an attempt to catch someone on the wrong foot, and never a test of the other. It was
an informal gesture of extending his hand to anyone interested in exchanging thoughts.
I discovered Solomon Marcus almost 60 years ago.

I was not sure—and I’m still not sure—of which direction I wanted to choose in
life. I knew only that I was interested in creativity. He couldn’t tell me what I should
study. But he helped me understand that nobody, not even he, the young mathematician
of those years (at the time, he was the assistant of Nae Cioranescu, my future professor of
Analysis at the Polytechnic) could free me from the responsibility of making my own
choice. I did not have too many options, but to choose among those possible meant to
want to know who you are and what you seek. Somehow Solomon Marcus was for me, in
those years, what Marcel Marcian, his brother (11 years older) was for him in his parental
home. Marcel helped him find his own way, without giving him the direction, without
forcing him to follow the example of others.
Over time Solomon Marcus became “the big brother” of many. His students
perceived him and felt him as a brother. School kids wrote to him as to an older brother;
colleagues found in him the brother you could count on, you could trust. He didn’t want
to disappoint anyone. Sometimes he did not have the answer for those who believed in
him, and who could not have accepted even the suggestion that he did not know
everything. In such cases, he appealed openly to his “brothers”, i.e., those he thought
would be able to help. “Tell me,” I heard him say to Grigore Moisil, asking about
computers and programing. The eight biological brothers in the home of his parents, Alter
and Sima Marcus, extended to, figuratively speaking, hundreds, if not over 1000,
members of his spiritual family, satisfying his “need for people.”
He noticed, slightly frightened, that people expected quite a lot from him, way
more than what he could offer. Honest as he was, he knew his limits. Very few know,
because we expect the best to be perfect, how passionate he was in learning continuously.
He devoured books and professional publications, was present at exhibitions, attended
concerts, gave lectures at international conferences, and listened to lecturers on all kinds
of subjects. Even fewer people took note of the demands he made on himself. An
intellectual of exemplary integrity, Solomon Marcus did not print one line that he had not
gone over many times. After publication, he scrutinized every text, asking, without
hesitation, for help from those whom he respected. Mathematical formulae were
repeatedly verified, bibliographies were checked out with a sense of responsibility
proverbial among those familiar with his publications. The immense library of articles
and books that he read remained alive in his working memory. “Tell me,” he asked,
“Rilke writes ‘Wir sind die Seinen.’ Does it mean that we belong to death?” Afterwards,
unexpectedly: “Tell me, does your book contradict that of Ivan Illich?” (He was referring
to Illich’s Deschooling Society of 1971 and to The Civilization of Illiteracy, whose
translation into Romanian was just published on his initiative.) In the Spiru Haret
Auditorium of the School of Mathematics and Information Science of the University of
Bucharest, where Solomon Marcus introduced my book, his words had, for me as an
author, an almost prophetic sound: “Mihai Nadin’s book is about the meaning of life in a
provocative new civilization. The crisis of education about which he writes is the crisis of
the values that we continue to force upon the new generations. This is not a matter of a
lack of possibilities. Today we could do much better in education than we have done in
the past, when education ignored the individuality of students. We have science and
technology on our side.”
Only those who understand the most complicated theories, only those who master
the most abstract science, can explain them to others in common language, without
trivializing them. Solomon Marcus was able to talk about computational biology,
genetics, and quantum mechanics, with a naturalness that made many of those hearing
him wish to study such subjects. He is one of the very few scholars who considered the
need to make science intelligible. “Tell me, when was the last time you went to visit an
elementary school in America. What are American school children like? Were they able
to understand what you do?” He laughed when I answered, “They understood more than
my colleagues in academia.” He knew that overspecialization has not only virtues, but
also profound weaknesses. Specialists seem to know nothing outside their areas of
interest. In his model of education, the dialog among disciplines is a necessary premise.
Claude Lévi-Strauss, who invited Solomon Marcus to give an address at the Sorbonne,
told him (in 1993), slightly saddened that his own ideas were met with a certain lack of
understanding: “Je ne suis plus de ce monde.” The words of the famous French
anthropologist obsessed Solomon Marcus. But he is, more and more “de ce monde” (of
this world) because he felt all the time responsible to fight for ascertaining his ideas. “If
we want a better world, we’d better make it. Nobody will give us as a gift the world as we
would like it to be.”
He refused to accept a future of mediocrity. It is for this reason, but not only, that to think
about Solomon Marcus means to think about the future. “You did not leave,” I would tell
him now that he is no longer among us. “Your brothers, the new generation, will continue
the journey that unites your life with their future. Thank you for having existed.”
I am aware of those who tried to convince Solomon Marcus that his own life
would have been easier at a well-endowed chair, someplace in the world not behind the
Iron Curtain. I can testify here that Romania had, in this impressive encyclopedic
personality, one of the most passionate lovers of this “gura de rai”—Gateway to Paradise.
He recited poems, would make reference to stories; he knew a lot about Romanian
folklore, while at the same time writing a very learned history of Romanian mathematics.
After “finally,” as Marius Iosifescu in his induction address took note, becoming member
of the Romanian Academy, Solomon Marcus dedicated himself to maintaining the
highest criteria of selection. “Tell me”—I can still hear his voice as we spoke during the
days I hosted him at my pied-à-terre on the Atlantic Ocean, “how can you evaluate
originality? How do we determine the significance of a scientific contribution?” He
discovered Google Scholar, and was happy to see the extent to which the international
scientific community acknowledged him. The road to this recognition was not easy. In
today’s world, only very few have a profile like the one described by Iosifescu: “You are
an atypical member of our brotherhood. Your interests transcend those usually associated
with one discipline. There is nobody in the other sections of the academy who has such a
profile. If I were to try to explain how you expanded from a mathematical domain to the
multitude of humanistic subjects to which you contribute, I could not do it without using
an analogy.” The analogy was to an orchestra conductor: there are some musicians who
are virtuosos in one instrument, or some composers who are also very good conductors.
“I have a longing for the happy years of my childhood” he wrote to me, without
forgetting that he did not have a happy childhood. “The passion comes from childhood,
from school, from friends.” I am convinced that education became the final theme of his
life because he recognized the important role it played in his own adventure in life.“
“I have a longing for the happy years of my childhood” he wrote to me, without
forgetting that he did not have a happy childhood. “The passion comes from childhood,
from school, from friends.” I am convinced that education became the final theme of his
life because he recognized the important role it played in his own adventure in life.
“Tell me” started a new question: “a library without books? How is this
possible?” He posed the question after the inauguration of a new library, literally without
any book on the shelves, serving the new medical school at the prestigious Brown
University in Providence, Rhode Island. Some days later, on an iPad (put in his hands by
Sorin Istrail, his former doctoral student who hosted him), he discovered the vast virtual
library in the absence of which the dedicated study of modern medicine is not possible.
He accepted my answer: “The message is the media.” My reply to McLuhan’s “The

medium is the message” led him to think about alternatives to writing and reading. In the
new library without books, students have access to simulations of operations on the brain,
to virtual surgery, to the interactivity of new forms of learning, which transcend theory.
Let me add that his presentations at Brown University, accessible on the Internet, are an
example of the high level at which he operated.
His dream was to convince everyone that education is Romania’s most important
resource. For him, the future is extremely concrete. He knew that survival under
dictatorship—he survived two dictatorships—is less difficult than survival under the
pressure of commercialized science and education. He refused to accept a future of
mediocrity. It is for this reason, but not only, that to think about Solomon Marcus means
to think about the future. “You did not leave,” I would tell him now that he is no longer
among us. “Your brothers, the new generation, will continue the journey that unites your
life with their future. Thank you for having existed.”
Tell me” started a new question: “a library without books? How is this possible?”
He posed the question after the inauguration of a new library, literally without any book
on the shelves, serving the new medical school at the prestigious Brown University in
Providence, Rhode Island. Some days later, on an iPad (put in his hands by Sorin Istrail,
his former doctoral student who hosted him), he discovered the vast virtual library in the
absence of which the dedicated study of modern medicine is not possible. He accepted
my answer: “The message is the media.” My reply to McLuhan’s “The medium is the
message” led him to think about alternatives to writing and reading. In the new library
without books, students have access to simulations of operations on the brain, to virtual
surgery, to the interactivity of new forms of learning, which transcend theory. Let me add
that his presentations at Brown University, accessible on the Internet, are an example of
the high level at which he operated.
5.3 Professor Solomon Marcus’ Axioms
Sorin Istrail49,
Brown University, USA, 10 octombrie 2011
In Romanian.
 Axiom 0. Fii un teoretician al limbajului.
 Axiom 1. Fii un cercetător de primă clasă în cel puțin
una dintre disciplinele cercetării interdisciplinare.
 Axiom 2. Fii un matematician al continuului și al
discretului.
 Axiom 3. Fii om de știință inter-matematică,
inter-științifică și intercultural.
 Axiom 4. Fii gardian al standardelor înalte.
 Axiom 5. Cunoașteți mult – într-adevăr multe teorii –
de matematică.
 Axiom 6. Fii un povestitor (storyteller).
In English.
 Axiom 0. Be a language theorist – I remember the day I recognized Professor
Solomon Marcus while walking down the street. I forget which Romanian city I
was in – neither Bucharest nor Iași nor Bacău. It may have been while
vacationing at the Black Sea, perhaps in Eforie Nord or Mamaia. I was a college
student at the University Alexandru Ioan Cuza in Iasi. I knew his face from his
TV appearances; he was the leading scientist in Romania in the area of research I
was interested in: formal languages and automata theory. On that street, I got
brave and approached him, introduced myself, and mentioned that I wanted to
show him a theorem I just proved about Chomsky grammars. He invited me into
his house and we discussed mathematics. I guess I made a good first impression,
as he invited me to come to Bucharest to continue our discussions. Four years
later, at the University of Bucharest, I defended my Ph.D. thesis in the area of
formal languages. The advisors for my thesis, “Context-Sensitive Languages:
Applications to Program Semantics and Number Theory”, were the extraordinary
Professors Solomon Marcus and Sergiu Rudeanu. From Professor Marcus I
learned that Language is beautiful and deep. As a computer scientist, my studies
in formal languages and automata theory gave me the greatest insight of all. My
research in the theory of computation, programming languages, program
semantics, logic of programming, algorithms, graph theory, derandomization, the
human genome, the regulatory genome, protein folding, statistical mechanics --
all were built on insights from mathematical language theory.
49
Julie Nguyen Brown Professor of Computational and Mathematical Sciences, Professor of Computer
Science, Department of Computer Science, and, Center for Computational Molecular Biology Brown
University, http://www.brown.edu/Research/Istrail_Lab/resources/MarcusAxioms101011final.pdf.
 Axiom 1. Be a first-class scientist in at least one of the disciplines of your

interdisciplinary research – In 1998, my son Lee, who was finalist at the
Mathematics Olympiad being held in Albuquerque, N.M., told me that famed
mathematician Paul Erdos would be addressing the finalists. I was working at
Sandia National Labs at the time and eagerly asked Erdos’ hosts, the University
of New Mexico, for permission invite him to Sandia Labs and to host him for one
full day. The colleagues from UNM granted me the pleasure, but not before
asking whether I was aware of the fact that he needed constant “supervision,” as
he is in his world of proving theorems and has attention for nothing else. The first
thing he said when he got to my office was “I have to call Francoise Ulam and we
should write a postcard to Solomon Marcus.” I do not have Erdos [paper] number
1, but the postcard we coauthored gave me Erdos postcard number 1. At the time
I was working on the construction of universal traversal sequences. I had been
thinking about them for 10-plus years having completed (about 100 page long
proof for) the solution to for 2-regular graphs, and working on the generalization
to 3-regular graphs, the general case [and still work on it now]. I asked him two
questions. His answers were memorable. Q1. Do very long and involved proofs
eventually simplify? A1. No. Q2. When do you give up working on a problem?
A2. [His expression was shocked, and with all his strength he yelled] “Never! I
solved a problem after 20 years – once you start working on the problem, the
brain continues working subconsciously.” In the area of computational biology
where I have been working since 1992, interdisciplinarity is essential. I learned
from Professor Marcus, whose life work is a model of interdisciplinarity, that you
need to be a first-class scientist in at least one of the component sciences of your
interdisciplinary work. The fields of computational biology and bioinformatics
are now going through growing pains. Hard-core computational biology, defined
as first class in algorithmic methods or in statistical methods when combined
with biology to yield an effective hybrid, is a rare find. Unfortunately an alarming
bunch of soft-core bioinformatics research is taking place. There’s a term for that,
coined by some eloquent biologists: “computational biology without biology.”
And the analogous “without computer science.”
 Axiom 2. Be a mathematician of the continuous and discrete – I was a member
of a wonderful group of students admitted to the University Al I Cuza’s first class
of Informatica (Computer Science). Some of my classmates had studied at the
well-known Negruzzi High School devoted to mathematics (my wife’s high
school, in fact). I was the small-town boy from Tg. Neamt, Judetul Neamt, and
Iasi, where the university was located, was the first big city I lived in. One
university course that looked formidable yet enticing was set theory. Though the
big-city Negruzzi grads had already studied set theory, I was the one of those
who got the highest grade (10). Proudly, I went to the post office to send a
telegram home to my parents: “Am luat 10 la teoria multimilor,” which was
received back in Tg. Neamts as “Am luat 10; dar teoria multumitor” (“I got 10;
but theory satisfactory”). This place – where I could study mathematics 24 hours
a day if I chose, and surround myself with math books, the only place where I can
find many American/English, French and Russian books – was heaven. I spent a
lot of time studying in this beloved Seminarul Matematic “Alexandru Myller”.
Though I graduated summa cum laude, I was forbidden to be an assistant

professor because of my relatives in the U.S. and Israel but I was able to get a
position as researcher at Centrul de Calcul al Universitatii. Its Computing Center
and its then-beautiful new building became, through the lifetime work of
Professors Adolf Haimovici and my beloved mentor and Professor Calin Ignat,
the Department of Computer Science/Facultatea de Informatica. Today in the
entryway, just below my former office, there is a statue of Grigore Moisil a world
class mathematician and logician. His career was an integral part of historic
record of achievements in mathematics and computer science at both Universities
of Iasi and Bucharest. He was the founder of computer science in Romania. Few
professors are school-building professors with a large number of their students
becoming, in turn, professors and researchers and continuing the master teacher’s
research vision. Professor Moisil had such a legendary following in the school
that he built around him at Iasi and Bucharest. Inheriting this rare talent,
Professor Marcus, a most distinguished member of the Moisil school, is himself a
school builder professor of highest stature. Distinguished members of the Marcus
school are my two “academic brothers,” professors Cristian Calude and Georghe
Paun. In 2005 I was interviewing at Texas A&M University - an intense 4-day
interview for a Chair Professorship position in the Department of Computer
Science. When I looked over the interview schedule, to my pleasant surprise, I
saw Ciprian Foias, Distinguished Professor of Mathematics, without question the
most famous Romanian mathematician in US. Winner of the Norbert Wiener
Prize in Applied Mathematics awarded every five years by the American
Mathematical Society jointly with the Society for Industrial and Applied
Mathematics for a most influential body of work of most general impact for
entire mathematics. He has been the leading expert in the most notoriously
difficult area of Turbulence; he wrote the book on the Navier-Stokes equations of
turbulence. I met him for the first time in New Mexico when he was the Ulam
Scholar at Los Alamos National Laboratory and I was a scientist at Sandia
National Laboratories. I went to his office and he immediately started talking
about Solomon Marcus, his academic brother, and his admiration for professor
Marcus’ deep insights into both continuous and discrete mathematics. He then
said that he wants to show me a problem he has been stuck with for years. He
said that he read about my work on the three-dimensional Ising model -- where in
a continuous mathematics, statistical mechanics model, I proved an impossibility
theorem based on an underlying discrete mathematics (NP-completeness)
structure and this for every three dimensional model. He was wondering if I
could see a similar phenomenon in his functional analysis problem. That was a
memorable day for me: Ciprian Foias asked me for help with a problem in
turbulence! Hydrodynamical turbulence was a problem that fascinated von
Neumann! I remember how, during one of my visits to Bucharest to work with
Professor Marcus, he introduced my to Professor Moisil. It was part of a
gathering and we did not do too much talking, but I remember the handshake. So
I have Moisil handshake number 1. The handshake number, similarly defined as
the well-known Erdos number, was introduced by John Conway, the John von
Neumann Professor at Princeton, who I am proud to have as a collaborator and
good friend. What is your von Neumann handshake number? Through John
Conway, my Wittgenstein handshake number is 3 (via his dentist). Through
Professor Marcus my Leibniz handshake number is 13 and my Euler handshake
is 9, and through my Brown colleague and Nobelist Leon Cooper, my Einstein
handshake number is 2.
 Axiom 3. Be an intra-math, inter-sciences, and cross-cultures scientist - In 2009
the world celebrated the 50th anniversary of C. P. Snow’s book “The Two
Cultures and the Scientific Revolution.” Its author talked about a breakdown of
communication between the sciences and humanities and issued a severe warning
about the negative consequences of this. Professor Marcus has been building a
bridge between these two cultures with a prolific output of papers in
mathematical analysis, mathematical and computational linguistics and computer
science, poetics, linguistics, semiotics, philosophy and history of science and
education. He taught us from his castle built on a foundation of two cultures. He
revealed to us insights gleaned from both worlds. No more than six months after
a major surgery Professor Marcus arrived at Brown in the summer of 2008 for a
month-long research visit. In the middle of his stay, with an energy that was
amazing for someone who had just undergone major surgery, he exclaimed: I am
at age zero! The environment offered by the centuries-old Ivy League scholarship
had stimulated his creativity and empowered him to give eight amazing lectures.
(Their videos are available on my website.) I plan to edit Professor Marcus’ “The
Brown Lectures” as a volume in the near future. This year, in 2011 he spent
another three weeks at Brown and gave another four lectures. Though the
environment was less serene during this visit (Hurricane Irene showed her fury
and delayed his departing flight by three days), Professor Marcus’ energy and
lecturing power and zest for research was as amazing as it was in 2008. I think I
found the secret of life: “tinerete fara batrinete si viata fara moarte.” It is:
Mathematics!
 Axiom 4. Be the guardian of high standards - The Ph.D. advisor genealogy – or
Ph.D. advisor “handshake,” if you will – lists for professor Marcus 8 such
“handshakes” to Euler in the 17th century just about when Brown University was
established, and 11 handshakes to Leibniz in the 16th century: Solomon Marcus
(1956), Miron Nicolescu, Paul Montel, Henry Lebesgue, Emile Borel (1893),
Gaston Darboux, (Michel Chasles, Simeon Poisson), Joseph Lagrange, Leonhard
Euler (1726), Johan Bernoulli, Jacob Bernoulli, Gottfried Leibniz (1666).
 Axiom 5. Know a lot - really a lot - of mathematics - John von Neumann argued
in 1947 about the different structure of mathematics “that falls into a great
number of subdivisions, differing from one another widely in character, style,
aims, and influence” vis a vis “the very opposite of the extreme concentration of
theoretical physics.” He concluded that “a good theoretical physicist may today
still have a working knowledge of more than half of his subject. I doubt that any
mathematician now living has much of a relationship to more than a quarter.” [1]
The last sentence refers probably to himself, of course. It is without question that
Professor Marcus has a working knowledge of a quarter of mathematics in 2011!
And his encyclopedic knowledge communicated with an infectious technical
strength, as in the 12 Brown lectures, has infected many of us since graduate

school. The joy of instincts and intuitions in multiple sciences is marcusism.
 Axiom 6. Be a storyteller (povestitor) - Professor Marcus has written 50 books
and hundreds of articles. He encourages us to write our papers, to publish our
books and to express our scientific opinion, to address difficult questions and to
share some of the battles in our scientific work on how truth is won. I have
difficulty writing – it takes me a long time to polish papers. And only when I
arrived at Brown did I start writing non-technical papers. [2, 3, 4] Both Professor
Marcus and Nobel Laureate in Economics, Ken Arrow (Dear Sorin, It was a
pleasure to meet and talk with you. I enjoyed very much your article in
CONDUIT, with its light, yet penetrating touch into some deep thoughts on
computing. I hope we have another opportunity to exchange ideas.) sent
encouragements about my non-technical writing. Professor Marcus, Professor
Dijkstra, Professor Michael Waterman and the wonderful letters of John von
Neumann were my initial inspiration. Their delightful articles/letters enticed me
to share my stories. Last year, in my visit to Bucharest to attend Professor
Marcus’ 85th celebration sponsored by the Romania Academy of Sciences,
Professor Marcus told me that storytelling is in the genes: Moldovenii sint
poverstitori (People from Moldova [the northern Romanian province] are
storytellers.) Like both of Professor Arrow’s parents, we are born in Moldova:
Professor Marcus was born in Bacau, I in Tg. Neamt.
Here are Professor Marcus’ Axioms:

Axiom 0. Be a language theorist.
Axiom 1. Be a first-class scientist in at least one of the disciplines of your
interdisciplinary research.
Axiom 2. Be a mathematician of the continuous and discrete.
Axiom 3. Be an intra-math, inter-sciences, and cross-cultures scientist.
Axiom 4. Be the guardian of high standards.
Axiom 5. Know a lot – really a lot – of mathematics.
Axiom 6. Be a storyteller (povestitor).
But these seven axioms (with the “language” replaced by “automata” in Axiom 0)
are also John von Neumann’s axioms. The two come from the group of mathematicians
of highest stature, universal mathematicians of unprecedented mathematical power and
scholarly output whose work inspired many of us to tackle the hardest problems. I am
very privileged and honored to have optimal handshake numbers for both of them: Von
Neumann 2 and Marcus 1.
Nota ed. Sorin Istrail, 1979 Ph.D. in Computer Science, University of Bucharest, Bucharest,
Romania, Thesis: Context Sensitive Languages with Applications to Semantics of Programs and
Number Theory; Advisors: Professors Solomon Marcus and Sergiu Rudeanu -
http://cs.brown.edu/~sorin/advisor_gene.html
Bibliography
1. J. von Neumann "The Mathematician" in "Works of Mind", ed. R. B. Heywood, pp.180-196, 1947
University of Chicago Press.
2. S. Istrail, Storytelling about Lighthouses: When Professor Dijkstra Slapped Me in the Quest for Beautiful
Code; Conduit, Vol 19.1, Brown University Computer Science Magazine (2010).
3. S. Istrail, Storytelling About Lighthouses: Criticizing Professor Dijkstra Considered Harmless; Conduit
Vol 17.2 Brown University Computer Science Magazine (2008).
4. S. Istrail and T. Sweeney, Randomness is Beautiful: in Search of von Neumann; Conduit Vol. 15.1 Brown
University Computer Science Magazine (2006).
5. S. Istrail, http://www.brown.edu/Research/Istrail_Lab/resources/MarcusAxioms101011final.pdf.
5.4 Pasiunea pentru limba română
Prof. Dr. Cristian S. Calude50,
Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă
Am fost atras de Solomon Marcus – pentru mine

Profesorul – cu mult înainte de a-l fi cunoscut personal. Ca
elev de liceu, urmăream cu mare interes diversele articole
publicate în revistele de cultură ale vremii – a doua parte a
anilor 1960 – de către doi matematicieni, Gr. C. Moisil și
S. Marcus. Puține din articolele celor doi autori se refereau
direct la matematică, dar aproape toate conțineau indirect idei,
fapte sau crâmpeie de raționamente matematice. În aceeași
perioadă, am început să citesc literatura de popularizare a
matematicii, printre care o carte de logică și teoria mulțimilor
(Moisil) și o carte de analiză matematică (Marcus). Din aceste
cărți, nu am învățat tehnic multă matematică – era prea
avansată – dar, mult mai important, am început să deprind
gândirea matematică, un mod de a gândi logic, analitic și precis. Pe această cale am
descoperit o matematică diferită de cea predată în școală, o matematică care m-a cucerit
total. În această matematică, limba naturală ocupa un loc foarte important.
Copilul Marcus a avut trei nevoi care au rămas constante în întreaga viață: nevoia
de a înțelege, nevoia de emoție și nevoia de oameni. Rugăciunile pe care le-a învățat la un
anumit moment nu au avut ecoul scontat de tatăl său, pentru că nu i se „explica niciodată
sensul celor citite”. Fiorul existențial i s-a revelat mai întâi prin poeziile lui Eminescu,
Hugo, Poe, Goethe, Rilke, Arghezi, Blaga, Barbu, Baudelaire, Mallarmé (în ordinea
indicată de Profesor), apoi prin matematică, muzică și filosofie. Pentru nevoia de oameni,
trimit la cartea sa cu același titlu, publicată de editura Spandugino în 2015.
Așa cum Profesorul a mărturisit în diferite ocazii, elevul Marcus a avut rezultate
școlare inegale: în clasa a doua de liceu a rămas repetent pentru că nu a putut recita
poezia Rândunel (de O. Carp, pseudonimul literar al lui G. Proca), dar în 1944 a fost
clasificat primul din cei 156 de candidați înscriși la examenul de bacalaureat în Moldova.
Acest succes i-a conferit dreptul de a se înscrie fără examen la orice facultate. Eșecul din
anii de liceu nu i-a micșorat cu nimic interesul și pasiunea pentru poezie și literatură. A
hotărât să se inscrie la Facultatea de Științe a Universității din București unde a ales
matematica mai puțin din motive matematice și mai mult din curiozitate lingvistică: lista
cursurilor oferite includea titluri misterioase, ca analiză infinitezimală și numere
transfinite. Peste ani, lingvistica a jucat un rol foarte important atât în viața sa personală
(a avut o căsătorie lungă și fericită cu Paula Diaconescu, o distinsă profesoară de
lingvistică de la Universitatea din București), cât și în cariera de matematician și, mai
târziu, de cercetător interdisciplinar. Pasiunea sa pentru limba română a fost, pentru cel ce
scrie aceste rânduri, ne-egalată. Iată un singur exemplu. La un moment dat, l-am întrebat
50
Text din Revista Secolul 21, 2017, http://secolul21.ro/arhive/2268.
de ce a rămas în România, având atâtea posibilități de a se stabili în Occident. Cel mai

important argument invocat a fost de ordin lingvistic: deşi cunoştea şi folosea activ, cu
diverse competențe, franceza, engleza, rusa și germana, Profesorul „simțea” că numai în
limba română poate să se exprime, cu un control deplin, într-o mare varietate de forme şi
nuanțe. Ce dovadă de iubire pentru limba română ar putea fi mai puternică?
Profesorul a avut foarte mulți studenți și colaboratori. Tuturor le împărțea cu
generozitate idei, articole și cărți. O componentă importantă a colaborării cu Profesorul
era „ritualul” supervizării scrierii unui articol. Profesorul primea manuscrisul – literal
„scris de mână” în anii ’70-’80 –, citea primele două sau trei pagini, le corecta și comenta,
apoi le returna autorului care trebuia să citească foarte atent însemnările și să refacă restul
articolului ținând seama de ele. Noua versiune era citită de Profesor (nu era recomandabil
să rămână o greșeală deja semnalată), noi comentarii apăreau, și în 5, 6, câteodată mai
multe, iteratii, manuscrisul ajungea la stadiul când putea fi trimis spre publicare.
Profesorul avea idei și recomandări idiosincratice privind cercetarea, unele în contradicție
cu practica altor (multor) colegi din Universitate. De exemplu, Profesorul considera că,
într-o lucrare de matematică, partea de formule trebuie să fie aproximativ la fel de lungă
ca partea scrisă în limba naturală, porțiune care trebuie redactată cu aceeași grijă ca partea
formală; cerea ca lucrarea să aibă o motivație solidă și să fie ilustrată cu exemple și
contra-exemple pertinente; nu se temea să dea subiecte de cercetare studenților și de
multe ori le publica rezultatele chiar înaintea absolvirii facultății. Ca student în anul al
doilea al Facultății de Matematică, am prezentat, la recomandarea sa, o lucrare la o
conferință organizată la Academie, fapt ce a stârnit indignarea unei profesoare care
crezuse că sunt asistent universitar.
Când îi comunicai Profesorului un nou rezultat, erau multe șanse să fii invitat să
i-l „povestești” înainte de a-l citi. De obicei, discuția avea loc pe Calea Victoriei,
însoțindu-l pe Profesor pe drumul de la Universitate spre casă, cu un popas la cunoscuta
cofetărie Nestor. Efortul de a exprima un rezultat matematic în limbaj natural, fără
posibilitatea de a scrie o formulă, este considerabil: el însă te ajuta să înțelegi mai bine
fenomenul matematic și, nu de puține ori, conducea la întrebări și revelații neașteptate.
[…]
5.5 Acad. Solomon Marcus și promoția 1978 informatică,
martori la fondarea informaticii românești
Marin Vlada51,
MOTTO:
Dacă Matematica nu ar fi fost, „nimic nu ar fi fost”:
nici zero şi nici fizica, chimia sau arhitectura, nici roata şi nici calculatorul,
nici tiparul şi nici telefonul, nici Informatica şi nici Cibernetica.
Dar, faţă de toate aceste entităţi materiale inventate de om,
Matematica îl ajută pe om să gândească toată viaţa, să creeze şi să-şi imagineze,
să iubească natura şi pe semenii săi, să fie emotiv şi curajos,
să fie consecvent şi ordonat, să viseze şi să fie fericit.
The article describes the steps that have favored the

development of Informatics in Romania through initiatives
and efforts of Professors Grigore C. Moisil and Marcus
Solomon. The two professors worked in the Faculty of
Mathematics, University of Bucharest. The article
highlights the important moments on the appearance of
Informatics specialization inside the Faculty of Mathematics
and the role of two professors in the training of new
generations of professionals. The article is a tribute of the
1978 graduates in Informatics to the memory of the
Academician Solomon Marcus (1925-2016).
Informatica – ramură de știință
Ştiinţele şi şcoala sunt intrinsec legate prin misiunea lor, deoarece ştiinţa este un
izvor nesecat pentru un câmp fertil - şcoala, ambele contribuind la dezvoltarea
armonioasă a societăţii omeneşti şi la modelarea personalităţii oamenilor. Astăzi,
Informatica face parte din categoria ştiinţelor exacte, alături de Matematică, Fizică şi
Chimie. Dacă, în România, secția/specializarea de Informatică s-a înființat în principalele
centre universitare, în anul 1971, recent, în anul 2016, Informatica a fost declarată de
către ministerul de profil, ramură de știință în cadrul domeniului fundamental
„Matematică și științe ale naturii”. Astfel, Guvernul României a aprobat, în luna mai
2016, Nomenclatorul domeniilor şi specializărilor sau programelor de studii universitare,
cât şi structura instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2016-2017,
înfiinţându-se o nouă ramură de ştiinţă – „Informatica”. Actul normativ modifică unele
structuri ale instituţiilor de învăţământ superior, la solicitarea acestora, rectifică
51
Text din revista Academiei Române „STUDII ŞI COMUNICRI”/DIS-CRIFST, vol. IX, 2016, pag. 171-185.
specializări de şcolarizare şi introduce noi specializări evaluate de către Agenţia Română

de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS).
Informatica a devenit o ştiinţă deoarece utilizează metode, tehnici şi instrumente
proprii pentru investigarea obiectelor şi proceselor pe care le defineşte şi cu care
operează. Tezaurul ştiinţific al Informaticii este rezultatul unor simbioze de cunoştinţe şi
cercetări provenite şi de la alte ştiinţe (matematică, cibernetică, microelectronică, fizică,
chimie, biologie etc.) şi care, prin metode şi tehnici proprii, şi utilizând dispozitive
speciale (sisteme de calcul-calculatoare) prelucrează informaţii şi cunoştinţe pe care
trebuie să le interpreteze, să le transforme şi să le comunice. „Informatica a evoluat ca o
știință de sine statatoare, care face legatura între Matematică și Știința Calculatoarelor,
acoperind un spectru care pleacă de la elaborarea de teorii și modele, utilizând
instrumente matematice, până la implementarea de soluții computaționale performante și
sigure”. Informatica Universitaria [11]. Pentru Informatică, pe plan mondial, se folosesc
următoarele denumiri: Computer Science / Informatics (America); Europa: Informatique
(Fr), Informatics (Eng), Informatik (Danish, German, Swedish), Informatica (Naderland,
Italian). De exemplu, conform http://academic.research.microsoft.com, Computer Science
cuprinde următoarele domenii: • Algorithms & Theory • Artificial Intelligence •
Bioinformatics & Computational Biology • Computer Education • Computer Vision •
Data Mining • Databases • Distributed & Parallel Computing • Graphics • Hardware &
Architecture • Human-Computer Interaction • Information Retrieval • Machine Learning
& Pattern Recognition • Multimedia • Natural Language & Speech • Networks &
Communications • Operating Systems • Programming Languages • Real-Time &
Embedded Systems • Scientific Computing • Security & Privacy • Simulation • Software
Engineering • World Wide Web.
Dacă științele folosesc teorii, metode și tehnici specifice domeniului, dar și
instrumente, produse, sisteme de prelucrare etc., cum de exemplu, în medicină se
utilizează o mare diversitate de aparate, instrumente și produse-multe computerizate,
Informatica, de la apariție, s-a bazat pe calculator-sistem de calcul ce cuprinde dispozitive
de stocare (memorie), unitate de execuție (comandă-control) și unități de Input-Output,
această structură fiind cunoscută prin arhitectura John von Neumann. Prin urmare, cele
două componente: partea hardware (partea tehnologică) și partea software (sisteme de
programe și proceduri) sunt legate și dependente între ele. Cerințele utilizării
calculatorului și a metodelor și tehnicilor de prelucrare a informațiilor au condus la
dezvoltarea conceptelor de algoritmizare (calculabilitate), sisteme și limbaje. În timp,
referitor la componentele hardware și software, dezvoltarea lor s-a realizat în paralel,
uneori s-a considerat că una s-a dezvoltate prea rapid, de exemplu, în perioada 1970-1980
– când a apărut microprocesorul, ce a condus la procesele de interactivitate, se considera
că partea de software era rămasă în urmă. Despre acest subiect se pot discuta multe
aspecte având în vederea că după anul 1980 a avut loc inventarea și dezvoltarea
limbajelor de programare, a limbajelor de operare și a tehnologiilor de tip Web.
Nevoia de calculator (computer) nu a fost visul unui om de știință sau al unui
inventator, deși unii profesori sau oameni de știință ne pot contrazice cu diverse
argumente din istorie-ce aparent sunt cazuri particulare, a fost mijlocul (produsul) prin
care se combinau și se utilizau o varietate de soluții eficiente oferite de știință și tehnică
în scopul rezolvării problemelor practice cu care se confruntau în perioada 1940-1960
națiunile puternice ale lumii: USA, URSS și UK. Principalele probleme ce erau majore și
chiar urgente au fost: militare-de apărare și de cucerire a spațiului cosmic, ultima

problemă fiind tot o problemă majoră de apărare. „Asocierea domeniilor Logică –
Automatică – Informatică: Profesorul Gr. C. Moisil mi-a spus că această asociere îi
exprimă viziunea asupra informaticii.” Dragoș Vaida, 2015, Informatica în România –
primii ani [4, 6].
Fiecare știință reprezintă un proces continuu al cunoașterii ce utilizează metode și
tehnici de observare și experimente, metodologii și tehnologii într-o continuă
perfecționare, metode proprii de cercetare, informații proprii despre obiectele investigate,
un limbaj științific propriu, dar și medii specifice de stocare. Computer Science și
Informatics au fost considerate concepte identice. Astăzi, termenii sunt diferiți. Utilizarea
sistemelor de calcul a schimbat lumea și continuă să influențeze aproape fiecare aspect al
vieții cotidiene, inclusiv în medicină și asistență medicală, în afaceri și finanțe, în
educație și formare continuă, în știință și tehnologie, în politică și guvernare etc. Prin
apariția calculatorului și a noilor tehnologii de prelucrare a informațiilor și a
cunoștințelor, științele au realizat salturi mari în acumularea de descoperiri. Prin urmare,
știința este un generator de cunoștințe obținute prin activitatea domeniilor de știință ce
adaugă, de fiecare dată, la fondul comun al științei, informații noi și revizuiri ale unor
cunoștințe vechi, realizând astfel o dezvoltare permanentă a științei. Științele constituie un
tezaur al umanității printr-un ansamblu sistematic de informații despre natură, societate
și gândire [11].
Începuturile Informaticii la Universitatea din București
În România, considerăm că începuturile informaticii

românești sunt reprezentate de inițiativele și preocupările acad.
Grigore C. Moisil (1906-1973) de a crea bazele secției de
Mașini de calcul prin cursul liber de Teoria algebrică a
mecanismelor automate la Facultatea de Matematică și Fizică
a Universității din București. Era în anul 1954. Anterior, este
ales membru titular activ al Academiei Române la 2 noiembrie
1948, iar în perioada 1948-1952, Gr. C. Moisil a conferenţiat
în cadrul Secţiunii de matematică a Cursurilor de Ştiinţă şi
Tehnică desfasurate la Casa Oamenilor de Ştiinţă din Piaţa
Lahovari (Metode matematice în tehnică – Cercetările
savantului sovietic Gavrilov asupra calculului schemelor
mecanismelor automate, Procedee moderne de calcul aplicat -
Metodele lui Ritz Galekin în teoria elasticităţii, Fizica modernă în serviciul matematicii -
Calculul schemelor mecanismelor automate) [5]. „Dezvoltarea informaticii în România
este marcată de iniţiative şi personalităţi care, în anumite împrejurări au ştiut, ca
specialişti cu o mare deschidere spre nou şi cunoaştere, să valorifice ceea ce le-a oferit
ca posibilităţi şi resurse perioada istorică în care şi-au promovat iniţiativele.” Marius
Guran [20].
"In the ’50, Gr.C. Moisil assisted the development of the first Romanian
computers: CIFA (Calculatorul Institutului de Fizică Atomică) .at the Institute for Atomic
Physics in Bucharest, MECIPT, at the Polytechnic Institute from Timişoara, and
DACICC from Computing Institute of the Romanian Academy from Cluj" [2]. În paralel,
și în România se dezvolta în acea perioadă automatică și electronica, acestea punând

bazele construirii industriei de calculatoare electronice de după anul 1969. În anul 1956
Gr. C. Moisil este numit președinte al Comisiei de automatizare a Academiei, iar ulterior,
în anul 1965 devine președinte al Comisiei de Cibernetică a Academiei [5]. În anul 1959
Grigore C. Moisil înființează sectia de Maşini de calcul, inspirat de Congresul
internaţional al matematicienilor români de la Bucureşti (din anul 1956). Specializarea
Mașini de calcul era organizată în ultimii 2 ani din cei 5 ani de studii. În anul 1961, primii
10 absolvenţi ai secţiei au fost angajaţi la Institutul de Fizică Atomică (IFA) – unde s-a
construit primul calculator electronic românesc CIFA, și în institute de cercetare cu profil
de inginerie electronică sau automatică. În anul 1974, această specializare/secție se va
numi Informatică (în anul universitar 1974/1975 a existat seria C de Informatică cu 4
grupe – 115 studenți – promoția 1978 Informatică). Între 27 iunie şi 1 iulie 1960 Gr. C.
Moisil a participat la primul Congres internaţional de automatică organizat de Federaţia
internaţională de automatică la Moscova, unde a făcut cunoscută activitatea existentă în
ţara noastră în domeniul automatizării. Între 25 august şi 2 septembrie 1960 participă la
Congresul de logică, metodologie şi filosofie a ştiinţelor naturii la Stanford University
din California. În februarie 1962 Grigore C. Moisil înființează Centrul de Calcul, cu
statut de laborator pe lângă Catedra de Algebră condusă de Moisil, ce va deveni Centrul
de Calcul al Universității din București (CCUB) la Facultatea de Matematică, primul cu
acest profil din ţară. Inițial, s-a numit Centrul de Calcul al Facultatii de Matematică-
Mecanică, iar în anul 1970 a devenit Centrul de Calcul al Universității din București
(CCUB) prin hotărârea Consiliului de Miniștri HCM Nr. 1948/31.12.1970. În activitățile
organizate pentru utilizarea calculatorului s-a pregatit un număr de cercetători din care
erau matematicieni, ingineri, fizicieni, lingvişti, logicieni.
În perioada 1963-1966 Solomon Marcus publică lucrările: „Lingvistica matematica.
Modele matematice în lingvistică”, „Gramatici și automate finite”, „Lingvistica matematică”.
Grigore C. Moisil devine un animator al secției de Mașini de Calcul de la Facultatea de
Matematică-Mecanică, unde preda Capitole Speciale de Mașini de Calcul și Teoria
Programării, precum şi Algebra logicii şi aplicaţii. În anul 1966 are loc Colocviul
Internaţional Tehnici de calcul şi Calculatoare, organizat de Universitatea din București,
ASE şi Politehnica din Bucureşti, cu sprijinul financiar din partea Guvernului României.
În perioada1966/67 s-au creat Comisia Guvernamentală pentru dotarea cu echipamente de
calcul şi automatizarea prelucrării datelor, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie
(CNST), Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC), „Primul
program de informatizare în România” [5]. În anul 1967
apare Catedra de Teoria Algebrică a Mecanismelor Automate
la Facultatea de Matematică-Mecanică. În anul 1967, la
CCUB, sub egida Consiliului Național pentru Știință și
Tehnologie, în colaborare cu Academia Româna și Asociația
Oamenilor de Știință, a fost organizat primul „Colocviu de
tehnică de calcul și calculatoare” cu participare
internațională. În perioada 1967-1970 Solomon Marcus
publică lucrările “Introduction mathematique a la linguistique
structurale”, Dunod, Paris, 1967, XII; “Algebraic Linguistics;
Analytical Models”, Academic Press, New York, 1967, XIV;
“Poetica matematică”, Ed. Academiei, București, 1970.
Promoția 1978 – Informatică de la Facultatea de Matematică
Despre Informatică şi calculatoare nu am aflat decât în anii de facultate la

Facultatea de Matematică din Bucureşti, fiind la specializarea Informatică, după
concursul de admitere din anul 1973. În anii de liceu, nu ştiam ce este Informatica şi cu ce
se ocupă, dar ştiu că eram pasionat de matematică, deoarece era o plăcere şi o mare
curiozitate când rezolvam probleme din Gazeta Matematică. Îndrumat de prof. de
matematică Andrei Gheorghe am participat la Olimpiada de Matematică şi frecventam
periodic Biblioteca Municipală Constanţa, unde am consultat diverse probleme de
matematică. Unele din cărţi aveau teme ce mă depăşeau, dar le notam titlul şi autorii
pentru ca mai târziu să revin asupra lor. Acolo l-am văzut atunci şi pe elevul
Dimca Alexandru, olimpic internaţional la matematică, pe care, ulterior, l-am întâlnit la
Facultatea de Matematică din Bucureşti, iar azi este un renumit profesor universitar în Franţa.
Nu numai eu, dar elevii şi profesorii ce colaborau cu rezolvări şi probleme
propuse la Gazeta Matematică, aşteptau cu multă nerăbdare ziua de 15 a fiecărei luni
când, de regulă, apărea Gazeta Matematică [7]. După etapa rezolvării de probleme,
pentru care am fost premiat de Gazeta Matematică, a urmat o intensă activitate de
propunător de probleme, această procupare mi-a adus mari satisfacţii în cariera mea
viitoare. Îmi amintesc cu ce bucurie am primit apariţia primelor probleme propuse ce au
fost publicate în Gazeta Matematică. Recent, în cartea apărută în USA, la editura
Springer (2007), Putnam and Biyond by Titu Andreescu and Răzvan Gelca (The Putnam
Math Competition, 935-problems), apare şi rezolvarea problemei propusă de mine – nr.
13259, în Gazeta Matematică, nr. 6/1973, pag. 373 [8]. În anul 2005 a apărut ediţia
electronică a Gazetei Matematice ce conţine întregul conţinut al revistei din perioada
1895-2005. Folosind acest produs software, am scris în anul 2010 articolul „Gazeta
Matematică – 115 ani de apariţie” în care apare „TOP 100: Probleme şi articole în
Gazeta Matematică (1895-2005)”, unde sunt pe locul 70 cu 99 probleme propuse şi 5
articole [7]. „A avea ce să spui, a şti să asculţi, nu cumva asta înseamnă pricepere?”,
Grigore C. Moisil (10 ian. 1906 - 21 mai 1973). Aceste cuvinte ale acad. profesor Grigore
Moisil le-am auzit cu ocazia festivităţii de premiere la etapa finală a Olimpiadei de
Matematică, desfăşurată în anul 1971 la Liceul „Mihai Viteazu” din Bucureşti. Astăzi,
când îmi amintesc perioada petrecută în anii de liceu, unii din cei mai frumoşi ani din
viaţă, trebuie să evidenţiez emoţia şi nerăbdarea cu care aşteptam să citesc tabletele lui
Gr. C. Moisil din „Contemporanul” ce apăreau săptămânal sub genericul „Ştiinţă şi
Umanism”. Aceste scrieri ale lui Moisil şi „căutările mele” prin universul problemelor de
matematică m-au îndreptat, în acea perioada, către un „necunoscut ce însemna calculator,
matematică, informatică, roboţi”. În vara anului 1972 am primit scrisoare de la acad.
Grigore C. Moisil (scrisă la Sinaia) ca răspuns al unei scrisori primite de la mine prin care
îmi exprimasem dorinţa să scriu o culegere de probleme de matematică. Îmi explica
faptul că o astfel de culegere se poate elabora doar de un profesor după o vastă activitate
didactică cu elevii săi.
Primul articol ştiinţific l-am conceput şi redactat când eram în anul III de
facultate, sub îndrumarea prof. S. Marcus şi pe care l-am publicat în anul 1979: Fixed
points of some operators în the space of languages, REVUE ROUMAINE DE
MATHEMATIQUE PURES ET APPLIQUEES (1979), nr. 4, tome XXIV, Bucureşti,
pag. 659-661 (recenzat 81C: 68064 Jurgen Dassow, Magdeburg). L-am avut profesor în
anul II – la cursul de Analiză matematică – şi în anul IV la cursul de Teoria automatelor,

grupa Informatică teoretică. Într-o pauză de curs l-am rugat să mă asculte câteva minute.
M-a ascultat cu bucurie şi curiozitate, ceea ce mi-a dat curaj şi satisfacţie. Sunt puţini
universitari cu aceste calităţi! În anul III m-a invitat acasă la dânsul pentru a discuta
despre articol. M-am mirat să văd că în biroul lui, toţi pereţii erau plini cu rafturi de cărţi,
de jos până sus. Era deschis să discute orice subiect şi cel mai important lucru, ajuta pe
oricine [10]. Ca elev, după ce am luat cunoştinţă de Gazeta matematică, am început să
devin mai întâi rezolvitor, şi apoi propunător de probleme, am fost pasionat de teoriile şi
problemele de Analiză matematică. În acea perioadă rezolvam probleme şi din Gazeta
Matematică seria A, unde am găsit probleme de analiză matematică propuse de Gheorghe
Sirețchi, pe care ulterior, la facultate, l-am avut profesor de analiză matematică. Sunt
cunoscute cărţile de analiză matematică publicate de profesorul Gheorghe Sirețchi, coleg
de catedră cu profesorul Solomon Marcus. În aceste cărţi sunt incluse şi câteva probleme
ale mele ce au apărut în Gazeta Matematică.
Informatica s-a studiat încă din anul 1959, când a apărut ca specializare secţia
„Maşini de calcul”, urmănd ca din anul 1974 să fie concurs de admitere pentru
specializarea Informatică. Menţionăm că şi în anul 1971 a avut loc examen de admitere
pentru Informatică, după care nu s-a mai organizat, fiind reluat în anul 1974. Programul
de informatizare la nivel naţional, în perioada 1970/1971, a determinat înfiinţarea la
Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara, a secţiilor de Informatică (profil matematică), a
secţiilor de Calculatoare şi automatică (profil ingineresc), respectiv a secţiilor de
Informatică economică (profil economic).
La Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, în toamna anului 1974,
115 studenţi au început anul universitar în cadrul seriei C Informatică (4 grupe), având un
program de studii special pentru Informatică. Anul IV a avut următoarele grupe de
specializări: Informatică teoretică (131), Analiză numerică (133), Cercetări operaţionale
(132), Probabilităţi şi statistică (134). După absolvire, aceştia au fost angajaţi la diverse
locuri de activitate: Centre Teritoriale de Calcul, Institute de Cercetări, Ministere,
Învăţamânt şi Cercetare, Centre de Calcul ale diverselor uzine, fabrici etc. Astăzi,
absolvenţii din anul 1978 îşi desfăşoară activitatea atât în ţară, cât şi în străinătate (SUA,
Canada, Germania, Austria, Grecia, Israel), în următoarele domenii: IT, cercetare,
învăţământ superior, finanţe, bănci, administaţie, telecomunicaţii. Un număr de 9
absolvenţi sunt doctori în matematică/informatică (Catargiu Dumitru, Crăciunean Vasile,
Dima Nelu, Ioniţă Angela, Marinoiu Cristian, Răbâea Adrian, Stoleru Anca, Vianu
Victor, Vlada Marin).
Profesorii universitari ai acestei generaţii de informaticieni au fost: Solomon

Marcus, Livovschi Leon, Mircea Maliţa, Popovici P. Constantin, Văduva Ion, Tomescu
Ioan, Cuculescu Ion, Vaida Dragoş, Andreian Cazacu Cabiria (Decan), Dincă George
(Prodecan), Nicolae Radu (Prodecan), Viorel Iftimie, Petre P. Teodorescu, Mocanu
Petre, Gavril Sâmboan, Liviu Nicolescu, Niţă Constantin, Vraciu Constantin, Mocanu
Petre, Ichim Ion, Craiu Virgil, Florea Dorel, Mihnea Georgeta, Sireţchi Gheorghe, Anton
Ştefănescu, Constantin Tudor, Gabriela Licea, Dumitrescu Monica, Sergiu Rudeanu,
Virgil Căzănescu, Georgescu Horia, Bâscă Octavian, Atanasiu Adrian, State Luminiţa,
Ioan Roşca, Popescu Ileana, Popescu Liliana [13, 14].
Întâlnirea Promoției 1978 Informatică, anul 1988 (printre absolvenți, profesorii:

S. Marcus, C. Andreian Cazacu, I. Văduva, L. Livovschi, I. Cuculescu, M. Dumitrescu,
D. Vaida, O. Bâscă, I. Ichim și D. Focșa)
În anul 1975, la Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), a fost

proiectat şi implementat limbajul de programare PLUB (Programming Language of the
University of Bucharest), un nou limbaj de programare scris într-o versiune pentru
calculatorul IBM 360, şi altă versiune pentru calculatorul românesc Felix 256. În vara
anul 1975, sub coordonarea prof. Adrian Atanasiu, un grup de studenţi (Ivănescu Octav-
Gabriel, Drăghicescu P. Mircea, Popescu N. Gabriel, Radoslovescu V. Ion, Szilagy I.
Ladislau, Vlada C. Marin - absolvenţi în anul 1978) de la secţia de Informatică au realizat
practică productivă la implementarea acestui nou limbaj de programare.
În discursul de recepţie de la Academia Română, susţinut joi, 27 martie 2008,
intitulat Singurătatea Matematicianului, acad. prof. dr. Solomon Marcus îşi aminteşte
despre Grigore C. Moisil, întemeietorul informaticii româneşti, „Pentru Moisil,
Matematica a fost mai mult decât un domeniu de cercetare. A fost un mod de a vedea
lumea, de a-şi trăi viaţa. Avea capacitatea de a injecta gândire matematică în orice
fenomen pe care îl observa”. Existenţa unor calculatoare digitale a condus şi la cercetări
în domeniul programării. Cartea lui Solomon Marcus, „Gramatici şi automate finite” din
anul 1964 – distinsă cu premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, este una dintre
primele din lume în teoria limbajelor formale, baza teoretică în studiul limbajelor de
programare. În acea perioadă, de exemplu, promoţiile 1967 și 1970 au absolvit
următoarele secţii (grupe), printre care era şi secţia „Maşini de calcul”: 501 – Analiză
Matematică, 502 – Algebră, 503 – Geometrie, 504 – Ecuaţii, 505 – Probabilităţi, 506 –
Maşini de calcul, 507 – Mecanica fluidelor, 508 – Elasticitate, 509 – Astronomie [10].
Unii dintre absolvenţii secţiei „Maşini de calcul” au ajuns cadre didactice la Facultatea de
Matematică: 1967 - Georgescu Horia, 1970 - Atanasiu Adrian, Bâscă Octavian, Cherciu
Mihail, Perjeriu Emil, Popescu N. Ileana, Roşca Gh. Ioan, State Luminiţa, Ţăndăreanu
Nicolae.
Întâlnirea Promoției 1978 Informatică, anul 2003 (alaturi de absolvenți, profesorii: S. Marcus,
C.P. Popovici, I. Cuculescu, I. Tomescu, D. Vaida, V. Căzănescu, L. Popescu și C. Niță)
De asemenea, în acea perioadă, profesorul Solomon Marcus a fost un permanent

animator în rândul studenţilor şi al specialiştilor, pentru promovarea şi răspândirea
matematicii şi informaticii în cele mai diferite domenii: literatură, istorie, arheologie,
economie, muzică, cinematografie etc.
„În acea vreme, programa de învățământ a facultății era foarte densă, predominant
orientată către disciplinele clasice de matematică și fizică (Analiză, Algebră, Geometrie,
Fizică etc.), și asigura specializare în domenii precum Mecanică, Matematică, Ecuații
diferențiale și integrale, ba chiar Astronomie. În acest context orienta Moisil pregătirea
studenților către noua disciplină care se prefigura, Informatica. Nu era deloc simplu,
avea de luptat cu inerția sistemului academic și, în plus, Informatica nu se putea preda
doar cu cretă și tablă, cerea mijloace tehnice costisitoare. Cele mai performante
calculatoare ale acelor ani, cele de generația a III-a, erau foarte voluminoase, un astfel
de calculator se transporta cu camionul și necesita spații speciale de instalare, în care
temperatura și umiditatea trebuiau menținute între limite stricte, cu mijloacele tehnice de
atunci”, declară profesorul Tudor Bălănescu [9].
De asemenea, acesta mai precizează „prestigiul academic și social al lui

Grigore C. Moisil era covârșitor, astfel că a reușit să înființeze Centrul de Calcul al
Universității din București, ca unitate de cercetare și proiectare în Informatică, și să
doteze universitatea cu un calculator (de ultimă generație atunci) IBM 360/30, furnizat
de liderul mondial al constructorilor de calculatoare și al producătorilor de sisteme
software din acea vreme, International Business Machines Corporation, New York. O
sarcină la fel de grea era constituirea colectivului de cadre didactice și de cercetare,
deoarece se pornea, practic, de la zero. O parte dintre colaboratorii lui Moisil s-au raliat
acestei inițiative și au preluat sarcina de a asigura instruirea studenților și de a se
integra direcțiilor de cercetare din noua disciplină. La Facultatea de Matematică-Mecanică
au predat primele cursuri de Informatică Paul Constantinescu, Leon Livovschi, Solomon
Marcus, Constantin P. Popovici, Sergiu Rudeanu, Alexandru Solian, Dragoș Vaida, Ion
Văduva. Se învăța nu numai programarea calculatoarelor (în Assembler și în Fortran, un
limbaj care se mai folosește și azi), ci și discipline de Informatică teoretică (Teoria
algoritmilor, Limbaje formale și automate, Tehnici de compilare, etc.). Prezența acestui
ultim tip de discipline în planul de învățământ era un specific al Facultății de
Matematică-Mecanică și o consecință a faptului că toți cei implicați aveau un puternic
„background” matematic care le facilita o integrare firească în direcții de cercetare de
vârf ale domeniului Computer Science. Solomon Marcus, de pildă, a inclus în
preocupările științifice personale și ale colaboratorilor cercetările în domeniul
limbajelor formale și al teoriei calculabilității. Direcția s-a dovedit extraordinar de
productivă, în jurul profesorului Marcus constituindu-se o puternică Școală de
Lingvistică matematică și Teoria calculabilității. La fel s-a întâmplat cu multe alte
domenii de Informatică, precum Inteligența artificială, Tehnici de compilare etc.” [1].
Trebuie sa menţionăm că pregătirea în domeniul informaticii52 nu se poate realiza

decât dacă se utilizează tehnică de calcul (sisteme de calcul, dispozitive etc.) şi sisteme de
operare/produse software corespunzătoare acestei pregătiri. Prin urmare, factorii de
decizie de la nivelul învăţămâtului universitar şi cel preuniversitar au un rol important în
ceea ce priveşte dotarea unităţilor de învăţământ cu tehnică de calcul corespunzătoare la
momentul respectiv. Fiecare profesor sau absolvent din domeniul informaticii poate să
descrie diverse etape în care şi-a desfăşurat activitatea de formare profesională, şi prin
care să evoce atât situaţii pozitive, cât şi situaţii negative. Promoţia 1978 s-a pregătit
utilizând sistemele IBM 360 (calculator american cu care CCUB a fost dotat în anul
1968) şi Felix 256 (calculator românesc-licenţă franceză cu care a fost dotat CCUB în
anul 1975). Până în anul 1986 aceste sisteme erau instalate în clădirea din Str. Ştefan
Furtună 125 (astăzi Strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127, Muzeul Militar Naţional, în
imediata apropiere a Gării de Nord). Acestea au fost utilizate pentru formarea multor
generaţii de informaticieni. În acea perioadă s-au utilizat limbajele de programare
FORTRAN (pentru calcule ştiinţifice şi algoritmică) şi COBOL (prelucrarea datelor şi
baze de date).
În acea perioadă, 1970-1990, apariţia de noi calculatoare şi noi limbaje de
programare sau produse software, a reprezentat un imbold în demersul cunoaşterii, atât
pentru studenţii de la informatică, cât şi pentru cei de la matematică. Dacă în deceniul 70
(secolul XX) la nivel universitar, erau câteva discipline proprii informaticii, astăzi există
domenii complexe ale Informaticii: Programare şi Software Engineering, Reţele de
calculatoare şi Computing, Baze de date şi sisteme informatice, Programare şi dezvoltare
Web, Grafică pe calculator şi realitate virtuală, Geometria computaţională, Modelare şi
simulare, Calcul paralel şi distribuit, Inteligenţă artificială şi sisteme expert, Ingineria
cunoaşterii.
52
1990 vs. 2010 - Ce NU exista, dar acum, există?: www, web technologies, web programming, web server,
router, proxy, spider, e-mail, HTML, XML, PHP, URL, My SQL, DNS, DHCP, cookie, .com, .edu, .ro, .eu,
link, Google, Facebook, Yahoo, Mozilla, Chrome, chat, skype, Yahoo! messenger, twitter, SMS, RSS, BBS,
CSS, SSL, SSH, Firewall, Page rank algorithm, e-learning, educational software, virtual learning, e-
commerce, e-training, iPhone, iPad, SmartPhone, Tablet PC, Android OS, BlackBerry, Cloud computing,
Touch technology, interactive table, online journal, online courses, digital library, open source, Flash, PDF,
CMS, Moodle, Drupal, Joomla!, Wikipediea, wiki, blog, Java, JavaScript, Windows OS, Linux, Azure platform.
Întâlnirea Promoției 1978 Informatică, anul 2013 (alaturi de absolvenți, profesorii:

I. Roșca, S. Marcus, C.P. Popovici, G. Dincă, I. Văduva, I. Tomescu, V. Țigoiu-decan și A. Ștefănescu)
După anul 1995 începuse şi conectarea la sistemul Internet şi astfel cererea de

calculatoare la nivelul facultăţilor crescuse în acea perioadă. S-a simţit lipsa
calculatoarelor în perioada anului 2000, deoarece apăruse şi noi tipuri de calculatoare, dar
şi situaţia economică din România nu era cea mai bună. Cadrele didactice începuseră să
utilizeze Internetul şi să aibă adrese de e-mail.
Bibliografie
[1] Bălănescu, Tudor, In memoriam - Un discipol al lui Grigore C. Moisil: Luminița State, Revista Curtea de
la Argeș, anul VII, nr. 3(64), 2016, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/VII_3_64/VII_3_64.pdf
[2] Moisil, Ioana I., The Wonderful Adventures of the Mathematician in Logic-Land: From Łukasiewicz-
Moisil Logic to Computers in The 6th International Conference on Computers Communications and
Control (ICCCC), 2016, pag. 1-9.
[3] Otlăcan, Eufrosina , La 100 de ani de la nastere, academicianul Nicolae Teodorescu în contextul stiintei
europene, revista NOEMA, 2009, http://www.crifst.ro/noema/doc/2009_d_02.pdf
[4] Vaida, Dragoș, Informatica în România - primii ani, Revista de politica ştiinţei şi scientometrie – serie
nouă, Vol.4, Nr. 1, 2015, pag. 29-33, http://rpss.inoe.ro/articles/informatica-in-romania-primii-ani
[5] Vlada, Marin, Informatica la Universitatea din Bucureşti: 1960-1974-2004-2014, 2014,
http://mvlada.blogspot.ro/2014/04/informatica-la-universitatea-din.html
[6] Vlada, Marin, 60 de ani de la apariția Informaticii la Universitatea din Bucureşti, 2015,
http://mvlada.blogspot.ro/2015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii.html
[7] Vlada, Marin, Gazeta Matematică – 115 ani de apariţie, 2010, http://www.descopera.ro/stiinta/6067449-
gazeta-matematica-115-ani-de-aparitie
[8] Vlada, Marin, The Putnam Math Competition (USA) and Romanian mathematicians in world, 2015,
http://mvlada.blogspot.ro/2015/01/the-putnam-math-competition-usa-and.html
[9] Vlada, Marin, Grigore C. Moisil – restituiri, 2016, http://mvlada.blogspot.ro/2016/01/grigore-c-moisil-
restituiri.html
[10] Vlada, Marin, Acad. Solomon Marcus (1925-2016), 2016, http://mvlada.blogspot.ro/2016/03/acad-
solomon-marcus-1925-2016.html
[11] Vlada, Marin, Informatică aplicată. Modele de aproximare, software şi aplicaţii, Editura Universităţii din
Bucureşti, 2012
[12] Vlada, Marin, Promotia 1978 – INFORMATICA, 2008, http://mvlada.blogspot.ro/2008/06/promotia-
1978-informatica.html
[13] ***, Universitatea din Bucureşti, www.unibuc.ro, Alumni: Promoţia 1978 - Informatică,
http://www.unibuc.ro/n/cultura/alumni/Alumni_Promotia_1978_-_Informatica.php
[14] ***, www.agora.ro, Alumni - Promoţia 1978 Informatică, martoră la fondarea informaticii româneşti,
2013, http://www.agora.ro/stire/alumni-promotia-1978-informatica-martora-la-fondarea-informaticii-
romanesti
5.6 Doctorand ȋn primul grup de doctoranzi coordonați de
Prof. Solomon Marcus
Prof. univ. dr. Gabriel V. Orman,
Universitatea “Transilvania” din Brașov
Amintiri din perioada de ȋnceput și, pe scurt, evoluția ȋn timp
Era ȋn perioada anilor 1964-1966 când, la Brașov, s-au

organizat conferințe pe tema introducerii calculatoarelor
electronice, avându-l ca promotor pe Profesorul Grigore C. Moisil.
Cu ocazia uneia dintre aceste conferințe subsemnatul, fiind asistent
universitar, l-am cunoscut pe Profesorul Grigore C. Moisil. Iar ȋntr-
una dintre discuțiile pe care le-am avut, cu Prof. Moisil, i-am
ȋmpărtășit faptul că am aflat despre un domeniu nou de cercetare,
care se contura la acea vreme, legat de cartea „Gramatici și
Automate Finite” (București, Editura Academiei R.S.R., 1964)
scrisă de Solomon Marcus (pe care nu-l cunoșteam la acea vreme).
Atunci, Prof. Moisil mi-a răspus: caută-l pe Solomon Marcus la Facultatea de
Matematică a Universității București pentru că va primi dreptul de conducere de
doctorat ȋn domeniul Lingvistică Matematică. Așa am făcut și, astfel, am devenit
doctorand ȋn primul grup de doctoranzi coordonați de Prof. Solomon Marcus.
Ca doctorand al Prof. Marcus am
păstrat o legatură continuă cu Prof. Moisil
care, ȋn final, a fost principalul referent ȋn
comisia formată pentru susținerea tezei. De
altfel, cu ocazia susținerii tezei de doctorat, la
ȋnceputul Primăverii anului 1973, a fost și
printre ultimele ȋntâlniri, ale mele, cu Prof.
Moisil deoarece, la doar câteva luni după
susținere, Grigore Moisil părăsea această
lume, departe de țară, ȋntorcându-se, fără
suflare, pentru a fi dăruit, pe veci, pământului țării sale natale.
Acest moment a fost, pentru mine, unul cu valențe tragice, ceva care m-a marcat
pentru toată viața. Un eveniment la care mă gândesc si acum, după atâta timp, cu multă
tristețe.
Mult mai târziu, după 33 de ani, ȋn aprilie 2006, am dedicat a 20-a ediție a
Sesiunii Ştiintifice Mathematics and its Applications (Sesiuni știintifice organizate anual,
de subsemnatul, la Facultatea de Matematică și Informaică ȋn cadrul Seminarului
Ştiințific Probability, Stochastic Processes and their Applications, pe care-l coordonam)
aniversării a 100 de ani de la nașterea Academicianului Grigore C. Moisil. Îmi aduc
aminte că acea Sesiune Comemorativă a fost frumoasă, a fost un eveniment deosebit la
care au participat și doi membri ai Academiei Române: Solomon Marcus și Marius
Iosifescu.
Gramatici generative. Limbaje formale.
În continuare, mă voi referi, pe scurt, la perioada ce a urmat pe care eu o ȋmpart

ȋn două etape: până ȋn jurul anului 1985 și după aceea (cum se va vedea mai jos).
Solomon Marcus. În acea perioadă de ȋnceput, și ȋn contextul interesului crescând
pentru cercetări din domeniul Informaticii, Grigore Moisil a făcut o remarcă ce s-a
dovedit a fi rămas, ȋn timp, un mare adevăr: „Cine vrea să ȋnvețe Informatică trebuie să
ȋnțeleagă ce e o limbă formală”.
Apoi, ceva mai târziu, Solomon Marcus scria, ȋn Prefața cărții mele Limbaje
formale (Editura Tehnică, București, 1982) următoarele: „La câțiva ani după apariția
primelor lucrări de gramatici generative ale lui Noam Chomsky s-a cristalizat faptul că
aceste gramatici pot modela sintaxa limbajelor de programare. S-a creat astfel un drum
comun celor două tipuri de limbaje: cele naturale și cele de programare la calcultorul
electronic. Mai târziu, multe alte domenii au intrat ȋn raza de acțiune a teoriei limbajelor
formale”.
În același timp, Solomon Marcus (printre alte lucrări de referință asupra cărora nu
ne oprim acum) introduce un nou tip de gramatici generative anume gramaticile
contextuale (Contextual grammars, Rev. Roum. de Math. pures et appl., 14, (10), 1969,
pp. 1525-1534), care sunt un tip de gramatici generatice ce se deosebesc de gramaticile
din ierarhia lui Chomsky deoarece, ȋn procesul de generare a cuvintelor nu se folosesc
simboluri auxiliare. Ele nu sunt compatibile cu gramaticile regulate, ȋnsă fiecare limbaj
generat de o gramatică contextuală este un limbaj independent de context. De asemenea,
gramaticile contextuale generalizate, definite ȋn articolul menționat, pot genera limbaje
care nu sunt independente de context, iar gramaticile contextuale selective corespund cel
mai bine situațiilor ȋntâlnite ȋn realitate. În perioada la care ne referim Solomon Marcus a
publicat un număr mare de cărți și articole devenite lucrări de referință pentru cercetători.
În opinia mea Solomon Marcus este și va rămâne un titan al științei și al culturii
contemporane.
Gheorghe Păun. Este unul dintre cercetătorii de mare valoare formați sub
ȋndrumarea Profesorului Solomon Marcus. Eu l-am cunoscut ȋn perioada de ȋnceput a
carierei sale fiind referent ȋn Comisia sa de doctorat. Apoi, ȋn perioada de după anul 1973,
se remarcă cercetările remarcabile realizate de domnul Gh. Păun devenit, ȋn timp,
cercetător de mare valoare recunoscut deopotrivă ȋn cercetarea științifică românească
precum și ȋn lumea științifică din afara țării. În perioada la care mă refer a avut rezultate
remarcabile ȋn cercetarea științifică publicate ȋntr-o serie de lucrări (unele menționate și ȋn
cartea noastră Limbaje Formale).
Domnul Gheorghe Păun a participat, alāturi de Solomon Marcus, la Conferințele
Internaționale Symmetry and Antisymmetry in Mathematics, Formal Languages and
Computer Science organizate (periodic) de subsemnatul la Catedra de Analiză
Matematică și Probabilități, Universitatea Transilvania din Brașov.
Iar, cu ocazia de față, ȋmi face o deosebită plăcere să-l felicit călduros pentru
inițiativa de a aniversa Centenarul Marii Uniri prin publicarea, alături de Svetlana
Cojocaru și Dragoș Vaida, a volumului One Hundred Romanian Authors in Theoretical
Computer Science, ȋn Editura Academiei Române.
Într-adevăr, Centenarul Marii Uniri merită să fie aniversat cu toată dragostea

sufletească și recunoștința pentru eroii neamului românesc din acele vremuri.
Gabriel V. Orman.
Pe scurt despre ce a urmat; scurtă evoluție ȋn timp.
Am menționat, anterior, că mă voi referi, pe scurt, la unele aspecte până ȋn jurul
anului 1985 și după aceea. Aceasta ȋntrucât ȋn acest an am fost ales Şef al Catedrei de
Matematică (1985-1992), după care, din 1992 până ȋn 2004, am fost Şef al Catedrei de
Analiză Matematică și Probabilități, la Universitatea Transilvania din Brașov; iar ceea ce
urmează este o scurtă sinteză a activității mele.
După anul 1975 preocupările mele s-au îndreptat spre domenii interdisciplinare
implicând algoritmi de aproximare stochastică, procese stochastice şi aplicaţii la studiul
sistemelor generative şi transmiterea informaţiei, sistemelor genetice, aplicaţii în
fiabilitate, în analiza sistemelor economice şi probleme de risc.
Astfel, am creat, la Universitatea din Braşov, Şcoala de Teoria Probabilităţilor şi
Statistică Matematică; multe probleme teoretice, dar mai ales practice, făcând parte din
tematica Seminarului Ştiințific Probabilităţi, Aproximare Stochastică şi Aplicaţii şi
constituind teme de studiu în teze de doctorat.
După pensionare, am continuat activitatea didactică ȋn calitate de Profesor
Asociat iar, apoi, ȋn calitate de Profesor Consultant și Conducător de Doctorat (având
același statut și ȋn prezent). Conduc doctorat din perioada 1990-1991 (nu mai știu exact);
oricum prima teză a fost susținută ȋn anul 1996. Nnmăr de teze finalizate : 29-30; număr
de doctoranzi actuali: 3.
În ramura „Matematici aplicate” am fundamentat, direcția de cercetare:
„Probabilități, Procese Stochastice și Aplicații la Sudiul Sistemelor”. Activitățile s-au
desfășurat ȋn cadrul Seminarului Ştiintific Probabilități, Procese Stochastice și Aplicații
transformat, ȋntre timp, ȋn Mathematics and its Applications, ajungând ȋn anul 2015 la a
29-a ediție. Ca urmare a bazei știinifice create, prin Ordinul Ministrului Învățământului, a
luat ființă, sub coordonarea subsemnatului, „Ciclul de Studii Aprofundate”, cu durata de 1
an, transformat ulterior ȋn MASTER, cu durata studiilor de 2 ani, pentru specializarea
Probabilități, Statistică Matematică și Fiabilitatea Sistemelor.
Activitatea științifică s-a concretizat prin publicarea a peste 230 de lucrări
științifice (cărti, articole, cursuri universitare) și, de asemenea, a unui mare număr de
articole pentru popularizarea științei. Am susținut conferințe, comunicări științifice ȋn țară
și la Universități din Europa, America, Israel, la o serie dintre ele fiind „invited lecturer”.
Considerat printre primii matematicieni din țară care a realizat o tratare unitară a teoriei
limbajelor formale din ierarhia lui Chomsky și teoriei automatelor (Solomon Marcus).
Am organizat mai multe evenimente științifice naționale și internaționale fiind și
editor de Proceedings-uri, printre care:
 Conferințele Naționale de Limbaje, Logică, Lingvistică matematică, (periodice);
 Conferințele Internaționale Symmetry and Antisymmetry in Mathematics, Formal
Languages and Computer Science - Satellite Conference of ECM, periodice,
organizate la interval de 2 ani (din 1996), sub egida European Mathematical
Society - Central and Eastern Europe Committee și incluse ȋn Programele EMS;
 Sesiunile știintifice (anuale) Mathematics and Its Applications, Catedra de
Analiză Matematică și Probabilități, Universitatea Transilvania din Brașov. Cu
aceste ocazii s-au publicat „Proceedings-uri” corespunzătoare care au ajuns la a

29-a ediție (cum am amintit și mai sus).
 Sunt editor al mai multor volume „Proceedings” ale diferitelor evenimente
științifice interne și internaționale pe care le-am organizat la Universitatea
Transilvania din Brașov.
 Am fost recenzent științific (timp de peste 30 de ani) la Revista de Recenzii și
Referate ZENTRALBLATT FÜR MATHEMATIK, editată de Springer-Verlag,
pentru Secția „Teoria Probabilităților și Procese Stochastice”.
 În decursul timpului am fost invitat, anual, la diferite Universități din Europa,
USA sau Israel pentru a participa la evenimente științtifice și a ține conferințe,
comunicări sau pentru a preda lecții, ca de exemplu: Universitățile din Illinois,
Thessaloniki, Compiègne, „Gerhard-Mercator” – Duisburg, „La Sapienza” –
Roma, Trondheim, South Carolina – Columbia, Glasgow; precum și la „Sami
Shamoon College of Enginering” – Beer Sheva.
 De asemenea, amintesc conferințele ținute anual (din 2009) la Chaotic Modeling
& Simulation International Conferences (CHAOS) la care sunt și membru ȋn
„International Scientific Committee”.
În acelasi context amintesc și faptul că am fost Membru ȋn Comitetul Ştiințific
Internațional al Conferințelor Balcanice de Cercetări Operaționale, Thessaloniki, Grecia
(1994-1999); precum și faptul că Societatea Elenă de Cercetări Operaționale din
Thessaloniki m-a desemnat colaborator pentru Programul TEMPUS (JET), (1993-1995).
Tot ȋn cadrul colaborărilor internaționale amintesc și faptul că, ȋn anul 2001, am
fost Gastprofessur la Universitatea „Gerhard Mercator” din Duisburg, Germania, unde
am realizat studii privind „Metode de aproximare stochastică” și am predat cursuri de
„Teoreme limită și Aproximare Stochastică” studenților de la Master-Degree. Ulterior, ca
Şef de Catedră, am ȋncheiat un „Acord de colaborare științifică și schimb de experiență”
pe termen lung (ȋncepand cu anul 1999) cu Catedra de Matematică-Informatică de la
Univ. „Gerhard-Mercator” din Duisburg, Germania (prof. H.H. Gonska).
Sunt citat ȋn diferite lucrări și monografii românești și străine, printre care: New
York Academy of Sciences, Academy „Update”, Member Newsletter, Spring/Summer
1999; Istoria lingvisticii românești, Ed. Ştiințifică și Enciclopedică, Bucureti, 1978;
Scurtă istorie a creației științifice și tehnice românești, Ed. Albatros, București, 1981;
Istoria Ştiințelor ȋn România – Matematica, Mecanica, Astronomia, Ed. Academiei
Române, 1981.
În același context mai amintesc aici faptul că sunt inclus ȋn mai multe Monografii
Ştiințifice naționale și internaționale, precum și faptul că am primit, printre altele,
Diploma de Onoare a Centrului de Logică şi Ştiinţe Comparate din Bologna-Italia.
Încheiere
În foarte scurta prezentare pe care am făcut-o am fost dominat de amintirile mele

din perioada de ȋnceput, când rolurile principale au revenit celor doi iluștri reprezentanți
ai științei și culturii românești Grigore C. Moisil și Solomon Marcus, cu legatura directă,
de aici, către realizatorii volumului One Hundred Romanian Authors in Theoretical
Computer Science, Editura Academiei Române, 2018 (Svetlana Cojocaru, Gheorghe
Păun, Dragoș Vaida).
Iar, ȋn ce-l privește pe subsemnatul, am punctat doar câteva dintre preocupările mele
si evenimentele care au urmat, ȋntr-o oarecare succesiune, ȋn timpul care s-a scurs după
perioada de ȋnceput. Mai multe detalii pot fi găsite la adresa: http://cs.unitbv.ro/~orman
(cu precizarea că ultima actualizare s-a făcut ȋn anul 2009).
Mulțumiri
În final, vreau să-l felicit călduros pe domnul Marin Vlada pentru inițiativa
realizării volumului de față și pentru faptul că mi-a oferit ocazia de a depăna câteva
amintiri și, prin aceasta, de a-mi aduce și eu, ȋntr-o oarecare măsură, contribuția la
realizarea lui.
5.7 Gândurile unui ucenic al profesorului Marcus
Prof. dr. Toma Albu53,
Institutul de Matematică „Simion Stoilow”, Academia Română
Spre deosebire de maniera de predare a profesorului Nicolae Dinculeanu, axată

pe prezentarea pedantă și direct, pe schema Definiție, teoremă, corolar, exemple, cursul
profesorului Solomon Marcus era cu totul altfel. Lecția începea cu o prezentare istorică și
o motivație a rezultatului pe care urma să ni-l predea, continua cu expunerea modului în
care noțiunea importantă din rezultat s-a născut și a evoluat, cu încercările, unele eșuate,
care au dus la nașterea și evolușia acelui rezultat, cu posibilele căi de a aborda
demonstrația și se încheia cu enunțul complet al teoremei și, în fine, cu demonstrația
riguroasă. Ca un leitmotiv, ori de câte ori avea ocazia, ne spunea că predarea unui rezultat
important nu este acela de a-i da studentului produsul finit, adică doar teorema și
demonstrația, ci acela de a prezenta lucrurile în evoluția lor, cu poticnirile și
îmbunătățirile ulterioare. Evident că, din lipsă de timp, nu era posibil ca toate cursurile
domniei sale să se desfășoare pe această schemă, dar principalele noțiuni și rezultate erau
expuse în această manieră, cu totul deosebită de aceea în care se preda de obicei la
Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București. Prin modul impecabil și
fascinant în care ne ținea cursul, profesorul Solomon Marcus ne dezvăluia adevărata
frumusețe a matematicii.
53
Text parțial din Revista Curtea de la Argeș, Anul VIII, nr. 6(79), iunie 2017, http://www.
curteadelaarges.ro/arhiva/VIII_6_79/VIII_6_79.pdf.
5.7 Întâlniri (Meetings with) cu Solomon Marcus, vol. I, II,
Ed. Spandugino, 2010
Marin Vlada54,
Am scris primul articol științific, când eram sudent în anul III de facultate, sub
îndrumarea prof. S. Marcus și publicat în anul 1979 Fixed points of some operators in the
space of languages, REVUE ROUMAINE DE MATHEMATIQUE PURES ET
APPLIQUEES (1979), nr. 4, tome XXIV, București, pag. 659-661. [recenzat 81C: 68064
Jurgen Dassow, Magdeburg]. Știu că am primit 117 lei de la Editura Academiei. Pe prof.
S. Marcus l-am avut profesor în anul II și în anul IV (master) la Cursul de Teoria
automatelor, grupa de Informatică teoretică. În anul III m-a invitat acasă la dânsul, când
am fost mirat că in biroul lui toți pereții erau plini cu rafturi de cărți – de jos până sus. Era
deschis să discute orice subiect și cel mai important lucru, ajuta pe orice. Sunt puțini
universitari cu aceste calități!
54
Profesorul Solomon Marcus alături de Promotia 1978 – Informatică din cartea Întâlniri (Meetings with) cu
Solomon Marcus, vol. I, II, Ed. Spandugino, 2010.
Matematician și informatician, discipol al

unor mari profesori – Grigore C. Moisil, Miron
Nicolescu, Octav Onicescu, Simion Stoilow, Dan
Barbilian (Ion Barbu), Gheorghe Vrănceanu,
prof. Solomon Marcus a abordat multe domenii
ale cunoașterii prin studiile interdisciplinare și
transdisciplinare întreprinse, a fost o minte
strălucită care a deschis căi noi în spațiul
cunoașterii. A preluat ștafeta de la acad. Grigore
C. Moisil – întemeietorul informaticii românești,
și a a contribuit în mare măsura la creșterea
rolului matematicii și al informaticii, precum și al
știintei in genaral, la dezvoltarea și evoluția
societății românești.
Numele academicianului Solomon
Marcus este citat în marile enciclopedii internaționale, precum Brockhaus, Enciclopedia
Italiană, Enciclopedia Universalis, în enciclopedii internaționale de matematică,
informatică, cibernetică, lingvistică, semiotică și literatură. În decembrie 2015,
Presedinția României i-a acordat Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de
Comandor.
Întâlniri (Meetings with) cu Solomon Marcus, vol. I, II, Ed. Spandugino, 2010.
Solomon Marcus, Paradigme universale IV. Timpul, Ed. Paralela 45, 2010.
„Profesorul a fost, totodată, un prestigios om

de cultură, un mare umanist de formație
raționalistă, din speța marilor cărturari
europeni și universali. Prin ceea ce a făcut în
știință, educație și cultură, prin întreaga lui
operă și viață, Solomon Marcus a fost și este,
în eternitate, un mare român”, Sorin Ivan,
http://www.tribunainvatamantului.ro).
„Lumea științifică internațională pierde unul
dintre ultimii enciclopediști, într-o societate
dominată de supraspecializare. Interesul lui
științific și didactic a variat de-a lungul
timpului de la analiză matematică, la informatică teoretică, teoria măsurii, topologie
generală, lingvistică matematică, istoria matematicii, poetică matematică, semiotică și
până la aplicații ale matematicii în științele naturale și sociale. Școlile românești de
matematică și informatică pierd un Profesor, un coborâtor din Grigore Moisil, un
păstrător al memoriei și moștenirii înaintașilor săi, un creator de școală și discipoli.”
(Sorin Ivan, http://www.tribunainvatamantului.ro).
 „Să nu încercați să definiți timpul, căci intrați într-o capcană fără ieșire. Pur și
simplu nu există o definiție a timpului. Când am scris cartea despre timp, mi-am
dat seama că singura salvare este să mă gândesc la un anumit fel de timp: timp
cronologic, timp fizic, timp biologic, timp subiectiv, timp lingvistic, timp cuantic,
timp relativist etc. Zeci și zeci de feluri de timp”, Solomon Marcus (Mina-Maria
Rusu, http://www.tribunainvatamantului.ro)
 „Marea viață poate începe după moartea biologică. De fapt, testul pentru
calitatea unei vieți umane îl reprezintă capacitatea de a supraviețui prin
realizările ei. Moartea face pereche organică cu venirea pe lume.” Solomon
Marcus (Liviu Papadima, Un drum al aventurii, http://dilemaveche.ro/)
 „Viaţa fără Internet nu mai e posibilă! Internetul nu e doar un nou instrument de
lucru, e mult mai mult. După ce îl valorifici cum trebuie, devine o a doua natură,
îţi schimbă viaţa. Multă lume are această prejudecată, că duşmanul culturii e
calculatorul, că tineretul de azi nu mai citeşte. Am descoperit elevi din ultimele

clase de liceu care nu citiseră mai nimic, dar care au demonstrat o capacitate
extraordinară de a construi un discurs şi care au organizat dezbateri extrem de
interesante pe teme de ei alese. Erau inteligenţi, şi nu din cărţi, era evident că
s-au format pe o cale alternativă, în care internetul a avut un rol fundamental.
Ideea că toată cultura e în cărţi ar trebui revizuită.” Solomon Marcus - 2012,
http://www.formula-as.ro/
 „Internetul ar fi trebuit să-l scutească pe elevul de azi de efort excesiv de
memorie şi, iată, că suntem la 25 de ani de la apariţia internetului şi nu face
lucrul ăsta. Noi am rămas la o utilizare cu totul inferioară a intenetului, doar la
reţelele de socializare. Eu nu spun să le eliminăm, dar a reduce doar la atât
internetul în viaţa şcolară e o crimă. Şi mă uit la toate dezbaterile care au loc şi
la cea de la institutul pentru ştiinţele educaţiei, şi în grupul de lucru al
ministrului, nu se văd lucrurile astea. În total, e o mare suferinţă şi îi las pe
colegii mei care vor să viseze la ziua de mâine şi la cea de poimâine, dar eu
rămân ancorat în teribilelele întrebări ale zilei de azi” – sunt vorbele cu care
încheie Solomon Marcus ultimul său interviu (17 feb. 2016) acordat TVR - IN
MEMORIAM, 20 Martie 2016 - http://tvr1.tvr.ro/;
 „Cuvântul cheie Proiect, SĂ AI PROIECTE!”; Semnal de alarmă: „Lăsați
tineretul să-și spună cuvântul!”; OMUL! Pentru Solomon Marcus, o continuă
mirare! „Pentru tot răul din societate, atunci când stai să îl analizezi şi să mergi
la rădăcină, ajungi la păcate ale educaţiei”. Sesiunea omagială dedicată
domnului Academician Solomon Marcus cu ocazia împlinirii a 90 de ani,
Miercuri, 4 martie 2015, Aula Academiei Române.
Bibliografie
1. In memoriam Solomon Marcus, la TVR1, 18 martie 2016 -
https://www.youtube.com/watch?v=sWAA_H4gY4o
2. Lumina Celui Nevăzut.10 nevoi umane de la care ar trebui să plece educația, 2015 -
https://www.youtube.com/watch?v=B8YAWjAzR6M
3. Minte, natură, matematică, 2014 - https://www.youtube.com/watch?v=-4MH3sOZi-c
4. Învățământul românesc, 4 feb. 2016 - https://www.youtube.com/watch?v=q-Gb__g883A
5. Profesionșii TVR, 2001 - https://www.youtube.com/watch?v=49qMKY77dA4
6. http://infoub.unibuc.ro/Academician Profesor Solomon Marcus la 85 de ani by Conf. univ. dr. Marin
Vlada.
7. M. Vlada, http://mvlada.blogspot.com/2016/03/acad-solomon-marcus-1925-2016.html/
ANEXĂ
Anul 2005, la Facultatea de Matematică și Informatică – Conferința lui Sorin Istrail.

În imagine (de la dr. la st.): Sergiu Rudeanu, Sorin Istrail, Solomon Marcus, Dragoş Vaida,
Virgil Căzănescu, Gheorghe Ştefănescu –
University of Bucharest, Faculty of Mathematics and Computer Science
6
Pionierii informaticii
românești –
Universitatea din
București
Definiție. Pionier al informaticii românești este instituția sau omul de știință, profesorul,
cercetătorul, inginerul etc., ce are contribuții în (când Informatica/Computer Science și-a
căpătat statutul de știință de sine stătătoare, în perioada 1955-1990):
 studii și cercetări privind domeniul Computing (hardware și software, The 2012 ACM
Computing Classification System - DL: DIGITAL LIBRARY),
https://dl.acm.org/ccs/ccs_flat.cfm);
 dezvoltarea teoriilor, metodelor și tehnicilor de Computer Science și Tehnologia informației
și a comunicației (IT&C), inclusiv dezvoltarea de produse software și hardware;
 utilizarea produselor software instalate pe calculator pentru rezolvarea problemelor din
domeniile științific, ingineresc, economic, sănătate, educație, militar etc.;
 promovarea și răspândirea utilizării calculatoarelor de către toate categoriile de oameni,
inclusiv în rândul elevilor și studenților;
 promovarea și participarea la manifestări științifice din domeniul Computing (hardware și
software), inclusiv prin legăturile și schimbul de idei în rândul comunității internaționale
din domeniu.
(M. Vlada, 2018, Proiectul ROINFO “Romanian Informatics” 2018-2020,
http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/iir)
CUPRINS
6.1 Despre ideile scrierii unei istorii a informaticii din România (M. Vlada) ................ 306
6.2 Discipolii acad. Grigore C. Moisil și pionieri ai informaticii românești (M. Vlada) 319
6.3 Leon Livovschi, un pionier al informaticii românești și colaborator apropiat al
acad. Gr. C. Moisil (M. Vlada) ..................................................................................... 330
6.4 Constantin P. Popovici, colaborator al acad. Gr. C. Moisil și unul din primii
profesori de informatică (M. Vlada) ............................................................................ 339
6.5 Stelian Niculescu, unul din primii informaticieni români (M. Vlada) ..................... 347
6.6 Dragoș Vaida: matematica și informatica, în consonanță (M. Vlada) .................... 354
dezvoltator de cercetări în simularea stochastică (M. Vlada) .................................. 363
programarea pseudo-booleană (M. Vlada) ................................................................ 372
6.9 Un discipol al lui Gr. C. Moisil: Luminiţa State (T. Bălănescu) ............................... 375
6.10 Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești (M. Vlada) .......................... 380
6.11 Nicolae Țăndăreanu, un pionier al informaticii românești (M. Vlada) .................. 389
6.12 Emil N. Perjeriu, destinul unui geometru informatician (M. Vlada) ..................... 397
6.13 Ioan Tomescu, creator al școlii românești de teoria grafurilor ............................... 409
6.14 Virgil Emil Căzănescu, un teoretician al fundamentelor informaticii ................... 416
6.15 Nicolae Popoviciu, matematician, un pionier al informaticii românești................ 420
6.16 Gheorghe Păun, un matematician-informatician inițiator al modelului de
Membrane Computing: P systems .............................................................................. 426
6.17 Cristian Calude, un discipol al acad. Solomon Marcus cu contribuții în teoria
algoritmică a informației și calcul cuantic .................................................................. 432
6.18 Horia Georgescu, un formator al generațiilor de informaticieni ........................... 439
6.19 Adrian Atanasiu, un teoretician al limbajelor formale, criptografiei formale și
prelucrării limbajului natural ...................................................................................... 444
6.20 George Georgescu, un profesor de logici fuzzy și de teoria combinatorică ......... 449
6.21 Alexandru Mateescu, un matematician al limbajele formale și al structurilor
matematice discrete ..................................................................................................... 452
6.22 Ileana Popescu, un formator al generațiilor de informaticieni .............................. 455
6.23 Tudor Bălănescu, Șerban Gavrilă, Marian Gheorghe, Radu Nicolescu, Liviu
Sofonea: abordare pragmatică și formalizată a metodologiilor de programare .... 459
elementului finit ........................................................................................................... 470
6.25 Denis Enăchescu, un informatician expert în metoda Monte Carlo, Data

Mining și Inteligența Articială .................................................................................... 472
operaționale .................................................................................................................. 473
6.27 Ștefan Ștefănescu, un informatician specialist în modele statistice, algoritmi și
prelucrări de date ......................................................................................................... 481
6.28 Marin Popa, un matematician expert în rețele Petri și rețele de calculatoare,
formator al generațiilor de informaticieni ................................................................. 487
6.29 Rodica Ceterchi, un matematician al limbajelor formale, teoriei categoriilor și
al algebrelor universale ................................................................................................ 491
6.30 Marin Vlada, un informatician expert în Grafica pe calculator, Inteligența
artificială și tehnologii e-Learning .............................................................................. 495
6.31 Ileana Streinu, un matematician-informatician cu cercetări în Inteligența
artificială și în geometria computațională ................................................................. 502
6.32 Mihaela Malița, un informatician al inteligenței artificiale și al tehnologiilor...... 505
6.33 Monica Tătărâm, un formator al generațiilor de informaticieni ............................ 510
6.34 Matei Bogdan, inginer-informatician, formator al generațiilor de informaticieni ...... 514
6.35 Maria Lovin, inginer-informatician, pionier al informaticii românești ................. 517
6.36 Victorina Panaite, matematician-informatician, pionier al informaticii românești ... 519
6.37 Dorin Panaite, inginer-informatician, pionier al informaticii românești .............. 520
6.38 Elena-Liliana Popescu, un formator al generațiilor de informaticieni .................. 522
6.39 Mihail Cherciu, un formator al generațiilor de informaticieni .............................. 524
6.40 Paul Radovici-Mărculescu, matematician–informatician ...................................... 526
6.41 Mircea Adam, un formator al generațiilor de informaticieni ................................. 529
6.42 Rodica-Florentina Niculescu, matematician-informatician ................................... 531
6.43 Gheorghe Petrescu, matematician-informatician ................................................... 533
6.44 Petre Preoteasa, matematician-informatician ......................................................... 534
6.45 Constantina Ioan, matematician-informatician ...................................................... 536
6.1 Despre ideile scrierii unei istorii a informaticii
din România
Marin Vlada,
MOTTO
„Viața oamenilor care au trăit în trecut este considerată de către înțelepți
memoria colectivă a comunității pământești. Cu alte cuvinte, de-a lungul
timpului, s-au adunat fapte, întâmplări, evenimente, procese etc., care se
constituie în zestrea omenirii, în patrimoniul societății, într-un adevărat tezaur
de viață. Noi suntem oameni și – ca să parafrazez un dicton latin – nimic din
ceea ce este omenesc nu trebuie să ne fie străin”.
Acad. Ioan Aurel Pop,
președintele Academiei Român și rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din
Cluj-Napoca (UBB), din discursul de deschidere a Congresului Național al
Istoricilor Români, organizat la Cluj-Napoca, august 2019
Evoluția și dezvoltarea societății omenești nu se pot realiza decât prin

Cunoaștere și Învățare. Promotorul acestui proces de evoluție sunt considerate științele ce
sunt forme de reprezentare virtuală a cunoașterii. Științele sunt Limbaje de reprezentare
a Cunoașterii. Dacă se analizează cu profunzime evoluția spectaculoasă a Informaticii și
a domeniul IT (Computing = hardware + software), se poate ajunge la concluzia că
dezvoltarea s-a realizat prin explorarea conceptului de „Limbaj” – ce conduce la
procesarea informației, și construirea de echipamente (sisteme) de calcul bazate pe
microprocesoare („bijuteria” sec. XX), produse ale microelectronicii și ciberneticii.
Astăzi, se poate afirma că științele sunt modele și reprezentări virtuale ale
cunoașterii.
În volumele elaborate în cadrul proiectului ROINFO (Romania Informatics 2018-

2020) vom aborda divese aspecte privind evoluția informaticii românești prin
componentele de harware și software (Computing – conform ACM – Computing
Classification System 2012), și vom realiza unele completări la cele apărute în
„Monografia informaticii din România”55, La „Întâlnirea generațiilor de informaticieni”,
55
Editura: A.G.I.R., 2012, ISBN: 978-973-720-409-7, autor Marius Guran, Prof. dr. ing. Marius Guran,
Membru de Onoare al Academiei Române, Membru al Academiei Oamenilor de Știință.
din 27 August 2018, la București, domnul Dan Farcaș a afirmat că proiectul ROINFO are
ca obiective rolul și aspectul „Matematicii”, în apariția și construirea calculatoarelor
românești, ce nu au fost bine evidențiate până acum în cartea lui M. Guran. De asemenea,
profesorii I. Văduva și St. Niculescu au pus accent pe reeditarea rapoartelor lui Gr. C.
Moisil privind Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB) și rolul acestui
centru în formarea multor generații de informaticieni.
 „Inițiațiva realizării unei monografii a informaticii
românești a fost pornită în anul 2008, iar
hotărârea de a materializa această ințiativă și de a
scrie o monografie a informaticii din România s-a
bazat și pe încurajarea prof. Mihai Drăgănescu,
după ce un simpozion organizat la Academie, în
2002, privind istoria calculatoarelor și a rețelelor
de calculatoare, a rămas fără apariția, într-un
volum, a comunicărilor și mărturiilor prezentate,
care erau pregătite în acest sens.” M. Guran, 2012.
 „Un domeniu al științei reprezintă o construcție a
unei mulțimi de contributori, al căror aport
individual și inteligență se regăsesc în domeniu și
prin sprijinul pe care-l dau unora dintre ei, care,
cu inițiativă, orientare și acțiune, bazate pe
informație și cunoastere, asumându-și uneori și
riscurile care însoțesc orice realizare importanta a vieții” M. Guran, 2012.
Paginile 35, 38 despre Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), M. Guran 2012
Primele rezultate în cadrul proiectului ROINFO 2018-2020
Etape. Dezvoltarea Computing/IT/Informatică în România:
1. CERCETĂRI PRIVIND FUNCȚIILE RECURSIVE, LOGICA ȘI TEORIA

DEMONSTRAȚIEI – În anul 1927, matematicianul român Gabriel Sudan (1899-1977),
cu doctoratul la David Hilbert, a dat primul exemplu de funcție recursivă care nu este
primitiv recursivă, înaintea lui Wilhelm Ackermann (1928). În perioada 1934-1942, la
Universitatea din Iași, matematicianul Grigore C. Moisil (1906-1973) se ocupa de
„Logică și teoria demonstrației” și propunându-și „să învețe matematica de la început”, a
studiat la „minunata bibliotecă” a Seminarului matematic din Iași, cartea lui Hilbert și
Ackermann, dar și cele 3 volume Principia Mathematica ale lui Russel și Whitehead.
Moisil a aflat despre logicile cu mai multe valori ale lui Lukasiewicz, în primăvara anului
1935, când T. Kotarbinski, profesor la Universitatea din Varșovia a ținut la Iași 3
conferințe publice și o scurtă lecție la Seminarul Matematic asupra scrierii fără paranteze
a lui Lukasiewicz.
2. CIBERNETICA S-A NĂSCUT ÎN ROMÂNIA (1938-1939) – Astăzi se știe
că, cu 10 ani înainte de cartea matematicianului american Norbert Wiener (1894-1964)
Cybernetics: Or Control and Communication in the Animal and the Machine, românul
Dr. Ștefan Odobleja (1902-1978) – medic militar (membru post-mortem al Academiei
Române, 1990), publică în 2 volume „Psihologia consonantistă”, 1938, 1939, la Editura
Maloine, Paris, în limba franceză (însumând peste 800 de pagini), în care stabilește legi
generale, pe care le aplică atât ştiinţelor naturii inerte, cât şi ştiinţelor lumii vii,
psihologiei şi fenomenelor economico-sociale. Dr. Ştefan Odobleja face o descriere a
funcţiilor psihologice folosind o schemă generală a unui sistem cibernetic, unde organele
de simţ, care primesc informaţii din mediu, reprezintă intrările (INPUT), iar muşchii sunt
consideraţi ieşirile (OUTPUT). Acesta face „pași peste granițele psihologiei” trecând de
la om la alte sisteme complexe (comunități, organizații sociale etc.), inventând o nouă
știință: Cibernetica.
3. FUNDAMENTAREA MODELELOR PENTRU COMPUTING ȘI
DEZVOLTAREA DOMENIULUI INFORMATICĂ – În perioada 1953-1954, ROMÂNIA
ocupa locul III în lume, după SUA și URSS, în activitatea de cercetare privind Teoria
circuitelor de comutație, după nr. de articole (Gr. C. Moisil, Activitatea CCUB, revista
AMC, Editura Tehnică, nr. 13-14, 1970). Programe pentru sistemul național de
informatică și conducere, dotarea cu tehnică de calcul în perioada 1971-1980 (1967,
1971, 1972).
4. REALIZAREA DE CALCULATOARE ROMÂNEȘTI – În perioada 1955-1957,
ROMÂNIA a proiectat si construit primul său calculator electronic numeric (anul 1957,
calculatorul CIFA 1), de către un colectiv condus de ing. Victor Toma, la Institutul de
Fizică Atomică (IFA) – Măgurele.
5. DEZVOLTAREA DE CALCULATOARE ÎN LUME – ROMÂNIA a fost a 8-a
țară din lume ce a proiectat și a construit un calculator electronic (1957) și cea de-a 11-a
țară din lume care a construit un calculator electronic cu tranzistoare (1963).
VOLUMUL I: Computing - Contextul internațional

CAPITOLUL 1 – Contextul internațional la apariția și evoluția calculatoarelor
VOLUMUL II: Computing - Contextul național
CAPITOLUL 2– Contextul național privind fondarea informaticii românești
România se poate mândri cu contribuția oamenilor de știință români,

matematicieni și ingineri, în câteva domenii ale cercetării științifice, privind fundamentele
teoriei calculabilității, fundamentele ciberneticii, teoria algebrică a mecanismelor
automate, logica matematică aplicată la construirea și utilizarea primelor calculatoare
electronice din România. Un rol primordial l-a avut acad. Grigore C. Moisil (1906-1973),
considerat fondatorul informaticii românești, împreună cu inginerii ce au construit și
dezvoltat industria de calculatoare românești. De asemenea, astăzi, se știe că noua știință
Cibernetica s-a născut în România, în anul 1938 și 1939, când dr. Ștefan Odobleja, medic
militar, publica în franceză lucrarea fundamentală în 2 volume, „Psihologia consonantistă”.
Definea bazele unei ştiinţe noi, Cibernetica, ce va propulsa construirea calculatorului
modern și dezvoltarea unei noi științe: Informatica, ce va contribui la dezvoltarea
Inteligenței artificiale. Odobleja stabilea, în perioada 1938-1939, ideile fundamentale ale
Ciberneticii (cele 9 legi universale), cea mai importantă referindu-se la feedback.
România acelor ani, înainte și după cel de-Al Doilea Război Mondial, era
conectată la activitatea științifică și tehnică privind apariția noilor științe: Cibernetica și
Informatica, prin eforturile științifice ale comunității mondiale, la construirea sistemelor
de calcul (computer systems). În deceniul ‘60, România era considerată între primele țări
din lume (după SUA, Anglia, URSS, Germania, Franţa, Japonia, Austria, Olanda, Italia,
Danemarca) privind cercetările și eforturile pentru construirea calculatorului electronic.
Școala românească de matematică s-a dezvoltat sub influența matematicienilor români ce
și-au susținut doctoratele cu prestigioși matematicieni din Franța, Germania, Italia. De
exemplu, matematicianul Gabriel Sudan (1899-1977) a publicat în anul 1927 (înaintea lui
W. Ackermann, 1928), prima funcție recursivă ce nu este primitiv recursivă.
Imagine, http://mvlada.blogspot.com/2015/05/prof-dr-constantin-p-popovici-la-85-de.html
„Preocupările privind introducerea informaticii în tara noastă își au cele mai puternice
rădăcini în teoria algebrică a mecanismelor automate, al carui studiu l-a inițiat acad.
Gr. C. Moisil începând cu anii 1952-1953. Atenția asupra acestei teorii i-a fost atrasă de
un tânăr de pe atunci, Leon Livovschi, care a remarcat că în revista Elektricesstvo se
aflau studii privind aplicarea locigii la proiectarea mecanismelor automate.” Constantin
P. Popovici, Începuturile informaticii în România, Gazeta de Informatică, Nr. 2, 1991.
Definiție. Pionier al informaticii românești este instituția sau omul de știință,

profesorul, cercetătorul, inginerul etc., ce are contribuții în (când Informatica/Computer
Science și-a căpătat statutul de știință de sine stătătoare, în perioada 1955-1990):
 studii și cercetări privind domeniul Computing (hardware și software, The
2012 ACM Computing Classification System – DL:DIGITAL LIBRARY),
https://dl.acm.org/ccs/ccs_flat.cfm);
 dezvoltarea teoriilor, metodelor și tehnicilor de Computer Science și
Tehnologia informației și a comunicației (IT&C), inclusiv dezvoltarea de
produse software și hardware;
 utilizarea produselor software instalate pe calculator pentru rezolvarea
problemelor din domeniile științific, ingineresc, economic, sănătate, educație,
militar etc.;
 promovarea și răspândirea utilizării calculatoarelor de către toate categoriile
de oameni, inclusiv în rândul elevilor și studenților;
 promovarea și participarea la manifestări științifice din domeniul Computing
(hardware și software), inclusiv prin legăturile și schimbul de idei în rândul
comunității internaționale din domeniu.
(M. Vlada, 2018, Proiectul ROINFO „Romanian Informatics” 2018-2020,
http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/iir)
Exemple de instituții și lucrări de pionierat în domeniul informaticii56 (Computing

-hardware și software):
 Laboratorului de calcul de la IFA Bucuresti – Institutul de Fizică Atomică
(IFA) de la Măgurele, înfiinţat din Institutul de Fizică al Academiei sub
conducerea savantului Horia Hulubei, care a fost şi primul director IFA. În
anul 1957, aici a fost construit CIFA-1, primul calculator electronic românesc
– sub coordonarea ing. Victor Toma.
 Politehnica din Timișoara – unde s-a realizat construcția calculatorului
MECIPT-1 (Mașina Electronică de Clacul a Institutului Politehnic din
Timișoara), începută în anul 1959 și terminată în anul 1962, calculator
construit de electronistul ing. Löwenfed și matematicianul A. Kaufman.
 Grigore C. Moisil, Teoria algebrică a mecanismelor automate [Algebraic
theory of automatic machines], Academia Republicii Populare Române,
Editura Tehnică, Bucurști, 1959. MR0120120.
56
http://mvlada.blogspot.com/2016/10/discipolii-acad-gr-c-moisil-si-pionieri.html
http://mvlada.blogspot.com/2016/01/grigore-c-moisil-restituiri.html
http://mvlada.blogspot.com/2015/05/prof-dr-constantin-p-popovici-la-85-de.html
http://www.c3.cniv.ro/?q=2016/pionieri
 Centrul de Calcul al Universitatii din București (CCUB), înființat de acad. Gr.

C. Moisil, în anul 1962, și care a fost dotat cu sistemul american IBM 360/30,
utilizat la formarea multor generații de informaticieni la Facultatea de
Matematică.
 Grigore C. Moisil, Circuite cu tranzistori [Transistor Circuits], Editura
Academiei Republicii Populare Române, București, 1961–62. OCLC 15371418.
 Solomon Marcus, Gramatici şi automate finite, Editura Academiei RSR, 1964
(distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române).
 O. Bâscă, V. Boicescu, E. Căzănescu, M. Cherciu, G. Georgescu, Gr. C. Moisil,
Gh. S. Nadiu, I. Petrescu, S. Rudeanu, C. Sicoe, L. State, Al. Teodorescu,
I. Tomescu, Logique Automatique Informatique, Editions del’Académie,
Bucharest, 1971.
 Stelian Niculescu, Noțiuni de informatică, Manual pentru școli profesionale,
școli de maiștri, licee industriale, Editura Didactică și Pedagogică, 1971
(primul manual de informatică destinat învățământului preuniversitar).
 Moldovan Grigor, Scheme logice și programe FORTRAN, Universitatea din
Cluj-Napoca, 1973.
 Cazacu C., Jucan T., Programarea în limbajul Fortran. Calculatorul Felix
C-256, Editura Junimea, 1978.
 Livovschi L., Popovici C., Georgescu H., Țăndăreanu N., Bazele informaticii,
Editura Didactică și Pedagogică, 1982.
 Vaida Dragoș, Limbaje formale și tehnici de compilare. Aplicații ale algebrelor
multisortate în informatică, Centrul de multiplicare Universitatea din
București, 1982.
 Văduva I., M. Lovin, M. Bogdan, D. Panaite, Limbajul SIMUB, manual de
referință, Centrul de multiplicare Universitatea din București, 1982.
Promotori ai informaticii în România, Universitatea din București – Facultatea de

Matematică și Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB)
Grigore C. Moisil, 1973. „Învățământul informaticii în Facultatea de Matematică”

Raport acad. Grigore C. Moisil, 26.01.1973. Reproducere după Viorica Moisil, „A fost
odată ... Grigore Moisil”, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2000:
„Evident, fiecare facultate: de matematică, de fizică, de chimie, Institutul de construcţii,

Institutul de petrol, gaze şi geologie, de agronomie, de biologie, de medicină, de drept, de
limba română sau de limbi străine, de istorie, de psihologie, de sociologie, de arte
plastice, de arhitectură, de muzică, de filosofie, de pedagogie ş.a. trebuie să îngrijească
de învăţarea lucrului de calculatoare pentru studenţii săi. De asemenea, ASE-ul şi
Institutul Politehnic, dar acestea mai au şi sarcini speciale. ASE-ul trebuie să formeze
masele de economişti, să introducă informatica în întreprinderi, Institutul Politehnic
trebuie să formeze un număr de ingineri care să ştie construi şi repara, peste câtva timp
şi proiecta, calculatoare. Toate aceste instituţii au nevoie de profesori şi de asistenţă
informatică.
Problemei care se pune: cine va forma acest număr mare de specialişti de foarte
înaltă calificare, i se pot da trei soluţii:
1. sarcina îi revine Facultăţii de Matematici,

2. sarcina îi revine Institutului Politehnic,
3. sarcina trebuie dată unei noi facultăţi: Facultatea de Informatică.
Această soluţie bineînţeles se poate nuanţa. Facultatea de Informatică poate
funcţiona în cadrele Universităţii, dar poate funcţiona şi în cadrele Institutului Politehnic”.
Promotori ai Informaticii la Universitatea din București, pionieri ai informaticii

românești (Facultatea de Matematică și Informatică, Centrul de Calcul al Universității
din București (CCUB):
Grigore C. Moisil, Solomon Marcus, Leon Livovschi, Sergiu Rudeanu, Dragoș
Vaida, Mircea Malița, Ioan Tomescu, Ion Văduva, Popovici C. Constantin,
Stelian Niculescu, Nicolae Popoviciu, Emil Căzănescu, Gheorghe Păun, Cristian
Calude, Adrian Atanasiu, Horia Georgescu, George Georgescu, Octavian Bâscă,
Ileana Popescu, Luminița State, Nicolae Țăndăreanu, Tudor Bălănescu,
Alexandru Mateescu, Ioan Roșca, Marian Gheorghe, Radu Nicolescu, Șerban
Gavrilă, Denis Enăchescu, Stelian Niculescu, Ștefan Ștefănescu, Mihail Cherciu,
Marin Popa, Liviu Sofonea, Liliana Popescu, Emil Perjeriu, Paul Radovici, Anton
Bătătorescu, Maria Lovin, Matei Bogdan, Petre Preoteasa, Dorin Panaite,
Victorița Panaite, Mircea Adam, Monica Tătărâm, Poliana Ștefănescu, Marin
Vlada, Mihaela Malița, Ileana Streinu, Rodica Ceterchi, Gheorghe Ștefănescu,
Șerban Buzețeanu, Victor Mitrana, Andrei Baranga.
Discipolii acad. Grigore C. Moisil de la Facultatea de Matematică și Informatică

din București:
Solomon Marcus, Leon Livovschi, Sergiu Rudeanu, Dragoș Vaida, Mircea
Malița, Ioan Tomescu, Ion Văduva, Popovici C. Constantin, Stelian Niculescu,
Nicolae Popoviciu.
Urmașii ideilor și continuatorii inițiativelor lui Grigore C. Moisil, pionieri ai

informaticii românești:
Stelian Niculescu, Popoviciu Nicolae, Emil Căzănescu, Gheorghe Păun, Cristian
Calude, Adrian Atanasiu, Horia Georgescu, George Georgescu, Octavian Bâscă,
Ileana Popescu, Luminița State, Nicolae Țăndăreanu, Tudor Bălănescu,
Alexandru Mateescu, Radu Nicolescu, Ioan Roșca, Marian Gheorghe, Radu
Nicolescu, Șerban Gavrilă, Denis Enăchescu, Ștefan Ștefănescu, Mihail Cherciu,
Marin Popa, Liviu Sofonea, Liliana Popescu, Emil Perjeriu, Paul Radovici, Anton
Bătătorescu, Maria Lovin, Matei Bogdan, Dorin Panaite, Victorița Panaite, Petre
Preoteasa, Mircea Adam, Monica Tătărâm, Poliana Ștefănescu, Marin Vlada,
Mihaela Malița, Ileana Streinu, Rodica Ceterchi, Gheorghe Ștefănescu, Șerban
Buzețeanu, Victor Mitrana, Andrei Baranga.
Student fiind la Facultatea de Matematică a Universității din București, în prima

săptămână de la începutul anului universitar 1974/1975, grupa de informatică 108, de la
seria C, a mers în Str. Ștefan. Furtună nr. 125 (azi, Mircea Vulcănescu) să viziteze
calculatorul american IBM 360/30 cu care era dotat CCUB. Am fost conduși de doamna
profesor de informatică Liliana Popescu, în acea vreme asistent univ. Clădirea în care a
fost calculatorul IBM 360/30 aparține Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”
(Str. Mircea Vulcănescu, nr. 125- 127, sector 1, Bucureşti).
Locul unde se afla clădirea – doar parter (prezenta clădire este nouă) în care a fost instalat – anul 1968 –
calculatorul IBM 360/30 și cu care a fost dotat CCUB
(str. Ștefan Furtună nr. 125, azi Mircea Vulcănecu), foto 2015
Fotografie din anul 2015, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”

(Str. Mircea Vulcănescu, nr. 125- 127); în dreapta clădirea cu birourile CCUB,
iar în mijloc o cădire nouă, unde s-a aflat sala calculatorului (clădire cu parter) IBM 360/30
Pentru documentare au fost consultate următoarele cărți:

 Lista lucrărilor științifice ale cadrelor didactice și cercetătorilor din Facultatea
de Matematică, Litografia Universității din București, 1988.
 Grigore Albeanu (editor), Lista lucrărilor știintifice ale cadrelor didactice din
Facultatea de Matematică, Litografia Universității din București, 2000.
În anul 1988, Facultatea de Matematică (denumirea de Matematică și Informatică

va fi din anul 2002) cuprindea următoarele (total persoane angajate = 143):
1. Catedra de Analiză și Algebră (29 c.d.).
2. Catedra de Mecanică și Geometrie (28 c.d.).
3. Catedra de Informatică și Probabilități (31 c.d.).
4. Institutul de Matematică (10 cercetători).
5. Catedra de Matematică de la Facultatea de Fizică (7 c.d.).
6. Centrul de Calcul al universității din București (CCUB) (38 cercetători/
programatori).
6.2 Discipolii acad. Grigore C. Moisil și pionieri ai

informaticii românești
Marin Vlada57,
Universitatea din Bucureşti
Articolul descrie un studiu succint prin analiza, enumerarea și evidențierea unor inițiative, acțiuni,
rezultate știintifice, preocupări privind apariția și evoluția domeniului Informaticii la Universitatea
din București. Opiniile și concluziii acestui studiu sunt ale autorului și nu înseamnă că toate pot fi
în unanimitate obiective. Inițial, în demersul nostru pentru a înțelege evoluția informaticii la
Universitatea din București, am luat în considerare activitatea noastră din domeniul informaticii,
dar am ajuns la concluzia că nu vom înțelege apariția și evoluția informaticii dacă nu vom analiza
acțiunile și întâmplările așa cum s-au întâmplat în realitate: evenimente, decizii la nivel
guvernamental, măsuri de schimbare, fapte și initiative ale unor oameni de știință, mărturii și
explicații ale unor fapte petrecute în diverse etape, întâmplări și diverse contexte etc.
Calculatorul, Matematica și Informatica – noi modalități de explorare a cunoașterii
Științele sunt Limbaje de reprezentare a Cunoașterii. Dacă se analizează cu profunzime

evoluția spectaculoasă a Informaticii și a domeniul IT, se poate ajunge la concluzia că dezvoltarea
s-a realizat prin explorarea conceptului de „Limbaj” – ce conduce la procesarea informației, și
construirea de echipamente (sisteme) de calcul bazate pe microprecesoare („bijuteria” sec. XX),
produse ale microelectronicii și ciberneticii. Astăzi, se poate afirma că științele sunt modele și
reprezentări virtuale ale cunoașterii. În anul 2009, aceste idei descrise, în anul 2006, la prima ediție
ICVL, în articolul [13] au fost preluate în elaborarea unei lucrări „Educational Technology Models
– The promise and perils of Educational Technology” de la Pepperdine University [26]. Acesta
este doar un exemplu privind caracterul transdisciplinar al activităților științifice și de învățămant.
Ştiinţele şi şcoala sunt intrinsec legate prin misiunea lor, deoarece ştiinţa este un izvor nesecat
pentru un câmp fertil - şcoala, ambele contribuind la dezvoltarea armonioasă a societăţii omeneşti
şi la modelarea personalităţii oamenilor. Științele sunt reprezentări și prelucrări ale cunoașterii.
Evoluția și dezvoltarea științelor au creat pilonii cunoașterii: ÎNVĂȚARE, LIMBAJE, SISTEME.
Roger E. Boh spunea că „Învățarea este evoluția cunoșsterii peste timp”. De asemenea, recent,
acesta afirma:
 “Limits on human knowledge mean that the frontiers of current graphs are always
“fuzzy,” i.e. at low stages of knowledge. Further technology development will clarify
clarify the current periphery of a graph, but reveals new fuzzy portions.”
 “To the extent this hypothesis is true, i.e. that knowledge is fractal, it has a lot of
implications. For example, high-tech industries must operate in frontier regions where
much is known, but some important issues are not well understood. People are better
than machines at dealing with ambiguity, so the faster the rate of technological progress,
the more an industry needs people and cannot automate its activities.”
57
M. Vlada, membru asociat al Diviziei de Istoria Științei a CRIFST al Academiei Române. Din prezentările
„Acad. Solomon Marcus și promoția 1978 Informatică, martori la fondarea informaticii românești”,
„Contribuția acad. Gheorghe Mihoc (1906-1981) la dezvoltarea școlii matematice românești – 110 ani de la
naștere”: Academia Română, Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST),
SESIUNEA ANUALĂ DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE, vineri, 20 mai 2016.
Mai departe, noi spunem că Gândirea este

evoluția învățării peste timp. Educaţia, Cultura şi
Tehnologia transformă gândirea şi atitudinea
oamenilor. Fiecare știință reprezintă un proces
continuu al cunoașterii ce utilizează metode și
tehnici de observare și experimente, metodologii
și tehnologii într-o continuă perfecționare, metode
proprii de cercetare, informații proprii despre
obiectele investigate, un limbaj științific propriu,
dar și medii specifice de stocare. La nivel
mondial, înainte de construirea primului
calculator (computer), a fost nevoie de
fundamentele date de Cibernetica (știința ce
studiază sistemele) și Matematica (știința ce
studiază structuri, relații, modele și obiecte prin intermediul unor limbaje: calcul, logică,
raționamente, modelare etc.). În perioada 1940-1950 s-au finalizat modelul calculatorului
modern (raport din anul 1945 al matematicianului John von Neumann (1903-1957),
așa-numita arhitectură John von Neumann) și definirea clară a conceptelor de „Algoritm”
și „Calculabilitate” (concepte fundamentate de matematicianul Alan Turing (1912-1954)
prin descierea mașinii Turing), acestea conducând la fondarea unei noi științe „Computer
Science”/ Informatica.
GRIGORE C. MOISIL (1906-1973), fondatorul informaticii romanesti: „Grigore Moisil
a fost profesor nu prin profesie, ci prin vocaţie: adora să se adreseze tinerilor şi a
declanşat o adevărată cruciadă informatică, conferenţiind în licee şi şcoli generale – se
interesa de fapt şi de grădiniţe – pentru a educa noile generaţii în vederea aplicaţiilor
matematicii în întreaga viaţă a societăţii. Datorită eforturilor lui, Universitatea din
Bucureşti se număra, în anii ’70-’80, printre primele zece universităţi din lume în
domeniul informaticii. În 1970, Moisil inaugura, la laboratorul de semiotică al Facultăţii
de Filologie din Bucureşti, un ciclu de prelegeri, „Matematica pentru ştiinţele umaniste”,
care au influenţat o întreagă pleiadă de lingvişti, muzicieni, pictori, arheologi şi istorici.
Ludicul era omniprezent în personalitatea marelui matematician”. Prof. dr. Zoe Petre,
sora lui Grigore C. Moisil, https://balcanii.ro/2013/05/un-mare-matematician-grigore-c-moisil/.
ION ȘTEFAN FILOTTI (Paris), „Profesorul Grigore C. Moisil – Bunul simț paradoxal”,
Contemporanul, 18 iunie 1998): „Ce ar fi fost adolescența și tinerețea generației mele
fără figuri luminoase ca cea a profesorului Moisil? Ce ar fi devenit România fără
oamenii care, ca Moisil, au păstrat pâlpăind lumina civilizației și culturii în perioada de
neagră urgie care se abătuse peste țarã? Moisil era un adevărat profesor, un profesor
înnăscut, căruia îi plăcea să fie profesor, dar care te învăța un stil de viață și nu
neapărat o materie anume. Moisil preda o metodă sau, mai bine zis, atitudinea lui față de
viață și de lucruri. Aceasta era o atitudine de matematician și de artist, care nu suporta
tehnicienii înguști, birocrații și dobitocii. Împotriva acestora era îndreptată arma
incendiară a umorului său, mai ales când încercau să se amestece în domeniile sacre în
care nu aveau ce face: știința, facultatea, Academia. Strategia lui Moisil era de a-și
învălui adversarul în ridicol. Moisil a obținut în felul acesta victorii aparent imposibile
asupra îngustimii de spirit și prostiei. Cum hazul lui Moisil nu era cu adevărat răutăcios,
proștii și puternicii aveau impresia că devin inteligenți în vecinãtatea lui și-i deveneau
aliați. Această metodă, pe care Moisil a practicat-o cu o mare măiestrie, a funcționat cu

o eficacitate rară. Uimitoarea inteligență a lui Moisil era recunoscută de toți”.
Acad. Gr. C. Moisil împreună cu studenții de la „Mașini de Calcul” la o demonstrație în fața calculatorului
analogic de la CCUB58 , din anul 1965 (Explicații N. Popoviciu, Sursa: prof. A. Atanasiu,
http://fmi.unibuc.ro/revistadelogica/articole/No1Art73.pdf)
Toate acestea se petreceau în perioada în care România a fost puternic influențată

politic de poziția sovietică dominantă (până în anul 1965). La acea vreme, Micul dicţionar
filosofic tradus din limba rusă și publicat în anul 1953, oficial, descria Cibernetica drept
ca o știință burgheză reacționară îndreptată împotriva clasei muncitoare. În ciuda acestui
fapt, profesorul Grigore C. Moisil a folosit autoritatea sa științifică şi a încurajat personal
oamenii de știință români pentru a construi primele calculatoare care au apărut în anii
1957-1961.
Astăzi, Gr. C. Moisil este cunoscut prin activitatea sa științifică transdisciplinară,
contribuțiile sale la fondarea și dezvoltarea unor școli pentru dezvoltarea științelor,
promovarea teoriilor și metodelor matematice în rezolvarea problemelor pentru societate,
și mai ales promovarea apariției unei noi științe – Informatica, prin utilizarea calculatorului în
multe domenii ale științei, tehnicii și societății, încurajarea elevilor, studenților și tinerilor
cercetători pentru a milita și a înțelege că „matematica face parte integrantă din cultură,
iar valorile umaniste sunt indispensabile oricărui om”.
58
Prof. Nicolae Popoviciu: „poza este la CCUB cu studenții din anul IV (1965), semestrul II (grupa a absolvit
în anul 1966). Poza cu Prof. Moisil este la un Calculator Analogic, la care lucrau inginerii de la CCUB (str
Ștefan Furtună), într-o sală de la etajul 1. Operator era o d-na ing. Anca, colegă cu ing. Ion Filotti, plecat
definitiv în SUA. În spate, de la st. la dr. sunt 5 băieţi: Virgil Căzănescu, Ştefan, Mihai Rigani, Junesch
Gerhard (a decedat în anul 2011 în Germania), şi eu, N. Popoviciu. Nu ştiu dacă această poză a mai apărut în
vreo carte despre Prof. Moisil” (mesaj e-mail primit de autor de la prof. N.P.).
Gr. C. Moisil în fața pupitrului calculatorului electronic IBM 360/30 de gen. a III-a cu care a fost dotat
Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), anul 1968 (Agerpres)
Promotori ai Informaticii la Universitatea din București
Profesori și cercetatori, de la Universitatea din București, ce au contribuții semnificative în

dezvoltarea și promovarea domeniului Informatică din România.
Notă. Ordinea nu are importanță, orientativ după generație; în paranteză sunt principalele
cursuri predate (max. 6), domeniile de cercetare fiind asociate acestora.
 Grigore C. Moisil (Teoria algebrică a mecanismelor automate, Elemente de logică matematică,

Mașini de calcul, Programarea calculatoarelor, Matematică pentru ştiinţele umaniste).
 Leon Livovschi (Bazele informaticii, Mecanisme cu contacte și relee, Limbaje formale,
Sinteza algoritmilor).
 Solomon Marcus (Gramatici și automate, Limbaje formale, Lingvisică matematică, Teoria
automatelor, Poetica matematică).
 Dragoș Vaida (Programarea calculatoarelor, Informatică aplicată, Limbaje formale și tehnici
de compilare, Structuri matematice discrete).
 Mircea Malița (Programarea pătratică, Matematica organizării, Cercetări operaționale,
Programarea neliniară, Inteligența artificială).
 Sergiu Rudeanu (Bazele informaticii, Gramatici, Limbaje formale și automate, Funcții
booleene, Logică matematică).
 Ion Văduva (Bazele informaticii, Modele de simulare, Programare, Modele probabiliste).
 Ioan Tomescu (Teoria grafurilor, Grafuri și programarea liniară, Algoritmi numerici și
nenumerici, Structuri de date).
 Constantin P. Popovici (Teoria algoritmilor și functii recursive, Bazele informaticii, Limbaje
formale și automate).
 Virgil Căzănescu (Bazele informaticii, Gramatici, Limbaje formale și automate, Logică matematică).
 Cristian Calude (Gramatici, Limbaje formale și automate, Calculabilitate, Complexitatea calculului).
 Gheorghe Păun (Gramatici, Limbaje formale și automate, Calculabilitate, Complexitatea
calculului, Calcul molecular).
 Horia Georgescu (Bazele informaticii, Limbaje formale și automate, Sinteza algoritmilor,
Tehnici de programare).
 Adrian Atanasiu (Bazele informaticii, Gramatici, Limbaje formale și automate, Tehnici de

compilare).
 Octavian Bâscă (Sisteme de operare, Teoria grafurilor, Structuri de date, Baze de date).
 Marin Popa (Sisteme informatice, Programarea calculatoarelor, Teoria grafurilor și algoritmi).
 Luminița State (Modele probabiliste, Inteligența artificială, Programarea logică).
 Ileana Popescu (Bazele informaticii, Probabilități, Structuri de date, Baze de date).
 Liliana Popescu (Bazele informaticii, Limbaje formale, Programare).
 Alexandru Mateescu (Bazele informaticii, Limbaje formale și tehnici de compilare, Structuri
matematice discrete).
 Denis Enachescu (Bazele informaticii, Medele de simulare, Statistică și procese stochastice,
Metoda Monte Carlo, Bioinformatică).
 Tudor Bălănescu (Bazele informaticii, Gramatici, Limbaje formale și automate, Tehnici de
compilare).
 Marian Gheorghe (Bazele informaticii, Gramatici, Limbaje formale si automate, Tehnici de
compilare)
 Radu Nicolescu (Bazele informaticii, Gramatici, Limbaje formale și automate, Tehnici de
compilare).
 Liviu Sofonea (Limbaje formale și automate, Sisteme de operare, Programare, Informatică).
 Anton Bătătorescu (Bazele informaticii, Baze de date, Cercetări operaționale).
 Emil Perjeriu (Bazele informaticii, Informatică, Metode numerice, Sisteme de operare).
[„Emil Perjeriu, analist principal la Centrul de Calcul, a devenit student abia la 40 de ani,
după ani de puşcărie politică.” – Solomon Marcus, „30 de ani cu Mihai Botez”, România
Literară, 2000, www.romlit.ro/30_de_ani_cu_mihai_botez]
 Paul Radovici-Mărculescu (Bazele Informaticii, Informatică, Metode numerice).
 Mircea Adam (Structuri de date, Sisteme de operare, Baze de date, Metode numerice,
Geostatistică).
 Ștefan Ștefănescu (Bazele Informaticii, Informatică, Statistică matematică, Programarea
calculatoarelor, Statistică cu aplicatii în științele sociale).
 Poliana Ștefanescu (Informatică, Statistică matematică, Programarea calculatoarelor,
Statistica în științele sociale).
 Mihail Cherciu (Bazele informaticii, Fundamentele Algebrice ale Informaticii, Structuri
algebrice în programare).
 Monica Tătărâm (Teoria limbajelor formale, Complexitatea calculului, Semiotica aplicată în
Informatică).
 Marin Vlada (Bazele informaticii, Grafică pe calculator, Inteligența artificială, Programarea
logică, Informatică aplicată).
 Mihaela Malița (Bazele informaticii, LISP și Inteligență artificială, Limbaje formale).
 Ileana Streinu (Bazele informaticii, LISP și Inteligență artificială, Limbaje formale,
Geometrie Computațională).
 Rodica Ceterchi (Structuri de date și algoritmi, Teoria categoriilor și algebră universală).
 Gheorghe Ștefanescu (Bazele informaticii, Fundamentele algebrice ale informaticii,
Arhitectura calculatoarelor, Scheme de programe).
 Șerban Buzețeanu (Gramatici și automate, Limbaje formale, Calculabilitate).
 Victor Mitrana (Bazele informaticii, Algoritmica, Tehnici de programare, Limbaje formale și
automate, Calculabilitate și complexitate, Bioinformatică).
 Andrei Baranga (Sisteme de operare, Semantica limbajelor de programare, Fundamentele
Algebrice ale informaticii, Fundamentele Limbajelor de Programare, Informatica Algebrică).
Discipolii acad. Grigore C. Moisil de la Facultatea de Matematică și Informatică din

București: Solomon Marcus, Sergiu Rudeanu, Leon Livovschi, Dragoș Vaida, Ioan Tomescu,
Ion Văduva, Popovici C. Constantin, Emil Căzănescu.
Discipolii acad. Gr. C. Moisil de la Universitatea din București,

Pionieri ai informaticii românești de la Facultatea de Matematică din București
Urmașii ideilor și continuatorii inițiativelor lui Grigore C. Moisil, pionieri ai informaticii românești
Urmașii ideilor și continuatorii inițiativelor lui Grigore C. Moisil: Gheorghe Păun,

Cristian Calude, Adrian Atanasiu, Horia Georgescu, George Georgescu, Octavian Bâscă,
Ileana Popescu, Luminița State, Nicolae Țăndăreanu, Tudor Bălănescu, Alexandru Mateescu,
Radu Nicolescu, Ioan Roșca, Gheorghe, Denis Enăchescu, Stelian Niculescu.
Perioada 1975-1991:
Lista scurtă de cărți și manuale universitare din domeniul Informaticii.
 H. Georgescu, O. Bâscă - Programarea în limbajul FORTRAN, Ed. Albatros, 1975;

 O. Bâscă - Sisteme de operare și teleprelucrarea datelor, Tipografia UB, 1976;
 Constantin P. Popovici - Curs de teoria algoritmilor. Funcții recursive și masini Turing,
Tipografia UB, 1976;
 Constantin P. Popovici, Leon Livovschi, Nicolae Țăndăreanu - Curs de bazele informaticii
automate și limbaje formale, Tipografia UB, 1976;
 D. Vaida - Limbaje formale și tehnici de compilare, Tipografia UB, 1976;
 I. Văduva și alții - Exercitii si probleme de programarea calculatoarelor, Tipografia
Universitatii din Bucuresti, 1976;
 A. Atanasiu - Probleme de limbaje formale și tehnici de compilare, Tipografia UB, 1977;
 I. Văduva - Modele de simulare cu calculatorul, Ed. Tehnică, 1977;
 N. Tăndăreanu - Aplicații la cursul de bazele informaticii, Tipografia UB, 1978;
 L. Livovschi - Bazele informaticii. Structura și functionarea calculatorului, Tipografia UB,
1979;
 M. Popa - Limbajul COBOL și aplicații, Tipografia UB, 1978;
 I. Văduva, T. Bălănescu, H.Georgescu, Ș. Gavrilă, M.Gheorghe, L.Sofonea - Concepte
moderne de programare în limbajul PASCAL, Ed. 1 și 2- Tipografia UB, 1979;
 I. Tomescu - Probleme de combinatorică si teoria grafurilor, Ed. didactică și pedagogică,
1981;
 I. Tomescu, A. Leu - Matematica aplicată în tehnica de calcul, Ed. didactică și pedagogică,
București, 1980;
 Gh. Păun - Gramatici matriceale, Ed. Științifica și enciclopedică, 1981;
 Gh. Păun - Gramatici contextuale, Ed. Academiei, 1982;
 S. Rudeanu - Curs de bazele informaticii. Latici și algebre booleene, Tipografia UB, 1982;
 I. Văduva, M.Lovin, M.Bogdan, D.Panaite - Limbajul SIMUB, manual de referință,
Tipografia UB, 1982;
 E. Căzănescu - Introducerea în teoria limbajelor formale, Ed. Academiei, 1983;
 A.Mateescu, D. Vaida - Limbaje formale și tehnici de compilare - Capitole speciale de
limbaje formale, Tipografia UB 1984;
 Gh. Păun - Rezultate recente și probleme în teoria limbajelor formale, Ed. Științifică și
enciclopedică, 1984;
 I. Văduva, M. Popa - Culegere de exercitii de sisteme informatice, Tipografia UB 1984;
 L. Livovschi, H. Georgescu - Sinteza și analiza algoritmilor, Ed. Științifica si Enciclopedica,
1986;
 I. Streinu - LIST, limbaj de programare al inteligentei artificiale, Ed. Stiintifică și
Enciclopedică, 1986;
 Ileana Popescu, O. Bâscă - Sisteme de operare, Tipografia UB, 1987;
 L. State, I. Popescu - Metode probabiliste în inteligența artificială, Tipografia UB, 1987;
 I. Popescu , Gh. Marinescu, I. Rizzoli, C. Ștefan - Probleme de analiza numerica rezolvate cu
calculatorul, Editura Academiei, 1987;
 Mihaela Malița, Mircea Malița - Bazele Inteligenței artificiale. Logici propoziționale, Ed.
Tehnică, 1987;
 M. Vlada, A. Posea - Grafică automată în limbajul FORTRAN 77 și aplicații, Tipografia UB,
1988;
 A. Atanasiu, Al.Mateescu - Probleme de limbaje formale, Tipografia UB, 1990;
 M. Vlada, A.Posea, C. Constantinescu, I. Nistor - Grafică pe minicalculatoare și
microcalculatoare compatibile IBM - PC. Aplicații în limbajele PASCAL și C, Tipografia
UB, 1991.
 S. Rudeanu, C .P. Popovici, H.Georgescu - Curs de Bazele informaticii, vol. II, Tipografia
UB, 1991.
Cinstirea memoriei acad. Grigore C. Moisil, fondatorul informaticii în România
Tablourile celor doi academicieni, Gr. C. Moisil și Solomon Marcus, în Laboratorul de informatică,
Conferințele CNIV si ICVL 2006 dedicate Centenarului nașterii lui Gr. C. Moisil
"The informatics/computer science re-establishes not only the unity between the pure and the
applied mathematical sciences, the concrete technique and the concrete mathematics, but also that
between the natural sciences, the human being and the society. It restores the concepts of the
abstract and the formal and makes peace between arts and science not only in the scientist'
conscience, but in their philosophy as well" – Grigore C. Moisil
Observație:
Poza color a lui Grigore C. Moisil a apărut pentru prima dată, prin amabilitatea doamnei prof.
Afrodita Iorgulescu și a soției lui Moisil, Viorica Moisil (1913-2010), în anul 2006, pe site-ul
www.cniv.ro, cu ocazia centenarului Gr. C. Moisil.
(www.icvl.eu/2006/grcmoisil,www.cniv.ro/2006/grcmoisil).
2014 – The Opening Event of Grigore Moisil Institute for Computer Science and
Applications
Programul iniţiativă ieşean-bucureştean de înfiinţare a unui institut care să poarte numele marelui
matematician Grigore C. Moisil - “The Opening Event of Grigore Moisil Institute for Computer
Science and Applications” (Ref.: http://www.uaic.ro, http://jurnalul.ro.).
 Prof. dr. Sorin Istrate, Brown University - International Director, "Grigore Moisil Institute
for Computer Science and Applications" University "Al. I. Cuza" Iași, România
 Prof. dr. Solomon Marcus, Emeritus, University of Bucahrest, co-Director
 Prof. Henri Luchian, University "Al. I. Cuza" Iasi, co-Director
Cu acea ocazie a avut loc ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Cauza a
Universității „Al. I. Cuza” din Iași, prof. dr. John Conway, John von Neumann, Emeritus,
Princeton University.
Note și Referințe.
[1] Informatica s-a cristalizat ca știintă în perioada 1960-1970, atât pe plan mondial, cât ăi în România, având
izvoarele în domeniul Computer Science (Știinta calculatoarelor); astăzi, nici o știință nu își poate
revendica construirea computerului modern definit unitar de componenta hardware (echipamente și
dispozitive) și componenta software (proceduri și sisteme de programe), deși conceperea arhitecturii
computerului a fost realizată de matematicianul John von Neumann (First Draft of a Report on the
EDVAC); calculatorul și tehnologiile oferite astăzi sunt rezultatul colaborării mai multor domenii din
științe și tehnică, și la rândul lui, calculatorul a avut un impact deosebit în dezvoltarea științelor și
tehnicii;
La Facultatea de Matematică a Universității din București, de-a lungul timpului, disciplinele de informatică
au fost predate de cadrele didactice ce erau în următoarelor catedre: Informatică și Probabilități (anul
1984-32 profesori, anul 1988-31 profesori), anul 1993: Fundamentele Informaticii (23 profesori),
Informatică teoretică (31 profesori), anul 2000: Fundamentele Informaticii (21 profesori), Informatică
(18 profesori)
[2] catedrele Facultății de Matematică, anul 1984: Analiză (20 cd), Algebră-Geometrie (21 cd),
Informatică și Probabilități (32 cd), Mecanică (18 cd), Institutul de matematică (20 cercetători),
Colectivul de studiul sistemelor (6 cercetători), Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB)
(41 analiști și programatori)
[3 Informatică și Probabilități (31 cd), Institutul de Matematică (10 cercetători), Colectivul de
matematică de la Faculatea de Fizică (7 cd), Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB)
(38 analiști și programatori)
[4] catedrele Facultății de Matematică, anul 1997: Analiză (26 cd), Algebră (20), Geometrie (15 cd),
Mecanică și Ecuații diferențiale (26 cd), Probabilități, Statistică și cercetări operaționale (17 cd),
Fundamentele Informaticii (23 cd), Informatică teoretică (31 cd)
[5] catedrele Facultății de Matematică, anul 2000: Analiză matematică (18 cd), Algebră (14 cd), Geometrie
(11 cd), Geometrie complexă, topologie și algebră computațională (14), Mecanică și analiză (19 cd),
Probabilități, Statistică și cercetări operaționale (12 cd), Fundamentele Informaticii (21 cd), Informatică (18
cd)
[6] perioada 2009 - 2011: în anul 2009, ca urmare a unor măsuri influențate de criza economică, s-au
desființat catedrele (deși legea învățământului nu se schimbase, aceasta se va schimba în ianuarie 2011),
și au apărut două „secții” numite Departamentul de Matematică, respectiv Departamentul de
Informatică, ambele cu regulamente separate aprobate de Senatul Universității din București. Prin
aparitța noii Legi a Educației Naționale, în anul 2011, au fost definite departamentele ca structură de
organizare a facultăților. În anul 2015, Departamentul de Matematică cuprindea 49 cadre didactice, iar
Departamentul de Informatică cuprindea 40 cadre didactice. Comparativ, dacă în anul 2000 existau 8
catedre ce cuprindeau 127 de cadre didactice, în anul 2015, existau 2 departamente ce cuprind 49 cadre
didactice de matematică și 40 cadre didactice de informatică. De asemenea, se poate compara cu anul
1997 când existau 104 cadre didactice de matematică (5 catedre) și 54 cadre didactice de informatică (2
catedre)
[7]] catedrele Facultății de Matematică, anul 1988: Analiză și Algebră (29 cd), Mecanică și Geometrie (28
cd), Promotii FMI, http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/
[8] Promotia 1978 Informatică, http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/
[9] Olimpiada Internațională de Matematică (IOM). Romania a găzduit această competitie în anii 1959 (prima
ediție, din initiațiva României, când au participat 7 țări), 1960, 1969, 1978, 1999, iar în anul 2018 va fi
din nou gazdă. De altfel, România a avut inițiativa organizării primei ediții a Balcaniadei de informatică
- Balkan Olympiad in Informatics (BOI), ce s-a desfășurat în anul 1993, la Constanța, și inițiativa
organizării primei ediții a Olimpiadei de Informatică pentru Ţărilor din Europa Centrală şi de Est (Cluj-
Napoca, 1994) - Central European Olympiad in Informatics (CEOI)
[10] M. Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti: 1960-1974-2004-2014, http://mvlada.
blogspot.ro/2014/04/informatica-la-universitatea-din.html
[11] Dragoș Vaida, Informatica în România - primii ani, REVISTA DE POLITICA ŞTIINŢEI ŞI
SCIENTOMETRIE – SERIE NOUĂ, Vol.4, Nr. 1/2015, pag. 29-33, http://rpss.inoe.ro/articles/
informatica-in-romania-primii-ani
[12] Promoția 1970, Grupa 506 – Mașini de calcul, http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/
promotia1970/index.html; la această grupă au absolvit: Adrian Atanasiu, Octavian Bâscă, Mihail
Cherciu, Ileana Popescu, Luminița State, Ioan Roșca, Nicolae Țăndăreanu; Promoția 1971, Grupa
Mașini de calcul: Tudor Bălănescu, Ștefan Ștefănescu, Marin Popa
[13] decizii la nivel de stat: Se aprobă (hotărâre a CC al PCR, aprilie 1972) „Programul privind perfecţionarea
sistemului informaţional economico - social, introducerea sistemelor de conducere cu mijloace de
prelucrare automată a datelor şi dotarea economiei naţionale cu tehnică de calcul în perioada 1971 –
1980”, se dizolvă Comisia Guvernamentală pentru dotarea cu echipamente de calcul şi automatizarea
prelucrării datelor, şi transferarea atribuţiilor ei la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, creat
în anul 1967
[14 ] Gr. C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universitățiidin București, AMC 13-14 (1970), 9-20, în
J. S. Golan, Semirings and their Applications, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht/Boston/London,
1999
[15] FMI, Lista lucrărilor științifice ale cadrelor didactice și cercetătorilor din Facultatea de Matematică
(Decan C. Andreian Cazacu), Tipografia Universității din București, 1984
(Decan N. Boboc), Tipografia Universității din București, 1988
(Decan V. Preda), Editura Universității din București, 1997
[18] Gr. Albeanu (editor), Lista lucrărilor științifice ale cadrelor didactice din Facultatea de Matematică
(Decan V. Preda), Editura Universității din București, 2000
Bibliografie
[1] Moisil Gr. C. (1969): The Algebraic Theory of Switching Circuits, Pergamon Press, USA.
[2] Moisil Gr. C. (1959): Teoria algebrică a mecanismelor automate, Editura Tehnică.
[3] Computer Pioneer Award of IEEE Computer Society, http://www.computer.org/portal/web/awards/moisil
[4] Atanasiu A., Revista de logica, http://fmi.unibuc.ro/revistadelogica/articole/No1Art73.pdf) , accesat 2016
[5] Tudor Bălănescu, Un disciplol al lui Grigore C. Moisil: Luminița State by Tudor Bălănescu,
http://mvlada.blogspot.ro/2016/06/un-disciplol-al-lui-grigore-c-moisil.html, accesat 2020
[6] Calude C., Gheorghe M. (2014): Bucharest school of theoretical computer science, Revista de Politica
Științei și Scientometrie, Vol. 3, No. 4, Decembrie 2014, p. 280 – 281, Serie Nouă Ediția tipărită: ISSN -
L 1582-1218, Ediția online: ISSN - 2284-7316, http://rpss.inoe.ro/, accessed 2020
[7] Vaida D. (2015), Informatics in Romania - the first years, Revista de politica ştiinţei şi scientometrie –
serie nouă Vol. 4, No. 1, Martie 2015, p. 29-33, http://rpss.inoe.ro/articles/informatica-in-romania-primii-
ani , accessed 2020
[8] Moisil Viorica, A fost odată … Grigore Moisil, Curtea Veche, 2002,
http://www.infomate.ro/revista/imt104.pdf, accesat 2020
[9] Petre Zoe, Un mare matematician Grigore C. Moisil, http://www.balcanii.ro/2013/05/un-mare-
matematician-grigore-c-moisil/ , accesat 2016
[10] Tomescu Ioan, https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Tomescu, accesta 2020
[11] Rudeanu Sergiu, Grigore C. Moisil (1906-1973) by Sergiu Rudeanu, http://mvlada.blogspot.ro/
2016/01/grigore-c-moisil-1906-1973-by-sergiu.html, accestat 2020
[12] Vlada Marin, Informatică aplicată. Modele de aproximare, software şi aplicaţii, Editura Universităţii din
Bucureşti, 2012
[13] Vlada Marin and Țugui Alexandru, Information Society Technologies: The four waves of information
technologies. In Proceedings of the 1st International Conference on Virtual learning, Pages: 69-82, 2006,
University of Bucharest, Romania, online: www.c3.icvl.eu, accestat 2020
[14] Vlada M., 60 de ani de la apariția Informaticii la Universitatea din Bucureşti, http://mvlada.blogspot.ro/
2015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii.html (in constructie), accesat 2020
[15] Vlada M., Grigore C. Moisil – restituiri, 10 ian. 2016: 110 ani de la nașterea acad. Grigore C. Moisil,
întemeietorul Informaticii din România . http://mvlada.blogspot.ro/2016/01/grigore-c-moisil-
restituiri.html, accesat 2020
[16] Vlada M., Grigore C. Moisil, 1996 Computer Pioneer Award, http://mvlada.blogspot.ro/2016/06/
grigore-c-moisil-1996-computer-pioneer.html, accesat 2016
[17] Vlada M., Începuturile informaticii româneşti, http://www.unibuc.ro/prof/vlada_m/, accesat 2016
[18] Vlada M., Informatica la Universitatea din Bucureşti, www.unibuc.ro/prof/vlada_m (pdf) , accesat 2016
[19] Vlada M. (2015): Leon Livovschi, un pionier al informaticii românești -
http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/leon , accessed 2016
[20] Vlada M. (2015): Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești -
http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/obasca, accessed 2016
[21] Vlada M., Prof. dr. Nicolae Țăndăreanu, un pionier al informaticii românești,
http://mvlada.blogspot.ro/2016/06/prof-dr-nicolae-tandareanu-un-pionier.html, accesta 2020
[22] Vlada M., Prof. dr. Ileana Popescu, un formator al generațiilor de informaticieni,
http://mvlada.blogspot.ro/2016/06/prof-dr-ileana-popescu-un-formator-al.html, accesat 2020
[23] Vlada M., „Acad. Solomon Marcus și promoția 1978 Informatică, martori la fondarea informaticii
românești”, revista Diviziei de Istoria Științei a CRIFST al Academiei Române, Comitetul Român de
Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), STUDII ŞI COMUNICĂRI / DIS, vol. IX, 2016
[24] Vlada M., „Contribuția acad. Gheorghe Mihoc (1906-1981) la dezvoltarea școlii matematice românești
- 110 ani de la naștere”, revista Diviziei de Istoria Științei a CRIFST al Academiei Române, Comitetul
Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), STUDII ŞI COMUNICĂRI / DIS, vol. IX,
2020
[25] Vlada M., Iorgulescu A. , Prof. dr. Constantin P. Popovici, unul dintre promotorii informaticii
românești, In Lucrarile celei de-a XIII-a Conferinta de Invatamant Virtual, VIRTUAL LEARNING –
VIRTUAL REALITY, MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE
SOLUTIONS, 31 octombrie 2015, Editura Universitatii din Bucuresti, ISSN 1842-4708, pag. 42-46,
2015, online: http://www.c3.cniv.ro, accesat 2020
[26] Pepperdine University, Educational Technology Models - The promise and perils of Educational
Technology (5.5 Distributed Learning Models), Masters in Arts in Learning Technologies (MALT),
online, MINDMAPS, The Wikipedia of Learning Technologies from Pepperdine University,
https://mindmaps.wikispaces.com/EduTech_Models, Citare “Human development is accomplished by
knowledge and learning.”(Vlada, Tugui), accesat 2020
[27] Văduva Ion, Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB) In Lucrarile celei de-a
XII-a Conferinta de Invatamant Virtual, VIRTUAL LEARNING – VIRTUAL REALITY,
MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS, 24-25
octombrie 2014, Editura Universitatii din Bucuresti, ISSN 1842-4708, pag. 37-44, 2014,
http://www.c3.cniv.ro, online CNIV www.c3.cniv.ro/?q=2014/vaduva-ccub, accesat 2020
[28] Văduva Ion, History of Computer Science in Romania, In Proceedings of the 9th International
Conference on Virtual Learning (ICVL), MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES,
SOFTWARE SOLUTIONS, Bucharest, October 24-25 2014, Bucharest University Press (ISSN 1844-
8933), 2014, online ICVL www.c3.icvl.eu/2014/vaduva-ccub, accesta 2016
[29] Promoția 1970 - Mașini de Calcul (31 absolvenți) -
http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1970/index.html, accessed 2020
[30] Promotia 1978 Informatică (115 absolvenți), http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/,
http://www.unibuc.ro/n/cultura/alumni/Alumni_Promotia_1978_-_Informatica.php , accessed 2016
[31] https://en.wikipedia.org/wiki/Victor_Shestakov, accessed 2020
[32] http://www.computer-museum.ru/english/galglory_en/Gavrilov.htm, accessed 2020
6.3 Leon Livovschi (1921-2012), un pionier al informaticii

românești și colaborator apropiat al acad. Gr. C. Moisil
Marin Vlada59,
Scurtă prezentare, Leon Livovsci (1921-2012)
Prof. univ. dr. Leon Livovschi s-a născut la 26 mai 1921, în comuna
Vărzărești, raionul Lăpușna, azi în Repubica Moldova. În anul 1945 a absolvit
Facultatea de Electromecanică, secția Aviație la Școala Politehnică din
București, iar în anul 1962 a absolvit Facultatea de Fizică-Matematică la
Universitatea din București. A obținut două titluri de doctor, unul în anul
1962, cu teza „Sinteza mecanismelor automate cu aplicații la mecanismele
pneumatice și hidraulice” și altul, în anul 1970, cu teza „Circuite cu contacte
de relee”. A predat la Institutul de Petrol–Gaze și Geologie (IPGG) și la
Universitatea din București, cursuri de Mecanică Teoretică, Teoria Elasticității, Matematici
Speciale, Bazele Informaticii, Programarea Calculatoarelor, Limbaje formale și automate, Teoria
Algoritmilor etc. A primit premii ale Ministerului Educației și Învățământului în anii 1956, 1960 și
1968. A publicat, singur sau în colaborare, un număr de 17 monografii și manuale la Editura
Academiei, Editura Tehnică, Editura Albatros, Editura Științifică și Pedagogică, Editura Științifică
și Enciclopedică și altele. De asemenea, a sprijinit prin implicare, Concursurile de informatică ale
elevilor și studenților la nivel național și internațional. De exemplu, am avut ocazia să particip – în
juriu competițiilor, împreună cu profesorul Leon Livovschi, în anul 1993, la prima ediție a
Olimpiadei Balcanice de Informatică (Constanța), și în anul 1994, la prima ediție a Olimpiadei de
Informatică a Ţărilor din Europa Centrală şi de Est (Cluj-Napoca). Din anul 1971, de când s-a
înființat secția de Informatică la Facultatea de Matematică, Universitatea din București, Leon
Livovschi a participat la formarea multor generații de informaticieni din Romania, până în anul
1986, când s-a pensionat. Observație. România is initiator of Balkan Olympiad in Informatics
(BOI) (1993, Constanta) and Central-European Olympiad in Informatics (CEOI) (1994, Cluj-Napoca).
Căutând informații despre profesorul LEON LOVOVSCHI (1921-2012), căruia

i-am fost student, am găsit referiri la acesta în cartea lui GRIGORE C. MOISIL
(1906-1973) „The Algebraic Theory of Switching Circuits” (pdf) publicată în limba
engleză (First English edition 1969, Library of Congress Catalog Card No. 63 – 10024,
Pergamon Press, 719 pages) după ediția din limba română „Teoria algebrică a
mecanismelor automate”, Editura Tehnică, 1959 și cartea din limba franceză „Théorie
structurelle des automates finis” (Gauthier-Villars Paris, 1967, 337 pages).
Cartea este un exemplu concludent pentru a argumenta faptul că matematica își
dezvoltă teoriile și metodele pentru a studia, a investiga, a modela și rezolva probleme
complexe din lumea reală. Profesorul Grigore C. Moisil era implicat în matematica acelor
ani, anii ’40-'60, când se dezvoltau fundamentele conceperii, elaborării și construirii
calculatorului modern (computer). Trebuie să precizăm că Informatica (Computer
59
Prelucrare după M. Vlada, Leon Livovschi, un pionier al informaticii românești,
http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/leon, 2015
Science ≠ Informatics ≠ IT) este rezultatul contribuțiilor din domeniile științei și tehnicii,
însă nici o știință nu poate revendica inventarea calculatorului, cum nu poate fi invenția
unui singur om [1,2,3,4].
Ce frumoasă ar fi matematica dacă fiecare profesor de matematică ar vedea

„matematica” din această carte a lui Moisil, așa cum o vedea profesorul Gr. C. Moisil!
Astăzi, având la dispoziție și calculatorul, un profesor de matematică ar preda elevilor
ceva ce nu ar mai fi abstract, inutil, sau plictisitor, ar fi atrăgător, convingător, provocator,
chiar și cu momente de bucurie, fericire și de inspirație. Cine e de vină că nu se întâmplă
așa ceva? Există și răspuns, dar ce soluții ar fi?
Să-i cinstim pe cei ce ne ajută să ne formăm!
Am. Spiru Haret, Facultatea de Matematică, întâlnirea promoție Informatică 1978, 29 oct. 1988
(prof. Leon Livovshi este al doilea, de la stânga, în mijloc este prof. Ion Văduva)
E datoria noastră, a celor cărora le-am fost studenți, să-i cinstim și să explicăm
contribuția și sacrificiile celor ce ne-au format și ne-au arătat uneori căile spre înțelegerea
„temeliilor” cunoașterii viitoare. Imaginea de mai sus este realizată la întâlnirea de 10 ani
a promoției 1978 – Informatică, http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1978
informatica_10ani/), 29 oct. 1988, amf. Spiru Haret de la Facultatea de Matematică din
București, la care a participat și profesorul Leon Livovschi (al doilea din stânga).
„Ceea ce vă poate da un profesor nu

găsiți nicăieri. Restul sunt amănunte
tehnice, pe care le puteți găsi în manuale”,
afirma prof. univ. dr. Dan Cristea la o
întâlnire din anul 2008 cu absolvenții de la
Facultatea de Informatică din Iași.
În imaginea de mai jos se poate
vedea Prefața (referenți) Octavian Bâscă și
Horia Georgescu la cartea lui Leon
Livovschi, Bazele Informaticii. Structura și
funcționarea calculatorului, Tipografia
Universității din București, 1979.
Colaborarea lui Leon Livovschi cu Grigore C. Moisil
 „L. Livovschi (1921 – 2012) initiated with Moisil

the use of finite automata to the design of
electronic circuits and published a book that
synthesizes the Romanian research in this area.”
Cristian Calude, Marian Gheorghe, Bucharest
school of theoretical computer science, 2014 [4].
 „We have recently edited a special issue of the
international journal Fundamenta Informaticae
(volume 131, numbers 3-4, 2014), containing
thirteen research papers dedicated to the founding
fathers of the Bucharest School of theoretical
computer science, shortly, the School, in
alphabetical order Virgil E. Căzănescu, Leon
Livovschi, Mircea Malița, Solomon Marcus,
Constantin Popovici, Sergiu Rudeanu, Ioan
Tomescu and Dragoş Vaida. Although some of these distinguished professors have
been honoured on various occasions in special issues of international journals or
books, it is for the first time when a publication is dedicated to their joint work.” [4].
 „Un tînăr inginer, Leon Livovski (actualmente profesor la Universitatea din Bucureşti),
i-a atras atenţia asupra unor articole din revista sovietică „Electricestvo”, privind
utilizarea logicii matematice clasice în studiul circuitelor de comutaţie. În felul
acesta, academicianul Moisil ia cunoştinţă, în jurul anilor 1950, cu cercetările
sovietice (în special ale lui Şestakov şi Gavrilov) privind aplicaţiile logicii
matematice în tehnică. Concomitent, în Statele Unite ale Americii, Claude Shannon
publicase nişte cercetări similare, iniţiate, ca şi cele sovietice, în jurul anului 1938.”
– Solomon Marcus, Prefaţă la GRIGORE C. MOISIL, Opera matematică, Vol. I
Editura Academiei, Bucureşti, 1976. Sursa: SSMR Filiala Alexandria, Revista Raliul
Centenarelor, Nr. 1, ianuarie 2006 - http://rc.ssmalex.ro/ (pdf)
 „Automatele discrete constituie un alt domeniu în care specialiştii români au adus
contribuţii importante, în literatura de specialitate vorbindu-se despre Şcoala de la
Bucureşti. Leon Livovschi (n.1921) a utilizat primul, pe plan mundial, calculul
implicaţiilor la proiectarea circuitelor automate cu contacte şi relee (1952). Leon
Livovschi este şi autorul unor metode de reprezentare prin grafuri a evoluţiei
automatelor secvenţiale, elaborând, în acest sens, şi algoritmi de analiză şi sinteză a
automatelor secvenţiale. Studiul automatelor discrete s-a făcut iniţial prin utilizarea
logicii matematice clasice. Gr.C. Moisil (1906-1973, academician 1948) a extins
acest instrument matematic, utilizând imaginarele lui Galois (1954), studiind, de
asemenea, pe lângă elementele de tip releu bipoziţional şi elemente de tip ventil
(diode), ca şi relee cu elemente intermediare, criotroni etc.” – Ştefan Iancu,
Academia Româna, 2007, NOEMA VOL. VI, 2007, http://www.noema.crifst.ro/ (.pdf)
 „Evoluția rapidă și spectaculoasă a informaticii în ultimile decenii se reflectă atât în

apariția a numeroase limbaje de programare, cât și în metodele de elaborare și
redactare a unor algoritmi performanți. Un concept nou, care s-a dovedit foarte
eficient, este cel al programării orientate pe obiect, prin obiect înțelegându-se o
entitate ce cuprinde atât datele, cât și procedurile ce operează cu ele. Dintre
limbajele orientate pe obiect, limbajul C++ prezintă – printre multe altele –
avantajul unei exprimări concise, fapt ce ușurează transcrierea în acest limbaj a
algoritmilor redactați în pseudo-cod și motivează folosirea lui în cartea de față. Cu
toate că nu este descris în detaliu, este demn de menționat faptul că descrierea din
Capitolul 2, împreună cu completările din celelalte capitole, constituie o prezentare
aproape integrală a limbajului C++. O preocupare meritorie a acestei lucrări este
problema analizei eficienței algoritmilor. Prezentarea acestei probleme începe în
Capitolul 1 și continuă în Capitolul 5. Tehnicile de analiză expuse se bazează pe
diferite metode, prezentate într-un mod riguros și accesibil. Subliniem contribuția
autorilor în expunerea detailată a inducției constructive și a tehnicilor de rezolvare
a recurențelor liniare. Diferitele metode clasice de elaborare a algoritmilor sunt
descrise în Capitolele 6–8 prin probleme ce ilustrează foarte clar ideile de bază și
detaliile metodelor expuse.
Pentru majoritatea problemelor tratate, este analizată și eficiența algoritmului
folosit. Capitolul 9 este consacrat tehnicilor de explorări în grafuri. În primele
secțiuni sunt prezentate diferite probleme privind parcurgerea grafurilor. Partea
finală a capitolului este dedicată jocurilor și cuprinde algoritmi ce reprezintă – de
fapt – soluții ale unor probleme de inteligență artificială. Cartea este redactată clar
și riguros, tratând o arie largă de probleme din domeniul elaborării și analizei
algoritmilor. Exercițiile din încheierea fiecărui capitol sunt foarte bine alese, multe
din ele fiind însoțite de soluții. De asemenea, merită menționate referirile interesante
la istoria algoritmilor și a gândirii algoritmice. Considerăm că această carte va fi
apreciată și căutată de către toți cei ce lucrează în domeniul abordat și doresc să-l
cunoască mai bine.” – Leon Livovschi, Cuvânt înainte la cartea „Algoritmi
fundamentali. O perspectivă C++” de Răzvan Andonie și Ilie Gârbacea, Editura
Libris, Cluj-Napoca, 1995. Sursa: http://www.cwu.edu/~andonie/(pdf).
 „Informatica are o istorie scurtă, dar densă. Astăzi, când informatica este
omniprezentă în viaţa noastră şi continuă să se dezvolte într-un ritm ameţitor,
rareori ne mai gândim la istoria informaticii. Când şi cum a început totul? Cine a
contribuit la dezvoltarea informaticii şi la formarea informaticienilor? Cine a predat
primele cursuri de informatică? Cine a construit primele calculatoare româneşti
(CIFA, DACICC, MECIPT etc.)?. Cine a înfiinţat şi a coordonat centrele teritoriale
de calcul? Mulţi dintre pionierii informaticii româneşti sunt sau au fost
contemporanii noştri. Îi putem aminti acum doar pe câţiva dintre ei, în mod
aleatoriu şi neexhaustiv, desigur. Nu mai este demult printre noi stâlpul informaticii
româneşti, regretatul Grigore C. Moisil (1906-1973), recunoscut ca pionier al
informaticii pe plan mondial de către IEEE Computer Society. Au dispărut şi alţii,
precum Nicolae Teodorescu (1908-2000), Tiberiu Popoviciu (1906-1975), Victor
Toma (1922-2008), Emil Muntean (1933-2009), Wilhelm Loewenfeld (?-?), Mihai
Drăgănescu (1929-2010), Leon Livovschi (1921-2012) ş.a. Dar sunt în mijlocul
nostru încă mulţi seniori ai informaticii, actori care au contribuit la edificiul
informaticii româneşti, precum Iosif Kaufmann, Vasile Baltac, Constantin Virgil
Negoiţă, Solomon Marcus, Florin Gheorghe Filip, Dimitrie D. Stancu, Mircea
Maliţa, Grigor Moldovan, Ştefan Măruşter, Marius Guran, Adrian Petrescu, Dan
Farcaş, Gheorghe Păun, Ion Văduva, Cristian Calude ş.a. Astfel de oameni merită
toată recunoştinţa noastră. Având în vedere contribuţiile de pionierat în domeniul
şcolii informatice româneşti din anii 60’-80’, activitatea ştiinţifică, didactică şi
managerială, precum şi cea de formare a unor discipoli şi continuatori în domeniul
calcului paralel şi distribuit, începând cu anii 90’, Comisia de analiză recomadă
Senatului Universităţii Agora din Oradea să-i acorde domnului Grigor Moldovan
titlul de Doctor Honoris Causa.”
Comisia de analiză pentru Laudatio în vederea acordării titlului de Doctor Honoris

Causa Domnului prof.univ.dr. Grigor Moldovan. Sursa: http://univagora.ro/ (pdf).
Observații:
1. Laboratoare de informatică cu nume ale unor informaticieni români – Colegiul
Naţional „Ion C. Brătianu” – Piteşti. Numele laboratoarelor a fost ales în semn de respect
față de cei mai de seamă informaticieni români: Grigore C. Moisil, Leon Livovschi, Mihai
Pătrașcu, Gheorghe Păun, Grigor Moldovan, Dan Suciu.
 Laboratorul „Grigore C. Moisil”: 22 calculatoare conectate la Internet, proiector, două
table ecologice.
 Laboratorul „Leon Livovschi”: 25 calculatoare conectate la Internet, proiector, două table
ecologice.
 Laboratorul „Mihai Pătrașcu”: 15 calculatoare conectate la Internet, o tablă ecologică.
 Laboratorul „Gheorghe Păun”: 20 calculatoare conectate la Internet, proiector, două table
ecologice.
 Laboratorul „Grigor Moldovan”: 20 calculatoare conectate la Internet, o tablă ecologică.
Laboratorul „Dan Suciu”: 15 calculatoare conectate la Internet, o tablă ecologică.
2. Conferințele de e-Learning de la Universiotatea din București CNIV & ICVL 2015 au
fost dedicate profesorilor Leon Lovovschi și Octavian Bâscă, pionieri ai informaticii
românești.
Referințe
[1] M.Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti, Articolul original: www.unibuc.ro/prof/vlada_m
(pdf), http://mvlada.blogspot.ro (html), (Prezi), http://topub.unibuc.ro, http://c3.cniv.ro
[2] M.Vlada, Începuturile informaticii româneşti, http://www.unibuc.ro/prof/vlada_m/
[3] M.Vlada, Idei inovatoare şi pionierii Internetului, CNIV Romania, http://www.c3.cniv.ro
[4] Cristian Calude, Marian Gheorghe, Bucharest school of theoretical computer science, Revista de Politica
Științei și Scientometrie, Vol. 3, No. 4, Decembrie 2014, p. 280 – 281, http://rpss.inoe.ro/ (pdf), Serie Nouă
Ediția tipărită: ISSN - L 1582-1218, Ediția online: ISSN - 2284-7316, http://rpss.inoe.ro/
[5] http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/leon
[6] http://mvlada.blogspot.com/2015/04/leon-livovschi-un-pionier-al.html
[7] http://mvlada.blogspot.com/2015/04/octavian-basca-un-pionier-al.html
[8] http://c3.icvl.eu/papers2015/cniv/documente/pdf/sectiuneaA/sectiuneaA_lucrarea3.pdf
[9] http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/obasca
6.4 Constantin P. Popovici, colaborator al

acad. Gr. C. Moisil și unul din primii profesori de
informatică
Marin Vlada1, Afrodita Iorgulescu2
(1) Universitatea din Bucureşti
(2) Academia de Studii Economice Bucureşti
Prof. dr. Constantin P. Popovici (1930-2019) a fost un colaborator al acad. Grigore C.

Moisil (1906-1973) – considerat părintele informaticii românești, ce are contribuții
importante în apariția informaticii românești, prin pregătirea diverșilor specialiști în
utilizarea calculatorului american IBM 360/30, cu care se dotase Facultatea de
Matematică-Mecanică. A contribuit la formarea multor generații de informaticieni la
Facultatea de Matematică a Universității din București. „Profesorul Constantin Popovici
a fost membru de bază al primei echipe moisiliene de introducere a învățământului și
cercetării de informatică-matematică la Universitatea din București” – Solomon Marcus.
1. Prof. dr. Constantin P. Popovici, unul dintre promotorii informaticii românești
Constantin P. Popovici (1930-2019) fost un colaborator al

acad. Grigore C. Moisil (1906-1973) – considerat părintele
informaticii românești, ce are contribuții importante în apariția
informaticii românești, prin pregătirea diverșilor specialiști în
utilizarea calculatorului american IBM 360/30 cu care se dotase
Facultatea de Matematică-Mecanică, și apoi prin formarea multor
generații de informaticieni la Facultatea de Matematică a
Universității din București. A fost asistent în perioada 1953-1957,
lector în perioada 1957-1962, conferențiar în perioada 1962-1973
și profesor din anul 1973. În perioada 1972-1975 a fost șeful
catedrei „Logică matematică”, ulterior denumită „Informatică și
analiză aplicată”, iar în anul 1990 Catedra de informatică. Singur sau în colaborare a
publicat numeroase articole științifice, cărți și manuale de matematică și informatică atât
pentru elevi, cât și pentru studenți.
A ținut numeroase cursuri și seminarii: Aritmetică și teoria numerelor, Algebră
modernă, Teoria algebrică a mecanismelor automate, Mașini de calcul și teoria
programării, Funcții recursive și mașini Turing, Logică și automate finite, Teoria
algoritmilor, Proiectarea și implementarea limbajelor de programare, Bazele
informaticii. Prof. Dr. CONSTANTIN P. POPOVICI s-a născut la 26 feb. 1930 în
comuna Ismail (în anul 1930 aparținea României, apoi din 1940 URSS, iar din 1944
Ucrainei). În anul 1952 a absolvit Facultatea de Matematică și Fizică la Universitatea din
București și Facultatea de Electrotehnică la Institutul Politehnic din București. În anul
1969 a obținut diploma de „Computer Science” după ce a absolvit cursul postuniversitar
„Știința calculatoarelor” la Colegiul Cambrige University, Anglia. În anul 1961 și-a
susținut teza de doctorat cu titlul „Unicitatea descompunerii în factori primi în inele de
întregi ai lui Dirichlet”.
Două dintre cărțile lui Constantin C. Popovici din anii 1972 și 1974
Argumente: Inițial, în demersul nostru pentru a înțelege evoluția informaticii la

Universitatea din București, am luat în considerare activitatea noastră din domeniul
informaticii, dar am ajuns la concluzia că nu vom înțelege apariția și evoluția
informaticii dacă nu vom analiza acțiunile și întâmplările așa cum s-au întâmplat în
realitate: evenimente, decizii la nivel guvernamental, măsuri de schimbare, fapte și
inițiative ale unor oameni de știință, mărturii și explicații ale unor fapte petrecute în
diverse etape, întâmplări și diverse contexte etc.
Exemple:
1. Când eram student, și mult timp după aceea, nu m-a preocupat să cunosc prețul
unui calculator (azi, orice tânar sau copil îl știe!), deoarece încă nu erau
calculatoare personale (PC – primul meu calculator personal l-am cumpărat în
anul 2003). Când am început să predau cursul „Arhitectura calculatoarelor”, într-o
carte am citit că un sistem american IMB 360 construit înainte de anul 1970 costa
în jur de 500.000 USD; știam că sistemul IBM 360 de la Facultatea de
Matematică a rămas la CCUB după ce s-a organizat o expoziție de câteva luni și
cursuri de către specialiștii de la filiala IBM din Viena; multă vreme am „știut” că
acesta a fost dat gratuit de către americani. Prin anul 2010, am aflat cum a fost
realitatea: sistemul IBM 360 a fost cumpărat de guvernul român de la filiala IBM
din Viena, suma platită fiind de 658.000 $, deoarece era embargou pentru ţările
socialiste, iar pentru ţările capitaliste costa 250.000 $ - informaţii confirmate de
prof. univ. dr. Ion Văduva şi prof. univ. dr. Ioan Roşca; Ref. M. Vlada,
http://c3.cniv.ro/?q=2014/info-ub.
2. Cine știe de eforturile și obstacolele acad. Grigore C. Moisil în demersurile lui
pentru apariția și dezvoltarea informaticii în România? Din analiza unor referințe,
inclusiv din mărturia domnului prof. dr. Constantin P. Popovici, am aflat că
Moisil, în anul 1971, s-a transferat la Facultatea de Drept (unde a ținut cursuri de
Logica Propoziţiilor, Fundamentele Matematicii şi Cercetare Operaţională),

deoarece Decanul de atunci și Consilul profesoral al Facultății de Matematică, nu
au fost de acord cu initiațiva sa de a invita diverși specialiști din industrie și
cercetare de a ține unele cursuri de informatică la Faculate de Matematică.
3. Denumirea catedrelor de la Facultatea de Matematică în care și-au desfășurat
activitatea cadrele didactice care au predat discipline de informatică.
4. Apariția și denumirea diverselor discipline de informatică, precum și nevoia de
pregătire a specialiștilor în domeniul informaticii.
Profesorul Constantin C. Popovici prezent la întâlnirile Promoției 1978-Informatică

Întâlnirea din anul 2013 a Promoției 1978-Informatică
În imaginea de mai sus: rândul 1 (st-dr) profesorii Ioan Roșca, Constantin P.

Popovici, Anton Ștefănescu; rândul 2 (st-dr) Victor Țigoiu (decan), Ioan Tomescu, Ion
Văduva, George Dincă.
2. Etape și evenimente privind apariția Informaticii din România

 1953: Bazele secției de Mașini de calcul prin cursul liber de „Teoria algebrică a
mecanismelor automate” ținut de Gr. C. Moisil la Facultatea de Matematică și
Fizică. Anterior, este ales membru titular activ al Academiei Române la 2
noiembrie 1948, iar in perioada 1948-1952 Gr. C. Moisil a conferenţiat în cadrul
Secţiunii de matematică a Cursurilor de Ştiinţă şi Tehnică desfășurate la Casa
Oamenilor de Ştiinţă din Piaţa Lahovari (Metode matematice în tehnică –
Cercetările savantului sovietic Gavrilov asupra calculului schemelor
mecanismelor automate, Procedee moderne de calcul aplicat – Metodele lui Ritz
Galekin în teoria elasticităţii, Fizica modernă în serviciul matematicii – Calculul
schemelor mecanismelor automate).
 1956: Gr. C. Moisil este numit președinte al Comisiei de automatizare a Academiei,
iar ulterior, în anul 1965 devine președinte al Comisiei de Cibernetică a Academiei.
 1959: În anul 1959, Grigore C. Moisil înființează sectia de Maşini de calcul,
inspirat de Congresul internaţional al matematicienilor români de la Bucureşti
(din anul 1956). Specializarea „Mașini de calcul” era organizata in ultimii 2 ani
din cei 5 ani de studii. În anul 1961, primii 10 absolvenţi ai secţiei au fost
angajaţi la IFA și în institute de cercetare cu profil de inginerie electronică sau
automatică. În anul 1971 această specializare/secție se va numi Informatică (În
anul universitar 1974/1975 a existat seria C de Informatică cu 4 grupe-115 studenți)
 1960: Între 27 iunie şi 1 iulie 1960 Gr. C. Moisil a participat la primul Congres
internaţional de automatică organizat de Federaţia internaţională de automatică
la Moscova, unde a făcut cunoscută activitatea existentă în ţara noastră în
domeniul automatizării.
Ref.: http://www.biblioteca.ct.ro/personalitati_dobrogene/grigore_moisil.htm.
Între 25 august şi 2 septembrie 1960 acesta participă la Congresul de logică,
metodologie şi filosofie a ştiinţelor naturii la Stanford University din California.
3. Simpozion aniversar „Profesorul Constantin Popovici la 85 de ani”

Vineri, 22 mai 2015, ora 12:00, în amfiteatrul „Spiru Haret” al Facultății de
Matematică și Informatică al Universității din București a avut loc simpozionul
„Profesorul Constantin Popovici la 85 de ani”. Lista vorbitorilor la sărbătorirea domnului
profesor Constantin C. Popovici la 85 de ani, 22 mai 2015, ora 12, Amf. Spiru Haret:
Victor Ţigoiu (Decan) și Denis Enăchescu (Prodecan); Afrodita Iorgulescu: PowerPoint
„Activitatea profesorului Constantin P. Popovici”; Ion Cuculescu; Ioan Tomescu; Virgil
Căzănescu; Dragoş Vaida: „Profesorul Constantin P. Popovici şi Bazele Informaticii”;
Sergiu Rudeanu; Alexandru Zorica; Marin Vlada: PowerPoint „Prof. Dr. Constantin P.
Anunțul simpozionului apărut pe ww.agora.ro

Anunțul simpozionului apărut pe platforma media infoub.unibuc.ro
4. Despre Profesorul Constantin P. Popovici

 Prof. dr. Dragoș Vaida, 29 Nov. 2019, BUCUREȘTI – Profesorul Constantin P.
Popovici, a cărui plecare dintre noi o aflăm cu adâncă tristețe, a desfășurat o
neobosită activitate ca profesor de Teoria Algebrică a Automatelor concrete, de
Teoria Funcțiilor Recursive și de Bazele Informaticii. Și-a dedicat activitatea
concepției profesorului Grigore C. Moisil care privea Logica și Algebra drept
științe matematice aplicate. Bazele Secției de Mașini de calcul de la Facultatea
de Matematică şi Fizică și ale învățământului informaticii în România au fost
puse în anul 1954 printr-un curs liber de Teoria algebrică a mecanismelor
automate, ținut de profesorul Gr. C. Moisil, la solicitarea a trei matematicieni și
ingineri electroniști, profesorii Constantin P. Popovici, Paul Constantinescu
și Mariana Coroi Nedelcu. Cu acest grup a început Seminarul Gr. C. Moisil,
nucleu pionier în învățământul și cercetarea în informatică și matematică de la
noi, la care ne-am afiliat și noi, membrii juniori, Sergiu Rudeanu și cu mine, chiar
de la început, pe când eram în anul II de facultate. Putem reține că notă
distinctivă faptul că regretatul profesor a avut cercetări în domeniul teoriei
numerelor. Domeniul nu era departe de informatică pentru că Seminarul a facut
legatura cu teoria congruențelor de întregi prin ceea ce profesorului Moisil i-a
plăcut să denumească Teoria Corpurilor de Imaginare ale lui Galois. Lucrările
Profesorului Constantin P. Popovici sunt citate în Lidl, Niederreiter (1997),
Finite Fields. Exemple de citări sau continuări ale articolelor prof. C. P.
Popovici, Horst G. Zimmer, Computational Problems, Methods and Results în
Algebraic Number Theory, seria Lecture Notes în Mathematics, nr. 262 sau Péter
Kiss, care continuă lucrarea Sur une équation arithmétique de D. Pompeiu.
Profesorul C. P. Popovici a avut și o activitate de cooperare științifică

internațională ca secretar general la Congresul Logic, Methodology and
Philosophy of Science IV, 1971. Ne-a lăsat o operă importantă în crearea
disciplinei Bazele Informaticii, un exemplu de autentică modestie academică și
amintirea atâtor momente plăcute, trăite împreună. Avem de învățat din
seriozitatea, conştiinciozitatea manifestate, din munca enormă dedicată
studenților şi doctoranzilor de profesorul de care ne amintim azi, unul dintre cei
mai căutați îndrumători de diplome și doctorate.
 Acad. Prof. Dr. Solomon Marcus, 22 mai 2015, cu ocazia sărbătoririi prof.
Constantin P. Popovici la 85 de ani [1] „Un gând cordial pentru Profesorul
Constantin Popovici, membru de bază al primei echipe moisiliene de introducere
a învățământului și cercetării de informatică matematică la Universitatea din
București. La data de 22 mai sunt în Finlanda. Cu drag, Solomon Marcus”.
 Prof. Dr. Cristian C. Calude, 27 nov. 2019, Noua Zeelandă „Un matematician
cu o cultură vastă, un profesor apreciat și îndrăgit de multe generații de studenți
inclusiv a mea, un om de o mare probitate morală. Mi-a fost alături într-un
moment dificil al carierei mele. Acum două luni (26 sept. 2019, amf. S. Haret) ne-a
prezentat o lecție perfectă de historia informaticii, https://youtu.be/cP4qhs0xn9Y.
Am schimbat apoi câteva cuvinte. Va rămâne în galeria marilor profesori ai
facultății noastre.”
 Prof. Dr. Grigore Albeanu, 26 sept. 2019, Amf. S. Haret, Facultatea de
Matematică și Informatică, cu ocazia lansării volumelor I&II din Istoria
Informaticii românești. „Felicitări pentru acest proiect RoInfo. Respect pentru
toți cei care au contribuit deja și vor fi alături și în următoarele etape. O bucurie
enorma să-l revăd și să-l ascult pe domnul profesor universitar dr. Constantin
Popovici. Cărțile domniei sale, scrise cu rigoare științifică, dar și cu obiective
clar stabilite, mi-au plăcut și le-am parcurs în timpul studenției, dar și apoi,
pentru ca de fiecare data mai era ceva de valorificat. Respect, Felicitări, Mult
succes în derularea acestui proiect foarte valoros pentru ROMÂNIA!”
Bibliografie
[2] Vlada M. (2015): Leon Livovschi, un pionier al informaticii românești -
http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/leon, accessed 2020
[3] Vlada M. (2015): Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești -
http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/obasca, accessed 2020
[4] ***, Leon Livovschi și Octavian Bâscă, pionieri ai informaticii românești, http://www.agora.ro/stire/leon-
livovschi-i-octavian-basca-pionieri-ai-informaticii-romane-ti, accessed 2020
Științei și Scientometrie, Vol. 3, No. 4, Decembrie 2014, p. 280 – 281, Serie Nouă Ediția tipărită: ISSN - L
1582-1218, Ediția online: ISSN - 2284-7316, http://rpss.inoe.ro/, accessed 2020
ani , accessed 2020
[7] Promoția 1978 Informatică (115 absolvenți), http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/,
http://www.unibuc.ro/n/cultura/alumni/Alumni_Promotia_1978_-_Informatica.php , accessed 2020
[8] M. Vlada, 60 de ani de la apariția Informaticii la Universitatea din Bucureşti,
http://mvlada.blogspot.ro/2015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii.html
[9] M.Vlada, Idei inovatoare şi pionierii Internetului, CNIV Romania, http://www.c3.cniv.ro
[10] M.Vlada, Începuturile informaticii româneşti, http://www.unibuc.ro/prof/vlada_m/
[11] M.Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti, www.unibuc.ro/prof/vlada_m (pdf)

[12] Simpozion aniversar „Profesorul Constantin Popovici la 85 de ani”, 22 mai 2015, FMI,
http://infoub.unibuc.ro/index.php/evenimente/conferinte/3068-simpozion-aniversar-profesorul-constantin-
popovici-la-85-de-ani
[13] Profesorul Constantin P. Popovici, http://mvlada.blogspot.com/2019/11/profesorul-constantin-p.html
[14] Alexandru Popovici, Constantin Popovici și începuturile Informaticii în România (video),
https://youtu.be/cP4qhs0xn9Y
[15] M. Vlada, Prof. dr. Constantin P. Popovici la 85 de ani, http://mvlada.blogspot.com/2015/05/prof-dr-
constantin-p-popovici-la-85-de.html
6.5 Stelian Niculescu, unul din primii informaticieni români

Marin Vlada60,
Stelian Niculescu, student al acad. Grigore C.

Moisil, la secția de „Mașini de calcul” (înființată de Gr.
C. Moisil, în anul 1959) – Facultatea de Matematică,
Universitatea din București, este unul din primii
informaticieni români. La absolvirea facultăți, a II-a
promoție a acestei secții, a fost unul dintre primii patru
cercetători matematicieni angajați la Centrul de Calcul
al Universității din București (CCUB), înființat de Gr.
C. Moisil în februarie 1962. CCUB a funcționat doar 31
de ani la Facultatea de Matematică, până în anul 1993,
când a fost desființat.
Născut la 13 octombrie 1937, în comuna
Stoenești, județul Olt, a absolvit școala primară (cu 3 ani
întârziere, din motive medicale) și gimnaziu în satul
natal, iar apoi Școala medie, Nr. 1 din Caracal (azi, Colegiul Național „Ioniță Assan”), în
anul 1957.
 În perioada 1957-1962 a urmat cursurile Facultății de Matematică și Fizică a
Universității din București, cu durata de 5 ani, ultimii doi ani la secția de Mașini
de calcul, înființată de Gr. C. Moisil, în anul 1959.
 În perioada 1962-1970 a fost cercetător la Centrul de Calcul al Universității din
București (CCUB) ce funcționa la Facultatea de Matematică. În anul 1963,
CCUB a fost dotat cu calculatorul CIFA-3 – primul calculator de producție
românească, special construit pentru CCUB, la Institutul de Fizică Atomică (IFA)
București. Profesorul Gr. C. Moisil dorea să demonstreze că metodele și tehnicile
folosite prin utilizarea calculatoarelor electronice vor fi foarte utile în diverse
domenii de activitate științifică, tehnică și economică: matematică, fizică,
inginerie, chimie, muzică etc.
 În anul 1968 a fost martor la achiziționarea sistemului de calcul IBM 360/30
61
pentru dotarea Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB). De

asemenea, a fost prezent la interviul acordat de Gr. C. Moisil pentru Radio
România Cultural (interviul a constat în 13 intrebări). Locația: Centrul de Calcul
al Universității din București (CCUB), în sala calculatorului IBM 360/30.
Calculatorul american IBM 360/30 a fost prezentat în expoziție la CCUB, până la
sfârșitul anului 1968, urmând ca la sfârșit de an să fie cumpărat de Centrul de
Calcul al Universității, în caz contrar va fi vândut altei instituții bucureștene.
Prezent în timpul interviului: mat. Stelian Niculescu. Sursa: S. Niculescu,
60
Prelucrare după M. Vlada, Pagini din istoria informaticii românești: Stelian Niculescu, unul din primii
informaticieni români, http://c3.cniv.ro/?q=2018/stelian.
61
Prof. Dr. Stelian Niculescu, „Bucuria achiziționării sistemului de calcul IBM 360/30”, în M. Vlada (coord.)
Istoria informaticii românești, Ed. MATRIXROM, vol. II, pag. 240-245, 2019.
„Copilăria informaticii românești așa cum cum am trait-o. Amintiri, descrieri și

exemple” – https://www.slideshare.net/MarinVlada/s-niculescu-ppt-bacau-2019,
http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/stelian,
https://www.youtube.com/watch?v=BJgv9WeqiTM.
Stelian Niculescu, angajat la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), aflat la pupitrul
calculatorului românesc CIFA 3 (construit la IFA), anul 1963
Fotografie document: Anul 1968 – Constantin P. Popovici, Matei Bogdan, Nicolae Popoviciu,
Maria Lovin (Roceric), Petre Preoteasa, Stelian Niculescu și Grigore C. Moisil la pupitrul
consolei calculatorului IBM 360/30 de la CCUB (Centrul de Calcul al Universității din
București), unitatea centrală (citirea și interpretarea unor rezultate)
 În perioada 1962-1970 a absolvit cursuri postuniversitare în străinătate: „Școala

IBM” din Sindelfingen, Germania Federală, destinată formării experților în
pregătirea cadrelor pentru informatică (mai-decembrie 1968), cu bursă IBM
obținută prin concurs (pregătire orientată pentru calculatoare IBM) și Școala
„Compagnie International pour l’Informatique” (C.I.I.) din Paris, destinată
formării experților în pregătirea cadrelor pentru informatică (mai-noiembrie
1970), cu bursă C.I.I. obținută prin concurs (pregătire orientată pentru
calculatoare franțuzești).
Stelian Niculescu la Paris, Curs de perfecționare la Compagnnie International

pour l’Informatique, anul 1970
 La CCUB a elaborat mai multe aplicații prin programe scrise în diverse limbaje
de programare: 1. Aplicația de fizică – rezolvarea de sisteme de ecuații. Din
puncul de vedere al informaticianului, era vorba de rezolvarea unor sisteme de
ecuații algebrice liniare; 2. Aplicația de muzică – algoritm În ALGOL și executat
pe calculatorul polonez ODRA. Despre piesa muzicală Laudae-2, compusă de
Aurel Stroe. Algoritmul a fost elaborat într-o restricție a limbajului ALGOL și
rulat pe un calculator polonez, ODRA (aflat în expoziție la Centrul de calcul al
Universitatii Bucuresti, prin anii 1966-1967). „Găsirea unei soluții (care, în fond
însemna baza piesei muzicale, imaginate de compozitor) a durat mult mai multe
ore decât mi-aș fi imaginat”; 3. Aplicația de biologie – algoritm de clasificare a
microbilor. Aplicația privind biologia a însemnat colaborarea cu dr. Grigore
Ghika în probleme de clasificare a microbilor. Preocupările în domeniu
taxonomiei erau o noutate în acele vremuri (1963-1965), iar colaborarea a condus
și la publicarea unei lucrări în Anglia (Paul Constantinescu, Grigore Ghika,
Stelian Niculescu). În acea vreme, prin viziunea Profesorului Gr. C. Moisil, pe
lângă Programarea calculatoarelor (Limbaj de asamblare, FORTRAN, COBOL
etc.) se predau și Noțiuni de Algoritmi și metode de reprezentare, Teoria
grafurilor, Analiză numerică, Programare liniară etc.
 În perioada 1971-1991 a fost cercetător-informatician la Institut Central de
Informatică (I.C.I.), unde avea răspunderi privind instruirea cadrelor pentru
domeniul Informaticii, ocupând pe rând, prin concurs, posturile de cercetător
științific III, II și I. A deținut și funcții de conducere: Șef de Laborator cercetare –
Biblioteca Națională de Programe, Șef al Sectorului Formarea și perfecționarea
cadrelor pentru informatică.
 Anul 1980 – Doctor în științe matematice la Facultatea de Matematică-Mecanică,
Universitatea din București cu titlul „Drumuri în grafuri. Aspecte
Computaționale”, conducător științific acad. Gr. C. Moisil și finalizare cu prof.
dr. Solomon Marcus.
 În perioada 1991-1994 a fost Inspector general pentru Informatică, prin concurs
organizat de Ministerul Învățământului, calitate prin care a participat la multe
concursuri de informatică, în Romania și la nivel internațional, unde echipele din
Romania au avut rezultate remarcabile (a se vedea imaginile de mai jos).
 În perioada 1994-2005 a fost cadru didactic universitar la Departamentul Științe

Inginerești (D.S.I.), Universitatea Politehnica din București, azi, Facultatea de
Științe Inginerești cu predare în limbi ștrăine (F.I.L.S.).
 A obținut Premiul de Excelență IDG România (1998), pentru rezultatele obținute
cu echipele românești la Olimpiadele interne/internaționale de Informatică și
pentru întreaga activitate de instruire a multor generații de informaticieni și
utilizatori de informatică. Este inclus în „Dicționarul Specialiștilor” („WHO’S
WHO”) în știința și tehnica românească, Editura Tehnică, vol. I, 1996, pagina 254.
Singapore, Concurs pe echipe contracronometru. Echipa României a ocupat locul III, anul 1992
Olimpiada Internațională de Informatică, Argentina, Mendoza, anul 1994

Olimpiada Internațională de Informatică, Olanda, Eindhoven, anul 1995
Cărți de informatică publicate de Stelian Niculescu.

1. Stelian Niculescu, Noțiuni de informatică, Manual pentru școli profesionale,
școli de maiștri, licee industriale, Editura Didactică și Pedagogică, 1971 (primul
manual de informatică destinat învățământului preuniversitar).
2. Stelian Niculescu, Inițiere în FORTRAN, Editura Tehnică, 1972.
3. Stelian Niculescu, Ileana Trandafir, Programarea la calculatoare electronice –
COBOL, Manual pentru Licee economice, Editura Didactică și Pedagogică,1974.
4. Stelian Niculescu, Noțiuni de prelucrare automata a datelor, Editura Didactică și
Pedagogică, 1975.
5. Stelian Niculescu, Ioana Moisil, Mihai Radu, Dumitrescu, Limbaje de programare,

Manual pentru licee industriale anul II, școli postliceale, Editura Didactică și
Pedagogică, 1977.
6. N. Nediță, Stelian Niculescu, C. Zidaroiu, Tematici aplicate în tehnica de calcul,
Editura Didactică și Pedagogică, Manual pentru Licee de informatică, clasa a XI-
a, 1977.
7. N. Nediță, Stelian Niculescu, C. Zidaroiu, Tematici aplicate în tehnica de calcul,
Editura Didactică și Pedagogică, Manual pentru Licee de informatică, clasa a
XII-a, 1977.
8. Stelian Niculescu, Mihai Radu Dumitrescu, Algoritmi și metode de reprezentare,
Editura Didactică și Pedagogică, Manual clasa a-IX-a, 1978.
9. M. Jitaru, St. Niculescu, C. Macarie, Îndrumator de limbaje de programare (16
Limbade de programare), Editura Tehnică, 1978.
10. Stelian Niculescu, Algoritmi, Editura Tehnică,1979.
11. Stelian Niculescu, FORTRAN – Inițiere în programarea structurată, Editura
Tehnică,1979.
12. Stelian Niculescu, Dan Petre Golesteanu, Macroprocesoare și Limbaje
extensibile, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982.
13. Marin Nicolae, Stelian Niculescu, Programare în mod text – Turbo – C, Editura
Tehnică, 1995.
14. Stelian Niculescu, Sorin Eftene, Programarea calculatoarelor, Editura Didactică
și Pedagogică, Manual pentru Licee de informatică, clasa a X-a, 1997.
15. Stelian Niculescu, Rodica Pintea, Tehnologia informației, Editura Didactică și
Pedagogică, Manual pentru clasa IX-a, 1999.
16. Stelian Niculescu, Emanuela Cerchez, Dana Lica, Marinel Șerban, Dorin Manz,
Doru Popescu Anastasiu, Anca Voicu și Emil Onea, Bacalaureat și atestat,
Editura L&S, 1999.
17. Stelian Niculescu, Lucian Butnaru, Vasile
Butnaru, Informatică, Manual clasa a IX-
a, Editura Didactică și Pedagogică, 1999.
18. Stelian Niculescu, Vasile Butnaru, Marius
Vlad, Informatică, Manual clasa a X-a,
Editura TEORA, 2000.
Citate din prefața scrisă de acad. Grigore C.

Moisil, la cartea lui Stelian Niculescu, Inițiere în
FORTRAN, Ed. Tehnică, 1972
 „Trebuia să descoperim o meserie nouă,
să aflăm ce înseamnă a programa la
calculator. Știam că vom avea un
calculator; la IFA, calculatorul CIFA 3
care se construia pentru Centrul nostru de
calcul și Maria Roceric, căsptorită Lovin,
inginer, asista la construcție pentru a ști
să-l întrețină și să-l repare.
Matematicienii Centrului trebuia să
răspundă la întrebarea: Ce trebuie să facă un matematician la un Centru de

calcul? … Centrul de calcul a căutat, încă din 1963, să învețe pe alții Știința
calculatoarelor.”
 „Stelian Niculescu a predat numeroase cursuri din domenii ale Știintei
Calculatoarelor, cel mai recent fiind cel pe care, în primavara și vara 1972 l-a
predat la ICI, unde s-a transferat în 1970 (anul înființării ICI) …. E bine ca
Stelian Niculescu și-a strâns într-un volum lecțiile sale despre FORTRAN: sunt
lecții lung gândite, în care e vizibil faptul că autorul are o bogată experiență de
muncă la calculator…”.
6.6 Dragoș Vaida – matematica și informatica,

în consonanță
Marin Vlada,
Dragoș Vaida, Pionieratul nostru în informatică – IFA, ASE şi Universitate, 1957-1973:

„Informatica, în sensul inițial de muncă esențial legată de folosirea unui calculator, a început
în România, la Laboratorul de mașini electronice de calcul de la IFA. Directorul
Laboratorului era ing. Victor Toma (1922, Leova, judeţul Cahul, Republica Moldova – 2008,
membru de onoare din 1993 al Academiei Române). Meritul acad. Victor Toma a fost acela
că a proiectat şi pus în funcţiune calculatorul CIFA-1, primul calculator electronic din
Europa de Est, cu excepţia URSS și Poloniei, cu 50 de operaţii/secundă, memorie de 512
cuvinte de 30 de biţi, corespunzător cu 9 cifre zecimale şi semn, cu 1500 de tuburi
electronice.”
„Proiectarea și realizarea calculatoarelor CIFA au constituit un program de cercetare de
pionierat realizat de ing. Victor Toma, de ing. Armand Segal, și de întreaga echipă de
matematicieni și de ingineri, program aprobat de acad. Horia Hulubei care era cunoscut pe
plan internațional, se bucura și de susținere în țară și putea promova un proiect care la
început părea puțin fantezist și nu era pe linia considerațiilor ideologice din epocă.”
Matematicianul Dragoș Vaida, martor la construirea primului calculator românesc

CIFA 1 și la utilizarea/programarea acestuia
Născut la 1 iunie 1933, la Constanța, Dragoș Alexandru

Vaida a absolvit Facultatea de Matematica și Fizica a
Universității din București, cu diploma de merit, în anul 1957,
având coord. științific pe acad. Grigore C. Moisil (Un probleme
de G. Birkhoff, Comptes Rendus Acad. Bulg. Sci., 15 (1962),
801-803). A avut ca profesori pe marii matematicieni Dan
Barbilian (poetul Ion Barbu), Miron Nicolescu, Simion Stoilow,
Gheorghe Vrănceanu, Caius Iacob, pentru care a avut o mare
recunoștință și la care s-a referit de fiecare dată cand se ivea
momentul privind marile realizări ale matematicienilor din
România. Tot timpul are un respect deosebit față de marii noștri
matematicieni62.
 Perioada 1957-1963: Cercetător științific la Institutul de Fizică Atomică (IFA) al
Academiei, în colectivul ing. Victor Toma, care a construit primul calculator
românesc CIFA 1, în anul 1957, prin colaborarea dintre ingineri și matematicieni;
Dragoș Vaida scrie: „În iulie 1957 am început să lucrez la Laboratorul de maşini
62
Dimitrie Pompeiu: „Noi învăţăm în general o matematică făcută din rezultate disparate, dar fără a
cunoaşte contextul lor istoric. De foarte multe ori, învăţăm teoreme, fără a afla la ce întrebări s-au constituit
ele ca răspuns”; „Cred că era bine să realizăm un echilibru între cele două stiluri, să demonstrăm şi
capacităţile tehnice ale matematicii, dar şi capacităţile ei identice şi culturale. Din păcate, matematica pe
care noi o cultivăm şi în predare şi în cercetare, de prea multe ori ascunde ideile, dacă ele există, şi uneori,
stai şi te întrebi, dacă ele există.” în S. Marcus, Dimitrie Pompeiu, personificarea matematicii de finețe (A
mathematician of the fineness: Dimitrie Pompeiu), RPSS serie nouă, vol. 3, nr. 3, 2014, p. 232-238
electronice de calcul de la I.F.A., iar în toamnă au mai fost repartizaţi Ion

Zamfirescu şi regretatul Nicolae Moldovan. Înaintea noastră venise la laborator
Gabriela Klarsfeld, fizician, care a rămas cu noi puţin timp. Noi am fost primii
absolvenți care au început munca de programator, la calculatoarele CIFA, la IFA,
institut în dublă subordonare, Academia Română și Comitetul de Stat pentru
Energia Nucleară. Conform adeverinței de la personal, eram matematician,
specialitatea, programarea mașinilor electronice de calcul; vezi Solomon
Marcus, din care citez „Prima echipă românească de matematicieni i-a inclus pe
Dragoș Vaida, N. Moldovanu, I. Zamfirescu, G. Klarsfeld. Putem astfel spune că
1957 este data de naștere a Științei calculatoarelor românești, sub îndrumarea
Profesorului Moisil și prin colaborarea dintre ingineri și matematicieni”.
Profesorul S. Marcus repetă afirmația citată în cartea sa Mathematics în Romania,
CUB PRESS 22, 2004, raport și sinteză, cu o cuprindere largă și cu referințe
pluridisciplinare substanțiale; Activitate didactică: Asistent (1959-1962) și Lector
(1962-1963) la Institutul de Construcții din București;
 Perioada 1963-1969: Cercetător și director adjunct (1966-1970) la Centrul de
calcul al ASE (Computing Center for Economic Computation and Economic
Cybernetics of the Academy of Economic Sciences Bucharest).
 Anul 1964: Susținerea tezei de doctorat (PhD in Mathematics) „Some Results
concerning Partially – ordered Algebraic Structures”, la Facultatea de
Matematică-Mecanică, Universitatea de Stat din Moscova, conducător științific
Prof. A. G. Kurosh.
 Perioada 1970-2003: cadru didactic la Universitatea din București, Facultatea de
Matematică, Conferențiar (1970-1992) și Profesor (1992-2003) la Catedra de
Fundamentele Informaticii.
 Domenii de competență: Structuri algebrice ordonate în sintaxă și semantică,
Limbaje formale și limbaje de programare, Limbaje formale și algebră
constructivă, Teoria semiinelelor, cu aplicații în informatica teoretică / Research
areas (mathematical orientation): Formal and Programming Languages and
Applications to Compiling Techniques and Semantics. Algebraic fundamentals of
Theoretical Computer Science; Partially and Multilattice ordered monoids,
semirings-like systems, rings. Mathematical models applied in the management
of education. History and Philosophy of Mathematics and Computer Science.
 Cursuri, seminarii, laboratoare: Tehnici de compilare, Modele matematice în
sintaxă și semantică, Programare și tipuri de date, Semiinele și aplicații în
informatică, Structuri de ordine în informatică.
 Membru în Comitetele de redacție: Analele Universității din București -
Informatică; Informatică și Modele în Ștințele Sociale; European Journal of
Education s.a.
 Membru al organizațiilor profesionale: ACM, UNESCO - Divizia „Învățământul
Superior”; Recenzent la: Mathematical Reviews; Computing Reviews s.a.
 Administrative positions: Scientific Secretary at the Ministry of Education
(1971). Hon. Scientific Secretary of the Commission for Cybernetics of the
Academy (1971-1973). Deputy General Director at the Ministry of Education
(February 1972-1973). Deputy director at the UNESCO European Center for
Higher Education CEPES (1973-1979) .
 Visiting Professor at the Department of Mathematics of the University of

Bologna (1991 and 1992). Invited Professor at Ecole Normale Superieure de
Cachan (1993 January-March). Guest Professor at Duke University (one
academic year 1975-1976). Visiting Professor at the Computer Science
Departments of University of Trento, Acquila (different periods of three months).
Guest Professor at the Universities of Oxford, Pisa, Genova, Milano. Visiting
Researcher in different institutes including Polytechnics INESC Lisabona.
Courses on Mathematics, Computers programming and languages, Compiling
techniques, Software implementation, Structures Related to Fuzzy Logic
Approach in Modelling (with M. Fedrizzi, A.G.S. Ventre, 1996, 1997).
 Awarded: Gr. C. Moisil Prize of the Romanian Academy (Secţia de ştiinţa şi
tehnologia informaţiei si Sectia de Stiinte matematice) (2004).
Main results63:
1. First books and courses in Romanian on computers programming (1961) and
applying Formal Languages and Algebra to the Theory of programming
languages (1973, 1976).
2. Initiating the study of some partially ordered monoids, groups or semirings
beyond lattice ordering (see McAlister 1965). Vaida’s method in approximation
process H. Gonska Habilitationsschrift Duisburg University (1985).
3. Following priorities in the Romanian scientific literature are reported: papers and
programs on Abstract Algebra computations St. Cercet. Mat., X, 2 (1959), 447-
458, Computers programmes for applicatons in economy Com. Acad. RPR, X
(1961), 1147-1149, Numerical methods and programming techniques in
economic informatics, Proc. 5-e Congres Internat. de Cyb., Namur (Belgique),
1968, 433-447.
4. Automatic programming-Interpreting routines Buc. Inst. Fiz. At., MC-6, (1964).
Compiler for the algorithmic language ALGAMS in the international group
GAMS headed by A. Mazurkiewicz (Poland) and acad. Bl. Sendov (Bulgaria)
Buc. Inst. Fiz. At. al Acad. RSR, Limbajul algoritmic elaborat de GAMS, Aut.
Elec., 10, 3 (1966), 133-136,
5. Ordered structures for Visual Data: An Algebraic-oriented Approach to Visual
In-teraction, 2000 (with P. Bottoni and S. Levialdi). Fuzzy and Visual Languages
and Applications to Spatial Reasoning; Relational Paths Algebra for Distances
and Directions for Artificial Intelligence (with Eph.P. Glinert and J.A.P. Jorge).
6. Main citations: G. Birkhoff, Lattice Theory, p. 237, 297 (1967). Fuchs, Teilweise
geordnete algebraische Structuren. A. Bigard a.o., Groupes et Aneaux Reticules
(1977), D. E. Knuth IFIP Congress Ljubliana, S. Drossopopoulou, Programming
Languages and Systems, 17th European Symposium on Programming ESOP
2008, Springer, 2008, the classic monographs on Semirings by J. S. Golan and H.
J. Weinert. Also: M.E. Anderson, T.H. Feil, S. Bistarelli, F. Gadducci, P. Bottoni,
W. Brauer, U. Montanari, I. P. Cabrera, M. Ojeda-Aciego, C. Calude, H.
Jürgensen, R.O. Canham, S.L. Smith, A.M. Tyrrell, E. Clementini, P.D. Felice,
63
Informații primite de la prof. dr. Dragoș Vaida, cu ocazia lansării vol. I–II din Istoria informaticii
românești, Ed. MATRIXROM, 26 septembrie 2019, Amf. S. Haret, Facultatea de Matematică și Informatică.
M. R. Darnel, P. B. Fellgett, N. D. Filipov, A.A. Vinogradov), R. V.

Gamkrelidze, B.J. Gardner, M.M. Parmenter, K. Glazek, T. Harju, U. Hebisch,
H.J. Weinert, J. Jakubìk, M. Kudlek, M. Kudlek, W. Kuich, D.B. McAllister, G.
Rozenberg, A. Salomaa, S. Zhao, X. Wang
Cărți și manuale:
1. D. Vaida, Utilizări ale calculatoarelor electronice de la Institutul de Fizică
Atomică, Editura Academiei Române, București, 1961.
2. D. Vaida, Întocmirea planului de formare a trenurilor de marfă cu ajutorul
maşinilor electronice de calculat, Editura Transporturilor şi Telecomunicaţiilor,
Bucureşti, 1963, 50 p. (cu C. Tomescu, A. Cristache, V. Zinca, Gh. Lalescu).
3. D. Vaida, Metode de calcul programate la calculatoarele CIFA pentru
rezolvarea unor probleme de economia transporturilor, în M. Mănescu (ed.),
Calcule economice, Bucureşti, Editura Academiei, 1964, 859-861 (cu G. Meiltz,
I. Zamfirescu).
4. Programarea calculatoarelor electronice (The Programming of electronic
computers), Editura Academiei Române, Bucuresti, 1967, 384 p. (in Romanian).
5. D. Vaida, Elemente de informatică aplicată, Editura de Stat Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1968, 191 p.
6. Algoritmi de compilare (Compiling algorithms), Editura de Stat și Didactica
Pedagogica, Bucuresti, 1971, 213 p. (in Romanian).
7. D. Vaida, Elemente de Teoria limbajelor de programare Caietul Formalizarea
sintaxei şi semanticii limbajelor, Suport de curs, cu referate şi aplicații de V.
Bontaş, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică-Mecanică,
Catedra de Informatică, 1973, pp. 91.
8. Limbaje formale si tehnici de compilare (Formal languages and compiling
algorithms), Universitatea din București, 1976, 150p. (in Romanian).
9. Limbaje formale și tehnici de compilare. Aplicații ale algebrelor multisortate în
informatică, București, Centrul de multiplicare Universitatea din București, 1982.
10. Al. Mateescu, D. Vaida, Limbaje formale și tehnici de compilare - Capitole
speciale de limbaje formale, Universitatea din București, 1984.
11. A. Mateescu, D. Vaida, Limbaje formale şi tehnici de compilare. Capitole
speciale (Caietul III), Universitatea din Bucureşti, 1988.
12. Al. Mateescu, D. Vaida, Structuri matematice discrete. Aplicaţii (Discrete
mathematical structures. Applications), Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1989, 214 p., cu o prefaţă de acad. Solomon Marcus (in Romanian).
13. S. Cojocaru, G. Păun, D. Vaida (editors) One Hundred Romanian Theoretical
Computer Scientists, Editura Academiei Romane, Seria Romanian Civilization,
Coordonator acad. V. Spinei, 2018.
Representative articles in journals and conference proceedings:

1. D. Vaida: An extention of a Y. C. Yang theorem, Soft Comput (2017) 21:2507-2512
DOI 10.1007/s00500-017-2578-7.
2. D. Vaida: On Some Order Properties Related to Processes Semantics (I). Fundam.
Inform. 73(1-2): 307-319 (2006).
3. S. Rudeanu, D. Vaida: Semirings in Operations Research and Computer Science: More

Algebra. Fundam. Inform. 61(1): 61-85 (2004).
4. D. Vaida: On Partially Additive Semirings and Applications, Journal of Multiple-
Valued Log¬ics, 6 (2001), 251-256.
5. D. Vaida: Notes on Partially-Ordered Structures in Computer Science: 1. PA-Ordered
Semirings and Some Related Structures. J.UCS 6(1): 201-211 (2000).
6. J. S. Golan, A. Mateescu, D. Vaida; Semirings and Parallel Composition of Processes.
Journal of Automata, Languages and Combinatorics 1(3): 199-218 (1996).
7. D. Vaida: Iteration Conditions of W. Ogden’s Type and Applications to Programming
Lan¬guages (II), Developments in Language Theory. At the Crossroads of Mathematics,
Computer Science and Biology (G. Rozenberg and A. Salomaa, eds.), World Scien¬tific,
Singapore, 1994, 44-50 (Proc. Conf. on Developments in Language Theory, 1993).
8. C. S. Calude , D. Vaida: Ehrenfeucht Test Set Theorem and Hilbert Basis Theorem: A
Constructive Glimpse, Lecture Notes in Computer Science, vol. 379, MFCS 1989, 177-184.
9. D. Vaida: Groupes ordonnes dont les elements admettent une decomposition
jordanienne gen¬eralise, Bericht von der Tagung uber Geordnete Mengen, Brno, Nov
1963, Publ. Fasc. Sci. Univ. J.E.Purkyne, A 28, 1964/9, 494, and C.R. Acad. Sci. Paris,
257 (1963), 2053-2055, C.R. Acad. Sci. Paris, 257 (1963), 2222-2223, and Buc. Instit.
Phys. At., EC/2, 1963, and Rev. Roum. Math. Pures et Appl., 10, 10 (1964), 929-948.
10. I. Barbalat, D. Vaida: Le cas limite du critere de Wittmeyer pour la methode de
Gauss-Seidel. Bull. Math. Sci. Math. Phys. Roumanie vol. 4(52), 3-4: 3-18 (1960); C. R.
Acad. Sci. Paris, vol. 255: 235-237 (1962).
Prof. Dr. Dragoș Vaida:

“Some orientations at our forerunner scientists Gr. C. Moisil and S. Marcus.
Looking to our quoted sources, what would be the basic features of Informatics at this
early stage?. As far as we understand, Professors Grigore C. Moisil and Solomon
Marcus emphasized the following basic orientations:
1. The close intimate connection with Mathematics;
2. No borderline beteen theoretical studies and applications;
3. Putting forward the topics more relevant for culture and interdisciplinary and
transdisciplinary approach;
4. A strong attention paid to international recognition;
5. Promoting at every occasion the active, less conventional sometimes even
surprizing participation of students and younger colleagues.
Resemblant to some extent to Paris as a formation place of previous generations of
illustrious Romanian university professors such as Spiru Haret, David Emmanuel,
Dimitrie Pompeiu or Miron Nicolescu, Turku constituted, through Academician Arto
Salomaa - Professor of Mathematics at the University of Turku since 1965, a pioneer in
Theoretical Computer Science and Mathematics, and a man of culture - the place for a
remarkable chance to advance the careers of a generation of important Romanian
theoretical informaticians. In the 1990’s Arto created around him a new scientific family,
a Romanian family, and an important part of the mathematical group from Bucharest
moved to Turku. Arto Salomaa's active Romanian collaboration started with Lila
Sântean-Kari and Alexandru Mateescu, Gheorghe Păun, Cristian Calude, Lucian Ilie,
Solomon Marcus and Ion Petre. It should be noted that the moment of this new
generation's full scientific crystallisation came for some of them relatively late in their
postdoctoral career, because of the oppressive Romanian regime from before our
awakening in 1989”.
Despre Prof. Dr. Dragoș Vaida, prelucrări după alte surse:
1. https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/ziua-dobrogei/citestedobrogea-genii-
dobrogene-pe-1-iunie-matematicianul-dragos-vaida-implineste-86-de-ani-
692623.html
2. http://istoriainformaticii.blogspot.com/2017/09/invatamantul-universitar-
de-informatica.html
3. http://istoriainformaticii.blogspot.com/2017/09/dragos-vaida.html
I. Cavadia, G. Meiltz, N. Moldovan, D. Vaida, I. Zamfirescu:

[1964] Metode de programare automată. Rutine interpretative, Bucureşti, Institutul de
Fizică Atomică al Academiei R.P.R. (preprint).
ANEXĂ
Imaginea din stânga – de la stânga: Gheorghe Ştefănescu, Virgil Căzănescu, Dragoş Vaida, Solomon Marcus,
Sorin Istrail, Sergiu Rudeanu.
Conferința Profesor SORIN ISTRAIL, Brown University, S.U.A., Tema: „Comparative genomics algorithms:
from genomics to protein folding and to systems”, Facultatea de Matematuică și informatică, VINERI, 16
decembrie 2005, ora 18:00, în sala 202 (etaj II). Conferința a avut loc în cadrul seminarului: „Direcții de
cercetare în domeniile bioinformaticii și lingvisticii computaționale”, organizator Liviu P. Dinu, Facultatea de
Matematică și Informatică, catedra Fundamentele Informaticii.
Imaginea din dreapta – Prof. Dragoș Vaida (stânga), Sorin Istrail (dreapta)
SURSE: http://fmi.unibuc.ro/ro/conferinta_Comparative_genomics_algorithms/
http://mvlada.blogspot.com/2011/07/professor-sorin-istrail.html
6.7 Ion Văduva, dezvoltator al CCUB fondat de Gr. C. Moisil,

un inițiator și dezvoltator de cercetări în simularea
stochastică
Marin Vlada,
Ion Văduva64 continuă și diversifică activitățile Centrului de calcul (CCUB)

înființat de Acad. Moisil și inițiază primele cercetări de simulare și modelare
stocastică computerizată
Ion Văduva s-a născut la 25 noiembrie
1936 în Com. Cârstănești (azi Com. Oteșani),
Jud. Vâlcea. Absolvent al Liceului Alexandru
Lahovari din Rm. Vâlcea, a obținut licența în
matematică la Universitatea din București în
anul 1960. Teza de doctorat „Contribuții la
teoria estimațiilor statistice ale densităților de
repartiție și aplicații”, a fost susținută la
Academia Română. În anii 1960-1964 a fost
cercetător la Secția de probabilități și statistică
a Institutului de matematica al Academiei, iar în
anii 1964-1970 este cercetător principal și un an Șef de sector, la Centrul de statistică
matematică al Academiei, înființat de Acad. Gheorghe Mihoc.
În perioada octombrie 1968 – august 1969, efectuează un stagiu de specializare la
University of Manchester, Institut of Science and Technology (UMIST) - Anglia, unde a
obținut titlul de Master of Science (by Research) cu teza „Computer Simulations of
Random Variables for Queueing Systems Illustrated by a Machine Interference Problem”.
În perioada 1960-1970 a publicat lucrări legate de estimarea densităților de
repartiție pentru vectori aleatori, procese staționare, regresie (neparametrică) și aplicații.
A publicat cinci lucrări de control statistic multidimensional (în colaborare cu regretatul
Radu Theodorescu) și un model privind evoluția tuberculozei apărut într-o revistă a
Academiei din Berlin, precum și câteva lucrări privind: aproximațiile repartițiilor hi2 și F
necentrate, repartiția coeficientului empiric de variație și suprafețe de răspuns. A
participat anual cu comunicări la Conferințele Direcției Centrale de Statistică, apărute în
volume.
În februarie 1970 a fost numit Director tehnic al Centrului de calcul al
Universității din București, (CCUB), înființat de Academicianul Grigore C. Moisil. Aici,
pe lângă prime măsuri organizatorice, dotarea CCUB cu echipamente necesare
funcționării Centrului și utilizarea lor intensivă, creșterea numerică a personalului (de la
16 lucrători în 1970 - la 78 în anul 1980), a introdus noi aplicații ale calculatoarelor
susținând activități didactice pentru studenți și asigurând asistența studenților și cadrelor
didactice din Universitate.
64
Text redactat cu informații și sprijin primite de la profesorul I. Văduva.
Ca director tehnic, prof. Ion Văduva a organizat două colective de cercetare:

1. unul privind cercetarea de proiectare de software (condus de regretatul Liviu
Sofonea, Șef Laborator) și
2. celălalt privind Simularea și modelarea stocastică computerizată (coordonat de
I.Văduva).
Primul colectiv format din Liviu Sofonea, Radu Nicolescu (emigrat în 1989 în
Noua Zeelandă), Tudor Bălănescu, Marian Gheorghe (acum profesor în Anglia) și
Șerban Gavrilă (acum în SUA), a lucrat relativ independent, studiind metode de generare
automată a instrucțiunilor pentru implementarea de produse software (idee a lui Sofonea
care efectuase o specializare în SUA). Detalii privind rezultatele acestui colectiv sunt
prezentate de Prof. Tudor Bălănescu, singurul care trăiește în țară. Al doilea colectiv,
format din inginerii Maria Lovin (șef de laborator), Matei Bogdan, Dorin Panaite
(orientat spre aplicații) pe de o parte și Ion Văduva, Denis Enăchescu, Ștefan Ștefănescu
și tinere (pe atunci) cadre didactice: regretatul Octavian Bâscă, Ileana Popescu, Adrian
Atanasiu, regretatul Nicolae Tândăreanu (de la Facultatea de Matematică) pe de altă
parte, colectiv orientat spre metode noi de simulare de variabile aleatoare, vectori
aleatori și procese stocastice cu aplicații, inclusiv metode Monte Carlo pentru calcule
numerice. Acest colectiv și-a desfășurat activitatea în cadrul unui Seminar științific,
Simulare și modelare stocastică, cu întâlniri aproape bilunare, care a funcționat timp de
peste 35 ani, începând cu anul 1973. Din punct de vedere teoretic acest colectiv a publicat
metode noi de simulare (Ion Văduva - în reviste din România, Germania și SUA), Ștefan
Ștefănescu (în reviste din România, Polonia și SUA), Ileana Popescu (în reviste din
România și SUA), Denis Enăchescu (în reviste de circulație internațională). În cadrul
acestui seminar, la care au participat cercetători și cadre didactice din CCUB și din țară
și-au pregătit teze de doctorat zece doctoranzi și anume: Prof. Ileana Popescu, Lect.
Doina Petroniu, Prof. Denis Enăchescu, Conf. Ștefan Ștefănescu, Prof. Gheorghe Barbu
(Pitești - fost Rector, cu o teză de Fiabilitatea mecanismelor de transmisie a
automobilului), Conf. Ion Lilian Florea (Brașov, cu o teza de Simulare a firelor de
așteptare utilizând programarea orientată pe obiect), Prof. Liliana Spircu (de la ASE cu
o teză privind Metoda Monte Carlo pentru optimizare), Prof. Romică Trandafir și Conf.
Ion-Miereluș Mazilu (de la ICTB). De asemenea, un chinez (Shi Yu Liang) și-a pregătit
teza în domeniul simulării. Aceste teze de doctorat au fost coordonate de I. Văduva care
a îndrumat peste 60 doctoranzi români și străini.
Un colectiv larg coordonat de ing. Maria Lovin a realizat implementarea pe
sistemul FELIX C-256 a unui limbaj de simulare SIMUB = Limbaj de simulare al
Universității din București, la care au contribuit și cadre didactice deja menționate,
precum și câțiva studenți entuziaști. Acest limbaj este echivalentul lui GPSS pentru
calculatoarele IBM, dar cu unele îmbunătățiri privind în special generările de variabile
aleatoare și facilitățile statistice. Același colectiv a realizat, pentru minicalculatoarele
românești Independent / Coral, un limbaj (inspirat de unul existent în SUA), numit
GASP-SIMPATIC, al cărui nucleu era realizat în FORTRAN și care permitea
utilizatorului să-și construiască rutinele FORTRAN pentru evenimentele ce se generau pe
parcursul simulării. Aceste limbaje au fost aplicate în unele contracte de cercetare cu
teme din transporturi (proiectarea unui triaj) sau planificarea optimă a reparațiilor
utilajelor unei stațiuni de mașini agricole.
De asemenea, la CCUB au fost realizat multe contracte de cercetare aplicativă,

din care menționăm ca importante pe următoarele:
 Pachet de programe statistice pentru omologarea medicamentelor noi
(responsabil Dr. Denis Enăchescu, la care s-au remarcat Dr. Mihai Cherciu, Doina
Gheorghe și al.);
 Calculul rezervelor geologice prin geostatistice (la care s-au remarcat
regretații Dr. Mircea Adam, Dr. Emil Perjeriu și al.);
 Optimizarea activităților de decopertare și transport al sterilului la șantierul
minier de sulf din munții Căliman, (la care s-au remarcat Ing. Dorin Panaite, Ing Maria
Lovin, Ing. Matei Bogdan, Dr. Emil Perjeriu și a.); din păcate acest șantier s-a dovedit a o
mare eroare economică și după 1990 a fost închis, rezultând un dezastru în ce privește
poluarea cu sulf a zonei;
 Programe pentru sistemul de dispecerizare optimă a traficului urban din Mun.
București (realizat de Conf. Dr. Gheorghe Petrescu). Din păcate acest proiect, foarte
costisitor, nu a fost realizat decât pentru 11 intersecții stradale din municipiul București și
întrucât după 1990 au fost distruse piese hard implantate în asfalt, au fost distruse hărți și
mai ales au dispărut multe din componentele hard amplasate în intersecții, proiectul a fost
stopat.
Alte contracte au fost realizate de către lucrătorii CCUB pentru diverși
beneficiari: IOR, IPRS-Băneasa, Uzinele 23 August, Centrul de cercetări pentru calitatea
vieții, Institutul de Cercetări Metalurgice și alte unități între timp dispărute.
Continuând preocupările CCUB introduse de profesorul Moisil, s-au organizat
anual unul sau două cursuri libere de formare pentru persoane interesate din țară,
crescând astfel numărul de posibili beneficiari cu contract, fapt benefic, deoarece după
anul 1975 CCUB a trebuit să se autofinanțeze.
Un proiect important, comandat de Ministerul Educației – în 1976, a fost
Proiectul SICAB = Sistem Informatic pentru Conducerea Activității de Bază din
Universități. Astfel s-a realizat un Sistem Informatic de evidență a personalului din
învățământ (pe țară!) la care au participat toate Centrele de calcul din universități și deci
și mulți cercetători ai CCUB, remarcându-se regretatul Prof. Ioan Roșca. În cadrul
aceluiași proiect s-au realizat o serie de aplicații utile universităților cum sunt:
prelucrarea automata a datelor la concursurile de admitere (la care s-a remarcat Cornel
Stănescu și au participat anual aproape toți cercetătorii centrului); evidența studenților;
calculul salariilor (aici remarcându-se Mihai Donos); evidența contabilă computerizată a
mijloacelor fixe (aici s-au remarcat Crișan Ecaterina și Boerescu Georgeta); și al. Deși
schimbarea echipamentelor informatice de atunci nu a permis continuarea întocmai a
acelor aplicații, analiza de sistem realizată atunci, a permis ca majoritatea aplicațiilor (de
ex: admiterea, calculul salariilor, evidențele contabile și evidența studenților) să fie ușor
implementate și pe PC-uri. Pentru personalul utilizator din Universitate, experiența
căpătată atunci a permis adaptarea ușoară la noile echipamente.
În final, trebuie să evidențiem una dintre realizările de prestigiu ale CCUB, între
anii 1973-1982. Este vorba de Cursul internațional de Informatică și Matematici Aplicate
la Cercetarea Științifică, comandat și subvenționat de UNESCO. El a fost creat de Acad.
Nicolae Teodorescu (Director Onorific al Centrului) și a funcționat pe parcursul a nouă
ediții anuale. UNESCO subvenționa anual acest curs cu 10.000 USD, iar Guvernul român
acorda 10 burse anual pentru cursanți (licențiați) din țări în curs de dezvoltare. Cursul era
predat de cadre didactice și cercetători ai CCUB: Acad N. Teodorescu, Conf. Ion Văduva,
Conf. D. Vaida, Conf. Paul Constantinescu, Dr. Ioan Roșca, Matei Bogdan, Maria Lovin,
Anton Bătătorescu, Dorin Panaite, Doina Petroniu și al. El se încheia cu un examen și un
proiect susținute în fața unei comisii, absolvenții primind un Certificat recunoscut
internațional. La curs participau și cetățeni români selectați de diverse instituții. De
exemplu, au participat: Gh. Barbu de la Universitatea din Pitești, tinerii asistenți (pe
atunci) Călin Popescu-Tăriceanu, Dan Ghiocel, Anton Anton și Sorin Demetriu, de la
Institutul de Construcții din Bucuresti, majoritatea acestora realizând apoi doctorate în
specializările lor și realizând performanțe în învățământul superior și în cercetare. Dintre
străini au participat licențiați din Iraq, Iran, Siria, Afganistan, Iordania, Pakistan, India
Egipt, Albania. Bulgaria, Polonia, China, Columbia, Venezuela, Brazilia Filipine
Tailanda etc., care în final au devenit persoane importante în țările lor. Secretariatul
cursului a fost realizat cu responsabilitate de Carmen Bătătorescu de la CCUB. Banii
încasați de la UNESCO nu au putut fi utilizați de CCUB decât după 1990, când s-au
cumpărat 40 calculatoare PC, dotând Facultatea de Matematică cu cinci laboratoare
pentru practica studenților, restul intrând în dotarea CCUB și a unor catedre.
Mai sunt de menționat două tipuri de acțiuni la care a participat Prof. I. Văduva:
1. La invitația Acad. Tiberiu Popoviciu, Președintele Secției de informatică a
Academiei, I. Văduva a participat la ședința comună a secțiilor de informatică
ale Academiilor din Europa de Est, organizată la București (în 1976) și a
participat ca delegat la o ședință similară organizată la Berlin (în 1978).
2. I. Văduva a participat, împreuna cu C. Bilciu, Director al Centrului de calcul al
ASE, la 3 ședințe CAER organizate de Ungaria pe tema îmbunătățirii
programelor de pregătire a informaticienilor în învățământul superior. La
ultima astfel de sedință (din 1981) I. Văduva a avut o mare dezamăgire,
deoarece din partea Ministerului Educației nu a avut mandat (!) să semneze
protocolul final, deși acesta nu angaja în niciun fel partea română.
Colaborarea CCUB cu UNESCO a început în anul 1971 prin organizarea unei
Școli internaționale de vară de informatică (la Mamaia) și a unei Mese rotunde la
București (în 1972) pe tema „Computer Assisted Instruction”.
Pe lângă faptul că CCUB a sprijinit în permanență învățământul de informatică
din Facultatea de Matematica (și uneori și la alte facultăți), Conf. Ion Văduva a predat
cursuri de specialitate în fiecare an (ca titular al catedrei), iar unii cercetători (ca de ex.
Liviu Sofonea, Maria Lovin, Matei Bogdan, Dorin Panaite s.a.) au ținut cursuri, seminarii
și au îndrumat un mare număr de ore de pregătire practică a studenților.
Pe lângă acestea, Ion Văduva a contribuit și la dezvoltarea învățământului
superior de informatică. Astfel, în perioada februarie 1971 - iulie 1972 a fost Secretar
științific la Ministerul Învățământului, primind două sarcini:
1. să realizeze un model computerizat de planificare a cifrelor de admitere în
învățământul superior (pentru toate specializările!) și
2. să propună un plan de învățământ superior pentru pregătirea cadrelor de
informatică.
Primul obiectiv a fost realizat și cu aportul cercetătoarelor Crișan Ecaterina și
Doina Petroniu, rezultând o lucrare prezentată în martie 1972 la Conferința anuală a
Organizației Britanice de Cercetări Operaționale de la Lancaster (Anglia). În schimb,
rezultatele concrete conținând cifrele de școlarizare din iulie 1972, nu au fost acceptate
(probabil din motive politice).
Cel de-al doilea obiectiv, adică planul de învățământ, alcătuit cu acordul Acad.
Gr. C Moisil și al Acad. Nicolae Teodorescu (Decanul de atunci al Facultății de
Matematică) și avizat de Conf. Dragoș Vaida (Director în Ministerul Învățământului), a
fost discutat în multe ședințe ale Consiliului facultății, fiind respins în luna iunie 1972, pe
motiv ca nu face parte din profilul facultății (!). Totuși, Ministrul Educației de atunci,
regretatul Acad. Prof. Mircea Malița a semnat ordinul de înființare al Secțiilor de
informatică, în cadrul facultăților de matematica ale tuturor universităților din țară.
Acesta este un succes important al celor ce au militat pentru dezvoltarea
învățământului superior de informatică. Scheletul acelui plan de învățământ se păstrează
și astăzi, iar facultățile de matematică din universități supraviețuiesc în special datorită
acestor secții de informatică.
Din păcate, CCUB a fost desființat în august 1993 de Rectorul de atunci Emil
Constantinescu și decanul Ion Colojoară, când directorul Ion Văduva era plecat cu o
bursă (de 3 luni) la TH-Darmstadt (Germania). Trebuie precizat că din casarea
echipamentelor (un sistem FELIX C-256, un minicalculator, instalații auxiliare și
echipamente auxiliare) nu s-a recuperat nimic, deși era vorba de peste cinci tone metal,
din care cel puțin 150 Kg. Cupru, 2,5 kg Argint și 1,5 kg. Aur. Motivul oficial al
desființării CCUB a fost acela că Centrul nu se mai putea autofinanța. Se pot presupune și
alte motive subiective!
Prof. dr. Ion Văduva la Aniversarea celor 150 de ani de existență

ai Universității din București, iulie 2014
Întrucât cercetătorii CCUB erau persoane cu calificare științifică, majoritatea lor

au devenit cadre universitare: de ex: Denis Enăchescu, Florentina Hristea, Ștefan
Ștefanescu, Grigore Albeanu, Andrei Baranga, Anton Bătătorescu, Mircea Adam,
Victorina Panaite, Emil Perjeriu și Vasile Stoica – toți la facultatea de matematică; Liviu
Sofonea, Marin Vlada și Cornel Stănescu la Facultatea de Chimie; Poliana Ștefănescu la
Facultatea de Științe ale Educației; Lucreția Vasilescu la Facultatea de Teologie; Matei
Bogdan la Facultatea de Științe Politice; Tudor Bălănescu, Marian Gheorghe și Șerban
Gavrilă la Catedra de Informatică a Facultății de matematică a Universității din
București. În anul 1998, Tudor Bălănescu, Marian Gheorghe, Dumitru David și Paul
Radovici la Universitatea din Pitești; Doina Gheorghe la Direcția de Statistică. Personalul
auxiliar (operatorii) a fost preluat de către facultățile din Universitatea din București
pentru laboratoarele de informatică. Carmen Bătătorescu a ocupat funcții onorante în
Minister sau ca Director de Relații Externe al Universității.
La întoarcerea în țară (în octombrie 1993), Prof. I. Văduva a înființat, pe lângă
Catedra de informatică, Centrul de cercetări în informatică unde au lucrat cu
autofinananțare până la pensionare, cei câțiva cercetători rămași după desființarea CCUB,
precum și cadre didactice ale catedrei de informatică. Acest centru a funcționat pană la
pensionarea lui I. Văduva, în anul 2007. În prezent, acest Centru de cercetări este în
situația stand by.
Acestea sunt unele pagini din istoria CCUB înființat de Profesorul Grigore. C.
Moisil, care din păcate a decedat în mai 1973. El nu a apucat să se mândrească de evoluția
uneia din creațiile muncii sale.
La 17 noiembrie 2015, profesorului I. Văduva i s-a decernat titlul de Doctor
Honoris Causa, Universitatea din Craiova, Facultatea de Științe - Departamentul de
Informatică. Domeniile în care profesorul I. Văduva a desfășurat activitate științifică și
didactică sunt diverse: Statistica matematică, Statistica computațională, Simulare, Metoda
Monte-Carlo, Modelare stochastică, Fiabilitate și reînnoire, Fiabilitatea programelor,
Sisteme inteligente bazate pe cunoștinte incerte și imprecise, Sisteme informatice pentru
management, Modelare Fuzzy, Decizii multiatribut, Statistică Scan. Rezultatele cercetării
s-au matrerializat prin publicarea a numeroase monografii, cursuri universitare, articole în
reviste de specialitate de prestigiu din țără și din străinatate sau prin participarea la peste
40 de conferințe internaționale, ce au avut loc în diverse țări precum: Suedia, Marea
Britanie, Germania, Austria, Cehia, Bulgaria, Rusia, Polonia, Ungaria, Italia, Spania,
Grecia, Franța, Belgia, Olanda, Elveția, Slovenia, Mexic.
Prof. dr. Ion Văduva la deschiderea CNIV 2014,

Conferința Națională de Învățământ Virtual, 24 -25 Octombrie,
de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
a Universității din București
Prof. dr. Ion Văduva la CNIV 2014, în dialog cu câțiva elevi olimpici la matematică
***
În ziua de 9 decembrie 2016, ora 13.00, la Casa Universitarilor, Universitatea din

București, în prezența numeroșilor prieteni și colegi, a avut loc aniversarea domnului
Prof. dr. Ion Văduva, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani. În întreaga sa activitate
știintifică și didactică, domnul Prof. Dr. Ion Văduva a dat dovadă de devotament,
transparență, corectitudine, standarde academice relevante, a militat pentru promovarea și
ajutorul tinerilor valoroși, promovarea și sprijinul activităților de utilizare a
calculatoarelor, fiind unul din pionierii informaticii românești.
„Domnul Profesor Ion Văduva are contribuții importante în dezvoltarea Informaticii din
România, fiind un militant activ în promovarea implementării diverselor proiecte si programe
privind Informatica. A promovat studierea diverselor discipline ale informaticii ce erau importante
pe plan internațional. În domeniul cercetării a elaborat și coordonat foarte multe contracte de
informatică aplicată. Este respectat și iubit de studenții informaticieni de la Facultatea de
Matematică si Informatică din București. Pentru doctoranzii pe care i–a coordonat și pentru
colaboratorii de la seminariile știintifice, era o bucurie să constate că primeau ajutorul concret în
cercetarea pe care o desfășurau. Personal, îi sunt recunoscător domnului Profesor pentru că în anul
1984 mi-a recomandat Inteligența Artificială ca domeniu de cercetare și de doctorat, iar în anul
2003, m-a sprijinit și mi-a acordat încredere pentru inițierea și organizarea primei ediții a CNIV
(Conferința Națională de Învățământ Virtual): Virtual Learning - Software educațional), azi fiind
la ediția a XIV-a.” Conf. dr. M. Vlada, Universitatea din București.
Lista doctoranzilor îndrumați de Prof. univ. dr. Ion Văduva, care și-au susținut tezele de
doctorat.
 Doctoranzi români
Prof. Dr. Nicolae Popoviciu (Universitatea Hyperion-București); Prof. Dr. Ileana Popescu (Facultatea de
matematică, București); Prof.Dr. Denis Enăchescu (Univ. București); Conf. Dr. Florentina Hristea (Univ.
București); Prof. Dr. Gr. Albeanu (Univ. ”Spiru Haret”); Conf. Dr. Marin Vlada (Univ. București); Conf. Dr.
Cristian Marinoiu (Univ. Ploiești); Prof. Dr. Gheorghe Ciobanu (ASE București); Prof.Dr. Liliana Spircu
(ASE-București); Cerc.Pr.Gr.II Dr. Victor Pescaru (Inst. de meteorologie București); Conf. Dr. Benone
Săvulescu (ASE București); Prof. Dr. Radu Șerban (ASE București); Prof.Dr. Gheorghe Barbu (Univ.
Pitești); Conf. Dr. Gheorghe Petrescu (INI-București, Univ. din Pitești); Prof. Dr. Marin Popa (Fac. de
matematică și CREDIS, Univ. București); Prof. Dr. Romică Trandafir (Univ. Tehn. de Construcții București);
Lect. Dr. Doina Petroniu (Univ. Politehnica București); Lect. Dr. Maria Cazacu (Inst. Politehnic Iași); Prof.
Dr. Dorin Lixăndroiu (Univ. Brașov); Conf. Dr. Ion Florea (Univ. Brașov); Cerc. Pr. Gr.I Vincențiu Dumitru
(ASE București); Expert Dr. Rolanda Predescu (MECT); Prof. Dr. Ion Iancu (Univ. Craiova); Lect. Dr.
George Turcitu (Univ. Craiova); Lect. Dr. Paul Coțofrei (Univ. Iași și Univ. Neuchatel-Elveția); Prof. Dr.
Bobeanu Carmen (ICI-București și Univ. Gent-Belgia); Lect. Dr. Dumitru David (Univ. Pitești); Lect.
Popescu Marius (FMI-Univ. București); Lect. Giurcă Adrian (Univ. din Cottbus-Germania); Lect. Dr. Suter
Florentina (FMI-Univ. București); Cerc. Anca Dumitrescu (Firma Ericson-Suedia); Prof. Dr. Aida Toma
(ASE București); Lect.Dr. Ciuiu Daniel (UCTB); Lect. Dr. Constantinescu Nicolae (Univ. Craiova); Conf.
Dr. Ion Mierluș-Mazilu (UCTB); Lect Dr. Luiza Bădin (ASE București); Lect. Dr. Iuliana Florentina Iatan
(UTCB); Lect.Dr. Marina Cidotă (Fac. Matem. Inf., Univ. București); Asist. Dr. Maria Miroiu (Univ. Pitești);
Asist. Dr. Mihai Gabroveanu (Univ. Craiova); Asist. Dr. Letiția Velcescu (Univ. București);
 Doctoranzi străini
Issam Mohammad Ali, Ahmad Al Khayat, Emad Abdul Razak, Basima Hedi Hassan, Abdul Khalik Al
Amery (toți din Irak); Ghazi Haifa, Rimoun Layyous, Hassan Rajab, Mohammad Louye, Rayek Hamoud (toți
din Syria); Mohammad Al Fayoumi (Iordania-Irbid); Mohammad Hafeez (Pakistan); Louis Antonio Perez
Gonzalez (Mexic); Albert Sherik Daniel (SUA-Iowa); Shi Yuliang (China), Rachel Biener (Israel); Fani
Zlatarova (Bulgaria); Alireza Mahmoudi Namin (Iran); Venera Turcu De Reyes (Venezuela); Emad Eldin
Osman El Abdala (Palestina-Gaza).
 Poziții academice: la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Matematica: februarie 1970-februarie 1991

conferențiar; din februarie 1991 profesor; din octombrie 2007 profesor consultant.
 Domenii de interes: Statistica matematica; Statistica computationala; Simulare; Metoda Monte-Carlo; Modelare
stochastica; Fiabilitate si reinnoire, fiabilitatea programelor; Sisteme inteligente bazate pe cunostinte
incerte si imprecise; Sisteme informatice pentru management; Modelare Fuzzy; MADM; Scan Statistics.
 Alte activități: 1960-1964: cercetător științific la Institutul de Matematică al Academiei; 1964-1970:
cercetător principal și apoi șef de sector la Centrul de Statistică Matematică al Academiei; februarie 1970
- mai 1993 director tehnic și apoi director la Centrul de calcul al Universității (funcții deținute în paralel
cu funcția didactică); Conducător de doctorat din anul 1971 (a condus 63 teze de doctorat). A fost referent
la peste 150 teze de doctorat din care una la Neuchatel (Elveția) și doua la TU-Delft (Olanda); mai 1993-2007
Directorul Centrului de cercetări în informatică al Catedrei de Informatică din Facultatea de Matematică;
2000-2004 prodecan al Facultații de Matematică și Informatică.
 Cursuri predate: Analiză statistică multidimensională; Simulare și metoda Monte-Carlo; Sisteme
informatice; Modele stochastice de cercetare operațională; Bazele informaticii; Informatică; Modelare și
simulare; Modele stochastice computerizate; Fiabilitatea sistemelor software.
 Alte diplome și premii: Master of Science in Automatic Computation la Universitatea din Manchester
(Anglia) din 1969 cu teza: "Computer generation of random variables for queueing systems, illustrated by
a machine interference problem." (Acest titlu a fost obținut în cadrul unui stagiu de specializare de 10 luni
la University of Manchester Institute of Science and Technology – UMIST); – Premiul „Simion Stoilov”
al Academiei Române în 1977; Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova, 17
noiembrie, 2015.
 Alte informații: A publicat 116 lucrări științifice în reviste și 21 cărți (monografii sau manuale); Lucrările
științifice sunt citate în peste 40 lucrări ale unor autori străini; Organizează de peste 39 de ani seminarul
științific „Modelare stochastică și simulare” (vezi http://www.ssmss.ro/category/seminarii/); Membru
fondator și Președinte de onoare al Societății Române de Econometrie, din iunie 2012 (www.res.ase.ro);
Membru fondator al SPSR (Societatea de Probabilități și Statistică din Romănia).
Proiecte de cercetare: Proiecte de cercetare (coordonator și / sau executant): Baza de date a personalului din
învățământ; Metodologie pentru analiza și omologarea medicamentelor; proiectarea și implementarea
limbajelor de simulare SIMUB și GASP-SIMPATIC; Diverse aplicații ale simulării în organizarea și
conducerea producției; Diverse aplicații ale informaticii inclusiv în activitatea administrativă din Universitate.
Realizarea unor granturi (dupa 1990) privind simularea unor sisteme de producție, modelarea și controlul
fuzzy, metoda Monte-Carlo, prelucrarea limbajului natural. Realizarea unui proiect de dezvoltare a
programelor de master și doctorat în informatică și statistică aplicată; Abordarea (începand cu anul 2005) a
unor cercetări de „Scan Statistics și aplicații” în cadrul programului „Brâncuși” (colaborare Româno-
Franceza); Proiect CEEX „Luarea deciziei multiatribut” (MADM), Grant pe perioada 2005-2008.
Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_V%C4%83duva
2. http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profconsult/vaduva_ion/
3. http://inf.ucv.ro/news.aspx?id=26
4. https://www.scribd.com/document/319335599/Dr-Honoris-Causa-Ion-Vaduva-Laudatio-
Raspuns#from_embed
5. http://mvlada.blogspot.com/2011/01/prof-dr-ion-vaduva.html
6. http://mvlada.blogspot.com/2014/09/history-of-computer-science-in-romania.html
7. http://www.c3.cniv.ro/?q=2016/vaduva
6.8 Sergiu Rudeanu, un teoretician în algebră universală,

algebră booleană, programarea pseudo-booleană
Marin Vlada,
Prof. dr. Sergiu Rudeanu (9 feb. 1935-8 iulie 2019)
Născut la Iași, la 9 februarie 1935, Prof. dr.

Sergiu Rudeanu a urmat cursurile Facultății de
Matematică și Fizică la Universitatea din București,
pe care absolvit-o în anul 1957. În anul 1964 și-a
susținut teza de doctorat „Ecuațiile booleene și
aplicațiile lor” sub cunducerea acad. Grigore C.
Moisil, căruia i-a deveni discipol. Sub influența lui
Moisil a publicat în revista Stud. Cerc. Mat., Nr. 9
(1958) articolul „Întrebuințarea imaginarelor lui
Galois în teoria mecanismelor automate. X.
Clasificarea funcțiilor de două variabile în GF (22)”. După absolvirea facultății a fost
angajat cercetător la Institutul de Matematică, până în anul 1968, când a devenit cadru
didactic la Facultatea de Matematică a Universității din București, la Catedra de Algebră
condusă de Gr. C. Moisil.
Pentru activitatea științifică a primit Premiul Academiei „Gheorghe Țițeica”
1968. A devenit conducător de doctorat în anul 1970, iar în anul 1990 a devenit Profesor.
Din anul 1980 a fost inclus în „Who's Who in the World”. Și-a desfășurat activitatea
didactică la Catedra de Informatică Teoretică/Fundamentele Informaticii de la Facultatea
de Matematică și Informatică. În anul 2005 a devenit Profesor consultant.
Ed. Elsevier (1974), 442 pag. Ed. Springer ( 2013), 452 pag.
În imaginea alăturată: poză de la

Conferința „Comparative genomics
algorithms: from genomics to protein folding
and to systems” (Profesor SORIN ISTRAIL,
de la Brown University, S.U.A.), 16
decembrie 2005, Sala 202, în cadrul
seminarului: „Direcții de cercetare în
domeniile bioinformaticii și lingvisticii
computaționale”, organizator Liviu P. Dinu,
Facultatea de Matematică și Informatică,
Catedra Fundamentele Informaticii.(de la dr.
la st.: Sergiu Rudeanu, Sorin Istrail, Solomon
Marcus, Dragoș Vaida, Virgil Căzănescu,
Gheorghe Ştefănescu).
În imaginea alaturată: Prof. dr. Sergiu Rudeanu și acad. Solomon Marcus, la
aniversarea lui S. Marcus cu ocazia celor 90 de ani de viață, în Aula Academiei Române,
4 martie 2015.
A predat cursuri de Logică și teoria mulțimilor,
Teoria automatelor de comutației, Bazele algebrice ale
informaticii, Teoria grafurilor, Latice și algebră
universală, Mașini secvențiale, Modelare discretă și
altele.
A publicat 17 monografii și cărți, peste 110
articole științifice, unele dintre acestea în colaborare cu
Solomon Marcus, Afrodita Iorgulescu, Mircea
Becheanu, Virgil Cazanescu, Constantin Năstăsescu,
Dragoș Vaida, Constantin P. Popovici, Horia
Georgescu, Cristian Calude, Dan Simovici, Gabriel
Ciobanu, V. Boicescu, A. Filipoiu, G. Georgescu, P. L.
Hammer, R. Padmanabhan, R. A. Melter, C. H. Cunkle,
C. Ghilezan, F. M. Brown etc.
În imagine – Prof. dr. Sergiu Rudeanu la aniversarea celor 80 de ani de viață

(în imagine și acad. S. Marcus), în amf. S. Haret de la Facultatea de Matematică și Informatică, anul 2015
(sursa: SSMR facebook).
Alte informații:
 Professional career: Research fellow, Institute of mathematics, 1958-1968. Associate professor,
1968-1990. Professor, 1990–2005. Consultant professor 2005–present. PhD supervisor, since 1970.
 Courses: Logic and set theory, Switching theory, Algebraic foundations of informatics, Graph
theory, Lattices and universal algebra, Sequential machines, Discrete modeling, and others.
 Fields of interest: Lattice theory, Algebraic logic, Universal algebra, Boolean Algebra, Pseudo-
Boolean programming, Graph Theory.
 Member in the Editorial boards of : Discrete Mathematics (from the foundation until 2008).
Multiple-Valued Logic and Soft Computing. Annals of the University of Craiova, Mathematics and
Computer Science Series.
 Reviewer of : Zentralblatt für Mathematik. Mathemathical Reviews.
 Prizes: Academy prize "Gheorghe Titeica" 1968.
 Monographs
Axiomele laticilor și ale algebrelor booleene. Ed. Academiei, București 1963. (with P.L.Hammer)
Pseudo-Boolean Methods for Bivalent Programming. Lecture Notes in Mathematics, 23, Springer-Verlag,
Berlin/Heidelberg/New-York 1966. (with P.L.Hammer)
Boolean Methods in Operations Research and Related Areas. Springer-Verlag, Berlin/ Heidelberg/New-York
1968; Dunod, Paris 1970.
Boolean Functions and Equations. North-Holland, Amsterdam/London 1974; Kogaku Tosho, Tokyo, 1984.
(with V.Boicescu, A.Filipoiu, G.Georgescu)
Lukasiewicz-Moisil Algebras. Annals of Discrete Mathematics, 49, North-Holland, Amsterdam/New-
York/Oxford/London 1991.
Lattice Functions and Equations. Springer-Verlag, London 2001.
(with R. Padmanabhan).
Axioms for Lattices and Boolean Algebras. World Scientific, Singapore 2008.
 Handbooks
Algebra liniară. A.S.E., București, 1968. (with M.Becheanu, V. Cazanescu, C. Nastasescu)
Logica matematică și teoria mulțimilor. Ed. Didactică și Pedagogică, București 1972.
Elemente de teoria mulțtimilor. Univ. București, 1973.
Eléments d'algébre linéaire. Université d'Oran, 1973.
Curs de bazele informaticii. Logica Matematică. Fascicula I-a. Elemente de algebră universală. Univ.
București, 1977.
Curs de bazele informaticii. Logica Matematică. Fascicula a II-a. Calculul propozițiilor. Univ. București,
1977.
Curs de bazele informaticii. Latici și algebre booleene. Univ. București, 1982.
(with C.P.Popovici, H.Georgescu) Curs de bazele informaticii. Vol.II. Univ. București, 1991.
Lecții de calculul predicatelor și calculul propozițiilor. Ed. Univ. București, 1997.
Informatica teoretică (online). Univ. București.
Bibliografie
1. FMI, http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profconsult/rudeanu_sergiu/
2. FMI, http://fmi.unibuc.ro/ro/conferinta_Comparative_genomics_algorithms
3. SSMR,
https://www.facebook.com/ssmr.ro/photos/a.118489141637350/466405306845730/?type=1&theater
4. M. Vlada, http://mvlada.blogspot.com/2019/07/in-memoriam-prof-dr-sergiu-rudeanu.html
5. M. Vlada, http://mvlada.blogspot.com/2016/01/grigore-c-moisil-1906-1973-by-sergiu.html
6. M. Vlada, http://mvlada.blogspot.com/2011/07/professor-sorin-istrail.html
6.9 Un discipol al acad. Gr. C. Moisil:

Prof. dr. Luminiţa State
Prof. dr. Tudor Bălănescu65,

Universitatea din Pitești
„Născută pentru a fi profesor, Luminiţa Doina State a luminat calea a zeci de generaţii de
studenţi de la universităţile la care a lucrat. Cursurile sale, atractive prin noutatea şi
actualitatea temelor abordate, au contribuit la instruirea profesională, la cele mai înalte
standarde, a studenţilor pe care i-a iubit şi faţă de care a manifestat aceeaşi exigenţă la care
îşi supunea propria activitate.” Universitatea din Pitești, Comunicat de presă, 2016.
Prof. dr. Lumința Doina State (Radu) (27 ianuarie 1948 – 9 ianuarie 2016)
În prima parte a anilor 1960, în echipa liceenilor din

regiunea Argeş care participau la Olimpiada Naţională de
Matematică sub îndrumarea profesorului Eduard Minasian, uşor
putea fi remarcată o fată frumoasă şi inteligentă, nelipsită de la
nicio ediţie. Era Luminţa Doina Radu, fiica profesorului
universitar Ion Radu şi a învăţătoarei Maria Radu, care s-au
ocupat cu o grijă exemplară de educaţia unicei fiice. Născută la 27
ianuarie 1948, în comuna Pătroaia, judeţul Dâmboviţa, a
urmat şcoala primară şi cea gimnazială la Piteşti, în paralel cu
Şcoala elementară de muzică, talentul pentru matematică fiind
dublat printr-o deosebită sensibilitate muzicală.
A fost colegă cu Adrian Constantinescu (Institutul de Matematică „Simion
Stoilow”), deseori chiar concertau împreună. Între 1961-1963 este elevă la Liceul „Zinca
Golescu” din Piteşti. Pentru ultimii doi ani de liceu a venit în capitală, la Liceul Teoretic
„Zoia Kosmodemianskaia” (în prezent, Şcoala Centrală).
Între 1965-1970 o regăsim ca studentă eminentă a secţiei de Maşini de Calcul,
înfiinţată prin strădania acad. Grigore C. Moisil de a iniţia cicluri de pregătire specializată
în cadrul Facultăţii de Matematică-Mecanică a Universităţii din Bucureşti într-un
domeniu care abia înmugurea: Informatica.
În acea vreme, programa de învăţământ a facultăţii era foarte densă, predominant
orientată către disciplinele clasice de matematică şi fizică (Analiză, Algebră, Geometrie,
Fizică etc.) şi asigura specializare în domenii precum Mecanica matematică, Ecuaţii
diferenţiale şi integrale, ba chiar Astronomie. În acest context orienta Moisil pregătirea
studenţilor către noua disciplină care se prefigura, Informatica. Nu era deloc simplu, avea
de luptat cu inerţia sistemului academic şi, în plus, Informatica nu se putea preda doar cu
creta şi tabla, cerea mijloace tehnice costisitoare. Cele mai performante calculatoare ale
acelor ani, cele de generaţia a 3-a, erau foarte voluminoase, un astfel de calculator se
65
Prelucrare după articolul Tudor Bălănescu „Un disciplol al lui Grigore C. Moisil: Luminița State”, Curtea
de la Argeș , nr. 3 (64) Martie 2016, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/VII_3_64/VII_3_64.pdf
transporta cu camionul şi necesita spaţii speciale de instalare, în care temperatura şi

umiditatea trebuiau menţinute între limite stricte, cu mijloacele tehnice ale acelor
vremuri.
Prestigiul academic şi social al lui Grigore C. Moisil era covârşitor, astfel că a

reuşit să înfiinţeze Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), ca unitate de
cercetare şi proiectare în Informatică, şi să doteze universitatea cu un calculator (de
ultimă generaţie atunci) IBM 360/30, furnizat de liderul mondial al constructorilor de
calculatoare şi al producătorilor de sisteme software din acea vreme, International
Business Machines Corporation (IBM), New York. O sarcină la fel de grea era
constituirea colectivului de cadre didactice şi de cercetare, deoarece se pornea, practic, de
la zero. O parte dintre colaboratorii lui Moisil s-au raliat acestei iniţiative şi au preluat
sarcina de a asigura instruirea studenţilor şi de a se integra direcţiilor de cercetare din
noua disciplină.
La Facultatea de Matematică-Mecanică au predat primele cursuri de informatică
Paul Constantinescu, Leon Livovschi, Solomon Marcus, Constantin Popovici, Sergiu
Rudeanu, Alexandru Solianu, Dragoş Vaida, Ion Văduva. Se învăţa nu numai
programarea calculatoarelor (în ASSEMBLER şi în FORTRAN, un limbaj care se mai
foloseşte şi azi), ci şi discipline de informatică teoretică (Teoria algoritmilor, Limbaje
formale şi automate, Tehnici de compilare etc.). Prezenţa acestui ultim tip de discipline în
planul de învăţământ era un specific al Facultăţii de Matematică-Mecanică şi o
consecinţă a faptului că toţi cei implicaţi aveau un puternic „background” matematic care
le facilita o integrare firească în direcţii de cercetare de vârf ale domeniului Computer
Science. Solomon Marcus, de pildă, a inclus în preocupările ştiinţifice personale şi ale
colaboratorilor cercetările în domeniul limbajelor formale şi al teoriei calculabilităţii.
Direcţia s-a dovedit extraordinar de productivă, în jurul profesorului Marcus constituindu-

se o puternică şcoală de Lingvistică matematică şi Teoria calculabilităţii. La fel s-a
întâmplat cu multe alte domenii de Informatică, precum Inteligenţa artificială, Tehnicile
de compilare etc.
În acest cadru efervescent a studiat Luminiţa Radu. Concurenţa la Maşini de
Calcul era acerbă, prin urmare, calitatea studenţilor deosebită, astfel că până şi cei mai
exigenţi profesori ai facultăţii abia dacă mai strecurau câte un 9 în seria de note de 10
(printre colegii ei regăsim viitoarele cadre didactice universitare Adrian Atanasiu,
Octavian Bâscă, Mihail Cherciu, Alexandru Filipoiu, Ileana Popescu, Alexandru
Popovici, Ioan Roşca, Nicolae Ţăndăreanu). Fosta elevă din Piteşti a excelat şi în acest
context deosebit de competitiv, a obţinut calificativul Magna Cum Laudae la absolvire şi
a devenit cadru didactic al facultăţii. În primii ani preda, printre altele, Bazele
Informaticii, unde se învăţau limbaje de programare, astfel că studenţii o numeau, cu
afecţiune, „Doamna de Fortran”. Între timp, se căsătorise cu medicul Marcel State, astfel
că este cunoscută de zecile de generaţii de studenţi pe care i-a îndrumat drept „doamna
profesor Luminiţa State”.
Pregătirea profesională a studenţilor de la această secţie a stat permanent în
atenţia profesorului Moisil, astfel că absolvenţii au urmat, cu foarte puţine excepţii,
cariere ştiinţifice şi didactice remarcabile, fiind azi incluşi în ceea ce denumim generic
„urmaşii lui Moisil”, iar Luminiţa State este unul dintre cei mai de seamă continuatori ai
moştenirii lăsate de marele savant.
La acea vreme, profesorul Moisil formula obiective deosebit de ambiţioase pentru
cercetarea matematico-informatică: traducerea automată în limbajele naturale şi în cele
artificiale, diagnosticarea automată, prelucrarea semnalelor şi recunoaşterea formelor,
modelare matematică în domeniul literar şi cel artistic, compoziţie muzicală asistată de
calculator etc. Acestea au intrat în atenţia colaboratorilor şi discipolilor săi, au început să
apară lucrări ştiinţifice cu titluri inedite, care anunţau sintagme noi, în care termenii de
matematică erau însoţiţi de termeni din domenii în care matematica cu greu putea fi
imaginată (Solomon Marcus: Poetica matematică, Ed. Academiei, Bucureşti, 1970, este
poate cel mai ilustrativ exemplu). Azi, aceste obiective formulate acum 50 de ani s-au
întruchipat, şi prin contribuţie românească, în realizări tehnice şi ştiinţifice în absenţa
cărora activitatea umană ar fi de neconceput.
Luminiţa State urmează direcţiile enunţate de Moisil şi abordează obiective de
inteligenţă artificială şi de analiză, prelucrare a semnalelor şi recunoaştere a formelor,
pe care le aprofundează în anul universitar 1973-1974 la Brown University, Providence
Rhode Island, USA, unde a beneficiat de o bursă Fulbright. Primele rezultate originale nu
întârzie să apară şi sunt integrate în teza sa de doctorat din 1977, intitulată „Contribuţii la
teoria recunoaşterii formelor din punctul de vedere al teoriei estimaţiei statistice”,
elaborată la Universitatea din Bucureşti sub conducerea profesorului Silviu Guiaşu (în
prezent, profesor la York University, Toronto, Canada). Realizările tinerei cercetătoare au
devenit repede cunoscute în lumea ştiinţifică, în anul următor obţinând, la Belgrad,
Premiul I la cea de a VII-a Balcaniadă pentru tinerii cercetători.
Ulterior, domeniile sale de interes ştiinţific se diversifică, incluzând calculul
neuronal, sistemele fuzzy (un domeniu în care Moisil a fost precursor), programarea
logică, algoritmii genetici şi programarea evoluţionistă, teoria învăţării, demonstrarea
automată a teoremelor. Această tendinţă de implicare în domenii de cercetare cât mai
diversificate era o caracteristică a discipolilor lui Moisil, care le cultiva aptitudinile

multidisciplinare. Este de altfel binecunoscut faptul că, în planul de pregătire al
doctoranzilor săi, profesorul includea, cu regularitate, discipline matematice care la prima
vedere nu aveau legătură cu tema de cercetare. Mai mult, chiar colaboratorii
nematematicieni (lingvişti, muzicieni etc.) urmăreau cursurile de matematică ale
profesorului Moisil, în aspiraţia de a modela matematic fenomene din propriile domenii.
Unul dintre obiectivele formulate de Moisil, diagnosticarea automată, este
abordat de Luminiţa State în preocupările ştiinţifice proprii şi ale doctoranzilor săi de la
Universitatea din Piteşti, elaborând modele şi algoritmi de procesare a semnalului
imagistic şi de implementare a unor aplicaţii specifice de telemedicină. Este posibil ca
această sensibilitate spre domeniul menţionat să se fi datorat şi mediului familial: soţul,
Marcel, fiica sa Monica şi ginerele Dorin, precum şi nora Simona sunt medici, numai
Radu a urmat profesia mamei. Lucrările sale şi ale colaboratorilor (F. Calnegru, C.L.
Cocianu, D. Constantin, M. Miroiu, I. Paraschiv-Munteanu, N. Popescu-Bodorin, S.
Rubin, C. Săraru, R. State, R. Stuart, R. Ştefan, V. Ştefănescu, C. Uscatu, P. Vlamos)
conţin contribuţii relevante privind compresia imaginilor medicale în scopul transmiterii
către centrele medicale de analiză şi diagnoză prin canale afectate de perturbaţii şi
restaurarea imaginilor degradate. Aparatul matematic este impresionant, tehnicile de
restaurare bazate pe abordări de natură statistică şi informaţională fiind complementate cu
cele de instruire supervizată sau nesupervizată pentru recunoaşterea automată pe baza
corpusurilor medicale existente.
Algoritmii şi tehnicile elaborate şi-au găsit întruchiparea în cadrul a numeroase
proiecte care au fost sub responsabilitatea sa ştiinţifică, unul primind în 2006, din partea
Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, precum şi din partea Autorităţii Naţionale
pentru Cercetare Ştiinţifică, Premiul III „Pentru proiecte de cercetare-dezvoltare
complexe, aria tematică Tehnologii Informaţionale şi de Comunicaţii” (TARD –
Dezvoltarea şi testarea unui sistem automat de analiză a riscului, diagnoză şi decizie
pentru asistarea actului medical – proiect pilot, CEEX Modul I/subprogram INFOSOC,
2005-2008).
Desluşim în activitatea acestui „urmaş al lui Moisil” o carieră ştiinţifică
exemplară: a publicat peste 130 de articole şi studii ştiinţifice în domenii de vârf ale
matematicii şi informaticii, a constituit în jurul său colective de cercetare care i-au preluat
şi dezvoltat ideile. A urmat o carieră didactică de succes la Universitatea din Bucureşti
(1970-1998) şi la Universitatea din Piteşti (ca profesor universitar, 1998-2013), unde a
publicat peste 10 cărţi şi manuale universitare. Lucra cu pasiune şi încerca să atingă
perfecţiunea în tot ce făcea. Recenziile sale la Computing Reviews, de pildă, au fost
prezentate de prestigioasa revistă drept modele pentru activitatea de recenzare; în 2012,
revista i-a acordat Premiul pentru cea mai frumoasă recenzie. A fost membră a
numeroase organizaţii ştiinţifice, conducătorul Şcolii doctorale de Informatică din
Universitatea din Piteşti şi a făcut parte din comisia CNATDCU pentru confirmarea
titlurilor de doctor (2006-2010), unde s-a remarcat prin corectitudine şi exigenţă. A fost
invitată la numeroase universităţi din Anglia, Germania, Franţa şi Grecia. În ultimii doi
ani a participat la UFR de Sciences et Technologie, Université Paris-Est, în colaborare cu
Anda Ionescu de la această universitate, la îndrumarea unor teze de doctorat având ca
tematică elaborarea unor modele pentru predicţia fenomenelor de degradare a mediului.
„Lady Fotiny”, cum i se spunea la Universitatea din Patras (de la phos, gr. = lumină ), s-a
stins de curând, în plină maturitate creatoare. Se încheie, nedrept de devreme, un destin
de profesor cu o personalitate fascinantă, merituos continuator al iluştrilor săi înainta şi şi
deopotrivă mentor care a crezut în colaboratorii săi, pe care i-a inspirat şi pe care i-a
îndrumat cu competenţă, abnegaţie şi dragoste. (Martie 2016).
Bibliografie
1. Tudor Bălănescu „Un disciplol al lui Grigore C. Moisil: Luminița State”, Curtea de la Argeș , nr. 3 (64)
Martie 2016.
2. http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/VII_3_64/VII_3_64.pdf.
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumini%C8%9Ba_State.
4. http://www.c3.cniv.ro/?q=2016/state.
5. http://mvlada.blogspot.com/2016/06/un-disciplol-al-lui-grigore-c-moisil.html.
6.10 Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești

Marin Vlada66,
MOTTO
„Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării creatoare şi
bucuria cunoaşterii. Principalele surse ale tuturor realizărilor tehnologice:
curiozitatea divină şi pornirea ludică a cercetătorului care improvizează şi
meditează, precum şi imaginaţia creatoare a inventatorului”
Albert Einstein
Octavian Bâscă (1947-2003), un informatician remarcabil
Octavian C. Bâscă (1947-2003) a fost profesor de

informatică [1, 10] la Universitatea din București, Facultatea
de Matematică și Informatică [2-6], dr. în informatică din anul
1977 cu teza de doctorat „Sisteme de stocare și regăsire a
informației”, coord. științific prof. dr. Constantin P. Popovici.
I-am fost student și coleg, de aceea simt datoria să-mi exprim
astfel recunoștința și admirația pentru întreaga sa activitate, și
pentru eforturile sale deosebite în a contribui la dezvoltarea
unui domeniu nou ca informatica, de a forma peste 30 de
generații de informaticieni [7]. A fost un remarcabil absolvent
al școlii de informatică fondată de Grigore C. Moisil la
Facultatea de Matematică, și care a preluat de la acesta
„ștafeta” și cele mai importante deziderate privind dezvoltarea Informaticii, precum și
utilizarea calculatorului în dezvoltarea societății românești.
Acest domeniu (informatica) l-a atras – va mărturisi prof. univ. dr. Octavian
Bâscă – foarte de timpuriu: „Pot spune că am început cercetarea la o vârstă destul de
fragedă. Eram elev în clasa a V-a (1959) când am citit un articol ştiinţific al profesorului
Grigore C. Moisil despre automate cu contacte şi relee din Gazeta Matematică, seria
A. Acest articol mi-a marcat toată viaţa şi m-a determinat să mă dedic studiului
calculatoarelor. Am început prin a urma un Cerc de radio; a studia, suplimentar,
matematica; prin a prezenta referate şi comunicări la diferite sesiuni şi simpozioane care
s-au organizat în liceu şi în facultate şi a redacta prima lucrare publicată”.
Octavian Bâscă s-a născut în Craiova, la 26 aprilie 1947. Au fost, la părinţi (tatăl
Constantin Bâscă, mecanic de locomotivă cu aburi, şi mama, casnică) trei copii (el,
matematicianul, şi surorile Maria – profesoară de limba română şi limba franceză şi
Octavia – farmacistă). Soţia, Adriana – profesoară de fizică la Liceul „Decebal” din
Capitală. Copiii: Sorin – fost student la Cambrige (Anglia) şi Diana – la A.S.E. (secţia
finanţe-bănci), Bucureşti [23].
66
Prelucrare după M. Vlada, Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești, http://www.c3.cniv.ro/
?q=2015/obasca, http://mvlada.blogspot.com/2015/04/octavian-basca-un-pionier-al.html, http://www.c3.cniv.
ro/?q=2015/leon, 2015
A fost unul dintre cei mai admirați profesori de informatică de la Facultatea de

Matematică [8]. Astăzi, cu noile tehnologii informaționale la care s-a ajuns în domeniul
Informaticii și IT, sper ca eforturile sale științifice și didactice să fie o pildă pentru noile
generații, și să fie cunoscute de cei interesați în dezvoltarea științei. Ca elev de liceu a
reprezentat de două ori România la International Mathematical Olympiad (IMO),
obținând premiul II (Moscova, 1964) și premiul III (Berlin, 1965) [9].
 În anul 1970 a absolvit secția Mașini de calcul, înființată de acad. Grigore C.

Moisil, în anul 1959 [10, 11], la Facultatea de Matematică-Mecanică,
Universitatea din București, iar apoi, în același an, a devenit asistent universitar
prin repartiție guvernamentală [12, 13].
 În 1971 a efectuat – trimis de Facultate, la recomandarea acad. Grigore C. Moisil,
un stagiu de specializare la Institutul de Programare al Universităţilor Paris VI şi
Paris VII (sub îndrumarea profesorului Maurice Nivat).
 Teza de doctorat cu titlul „Sisteme de stocare și regăsire a informațiilor”, și-a
susținut-o în anul 1977, sub conducerea prof. dr. Constantin P. Popovici.
 A fost lector universitar (1977-1991), conferențiar universitar, din anul 1991, și
prodecan (1992-1996) la Facultatea de Matematică. În anul 2000 se transferă la
Catedra de Informatică de la Facultatea de Matematică-Informatică, Universitatea
din Pitești, împreuna cu alți colegi de la București: Tudor Bălănescu și Luminița
State. Era dezamagit că la Minister informatica nu avea o comisie proprie pentru
confirmarea posturilor de conferențiar și profesor (în comisia de matematică
exista – atunci, doar un singur informatician). Ulterior, s-a înființat și comisia de
informatică, iar prin legea din 2011, confirmarea funcțiilor de conferențiar și de
profesor este aprobată la nivelul senatelor universitare.
 Activitatea sa la Universitatea din Pitești se desfășoară până la dispariția sa

prematură, la 23 iunie 2003, după o scurtă, dar grea suferință.
 Principalele domenii de cercetare abordate (de-a lungul carierei sale universitare)
au fost: Limbajele de programare şi teoria programării; Tehnici de programare;
Funcţii recursive şi calculabilitate; Teoria grafurilor; Structuri de date; Sisteme
de operare; Algoritmi; Baze de date; Calcul distribuit; Aplicaţii ale statisticii
matematice şi altele. Rezultatele cercetărilor sale ştiinţifice privesc: Abordarea
unor probleme de reprezentare a informaţiilor; aplicaţii ale teoriei grafurilor
(drumuri minime, fluxuri în reţele); programarea procesoarelor; aplicarea
metodelor statistice în studiul sistemelor de operare; aplicarea tehnicilor de
calcul în statistica matematică; aplicarea tehnicilor de calcul în calculele
matematice, cu referiri în special la teoria erorilor; metode performante pentru
rezolvarea diferitelor tipuri de probleme (teoria algoritmilor).
Octavian Bâscă – Lista lucrărilor științifice ale cadrelor didactice și cercetătorilor din Facultatea de
Matematică (Decan V. Preda), Editura Universității din București, 1997 [16]
 dr. Octavian Bâscă a participa la realizarea unui număr de 30 de programe de

cercetare pe bază de contract (pe 11 din acestea le-a condus direct). Temele
abordate sunt variate. Programele de cercetare au avut drept scop optimizarea
activităţii în diferite domenii şi sectoare ale economiei noastre naţionale. Iată,
pentru exemplificare, câteva din temele abordate: Elaborarea unui sistem
integrat în industria de mobilă; Elaborarea unui model matematic pentru
evaluarea calităţilor igienice ale pieilor naturale şi ale înlocuitorilor din piele;
Alegerea optimă a planurilor de croire a tablei pentru producţia de articole

casnice (vase emailate); Elaborarea unui sistem expert pentru evaluarea
impactului construcţiilor hidrotehnice asupra mediului; Optimizarea traseelor de
transport în comun în Municipiul Bucureşti etc. [23].
 A predat o diversitate de cursuri și seminarii: Mașini de calcul, Structuri de date,
Sisteme de operare și teleprelucrarea datelor, Banci de date și aplicatii
economice (UNESCO), Teoria codurilor și structuri de date, Bazele programării,
Ecuații diferențiale și integrale, Analiza matematică, Combinatorică și teoria
grafurilor, Bazele informaticii, Structuri de date și algoritmi, Sisteme de operare,
Tehnici de calcul, Software pentru mini și microcalculatoare, Baze de date,
Calcul distribuit, Metode avansate de prelucrare a datelor, Algoritmi și teoria
grafurilor [22].
 A participat, în 1986, la elaborarea Micului Dicţionar Enciclopedic (ed. a III-a,
revăzută şi adăugită). A elaborat – rod al unor preocupări mai vechi – (în
colaborare cu prof. I. Purcaru) volumul „Oameni, Idei, Fapte şi Istoria Matematicii”,
în care – pe parcursul a 432 de pagini – sunt prezentaţi – amplu şi documentat, în
ordinea naşterii – cei mai cunoscuţi (şi mai valoroşi) matematicieni, astronomi,
informaticieni şi filosofi „din cele mai vechi timpuri şi până la sfârşitul secolului
al XIX-lea”.
A fost un cercetător pasionat, harnic şi priceput. Cu merite mari în dezvoltarea

informaticii (a informaticii aplicative, mai ales) în România. Crezul său este cel exprimat,
cândva, în 4 din cugetările sale, de cel care i-a fost mentor, Marele matematician Grigore
Moisil: „Cea mai scumpă ştiinţă este mult mai ieftină decât cea mai ieftină neştiinţă”;
„Ştiinţa este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învăţat”; „Om de ştiinţă nu
este cel care ştie ce ştie, ci cel care ştie că şi ce… nu ştie”; „Dacă vrei să înveţi ceva, fă
un curs”.
Apreciindu-i-se pregătirea şi seriozitatea, a fost ales în Consiliul Ştiinţific al
Institutului Central pentru Conducere şi Informatică (ICI), în Comitetul de redacţie al
„Gazetei matematice” şi al revistei „Studii şi cercetări matematice”.
Octavian Bâscă. Profesorul univ. dr. „stimat şi preţuit de studenţi” (care îi
„admirau inteligenţa, harul, acuitatea observaţiei şi pertinenţa raţionamentului său
matematic”). Dascălul la care studenţii „preţuiau”, de asemenea, „politeţea, gluma fină,
bonomia şi dragostea pe care o avea pentru tineret”. Iubit şi stimat de studenţi, a fost
„preţuit de marea majoritate a oamenilor cu care intra în contact” (Paul Radovici
Mărculescu).
Capabil şi foarte muncitor, prof. univ. dr. Octavian Bâscă s-a angajat şi în alte
cercetări şi activităţi ştiinţifice. A participat la Congresul Internaţional de Logică,
Metodologie şi Filosofie (unde a prezentat comunicarea intitulată Sinteza automatelor
finite în metoda lui A. Church). A fost prezent (în calitate de invitat sau organizator) la
alte manifestări ştiinţifice cu participare internaţională. A fost prezent (şi a făcut
expuneri) la numeroase seminarii (Algebră; Analiză mecanică; Funcţii recursive; Funcţii
spline; Bănci de date; Compilare; Limbaje de compilare şi translatare; Utilizatori pe
calculatoarele româneşti; Calcul distribuit etc.). A organizat, timp de doi ani, Şcoli de
vară la Poiana Pinului, pe tema Calculul paralel şi distribuit.
O. Bâscă, Cursul de Sisteme de operare și teleprelucrarea datelor, 1976
Comparativ cu domeniul Matematica, unde un matematician nu are în studiu o

mare diversitate de tematici, în domeniul Informaticii un informatician este nevoit să
studieze o mare diversitate de tematici, având în vedere cele două componente –
hardware și software, și evoluția rapidă a acestora, toate acestea pentru aplicații destinate
rezolvării practice dintr-o mare diversitate de domenii de activitate ale societății.
În imaginile de mai sus apar coperta și câteva pagini din forma litografiată a
cursului apărută în anul 1976 (250 pag.) la Tipografia Universității din București (în acea
vreme, manuscrisul trebuia dactilografiat, după care se prelucra prin litografiere pentru
multiplicare). Ca student, în anul III am avut acest curs ținut de Octavian Bâscă, iar la
seminar fiind Marin Popa. Se poate observa că pe coperta i-am scris „Catedra de
Informatică și Analiză aplicată” [1]. Nu îmi amintesc de această denumire. În prefață se
scrie că „acest curs este scris de autor la Facultatea de Matematică, Universitatea din
București, în anii 1972-1973, 1974-1975 și 1975-1976”. În paginile de mai jos se pot
vedea adnotările pe le-am făcut când am învățat acest curs pentru examen.
O. Bâscă, Cursul de Sisteme de operare și teleprelucrarea datelor, 1976
Am făcut observații și trimiteri la cursul predat la tablă (de ex. la pag. 76-77, cap.
4, la secțiunea 5 „Problema celui mai scurt drum în digigraf”, la algotitmul 2 am realizat
completări și am adnotat „vezi în curs”). Constat că la bibliografie apar 21 de titluri,

dintre care multe foarte recente, la vremea respectivă: A. T. Bertztiss, Data structures,
Theory and Practices, Academic Press, New York and london, 1971; M. V. Wilkes,
Sisteme de operare cu acces multiplu, Editura Tehnică, 1974; D. E. Knuth, Tratat de
programarea calculatoarelor, Editura Tehnică, 1974.
Cursul este structurat în 9 capitole: 1. Noțiuni de teoria mulțimilor; 2. Funcții și

relații; 3. Noțiuni de teoria grafurilor; 4. Aplicații ale teoriei grafurilor; 5. Reprezentarea
în calculator a structurilor; 6. Organizarea fișierelor; 7. Descrierea structurală și
funcțională a sistemelor de calcul; 8. Proiectarea sistemelor de operare; 9. Teleprelucrarea
datelor.
Analizat după 40 de ani, se poate constata că tematica acestui curs, conceput în
anul 1976, astăzi, aceasta se preda la cel puțin 4 discipline pentru domeniul de licență
Informatică: Arhitectura calculatoarelor, Sisteme de operare, Structuri de date, Teoria
grafurilor.
Promoția 1970 - Mașini de Calcul și Promotia 1978 – Informatică. Promoția 1970 – Mașini de Calcul (31
absolventi) - http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1970/index.html. Promotia 1978
Informatica (115 absolventi), http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/.
Bibliografie
[1] Moisil Gr. C. (1969): The Algebraic Theory of Switching Circuits, Pergamon Press, USA.
[2] Moisil Gr. C. (1959): Teoria algebrică a mecanismelor automate, Editura Tehnică.
[4] Vlada M. (2015): Leon Livovschi, un pionier al informaticii românești – http://www.c3.cniv.ro/
?q=2015/leon , accessed 2015.
[5] Vlada M. (2015): Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești – http://www.c3.cniv.ro/
?q=2015/obasca, accessed 2015.
[6] ***, Leon Livovschi și Octavian Bâscă, pionieri ai informaticii românești, http://www.agora.ro/stire/leon-
livovschi-i-octavian-basca-pionieri-ai-informaticii-romane-ti, accessed 2015.
Științei și Scientometrie, Vol. 3, No. 4, Decembrie 2014, p. 280-281, Serie Nouă Ediția tipărită: ISSN -
L 1582-1218, Ediția online: ISSN - 2284-7316, http://rpss.inoe.ro/, accessed 2015.
serie nouă Vol. 4, No. 1, Martie 2015, p. 29-33, http://rpss.inoe.ro/articles/informatica-in-romania-
primii-ani , accessed 2015.
[9] https://en.wikipedia.org/wiki/Victor_Shestakov, accessed 2015.
[10] http://www.computer-museum.ru/english/galglory_en/Gavrilov.htm, accessed 2015.
[11] Promoția 1970 - Mașini de Calcul (31 absolvenți) - http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/
promotia1970/index.html, accessed 2015.
[12] Promotia 1978 Informatică (115 absolvenți), http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/,
http://www.unibuc.ro/n/cultura/alumni/Alumni_Promotia_1978_-_Informatica.php , accessed 2015.
[13] M. Vlada, 60 de ani de la apariția Informaticii la Universitatea din Bucureşti, http://mvlada.blogspot.ro/2
015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii.html.
[14] M. Vlada, Idei inovatoare şi pionierii Internetului, CNIV Romania, http://www.c3.cniv.ro.
[15] M.Vlada, Începuturile informaticii româneşti, http://www.unibuc.ro/prof/vlada_m/.
[16] M.Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti, www.unibuc.ro/prof/vlada_m (pdf).
6.11 Nicolae Țăndăreanu, un pionier al informaticii

românești
Marin Vlada67,
Prof. dr. Nicolae Țăndăreanu (1947-2013)

Articolul descrie activitatea de pionierat în domeniul informaticii a prof. univ. dr. Nicolae
Țăndăreanu (1947-2013). Acesta a absolvit, în perioada 1965-1970 (5 ani), Facultatea de
Matematică-Mecanică – Universitatea din București, secția de „Mașini de Calcul” înființată de
acad. Grigore C. Moisil, în anul 1959. Gr. C. Moisil a militat pentru introducerea calculatoarelor
în învăţământ şi în viaţa socială. Lui i se datorează înfiinţarea, în 1957, a Catedrei de teoria
algebrică a mecanismelor automate; din catedra de Algebră, al cărei şef era Gr. C. Moisil, s-a
desprins noua catedră, în frunte cu Gr. C. Moisil însuşi. Această catedră avea să devină, peste ani,
Catedra de Informatică, azi Departamantul de Informatică. După absolvire, a fost angajat asistent
stagiar la catedra de „Teoria algebrică a mecanismelor automate” condusă de acad. Grigore C.
Moisil, devenind titular în anul următor. Și-a susținut teza de doctorat în informatică, în anul 1975.
În anul 1978, se transferă la Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea din Craiova,
și obține prin concurs, postul de Lector univ., apoi postul de Conferențiar, în anul 1990, și postul
de Profesor, în anul 1993. La Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din Craiova
a fost șeful Catedrei de Informatică, Decan în perioada 2008-2012 și, Director al Centrului de
Cercetare în Inteligența Artificială din cadrul Departamentului de Informatică.
1. Informatica – ramură de știință
Astăzi, Informatica face parte din categoria ştiinţelor exacte, alături de

Matematică, Fizică şi Chimie. Dacă, în România, secția/specializarea de Informatică s-a
înființat în principalele centre universitare, în anul 1971, recent, în anul 2016, Informatica
a fost declarată de către ministerul de profil, ramură de știință în cadrul domeniului
fundamental „Matematică și științe ale naturii”. Astfel, Guvernul României a aprobat, în
luna mai 2016, Nomenclatorul domeniilor şi specializărilor sau programelor de studii
universitare, cât şi structura instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar
2016-2017, înfiinţându-se o nouă ramură de ştiinţă: Informatica.
În România, acad. Grigore C. Moisil (1906-1973) este cel care a avut inițiative și
activități de cercetare și didactice, în colaborare cu profesori, ingineri, specialiști din
diverse domenii, pentru apariția și utilizarea în România a „mașinilor de calcul” și, pentru
fondarea unei școli de informatică. Pentru aceste contribuții majore acesta a fost premiat
ca fiind primul român Computer Pioneer Award of IEEE Computer Society (IEEE –
1996, "For the development of polyvalent logic switching circuits, the Romanian School
of Computing, and support of the first Romanian computers.", http://www.computer.
org/portal/web/awards/moisil), considerat părintele informaticii româneşti: “the key figure
in promoting computer science and cybernetics in Romanian academic, university, and
67
Prelucrare după M. Vlada (2016): Prof. Dr. Nicolae Țăndăreanu, un pionier al informaticii românești,
http://c3.cniv.ro/?q=2016/tandareanu, Volumul CNIV 2016, Editura Universității din București,
http://c3.icvl.eu/papers2016/cniv/documente/pdf/sectiuneaA/sectiuneaA_lucrarea3.pdf
high school circles”. În acest sens, profesorul Dragoș Vaida precizează recent
„Informatica s-a născut la noi în anii 1955-1957, la Institutul de Fizică Atomică (IFA) al
Academiei Române și la Universitatea din București (UB), Facultatea de Matematică-
Fizică, în prezent de Matematică și Informatică. Au fost, deci, reprezentate, la acest
debut, medii academice diferite, s-au pus în valoare legăturile dintre domenii distinse prin
nivelul lor știintific și, mă grăbesc să adaug, managerial – Academicienii Simion Stoilow,
Horia Hulubei și Grigore C. Moisil – pot spune chiar providențial” [3]. Gr. C. Moisil era
implicat în matematica acelor ani, anii ’40-’60, când se dezvoltau fundamentele
conceperii, elaborării și construirii calculatorului modern (computer). Trebuie să
precizăm că Informatica (Computer Science ≠ Informatics ≠ IT) este rezultatul
contribuțiilor din domeniile științei și tehnicii, însă nici o știință nu poate revendica
inventarea calculatorului, cum nu poate fi invenția unui singur om.
„Prestigiul academic și social al lui Grigore C. Moisil era covârșitor, astfel că a
reușit să înființeze Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), ca unitate de
cercetare și proiectare în Informatică, și să doteze universitatea cu un calculator (de
ultimă generație atunci) IBM 360/30, furnizat de liderul mondial al constructorilor de
calculatoare și al producătorilor de sisteme software din acea vreme, International
Business Machines Corporation, New York.” Tudor Bălănescu [4].
2. Prof. dr. Nicolae Țăndăreanu
Deși nu i-am fost student, l-am cunoscut în anii studenției 1974-1979, și după
aceea, când ne întâlneam la susținerea unor teze de doctorat sau la diverse evenimente
științifice. Știam că era interesat de domeniul Inteligenței Artificiale (Artificial
Intelligence), cum și eu eram interesat pentru elaborarea tezei mele de doctorat. Acum,
privind retrospectiv, îmi amintesc de activitățile ce se desfășurau la Facultatea de
Matematică și la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), după anul
1983, când am fost angajat la CCUB, centru înființat de Gr. C. Moisil, în anul 1962.
Pentru a ilustra ceva din atmosfera acelor ani, îmi amintesc că după anul 1983, la
Facultatea de Matematică și la CCUB erau seminarii științifice și activități privind
limbajul Prolog, limbajul Lisp și teme din domeniul Inteligenței Artificiale (conduse de
Radu Nicolescu, Ileana Streinu, Mihaela Malița etc.). Când am fost angajat la CCUB mi
s-a spus să mă ocup de Inteligența Artificială. Nu știam nimic de acest domeniu, și am
aflat că în anul 1981, în Japonia, începuse un program vast privind construirea sistemelor
inteligente, a calculatorului inteligent de generația a V-a, până în anul 1990. Acum, știm
impactul pe care l-a avut acest program în domeniul informaticii și al calculatoarelor. Din
aceea vreme, anul 1986, în programul de studii de informatică, la Facultatea de
Matematică, s-a inclus cursul de Inteligență Artificială.
Despre contribuțiile prof. dr. Nicolae Țăndăreanu
Prof. univ. dr. Nicolae Țăndăreanu (1947-2013) s-a născut la 25 februarie 1947,
în orașul Câmpia-Turzii, județul Cluj. A absolvit, în perioada 1965-1970 (5 ani),
Facultatea de Matematică-Mecanică – Universitatea din București, secția de Mașini de
Calcul (grupa 506) înființată de acad. Grigore C. Moisil, în anul 1959. „Gr. C. Moisil a
militat pentru introducerea calculatoarelor în învăţământ şi în viaţa socială. Lui i se
datorează înfiinţarea, în 1957, a Catedrei de teoria algebrică a mecanismelor automate;

din catedra de Algebră, al cărei şef era Gr. C. Moisil, s-a desprins noua catedră, în frunte
cu Gr. C. Moisil însuşi. Această catedră avea să devină, peste ani, Catedra de
Informatică” – Sergiu Rudeanu [5].
 După absolvire, a fost angajat asistent stagiar la catedra de „Teoria algebrică a
mecanismelor automate” condusă de acad. Grigore C. Moisil, devenind titular în
anul următor, anul 1971.
 În anul 1975, și-a susținut teza de doctorat în Informatică cu titlul „Contribuții la
studiul automatelor probabiliste și al limbajelor reprezentate de acestea”
(Contributions to the study of the Probabilistic Automata and their Languages)
sub conducerea prof. dr. Constantin P. Popovici, la Facultatea de Matematică,
Universitatea din București.
 În anul 1978, se transferă la Facultatea de Matematică și Informatică,
Universitatea din Craiova, și obține prin concurs, postul de Lector univ., apoi
postul de Conferențiar, în anul 1990, și postul de Profesor, în anul 1993.
 La Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din Craiova a fost
șeful Catedrei de Informatică, Decan în perioada 2008-2012 și, Director al
Centrului de Cercetare în Inteligența Artificială din cadrul Departamentului de
Informatică.
 În anul 2005, devine conducător de doctorat68 – Ordinul Ministrului Educației și
Cercetării Nr. 4807/2005, Domeniul fundamental: Știinte exacte, Domeniul:
Informatică,
Aria de interes: Bazele logice ale Inteligenței Artificiale, Reprezentarea

cunoștintelor, Baze de cunoștințe, Limbajul Prolog.
Experiența profesională și competențe:

 Perioada 1972-1990: Automate probabiliste, Limbaje formale, Algebre booleene,
Funcții booleene generalizate.
 Perioada 1990-2013: Inteligența Artificială și Programare logică, Limbajul Prolog,
Reprezentarea cunoștințelor, Baze de cunoștințe, Sisteme expert, Software evoluat.
Experința didactică, cursuri și laboratoare (1971-2013): Limbaje de programare,

Teoria grafurilor, Logica și calculatoare, Bazele Informaticii, Teoria algoritmilor, Bazele
logice ale Inteligenței Artificiale, Decidabilitate în Accelerarea Convergenței, Baze de
Cunoștințe, Sisteme Expert, Calculabilitate și deducție în Inteligența Artificială, Operare
multiacces și Software evoluat, Procesarea semnalului vocal, Sisteme algebrice de
reprezentare a cunoștințelor, Sisteme inteligente de dialog.
68
La adresa http://www.genealogy.ams.org/id.php?id=174759 sunt indicate trei nume : Claudiu Ionuț
Popirlan (2009), Irina Tudor (2013), Sorin Dincă (2015)
Prof. dr. Nicolae Țăndăreanu la biroul de lucru de la Universitatea din Craiova
Unele dintre cărțile Prof. dr. Nicolae Țăndăreanu
Ultimele Cursuri predate în anul universitar 2011-2012: Sisteme algebrice de

reprezentarea a cunoștințelor (Master MMIA, an II, sem.1); Sinteza și recunoașterea
vorbirii (Master MMIA, an II, sem.1); Sisteme de dialog inteligente (Master MMIA,
an II, sem. 2).
Membru în organizații și societăți:

 American Mathematical Society (din anul 1980); IEEE Computer Society (din
anul 1997);
 International Biographical Centre, Advisory Council, Cambridge, England
(din anul 1995);
 Research Board of Advisors, American Biographical Institute (din anul 1996);
 Association for Computing Machinery (din anul 1998);
 Societatea de Științe Matematice din România (din anul 1978).
Unele din ultimele cărți ale Prof. dr. Nicolae Țăndăreanu
Bibliografia inclusă în volume enciclopedice: International Book of Honor,

Fourth World Edition (p. 223); Dictionary of International Biography, Twenty Fourth
Edition (p.328); Who's Who in the World, 19th Edition; Certificate of Merit, awarded by
International Biographical Centre, Cambridge, England (May, 1995).
L-am cunoscut și l-am admirat foarte mult pe profesorul Nicolae Țăndăreanu. În
anul 1994, la susținerea unei teze de doctorat
(sala 1 de la Facultatea de Matematică), ne-am
întâlnit și am discutat despre preocupările
fiecăruia. Din anul 1990 am început programul
pentru doctorat în domeniul Inteligenței artificiale
- baze de cunoștințe. Amândoi aveam interese
științifice comune. Cu acea ocazie mi-a dăruit
ultima sa carte publicată în anul 1994,
„Introducere în Programarea logică. Limbajul
Prolog”. Cartea era dedicată Nicoletei și lui
Claudiu. Mi-a scris dedicația: „Colegului și
prietenului meu Marinică Vlada, cu alese
sentimente de stimă și prețuire” N.Ț. În anul
1998, când mi-am susținut teza de doctorat
„Modele pentru explorarea bazelor de cunoştinţe
şi aplicaţii în inteligenţa artificială”, conducător
ştiinţific prof. univ. dr. Ion Văduva, Facultatea de
Matematică şi Informatică, Universitatea din
Bucureşti., profesorul Nicolae Țăndăreanu a fost
în comisia de susținere a tezei de doctorat.
Dedicația primită pe cartea „Introducere în
Programarea logică. Limbajul Prolog”, 1994
Coperta IV a cărții „Introducere în Programarea logică. Limbajul Prolog”, 1994
3. Grupa Mașini de Calcul - Promoția 1970, Facultatea de Matematică din București
Cele 9 grupe ale Promoției 1970 – Facultatea de Matematică, întâlnirea din anul 1980
În anul 1970, la Facultatea de Matematică de la Universitatea din București, au

absolvit următoarele grupe: Grupa 501 – Analiză Matematică; Grupa 502 – Algebră;
Grupa 503 – Geometrie; Grupa 504 – Ecuații; Grupa 505 – Probabilități; Grupa 506 –
Mașini de calcul; Grupa; 507 – Mecanica fluidelor; Grupa 508 – Elasticitate; Grupa 509 –
Astronomie. În acea perioadă durata studiilor a fost de 5 ani, ultimii doi ani fiind de
specializare.
OBSERVAȚIE. În anul 1959, Grigore C. Moisil înființează secția de „Maşini de

calcul”, inspirat de Congresul internaţional al matematicienilor români de la Bucureşti
(din anul 1956). Specializarea „Mașini de calcul” era organizată în ultimii 2 ani, din cei 5
ani de studii. În anul 1961, primii 10 absolvenţi ai secţiei au fost angajaţi la IFA
(Institutul de fizică atomică) și în institute de cercetare cu profil de inginerie electronică
sau automatică [3]. În anul 1971 această specializare/secție se va numi Informatică. De
exemplu, în anul universitar 1974/1975 a existat seria C de Informatică cu 4 grupe-115
studenti.
Promoția (1965-1970), grupa 506 „Mașini de calcul” (31 absolvenți), a avut ca
profesori următoarele cadre didactice de informatică: Anca Bârsănescu (as.), Virgil
Căzănescu (as.), Marigena Eftimie (as.), Ion Filloti (cerc. st.), Horia Georgesu (as.),
Maria Lovin (analist de sisteme), Grigore C. Moisil (acad. prof.), Stelian Niculescu
(analist de sisteme), Constantin P. Popovici (conf.), Nicolae Popoviciu (analist de
sisteme), Sergiu Rudeanu (conf.), Liviu Sofonea (analist de sisteme) [16].
Grupa 506 „Mașini de calcul”, întâlnirea de 10 ani, anul 1980 (sursa [16])
În imagine apar indicați următorii: Nicolae Țăndăreanu, Ioan Roșca, Adrian

Atanasiu, Mihail Cherciu și Octavian Bâscă. Imediat după absolvirea celor 5 ani, din
grupa 506 „Mașini de cacul”, următorii au fost angajati la Facultatea de Matematică:
Adrian Atanasiu, Octavian Bâscă, Luminița State, Nicolae Țăndăreanu, Ileana Popescu,
Ioan Roșca, Liliana Popescu, Mihail Cherciu.
Concluzii. Ştiinţele şi şcoala69 sunt intrinsec legate prin misiunea lor, deoarece
ştiinţa este un izvor nesecat pentru un câmp fertil – şcoala, ambele contribuind la
dezvoltarea armonioasă a societăţii omeneşti şi la modelarea personalităţii oamenilor.
Factorii ce au influenţat conceperea, proiectarea şi dezvoltarea sistemelor de calcul sunt
factori ştiinţifici, tehnologici, sociali, culturali, economici, politici, militari etc. La nivelul
indivizilor unei societăți, se poate spune că destinul și viața acestora sunt influențate de
factorii precizați mai sus. Nu este nevoie să venim cu argumente sau să exemplificăm,
simpla studiere a unor biografii ale unor oameni de știință, de artă, etc., ce au trait în
diverse perioade ale istoriei, vor fi edificatoare pentru oricine. E de datoria fiecărui om de
știință, cadru didactic, cercetător etc. să scoată în evidență contribuțiile, rezultatele și
evolutia fiecărui domeniu științific pentru consolidarea patrimoniului cunoașterii, in
scopul dezvoltării societății omenești.
Bibliografie
Științei și Scientometrie, Vol. 3, No. 4, Decembrie 2014, p. 280 – 281, Serie Nouă, Ediția tipărită: ISSN - L
1582-1218, Ediția online: ISSN - 2284-7316, http://rpss.inoe.ro/, accesat 2020.
[2] Nicolae Țăndăreanu, Pagina personală, http://id.inf.ucv.ro/~ntand/, accesat 2016.
[2] Nicoleta Țăndăreanu, Pagina personală, http://tandareanu.ro/ntand/, accesat 2016.
[3] Vaida D. (2015), Informatics in Romania – the first years, Revista de politica ştiinţei şi scientometrie –
ani , accessed 2020.
[4] Tudor Bălănescu, Un discipol al lui Grigore C. Moisil: Luminița State,Curtea de la Argeș, Nr. 3(64),
martie 2016, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/VII_3_64/VII_3_64.pdf, accesat 2020.
[5] Sergiu Rudeanu, Grigore C. Moisil (1906-1973) by Sergiu Rudeanu, 90 de ani de la naşterea
matematicianului Grigore C. Moisil, Gazeta Matematică, nr. 1, 1996 http://mvlada.blogspot.ro/2016/01/
grigore-c-moisil-1906-1973-by-sergiu.html.
[6] M. Vlada (2015): Leon Livovschi, un pionier al informaticii românești -
http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/leon , accesat 2020.
[7] M. Vlada (2015): Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești -
http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/obasca, accesat 2020.
[8] Vlada M. (2016): Prof. Dr. Nicolae Țăndăreanu, un pionier al informaticii românești,
http://c3.cniv.ro/?q=2016/tandareanu, accesat 2020.
[9] M. Vlada (2016): Prof. Dr. Nicolae Țăndăreanu, un pionier al informaticii romanești,
http://mvlada.blogspot.ro/2016/06/prof-dr-nicolae-tandareanu-un-pionier.html, accesat 2016.
[10] M. Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti: 1960-1974-2004-2014,
http://mvlada.blogspot.ro/2014/04/informatica-la-universitatea-din.html, accesat 2020.
[11] M. Vlada, 60 de ani de la apariția Informaticii la Universitatea din Bucureşti,
http://mvlada.blogspot.ro/2015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii.html, accesat 2020.
[12] M. Vlada, Idei inovatoare şi pionierii Internetului, CNIV România, http://www.c3.cniv.ro.
[13] M. Vlada, Începuturile informaticii româneşti, http://www.unibuc.ro/prof/vlada_m/.
[14] M. Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti, http://www.unibuc.ro/prof/vlada_m (pdf).
[15] Promotia 1978 Informatică (115 absolvenți), http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/.
[16] Promoția 1970 - Mașini de Calcul (31 absolvenți) -
http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1970/index.html, accesat 2016.
[17] Absolvenți 1965-1970, Grupa 506 „Mașini de Calcul” 1970,
http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1970/506_masini_de_calcul.jpg, accesat 2016.
69
M. Vlada, membru asociat al Diviziei de Istoria Științei a CRIFST al Academiei Române. Din prezentările
„Acad. Solomon Marcus și promoția 1978 Informatică, martori la fondarea informaticii românești”,
„Contribuția acad. Gheorghe Mihoc (1906-1981) la dezvoltarea școlii matematice românești – 110 ani de la
naștere”: Academia Română, Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST),
SESIUNEA ANUALĂ DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE, vineri, 20 mai 2016.
6.12 Emil N. Perjeriu, destinul unui geometru informatician

Marin Vlada70,
Profesorul Emil N. Perjeriu (1931-2003)
MOTTO
„Matematica românească a mai cunoscut, de-a lungul istoriei ei, profesori care
„ieșeau din rând”. Din perioada de început a anilor '40 a rămas vie amintirea actului
de curaj al profesorului Gheorghe Vrânceanu, care, în plină ascensiune a mișcării
legionare, i-a dat afară, din amfiteatrul în care-și ținea cursul, pe studenții legionari
care se dădau la manifestări huliganice. În perioada stalinistă, geometrul Radu Roșca
și Eugen Dobrescu, asistent al profesorului Miron Nicolescu, au înfundat pușcăria,
drept răspuns la gestul de libertate pe care și l-au permis. Mihai Benado, asistent al
profesorului Dan Barbilian, era încadrat de colegii săi la unul sau altul dintre
tipurile 1, 2, 4, 5, pentru simplul motiv că refuza să participe la ședințele de sindicat,
până nu i se explica de ce e nevoie de sindicat. Emil Perjeriu, analist principal la
Centrul de Calcul, a devenit student abia la 40 de ani, după ani de pușcărie politică.”
Solomon Marcus, http://www.memoria.ro/
„În condițiile dezvoltării rapide a societății

contemporane, în care cerința specializărilor prin
interdisciplinarizare este în continuă creștere,
aparatul matematic cât și cel al logicii matematice
au pătruns și se utilizează cu succes în cele mai
diverse activități umane. Cu tot aportul
incontestabil al acestui aparat, unele calcule
numerice și logice sunt însă atât de complicate și de
lungi, încât ar fi imposibil de rezolvat de către un
om sau de o echipă de oameni în timp util. Cu toate
că echipamentul electronic de calcul îl scapă pe om
de execuția unor munci obositoare, lungi și
plictisitoare, el nu-l poate în nici un caz înlocui, cel
puțin în actualul său stadiu de dezvoltare, în
privința concepției și organizării calculului, esența
acțiunii revenind tot omului de specialitate.” Emil N. Perjeriu, din prefață la cartea
„Metode și tehnici de segmentare a programelor FORTRAN”, Universitatea din
București, Facultatea de Matematică, Centrul de Calcul, 1983.
Viața zbuciumată și activitatea prof. Emil Perjeriu

Profesorul dr. Emil N. Perjeriu71 s-a născut pe 11 ianuarie 1931, în orașul
Fălticeni din județul Suceava. A absolvit Școala primară și gimnaziul în orașul natal (azi,
Școala Gimnazială „Ion Irimescu” Fălticeni, Şcoala în care a învăţat Mihail Sadoveanu).
70
Prelucrare după M. Vlada, Dr. Emil N. Perjeriu, destinul unui geometru informatician,
http://mvlada.blogspot.com/2015/06/dr-emil-n-perjeriu-destinul-unui.html, 2015
71
https://galeriaoamenilordeseama.wordpress.com/2016/01/11/emil-perjeriu-matematician-profesor-universitar/
În anul 1949, când încă nu terminase cele trei clase de liceu, împreună cu alți patru colegi
de liceu, este arestat și acuzat de „complot contra orânduirii socialiste”. Anchetat de
securitatea din Fălticeni, de maiorul Iani Fuch, după un proces sumar, este condamnat la
5 ani și jumătate de temniță grea, și trimis la Iași, la închisoarea „Galata”. Va trece pe la
închisoarea Jilava, unde este bătut de torționarul Nicolae Maromet, pe la colonia
penitenciară de la Periprava (Delta Dunării), unde îndură multe chinuri, și apoi, la
închisoarea din Aiud. La Aiud stă în aceeași celulă cu matematicienii Radu Roșca și Andrei
Dobrescu, cu profesorul-filosof, I. Petrovici, fost rector al Universității din Cluj, și fost
ministru al învățământului în timpul guvernării mareșalului Ion Antonescu, cu Gabriel
Țepelea (un reputat filolog), cu generalul Ion Ionescu și cu fiul marelui avocat I.
Constantinescu.
În timpul detenției de la Aiud, sub îndrumarea celor doi matematicieni și a
celorlalți colegi de suferință, reusește să învețe și să stăpânească cunoștințe
despre geometria elementară, geometria analitică și diferențială, filosofie clasică
germană și limbi straine. În anul 1954 este eliberat, dar are domiciliu forțat la Petroșani,
unde lucrează ca pontator pe un șantier. Prin amnistia din anul 1962, i se permite să
continue studiile liceale, la seral, după care prin cuncurs de admitere este admis
la Facultatea de Matematică, în anul 1965 pe care o absolvă în anul 1970 la grupa
503 Geometrie72 (atunci erau 5 ani de studii, ultimii 2 ani erau pe grupe de specializare).
După absolvirea facultății, în perioada 1970-1976, este asistent univ. la Institutul
Pedagogic și de Perfecționare a Cadrelor Didactice (IPPCD), iar în anul 1976 este
angajat analist la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB). Încă din anii
studenției publică 4 articole științifice în Gazeta Matematică seria A: Configurația
Möbius aplicată curbelor izotrope (nr. 11/1967), Asupra unor suprafețe riglate (nr.
1/1969), Suprafețe generate de axele reperului mobil Cartan atașat unei suprafețe
izotrope (nr.6/1969). Aberația luminii și deplasarea spre roșu în teoria relativității (nr.
11/1969).
Emil N. Perjeriu (1931-2003) a fost un remarcabil profesor ce și-a dedicat viața
matematicii și informaticii în ciuda marilor greutăți și nedreptăți cu care s-a confruntat
chiar din timpul tinereții. În orice perioadă, din diverse motive și condiții, pot exista
destine ale unor oameni ce nu sunt obișnuite, ci pot fi deosebite din diverse puncte de
vedere. Un astfel de destin este al profesorului Emil N. Perjeriu, ce s-a bucurat de o mare
admirație din partea celor care l-au cunoscut: prieteni, profesori, elevi și studenti,
specialiști.
Doctor în matematică cu teza „Teoria câmpurilor în relativitatea generală”,
susținută, în anul 1984 la Facultatea de Matematică a Universității din București, a fost
un remarcabil matematician și pedagog, dar și un remarcabil informatician, deși domeniul
informaticii era încă în formare, în perioada 1970-1980. Contribuțiile la teza de doctorat
s-au datorat și cercetărilor și studiilor realizate prin utilizarea diverselor programe
elaborate pentru calculatorul electronic, în acea vreme calculatorul american IBM 360/30
și calculatorul românesc cu licență franceză Felix C 256.
72
http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1970/index.html
Paul Radovici-Mărculescu, Emil Perjeriu (1931-2003), Gazeta Matematică seria A, nr. 2/2004
Până în anul 1990, a elaborat 5 cărți și manuale de informatică, 18 articole

științifice și a participat la elaborarea mai multor contracte de cercetare la care se utiliza
programe de calculator destinate unor beneficiari cu care CCUB avea contracte. Vom
aminti următoarele cărți și articole:
 Metode și tehnici de elaborare, catalogare și utilizare a procedurilor științifice în
limbajul de programare FORTRAN, Tipografia Universității din București, 1981,
188 pag.
 Metode și tehnici de segmentare a programarelor FORTRAN, Tipografia
Universității din București, 1983, 330 pag.
 Elemente de informatică și calcul numeric (cu Paul Radovici-Mărculescu),
Tipografia Universității din București, 1986 (partea I, 232 pag., partea a II-a, 234 pag.).
 Îndrumar pentru lucrări de laboratot la cursul de Bazele Informaticii, anul I (cu
Ion Văduva), Tipografia Universității din București, 1986, 252 pag.
 Algoritm pentru determinarea extinderii unor domenii poligonale plane, calculul
volumelor și determinarea planelor de frontieră ale unor domenii poliedrale care
au baze două poligoane convexe situate în plane diferite, în vol. INFO-Iași 1981,
Tipografia Universității din Iași.
 Algoritm pentru integrarea numerică a unei funcții tabelate în nodurile unei
rețele patrulatere plane, Gazeta Matematică – perfecționare metodică și metodologică
în matematică și informatică nr. 1/1981 (cu Paul Radovici-Mărculescu).
Avea o intuiție sclipitoare în rezolvarea problemelor de geometrie și o

remarcabilă îmbinare a diverselor discipline ale matematicii pentru rezolvarea
problemelor complexe din practică, din cerințele contractelor pentru industrie și cercetare
la care a lucrat, din viața obișnuită. Personal, de mai multe ori când am avut unele
nelămuriri la unele probleme de geometrie, eram sigur că le voi elucida după discuția cu
profesorul Emil Perjeriu.
Probleme de informatică în Gazeta Matematică și Gazeta de Informatică
L-am cunoscut la începutul anilor '80 (deși l-am văzut

la diverse seminarii sau la activități științifice, în timpul când
eram student, până în anul 1980), când eram proaspăt
absolvent de informatică și cănd, în Gazeta Matematică seria
B au apărut și probleme de informatică, rubrica de care
răspundea împreună cu prof. Paul Radovici-Mărculescu.
Probabil că, prof. Paul Radovici-Mărculescu și prof. Emil
Perjeriu au avut inițiativa publicării de probleme de
informatică în Gazeta Matematică seria B. Acesta era un mod
de a învăța informatică.
Elevii și studenții de astăzi – poate nu cunosc, dar revista Gazeta Matematică
seria B, a avut un rol important de promovare a informaticii în rândul elevilor, studenților
și profesorilor din Romania. Galerie de probleme de informatică apărute în Gazeta
Matematică seria B, în perioada 1980-1989 (aproape 360 de probleme de informatică
propuse de cercetători ai Centrului de Calcul al Universității din București, și apoi de alți
elevi, studenți și profesori din întreaga țară). Sporadic, s-a continuat publicarea de
probleme de informatică (de regulă 2-3 probleme) și în perioada 1990-1991, ajungând la
numărul 381. S-au publicat ultimele probleme în nr. 2-3 din anul 1993 cu numerele de
ordine 392 393. Probabil că și aceste acțiuni au contribuit la promovarea informaticii în
rândul elevilor, studenților, profesorilor și specialiștilor.
Primele probleme de informatica publicate G.M. 1980 - I.1 si I.2 de Paul Radovici-Mărculescu, I.3 de Mihail
Cherciu, I.4, I.9, I.10 de Emil Perjeriu, I.11 de Denis Enăchescu, I.13, I.14 de Octavian Bâscă
Deși Gazeta Matematică seria B se adresa elevilor și profesorilor de matematică

din preuniversitar și deși calculatorul Felix C 256 exista doar la unele universități,
ministere și Centre de calcul din județe, elevii și profesorii luau cunoștiință cu ceea ce
însemna utilizarea calculatorului în rezolvarea problemelor științifice, tehnice, economice
etc. M-am alăturat și eu acestui demers. După aceea, din anul 1983 am devenit colegi la
Centrul de Calcul al Universității din București (fondat în anul 1962 de către acad.
Grigore C. Moisil), unde director tehnic era prof. Dr. Ion Văduva, iar director onorific
acad. Nicolae Teodorescu.
Probleme de informatică în G. M., I.246, I.247 de M. Vlada
În anul 1978, s-a inițiat Olimpiada Națională de Informatică73 (OIM, Concursul

de Informatică), iar etapa finală, pe țară, a avut loc la Iași, iar în anul următor, la
București. În comparație cu desfășurarea Olimpiadei de Matematică, la Concursul de
Informatică existau două probe: proba teoretică și proba practică (probleme ce trebuiau
rezolvate prin intermediul unor programe). Rezultatele probei pe țară au fost publicate în
Gazeta Matematică. Aceste activități anuale au contribuit la promovarea informaticii în
rândul tinerilor și au creat o competiție între aceștia pentru cunoașterea și învățarea
informaticii. Astăzi, se poate vedea nivelul de dezvoltare a informaticii în țara noastră.
Această tradiție privind competiția de informatică în rândul tinerilor continuă și azi. În
vol. IV din Istoria informaticii românești va fi o secțiune dedicată acestor aspecte:
„Olimpiadele școlare de informatică în România” de Prof. Ema Cerchez, Prof. Marinel
Șerban, Colegiul Național „Emil Racoviță” Iași.
„În 1978 a fost organizată prima Olimpiada Națională de Informatică.
Olimpiada a fost organizată de Ministerul Învățământului în colaborare cu ICI
(Institutului Central de Informatică). Colaborarea se impunea deoarece liceele de
informatică erau sub tutela acestui institut – tutelă care a durat până în 1985. La această
primă olimpiadă au fost înscriși aproximativ 60 de participanți de la liceele de
informatică. Concursul consta din două probe, una teoretică și una practică. Proba
teoretică se desfășura ca la olimpiadele de matematică, cu subiecte care trebuiau
rezolvate pe hârtie. Pentru proba practică elevii aveau de scris programe în limbajele de
programare FORTRAN, COBOL și ASSIRIS”, Prof. Ema Cerchez, Prof. Marinel Șerban.
În noiembrie 1991, din inițiativa profesorului Adrian Atanasiu, ajutat de
profesorul Horia Georgescu de la Facultatea de Matematică, Universitatea din București,
a apărut Gazeta de Informatică (ISSN 1222-7129) ce a parcurs mai multe schimbări,
73
http://olimpiada.info/, site gestionat de alin.burta[at]profinfo.edu.ro cu sprijin de la UPIR (Uniunea
Profesorilor de Informatica din România, http://www.upir.ro/index.php/ro/). Astăzi, mai există următoarele
concursuri de informatică: OTI - Olimpiada de Tehnologia Informației, ACADNET - Concurs de calculatoare
și rețele; Infoeducație - Concurs Național de Software Educațional și Pagini web
rezistând 17 ani, până în anul 2007, cand și-a întrerupt apariția (există ultimul vol. 17/nr.
5 la Biblioteca Facultății de Matematică și Informatică dinBucurești).
Această publicație avea apariție lunară și s-a
tipărit, inițial, la Editura PETRION cu sprijunul
Comisiei de Informatică de la Ministerul
Învățământului și Științei, apoi la grup Agora Media-
Târgu-Mureș (director general Romulus Maier), din
anul 1998 până în anul 2007, când varianta print a
încetat să mai apară. Alte informații despre
concursurile de informatica: www.infoarena.ro.
Dupa 17 ani de apariție și după 7 ani în care nu a
apărut, Gazeta de Informatică a renăscut în mai 2015
în varianta online ca un proiect al Uniunii
profesorilor de informatică din România (UPIR).
Despre istoria GInfo se poate citi la adresa
https://gazeta.info.ro/istoria-ginfo/.
„Totul a început în 1991 când domnii Adrian Atanasiu și Horia Georgescu au

propus editurii Petrion editarea unei reviste de informatică adresate elevilor și
profesorilor. Modelul inițial a fost Gazeta Matematică, revistă de tradiție și prestigiu; de
aceea numele inițial al revistei a fost Gazeta de Informatică”. Inițial, s-au tipărit 5
numere la editura Petrion, apoi la editura Libris din Cluj-Napoca (Clara Ionescu), după
care, începând din anul 1998, editura Libris s-a asociat cu editura Computer Press Agora
(azi, grup Agora Media) din Târgu Mureș, editorul revistelor PC Report și Byte. GInfo,
„succesor demn al Gazetei de Informatică de odinioară, a fost în 1991 și a rămas până în
2007 singura revistă de acest gen din lume care să fi avut o apariție regulată. În
România au mai existat încercări de a realiza reviste asemănătoare”. Revista a fost un

factor important care a contribuit la succesul elevilor români la concursurile naționale și
internaționale de informatică.
„Povestea” unui formule – aria unui poligon oarecare
Este vorba de o formula cunoscută – azi, mai ales din geometria computatională
(aria unui poligon oarecare), și anume despre calcul ariei unui domeniu simplu conex –
domeniu ce nu are „goluri” (domeniu delimitat de o linie poligonală închisă oarecare =
domeniu covex sau concav). Astăzi, cei care o cunosc sunt mai ales elevii și studenții care
participă la Olimpiada Națională de Informatică (ONI). Imediat după absolvirea
Facultății de Matematică din București, specializarea informatică, în anul 1979, am fost
repartizat prin repartiție guvernamentală – așa era atunci, la CINOR (Centrul de
Informatică și Organizare) al Municipiului București. Aici, după un curs de pregătire
intern de două luni privind programarea în COBOL și proiectarea sistemelor informatice,
am participat la diverse contracte cu diverși beneficiari pentru elaborarea unor sisteme
informatice. Am fost repartizat la contractele ce necesitau și programe în limbajul
FORTRAN. La un astfel de contract privind proiectarea unor lucrări de cadastru și
desecări (ROPROIECT – lucrări de proiectări în Irak), aveam nevoie de formula pentru
calculul ariei unui domeniu mărginit de o linie poligonală oarecare, punctele liniei
poligonale fiind date prin coordonate carteziene. La cursurile de la facultatea nu am aflat
de o astfel de formulă, nici de la cursurile de matematică, nici de la cele de informatică.
După câteva săptămâni de căutări, am inceput ca concep un algoritm pentru care
să calculeze aria despre care am precizat mai sus. După aproape o lună de zile, programul
era finalizat și am început să-l testez. Rezultatele erau corecte pentru diverse seturi de
date, dar mi-am dat seama că nu luasem în calcul unele cazuri speciale, și astfel a trebuit
să schimb procesul de calcul. Surpriza a venit când lucram la aceste modificări ale
programului conceput. Formula am aflat-o de la ing. geodez Mihai Fomov -
http://www.ugr2014.ro/PDF/Revista%20de%20Geodezie-2008.pdf, cu care colaboram la
contract. Apoi, am aflat-o și de la profesorul Emil Perjeriu cu care am discutat unele
probleme de informatică ce apăreau în Gazeta Matematică. În nr. 1-2/1980 din seria
Gazetei Matematice – perfecționare metodică și metodologică în matematică și
informatică, se publicase articolul „Algoritm pentru determinarea ariei unui domeniu
poligonal plan simplu conex” de Emil Perjeriu. Am aflat că prof. Emil Perjeriu se
întâlnise cu astfel de problemă la un contract cu Ministerul minelor. Evident, am renunțat
la programul elaborat, și am aflat că lucrasem în zadar la program.
Mai jos (Anexă), prezentăm capturi din articolul respectiv, precum și din articolul
pe care l-am scris în anul 2006 în volumul CNIV 2006: M. Vlada, De la teorema lui
Green la geometria computaţională, CNIV 2006 - Conferinţa Naţională de Învăţământ
Virtual, ediţia a IV-a, Editura Universității din București, 2006, http://fmi.unibuc.ro/cniv/
2006/disc/cniv/documente/pdf/sectiuneaB/1_3_vlada.pdf.
O formulă se poate găsi și la adresa https://www.infoarena.ro/notiuni-de-
geometrie-si-aplicatii/arii.
Bibliografie
[1] Oana-Lucia N. DIMITRIU, „Academicianul Grigore C. Moisil, întemeietorul şcolii de matematicieni
informaticieni din Romania”, Biblioteca Academiei Române, Studii și comunicări, Comitetul Român
pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii, Volumul VII / 2014, http://studii.crifst.ro/
doc/2014/2014_4_06.pdf (pdf).
[2] Gr. C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București, AMC 13-14 (1970), 9-20, în
J. S. Golan, Semirings and their Applications, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht/Boston/London,
1999.
[3] Paul Radovici-Mărculescu, Emil Perjeriu 1931-2003, Gazeta Matematica seria A, vol. XXII(CI), Nr. 2,
2004.
[3] Promoția 1970, Grupa 503 – Geometrie, http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1970/index.html
[5] Ioan Tomescu, Secția de Informatică a Facultății de Matematică, Gazeta de Informatică, nr. 1, 1992.
[6] Universitatea din București, Lucrările Sesiunii Științifice a Centrului de Calcul al Universității din
București, 20-21 februarie 1987, Litografia Universității din București, 1987.
[9] Ion Văduva, Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), pionierat în Informatica din
România, CNIV România, 29 SEPTEMBRIE 2014 - http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/vaduva-ccub
(CEOI).
[10] Marin Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti: 1960-1974-2004-2014, http://c3.cniv.ro/
?q=2014/info-ub , http://mvlada.blogspot.ro/2014/04/informatica-la-universitatea-din.html.
[10] Școala Gimnazială „Ion Irimescu” - Falticeni, judetul Suceava, http://scoalaionirimescu.ro/scoala/istoric/.
[10] Mihai Fomov – ing., Revista de geodezie, http://www.ugr2014.ro/PDF/Revista%20de%20Geodezie-
2008.pdf (pdf).
ANEXĂ
6.13 Ioan Tomescu, creator al școlii românești de teoria

grafurilor
Prelucrare după: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Tomescu,

http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/tomescu_ioan/,
http://mvlada.blogspot.com/2011/06/professor-ioan-tomescu.html
Ioan Tomescu74 s-a născut la 5 noiembrie,

1942, la Ploiești. Cursurile școlii primare și gimnaziale
le-a urmat în orașul Plopeni (1949-1956), unde era
domiciliată familia, tatăl lui fiind profesor de fizică.
Este o perioadă paradisiacă, de care își amintește cu un
sentiment de fericită nostalgie: decorul natural în care
se afla orașul Plopeni, cu pădurea lui de stejari seculari,
oferea un cadru ideal pentru un copil curios și activ.
După absolvirea clasei a VII-a, a fost admis la
Liceul „Ion Luca Caragiale” din Ploiești, a obținut
note maxime la toate disciplinele (1956-1960). Face
parte din generația de aur a liceului, generație cu care
se mândreau profesorii de atunci și cu care se mai mândresc și cei de acum, pentru
performanțele școlare ca și pentru strălucitele cariere științifice sau universitare ale
absolvenților lui. Stând în gazdă la bunicii din Ploiești în perioada liceului, avându-l ca
profesor de matematică pe Ion Grigore, pe lângă faptul că a fost un elev exemplar, sau
poate tocmai de aceea, Ioan Tomescu a obținut premiul întâi și premiul al doilea la
Olimpiada de matematică, faza națională.
A urmat studiile universitare în matematică, specializarea informatică în perioada
(1960-1965) – ultimii 2 ani la grupa Mașini de calcul, înființată de Gr. C. Moisil, la
Facultatea de Matematică – Universitatea din București. Și-a susținut doctoratul în
Matematică (1971) cu teza „Metode combinatorii în teoria automatelor finite” sub
conducerea Acad. Prof. Gr. C. Moisil.
Poziții academice:
 Profesor emerit, Departamentul de Informatică, Universitatea din București (2011);
 Profesor, Catedra de Informatică, Universitatea din București, România (din
octombrie 1990-2011);
 Visiting professor, School of Mathematical Sciences, GCU University, Lahore,
Pakistan (martie 2006 si 2007, noiembrie-decembrie 2005 și 2006);
 Visiting Senior Research Fellow,National University of Singapore, School of
Computing (august-septembrie 2002);
 Visiting Professor, Department of Computer Science, Auckland University, New
Zealand (februarie-iunie 1995);
74
Prelucrare după informațiile primite de la Prof. dr. Ioan Tomescu.
 Lector, Catedra de informatică, Universitatea din București, Romania (februarie

1972 – octombrie 1990);
 Visiting Professor, Department of Applied Mathematics, Universitatea din
Tirana, Albania (martie-iunie 1974);
 Asistent, Catedra de informatică, Universitatea din București, România
(octombrie 1968 – februarie 1972);
 Preparator, Catedra de informatică, Universitatea din București, România
(decembrie 1965 – octombrie 1968).
Poziții de cercetare:
 Cercetător, Departamentul de Matematică, INCREST, București, România
(februarie-iunie 1983).
 Șeful Catedrei de Informatică, Universitatea din București (din martie 1990).
 Secretar științific, Facultatea de Matematică, Universitatea din București
(noiembrie 1984-martie 1990).
 Conducător de doctorat, membru în Comisia de punctaje și promovări,
Universitatea din București, (din septembrie 1990), membru în comisia de atestarea
conducătorilor de doctorat, Universitatea din București, (din aprilie 1990).
 Membru în Comisia Națională de atestare a titlurilor, diplomelor și certificatelor
universitare a Ministerului Educației Naționale (1996-2005).
 Membru în Comisia de matematică și științele naturii a CNCSIS (2003-2005).
 Secretar al Comisiei de științe exacte I a CNEAA (1994-2005).
 Conducatorul echipei României la Olimpiada Internațională de Matematică în
perioadele iulie 1983 - iulie 1986 și iulie 1990 - iulie 1994 și conducătorul
echipei României la Balcaniada de Matematică în perioada mai 1990 - mai 1994.
 Președinte al Comisiei Naționale de Matematică, Ministerul Educației Naționale,
București, România (1983-1994);
 Președinte al juriului Balcaniadei de Matematică, Bacău, România, aprilie 1996 și
Președinte al Juriului Olimpiadei Internaționale de Matematică, București, 1999;
 Vicepreședinte, Societatea de Științe Matematice din România (1996-1999; din
2001 - în prezent).
Din anul 2000 este membru corespondent al Academiei Romane. Este membru în
societăți profesionale: Association for Computing Machinery (1995-1998); American
Mathematical Society; Societatea de Știinte Matematice din România. Este inclus în „100
Romanian Theoretical Computer Scientists” (Edited by Svetlana COJOCARU, Acad.
Gheorghe PĂUN, Prof. Dragoş VAIDA), Editura Academiei Române, Bucureşti, 2018.
A obținut următoarele premii: Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești, 2012;
Premiul Gheorghe Țiteica în matematică (Academia Română, 1975); Premiul pentru
matematici aplicate (First Balkan Mathematics Competition for Students and Young
Researchers, Bucuresti, 1971); Best PhD Advisor, Abdus Salam School of Mathematical
Sciences, GC University Lahore, Pakistan (2009); Premiul întâi și Premiul al doilea, la
Olimpiada Națională de Matematică pentru Studenți, București, 1961 și 1962.
A predat următoarele cursuri: Structuri de date: Introducere în programare;
Algoritmi numerici și nenumerici; Programare liniară; Metode numerice în informatică;
Calcul paralel, Algoritmi combinatoriali; Combinatorică și teoria grafurilor; Teoria
grafurilor și aplicații; Teoria automatelor (la Facultatea de Matematică) precum și

cursurile: Numerical and Nonnumerical Programming Techniques (International
Graduate UNESCO Courses, 1978-1982); Graphs and Operations Research (International
Graduate UNESCO Courses, 1978-1982); Data structures (1995, la Department of
Computer Science, Auckland University, New Zealand), Sorting and Searching si
Applications of Graph Theory to Operations Research (1974, Department of Applied
Mathematics, The University of Tirana, Albania). A ținut conferințe la universități din
România, Germania, Franța, Noua Zeelandă, Ungaria, Albania și Singapore.
Acad. (m.c.) Ioan Tomescu, la Conferinţa Naţională a SSMR, UPG din Ploieşti, 2012
PhD students: Rozica-Maria Tache (2016), Muhammad Kamran Jamil (2016), Misbah
Arshad (2016), Naveed Akhter (2016), Laurenţiu Silviu Vasile (2015), Sana Javed
(2013), Ayesha Riasat (2013), Salma Kanwal (2013), Muhammad Imran (2011),
Ruxandra Marinescu-Ghemeci (2011), Gabriela Mihai (2011), Syed Ahtsham Ul Haq
Bokhary (2010), Mircea Adam (2008), Mohammad Tariq Rahim (2007), Imran Javaid
(2007), Akhlaq Ahmad Bhatti (2007), Laura Ciupală (2006), Petrişor Guţă (2003), Hazim
A. Farhan (2003), Cristina Vertan (2000), Laurenţiu Modan (1999), Virgil Domocoş
(1994), Eugen Mândrescu (1993).
Books:
1. I. Tomescu, D. Popescu. Elemente de matematică discretă, teoria grafurilor și analiză
combinatorială, Matrix Rom, Bucureștti, 2013, 137 pp.
2. I. Tomescu. Data Structures, Bucharest University Press, Bucharest, 1997, 2004, 2008,
206 pp.
3. D. M. Bătinețu-Giurgiu, Maria Bătinețu-Giurgiu, V. Ghiorghiță, I. V.Maftei, A.
Semenescu, I. Tomescu, Florica Vornicescu, Olimpiadele Naționale de Matematică
pentru liceu 1954-2003, Editura Enciclopedică, București, 2004, 569 pp.
4. M. Becheanu, B. Enescu, I. Tomescu, A. Vernescu. Matematică. Manual pentru clasa a
X-a, prolul M1, Ed. Teora, București, 2000, 344 pp.
5. M. Becheanu, B. Enescu, I. Tomescu, A. Vernescu. Matematică. Manual pentru clasa a

X-a, prolul M2, Ed. Teora, București, 2000, 248 pp.
6. I. Tomescu. Introducere in Informatică, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1994, 96 pp.
7. Introduction to Combinatorics, Ed. Tehnică, Bucharest, 1972 (in Romanian); English
version published by Colette’s, London and Wellingborough, 1975; Hungarian version
published by Muszaki Konyvkiado, Budapest, 1978.
8. Probleme de combinatorică și teoria grafurilor, Ed. didactică și pedagogică, București,
1981, 270pp.; Versiunea engleză publicată de John Wiley in Wiley-Interscience Series in
Discrete Mathematics, New York, 1985, 335pp.
9. Problems in Combinatorics and Graph Theory, John Wiley – Interscience Series in
Discrete Mathematics, New York, 1985.
10. Matematică. Manual pentru clasa a X-a, profilul M1, Ed. Teora, București, 2000, 344pp
(cu M.Becheanu, B.Enescu și A.Vernescu).
11. Matematică. Manual pentru clasa a X-a, profilul M2, Ed. Teora, București, 2000, 248 pp.
(cu M.Becheanu, B.Enescu și A.Vernescu)
12. Introducere in Informatică, Ed. didactică și pedagogică, București, 1994, 96 pp.
13. Probleme propuse la olimpiadele de matematică pentru licee în România (1950-1990),
Ed. științifică, București, 1992, 583 pp (cu D.M. Batinețu-Giurgiu, V. Ghiorghiță, I.V.
Maftei și Florica Vornicescu).
14. Ce este teoria grafurilor?, Ed. știintifică și enciclopedică, București, 1982, 148 pp.
15. Probleme de combinatorica si teoria grafurilor, Ed. didactica si pedagogica, Bucuresti,
1981, 270pp.; Versiunea engleza publicata de John Wiley in Wiley-Interscience Series in
Discrete Mathematics, New York, 1985, 335pp.
16. Matematica aplicată în tehnica de calcul, Ed. didactică și pedagogică, București, 1980,
132 pp (cu A.Leu).
Editura Tehnică, 1972 Editura didactică și pedagogică, 1981

17. Teoria grafurilor, C. Iacob(ed.). Matematici clasice și moderne, Vol. I, Ed. tehnică,
București, 1978, 193-308.
18. Combinatorică și teoria grafurilor, N.Teodorescu (ed.). Probleme de matematică aplicată,
Soc. St. Mat. Rom., București, 1976, 11-65.
19. Grafuri și programare liniară (O introducere elementară), Ed. didactică și pedagogică,
București, 1975, 132 pp.
20. Data Structures, Bucharest University Press, Bucharest, 1997 si 2004, 206 pp.
21. Combinatorică și teoria grafurilor, Tipografia Universității din București, 1978, 267 pp.
22. Graphs and Operations Research, Bucharest University, Bucharest, 1978, 56 pp.
23. Applications of Graph Theory to Operations Research, University of Tirana, Albania,
1974, 273 pp (in Albanian).
Representative articles:
 M. K. Jamil, I. Tomescu, M. Imran, Extremal k-generalized quasi trees for general sum-
connectivity index, U. P. B. Sci. Bulletin, Series A, ( 2020).
 M. K. Jamil, I. Tomescu, M. Imran, A. Javed, Some bounds on zeroth-order general
Randic index, Mathematics, 2020, 8(1), 98; https://doi.org/10.3390/math8010098.
 I. Tomescu, Proof of a conjecture concerning maximum general sumconnectivity index of
graphs with given cyclomatic number when 1 < α < 2, Discrete AppliedMathematics 267
(2019), 219-223.
 F. Javaid, M. K. Jamil, I. Tomescu, Extremal k-generalized quasi unicyclic graphs with
respect to first and second Zagreb indices, Discrete Applied Mathematics 270 (2019),
153-158.
 M. K. Jamil, I. Tomescu, General sum-connectivity index of trees and unicyclic graphs
with fixed maximum degree, Proceedings Romanian Academy series A, 1(20) (2019), 11-17.
 I. Tomescu, Maximizing general first Zagreb and sum-connectivity indices for unicyclic
graphs with given independence number, The Art of Discrete and Applied Mathematics,
vol. 2, No. 1 (2019) Paper No. P1.03, 12p.
 M. K. Jamil, I. Tomescu, First reformulated Zagreb index and some graph operations, Ars
Combinatoria, 138 (2018), 193-209.
 Surahmat, S. Syafrizal, Dafik, I. Tomescu, On Ramsey numbers of cycles with respect to
even wheels of two hubs, Far East J. Math. Sci. (FJMS), 2 (102) (2017), 349-359.
 I. Tomescu, A. Riasat, On a conjecture concerning resolving pairs, Univ. Politehnica
Bucharest Scientific Bulletin, Series A, 79(4) (2017), 199-206.
 R. M. Tache, I. Tomescu, General sum-connectivity index with α ≥1 for trees and
unicyclic graphs with k pendants, IEEE Proceedings of SYNASC (2015), 307-311.
 I. Tomescu, S. Kanwal, Unicyclic connected graphs having smallest degree distances,
Utilitas Mathematica, 97:7 (2015), 161-181.
 N. Akhter, I. Tomescu, Bicyclic graphs with minimum general sumconnectivity
 index for - 1≤α < 0, Proceedings Romanian Academy, Series A, 16(4)(2015), 484-489.
 S. Kanwal, I. Tomescu, Bounds for degree distance of a graph, Mathematical mReports,
17(67), 3 (2015), 337-344.
 K. Ali, I. Tomescu, I. Javaid, On path-sun ower Ramsey numbers, Mathematical Reports,
17(67), 4 (2015), 385-390.
 M. K. Jamil, I. Tomescu, N. Akhter, Extremal degree-product indices of graphs with
fixed number of pendant vertices and cyclomatic number, International Letters of
Chemistry, Physics and Astronomy, 59 (2015), 53-61.
 I. Tomescu, M. Arshad, M. K. Jamil, Extremal topological indices for graphs of given
connectivity, Filomat, 29:7 (2015), 1639-1643.
 I. Tomescu, S. Javed, Extremal bicyclic 3-chromatic graphs, Graphs and Combinatorics,

31, 4 (2015), 1043-1052.
 R. Marinescu-Ghemeci, G. Mihai, I. Tomescu, Radio number of uniform subdivisions of
the wheel, Utilitas Mathematica, 96 (2015), 131-147. 5
 M. K. Jamil, I. Tomescu, Minimum general sum-connectivity index of trees and unicyclic
graphs having a given matching number, Discrete Applied Mathematics, 222 (2017), 143-150.
 M. Arshad, I. Tomescu, Maximum general sum-connectivity index with -1 ≤ α < 0 for
bicyclic graphs, Mathematical Reports, 19(69), 1 (2017), 93-96.
 N. Akhter, M. K. Jamil, I. Tomescu, Extremal first and second Zagreb indices of apex
trees, Univ. Politehnica Bucharest Scienti c Bulletin, Series A, 78(4) (2016), 221-230.
 M. Imran, S. A. Ul Haq Bokhary, A. Q. Baig, I. Tomescu, On metric dimension of
convex polytopes with pendant edges, Ars Combinatoria, 125 (2016), 433-447.
 I. Tomescu, On the general sum-connectivity index of connected graphs with given order
and girth, Electronic Journal of Graph Theory and Applications, 4(1) (2016),1-7
 Hypertrees and Bonferroni Inequalities, J. Combinatorial Theory, B41 (1986), 209–217.
 Almost All Digraphs Have a Kernel, Discrete Mathematics, 84 (1990), 181–192;
reprinted in Random Graphs '87, M. Karonski, J. Jaworski, A. Rucinski, eds., J. Wiley,
1990, 325-340. (with M. Zimand) Minimum Spanning Hypertrees, Discrete Applied
Mathematics, 54 (1994), 67–76.
 On the Asymptotic Average Length of a Maximum Common Subsequence for Words
Over a Finite Alphabet, Theoretical Computer Science, 164 (1996), 277–285. (with C.S.
Calude) Optimum Extendible Prefix Codes, Journal of Universal Computer Science, 3,
11 (1997), 1167-1179.
 A Threshold Property Concerning Words Containing All Short Factors, Bulletin of the
EATCS, 64 (1998), 166-170.
 On Words Containing All Short Subwords, Theoretical Computer Science, 197 (1998),
235–240.
 A Cascade Version of Dantzig's Inductive Algorithm for Matrices Over Semilattice-
Ordered Semigroups, Multiple Valued Logic, 6, 1-2 (2001), 217-228.
 On the Number of Occurrences of All Short Factors in Almost All Words, Theoretical
Computer Science, 290 (2003), 2031–2035.
 Asymptotic Properties of the Factors of Words Over a Finite Alphabet, Fundamenta
Informaticae, 64, 1-4 (2005), 463-470.
 Average Complexity of Some Graph Problems, PROCOMP' 89, Central Institute for
Informatics, Bucuresti, Romania, 1989.
 Decomposition Theorems for the Number of Perfect Matchings in Hexagonal Graphs,
International Conference on Discrete Mathematics, Wustrow, Germany, 1988.
 Extremal Results Concerning the Number of Graph and Hypergraph Colorings, Semester
of Combinatorics, Stefan Banach Mathematical Center, Warszaw, Poland, 1987.
 Almost All Digraphs Have a Kernel, Random Graphs ’87, Adam Mickiewicz University,
Poznań, Poland, 1987.
 Romanian Results in Graph Theory, Computer Center Anniversary Symposium,
Bucharest University, Romania, 1987.
 New Results in Combinatorics and Graph Theory, Symposium "Mathematics, Today and
Tomorrow", Romanian Academy, Bucharest, Romania, 1983.
 The Number of Labeled k-Cyclic Connected Graphs, The 3rd Congress of Bulgarian
Mathematicians, Varna, Bulgaria, 1972.
 An Algorithm for Minimizing the Number of States for a Class of Incompletely Specified
Sequential Machines, International Congress of Logic, Philosophy and Metodology of
Science, Bucharest, Romania, 1971.
 On the Minimum Tests for Symmetric Boolean Functions, International Symposium

IFAC "Hazards in Switching Circuits", Bucharest, Romania, 1968.
 A Method of Analysis of Contact Multipoles and its Realization by Computer Technique,
International Symposium "Computational Techniques and Computers", Bucharest,
Romania, 1967.
Expuneri la conferințe
1. On the chromaticity of sun ower hypergraphs, Third International Conference on 21st
Century Mathematics 2007, School of Mathematical Sciences, GC University, Lahore, Pakistan,
March 4-7, 2007.
2. Extremal and asymptotic properties of irreducible coverings of graphs by cliques,
Second International Conference on 21st Century Mathematics 2005, School of Mathematical
Sciences, GC University, Lahore, Pakistan, March 4-6, 2005.
3.Asymptotic properties of the factors of words over a finite alphabet, LUMS
International Conference on Mathematics and Information Technology, Lahore University of
Management Sciences, Lahore, Pakistan, November 27-30, 2005 (key-note speaker).
4. On the maximum number of irreducible coverings of an n-vertex graph by n-3 cliques,
8th Annual International Conference, COCOON 2002 Singapore, August 15-17, 2002.
5. On the number of graphs and digraphs with a fixed diameter and connectivity,
Third International Conference on Combinatorics, Computability and Logic (DMTCS'
01), Constanța, 2-6 iulie 2001 (invited speaker).
6. On the number of large h-hypergraphs with a fixed diameter, Fifth Czech- Slovak
International Symposium on Combinatorics, Graph Theory, Algorithms and Applications, Center
for Discrete Mathematics, Theoretical Computer Science and Aplications, Praga, 6-11 iulie 1998
(invited
speaker).
7. Minimum Spanning Hypertrees, Colloquium SALODAYS in Theoretical Computer
Science, Universitatea din Bucure sti, Romania, 1992.
8. Average Complexity of Some Graph Problems, PROCOMP' 89, Central Institute for
Informatics, Bucure sti, Romania, 1989.
9. Decomposition Theorems for the Number of Perfect Matchings in Hexagonal Graphs,
International Conference on Discrete Mathematics, Wustrow, Germany, 1988.
10. Extremal Results Concerning the Number of Graph and Hypergraph Colorings,
Semester of Combinatorics, Stefan Banach Mathematical Center, Warszaw, Poland, 1987.
11. Almost All Digraphs Have a Kernel, Random Graphs'87, Adam Mickiewicz
University, Poznan, Poland, 1987.
12. New Results in Combinatorics and Graph Theory, Symposium "Mathematics, Today
and Tomorrow", Romanian Academy, Bucharest, Romania, 1983.
13. The Number of Labeled k-Cyclic Connected Graphs, The 3rd Congress of Bulgarian
Mathematicians, Varna, Bulgaria, 1972.
14. An Algorithm for Minimizing the Number of States for a Class of Incompletely Speci
fixed Sequential Machines, International Congress of Logic, Philosophy and Metodology of
Science, Bucharest, Romania, 1971.
15. On the Minimum Tests for Symmetric Boolean Functions, International Symposium
IFAC "Hazards in Switching Circuits", Bucharest, Romania, 1968.
6.14 Virgil Emil Căzănescu, un teoretician al fundamentelor

informaticii
Prelucrare după http://arhiva.formula-as.ro/,
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/cazanescu_virgil_emil/
Informatica teoretică, zonă fecundă a matematicii?
Prof. Dr. Virgil Căzănescu: „La începutul carierei, am oscilat

între algebră, logică şi informatică. Decizia pentru informatică am luat-
o în urma unui stagiu de şase luni, sub îndrumarea unui mare profesor
francez, matematicianul Maurice Nivat. Nu mă hotăram, pentru că nu
găseam în informatică lucruri suficient de abstracte pentru gustul meu.
Erau, într-un fel, prea practice. Or, în Franţa am văzut că au apărut
capitole de informatică teoretică, şi atunci m-am hotărât să mă ocup
numai de informatică. Algebra şi logica au devenit principalele mele
unelte. Vedeţi, eu împart oamenii care umblă cu calculatorul în trei
categorii: grupul cel mai mare sunt utilizatorii. Utilizatorul nu ştie să
programeze, dar foloseşte calculatorul pentru tot felul de lucruri: scrie
texte cu ajutorul calculatorului etc. Când eram tânăr, se spunea să nu
transformăm calculatorul într-o maşină de scris. Acum, calculatorul a
făcut ca maşina de scris să dispară. Când ai învăţat să programezi, intri
într-o altă categorie, categoria programatorilor: înveţi să dai ordine calculatorului, să execute
anumite acţiuni pentru tine. Acesta ar fi nivelul al doilea. Şi nivelul al treilea ar fi cel al
informaticienilor. Care nu sunt toţi la fel. Cei de formaţie inginerească construiesc calculatoare. Şi
sunt unii foarte buni. Matematicienii se ocupă de software şi de abstractizarea fenomenelor din
calculator. Eu m-am ocupat o lungă perioadă de algebra informaticii. Oamenii ştiu să calculeze cu
numere, cu polinoame, cu matrici, cu tot felul de lucruri. De ce n-ar fi calcule şi cu programe?
Prima problemă care s-a pus a fost: care sunt operaţiile cu programe? N-a fost o întrebare simplă,
pentru că până la varianta din ziua de azi, au existat diverse răspunsuri la ea”.
Sursă poză: http://arhiva.formula-as.ro/

Grupa de Mașini de calcul, acad. Gr. C. Moisil (stânga), studentul Virgil Emil Căzănescu (dreapta)
Profersorul Virgil Emil Căzănescu s-a născut la 9 septembrie 1943, la București.

După terminarea liceului (în liceu a câștigat de două ori premii la Olimpiada Națională de
Matematică), a absolvit, în anul 1966, Facultatea de Matematică, Universitatea din
București, ultimii 2 ani la Grupa de Mașini de Calcul. A susținut Teza de doctorat în
matematică „Categorii de algebre universale”, în anul 1976, cond. șt. Grigore C.Moisil și
Sergiu Rudeanu.
Poziții academice: Preparator (1967-1970); Asistent (1970-1978); Lector (1978-
1990); Conferențiar (1990-199); Profesor (din 1992).
Cursuri predate: Introducere în Programare, Limbaje de Programare, Tehnici de
Programare, Structuri de date și algoritmi, Teoria algoritmilor, Teoria funcțiilor recursive,
Programare în Assembler, Arhitectura Calculatoarelor, Matematică Discretă, Algebră
pentru Informatică, Limbaje Formale și Automate, Teoria Limbajelor de Programare,
Teoria Automatelor, Logică Matematică, Inteligență Artificială, Programare Funcțională,
Teoria Modelelor, Informatică algebrică, Informatică teoretică, Metode topologice în
informatică, Metode categoriale în informatică, Logică pentru informatică, Teoria
modelelor abstracte pentru informatică, Scheme de programe, Programare declarativă.
Membru in Comitetele de redacție la: Romanian Journal of Information Science
and Technology; Analele Universității București. Membru al organizațiilor profesionale:
AMS, SSMR, SMR. Recenzent la: Mathematical Reviews.
Domenii de interes științific: Informatică algebrică, Teoria demonstrației, Algebra

rețelelor, etc. Conducător de doctorat la Universitatea din București, din anul 1994. A
înființat Catedra de Fundamentele Informaticii – anul 1993, la Facultatea de Matematică
a Universității București, pe care a condus-o până în anul 2000. În anul 2004 a fost reales
șef de catedră.
Cărți și manuale
1. Introducere în teoria limbajelor formale, Editura Academiei, 1983, 166 pag.
2. Logica matematică și teoria mulțimilor, (cu M. Becheanu, C. Nastasescu și
S. Rudeanu), Editura Didactică și Pedagogică, 1973, 156 pag.
1. Curs de bazele informaticii (3 fascicole), Tipografia Universității din București,
1974/75, 61 pag.
2. Curs de bazele informaticii: Limbaje rationale și automate, Tipografia

Universității din București, a) ediția I, 1975, 34 pag. b) ediția II, 1976, 61 pag.
3. Curs de bazele informaticii: Partea I, Tipografia Universității din București, 1976,
76 pag.
4. Curs de scheme de programe: Latici continue, Tipografia Universității din
București, 1980, 121 pag.
5. Curs de scheme de programe: Ecuatii recursive cu domenii, Tipografia
6. Curs de bazele informaticii: Introducere în logica matematică, Tipografia
7. Curs de bazele informaticii: Volumul I, Tipografia Universității din București,
1983, 144 pag.
8. Curs de bazele informaticii: Volumul II, Tipografia Universității din București,
1983, 175 pag.
9. Bazele informaticii: Lecții de logică matematică, (cu C.Calude) Tipografia
Articole științifice reprezentative

 Despre categoria automatelor secvențiale abstracte, An. Univ. București Mat. 16(1967),
1, 31-37.
 Despre categoria cvasimasinilor, Stud. Cerc. Mat. 20(1968), 5, 669-681.
 Les notions fondamentales de la théorie des catégories pour la catégorie des automates
séquentiels abstraits et la catégorie des quasimachines, Bull. Math. Soc. Sci. Math. R.S.
Roumanie (N.S.) 12(1968), 2, 17-22.
 Sur la catégorie des théories déductives, in "Logique automatique informatique", Editura
Academiei Bucuresti, 1971, 11-21.
 Remarques sur les théories déductives, in "Logique automatique informatique", Editura
Academiei București, 1971, 23-29.
 Quelques propriétés algébriques des automates, Discrete Math. 2(1972), 2, 97-109.
 Familles initiales et finales, Rev. Roumaine Math. Pures Appl. 17(1972), 6, 829-836.
 Catégories a images et coïmages, Rev. Roumaine Math. Pures Appl. 18(1973), 8, 1171-1193.
 Propriétés catégorielles dans la théorie des algèbres universelles, Séminaire Dubreil
27(1973/74), 13, 1-8.
 Catégories d'algèbres universelles I, Mathematica (Cluj) 20(1978), 1, 5-20.
 Catégories d'algèbres universelles II, Mathematica (Cluj) 20(1978), 2, 133-141.
 Independent sets and kernel in graphs and hypergraphs (cu S.Rudeanu), Ann. Fac. Sci.
Univ. Nat. Zaire (Kinshasa) Sect. Math.-Phys. 4(1978), 1, 37-66.
 Parties algébriques d'un monoide, Rev. Roumaine Math. Pures Appl. 23(1978), 1, 23-28.
 Spre o noua fundamentare algebrică a teoriei schemelor de programe (cu Gh. Ștefanescu),
în INFO-IAȘI'87, 164-174.
 Un calcul pentru scheme de programe (cu Gh. Ștefănescu), în Lucrările științifice ale
C.C.U.B. (1987), Tipografia Universității din București, 36-41.
 Partial flowchart schemes (cu G.A. Mihăila), Preprint Series in Mathematics No. 4/1989,
INCREST București.
 The free algebraic structure of flowcharts (cu C. Ungureanu), Rev. Roumaine Math.
Pures Appl. 34(1989), 4, 281-302.
 An axiom system for biflow using summation, (extended) feedbackation and identities
(cu Gh.Stefanescu), Preprint Series in Mathematics No. 19/1989, INCREST București.
 A formal representation of flowchart schemes II (cu Gh. Ștefănescu), Stud. Cerc. Mat.
41(1989), 3, 151-167.
 Iterative systems of equations, An. Univ. Bucuresti Mat.-Inf. 38(1989), 2, 31-45.
 Feedback, iteration and repetition (cu Gh. Ștefănescu), INF0- IAȘI'89, 60-69.
 An axiom system for biflow using summation, (extended) feedbackation and identities
(cu Gh. Ștefănescu), INFO-IASI'89, 70-79.
 Towards a new algebraic foundation of flowchart scheme theory (cu Gh. Ștefănescu),
Fund. Inform. 13(1990), 171-210.
 A general result on abstract flowchart schemes with application to the study of
accessibility, reduction and minimization (cu Gh. Ștefănescu), Preprint Series in
Mathematics No. 7/1990, INCREST București.
 Tree models for reduced and minimal flowchart schemes (cu Gh. Ștefănescu), Preprint
Series in Mathematics No. 8/1990, INCREST București.
 Local equational logic II, in "Developments in Language Theory" (Eds. G. Rozenberg și
A. Salomaa), World Scientific, 1994, 210-221.
 Classes of finite relations as initial abstract data types II (cu Gh. Ștefănescu), Discrete
Math. 126(1994), 47-65.
 Feedback, iteration and repetition (cu Gh.Stefanescu) in "Mathematical aspects of natural
and formal languages" (Ed. Gh. Paun), World Scientific Series in Computer Science, Vol
43 (1994), 43-62.
 The structure of the basic morphisms, in New Trends in Formal Languages (Eds. Gh.
Păun și A.Salomaa), Lecture Notes in Comput. Sci. 1218, Springer, 1997, 422-429.
 Feedback for Relations, CDMTCS-066 Research Report Series, Auckland, New Zealand,
1997.
 Weak inclusion systems (cu G.Rosu) Math. Struct. in Comput. Science 7(1997), 195-206
 Local and Inclusive Logic, Proceedings of the CafeOBJ Symposium '98, Numazu,
Japonia, 26-29 Aprilie 1998.
 Weak inclusion systems, Part Two (cu G. Roșu), Journal of Universal Computer Science
6(2000), 1, 5-21.
 Algebraic theories, Multiple-Valued Logic, 6(2001), 27-45.
 Homomorphic characterizations of linear and algebraic languages, (cu M. Kudlek), (Eds
C. Martin-Vide and V. Mitrana) Grammars and Automata for String Processing: From
Mathematics and Computer science to Biology and Back, Topics in Computer
Mathematics 9, Taylor and Francis, London, 2002, 215-224.
 Local Rewriting (cu M. Kudlek), Romanian Journal of Information Science and
Technology 6(2003), 105-120.
 Foundation of the Rewriting in an Algebra, Romanian Journal of Information Science and
Technology 10(2007), 301-400.
6.15 Nicolae Popoviciu, matematician, un pionier al

informaticii românești
Nicolae Popoviciu75 s-a născut la 4 septembrie, 1943, la Ocna Sibiului, Judeţul

Sibiu. A absolvit Școala Medie Nr. 2 – Brukenthal (1957-1961), Şef de Promoţie, la
Sibiu. A urmat cursurile la Facultatea de Matematică-
Mecanică, Universitatea din Bucuresti, Secţia Maşini de
calcul (1961–1966), student al acad. Grigore C. Moisil. Este
Doctor în Matematică din 30 Septembrie 1976, la
Universitatea din Bucureşti, cu titlul tezei de doctorat:
„Modele de programare matematică cu aplicații la studiul
unor probleme markoviene de decizie, cu timp discret și cu
timp continuu”, conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Ion
Văduva (referenți la susținerea tezei: Acad. Nicolae
Teodorescu, Prof. univ. dr. Aristide Halanay, Prof. univ. dr.
Ion Cuculescu).
Poziții academice: după absolvirea facultății și-a satisfăcut stagiul militar

obligatoriu de 6 luni (1967); Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB),
Facultatea de Matematică, Universitatea din București, Analist-programator/Asistent
asociat (1967-1979); Facultatea de Mecanică, Universitatea din Sibiu, Lector (1979-
1982); Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, Profesor grad I (1982-1983); Academia
Tehnică Militară din Bucureşti, Lector, Conferenţiar, Profesor (1983-2006); Facultatea de
Matematică-Informatică, Universitatea Hyperion din Bucureşti, Profesor, Decan (2006-
prezent).
Cursuri de perfecționare: Curs de programarea calculatoarelor IBM,
Universitatea din București, CCUB, 1968 (3 luni); Universitatea Cultural Științifică,
Secția Limbi străine: Limba engleză (1967-1969, 1971-1972), Limba franceză (1972,
1973-1975).
Burse de studii în străinătate, după absolvirea facultății:

 Universitatea Lomonosov din Moscova, 1970 (10 luni).
 Universitatea Paris VI, Institutul de Statistică, Franţa, 1973 (6 luni).
Domenii de competenţă și cursuri predate:

Teoria matematică a prelucrării semnalelor (Transformarea Fourier rapidă –
cazurile unidimensional și multidimensional; convoluție; corelație; transformări integrale
continue – Fourier, Laplace, Hilbert, Wavelet etc; transformări discrete – Fourier, Z,
Hilbert, Walsh etc; polinoame ortogonale și funcții ortogonale–Hermite, Weber-Hermite,
Laguerre, Legendre, Cebâșev (tipul 1, tipul 2), funcțiile Cebâșev, Jacobi, Gegenbauer,
funcții Bessel, funcții Spline, funcții Box-Spline, funcții B-Spline etc. Distribuțiile și
transformările integrale pentru prelucrarea semnalelor. Ecuaţii cu derivate parţiale de
75
Prelucrare după informațiile primite de la Prof. dr. Nicolae Popoviciu.
ordinal doi, polinoame şi funcţii ortogonale, funcţii sferice, funcţii sferice de ordinal n.
Algebră Superioară; Calcul Tensorial şi Analiză Tensorială. Modelarea Sistemelor şi
Metode de Simulare numerică. Statistică şi Cercetări Operaţionale. Probleme de
optimizare; Programare Matematică (Liniară, Neliniară, Convexă, Parametrică, Multicriterială
etc.). Rețele Neurale Artificiale (Fundamente teoretice, Algoritmi, Programe sursă,
Aplicații). Curbe eliptice, algoritmi și programe sursă pentru criptare / decriptare numere
și texte alfa-numerice. Drumuri de lungime minimă pentru Orientare Rutieră de tip GPS,
cu algoritmi și programe sursă. Programare în diferite limbaje de programare.
Activitatea științifică, publicarea de cărți și articole: Nicolae Popoviciu are
publicate 25 de cărți (în general monografii pe o singură temă) și 126 de articole. De
asemenea, a publicat 11 articole de cultură generală.
Cărți publicate:
1. Popoviciu Nicolae, Sistemul de Operare al calculatorului IBM 360/30.
Organizarea și prelucrarea informației pe discuri și benzi magnetice, Min. Ed. și Înv.,
Institutul Politehnic din Braşov, 1970, 135 de pagini. (IBM Opereating System).
2. Ion D. Ion, Zidăroiu Corneliu, Popoviciu Nicolae, Elemente de Algebră şi
Programare Liniară, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1972, 184 de pagini
(Algebra and Linear Programming).
3. Văduva Ion, Popoviciu Nicolae, Introducere în Programarea Automată,
Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1973, 220 de pagini (Introduction in
Automatic Programming).
4. Popoviciu Nicolae, Curs de Matematici Superioare pentru subingineri, Partea
II, Min. Ed. și Înv., Facultatea de Mecanică din Sibiu, 1981, 230 de pagini (Special
Chapters of Mathematics for Sub-Engineers) .
5. Popoviciu Nicolae, Strategii optime pentru Probleme markoviene de Decizie
secvenţială, Editura Academiei Române, București, 1982, 210 de pagini (Optimal
Strategies for Sequential Markovian Decision Problems).
6. Popoviciu Nicolae, Matematici Speciale. Teoria câmpurilor. Funcții complexe.
Transformarea conformă. Integrala în complex, Volumul 1, Editura Academiei Tehnice
Militare, București, 1995, 606 de pagini (Special Chapters of Mathematics. Field Theory.
Complex Functions. Complex Integral).
7. Popoviciu Nicolae, Ecuații cu derivate parțiale de ordinul doi. Teorie și
Aplicații la ecuațiile fizicii matematice, Muzeul Național de Artă, București, 1996, 424 de
pagini (Partial Differential Equations of Second Order. Theory and Applications).
8. Popoviciu Nicolae, Matematici Speciale. (Serii în complex. Reziduuri),
Volumul 2, Editura Academiei Tehnice Militare, București, 1997, 240 de pagini (Special
Chapters of Mathematics. Complex Series. Residual Theory) .
9. Popoviciu Nicolae, Matematici Speciale. (Serii Fourier. Transformări
integrale. Transformări discrete), Volumul 3, Muzeul Național de Artă, București 1997,
401 de pagini (Special Chapters of Mathematics. Integral Transforms. Discrete
Transforms).
10. Popoviciu Nicolae, Transformata Fourier Rapidă şi Teoria Numerelor,
Editura Academiei Tehnice Militare, București, 1998, 206 de pagini (Fast Fourier
Transform and Number’s Theory . Convolution Theory).
11. Popoviciu Nicolae și colectiv, Teste Grilă pentru Admiterea în învățământul

superior, Editura Acadmiei Tehnice Militare, București, 2000, 256 de pagini (Test
Problems for Lyceum) .
12. Popoviciu Nicolae, Distribuţiile şi Transformările Integrale pentru
Prelucrarea Semnalelor, Editura Eficient, ISBN 973-9366-67-8, București, 2001, 146 de
pagini (Distributions and Integral Transforms for Signal Processing).
13. Popoviciu Nicolae, Elemente de Calcul Tensorial. Teorie și Aplicatii. Editura
Academiei Tehnice Militare, ISBN 973-8290-34-1, 2002, 126 de pagini (Tensor
Computation. Tensor Algebra. Tensor Analysis).
14. Popoviciu Nicolae, Boncuț Mioara; Funcţii Bessel. Teorie şi Aplicaţii, Editura
Cartea Universitară, ISBN 973-7813-10-3, Bucureşti, 2004, 130 de pagini (Bessel
Functions. Theory and Applications).
15. Popoviciu Nicolae, Aplicaţii de Algebră Liniară (Compendiu de Teorie.
Probleme Rezolvate. Probleme Propuse), Editura Academiei Tehnice Militare, ISBN
973-8290-80-5, Bucureşti, 2004, Ediţia I, 370 de pagini (Linear Algebra. Theory and
Applications).
16. Popoviciu Nicolae, Aplicaţii de Algebră Liniară (Compendiu de Teorie.
Probleme Rezolvate. Probleme Propuse), E-book, www. mta.ro, Fişier Pdf, 4,30 MB,
Editura Academiei Tehnice Militare, ISBN 973-8290-80-5, Bucureşti , 2005, 370 pagini.
17. Popoviciu Nicolae, Boncuț Mioara; Aplicaţii de Algebră Liniară (Compendiu
de Teorie. Probleme Rezolvate. Probleme Propuse), Editţia a II-a revăzută şi adăugită,
Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, ISBN 978-973-739-598-6,SIBIU, 2008, 381
de pagini (Linear Algebra. Theory and Applications. Householder Decomposition).
18. Popoviciu Nicolae, Baicu Floarea ;Reţele Neurale Artificiale. Fundamentare
matematică. Algoritmi şi Aplicaţii, Editura PRINTECH, Bucureşti, 2009, ISBN 978-606-
521-384-5, 348 pagini (Artificial Neural Networks.Mathematical Foundation. Algorithms
and Applications).
19. Popoviciu Nicolae, Capitole reprezentative de Geometrie Analitică şi
Diferenţială. Teorie şi Aplicaţii, Editura VICTOR, Universităţii Hyperion din Bucureşti,
2011, ISBN 978-973-1815-41-1, 301 pagini (Representative Chapters of Analytical and
Differential Geometry. Theory and Applications).
20. Popoviciu Nicolae, Baicu Floarea, Sicrieru Ioana; Programe Sursă C++ şi
Algoritmi de Reţele Neurale Artificiale cu Aplicaţii şi Rezultate Numerice, Editura
PRINTECH, ISBN 978-606-521-845-1, Bucureşti 2012, 410 pagini (C++ Source
Programs of Artificial Neural Networks with Applications and Numerical Results).
21. Popoviciu Nicolae, Curbe eliptice şi grupuri finite. Algoritmi şi programe
sursă pentru criptare / decriptare de numere şi texte. Editura Victor; ISBN 978–973–
1815–82-; 2013, 204 pagini (Elliptic Curves and Finite Groups. Algorithms and Source
Programs for crypt / decrypt numbers and text).
22. Popoviciu Nicolae, Capitole Fundamentale de Probabilități şi Statistică
Matematică, Editura Victor, ISBN 978–973–1815–95-5; 2014; 338 pagini (Fundamental
Chapters of Probability and Mathematical Statistics).
23. Popoviciu Nicolae, Orientare Rutieră de tip GPS prin drumuri de lungime
minimă. Modele matematice. Modele informatice. Algoritmi de calcul. Programe sursă
C++. Aplicaţii numerice, Editura Victor, Universitatea Hyperion din București, ISBN
978-606-754-005-5, 2016, 220 pagini (Routing Orientation of type GPS. Mathematical
models. Informatics models. Computing algorithms. C++ source programs. Numerical

applications).
24. Popoviciu Nicolae, Boncuț Mioara; Probabilități și Statistică. Teorie și
aplicații, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, ISBN 978-606-12-1223-1, 2016,
238 de pagini.
25. Popoviciu Nicolae, Capitole Fundamentale de Matematică. Modele statistice
ilustrate prin teorie, programe sursă și aplicații, Editura Victor, 2017, ISBN 978-606-
745-011-6, 320 de pagini.
Activitatea de Informatică la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB):

A elaborat programe de calcul și a predat cursuri de programare: în cod mașină
(pentru CIFA 3), în limbaj cu macroinstrucțiuni (pentru calculatorul ODRA), în limbaj
ASSEMBLER (pentru IBM 360/30), în limbaj FORTRAN (pentru IBM) etc. Pentru
calculatorul ODRA a scris un program de calculare a pensiilor. La inițiativa Profesorului
Grigore Moisil a ținut (împreună cu alți colegi) cursuri de programare și utilizarea
calculatoarelor la Ministerul Industriei Ușoare și la unități productive din subordinea
acestuia.
Nicolae Popoviciu, 1968
Fotografie document (1968):

acad. Grigore C. Mosil împreună cu angajații CCUB, lângă unitățile de discuri, în sala calculatorului IBM
360/30 de la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), str. Ștefan Furtună (azi, M.
Vulcănescu), nr. 125 – de la stânga la dreapta: Matei Bogdan, Maria Lovin, Constantin P. Popovici, Nicolae
Popoviciu, Petre Preoteasa, Stelian Niculescu, acad. Grigore C. Moisil). Fotografie apărută pe coperta vol.
II – Istoria informaticii românești, Editura Matrixro, 2019 (Nota ed.).
Activitatea didactică la Facultatea de Matematică a Universității din București:

A predat cursul de Sisteme de Operare (DOS) pentru calculatorul IBM 360/30 (la
Universitatea din București și la Universitatea din Brașov). Cursul predat a fost publicat
în volumul Sistemul de Operare al calculatorului IBM 360/30. Organizarea și prelucrarea
informației pe discuri și benzi magnetice, Ministerul Invățământului, Institutul Politehnic
din Brașov, 1970, 135 de pagini (IBM Disk Operating System). A ținut seminarii de
programare liniară, de ecuații diferențiale și cu derivate parțiale. A ținut curs de Cercetări
Operaționale și curs de Cercetări Operaționale (în limba engleză) la cursul UNESCO
organizat de Facultatea de Matematică. A coordonat multe lucrări de licență.
Diplome și distincții:
 Academia Tehnică Militară, Diploma de Onoare, 1994.
 Academia Tehnică Militară, Diploma de Onoare, 1999.
 Diploma de Onoare la a 125-a aniversare a înființării (de către Regele Carol I) a
Liceului „Gheorghe Lazăr” din București, 1981.
 Diploma de Onoare cu prilejul celei de a XXV-a aniversare a Fundației
Universitare Hyperion și a Universității Hyperion din București, 2013.
 Medalia aniversară – 20 de ani de la înființarea Facultății de Științe la
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, 2015.
 Diploma de Vrednicie oferită de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române
pentru activitate în Consiliul Parohial al Bisericii Sf. Dumitru Colentina, 2015.
 Diploma de Pelerin al Luminii oferită de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe
Române pentru participare (prin concurs) la Liturghia Arhierească de sfințire a
Caredralei Naționale, 2018.
 Diploma de Onoare oferită de Primăria Orașului Ocna Sibiului cu prilejul

acordării titlului de Cetățean de Onoare al orașului Ocna Sibiului, 2018.
Visiting Profesor:
 Columbia University of New York, 1973 (2 săptămâni).
 Karolin University of Prague, 1977 (1 săptămână).
 Technical University of Vienna, 1980 (2 săptămâni).
Comunitatea științifică:
 Membru al Societății de Științe Matematice din Romania (SSMR).
 Membru al Societății de Probabilități și Statistică din Romania (SPSR).
6.16 Gheorghe Păun, un matematician-informatician

inițiator al modelului de Membrane Computing: P systems
Prelucrare după https://acad.ro/com2014/doc/d1024-prezentareAcadGhPaun.pdf,
https://www.uvt.ro/upload/pdf/Laudatio_Gheorghe%20Paun.pdf
MOTTO:
„Viață, inteligență, nu mai spun de conștiință, sunt subiecte pe care mulți matematicieni și
informaticieni au încercat să le definească și nu le-a prea ieșit. Matematica nu este bine pregătită în
zonele mai complexe, cum ar fi evoluția sau haosul. Matematica pură trebuie lăsată să-și vadă de
drum, dar, desigur, tot timpul matematica pură trebuie să aibă un ochi spre viața reală, spre
matematica aplicată, pentru a căpăta inspirație.”
Acad. Gheorghe Păun, 2018
Gheorghe Păun76: „Educația mea este matematică. Am

studiat informatica teoretică, domeniu la intersecția dintre
matematică și informatică. Prin urmare, sunt mai degrabă
matematician, în modul de a fi, de a gândi și, sper, și în modul de a
vorbi - am în vedere modestia matematicianului și dorința-nevoia
de a demonstra ceea ce afirm. Pe de altă parte, mi se pare evident,
acum, aposteriori, că am ales informatica teoretică pentru că
aveam o structură mintală care se potrivea genului acesta de
matematică, o gândire algoritmică, în termenii acad. Solomon
Marcus, algebrică, nu de tip analiză matematică, nu de tip
probabilități; probabil că mintea mea este structurată algebrico-
algoritmic.
Prin urmare, sunt, prin educație și după mai mult de 40 de
ani de profesie, matematician, dar cu înclinație spre zona aceasta a
matematicii, de tip discret - discret, în sens matematic, atras de
numerele naturale, nu reale. Aparţin, deci, nu matematicii
conținutului, ci matematicii discretului. În urmă cu 20 de ani, cel puțin, am inițiat un domeniu de
mare succes, Calculul celular. Tot cam atunci am devenit membru al Academiei Române.
Exact la un an după primirea în Academie am inițiat Calculul membranar. Anul acesta se
împlinesc douăzeci de ani, dar lucrasem deja vreo 4 ani în DNA Computing. Am intrat în calculul
natural în aprilie 1994, în timpul unei conferințe de la Graz, Austria; atunci am primit o lucrare
care m-a fascinat, știam de ea - o cerusem unei foste studente, atunci profesoară în Canada, mi-a
adus-o la Graz; a fost un moment de inflexiune în cariera mea. Atunci am pornit aventura în
informatică, în care sunt angajat și astăzi”.
Născut la 6 decembrie 1950, în comuna Cicăneşti, județul Argeş, în anul 1974 a

absolvit Facultatea de Matematică a Universității din Bucureşti, cu specializare în
informatică, în anul V, 1973-1974. În anul 1977 îşi susține teza de doctorat, realizată sub
conducerea profesorului Solomon Marcus, cu tema „Simularea unor procese economice
cu ajutorul teoriei limbajelor formale”. Gheorghe Păun a dezvoltat, de‐a lungul a 40 de
ani, o carieră ştiințifică națională şi internațională de excepție, multidisciplinară, activând
76
http://www.marketwatch.ro/articol/16136/In_dialog_cu_acad_Gheorghe_Paun_dupa_douazeci_de_ani_de_
la_initierea_calcului_celular/, 2018.
în domeniile matematicii, informaticii teoretice, bioinformaticii, lingvisticii. Din anul

2012 este membru titular al Academiei Române, secția Știința și Tehnologia Informației
(https://academiaromana.ro/sectii/sectia14_informatica/sti_membri.htm).
Positions: Mathematician at CEPECA computer center (1974–1978), researcher
at Division of Systems Studies of Bucharest University (1978–1987) and then at the
Computer Center of Bucharest University (1987–1990), researcher and then senior
researcher at the “Simion Stoilow” Institute of Mathematics of the Romanian Academy,
Bucharest (from 1990 to December 2015, when I got pensioned).
Scholarships, postdoc stages: Alexander von Humboldt scholarship (Magdeburg,
Germany, 1992–1993), repeated research scholarships in Turku, Finland (1994–1999),
Ramon y Cajal scholarship (Tarragona, Spain, 2001–2003, and Sevilla, Spain, 2003–
2006), repeated scholarships in France, The Netherlands, Japan, Canada, Hungary,
Poland, China, Spain. Numerous research visits in many other countries.
Research areas: Automata and formal language theory (descriptional complexity,
grammars with restrictions in derivation, Marcus contextual grammars, grammar
systems), combinatorics on words, applications of formal languages in modelling
economic processes and in semiotics; from 1994 almost totally devoted to DNA and
membrane computing.
Rezultate în cercetare: teoria limbajelor formale şi teoria automatelor, sisteme de
gramatici, calculabilitate pe bază de ADN, calcul cu membrane (inițiatorul domeniului),
limbaje şi gramatici pattern, combinatorică pe cuvinte, cercetări operaționale (decizii
multicriteriale, agregarea indicatorilor), semiotică, inteligență artificială, lingvistică
computațională.
Impact internațional: La nivel internațional, academicianul Gheorghe Păun este
inițiatorul, fondatorul sau co‐fondatorul unei impresionante serii de teorii sau modele de
calcul, studiate şi aplicate apoi în zeci de țări din Europa şi din lumea întreagă. Este
co‐fondator al teoriei sistemelor de gramatici, o ramură recentă a teoriei limbajelor
formale, este co‐inițiator al studiului secvențelor infinite auto‐generate numite secvențe
Păun‐Salomaa, inventator al gramaticilor cu
valențe. Este autor sau co‐autor a peste 15 modele
universale de calcul pe bază de ADN, printre care
automatele Watson-Crick, sistemele „sticker” şi
cele de inserție‐ştergere, studiate ulterior de
cercetători din România, Ungaria, Cehia,
Germania, Olanda, Italia, Japonia, Noua
Zeelandă, Spania, Franța, Moldova, Grecia. Este,
de asemenea, inițiatorul abordării calculului „prin
sculptare”, potrivit calculului cu ADN şi care
poate identifica limbaje care nu sunt recursiv
enumerabile.
A avut contribuții fundamentale la studiul
gramaticilor contextuale Marcus. O serie de
extensiuni şi variante introduse de Gh. Păun
(uneori în colaborare cu cercetători din România,
Olanda, Vietnam Finlanda, Spania) sunt acum
centrale în această arie. Cea mai importantă
contribuție a sa este inventarea calculului cu membrane, de inspirație biochimică (numit

şi „calcul celular”), care a atras atenția a numeroşi cercetători din România, Austria,
Olanda, Germania, Finlanda, Japonia, Anglia, Canada, Ungaria, India, Italia, Spania,
Cehia, USA, Polonia, Ungaria, Franța, Moldova, China, Elveția, Australia, Noua
Zeelandă, Filipine, Malaezia etc.
Creator de şcoală europeană: Gheorghe Păun a inițiat şi dezvoltat şcola
europeană de computabilitate pe bază de ADN, mulți cercetători din România, Ungaria,
Austria, Spania, Olanda, Finlanda realizând primele lor lucrări în acest domeniu în
colaborare cu Gh. Păun sau sub influența sa. Actualmente cercetători din Italia, India,
Japonia, Canada, USA, Finlanda, Spania, Noua Zeelandă, Franța, Germania, Moldova
etc. lucrează nemijlocit asupra unor modele de calculabilitate moleculară (co)inventate
de Gh. Păun. Activitatea sa ştiințifică se reflectă într‐o bogată operă scrisă, alcătuită din
cărți fundamentale în domeniile informaticii şi bioinformatii şi peste 500 de articole de
specialitate, indexate ISI sau publicate în reviste indexate ISI.
Singurul informatician român inclus în Highly Cited Scientists: 4 lucrări ale lui
Gh. Păun sunt menționate în martie 2007 în pagina web a ISI, la „Essential Science
Indicators”, rubrica „Highly cited papers (last 10 years)”. Pe aceasta bază, în „Scientist
rankings in computer science” autorul apărea pe poziția 83 (din 2101 informaticieni luați
în considerare de ISI), cea mai înaltă poziție ocupată de un român, din țară sau din
străinătate, din această listă; în lunile anterioare Gh. Păun a fluctuat pe poziții între 60 şi
8 în această listă. Doi ani mai târziu, în februarie 2009, Gh. Păun a fost inclus de ISI în
categoria Highly Cited Scientists, ceea ce înseamnă situarea între cei mai citați 0.5%
dintre toți autorii de lucrări de informatică din lume (http://isihighlycited.com). Este
singurul informatician român inclus în această categorie şi al doilea român care accede la
acest nivel.
Lucrările şi articolele sale sunt citate în peste 15.000 de lucrări cunoscute cu
autori români şi străini, mulți dintre ei fiind nume notorii în informatica teoretică: Y.
Matyiasevich, A. Salomaa, G. Rozenberg, A. Ehrenfeucht etc. Lucrarea sa în care se
introduce calculul cu membrane, Membrane Computing. An Introduction
(Springer‐Verlag, Berlin, 2002) este citată în peste 2000 de locuri şi a fost consemnată ca
„fast breaking paper”.
Monografii originale de informatică (teoretică):

1. Mecanisme generative ale proceselor economice, Editura Tehnică, Bucureşti,
1980.
2. Gramatici matriciale, Editura Sțiințifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.
3. Gramatici contextuale, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.
4. Probleme actuale în teoria limbajelor formale, Editura Sțiințifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
5. Paradoxurile clasamentelor, Editura Sțiințifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987.
6. Regulated Rewriting in Formal Language Theory (în colaborare cu J. Dassow),
Akademie‐Verlag, Berlin, 1989, Springer‐Verlag, Berlin, Heidelberg, 1989.
7. Grammar Systems. A Grammatical Approach to Distribution and Cooperation
(în colaborare cu E. Csuhaj‐Varju; J. Dassow; J. Kelemen), Gordon and Breach, seria
Topics in Computer Mathematics, London, 1994.
8. Marcus Contextual Grammars, Kluwer, Boston, Dordrecht, London, 1997.
9. DNA Computing. New Computing Paradigms (în colaborare cu G. Rozenberg,

A. Salomaa), Springer‐Verlag, Heidelberg, 1998, Springer‐Verlag, Tokyo, 1999 (trad. În
japoneză ‐ 1998 , rusă ‐ 2004 , chineză ‐ 2004).
10. Computing with Cells and Atoms. An Introduction to Quantum, DNA and
Membrane. Computing (în colaborare cu C. Calude), Francis and Taylor, London, 2000.
11. Membrane Computing. An Introduction, Springer‐Verlag, Berlin, 2002
(chineză ‐ 2012).
Câteva premii, titluri, membru al unor organizații profesionale:

 Premiul „Gheorghe Lazăr”, al Academiei Române, în anul 1983.
 Nominalizat pentru Premiul de Excelență în Cultura Românească, ediția I, 1999.
 Membru, pentru diferite perioade, al Societății Americane de Matematică, al Societății
Române de Matematică şi al Societății Române de Informatică.
 Din 1991, membru al Consiliului de conducere al Asociației Europene de Informatică
Teoretică (EATCS), reales în 1994, 1997 şi 2000.
 Invitat pentru a deveni membru al IEEE‐USA şi al AAAS (American Association for the
Advancement of Science) ‐ USA.
 Doctor Honoris Causa şi membru de onoare al Academiei Internaționale de Informatizare de
pe lângă ONU, filiala Chişinău, din 1998.
 Honorary visiting professor al HUST (Huazhong University of Science and Technology),
Wuhan, China, din 2005.
 Doctor honoris causa al Universității Sileziene din Opava, Cehia, din 2008.
 Membru al International Academy of Mathematical Chemistry, din 2010.
 Premiul anual de informatică „Gr. C. Moisil” al ASE Bucureşti (2009).
PhD students: Victor Mitrana (1993), Gianina Georgescu (199?), Sorina Vicolov (1997),
Dragoş Sburlan (2006). Many young Romanians started the research activity with me and
completed the PhD theses abroad; among them: Lila Kari, Lucian Ilie, Armand-Mihai
Ionescu.
Books:
1. (with J. Dassow) Regulated Rewriting in Formal Language Theory, Akademie-
Verlag, Berlin, 1989, Springer, Berlin, Heidelberg, 1989.
2. (with E. Csuhaj-Varjú, J. Dassow, J. Kelemen) Grammar Systems. A Grammatical
Approach to Distribution and Cooperation, Gordon and Breach, London, 1994.
3. Marcus Contextual Grammars, Kluwer, Boston, Dordrecht, London, 1997.
4. (with G. Rozenberg, A. Salomaa) DNA Computing. New Computing Paradigms,
Springer, Heidelberg, 1998, Springer, Tokyo, 1999 (Japanese translation), Mir, Moscow,
2004 (Russian translation), Tsinghua Univ. Press, Beijing, 2004 (Chinese translation).
5. Membrane Computing. An Introduction, Springer, Berlin, 2002 (Chinese
translation – 2012).
6. (with G. Rozenberg, A. Salomaa, eds.) The Oxford Handbook of Membrane
Computing, Oxford Univ. Press, 2010 (xviii + 672 pages).
1. On the Splicing Operation, Discrete Appl. Math., 70 (1996), 57–79.
2. Regular Extended H Systems Are Computationally Universal, Journal of
Automata, Languages and Combinatorics, 1, 1 (1996), 27–36.
3. (with L. Kari, G. Rozenberg, A. Salomaa, S. Yu) DNA Computing, Sticker
Systems, and Universality, Acta Informatica, 35, 5 (1998), 401–420.
4. (DNA) Computing by Carving, Soft Computing, 3, 1 (1999), 30–36
5. (with R. Freund, L. Kari) DNA Computing Based on Splicing: The Existence
of Universal Computers, Theory of Computing Systems, 32 (1999), 69–112.
6. Computing with Membranes, Journal of Computer and System Sciences, 61, 1
(2000), 108–143.
7. P Systems with Active Membranes: Attacking NP-Complete Problems,
Journal of Automata, Languages and Combinatorics, 6, 1 (2001), 75–90.
8. (with A. Păun) The Power of Communication: P Systems with
Symport/Antiport, New Generation Computing, 20, 3 (2002), 295–306.
9. (with M. Ionescu, T. Yokomori) Spiking Neural P Systems, Fundamenta
Informaticae, 71, 2–3 (2006), 279—308.
10. (with R. Păun) Membrane Computing and Economics: Numerical P Systems,
Fundamenta Informaticae, 73, 1–2 (2006), 213–227.
Further information:
– In 2003, ISI nominated GhP as highly cited researcher in computer science.
– A wide extramathematical activity, e.g., many fiction books (member of the
Romanian Writers Union), popularization and logical games books, propagator of the
game of GO in Romania (the first president of the Romanian GO Federation); in 2010 he
initiated the culture monthly journal Curtea de la Argeş (www.curteadelaarges.ro), whose
editor-in-chief he is. Personal web page(s): http://www.gcn.us.es/gpaun/, Wikipedia, etc.
Dedicații:
‐ 2000: îi este dedicat volumul Where Mathematics, Computer Science,
Linguistics, and Biology Meet (C. Martin‐Vide, V. Mitrana, eds), cu subtitlul Essays in
Honour of Gheorghe Păun, Editura Kluwer (Dordrecht, Boston, London).
‐ 2002: îi este dedicat volumul Grammars and Automata for String Processing:
From Mathematics and Computer Science to Biology, and Back (C. Martin‐Vide, V.
Mitrana, eds.), Editura Taylor and Francis, London.
‐ 2010 (a 60‐a aniversare a zilei de naştere): îi sunt dedicat două numere speciale
de reviste: International Journal of Foundations of Computer Science şi Computer
Science Journal of Moldova, şi volumul Computation, Cooperation, and Life. Essays
Dedicated to Gheorghe Păun on the Occasion of His 60th Birthday, editat de J. Kelemen
şi A. Kelemnova, Springer‐Verlag, seria Lecture Notes in Computer Science (nr. 6610).
Acad. Gheorghe Păun și Dan Farcaș la Academia Română, Despre Istoria informaticii în România, 2018
6.17 Cristian Calude, un discipol al acad. Solomon Marcus

cu contribuții în teoria algoritmică a informației și calcul
cuantic
Prelucrare după “100 Romanian Theoretical Computer Scientists”, Edited by
Svetlana Cojocaru, Gheorghe Păun, Dragoş Vaida, Editura Academiei Române
Bucureşti, 2018
„Alan Turing a dezvoltat o teorie a maşinilor de calcul (maşinile Turing) din care s-a născut
informatica. Teoria algoritmică a informaţiei rafinează teoria lui Turing prin folosirea
complexităţii şi probabilităţii. Ea a clarificat unele aspecte ale fenomenului de incompletitudine
descoperit de Gödel: o teorie necontradictorie care include aritmetica este incompletă, în sensul ca
nu poate demonstra toate enunţurile pe care le formalizează. Există enunţuri adevărate, dar
nedemonstrabile de către teorie. Acest rezultat spectaculos generează multe întrebări: care este
cauza incompletitudinii? Cît de mare este incapacitatea de demonstraţie a unei astfel de teorii?
Teoria nu poate demonstra teoreme cu complexitatea mult mai mare decît complexitatea teoriei;
complexitatea este o cauză a incompletitudinii. Orice teorie necontradictorie care aspira să
formalizeze întreaga matematică este (masiv) incompletă. Întrebînd dacă deducem de aici că nu
există o teorie primordială pentru matematică trecem pragul de la matematică la filozofie.
Răspunsul meu este negativ. Un argument: rezultatele de mai sus sunt relative nu absolute, ele se
referă la teorii matematice care exprimă infinitatea prin operaţiile de adunare şi înmulţire cu
numere naturale 0,1,2,3.... Există alternative? Ştim foarte puţin în această direcţie”. Cristian
77
Calude , 2008.
Prof. univ. dr. Cristian Calude78 este specialist

în informatică și matematică la Universitatea din
Auckland, Noua Zeelandă, director fondator al
Centrului pentru Matematică Discretă și Informatică
Teoretică, membru al Academiei Europeană. Fost
student al academicienilor Grigore C. Moisil și
Solomon Marcus, are lucrări în domeniile cercetării în
informatica teoretică, teoria algoritmilor, calculul
cuantic, matematica discretă, istoria și filozofia
calculului, cărțile sale fiind citate de peste 550 de alți
autori. A fost premiat de Academia Română, a primit
distincții la New York și Auckland. Recent, în luna
iunie 2019, Administrația Prezidențială i-a conferit Ordinul Național „Serviciul
Credincios” în grad de Cavaler, în semn de „apreciere pentru deosebita activitate
didactică, pentru contribuția la dezvoltarea științelor informaticii și matematicii, precum
și pentru implicarea dinamică în sfera relațiilor cultural-educative dintre România și
Noua Zeelandă”. Joi, 26 septembrie 2019, profesorul Cristian Calude a fost prezent la
77
Interviu cu prof. dr. Cristian Calude, https://atelier.liternet.ro/articol/7990/Vlad-Mixich/Interviu-cu-
matematicianul-Cristian-Calude-de-citit-doar-in-momentele-de-inteligenta.html, 2008.
78
Prof. univ. dr. Cristian Calude, la întâlnirea generațiilor de informaticieni de la UniBuc,
https://unibuc.ro/prof-univ-dr-cristian-calude-la-intalnirea-generatiilor-de-informaticieni-de-la-unibuc/, 2019.
Facultatea de Matematică și Informatică de la Universitatea din București, la întâlnirea

generațiilor de informaticieni din România.
Acest eveniment s-a desfășurat în cadrul proiectului ROINFO „Romanian
Informatics” 2018-2020 ce are ca obiective elaborarea istoriei informaticii românești prin
descrierea apariției, dezvoltării și impactului informaticii și calculatorului în România. Cu
acest prilej s-au prezentat primele rezultate din cadrul proiectului ROINFO, volumele I și
II, având ca motto „Istoria informaticii românești, descrisă de cei ce au trăit-o”.
Argumente și explicații ale lui Cristian Calude despre experiența sa profesională:

 „La începutul carierei mele de cercetător am lucrat (împreună cu Acad. S. Marcus
şi Prof. I. Tevy) la documentarea paternităţii matematicianului român Gabriel
Sudan într-o problemă de teoria calculabilităţii. Rezultatele noastre, publicate în
revista Historia Mathematica, în 1979, nu au putut dovedi decît simultaneitatea
construcţiei lui Sudan cu cea a matematicianului german W. Ackermann (singurul
citat în literatură până la acel moment). Simpla publicare a acestui articol n-ar fi
modificat atitudinea comunităţii internaţionale privind această paternitate; au
trebuit eforturi concertate, relaţii personale, citări repetate în articole şi cărţi,
reveniri, eşalonate pe mai mult de 15 ani pentru ca numele Ackermann să fie
înlocuit cu Ackermann-Sudan în principalele monografii ale domeniului. Prioritatea
se obţine în primul rînd prin dovezi ştiinţifice, dar şi prin eforturi sociale”.
 „Experimentele în matematică sunt tot atât de vechi ca şi matematica. Ceea ce
numim azi matematică experimentală este un curent de a utiliza calculatorul ca
partener inteligent în practica matematică. Matematicianul nu porneşte deductiv
de la axiome şi ipoteze pentru a demonstra teoremele, tot aşa cum juristul nu
aplică sistematic toate legile care au legătură cu un caz specific. Cu imaginaţie,
matematicianul alege ipoteze şi argumente pe care le testează, le rafinează,
amendează sau pur şi simplu abandonează. Treptat se conturează un raţionament
plauzibil care conduce la soluţia problemei, şi care are goluri, prezintă aspecte
contradictorii. Noi căi de atac sunt imaginate pentru a umple golurile. Unele
eşuează, altele contrazic rezultatele parţiale obţinute. În timp, în general într-un
timp lung, argumentele devin clare şi par a duce la rezultatul aşteptat atît de mult.
Dar calea e mult mai lungă. Productivitatea matematicianului este în general
mică, cele mai multe eforturi merg la coşul de gunoi. În această lume a ideilor ai
nevoie de orice ajutor, iar experimentele matematice sunt o mînă de aur.
Experimentele în matematică sunt la fel ca cele din fizică cu o excepţie: costă
mult mai puţin. Matematicienii hibrizi vor ridica experimentul în matematică la
un rang superior.”
Cristian Calude s-a născut la Galaţi pe data de 12 aprilie 1952 şi a absolvit, în anul
1975, Facultatea de Matematică de la Universitatea din Bucureşti, unde a obţinut
doctoratul în matematică cu teza „Categorical Methods in Computation Theory”, coord.
științific acad. Solomon Marcus, anul 1976. Până în 1991 a predat în cadrul Facultăţii de
Matematică şi Informatică din Bucureşti. În prezent este profesor universitar la
Departamentul de informatică al Universităţii din Auckland79, Noua Zeelandă, iar cărțile
79
prof. dr. Cristian Calude, personal webpage: www.cs.auckland.ac.nz/~cristian
și manualele sale sunt folosite de studenţii de la universităţile Stanford, UCLA, Siena,

Viena, Ulm, Ontario etc. În România, există un Concurs de matematică ce îi poartă
numele: Concursul Interjudeţean de Matematică „Cristian S. Calude” (ajuns la ediţia a
XX-a, 2019). Acesta este organizat anual de Catedra de matematică a Colegiului Naţional
„Vasile Alecsandri” Galaţi în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Galaţi şi
Societatea de Ştiinţe Matematice din România (SSMR), filiala Galaţi.
Positions: Researcher (1978–1981), assistant professor (1981–1989), associate

professor (1990–1993), professor (1993–2000) at the University of Bucharest. lecturer
(1992–1993), chair professor (1993 on) at the University of Auckland. Visiting professor
in 25 universities, including École Normale Supérieure, Paris, École Politechnique, Paris,
University of Chicago, National University of Singapore, Australian National University,
Hong Kong University of Science and Technology, Japan Advanced Institute of
Science and Technology (Monbusho Visiting Professor). Guest professor, Sun Yat-Sen
University, Guangzhou, China (2017–2020). Visiting researcher in 10 institutes including
Isaac Newton Institute of Mathematical Sciences (Cambridge University), IBM (New
York), Google (Mountainview), Sandia Labs (Albuquerque), Microsoft (Trento),
International Solvay Institutes (Brussels). Consultant for the Quantum Computing
Research Initiatives at Lockheed Martin, USA (2013 on).
Research areas: Algorithmic information theory, quantum theory, complexity
theory, philosophy of mathematics and computer science.
Main results: S. Marcus gave a detalied presentation of Calude’s contributions in
his paper „The art of reaching the age of sixty”, in M.J. Dinneen, B. Khoussainov, A.
Nies, eds., Computation, Physics and Beyond, LNCS 7160, Springer, Berlin, 1–19.
The following list is a summary of his main results:
a) Calude, S. Marcus, and I. Ţevy proved that Sudan and Ackermann functions
are the first examples of recursive and non-primitive functions, examples constructed
simultaneously and independently in 1927, to solve in the affirmative a problem posed by
D. Hilbert;
b) he developed a constructive Baire category theory with multiple applications

in computability, complexity, independence and randomness (the class of recursive
functions is constructively second Baire category – that is, large – while any complexity
class is constructively meagre – small –, the set of true but unprovable statements in a
consistent formal system which is recursively enumerable is constructively co-meagre
(large) and, in contrast with Martin-Löf theorem, the set of algorithmically random
sequences is constructively meagre (small topologically, but large in measure), all un-
intuitive results);
c) the last asymmetry was rectified in a joint paper with S. Marcus and L.
Staiger in which a class of topological spaces not “far away” from the standard one was
constructed and in these spaces the set of algorithmically random sequences is
constructively second Baire category;
d) Chaitin–Calude–Hertling–Khoussainov–Wang–Kucera–Slaman theorem for
left-computable random reals: they are exactly the halting probabilities of all self-
delimiting universal Turing machines;
e) Calude’s extension of Solovay’s theorem on Ω numbers for which ZFC
cannot compute any bit (G. Chaitin proved that ZFC cannot compute more than finitely
many bits of any Ω number) and related results;
f) the initiation with A. Nies of the study of Ω numbers with strong
reducibilities;
g) the development, in his Springer monograph Information and Randomness
(1996/2002), of a non-binary algorithmic information theory, which paved the way for
applications of this theory of algorithmic randomness in quantum physics, in particular, in
the study of quantum randomness;
h) the probabilistic solution of the Halting Problem – the famous problem
proved incomputable by A. Turing – in a sequence of articles (in collaboration with D.
Desfontaines, M. Dumitrescu, and M. Stay);
i) the initiation of a weaker but decidable theory of algorithmic randomness
based on finite transducers with potential more practical applications (with K. Salomaa,
L. Staiger, F. Stephan, T. Roblot);
j) the quassi-polynomial algorithm for the game parity problem (with S. Jain,
B. Khoussainov, W. Li, F. Stephan). Bridging computing and complexity theories with
theoretical physics was a trend in his work in the last 20 years: his first results (with E.
Calude, M. Lipponen, C. Ştefănescu-Cuntze, K. Svozil, S. Yu) concerned automata-
theoretic models for quantum complementarity, a series of theoretical and experimental
papers trying to understand the limits of quantum computing (with A. Abbott, M.
Cavalieri, R. Mardare, K. Svozil), his surprising proof that the famous Deutsch’s problem
can be solved classically with the same amount of resources as quantum mechanically (he
coined the term “de-quantisation” for the process of extracting a classical algorithm from
a quantum black-box algorithm, which solves the same problem and is as performant as
the original one), the work with M. Stay that revealed strong relations between
Heisenberg uncertainty principle and Gödel’s incompleteness phenomenon leading to an
algorithmic version of statistical mechanics based on zeta functions associated with
Turing machines, the first mathematical approach to quantum randomness (with A.
Abbott, J. Conder, M. Dinneen, K. Svozil) giving rise to the theoretical design of the first,
and to date unique, 3D quantum random number generator proved to produce strong
incomputable sequences of bits which are maximally unpredictable, that was physically
realised in the lab by the group physicists from Queensland University, Australia lead by
dr. A. Fedorov, and finally the theoretical and experimental work (with E. Calude, M.J.
Dinneen, R. Hua) on quantum annealing and the D-Wave series of quantum computers.
He combined theory with experimental work in mathematics and physics: computing the
first exact 64 bits of a number Ω (with M. Dinneen and C.-K. Shu), perfecting
mathematical randomness tests to evidence incomputability (with A. Abbott, M.
Dumitrescu, M.J. Dinneen, N. Huang, K. Svozil) and using for the first time proof-
assistants (Isabelle and Coq) to prove new results in algorithmic information theory (N.
Hay, F. Stephan, D. Thompson). His work on unconventional computing includes i)
methods to compute the incomputable (with V. Adamyan, M.J. Dinneen, B. Pavlov, L.
Staiger, K. Svozil); ii) the joint book with Gh. Păun, Computing with Cells and Atoms
(2001), one of the first and frequently cited monographs in this area.
Administrative positions: Founding director of the Centre for Discrete
Mathematics and Theoretical Computer Science (1995 on) at the University of Auckland.
Founding chair of the international series of conferences Unconventional Computation
and Natural Computation. Member of the steering committee of the series of conference
Developments in Language Theory and IEEE Task Force Unconventional Computing,
IEEE Computational Intelligence Society. Horizon 2020 expert evaluator, European
Commission.
Editorial boards: Member in the editorial boards of 22 international journals
including Journal of Universal Computer Science (founding co-editor-in-chief),
Mathematical Structures in Computer Science, Theoretical Computer Science,
Fundamenta Informaticae, International Journal of Foundations of Computer Science,
International Journal of Unconventional Computing, unoMolti. Modi della Filosofia.
editor-in-chief Discrete Mathematics and Theoretical Computer Science Book Series,
Springer, London (1996–2004). Member of the Advisory Board of Monographs in
Theoretical Computer Science. An EATCS Series and Texts in Theoretical Computer
Science. An EATCS Series, Springer, Heidelberg (from 2004 on).
Member of 15 professional organizations including, American Mathematical
Society, European Association for Theoretical Computer Science, European Association
for Computer Science Logic, FIP TC1, Foundations of Computer Science.
Honors, awards: 22 distinctions including STOC 2017 Best Paper Award, ACM,
21st Annual Best of Computing book, Computing Reviews, 2013 R.R. Hawkins Award,
The American Publishers Awards for Professional and Scholarly Excellence. Member of
Academia Europaea (2008), Hood Fellow (2008–2009), Award for Excellence in
Research, University of Bucharest (2007), “Gheorghe Lazăr” Mathematical Prize,
Romanian Academy (1988), Computing Reviews Award, ACM (1986).
Graduate students: 34 MSc students including V. Vieru (1981), A.M. Sălăgean
(1989), N. Duţă (1991), I. Macarie (1991), I. Măndoiu (1991), S. Legg (1996), N. Hay
(2007), D. Thompson (2016). 17 PhD students including M. Zimand (1991), C.
Câmpeanu (1995), A. Arslanov (1998), C. Grozea (2003), H. Zenil (2011), M. Stay
(2015), A. Abbott (2015). Post-doctoral Fellows: Richard Coles (1988–1999), P. Hertling
(1996–1998), Y. Wang (1997), M. Lipponen (1997–1998).
Books: 43 (authored, co-authored, edited or co-edited) including

1. The Human Face of Computing, Imperial College Press, London, 2015.
2. Information and Randomness: An Algorithmic Perspective, Springer, Berlin,
2002, 2nd Edition.
3. (with Gh. Păun) Computing with Cells and Atoms, Taylor & Francis, London, 2001.
4. C.S. Calude. People and Ideas in Theoretical Computer Science, Springer,
Singapore, 1998.
5. Theories of Computational Complexity, North-Holland, Amsterdam, 1988.
Representative articles (Orcid ID: http://orcid.org/0000–0002–8711–6799): more

than 270 articles including
1. (with M. Dumitrescu) A Probabilistic Anytime Algorithm for the Halting
Problem, Computability, published online May 2017.
2. (with S. Jain, B. Khoussainov, W. Li, F. Stephan) Deciding Parity Games in
Quasipolynomial Time, Proc. 49th Annual ACM SIGACT Symposium on the Theory of
Computing, Montreal, Canada, 2017, 252–263.
3. (with G. Longo) The Deluge of Spurious Correlations in Big Data,
Foundations of Science, 22, 3 (2017), 595–612.
4. (with A.A. Abbott, K. Svozil) A Variant of the Kochen–Specker Theorem
Localising Value Indefiniteness, Journal of Mathematical Physics, 56 (2015), 102201.
5. (with E. Calude, M.J. Dinneen) Adiabatic Quantum Computing Challenges,
ACM SIGACT News, 46, 1 (2015), 40–61.
6. (with A.A. Abbott, J. Conder, K. Svozil) Strong Kochen–Specker Theorem and
Incomputability of Quantum Randomness, Physical Review, A 86, 6 (2012).
7. (with P. Hertling, B. Khoussainov, Y. Wang) Recursively Enumerable Reals
and Chaitin Ω Numbers, Theoret. Comput. Sci., 255 (2001), 125–149.
8. (with G.J. Chaitin) Randomness Everywhere, Nature, 400, 22 July (1999),
319–320.
9. (with J.L. Casti) Parallel Thinking, Nature, 392, 9 April (1998), 549–551.
10. (with S. Marcus, I. Ţevy) The First Example of a Recursive Function Which
Is Not Primitive Recursive, Historia Math., 9 (1979), 380–384.
Further information: His works have been cited by more than 5,500 papers and
120 books by 550 authors, including eminent computer scientists (Scott Aaronson, Martin
Davis, Yuri Gurevich, Donald E. Knuth, Anil Nerode, Arto Salomaa, Joseph F. Traub,
Stephen Wolfram), mathematicians (Jonathan Borwein, Michel Deza, Shmuel Gal, Yuri I.
Manin, Yuri V. Matiyasevich, Harald Niederreiter, Saharon Shelah, Craig Smoryński,
Vladimir A. Uspensky), physicists (Luigi Accardi, John D. Barrow, Seth Lloyd, Anton
Zeilinger, Umesh Vazirani), linguist (Noam Chomsky) and logician (Jaakko Hintikka).
Some of his results have been presented in science magazines like New Scientist, Pour La
Science, Innovate! (Quarterly magazine of Suddeutsche Zeitung), Corriere della Sera
(science section), Quanta Magazine and in many books for larger audiences like J.
Barrow. Impossibility, Oxford University Press, 1998, A.A. Bolibruch, Yu.S. Osipov,
Ya.G. Sinai, eds. Mathematical Events of the Twentieth Century, Springer, Berlin, 2006,
B. Carpenter. Network Geeks, Copernicus Books, London, 2013, G.J. Chaitin. The Limits
of Mathematics, Springer, Singapore, 1998, J.-P. Delahaye. La Logique, un Aiguillon
pour la Pensée, Pour la Science, Paris, 2012, J. Gleick. The Information: A History, A
Theory, A Flood, Pantheon Books, Toronto, 2011.
Featured in Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Cristian_S._Calude (also in
Deutsch, Français, Português, Română). He appears in the novel A. Sangalli. Pythagoras'
Revenge: A Mathematical Mystery, Princeton University Press, 2009, the bits of the
number Ω, he calculated with M.J. Dinneen and C.-K. Shu, have been “used” in the CBS
(US drama) TV show Numb3rs (season 5; episode 5; scene 6) and his Nature joint paper
with G. Chaitin has inspired R.M. Chute’s Poem on Ω number (Beloit Poetry Journal
Spring, 50, 3 (2000), p. 8). Althought most of my students have been trained in
theoretical computer science, a few excell in IT companies: Dr. S. Legg, researcher and
co-founder of Google DeepMind Technologies, London, M. Talpeş (Mereuţă),
co-founder of SOFTWIN and Bitdefender, Bucharest, etc.
Prezența prof. dr. Cristrian Calude la Concursul Interjudeţean de Matematică „Cristian S. Calude”
(ediţia a XX-a, 2019) organizat de Catedra de matematică a Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”
Galaţi, 25 sept. 2019, Sursa: https://www.viata-libera.ro/vlg-cultura/134881-cei-ce-ne-construiesc-
international-onoarea-cristian-calude-un-lord-al-informaticii-de-la-auckland-la-cnva
6.18 Horia Georgescu, un formator al generațiilor de

informaticieni
Prelucrare după http://fmi.unibuc.ro/ro/georgescu_horia/
Horia Ioan Georgescu s-a născut la 18 aprilie 1945,

în București. După terminarea studiilor liceale a absolvit
Facultatea de Matematică, Universitatea București, în anul
1967. Și-a susținut doctoratul în matematică cu teza
„Problema liniar-pătratică și probleme bilocale canonice.
Perturbații singular”, sub conducerea Prof. dr. Aristide
Halanay, în anul 1976.
Activitatea didactică: asistent (1967-1977), lector
(1977-1992), conferențiar (1992-1998), profesor universitar
din 1998, conducător de doctorat din anul 2002.
Cursuri predate in ultimii ani: Tehnici de programare
(anul II), Programare paralelă și concurentă (anul III), Rețele
de calculatoare (anul III Colegiu), Tehnici avansate de
programare (Master).
Domenii de interes: Tehnici de programare și limbaje de programare; Calcul
paralel, concurent și distribuit; Limbaje formale cu aplicații la programarea concurentă.
Activitate științifică: A elaborat peste 80 de lucrări (articole, cărți de specialitate,
materiale didactice) în domeniile mai sus citate și a avut o activitate intensă în afirmarea,
sub diferite aspecte, a Informaticii în România.
Membru: A.C.M., membru fondator al Societății Române de Informatică (afiliată
la A.C.M.), vicepreședinte al asociației ANIRO (Asociația Națională a Informaticienilor
din România), membru al Comisiei de Informatică a Ministerului Învățământului și
Cercetării.
Fondator al Colegiului de Informatică al Facultătii de Matematică, Universitatea
din București, 1991. În perioada 2004-2008 a fost prodecan al Facultății de Matematică și
Informatică. Este recenzor la Zentralblatt fur Mathematik.
Invitații în străinătate la universitățile: de Montfort University, Preston (Marea
Britanie), University of Sheffield (Marea Britanie), I.U.T. „Paul Sabatier” Toulouse (Franta),
Bochum University (Germania), University of Granada (Spania), University of Aalborg
(Danemarca), Universitaty of Hamburg (Germania), Abo University, Turku (Finlanda).
Preocupări de informatică didactică:

 în perioada 1990-1994 și apoi 2000-2002 a fost antrenorul echipei României la
Olimpiada Internațională de Informatică a elevilor. Cele mai bune clasări au fost
locul I pe națiuni la Olimpiada din Argentina, 1993, locul II pe națiuni la
Olimpiada din China, 2000 și locul II cucerit la Olimpiada din Finlanda, 2001;
 începând din anul 1991 este redactor șef, iar apoi director științific la Gazeta de
Informatică (apoi GINFO), singura revista de informatică pentru elevi din lume,
cu apariție lunară (a publicat peste 20 de articole în Gazeta de Informatică,
GINFO).
Programe internaționale:
 programul Tempus DECOR (DEzvoltarea COlegiilor din România), în calitate de
coordonator pentru România. Au participat 3 parteneri străini și 14 Colegii din
România. Proiectul a condus la înființarea unor noi Colegii de profil și a inclus,
pe lângă achiziționarea de echipament, mobilități pentru cadrele didactice și
pentru studenți.
 programul Tempus „Restructuring of the (re)training of school teachers in
Computer Science”, în calitate de coordonator. Au participat 4 universități vest-
europeene (Aalborg, Hamburg, Sheffield, Granada) și 6 universități din România.
Programul a prevăzut introducerea unor noi forme de învățământ superior pentru
suplinirea lipsei de profesori de informatică, precum și restructurarea pregătirii
celor în funcție. Pe baza acestui program Tempus a avut inițiativa desfășurării de
cursuri postuniversitare de specializare, pentru reconvertirea profesorilor de
Matematică în profesori de Informatică; aceste cursuri au demarat în Facultatea
de Matematică, Universitatea din București în anul universitar 1997/1998.
Concursuri studentești: Timp de mai mulți ani s-a ocupat (singur sau alături de
colegii Marius Popescu și Cristian Grozea) de pregătirea studenților Facultății de
Matematică pentru concursuri naționale și internaționale de informatică. Cel mai bun
rezultat a fost obținut la faza finală a concursului A.C.M., în anul univ. 1998-1999, când
echipa Universității din București a obținut un excelent loc 4 (în total au participat peste
1400 echipe).
Contracte de cercetare: a participat la peste 10 contracte de cercetare, de exemplu
contractul de cercetare CNCSU nr.17/1997 cu tema „Modele orientate pe obiecte și
modele distribuite și paralele”, proiectul CNCSU „Dezvoltarea Direcțiilor Aplicative în
cadrul programelor de Studii Aprofundate și Doctorat în domeniile: Informatică,
Modelare stochastică și statistică”, contractul CNCSU „Metode formale pentru
specificarea și verificarea proiectelor software și pentru tehnicile de învățare”.
Cărți de informatică publicate de H. Georgescu (în colaborare)

Monografii, cursuri universitare (listă scurtă):

1. Leon Livoschi, Horia Georgescu, Sinteza și analiza algortmilor, Editura științifică
și enciclopedică, 1985
2. Programare concurentă. Teorie și aplicații, Editura Tehnică, 1996, 238 pag.;
3. Restructuring of the (Re)training of School Teachers in Computer Science, Ed.
Computer Libris Agora, 1997, 400 pag. (editor);
6. Curs de programare paralelă, Tip. Universitatea „Ovidius” Constanța, 1998, 169 pag.;
7. Introducere în universul Java, Editura Tehnică, 2002, 304 pag.
8. Tehnici de programare – Horia Georgescu, Editura Universității din București,
2005.
Lucrări științifice:
CASE Tool of the University of Bucharest, Technical Report, 1996 (cu M. Gheorghe, T.
Bălănescu);
An Overview of Informatics Education in Romania, UNESCO International Workshop,
November 1994 Sofia, John Muirhead, 1995, pag. 31-37;
National Report for Romania, Proceedings of Evaluation Conference on Inter-University
Cooperation in Europe in the Field of Computing, pag. 202-207, Dublin, 1996;
An integrating Approach to SSADM, Proceedings of the International Conference of
Technical Informatics, vol. 5, Nov. 14-16, 1996, pag. 173-180 (cu T. Bălănescu, M.
Gheorghe, P. Ritchie);
Grammar Systems with Counting Derivation and Dynamical Priorities, in New Trends in
Formal Languages (Gh. Păun and A. Salomaa Eds.), Lecture Notes in Computer
Science 1218, 1997, pag.150-166 (cu M. Gheorghe, T. Bălănescu);
Gestionarea apelurilor inoportune in programarea

concurenta, Else Software, Craiova, nr. 10, 1997, pag. 7-50;
A New Cooperation Protocol for Grammar Systems,
Analele Univ. Bucuresti, Seria Informatica, anul XLVI,
1997, pag. 80-90 (cu M. Gheorghe, T. Bălănescu);
Modelarea concurentei cu sisteme de gramatici, Buletin
Științific – Universitatea din Pitești, Seria Mat-Inf.,
1997, pag. 31-42 (cu M. Gheorghe, T. Bălănescu);
A Formal Approach to HOOD, Analele Universității
București, Special Issue, Proceedings of the Annual
Meeting of the Faculty of Mathematics, 1997, pag. 45-60
(cu M. Gheorghe, T. Bălănescu);
Specifying Synchronization with Grammar Systems, The
3rd International Symposium of Economic Informatics,
Bucharest 1997, pag. 50-58 (cu M. Gheorghe, T.
Bălănescu);
A New Type of Counting Derivation for Grammar
Systems, in Grammatical Models of Multi-Agent Systems, OPA Overseas Publishing
Associates (UK) Ltd, Gordon & Breach Science, 1998, pag. 1-17 (cu M. Gheorghe, T.
Bălănescu);
Parallel Algorithms for Simulating Arcsin Random Variables, Foundations of Computing
and Decision Sciences, Vol. 23, No. 2, 1998;
Generation of Combinatorial Elements using OOP, Analele Univ. Iași, secția Informatică,
tom VII (1998), pag. 91-102 ;
The Dynamic Programming Method. A New Approach, Studia Universitatis „Babeș-
Bolyai” Informatica Journal, Vol. XLII, 1 (1998), pag. 13-30;
Time Coloured Petri Nets Models for Requirements Analysis and Specifications, Analele
Universitatii Bucuresti, seria Matematică-Informatică, anul XLVII – 1998, pag. 75-84
Guarded Aditive Valence Grammars as Models for Synchronization Problems, Analele
Universitatii București, seria Matematică-Informatică, anul XLVIII-1999, pag.19-26
On Counting Derivation in Grammar Systems, Romanian Journal of Information Science
and Technology, Romanian Academy, Vol. 1, No. 1, 1998, pag. 23-42 (cu M.
Gheorghe, T. Bălănescu);
Grammatical Models for Some Process Synchronizers, Proceedings of the MFCS'98
Satellite Workshop on Grammar Systems, Silesian University, Brno, 1998 (cu M.
Gheorghe, T. Bălănescu);
Formal Notations for UML Models, 1st Balkan Workshop for Mathematics for Industry,
Thessaloniki, Nov. 1998 (cu M. Gheorghe, C. Vertan);
Parallel Genetic Algorithms for Shared Memory Architectures, Proceedings of the 4th
International Symposium of Economic Informatics, Bucharest 1999, pag. 16-25 (cu
C. Vertan);
Communicating stream X-machines systems are no more than X-machines, Journal of
Universal Computer Science, 1999, vol. 5, nr. 9, pag. 494-507 (cu M. Gheorghe,
T. Bălănescu);
Some remarks on Stream X-machines based on Grammar Systems, Proceedings of AFL
’99, Hungary, (cu M. Gheorghe, T. Bălănescu);
Profesorii Ileana Popescu, Horia Georgescu, Nicolae Popoviciu – amf. Spiru Haret, FMI
Anul 2003, Întâlnirea promoției Informatică 1978, în prezidiu profesorii Constantin Popovici, Horia
Georgescu, Ioan Cuculescu, Ioan Tomescu, FMI, amf. Spiru Haret, sursa:
http://mvlada.blogspot.com/2015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii.html
6.19 Adrian Atanasiu, un teoretician al limbajelor formale,

criptografiei formale și prelucrării limbajului natural
Prelucrare după „100 Romanian Theoretical Computer Scientists”,
Edited by Svetlana Cojocaru, Gheorghe Păun, Dragoş Vaida, Editura Academiei Române
Bucureşti, 2018. http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/atanasiu_adrian/
Adrian Constantin Atanasiu s-a născut la 21

decembrie 1946, în orașul Târgovişte. A absolvit Facultatea
de Matematică-Mecanică a Universității din București (1965–
1970), la grupa de Mașini de calcul, în ultimii doi ani de
specializare.
În anul 1978 a susținut teza de doctorat în matematică
„C-Grammars and Tree Codifications”, coord. științific conf.
dr. Silviu Guiaşu.
Scurt rezumat: Prof. Dr. Adrian Atanasiu80 s-a născut la Târgovişte, pe 21 decembrie 1946.
Bunicul spre mamă, Gheorghe M. Ionescu, a fost învăţător şi revizor şcolar al judeţului Dîmboviţa
în anii ’30, iar sora sa, Emanuela Crăciun, a fost profesoară de muzică în Târgovişte. Devine
student al Facultăţii de Matematică – Mecanică, Universitatea din Bucureşti. În ultimii doi ani de
studii urmează specializarea la secţia „Maşini de calcul”, iar în iunie 1970 obţine licenţa cu
lucrarea „Coduri BCH”, sub conducerea Prof. Dr. Constantin P. Popovici. În facultate este
remarcat de Prof. Dr. Grigore C. Moisil, care îl reţine ca asistent în cadrul Catedrei de Algebră.
Obţine titlul de doctor în Matematici, specializarea „Teoria codurilor”, cu teza „C – Gramatici şi
codificatori arborescenţi”, în iunie 1978, având conducător pe Conf. Dr. Docent Silviu Guiaşu.
Toată cariera didactică şi-o desfăşoară la Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti, unde
ocupă pe rând poziţiile de asistent (1970-1980), lector (1980-1990), conferenţiar (1990-2000) şi
profesor (2001-2012). Între anii 1992–1996, ocupă funcţia de Prodecan al Facultăţii. A predat
cursurile Fundamentele algebrice ale informaticii, Algoritmică, Limbaje de programare, Limbaje
formale şi tehnici de compilare etc. De asemenea, a ţinut la Bucureşti cursuri de Master: Teoria
Codurilor detectoare şi corectoare de erori la SNSB, Criptografie computaţională, la Academia
Tehnică Militară, Universitatea Titu Maiorescu, ASE, Advanced Topics in Computer and Network
Security, la Universitatea Politehnică (în limba engleză), prelegeri cu tematica „Securitatea
Informaţiei” la Institutul de Tehnologii Avansate, şi de Curbe eliptice și Comerţ electronic la
Facultatea de Informatică Iaşi.
A publicat 88 articole științifice și 18 monografii, manuale universitare și capitole de
monografii. Domenii de interes: Limbaje formale, Combinatorică pe cuvinte, Criptografie,
Prelucrarea limbajului natural. Stagii de cercetare: Hamburg University (dec. 1992), Turku
University (June 1994). Fellowship Research Stage, Tarragona University, May-Oct. 2000, Jan -
March 2001). Visiting Professor: University of Texas, Dallas, (Sept.-Dec. 2002); Paris 12
(Creteuil) (June 2004, 2005, 2006); Abo Academy, Turku, (May 2005, June 2006, 2007).
Coordonator al Comisiei de Informatică din MI (1995 -1998). Președintele Olimpiadei Naționale
de Informatică (1995-1997, 2003-2004). Teamleader la Concursurile internaționale de Informatică
80
Text preluat din Ioan N. Radu – Oamenii de azi ai Târgoviştei: Adrian Constantin Atanasiu,
https://culturadesambata.ro/ioan-n-radu-oamenii-de-azi-ai-targovistei-adrian-constantin-atanasiu/.
IOI, BOI, CEOI (1995-1997). Expert evaluator CNCSIS (2004-2008) și ARACIS (2007-2013).
Conducător de doctorat (din 2005). Membru in Editorial boards: Journal of Computer Science
Technology Updates (editor-in-chief; 2011-2016), Gazeta de Informatică (editor-in-chief; 1991–
1994), Revista de Logică online (editor-in-chief; 2007-2012). Membership to professional
organizations: AMS, IEEE, Scientific Committee EUROLOGO. Disticţii, premii, onoruri: Premiul
„Grigore C. Moisil” al Academiei Române (2010), Profesor Emeritus (2012).
Positions: Assistant professor (1970-1980), lecturer (1980-1991), associate professor

(1991-2001), professor (2001-2011), at the Computer Science Department, Faculty of
Mathematics, Bucharest University. Professor at the Faculty of Electrical Engineering,
Târgovişte „Valachia” University (2000-present).
Sursa: http://fmi.unibuc.ro/ro/biblioteca/donatie_biblioteca/?donatie=Adrian%20Atanasiu
Research areas: I had published around 80 scientific papers and 18 books and book
chapters. My research is focused on three main directions:
 Formal languages and applications in compiler construction, natural language
processing, and combinatorics on words. Research subdomains: (a) Study of
context-sensitive and context-free grammars, applied to compiler construction.
(b) Recognition tools. Several types of automata were defined: repetitive, queue
memory, pushdown list of states, translation devices. (c) Studies of generative
tools. A much cited paper is the one defining modular grammars, a basic idea
developed in grammars systems. (d) Algebraic mechanisms used in formal
languages. I am referring here to: a learning model through examples, applied to
the validation of programming languages; topological closures of languages using
a certain distance; defining of valuation on word sequences, applied to
synonymy. (e) Natural language results. (f) Parikh matrix mapping, an extension
of Parikh mapping. Many results (about 15 papers) are directed to combinatorics
on words and concern the injectivity of Parikh matrix mapping.
 Cryptography and error correcting codes. The research can be divided in 3
subfields: (a) Coding zheory. The results are mainly contained in the PhD thesis
and they are very similar with convolutional codes using grammars. (b)
Encryption systems, defined using gsms, provide another solution for the seller-
of-secrets problem. Also, using the left derivation and syntactic parsers, one can
define a public key encryption system; this system was extended to context-free
grammars. (c) Formal encryption systems; they are generative encryption tools
based on the substitution of words in a text with other words. (d) Works related to
security tools: electronic signatures, e-passports, secret-sharing systems (about 5
scientific and conference papers).
 Biological models. Researches are mainly focused on: (a) DNA computing
operations: splicing and crossovering, (b) molecular computing, (c) artificial life;
(d) P systems.
Main results:
1. Together with A. Mateescu I have introduced (under the name of „amiability”) the
study of the injectivity for Parikh matrix mapping. This research is now – under the
name of M-equivalence – the main topic of study for this concept. We have solved the
problem for the binary alphabet and we have defined the main operations and notation
necessary for the case of the ternary alphabet (solving this problem for the ME-
equivalence case). We extended the study of Parikh matrix mappings to the
morphisms (including Istrail morphism), s-shufle operators, rational extension, etc.
Currently we continue this research with Parikh matrix mappings for powers of words.
2. I have defined – together with V. Mitrana – the concept of modular grammar, the first
article which introduces the idea of grammar systems.
3. I have defined (in the PhD thesis) a new type of tree encoder (convolutional code) the
first idea concerning Tanner graphs.
4. I built an ECDSA signature protocol using bilinear pairings.
5. Together with M. Andraşiu, Gh. Păun and A. Salomaa we have defined an encryption
system based on applications of formal languages. We also initiated a study of formal
encryption systems based on rewriting.
6. In the field of membrane computation I defined the main arithmetic operations and
then the recursive computation in membranes, notions that we extended to a
simulation of arithmetics on P systems.
Administrative positions: Vice dean of the Faculty of Mathematics of Universitz of

Bucharest (1992-1996).
Editorial boards: Journal of Computer Science Technology Updates (editor-in-chief;
2011-2016), Gazeta de Informatică (editor-in-chief; 1991-1994), Revista de Logică
online (editor-in-chief; 2007-2012).
Membership to professional organizations: AMS, IEEE, Scientific Committee
EUROLOGO.
Honors, prizes, scientific distinctions: „Grigore C. Moisil” Prize of the Romanian
Academy (2010), Profesor Emeritus (2012).
PhD students: Luciana Morogan (2007-2011), Adela Mihăiţă (2009-2011), Laura Savu
(2009-2011), Ruxandra Olimid (2010-2012), Marius Mihăilescu (2010-2012), Ahmad
Alomari (2009-2012), Qassim Almhmoud (2009-2012).
Books:
1. Bazele matematice în scrierea compilatoarelor, Ed. Olimp, Bucureşti, 1997.
2. Teoria codurilor corectoare de erori, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2001.
3. Arhitectura calculatorului, Ed. Infodata, Cluj-Napoca, 2006.
4. Securitatea informaţiei, vol I – Criptografie, vol II – Protocoale de securitate, Ed.
Infodata, Cluj-Napoca, 2007, 2009.
5. Secret Sharing Schemes, a chapter in Informatics Security Handbook (I. Ivan, C.
Toma, eds.), Editura ASE, Bucureşti, 2007.
1. C-Grammars and Tree-Codifications, Journal of Computer and System Sciences,
15, 1 (1977), 111-120.
2. (with V. Mitrana) The Modular Grammars, Intern. J. of Comp. Math., 30 (1989),
17–35.
3. A Class of Coders Based on GSMs, Acta Informatica, 29 (1992), 779-791.
4. (with M. Andraşiu, Gh. Păun, A. Salomaa) A New Cryptosystem Based on Formal
Language Theory, Bull. Math. de la Soc. Sci. de Roumanie, 36 (84), 1 (1992), 3-16.
5. (with C. Martín-Vide) Recursive Calculus with Membranes, Fundamenta
Informaticae, 49 (2001), 1-15.
6. (with C. Martín-Vide, A. Mateescu) On the Injectivity of Parikh Matrix Mapping,
Fundamenta Informaticae, 49 (2001), 166–180.
7. Binary Amiable Words, Intern. J. of Foundations of Computer Science, 18, 2
(2007), 387- 400.
8. A New Batch Verifying Scheme for Identifying Illegal Signatures, Intern. J. of
Computing and Technology, 28, 1 (2013), 144-151.
9. Parikh Matrix Mapping and Amiability Over a Ternary Alphabet, Discrete
Mathematics and Computer Science, 2014, 1-12.
10. (with W.C. Teh) Irreducible Reaction Systems and Reaction System Rank,
Theoret. Comput. Sci., 666, (2017), 12-20.
Further information: For details about my papers and books see ResearchGate:
https://www.researchgate.net/ profile/Adrian_Atanasiu
A. Atanasiu, C. Calude (eds.): SALODAYS in Theoretical Computer Science,
Ed.Hyperion XXI Press, 1993 (174 pag.).
A. Atanasiu: Cum se scrie un algoritm? Simplu, Ed. Agni, 1993 (192 pag.).
A. Atanasiu: Probleme date la concursuri de informatică în 1994, Ed. Petrion 1995 (176 pag.).
A. Atanasiu, R. Pintea: Probleme de informatică și programe Pascal, Ed.Petrion, 1996
(240 pag.).
A. Atanasiu: Bazele matematica în scrierea compilatoarelor, Colecția Gaudeamus, Ed.
Olimp, 1997 (352 pag.).
A. Atanasiu: Dicționar de definiții, Ed. Petrion, 1998 (162 pag.).
A. Atanasiu: Poezia definițiilor rebusiste, Ed.Tehnică, 2000 (424 pag.).
A. Atanasiu: Probleme distractive de logică, Ed. Petrion, 2001 (70 pag.).
A. Atanasiu: Teoria codurilor corectoare de erori, Ed. Universității din București, 2001
(330 pag.).
A. Atanasiu: Logică și probleme ei, Ed. EduSoft, 2 volume 2006 (143 pag., 135 pag.).
A. Atanasiu: Arhitectura calculatorului, Ed. Infodata Cluj, 2006 (170 pag.).
A. Atanasiu: Limbaje formale și automate, Ed. InfoData Cluj, 2007 (174 pag.).
A. Atanasiu: Secret Sharing Schemes, Chapter Book in Informatics Security Handbook
(I. Ian and C.Toma eds.), Ed.ASE, 2007 (60 pag.).
Cursuri universitare:
A. Atanasiu: Probleme de structuri algebrice, 1972 (56 pag.).
A. Atanasiu: Probleme de limbaje formale și tehnici de compilare, 1977 (102 pag.).
A. Atanasiu: Limbaje formale si tehnici de compilare, Caiet de laborator, I (1978), II
(1979), III (1980).
A. Atanasiu: Sisteme informatice pentru unități economice, 1983 (184 pag.).
A. Atanasiu: Bazele informaticii pentru anul II, 1987 (218 pag.).
A. Atanasiu, Al. Mateescu: Probleme de limbaje formale, 1990 (308 pag.).
A. Atanasiu: Automate și translatori, 1994 (112 pag.).
A. Atanasiu: Introducere în lingvistica computațională, 1998 (204 pag.).
A. Atanasiu: Fundamentele algebrice ale informaticii, Ed. Universității Târgoviste, 2001
(116 pag.).
6.20 George Georgescu, un profesor de logici fuzzy și de

teoria combinatorică
Prelucrare după „100 Romanian Theoretical Computer Scientists”, Edited by Svetlana
Cojocaru, Gheorghe Păun, Dragoş Vaida, Editura Academiei Române Bucureşti, 2018.
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/georgescu_george/
George Georgescu s-a născut la 4 aprilie 1946, în

comuna Capreni din jud. Gorj. În anul 1969 a absolvit
Facultatea de Matematică-Mecanică (1964-1969) a Universității
din București. A obținut doctoratul în matematică cu teza
„Algebre Lukasiewicz q-valente”, 1972, cond. șt. acad. prof.
Grigore C. Moisil. A predat cursuri de Teoria modelelor,
Logică și combinatorică, Teoria modelelor pentru logici
neclasice, Logici Fuzzy. Domenii de interes științific: Logica
algebrică, Teoria modelelor, Algebră universală.
Positions: Researcher (1970–1975), Institute of Mathematics of

the Romanian Academy; lecturer, associate professor, professor
(1976–1996), Military Technical Academy; professor (1996–
2011), Faculty of Mathematics and Computer Science.
Research areas: Many-valued logics, algebraic logic, universal algebra, lattice theory,
model theory, fuzzy logic.
Main results:
 Theta-valued Łukasiewicz-Moisil algebras (structure, duality theory, injective
objects and injective hulls, monadic and polyadic objects);
 Algebraic logic for some non-clasical logics: polyadic Heyting algebras, modal
polyadic algebras, tense polyadic algebras, etc);
 MV-algebras and Łukasiewicz logic: classes of ideals, remarkable objects,
convergence, sheaf duality, states, monadic and polyadic Pavelka algebras);
 Non-commutative many-valued algebras: pseudo-MV algebras, pseudo-BL
algebras, pseudo-MTL algebras, pseudo-hoops, etc;
 Bosbach states on residuated structures;
 Concept lattices, similarity and Galois connections in non–commutative fuzzy
logic;
 Forcing, Boolean–valued models, probabilistic models;
 Modal and tense operators in various logical algebras.
PhD students: Laurenţiu Leuştean (2004), Dana Piciu (2004), Andrei Popescu (2005),
Lavinia Ciungu (2007), Claudia Mureşan (2010), D. Diaconescu (2012), Carmen Chiriţă
(2012).
Books: (with V. Boicescu, A. Filipoiu, S. Rudeanu) Łukasiewicz-Moisil Algebras, North-
Holland, Amsterdam, 1991.
1. On algebraic categories, G. Georgescu, D.Popescu, Rev. Roum. Math. Pures
Appl, 13, 337-342, 1968.
2. Le spectre maximal d'une algebre de Lukasiewicz, G.Georgescu, C. Vraciu, C.R.
Acad. Sci, Paris, 268, 928-929, 1969.
3. N-valued centered Lukasiewicz algebras, G.Georgescu, C. Vraciu, Rev. Roum.
Math. Pures Appl, 14, 712-723, 1969.
4. Sur les algebres de Lukasiewicz centrées, G.Georgescu, C. Vraciu, C.R. Acad.
Sci. Paris, 268, 998-1000, 1969.
5. Sur les epimorphismes centrées des algebres des Lukasiewicz, G. Georgescu,
C.Vraciu, C.R. Acad. Sci, Paris, 269, 4-6, 1969.
6. On the characterization of centered Lukasiewicz algebras, G. Georgescu, C.
Vraciu, J. Algebra 16, 486-495, 1970.
7. Algebre Lukasiewicz monadice si algebre Boole monadice, G. Georgescu, C.
Vraciu, Stud. Cerc. Mat. 23. 1025-1048, 1971.
8. La dualité des algebres de Post q-valentes, G. Georgescu, C. Vraciu, J. Algebra,
21, 74-86, 1972.
9. On a Gleason theorem, G.Georgescu, C.Vraciu, Rev. Roum. Math. Pures Appl.
16, 371-374, 1971.
10. A Representation Theorem for Polyadic Heyting Algebras, Algebra Universalis,
14 (1982), 197-209.
11. Algebraic Analysis of the Topological Logic L(I), Math. Logic Quarterly, 28
(1982), 447- 454.
12. (with I. Voiculescu) Isomorphic Sheaf Representations of Normal Lattices, J.
Pure Appl. Algebra, 45 (1987), 213-234.
13. (with A. Filipoiu) On Values in Relatively Normal Lattices, Discrete Math., 161
(1996), 87-100.
14. (with A. Di Nola, L. Leuştean) Boolean Products of BL-Algebras, J. Math.
Analysis Appl., 251 (2000), 106-131.
15. (with A. Iorgulescu) Pseudo-MV Algebras, Multiple Valued Logic, 6 (2001), 95-135.
16. (with A. Popescu) Non-Dual Fuzzy Connections, Archiv Math. Logic, 43 (2004),
1009–1039.
17. Bosbach States on Fuzzy Structures, Soft Computing, 8 (2004), 217-230.
18. (with D. Diaconescu) Tense Operators on MV-Algebras and Łukasiewicz- Moisil
Algebras, Fundamenta Informaticae, 81 (2007), 379-408.
19. Perfect MV-algebras and l-rings, L.P.Belluce, A.Di Nola, G. Georgescu, J. of
Appl. Non-Classical Logic, Vol. 9, 159-172, 1999.
20. Extending Probabilities to States on MV-Algebras, A.Di Nola, G. Georgescu,
A.Lettieri, Annals of the K. Gödel Society, Vol. 3, 31-50, 1999.
21. Closed Ideals in MV-algebras, A.Di Nola, G. Georgescu, S. Sessa, Advances in
Contemporary Logic and Computer Science, Contemporary Mathematics,
Vol.235, 99-112, 1999.
22. Pseudo MV-Algebras; a Noncommutative Extensionm of MV-Algebras, G.
Georgescu, A. Iorgulescu, Proceedings of the Fourth International Symposium on
Economic Informatics, Inforec Printing House, Bucharest, 1999.
23. Conditional States in n-valued Logic, A.Di Nola, G. Georgescu, A. Lettieri, D.

Dubois et al. (eds.), "Fuzzy Sets, Logics and Reasoning about Knowledge",
Kluwer Acad. Publ., 1999, 161-174.
24. States on Perfect MV-algebras, A.Di Nola, G. Georgescu, I. Leuștean,
"Discovering the World with Fuzzy Logic", Vilem Novak ed., Kluwer, 2000,
105-125.
25. A representation theorem for monadic Pavelka algebras, G. Georgescu, I.
Leustean, J. of Universal Computer Science, 6, no. 1, 2000, 105-111.
26. Pseudo-MV algebras, G. Georgescu, A. Iorgulescu, Multiple-Valued Logic,
2001, Vol. 6, 95-135.
27. Boolean products of BL-algebras, A.Di Nola, G. Georgescu, L. Leuștean, Journal
of Mathematical Analysis and Applications, 251, 2000, 106-131.
6.21 Alexandru Mateescu, un matematician al limbajelor

formale și al structurilor matematice discrete
Alexandru Mateescu (1952-2005) s-a născut la 20

septembrie 1952, în Buşteni, jud. Prahova. În anul 1975 a absolvit
Facultatea de Matematic (1971-1975) a Universității din București.
A obținut doctoratul în matematică cu teza „The Generative
Complexity of Recursively Enumerable Sets Using Van
Wijngaarden Systems”, anul 1985, cond. șt. prof. dr. Constantin
Popovici. A predat cursuri de Bazele informaticii, Limbaje formale
şi tehnici de compilare, Limbaje de programare.
Positions: programmer in the Computer Center of the Mining

Ministry in Bucharest (1975-1979), assistant professor (1979-1990),
lecturer (1990-1995), associate professor (1995-2000), professor
(2000-2005) at the Faculty of Mathematics of Bucharest University.
In 1990 he has left Romania and, after a stage in Austria, he arrived in Finland,
first in Joensuu and then in Turku, where he worked in the group of professor Arto
Salomaa until 1999.
Research areas: Automata and language theory, the syntax of programming languages,
contextual grammars, grammar systems, combinatorics on words, natural computing
(DNA computing), computational linguistics.
Main results:
– The research related to his PhD thesis was dedicated to Van Wijngaarden grammars
(two-level grammars), meant to describe the syntax of programming languages.
– One of the most successful notions introduced by Alexandru Mateescu was that of
shuffle on trajectories (two words are shuffled under the control of a third word, called
trajectory). The idea was investigated both algebraically and as a core operation of a
generative device, in particular, in the framework of contextual grammars and
grammar systems.
– Another notion introduced by Alexandru Mateescu which was investigated by many
authors, some of them in collaboration with him, was an extension of the classic
Parikh mapping to what he has called Parikh matrix.
– Mateescu was one of the first formal language theorists interested in DNA computing.
The notion of simple splicing systems is the main contribution to this area, defined
together with Gh. Păun and Arto Salomaa, and then investigated by many researchers.
Honors:
– Honorary citizen, post-mortem, of Buşteni town.
– In 2005, a special issue of Fundamenta Informaticae was edited (by Gh. Păun, G.
Rozenberg, A. Salomaa), dedicated to the memory of Alexandru Mateescu, with the
title „On Trajectories of Language Theory”.
– In 2015, the volume Discrete Mathematics and Computer Science. Papers in
Memoriam Alexandru Mateescu (1952–2005) was edited (by Gh. Păun, G. Rozenberg,
A. Salomaa) and published by The Publ. House of the Romanian Academy, Bucharest.
PhD students: Daniel Claudian Voinescu started the PhD studies with him and completed
them with Victor Mitrana.
Books:
1. (with D. Vaida) Limbaje formale şi tehnici de
compilare. Aplicaţii ale algebrelor multisortate în
informatică (Formal Languages and Compiling
Techniques. Computer Science Applications of
Multisorted Algebras) (Caietul I), Universitatea din
Bucureşti, 1982.
compilare. Capitole speciale de limbaje formale
(Formal Languages and Compiling Techniques.
Selected Chapters of Formal Languages), Universitatea
din Bucureşti, 1984.
compilare. Capitole speciale (Formal Languages and
Compiling Techniques. Selected Chapters) (Caietul
III), Universitatea din Bucureşti, 1988.
4. (with D. Vaida) Limbaje formale şi tehnici de compilare. Nedecidabilitate în teoria
limbajelor. Semantica parţial aditivă (Formal Languages and Compiling Techniques.
Undecidability in Formal Language Theory. Partially
Additive Semantics) (Caietul III, Partea I), Universitatea
din Bucureşti, 1989.
5. (with D. Vaida) Structuri matematice discrete.
Aplicaţii (Discrete Mathematical Structures. Applications),
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1989.
1. The Splendour of an Old Ballad: Aad van
Wijngaarden Grammars, Bulletin of the EATCS, 49
(1993), 130-142.
2. (with A. Salomaa, K. Salomaa, S. Yu) Lexical
Analysis with a Simple Finite Fuzzy-Automaton Model,
Journal of Universal Computer Sci., 1, 5 (1995), 292-311.
3. CD Grammar Systems and Trajectories, Acta
Cybernetica, 13, 2 (1997), 141-157.
4. (with G. Rozenberg, A. Salomaa) Geometric Transformations on Language

Families: The Power of Symmetry, Int. J. Found. Comput. Sci., 8, 1 (1997), 1-14.
5. (with G. Rozenberg, A. Salomaa) Shuffle on Trajectories: Syntactic Constraints,
Theoretical Computer Science, 197, 1-2 (1998), 1-56.
6. (with Gh. Păun, G. Rozenberg, A. Salomaa) Simple Splicing Systems, Discrete
Applied Mathematics, 84, 1-3 (1998), 145-163.
7. (with M. Kudlek) Algebraic, Linear and Rational Languages Defined by Mix
Operation, Fundamenta Informaticae, 33, 3 (1998), 249-264.
8. (with G. Rozenberg, A. Salomaa) Shuffle on Trajectories: Syntactic Constraints,
Theoretical Computer Science, 197, 1-2 (1998), 1-56.
9. (with P. Dömösi) On Slender Context-Free Languages, in Recent Topics in
Mathematical and Computational Linguistics (C. Martín-Vide, Gh. Păun, eds.), Ed.
Academiei Române, 2000, 97-103
10. (with A. Salomaa, K. Salomaa, S. Yu) A Sharpening of the Parikh Mapping,
R.A.I.R.O., 35, 6 (2001), 551-–564.
11. (with A. Salomaa) Matrix Indicators for Subword Ambiguity, Int. J. Found.
Comput. Sci., 15, 2 (2004), 277-292.
12. (with A. Salomaa, S. Yu) Subword Histories and Parikh Matrices, J. Comput. Syst.
Sci., 68, 1 (2004), 1-21.
14. Algebraic Aspects of Parikh Matrices, in Theory Is Forever. Essays Dedicated to
Arto Salomaa on the Occasion of His 70th Birthday (J. Karhumäki et al. eds.), LNCS,
3113, Springer, 2004, 170-180.
6.22 Ileana Popescu, un formator al generațiilor de

informaticieni
Prelucrare după http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/popescu_ileana,
http://mvlada.blogspot.com/2016/06/prof-dr-ileana-popescu-un-formator-al.html
MOTTO:
„Am predat cu mare plăcere și dăruire, mi-am iubit studenții de la care am
primit energie și o minunată tinerețe sufletească. Aceasta reprezintă
caracteristica majoră a profesiunii căreia m-am dedicat”,
prof. univ. dr. Ileana Popescu, 2016
Ileana Popescu s-a născut la 23 septembrie 1947, în

orașul Orăştie. A absolvit Facultatea de Matematică-Mecanică a
Universității din București (1965-1970), la grupa de Mașini de
calcul, în ultimii doi ani de specializare.
„Metode Monte Carlo pentru rezolvarea unor clase de ecuații
integrale și aplicații”, coord. științific conf. dr. Ion Văduva.
Poziții academice: 1970-1977 asistent universitar, Facultatea de

Matematică, Universitatea din București; 1977-1980 cooperant
universitar, Universitatea din Constantine (Algeria); 1980-1984
asistent universitar, Facultatea de Matematică, Universitatea din București; 1984-1991
lector universitar, Facultatea de Matematică, Universitatea din București; 1991-2001
conferențiar universitar, Facultatea de Matematică, Universitatea București. Din martie
2001 este profesor universitar.
Domenii de competență: Simulare; Metode Monte

Carlo; Capitole speciale de informatică aplicată
(metode numerice, sisteme de operare, baze de date).
Cursuri predate: Bazele informaticii; Mașini de calcul

și teoria programării; Analiză numerică; Logica
matematică; Sisteme de operare și teleprelucrarea
datelor; Sisteme de programe pentru minicalculatoare;
Modelarea matematică a sistemelor de operare;
Probleme actuale în proiectarea și utilizarea sistemelor
de operare; Proiectarea bazelor de date; Baze de date;
Sisteme de gestiune a bazelor de date; Baze de date
distribuite; Tehnici avansate de modelare a informației etc.
Invitații în străinătate: Krefeld University, Germania,

1992; Institut Universitaire de Technologie Toulouse,
Franta, 1995; Universite de la Mediterranee Marseille,
Franta, 1996; Universidad de Granada, Spania, 1997;
Aalborg University, Danemarca, 1999.
Membru: ACM; Consiliul Profesoral al Facultății de Matematică și Informatică; Senatul

Universității din București (2000-2004); Director al Colegiului de Informatică (1999-2004).
Cărți și manuale. Cursuri universitare și culegeri de probleme pentru studenți

1. Culegere de exerciții pentru seminarul de bazele programării calculatoarelor, Tip. Univ.
Buc., 1971 (în colaborare).
2. Exerciții de programarea calculatoarelor, Tip. Univ. Buc., 1973 (în colaborare).
3. Îndrumar pentru utilizarea eficientă a sistemelor FELIX și IBM, Tip. Univ. Buc., 332
pag., 1980 (în colaborare).
4. Caiet de laborator de analiza numerică, Tip. Univ. Buc., 105 pag., 1981 (cu I. Rizzoli, C. Ștefan).
5. Probleme de analiza numerică rezolvate cu calculatorul, Tip. Univ. Buc., 144 pag., 1983
(cu I. Rizzoli, C. Ștefan).
6. Culegere de probleme și exerciții de simulare, Tip. Univ. Buc., 372 pag., 1983 (în colaborare).
7. Sisteme de operare, Tip. Univ. Buc., 329 pag., 1987 (cu O. Bâscă).
8. Sisteme de programe pentru minicalculatoare, Tip. Univ. Buc., 398 pag., 1989 (cu O.
Bâscă).
9. Probleme de analiza numerică rezolvate cu calculatorul, Editura Academiei, București,
264 pag., 1987 (cu Gh. Marinescu, I. Rizzoli, C. Ștefan).
10. Metode probabiliste în inteligența artificială, Tip. Univ. București, 352 pag., 1987 (cu L. State).
11. Baze de date relaționale, Editura Universității din București, 256 pag., 1996.
12. Prelucrarea avansată a informației ORACLE8, Editura Tehnică, 280 pag., 2000. Premiul
Fondului Literar pe anul 1999, secția Informatică.
13. Modelarea bazelor de date, Editura Tehnică, 360 pag., 2001.
14. Utilitare Oracle, Editura Universității din București, 190 pag., 2001 (cu S. Dediu).
15. Rezolvarea procedurală și neprocedurală a interogărilor în Oracle8, Editura Universității
din București, 215 pag., 2002 (coordonator).
16. Programare avansata în Oracle9i, Editura Tehnica, 532 pag., 2004 (cu A. Alecu,
L.Velcescu, G. Florea).
Articole științifice
On Computer Generation of Arcsin Random Variables and its Applications to Generate Beta and
Gamma Random Variables, Bull. Math. Soc. Sci. Math., Vol.18 (66), No.3-4, 355 - 366, 1974.
Algorithms for Generating the Logistic Variable, Econom. Comput. Econom. Cybernet. Stud.
Res., No.1, 55 - 61, 1976.
Asupra generarii cu calculatorul a unor vectori aleatori discreti, Stud. Cerc. Mat., Vol.28, No.6,
703-710, 1976.
On Computer Generation of Burr and Pareto Random Variables, Analele Univ. Bucuresti, Vol.26,
79-89, 1977.
Simulation des chaines Galton Watson, Conference scientifique de l'Universite de Constantine
(Algeria), 29-30 mai 1977.
Generarea cu calculatorul a sistemelor aleatoare cu legaturi complete, Stud. Cerc. Mat., Vol.30,
No.1, 69-74, 1978.
Generation de vecteurs aleatoires, Conference scientifique de l'Universite de Constantine
(Algeria), 11-13 mai 1980.
Calcul des integrales multiples par la methode de Monte Carlo, Rev. Roumaine Math. Pures Appl.
Vol.26, No.4, 619-629, 1981.
Modele matematice care conduc la o ecuație integrală, Stud. Cerc. Mat., Vol.34, No.5, 468-485,
1982 (cu Gh. Popescu).
Biased Estimates for the Solution of an Integral Equation, Proceedings 7th Conference on
Probability Theory 1982, 481-486, Editată de M. Iosifescu, Editura Academiei, București,
1984 (cu Gh. Popescu).
Estimatori unor clase de procese stocastice, Stud. Cerc. Mat., Vol.39, No.4, 385 - 388, 1987.
Generarea lanțurilor Galton Watson, Sesiunea știintifica jubiliară, CCUB, Universitatea din
București, 246-250, 1987.
Simularea proceselor stocastice, Sesiunea Academiei R.S.R., 1987.
O clasă de estimatori Monte Carlo pentru soluția unei ecuații integrale (1), Stud. Cerc. Mat.,
Vol.40, No.5, 435-438, 1988.
Calculul valorilor proprii ale unei matrice reale, simetrice, tridiagonale, Econom. Comput.
Econom. Cybernet. Stud. Res., Vol.24, No.2-3, 85-89, 1989 (cu I.Rizzoli).
O clasă de estimatori Monte Carlo pentru soluția unei ecuații integrale, Stud. Cerc. Mat., Vol.41,
No.2, 73-77, 1989.
An Optimum Plan of Releability Control, Computing, Vol.44, No.2, 159-168, 1990 (cu I.Vaduva).
A Survey on Computer Generation of some Classes of Stochastic Processes, Math. Comput.
Simulation, Vol.33, No.3, 223-241, 1991 (cu I.Văduva).
A Simulation Study on a Stopping-Time for a Special Birth-and-Death Process, Foundations of
Computing and Decision Sciences, Vol.16, No.1, 15-27, 1991 (cu M.Dumitrescu).
Concurrency Control in Database Systems, Research Report, Institut Universitaire de Technologie
Paul Sabatier, Toulouse (Franța), 1995.
On three Markov Models for the Clinical Evolvement: A simulation study, Simulation Practice
and Theory, Vol.2, No.4-5, 159-177, 1995 (cu M. Dumitrescu)..
On Simulation of Multivariate Lomax Distribution, Econom. Comput. Econom. Cybernet Stud.
Res., Vol.29, No.1-4, 5-11, 1995 (cu I.Văduva).
Distributed Databases, Research Report, Universite de la Mediterranee, Marseille (Franta), 1996.
A Survey for Simulating Beta Distributions, Proceedings Romanian Symposium on Computer
Science, Iași, 205-214, 1996 (cu I.Văduva).
Algoritmi paraleli pentru simularea variabilei exponențiale, Colocviul internațional: Sisteme
distribuite, Suceava, 1996 (cu H. Georgescu).
A Rejection Method for Simulating Multivariate Lomax Distribution, Rev. Roum. Math. Pures
Appl., Vol.41, No.9-10, 687-695, 1996 (cu I. Văduva).
Probabilistic Algorithms, Research Report, Universidad de Granada (Spania), 289-317, Ed.
Computer Libris Agora, 1997.
Simulation of Wishart Distribution, Analele Univ. București, Seria Informatică, an XLVI, 51-56,
1997 (cu F. Petre).
On Stochastic Systems with Complete Connections Modelling the Random Flow, Simulation
Practice and Theory, Vol.5, 455-472, 1997 (cu M. Dumitrescu, H. Dumitrescu).
A Multivariate Autoregressive AR(1) Model of Distributed Database Systems, Rev. Roumaine
Math. Pures Appl., Vol.43, No.9-10, 873-879, 1998 (cu M.Dumitrescu).
Parallel Algorithms for Simulating Arcsin Random Variables, Foundations of Computing and
Decision Sciences, Vol.23, No.2, 109-117, 1998 (cu H.Georgescu).
Current trends in distributed databases, Research Report, Aalborg University (Danemarca), 238-
265, Ed. Computer Libris Agora, 1999.
Tehnici moderne pentru procesarea informatiei, Research Report 1/99, Facultatea de Matematica,
Universitatea Bucuresti, 1999.
Monte Carlo Methods for the Estimating the Solution of an Integral Equation, Rev. Roumaine
Math. Pures Appl., 119-127, Vol.45, No.1, 2000.
Laha Distribution: Computer Generation and Applications to Life Time Modelling, Journal of
Universal Computer Science, Vol.5, No.8, 1999 (cu M. Dumitrescu).
Generating Order Statistics from a Beta Population, Romanian J. of Information Science and
Technology, No.4, Vol.3, 2000.
Simulation of Generalized Arcsin Random Variables, Analele Univ. București, Seria Informatică,
31-40, XLIX, 2000.
The Solution of an Integral Equation Via Monte Carlo Simulation, Analele Univ. București, Seria
Informatică, 43-53, 50, No.1, 2001.
6.23 Tudor Bălănescu, Șerban Gavrilă, Marian Gheorghe,

Radu Nicolescu, Liviu Sofonea: abordare pragmatică și
formalizată a metodologiilor de programare
http://mvlada.blogspot.com/2018/09/profesorul-liviu-sofonea.html
Echipa81 T. Bălănescu, Ș. Gavrilă, M. Gheorghe, R. Nicolescu

și L. Sofonea s-a format la începutul anilor ’70, când la Centrul de
Calcul al Universității din București (CCUB), înființat de acad. Gr. C.
Moisil în anul 1962, a realizat unul din cele mai importante proiecte ale
Centrului de Calcul al Universității din București: Limbajul de
programare PLUB (Programming Language of the University of
Bucharest). Proiectul avea ca obiectiv realizarea unui sistem unitar de
scriere de software pentru microcalculatoarele românești din gama
M18-M118, pentru calculatoarele Felix și pentru calculatoarele IBM:
 Definirea și implementarea unui limbaj de programare de
nivel înalt (PLUB, numele limbajului se datorează lui Radu
Nicolescu), care să asigure în același timp accesul eficient la
resursele sistemului de calcul; definiția limbajului și
implementarea compilatorului s-a realizat inițial în cadrul unui contract cu Institutul
Central de Informatică (colaborare cu Adrian Leu pentru calculatoare IBM, 1975; pentru
calculatoare FELIX C-256,1976). O extensie a limbajului a fost realizată în 1977, proiect
finanțat de Academia R.S. România;
Echipa a activat în cadrul Laboratorului „Metode și metodologii de programare” din cadrul
CCUB, coordonată de mat. Liviu Sofonea, care a atras către preocupările sale științifice legate de
teoria și metodologiile de automatizare a procesului de compilare/ interpretare a limbajelor de
programare, un grup de tineri absolvenți ai Facultății de Matematică (specializarea Mașini de
Calcul/ Informatică) a Universității din București. În perioada 1970-1973, printr-o bursă, Liviu
Sofonea a fost la o specializare la Ohio State University din USA, obținând diploma de M.Sc. (the
degree of Master Science). Alături de Liviu Sofonea echipa a activat în nenumărate proiecte
81
Sursa: Tudor Bălănescu, Șerban Gavrilă, Marian Gheorghe, Radu Nicolescu, PLUB (Programming
Language of the University of Bucharest) – un proiect al anilor ’70 la Centrul de Calcul al Universității din
București (CCUB), în M. Vlada (coord.), Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact. Vol.
II, Editura MATRIXROM, 2019, pag 291-305
științifice și de proiectare, timp de aproape două decenii, până în anul 1993, când CCUB s-a
desființat – o decizie greșită a Universității din București, și a Facultății de Matematică, dacă avem
în vedere scopul pentru care acad. Gr. C. Mosil l-a înființat.
Tânăra echipa s-a implicat cu mult entuziasm în aceste proiecte, pe o tematică însușită cu
pasiune și a beneficiat de întreaga susținere a conducerii CCUB pentru asigurarea continuității
etapelor. Se lucra intens, deseori biroul de studiu și proiectare era unul total „nonstandard”: Radu,
Șerban și Tudor puteau fi frecvent întâlniți vara și toamna pe malul lacului Floreasca, respectând
cu strictețe un program liber impus în care două ore de studiu alternau cu o pauză de o jumătate de
oră pentru traversarea înot către o mică insulă, sau, și mai temerar, spre malul opus. Nu departe,
cufundat în cercetările sale de teoria categoriilor de module, lucra profesorul Alexandu Solian,
sincronizându-se cu cei trei pe perioadele de pauză, pentru a mai schimba impresii. Realizările
individuale erau contorizate riguros. Se fixau etape, marcate prin atingerea unor valori de tip
palindrom. Radu era un împătimit al acestui procedeu și introdusese următorul amendament: o etapă
putea fi scurtată, dacă cel interesat identifica un palindrom mai apropiat, într-o bază oarecare.
Ulterior, la această procedură stimulativă a aderat cu entuziasm și lectorul (pe atunci) Horia
Georgescu, de la Catedra de Informatică, posesor al unui „contor” individual care avansa provocator.
Activitățile de definire, proiectare și implementare a limbajelor au fost un bun prilej
pentru implicarea studenților Facultății de Matematică și Informatică a Universității din București
în studiul formalismelor de modelare matematică a sintaxei și semanticii, fiind atrași către actiuni
de elaborare a definițiilor și de implementare a componentelor software, îndeosebi ca teme de
licență (o listă incompletă: Corina Albescu – semantică formală a limbajului PLUB; Cecilia Avanu
– interpretarea limbajelor de programare; Radu Cioică – analiză lexicală; Aurelia Gherman –
analiză sintactică; Vladimir Sibianu – analiză semantică și componente back-end pentru
compilatoare; Gabriela Sfart i- experimente pentru determinarea tipului limbajelor).
Lista temelor de licență de la Facultatea de Matematică a Universității din București a
fost constant reîmprospătată cu teme circumscrise domeniului limbaje formale și automate cu
aplicabilitate directă la implementarea compilatoarelor și interpretoarelor dezvoltate în acest
proiect. Mai mult, la concursul studențesc de programare „Grigore C. Moisil” care se desfășura
anual în deceniile 8 și 9 la Universitatea din Iași (în paralel cu Sesiunea studențească de
comunicări știintifice) apăreau frecvent subiecte în care prelucrarea unor șiruri de caractere
conducea la abordări ce vizau algoritmi specifici de analiză sintactică sau semantică, inspirate din
activitățile proiectului.
De asemenea, cercetările privind definirea și implementarea limbajelor de programare,
desfășurate pe parcursul acestor proiecte, au influențat temele de doctorat ale membrilor echipei,
dar rezultatele din aceste teze transced granițele acestui domeniu, mergând către teoria
calculabilității, corectitudinea programelor și mai ales spre modelele generative și analitice ale
limbajelor, studiate într-o mare varietate de forme.
Desfășurat permanent sub preocuparea pentru modelarea matematică a aspectelor
sintactice și semantice ale limbajelor de programare, proiectul PLUB a deschis calea spre alte
direcții de interes, precum metodologiile formalizate de proiectare a sistemelor de programe,
tehnicile de verificare și validare a programelor, modelarea sistemelor complexe, procesarea
limbajelor naturale etc. Acestea au cunoscut ulterior dezvoltări semnificative în care au fost
implicate colective mai largi de informaticieni de la Universitatea din București și de la Universitatea
din Pitești și au condus la colaborări cu prestigioase grupuri de cercetare din țară și străinatate.
TUDOR BĂLĂNESCU
Tudor Bălănescu s-a născut la 18 decembrie 1947, în Potcoava, jud. Olt. A absolvit Facultatea de
Matematică-Mecanică a Universității din București (1966–1971), cu admitere la grupa de Mașini
de calcul, în anul 1966. A fost singurul an (1966) în care opțiunea pentru o anume specializare se
lua chiar la concursul de admitere. De asemenea, precizăm că în anul 1971 a fost concurs de
admitere pentru anul I, la specializarea Informatică, iar în anul 1972 nu a mai fost așa, urmând ca
începând cu anul 1973 să fie concurs de admitere pentru specializarea Informatică (în anul 1973, la
specializarea informaticâ –seria C, au fost admiși 115 candidați).
În anul 1986 a susținut teza de doctorat în matematică „Programming Languages Design and
Transduction Techniques”, coord. științific prof. dr. Solomon Marcus.
Positions: Programmer analyst in the Computing Center of University of Bucharest (1971–1991).

Lecturer (1991–1998) in the Department of Computer Science, Faculty of Mathematics and
Computer Science of Bucharest University. Professor in the University of Piteşti, 1998–2013.
Research areas: A broad range of interests, from

theoretical computer science to software development:
formal languages and automata theory (papers no. 4, 5, 6
from Representative articles); formal specification,
verification and testing of software systems (2, 7, 9 and
book no. 2); formal semantics of programming
languages and compiling techniques (2, 3); membrane
computing (10, 8); programming languages and
methodolgies (book no. 1). semiotics of folklore (1).
Main results:
 A new design test conditions (weak output
distinguishable, strong test-complete and output
delimited type) for the generalized stream X-
machines. Axiomatic semantics for D.L. Parnas’
nondeterministic iterative control structure;
extension to nondeterministic behavior of Isomichi
and Takaoka iterative instruction..
 Development of a high level system programming
languages (PLUB – Programming Language of the
University of Bucharest) and implementation of its compiler; improvement of the Hartmann's
error recovery scheme (in a team including Şerban Gavrilă, Marian Gheorghe, Radu
Nicolescu, Liviu Sofonea).
 Development of new variants of Lindenmayer systems (with M. Gheorghe, Gheorghe Păun);
 Application of regulated rewriting control on branching grammars and fully initial grammars;
contextual transductions (with M. Gheorghe, Gh. Păun). Modeling the P systems with
replicated rewriting by X-machines and application of the X-machine testing procedures for
P systems (with Joaquin Aguado, Tony Cowling, M. Gheorghe, Mike Holcombe, Florentin
Ipate). Extension of FSM-based conformance testing methods (with F. Ipate).
 Introducing the concept of X-machine with underlying distributed grammars (Xmdg, for
short), acting as a translator by coupling the control structure of a stream X-machine with a
set of formal grammars (with Horia Georgescu, M. Gheorghe, M. Holcombe).
 Added ability for X-machines to exchange information, achieved by using communicating
X–machines (with George Eleftherakis, H. Georgescu, M. Gheorghe, Petros Kefalas, Cristina
Vertan). Investigation of P systems in the asynchronous environments (with R. Nicolescu,
Huiling Wu).
Administrative positions:
Chair of the Computer Science Department, University of Piteşti (2004-2013). Director of the
Computer Science Doctoral School, University of Piteşti (2016-2018).
Prof. dr. Tudor Bălănescu și colegii săi de la Universitatea din Pitești: Maria Miroiu, Doru Anastasiu
Popescu, Cristina Tudose, Costel Balcău, Adrian Țurcanu, Doru Constantin.
PhD students:
Cristina Ferenţ (Tudose; 2011), Pompiliea Cozma (2012), Ionuţ Dincă (2012), Doru Anastasiu
Popescu (2012), Liviu Cristian Ştefan (2013), Irina Tudor (2013; co-supervised with Nicolae
Ţăndăreanu), Sorin Dincă (2015; co-supervised with Nicolae Ţăndăreanu), Andrei Sabău (2017;
co-supervised with Luminiţa State).
Books:
1. (with Ş. Gavrilă, H. Georgescu, M. Gheorghe, L. Sofonea, I. Văduva) Programarea în limbajele
Pascal şi Turbo Pascal, Editura Tehnică, vol. 1 and vol. 2, 1992.
2. Corectitudinea algoritmilor, Editura Tehnică, 1995.
1. Taxinomie des variantes d'une ballade populaire, in La semiotique formelle du folklore,
Solomon Marcus, ed., Klincksieck, Paris, 1978, 20–42.
2. A Proof Rule for the “it ti” Generalized Control Structure, Bulletin of the European Association
for Theoretical Computer Science, 24 (1984), 48–53.
3. (with M. Gheorghe) On Parsing the Sequence Syntax Diagram According to Hartmann's
Method, Foundations of Control Engineering, 11, 1 (1986), 25–32.
4. (with M. Gheorghe, Gh. Păun) Three Variants of Apical Growth Filamentous Systems,
International Journal of Computer Mathematics, 23 (1987), 227–238.
5. (with M. Gheorghe, Gh. Păun) On Fully Initial Grammars with Regulated Rewriting, Acta
Cybernetica, 9 (1989), 157–165.
6. (with H. Georgescu, M. Gheorghe) On Counting Derivation in Grammar Systems, Romanian
Journal of Information Science and Technology, 1, 1 (1998), 23–42.
7. Generalized Stream X-Machines with Output Delimited Type, Formal Aspects of Computing,
12 (2000), 473–484.
8. (with M. Gheorghe, M. Holcombe, F. Ipate) Eilenberg P Systems, Membrane Computing.
International Workshop, WMC–CdeA 2002, LNCS 2597, Springer, 2003, 43–57.
9. (with F. Ipate) Refinement in Finite State Machine Testing, Fundamenta Informaticae, 64, 1–4
(2005), 191–203.
10 (with R. Nicolescu, H. Wu) Asynchronous P Systems, International Journal of Natural
Computing Research, 2, 2 (2011), 1–18.
ȘERBAN GAVRILĂ
Șerban Gavrilă s-a născut la 6 mai 1949, în București. A absolvit Facultatea de Matematică-
Mecanică a Universității din București (1972), la grupa de Mașini de calcul (Computer Science),
în ultimii doi ani de specializare.
Positions: Programmer/analyst at the Computing Center of the University of Bucharest (1972-1992),

programmer at Entwicklung fuer Labortechnik GmbH (1992-1993), lecturer at the Department of
Computer Science of the Faculty of Mathematics and Computer Science of Bucharest (1993-1995),
Computer Scientist at VDG Inc. of Chevy Chase, Maryland USA (1995-2007), Computer Scientist
at the National Institute of Standards and Technology (US Department of Commerce) (2007-2019).
Research areas: a broad range of interests, from compiler construction to user authentication for
Linux-based mobile devices to the design and implementation of frameworks for specification and
enforcement of access control policies.
Main results:
 Contributed to the development of a high-level system programming language (PLUB –
Programming Language of the University of Bucharest) and implementation of its compiler.
Serban has contributed to building the code generator of the PLUB compiler and the run-time
system. The PLUB team included T. Bălănescu, M. Gheorghe, R. Nicolescu, L. Sofonea and
Ș. Gavrilă.
 Developed the formal specifications and a proof-of-concept implementation for the NIST
Policy Machine project. The Policy Machine is a framework that allows the definition and
enforcement of policies for controlling access to computer resources based on attributes of
users and resources. It is known also as the Next Generation Access Control (NGAC) project.
 Helped prove that NGAC scales with the number of users and resources.
 Helped develop a family of three ANSI standards for the NGAC project.
 Designed and implemented modules for a multi-authentication framework intended for
Linux-based PDAs, including smart-card and proximity-based authentication.
 Helped develop the Role-Based Access Control (RBAC) ANSI standard INCITS 359-2004.
Awards: April 2001, First Annual Award for Achievements in Security of Mobile and Wireless
Business Applications in Government, Category: Mobile Office and Portable Applications
Security (with Wayne Jansen, Tom Karygiannis, Donald Marks, Peter Mell, Rob Rosenthal from
the National Institute for Standards and Technology, US Department of Commerce). May 1998,
U.S. Federal Laboratory Consortium Award for Excellence in Technology Transfer (with D.
Ferraiolo, D.R. Kuhn, J.F. Barkley, A.V. Cincotta, J. Cugini from the National Institute for
Standards and Technology, US Department of Commerce).
Standards (co-authored):
American National Standard for Information Technology - Next Generation Access Control –
Functional Architecture (NGAC-FA), INCITS 499-2013. American National Standards Institute,
Information technology – Next Generation Access Control Generic Operations and Data Structures
(NGAC GOADS), INCITS 526-2016, American National Standard for Information Technology -
Next Generation Access Control - Implementation Requirements, Protocols and API Definitions
(NGAC-IRPAD).
Books:
T. Bălănescu, Ș. Gavrilă, H. Georgescu, M. Gheorghe, L. Sofonea, I. Văduva, Programarea în
limbajele Pascal și Turbo Pascal, Ed. Tehnică, 2 volume, 1992.
Selected articles:
1. P. Mell, J. Shook, R. Harang, Ș. Gavrilă: Linear time algorithms to restrict insider access
using multi-policy access control systems, in Journal of Wireless Mobile Networks, Ubiquitous
Computing, and Dependable Applications, 8(1):4-25 · March 2017.
2. D. F. Ferraiolo, V. Atluri, Ș. Gavrilă, The Policy Machine: A novel architecture and
framework for access control policy specification and enforcement, Journal of Systems
Architecture 57, 2011, pp. 412–424.
3. D. Ferraiolo, V. Atluri, Ș. Gavrilă: The Policy Machine: A standards-driven enterprise-wide
access control enforcement mechanism, in the Defense Standardization Program Journal,
December 2007
4. W. Jansen, Ș. Gavrilă, C. Seveillac, Smart Card Authentication for Mobile Devices, Int. J.
Information and Computer Security, Vol. 1, Issue 4, pp. 400-413, October 2007.
5. D. Ferraiolo, S.I. Gavrila, R. Kuhn, V. Hu, Composing and Combining Policies under the
Policy Machine, 10th ACM Symposium on Access Control Models and Technologies
(SACMAT’05), June 1-3, 2005, Stockholm, Sweden.
6. D. F. Ferraiolo, R. Sandhu, Ș. Gavrilă, D.R. Kuhn, R. Chandramouli, Proposed NIST
Standard for Role-Based Access Control, ACM Transactions on Information and Systems
Security, Vol. 4, No. 3, August 2001, pp. 224-274.
7. V. D. Gligor, Ș. Gavrilă, Application-Oriented Security Policies and their Composition, in
Proc. of the Security Protocols International Workshop, Cambridge, England, Springer Verlag
LNCS Vol. 1550, 1999, pp. 67-71.
8. Ș. Gavrilă, J. F. Barkley, Formal Specification for Role Based Access Control User/Role and
Role/Role Relationship Management, in Proceedings of Third ACM Workshop on Role-Based
Access Control, Fairfax, Virginia, October 22-23, 1998, pp. 81-90.
9. V. D. Gligor, Ș. Gavrilă, D. Ferraiolo, On the Formal Definition of Separation-of-Duty
policies and their Composition, in IEEE Symposium on Security and Privacy, May3-6, 1998,
Oakland, California, pp. 172-183.
10. T. Bălănescu, Ș. Gavrilă, M. Gheorghe, R. Nicolescu, L. Sofonea, On Hartmann’s Recovery
Scheme, in ACM SIGPLAN Notices 21, 12, 1986, pp. 80-86.
MARIAN GHEORGHE
Marian Gheorghe s-a născut la 2 februarie 1953, în București. A absolvit Facultatea de
Matematică a Universității din București (1972–1976), specializarea informatică. În anul 1991 a
susținut teza de doctorat în matematică „Formal Languages and Programming Languages”, coord.
științific prof. dr. Solomon Marcus.
Positions: Lecturer, University of Bucharest, Romania, 1992–1998. Associate professor,

University of Piteşti, Romania, 1998–2000. Lecturer, senior lecturer, reader, at the University of
Sheffield, 2000–2015. Professor, University of Bradford, 2015 – present. Before 1992: analyst at
ITC, Bucharest, Romania, 1976–1980; analyst and researcher at CCUB, University of Bucharest,
Romania (1980–1992).
Research areas: Computational models, such as formal languages, automata, unconventional

computing, membrane computing, formal verification and testing, including model checking and
model based testing, and software engineering and applications of computational models.
Main results:
 Computational models have been core to most of the research activities. Various formal
grammars – initial grammars, with valences, with apical growth, contextual grammars –
have been studied for their computational power and properties of the generated
languages. Some classes of grammars have been applied to the syntax analysis and
parsing of programming languages. The properties of a special class of regular languages
used in parallel parsing have been established in [a1]. X-machines, a general class of
automata, have been investigated in connection with distributed grammar systems; the
transitions of these machines have been associated with either regular or context-free
rules and the power of these devices as translation mechanisms has been investigated.
The parallel variant of this model, consisting of a set of communicating X-machines, has
been proved to have the same behaviour as a standard X-machine [a2]. Membrane
computing, a branch of natural computing, has been investigated for more than 15 years,
after 2000, looking at different types of models, called P systems. In this context, a
model, called population P systems, consisting of independent compartments that may
dynamically create bonds and communicate, has been studied. The computational power
of this model has been investigated [a3]. A few more membrane computing models have
been considered: a model derived from an important bacteria communication mechanism,
quorum sensing, has been studied for its computational capabilities [a4] and a model
based on a general communicating approach encountered in various computing
paradigms has been introduced and studied [a5]. Some macro-constructs based on
compositionality have been provided and used in this context [a5]. In an attempt to unify
certain existing features of various membrane computing models, a new computational
model, called kernel P system, has been considered. It captures basic type of rules –
rewriting and communication, introducing a flexible way of creating bonds amongst
compartments and allowing each compartment to define its own behaviour. The rules
have guards that provide an additional control to selecting them. The model has been
studied not only with respect to its computational power, but it has been linked with
standard verification and testing approaches, allowing each model to be formally checked
and its correctness being proved [a9].
 Formal verification and testing has been considered for different models, especially state-
based ones – finite-state machines and X-machines, but also for various types of P
systems. A special class of P systems, called identifiable P systems, have been introduced
and studied with respect to model-based testing, allowing to identify in a unique way
from traces of execution the rules applied [a10]. A general method of deriving test sets
from the formal specification of a P system has been constructed [a7]. A systematic
approach on using formal verification for both qualitative and quantitative behaviour of
biological systems has been established in [a8].
 Software engineering and applications of computational models represent an opportunity
to utilize different computational models for specifying the requirements or design of
various engineering and biological systems [b4], build efficient simulation and
verification approaches [b3, Chapter 1] and combine these models with efficient
optimization algorithms. The last line of research has become very active in the
membrane computing community, one of its initial developments – the use of such
approach to solve a combinatorial problem by considering various membrane system
structures and rules [a6], being very instrumental in this context.
Administrative positions: Head of the Verification and Testing Group, at Sheffield University,
2011 – 2014; Director of reseach of the School of Electrical Engineering and Computer Science,
University of Bradford, 2015 – present; Head of the Modelling, Testing and Verification Research
Group
(https://www.brad.ac.uk/ei/electrical–engineering–and–computer–science/research/modelling–
testing–and–verification/) and co-director of the Computing Enterprise Centre (https://www.
bradford.ac.uk/ei/electrical–engineering–and–computer–science/bradford–computing–enterprise–
centre/).
Membership to professional organizations: International Membrane Computing Society.

Honors, prizes, scientific distinctions: Best paper awards at IEEE Congress on Evolutionary
Computation, 2007 and CiE, 2013. Award to „the researcher with the most numerous
participations” and for „many ideas and papers in membrane computing” at WMC10, 2009.
PhD students: Francesco Bernardini (2006 – shortlisted as runner up for the BCS best PhD
submission in 2006), Ioanna Stamatopoulou (2008), Ciprian Dragomir (2016), Mehmet E. Bakir
(2018).
Books:
[b1] (with T. Bălănescu, I. Văduva, H. Georgescu, S. Gavrilă, L. Sofonea) Programming in Pascal
and Turbo Pascal, 2 volumes, Technical Publishing House, 1992 (in Romanian).
[b2] (Editor) Molecular Computation Models, IGI Global, 2005.
[b3] (with P. Frisco, M.J. Pérez-Jiménez, eds.) Applications of Membrane Computing in Systems
and Synthetic Biology, Springer, Berlin, 2014.
[b4] (with G. Zhang, M.J. Pérez-Jiménez) Real-Life Applications with Membrane Computing,
Springer, Berlin, 2017.
[a1] (with T. Bălănescu) A Note on PF(k) Parsable Languages, Fundamenta Informaticae, 24
(1991), 283-286.
[a2] (with T. Bălănescu, T. Cowling, H. Georgescu, M. Holcombe, C. Vertan) Communicating
Stream X-Machines Are No More Than X-machines, Journal of Universal Computer
Science, 5 (1999), 494-507.
[a3] (with F. Bernardini) Population P Systems, Journal of Universal Computer Science, 10
(2004), 509-539.
[a4] (with F. Bernardini, N. Krasnogor) Quorum Sensing P Systems, Theoretical Computer
Science, 371 (2007), 20-33.
[a5] (with S. Verlan, F. Bernardini, M. Margenstern) Generalized Communicating P Systems,
Theoretical Computer Science, 404 (2008), 170-184.
[a6] (with G. Zhang, C.-Z. Wu) A Quantum Inspired Evolutionary Algorithm Based on P Systems
and Knapsack Problem, Fundamenta Informaticae, 87 (2008), 93-116.
[a7] (with F. Ipate, R. Lefticaru) Test Generation From P Systems Using Model Checking, Journal
of Logic and Algebraic Programming, 79 (2010), 350-362.
[a8] (with S. Konur, C. Dragomir, L. Mierlă, F. Ipate, N. Krasnogor) Qualitative and Quantitative
Analysis of Systems and Synthetic Biology Constructs Using P Systems, ACS Synthetic
Biology, 4 (2014), 83-92.
[a9] (with R. Ceterchi, F. Ipate, S. Konur) Kernel P Systems Modelling, Testing and Verification,
International Conference on Membrane Computing, 2016, 233-250.
[a10] (with F. Ipate, S. Konur) Testing Based on Identifiable P Systems Using Cover Automata
and X-machines, Information Sciences, 372 (2016), 565-578.
RADU NICOLESCU
Radu Nicolescu s-a născut la 13 octombrie 1948, în București. A absolvit Facultatea de
Matematică a Universității din București (1966-1971), la grupa de Mașini de calcul, în ultimii doi
ani de specializare. În anul 1985 a susținut teza de doctorat în matematică „Formal Languages and
Programming Languages”, coord. științific prof. dr. Solomon Marcus.
Positions: 1995-2018: Lecturer, senior lecturer, Dept of Computer Science, The University of
Auckland, New Zealand. 1991-1994: Software project leader, EFL and LISTEC Ges.m.b.H./
GmbH, Wien, Austria and Lahr/Schwartzwald, Germany. 1989-1991: Software developer, Wanko
& Partner Ges.m.b.H., Salzburg, Austria. 1988-1989: Honorary senior researcher, Computing
Research and Innovation Centre (SZKI), Budapest, Hungary. 1971-1988: Analyst, senior analyst
(with part time teaching at the Faculty of Mathematics), Computing Centre of the University of
Bucharest (CCUB), (Bucharest, Romania).
Research areas: Parallel and distributed computing, logical and functional programming,
distributed deep learning, image processing, combinatorial optimizations, information coding and
complexity, theory of computation, automata and formal languages, parsing and compiler construction.
Main results:
2014: Started to develop cP systems, a version of P systems with Prolog-like features (Auckland,
New Zealand). Cf. representative articles.
1995: Proved several critical uniqueness results for T-codes (Auckland, New Zealand). Cf.
representative articles.
1994: Lead the team that designed and developed software for an experimental robotic system for
distributing and tracking tests in medical laboratories, presented at CeBIT 1990 (Hanover,
Germany).
1990: Designed and developed fast software for vehicle routing and scheduling, presented at
CeBIT 1990 (Hanover, Germany), used throughout Austria, Switzerland, Germany.
1985: Proved – under the supervision of prof. D. Vaida and S. Marcus – that the typical syntax of
mainstream programming languages cannot be fully modelled by indexed grammars.
1976: Significant contributions to the design and implementation of PLUB (Programming
Language of the University of Bucharest) (Bucharest, Romania).
Administrative positions:
2007-2015: Director of Communication and Information Technology Research Group (CITR),
Dept of Computer Science, The University of Auckland, New Zealand.
2001-2007: Head judge at ACM South Pacific Programming Contest (SPPC), Auckland, New
Zealand.
Editorial boards: Journal of Membrane Computing (Springer, from 2018).
Membership to professional organizations: IEEE, IEEE CS (1995–2017), ACM (1986–2017).
Honours, prizes, scientific distinctions:

2003: Michael Lennon Award – Excellence as Head Judge for ACM South Pacific Region,
Auckland, New Zealand.
2001: Distinguished Teaching Award, The University of Auckland, New Zealand.
1999: Award of the Computer Science Department for Excellence of Teaching, Auckland, New
Zealand.
1983: Award of the Ministry of Education for Excellence in Applied Research, Romania.
1966: First Place at the National Level, Mathematical Olympics Competition, Romania.
PhD students: Alec Henderson (2018 – started), James Cooper (2017 – started), Haokun Geng
(2014–2017), Dongwei Liu (2014–2017), Huiling Wu (2012–2014),Yun Kim (2010–2013).
1. Most Common Words – A cP Systems Solution, LNCS 10725, Springer, 2018, 214–229.
2. Revising the Membrane Computing Model for Byzantine Agreement, Membrane Computing
Conference, Milan, Italy, LNCS 10105, Springer, 2017, 317–339.
3. (with D. Liu, R. Klette) Stereo-Based Bokeh Effects for Photography, Machine Vision and
Applications, 27, 8 (2016), 1325–1337.
4. (with D. Vaida). Indexed Grammars, ET0L Systems and Programming Languages, Discrete
Mathematics and Computer Science. In Memoriam Alexandru Mateescu (1952–2005) (Gh.
Păun, G. Rozenberg, A. Salomaa, eds.), The Publ. House of the Romanian Academy,
Bucharest, 2014, 241–258.
5. (with G. Gimel'Farb, S. Ragavan) P System Implementation of Dynamic Programming Stereo,
Journal of Mathematical Imaging and Vision, 47, 1–2 (2013), 13–26.
6. (with H. Wu) New Solutions for Disjoint Paths in P Systems, Natural Computing, 11, 4 (2012),
637–651.
7. (with M.J. Dinneen, Z.-B. Kim) P Systems and the Byzantine Agreement, Journal of Logic and
Algebraic Programming, 79, 6 (2010), 334–349.
8. (with M.R. Titchener) Uniqueness Theorems for T-Codes, Romanian Journal of Information
Science and Technology, 1, 3 (1998), 243–258.
9. (with U. Günther, P. Hertling, M. Titchener) Representing Variable-Length Codes in Fixed-
Length T-Depletion Format in Encoders and Decoders 1 2, Journal of Universal Computer
Science, 3, 11 (1997), 1207–1225.
10. (with T. Bălănescu, S. Gavrilă, M. Gheorghe, L. Sofonea) On Hartmann's Error-Recovery
Scheme, ACM SIGPLAN Notices, 21, 12 (1986), 80–86.
LIVIU SOFONEA (13.07.1940-15.02.2008)
In memoriam, Liviu Sofonea
Tudor Bălănescu1, Șerban Gavrilă2, Marian Gheorghe3, Radu Nicolescu4

1
Universitatea din Pitești, 2National Institute for Standards and Technology – USA,
3
Bradford University – UK, 4University of Auckland – New Zealand
Dedicăm aceste rânduri celui care a contribuit decisiv la constituirea și evoluția colectivului de
cercetare de la CCUB implicat în studiul și dezvoltarea metodologiilor de translatare a limbajelor
de programare. De curând revenit în țară din Statele Unite ale Americii, la începutul anilor ’70,
unde urmase un stagiu de specializare, tânărul pe atunci, Liviu Sofonea, a atras către
preocupările sale științifice legate de teoria și metodologiile de automatizare a procesului de
compilare/ interpretare a limbajelor de programare un grup de tineri absolvenți ai Facultății de
Matematică (specializarea Mașini de Calcul/ Informatică) a Universității din București, alături de
care a activat, în nenumărate proiecte științifice și de proiectare, timp de aproape două decenii. A
fost un prieten onest și deopotrivă un autentic lider, care se remarca printr-o delicatețe aparte în
relațiile interumane și care a promovat, încurajat și apărat, atunci când era cazul, inițiativele
noastre. Putem afirma că am fost, „by delegate” (cum se spune în programare), beneficiarii unei
experiențe de studiu și cercetare acumulată în laboratoarele prestigioaselor universități
americane unde lucrase, împărtășită de Liviu cu generozitate și tact. A plecat prematur dintre noi:
alături de colegi și de nenumărate generații de studenți de la Facultatea de Matematică și de la
Facultatea de Chimie a Universității din București, ne vom aminti cu prețuire de cercetătorul și
cadrul didactic Liviu Sofonea.
Marin Vlada82,
Profesorul Liviu Sofonea (13.07.1940-15.02.2008) s-a născut în localitatea Drăguș de

lângă Mănăstirea Sâmbăta de sus, jud. Brașov. În perioada 1947-1954 a absolvit Școala generală
din localitate, iar în perioada 1954-1957 a absolvit Liceul din orașul Victoria (în acea vreme durata
liceului era de 3 ani). În toți anii de școală a fost premiat, iar la liceu a fost șef de promoție. Părinții
82
Prof. Liviu Sofonea (13.07.1940-15.02.2008), în M. Vlada (coord.), Istoria informaticii românești. Apariție,
dezvoltare și impact. Vol. II, Editura MATRIXROM, 2019, pag 303-305.
lui erau agricultori și acasă erau 4 frați. Din cauza greutăților de trai, nu a reușit să meargă imediat
la facultate, ci în anul următor, 1958 („la admiterea de la facultate a mers în opinci și în ițari”
mărturia soției Elena Sofonea). În perioada 1958-1963 a urmat cursurile Facultății de Matematică
și Fizică de la Universitatea din București (durata de 5 ani în acea vreme). A absolvit Facultatea
de Matematică și Mecaniccă, secția Mașini de calcul, înființată de Gr. C. Moisil în anul 1959.
După absolvire, în anul 1963 a fost repartizat, prin hotărâre guvernamentală, așa cum se
proceda atunci, la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), înființat de Moisil în
anul 1962. Ca angajat la CCUB, se află printre profesorii care predau ore la Facultatea de
Matematică, secția Mașini de calcul. Profesori în perioada 1968-1970 la secția Mașini de calcul –
promoția 1965-1970: Anca Bârsănescu (as.), Virgil Căzănescu (as.), Marigena Eftimie (as.), Ion
Filloti (cerc. st.), Horia Georgescu (as.), Maria Lovin (analist de sisteme), Grigore C. Moisil (acad.
prof.), Stelian Niculescu (analist de sisteme), Constantin P. Popovoci (conf.), Nicolae Popoviciu
(analist de sisteme), Sergiu Rudeanu (conf.), Liviu Sofonea (analist de sisteme) –
Sursa: http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1970/index.html.
În perioada 1970-1973, printr-o bursă, Liviu Sofoneaa fost la o specializare la Ohio State
University din USA, obținând diploma de M.Sc (the degree of Master Science). Venind în țară, a
aflat că i s-a prelungit perioada pentru doctorat. Deoarece aveau copii mici, împreună cu soția sa a
hotărât să nu se mai întoarcă în USA pentru a continua programul de doctorat. „Începând cu anul
1976, colectivele de lucru din CCUB sunt conduse de Liviu Sofonea – șef atelier, Maria Lovin –
șef laborator, și de Dumitru Drăghici – șeful colectivului de exploatare a echipamentelor de
calcul.” Ion Văduva, 25 de ani de activitate a CCUB, în Lucrările Sesiunii Științifice a Centrului
de Calcul al Universității din București, 20-21 feb. 1987, Tip. Universității din București, 1987.
Începând cu anul 1975, CCUB a funcționat ca unitate cu autofinanțare în cadrul Facultății de
Matematică, fiind implicat în diverse contracte de cercetare cu unități economice pentru elaborarea
de sisteme informatice, asigurând în același timp predarea de cursuri, seminarii și laboratoare de
informatică pentru studenții Facultății de Matematică. După anul 1989, evoluția evenimentelor a
condus la deteriorarea activității de bază a CCUB, practic, în anul 1993 personalul s-a redus la
cateva persoane, fiind astfel desființat.
În anul 1992, prin concurs, Liviu Sofonea s-a angajat Lector la Catedra de matematici
aplicate și informatică, nou înființată la Facultatea de Chimie a Universității din București. La
Catedra de matematici aplicate și informatică a predat cursuri de „Programarea calculatoarelor”
și „Informatică” și a participat la divese contracte de cercetare în domeniul informaticii. În anul
2006, Catedra de Fizică şi Catedra de matematici aplicate și informatică s-au unit și au format
Catedra de Fizică și Matematici Aplicate. Liviu Sofonea s-a pensionat în anul 2006, iar în anul
2008 a decedat prematur. A avut doi copii Mihai și Bogdan.
(Prelucrare, Sursa: M. Vlada, Profesorul Liviu Sofonea,
http://mvlada.blogspot.com/2018/09/profesorul-liviu-sofonea.html, 2018).
6.24 Ioan Roșca, un matematician expert în metode

numerice și metoda elementului finit
Prelucrare după http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/rosca_ioan/
http://fmi.unibuc.ro/ro/pdf/2005/catedre/mecanica/Rosca_CV.pdf
Ioan Roșca s-a născut la 23 aprilie 1947, în comuna

Sarmas, jud. Harghita. A absolvit Facultatea de Matematică-
Mecanică a Universității din București (1965-1970), la grupa
de Mașini de calcul, în ultimii doi ani de specializare.
„Metode funcțional-numerice în rezolvarea ecuațiilor
operatoriale”, coord. științific acad. Nicolae Teodorescu
(comisia de doctorat: președinte prof. dr. Nicolae Radu,
prof. dr. Ciprian Foiaș, prof. dr. Aristide Halanay, prof. dr.
George Dincă).
Poziții academice: Universitatea din București, Facultatea de

Matematică-Mecanică: asistent stagiar (sept. 1970 – iun. 1971); la Centrul de Calcul al
Universității din București (CCUB) analist (1 iulie 1971 – 31 martie 1979); analist principal III
(1 aprilie 1979 – 15 februarie 1980); la Facultatea de Matematică lector (febr. 1980 - febr. 1991);
conferențiar (febr. 1991 – febr. 2002); profesor (febr. 2002 –); profesor invitat la Universitatea
Blaise Pascal (Clermont-Ferrand II) (oct. 1991 – mar. 1992).
Domenii de interes: ecuații cu derivate parțiale (liniare și neliniare), metode numerice, metode de
element finit, metode variaționale, modelare matematică, geometria spațiilor normate.
Stagii științifice: Darmouth College, SUA, 1974 (5 luni); Seminarul Banach asupra teoriei
aproximării, Varșovia, Polonia, 1975 (2 luni); Laboratorul de mecanica solidelor, Școala
Politehnică, Palaiseau, Franța, 1992 (2 luni); Laboratorul de matematică aplicată, Universite de
Savoie, Chambery, Franța, 2000 (4 luni).
Activitate didactică – cursuri și seminarii ținute la Universitatea din București, Facultatea de

Matematică: Ecuații diferențiale, Ecuații cu derivate parțiale, Partial Differential Equations,
Ecuațiile fizicii matematice, Tehnici de calcul, Analiză numerică, Metode numerice în mecanică,
Metode numerice pentru ecuații diferențiale și cu derivate parțiale, Metode numerice în analiza
neliniară, Metode funcționale cu aplicații în mecanică, Metode variaționale și metode numerice,
Metoda elementului finit, Limbaje de programare, Tehnici de programare.
Publicații (până în anul 2007): 6 cărți publicate; 40 articole în reviste de specialitate; 5 articole în
lucrările unor reuniuni științifice; articole metodico-științifice; 1 brevet de inventator; 9 preprinturi
publicate: 4 la CCUB, 3 la INCREST și 2 la LAM.
Brevete de invenție: Sistem informațional pentru evidența, mișcare și utilizarea personalului
(brevet nr. 68348 din 10 iulie 1978).
Cărți:
1. Ecuații cu derivate parțiale, Editura Universității din București, 1997, 400 pagini.
2. Metode funcțional numerice pentru ecuații operatoriale, Editura CRATER, 1999, ISBN:
973-9029-87-6, 200 pagini.
3. Analiză numerică, Editura Universității din București, 1999, ISBN: 973-575-360-X, 444 pagini.
4. Lecții de ecuații diferențiale și cu derivate parțiale, Editura Fundației „România de Mâine”,
București 2000, ISBN 973-582-190-7, 332 pagini.
5. Elemente de analiză numerică matriceală, Editura Fundației „România de Mâine”, 2001, ISBN
973-582-408-6, 292 pagini.
6. Curent Topics in Continuum Mechanics, Editura Academiei Romăne, 2002, ISBN 973-27-
0919-7, 973-27-091-9.
Articole științifice (selecție):

1. Semi-produit scalaire et répresentations de type Riesz pour les fonctionnelles linéaires et
bornées sur espaces normés, C.R.Acad. Sci. Paris, t.283(1976), 79-81.
2. Une méthode variationnelle pour l’étude des operateurs nonlinéaires à differentielle
K-positivement définie, C.R.Acad. Sci. Paris, t.286(1978), 25-28 ( with G. Dincă).
3. Metode funcțional numerice pentru ecuații operatoriale (rezumatul tezei de doctorat),
Universitatea București, 1978.
4. A Variational Method for Nonlinear Operators, Rev. Roum. Math. Pures et Appl., t. XXV,
4(1980), 543-572 (G. Dincă).
5. Sistemul SIAF, algoritmi și programe, în Informatica în învățământ, 1 (1980).
6. Asupra lemei Lax–Milgram în Lucrările sesiunii ștințifice a Centrului de Calcul al Universității
din București, Editura Universității București, 1981, 339-345.
7. A Variational Proof of Friedreichs extension theorem, An. Univ. Bucure¸sti, Mat., vol.
XXXIII(1984), 44-51 (+I.R. Ionescu).
8. A Variational Method in the Study of the equations f ∈ Au + ∂β(Ku), An. Univ. București, Mat.,
XXXIV(1985), 52-60 (+ M.Sofonea).
9. A Variational Method for Nonlinear Multivalued Operators, Nonlinear Analysis, Theory,
Methods and Applications, 9 (1985), no. 2, 259-273 (+I.R. Ionescu & M. Sofonea).
10. On the Energetical Space for a Linear Operator, An. Univ. București, Mat., XXXV (1986), 19-24
(+I.R. Ionescu & M. Sofonea).
11. Metode variaționale și numerice în studiul problemelor la limită, în Lucrările Sesiunii ștințifice
a Centrului de Calcul al Universității din București, Editura Universității din București, 1988.
12. On the Babuska-Lax-Milgram theorem, An. Univ. București, XXXVIII (1989), 61-65.
13. Soluții ale problemelor date la etapa finală a concursului profesional științific studențesc de
matematică, Gazeta matematică (seria perfecționarea metodică și metodologică în matematică
și informatică), anul X, nr. 2-3 (1989), 110-123.1.
14. Friedrichs extension for Nonconvex Variational Problems Nonlinear Analysis, Theory,
Methods and Applications, 14 (1990), no. 11, 905-914 (+I.R. Ionescu).
15. Methode de l’element fini pour l’equation elasto-visco-plastique avec variable interne d’etat, în
Proceedings of First National Conference on Boundary and Finite Elements, ELFIN’91,
Cluj-Napoca.
16. Some examples for Friedrichs extension of nonconvex variational problems, Bull. Math. de la
Soc. Sci. Math. de Roumanie Tome 35(83)(1991), 89-96 (+ I.R. Ionescu).
17. Sobolev Solutions for Convex Variational Problems in Locally Convex Spaces, in Diferential
Equations and Control Theory , 1991, 121-125 (+ I.R. Ionescu).
Preprinturi: 1. Funcția de interogare a unei bănci de date (23 pagini), Preprint CCUB, 1973. 2.
Studiul convergenței numerice pentru unele procese iterative (44 pagini), Preprint CCUB, 1974. 3.
Funcții spline (31 pagini), Preprint CCUB 1976. 4. Semi-produse scalare și teoreme de reprezentare
pentru funcționale liniare și mărginite pe spații normate (11 pagini) , Preprint CCUB 1976.
6.25 Denis Enăchescu, un informatician expert în metoda Monte

Carlo, Data Mining și Inteligența Articială
Prelucrare după
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/enachescu_denis/
Denis Enăchescu s-a născut la 14 septembrie 1952, în

București. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității
din București (1971-1975), cu examen de admitere la
specializarea Informatică.
„Statistic study of the stochastic processes. Computing aspects to
the parabolic equation”, coord. științific prof. dr. Ion Văduva.
Poziții academice: la Centrul de Calcul al Universității din

București (CCUB), Facultatea de Matematică, Universitatea din
București: programator/cercetător (1979-1984), senior cercetător (1984-1990), Head of
the Mathematical Computation Department (1990-1992). La Catedra de
Informatică/Departamentul de Informatică – Facultatea de Matematică: lector (1992-
2001), conferențiat (2001-2004), profesor, din anul 2004.
Domenii de interes: Simulation methods, especially the Monte Carlo method; Data Mining
methods, especially factorial methods, cluster and discriminant analysis; Artificial Intelligence,
neuronal networks and support vector machines for supervised and unsupervised statistical
learning; Biostatistics, especially statistical methods for bioavailability and bioequivalence.
Activitate științifică, didactică și de cercetare pe bază de contract:

since 1975 till today, 87 scientific papers published;
since 1975 till today, 2 books published by Foreign Publishing Houses, 6 books published by
National / University Publishing Houses,
since 1982 till today, delivered conferences at 11 Foreign Universities;
since 2003 till today, member in 10 boards for confering the scientific title of doctor in
mathematics;
since 1996 till today, taken part in 6 international and 21 national research grants;
since 1979 till 1990, project manager for 29 contracts with industrial applications;
since 1993 till today, 20 different courses and seminaries;
since 1979 till today, participated with communications at, approximately, 60 national and 21
international scientific meetings.
Titluri Relevante:
1992 - [1. 1] D. Enăchescu, E. Ursianu (1992) Tables of Critical Values for simultaneous Tests,
Biom. J., 34, 8, p. 945-960.
1994 - [1. 2] M. Dumitrescu, D. Enăchescu, Fl. Hristea (1994) On the performances of an outlier
test in the case of the exponential distribution, Comp. Stat. & Data Analysis, 17, p. 119-27.
1998 - [1. 3] C. Mircioiu, A. Perju, E. Griu, G. Călin, A. Neagu, D. Enăchescu (1998)

Pharmacokinetics of progesterone in postmenopausal women. 1. Pharmacokinetics following
intravaginal administration, European Jour. of Drug Metabolism and Pharmacokinetics, 23(3),
p. 391-396.
1998 - [1. 4] C. Mircioiu, A. Perju, E. Griu, G. Călin, A. Neagu, D. Enăchescu, D.S. Miron (1998)
Pharmacokinetics of progesterone in postmenopausal women. 2. Pharmacokinetics following
percutaneous administration, European Jour. of Drug Metabolism and Pharmacokinetics, 23(3),
p. 397-402.
2002 - [1. 5] D. Enăchescu, C. Enăchescu (2002) Estimation of Pr(Y<X) in the case of the Luceno
Distribution, Rev. Roumaine de Math.Pure et Appl., 47, 2, p. 171-177.
2002 - [1. 6] D. Enăchescu, C. Enăchescu (2002) Change-Point Models of Reliability and the
Occam’s Razor, Math. Reports, 54, 4, p. 63-70.
2002 - [1. 7] D. Enăchescu, C. Enăchescu (2002) Principal Components Analysis. Application to
the Study of Risk-Factors for Social Dissociation on Territorial Level in Romania, Austrian
Journal of Statistics, 31(2&3), p. 123-130.
2004 - [1. 8] D. Enăchescu (2004) A Multilayer Perceptron Model for Prostate Cancer Prediction,
International Journal of Computer Mathematics, 81(4), p. 407-415.
2005 - [1. 9] D. Enăchescu, C. Enăchescu (2005) Estimating an Endpoint of a Distribution in the
presence of Observation Errors using Support Vector Machines, Rev. Roumaine Math.Pures
Appl., 50, 4, p. 343-55.
2006 - [1.10] D. Enăchescu, R. Vernic (2006) Approximating the distribution of a randomly
weighted sum of random variables using kernel and neural network methods, Math. Reports,
vol.8(58), no. 1, 37-47.
2009 - [1.11] D. Enăchescu C. Enăchescu (2009) Clustering and Spatial Variation in Risk,
Biocybernetics and Biomedical Engineering, 29(2), p. 19-30.
2010 - [1.12] D. Enăchescu (2010) Exploratory Data Analysis Methods for Comparision of Drug
Dissolution Profiles , Biocybernetics and Biomedical Engineering, 30(4), p. 17-29.
Editura Tehnică, 1985 Editura Tehnică, 1994

Articole științifice publicate în reviste de specialitate, în proceedings-uri cu referenți ale unor

conferințe naționale și internaționale:
1997 - [3. 9] D. Enăchescu, V. Preda (1997) Autoregressive models with mixed double-
exponentially distributed noise, Proc. of MMR'97, Bucharest, p.44-50, printed at GSCI-CIDE/
1997 - [3.10] C. Enăchescu, D. Enăchescu (1997) Neural Networks in Outliers Tests, Proc. of
MMR'97 Bucharest, Part II, p. 297-301, printed at GSCI-CIDE.
1999 - [3.12] C. Enăchescu, D. Enăchescu (1999) An Iterative Algorithm for Learning by Support
Vector Machine Applied Stochastic Models and Data Analysis - Quantitative Methods in
Business and Industry Society, Ed. H. Bacelar-Nicolau, E. Costa Nicolau, J. Janssen, pp. 293-
99, Instituto Nacional de Estatistica, Portugal.
2000 - [3.17] D. Enăchescu, C. Enăchescu (2000) Factors of Risk for Social Dissociation on
Territorial Level in Romania, 22nd Conference on Regional and Urban Statistics and Research,
SCORUS’2000, Shenzhen, China, p. 216-222.
2002 - [3.18] D. Enăchescu, C. Enăchescu (2002) Comparision Techniques in Reliability
Modelling, Proc. of the MMR’2002, June 17-20, 2002, Trondheim, Norway, NTNU, p. 231-234.
2005 - [3.20] D. Enăchescu , C. Enăchescu (2005) Learning Vector Quantization for Breast Cancer
Prediction, Proceedings 12th Portuguese Conference on Artificial Intelligence, Covilha,
Portugal, 2005, Eds. Bento C., Cardoso A., Dias G., p. 177-180, ISBN: 0-7803-9366-X.
2007 - [3.23] D. Enăchescu, L. P. Dinu (2007), Languages Similarity. Measuring and Testing,
Recent Advances in Stochastic Modelling, Ed. Ch. H. Skiadas, ISBN 978-981-270-968-4,
World Scientific, p. 512-521.
2007 - [3.24] D. Enăchescu, L. P. Dinu (200 7), On clustering Romance Languages, Recent
Advances in Stochastic Modelling, Ed. Ch. H. Skiadas, ISBN 978-981-270-968-4, World
Scientific, p. 521-529.
2007 - [3.26] C. Enăchescu, D. Enăchescu, (2007) Nonstandard techniques for smart clustering.
Application to the recommender systems for libraries, Proceedings of the Workshop Services
and Software Architectures, Infrastructures and Engineering for enhancing EU Citizen’s
Quality of Life, Romanian Academy Library, ISBN 978-973-0-04939-8, p. 176-184.
2009 - [3.32] C. Enăchescu, D. Enăchescu, (2009) Autoregressive systems with double- exponentially
distributed noise, in “Systems Theory Modeling, Analysis and Control”, eds. A.El Jai, L.Afifi,
E.Zerrik, Fes, Morocco, p.433-440, Presses Universitaires de Perpignan, ISBN 978-2-35412-

043-6.
2009 - [3.33] D. Enăchescu, C. Enăchescu (2009) A new approach for outlying records in
bioequivalence trials, in Selected papers of „The XIIIth International Conference- Applied
Stochastic Models and Data Analysis”, eds. L. Sakalauskas, C.Skiadas, E.K.Zavadskas,
Vilnius, Lithuania, p. 250-257, VGTU Press „Technika”, ISBN978-9955-28-463-5.
Cărți/capitole din cărți publicate în edituri din străinatate:

[5.2] D. Enăchescu (2003) Elements of Statistical Learning. Applications in DataMining,
Cooperativa Libraria Editrice Università di Padova, Padova, Italia, ISBN 88-7178-951-2, pp. 168.
[5.3] D. Enăchescu (2004) Unsupervised Statistical Learning and data Mining, Cooperativa
Libraria Editrice Università di Padova, Padova, 2004, ISBN 88- 7178-948-2, pp. 175.
[5.4] D. Enăchescu (2005) Mixed Models Analysis. Applications to the Medical Data, chapter in:
Lecture Notes of the International Centre of Biocybernetics Seminar –Statistics and Clinical
Practice-, Warsaw, Poland, 2005, p.25-31, PWN-Polish Scientific Publishers, ISBN 978-83-
01-15935-9.
Lista cărților și monografiilor publicate în edituri din țară:

[6.1] M. Albu, D. Enăchescu (1985) Nonsteady processes of
energy redistribution in the terrestrial crust, (in romanian)
Technical Publishing House, Bucharest, pp. 285.
[6.2] M. Albu, A. Guran, L. Albu, C. Rădulescu, D. Enăchescu,
M. Palcu (1989) World resources of coals (in romanian),
Technical Publishing House, Bucharest, pp. 250, ISBN 973-
31-0083-8.
[6.3] Fl. Hristea, D. Enăchescu, R. Balint (1994) The Norton
World: Norton Commander v.4.0, Norton Utilities v.7.0 (in
romanian), Technical Publishing House, Bucharest. pp. 400,
pp. 430, ISBN 973-31-0658-5.
[6.4] D. Enăchescu (First Edition in 2003, Second in 2004, Third
in 2005) Statistical Data Mining Technics (in romanian), The
University of Bucharest Publishing House, ISBN 973-575-
814-8, pp. 160.
Premii, citări biografice, profesor invitat:

1980 - the first prize at the V-th Mathematical Balcaniad for students and young researchers,
Ankara, Turkey.
1985 - the Gheorghe Lazar prize of the Mathematical Department of the Romanian Academy.
1994 - invited professor at Conservatoire National des Arts et Métiers - CNAM - Paris, chair of
Applied Statistics.
2003 - invited professor at Universita degli Studi di Padova, Italy, „Dipartimento di Scienze
Statistiche”.
2004 - invited professor at Universita degli Studi di Padova, Italy, „Dipartimento di Scienze
Statistiche”.
2005 - invited speaker at “The 70th ICB Seminar –Statistics and Clinical Practice”, Warsaw,
Poland, June.
2005 - member of the Scientific Committee of The 26th Annual Conference of the ISCB, Szeged,
Hungary.
2005 - reviewer at International Society for Clinical Biostatistics News (till now).
2006 - Associate Chief Editor of the „Annals of the University of Bucharest for Computer Science”
(till now) (http://fmi.unibuc.ro/ro/analele_universitatii_bucuresti/analele_univ_ informatica).
2007 - plenary lecturer at Trends and Challenges in Applied Mathematics, Bucharest, Romania.
2007 - the Conference Award for Scientists of “The 28th Annual Conference of the International
Society for Clinical Biostatistics, Alexandroupolis, Greece.
2008 - member of the Editorial Board of Journal of Advanced Research in Applied Mathematics
(http://98.130.221.225/edit_amath.aspx).
2009 - member of the Scientific Committee and Co-organizer of the Computational Intelligence
Section of the Romanian-German Symposium on Mathematics and Its Applications, Sibiu,
România.
6.26 Anton Bătătorescu, un informatician expert în

statistică și cercetări operaționale
Prelucrare după
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/batatorescu_anton/
Anton Bătătorescu s-a născut la 2 februarie 1949,

Codlea, jud. Brașov. A absolvit Facultatea de Matematică a
Universității din București (1969-1972).
„Metode numerice in programarea dinamica. Probleme
liniare dinamice”, coord. științific prof. dr. Aristide Halanay.
Poziții academice: la Centrul de Calcul al Universității din

București (CCUB), Facultatea de Matematică, analist (1972-
1983); analist principal III (1983 – 1991); analist principal II
(1991-1994); Catedra de Informatică, Facultatea de Matematică,
Universitatea din București, asistent (1994-1997); lector
(1997-2003); conferențiar (2003-).
Domenii de interes științific: Programare matematică, analiză numerică, control optimal.
Cursuri predate: Statistică și Cercetări Operaționale (anul II, Colegiul de Informatică); Linear
Optimization (anul II, secția Matematici Aplicate); Packeges for Operations Research (anul IV,
secția Matematici Aplicate); Optimizare (anul III, secția Informatică); Algoritmi de Optimizare
pentru Probleme de Dimensiuni Mari (anul IV); Matematica (anul I, secția Inginerie Geologică).
Membru fondator al SCOR (Societatea de Cercetări Operaționale din România).
Applied Statistics using the R-System – Editura Universitții din București, 2006 (coautor:
Dumitrescu, M.), 273 pag., ISBN 973737119-4.
Metode de optimizare liniară – Editura Universității din București, 2003, 170 pag., ISBN 973-575-
720-6.
Introducere în utilizarea sistemului de operare DOS-PC, Editura Universității din București, 1991
(coautori: Craciunaș, S., Ioan, C.), 105 pag.
Graph Theory, Mathematical Programming and Optimization – Note de curs pentru Cursul
Postuniversitar UNESCO „Informatica și matematici aplicate pentru cercetare”, Centrul de
Calcul al Universității din Bucuresti, 1976.
Articole științifice în reviste din străinatate:

On variational-like inequalities with generalized monotone mappings – In: Lecture Notes in
Economics and Mathematical Systems (I.V. Konnov, D.T. Luc, A.M. Rubinov Editors) Vol.
583 (2006) "Generalized Convexity and Related Topics", pp. 415-432. Springer, ISBN 3-540-
37006-4. (coautori: Preda, V., Beldiman, M.).
On duality for minmax generalized B-vex programming involving n-set functions. – Journal of
Convex Analysis, 9(2), 2002, 609-623. ISSN 0944-6532. (coautor: Preda, V.)
Optimal solution of a bottleneck problem with state delay. – Journal of Optimization Theory and
Applications, 97(2), 1998, 339-356. ISSN 0500-0339.
Optimality and duality in nonlinear programming involving semilocally preinvex functions. –
Journal of Information & Optimization Sciences, 17(3), 1996, 585-596. ISSN 0252-2667.
(coautori: Preda, V., Stancu-Minasian, I.M.).
Lucrări în reviste ale Academiei Române:

Higher-order symmetric multiobjective duality involving generalized (F,rho,gamma,b) - convexity
– Rev. Roumaine Math. Pures Appl. 52 (2007). ISSN 0035-3965 (coautori: V. Preda, M. Beldiman).
On higher-order duality for multiobjective programming involving generalized (F,rho,gamma,b)-
convexity – Mathematical Reports, 9(59), 2 (2007). ISSN 0039-4068 (coautori: V. Preda, M.
Beldiman).
Optimality conditions involving V-type-I univexity and set-functions – Mathematical Reports,
7(57) nr. 1 (2005), 1-11. ISSN 0039-4068.
Gereralized duality involving V-type-I univexity and set-functions – Rev. Roumaine Math. Pures
Appl. 49 (5-6) (2004), 433-445. ISSN 0035-3965.
On a class of generalized pre-variational inequalities – Mathematical Reports, 5(55) nr.3, 2003,
211-218. ISSN 0039-4068 (coautor: Beldiman, M.).
Sufficiency and duality in multiobjective programming involving (F,rho)-convexity and support
functions – Mathematical Reports, 4(54) nr. 3, 2002, 235-244. ISSN 0039-4068.
On generalized rho-pseudo-convex functions for a class of minimization problems – Rev.
Roumaine Math. Pures et Appl. 43(5-6), 1998, 495-501. ISSN 0035-3965.
On programming with semilocally preinvex functions – Rev. Roumaine Math. Pures et Appl.
41(3-4), 1996, 281-287. ISSN 0035-3965. (coautor: Preda, V.).
Lucrări în reviste universitare:

Generalized duality for multi-objective programming involving set-functions – Analele
Universității Bucuresti, Seria Matematică, Anul 53 (2) (2004), 181-200. ISSN 1010-5433.
On symmetric duality for multiobjective programming involving (eta,rho,theta)-invex functions. –

Analele Univ. București, Seria Matematică-Informatică, 51(1), 2002, 159-166. ISSN 77170.
(coautor: Preda, V.)
Error estimations in the numerical solution for a class of linear dynamic problems. – Analele Univ.
București, Seria Matematică-Informatică, 46(1), 1997, 69-83. ISSN 1010-5433.
Computational procedures for a class of bottleneck problems. – Analele Universității din
București, Seria Matematică-Informatică 45(2), 1996, 77-91. ISSN 1010-5433.
An Algorithm for a Special Distribution Problem. – Analele Universității din București, Seria
Matematică-Informatică, 41(2), 1992, 47-54. ISSN 1010-5433.
Preprinturi:
Semilocally preinvex functions in nonlinear programming. – Preprint, Univ. Pisa, Dep. Stat. Mat.
Appl. Econ., Report No. 86, 1994. (coautori: Preda, V., Stancu-Minasian, I.M.)
Rezolvarea sistemelor liniare prin metoda Gauss-Seidel. – Preprint, Centrul de Calcul al
Procedura de recuperare a fișierelor parțial distruse. – Preprint, Centrul de Calcul al Universității
din București, 1984. (coautor: Bălănescu, T.)
Rezolvarea programelor liniare mari cu o structură bloc-unghiulară. Preprint, Centrul de Calcul al
Universității din București, 1983. (coautor: Bălănescu, T.)
Algoritmul de descompunere al lui Rosen pentru probleme cu variabile marginite superior. –
Preprint, Centrul de Calcul al Universității din București, 1982.
Alegerea optimă a planurilor de croire a tablei pentru producția articolelor casnice. – Preprint,
Centrul de Calcul al Universității din București, 1980. (coautor: Bâscă, O.)
Determinarea unui drum hamiltonian minim într-un graf neorientat. – Preprint, Centrul de Calcul
al Universității din București, 1974. (coautor: Tomescu, I.)
Alte lucrări (contracte de cerctare):

Baza de date pentru prelucrarea activităților din cadrul examenului de licență – Universitatea din
București, 2000. (coautor: Bătătorescu, C.)
Prelucrarea activităților din cadrul concursului de admitere pe calculatoare personale PC/AT –
Universitatea București, 1992. (coautor: Ilia, Fl.)
Studiul statistic al procesului de transfer termic în cuva de electroliză a aluminiului – Contract de
cercetare cu Centrul de Cercetări și Proiectări pentru Tehnologia Aluminiului, Slatina, 1983-
1985. (coautori: Văduva, I., Panaite, V.)
Modelarea matematică și optimizarea fluxului produselor rezultate în urma rafinării țițeiului –
Contract de cercetare cu Centrul de Calcul al Ministerului Industriei Chimice, 1982-1984.
Algoritmi și programe pentru probleme de optimizare dinamică – Contracte de cercetare,
beneficiar I.C.I. 1977-1978. (coautori: Halanay, A., Zidăroiu, C.)
Repartizarea optimă a resurselor de apărare asupra țintelor aeriene – Contract de cercetare cu
Institutul Tehnic de Cercetări și Proiectări al Armatei. 1976-1979.
Programarea operativa a productiei – Contracte de cercetare, beneficiar I.C.I. 1975-1976.
(coautori: Halanay, A., Zidăroiu, C.)
Optimizarea transporturilor poștale – Contract de cercetare, beneficiar Institutul de Cercetări și
Proiectare în Telecomunicații. 1973-1974 (coautor: Tomescu, I.)
6.27 Ștefan Ștefănescu, un informatician specialist în

modele statistice, algoritmi și prelucrări de date
Prelucrare după
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/stefanescu_stefan/
Ștefan Ștefănescu s-a născut la 13 august 1948, în orașul Călărași,

jud. Călărași. A absolvit – șef de promoție – Facultatea de Matematică a
Universității din București (1966-1971), secția Mașini de calcul (5 ani),
cu Lucrarea de licență „Construcția categoriei mulțimilor utilizând
axiomele Lawvere” (cond. șt. prof. Grigore C.Moisil). A susținut teza de
doctorat „Funcții recursive: Algoritmi recurenți pentru generarea
șirurilor de valori aleatoare ce au anumite proprietăți statistice-
Aplicații” (Facultatea de Matematică, Universitatea din București), conducători științifici:
acad. prof. dr. Grigore C. Moisil, prof. dr. Constantin Popovici.
Poziții academice: la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), Facultatea

de Matematică, Universitatea din București: repartiție gunernamentală (1971), analist-
programator/cercetător (1971-1980), analist-programator III (1980-1990), analist-programator
II (1990-1992). La Catedra de Probabilități, statistică și cercetări operaționale –
Facultatea de Matematică: lector (1992-2002), conferențiat (2002 -).
Domenii de interes științific: Tehnici Monte Carlo, Statistică generală și modele statistice,
Simulare stochastică, Studiul statistic al rețelelor sociale, Algoritmi și prelucrari de date,
Limbaje de programare și baze de date, Funcții recursive, Algoritmi genetici, Prognoza și
modelarea proceselor economico-sociale, Analiză numerică, Geostatistică, Statistică
computaționala, Eșantionare, Modele cauzale, Indicatori statistici.
Premiul „Petre S. Aurelian”, Academia Română, anul 1980, pentru „Modelare în

domeniul socio-uman”.
Competențe în folosirea calculatorului: limbaje de programare (Basic, Fortran, Pascal),

sisteme de operare și pachete de programe (MS-DOS, Windows, MS-Office, MatLab,
S-Plus, SPSS, SAS).
Cursuri predate la Universitatea din București: Statistică matematică, Statistică-Aplicații, Tehnici

Monte Carlo, Analiză statistică a proceselor tehnologice, Packages for mathematical statistics,
Modele statistice, Software statistic, Probabilități și statistică, Modelare în științele socio-umane,
Statistică cu aplicații în științele sociale și biologie, Programarea calculatoarelor, Analiză
numerică, Limbaje de programare, Informatică, Matematici generale (geometrie, algebră, analiză
matematică, probabilități, geometrie analitică), Trigonometrie, Tehnici de calcul și programare,
Matematici aplicate (tehnici de clasificare, teoria grafurilor, teoria aproximării), Matematică și
statistică, Introducere în informatică, Probabilități și statistică în domeniul socio-uman,
Eșantionare, Modelarea și simularea proceselor sociale, Statistică aplicată și informatică.
Activitatea didactică s-a desfășurat la următoarele facultăți ale Universității din București:
Facultatea de Matematică și Informatică (secțiile: matematică, matematică-informatică,
informatică, master, colegiul de statistică); Facultatea de Geologie și Geofizică (secțiile: geologie,
geofizică), Facultatea de Drept; Facultatea de Biologie (secțiile: biochimie, biologie, ecologie);
Facultatea de Geografie (secțiile: geografie, protecția mediului, oceanografie, turism, colegiul de
cartografie); Facultatea Sociologie și Asistență Socială (secțiile: sociologie, asistență socială);
Facultatea de Litere (colegiul de birotică).
1. Exerciții de programarea calculatoarelor. Centrul de multiplicare al Universității din
București, 1973 (în colaborare). Transpunerea unei matrici A, cu m linii și n coloane, în
aceiași arie, fără a folosi o altă matrice, p. 126-127. Editarea permutărilor
mulțimii{1,2,3,4,...,n}, p. 128-131.
2. Normarea consumurilor în industria de prelucrare a lemnului. Editura Ceres, București, 1978,
333 pag. (în colaborare cu Dumitru Ivănescu, Maria Oprișan).
3. Dezvoltarea umană a întreprinderii. Editura Academiei, București, 1980, 329 pag. (în
colaborare cu Septimiu Chelcea, Ioan Marginean, Cătălin Zamfir, Mielu Zlate).
4. Culegere de probleme și exerciții de simulare. Tipografia Universității din București, 1983,
372 pag. (în colaborare cu Gheorghe Petrescu, Ileana Popescu, Vasile Stoica, Ion Văduva).
5. Indicatori și surse de variația calității vieții. Editura Academiei, București, 1984, 188 pag. (în
colaborare cu Andrei Popescu, Alin Teodorescu, Lazăr Vlăceanu, Elena Zamfir, Cătălin
Zamfir).
6. Authority and reward in organizations - An international research, cap.Romania, p.199-233.
Survey Research Center, Institut for Social Research, University of Michigan, S.U.A., 1987,
coordonatori: Arnold Tannenbaum, Tamar Rozgonyi (în colaborare cu Septimiu Chelcea,
Petre Cristea, Ion Drăgan, Pompiliu Grigorescu, Cătălin Zamfir), (ISR Monographs: preprint
1986, Institut for Social Research, Ann Arbor, SUA www.lib.umich.edu/staff/acqser/
eq/public/exchange/UMmisc/ISR/ISRmo.htm).
7. Structura socială, diversificare, diferențiere, omogenizare. Editura Academiei, București,
1988, 191 pag. (în colaborare cu Călin Anastasiu, Honorina Cazacu, Ion Glodeanu, Sorin
Mitulescu, Ioana Petre).
8. Structuri, strategii și performante în învățământ. Editura Academiei, București, 1989, 276
pag. (în colaborare cu Ioan Jinga, Ioan Negreț, Dan Potolea, Poliana Ștefănescu, Steliana
Toma, Gheorghe Tomșa, Mihaela Vlăsceanu, Lazăr Vlăsceanu).
9. Analiza numerică. Editura Universității din București, București, 2000, 173 pag.
Articole științifice reprezentative:

How much the rounding errors could affect the computer results. Romanian Journal of Economic
Forecasting, 2(2007), 9 p.
The Monte Carlo estimation of a polarization index for an arbitrary distribution. Economic
Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, vol.41, no.1-2 (2007), 12 p. (in
colaborare).
The concentration Gini coefficient versus a polarization index. UPB - Scientific Bulletin, Series A:
Applied Mathematics and Physics, vol.68, No.3(2007), 12 p. (in colaborare).
The properties of a polarization index for bounded exponential distributions. UPB - Scientific
Bulletin, Series A: Applied Mathematics and Physics, vol.68, No.4(2006), 9-20 (in colaborare).
Estimarea intervalului de variație a veniturilor persoanelor din clasa mijlocie. Studii și Cercetări de
Calcul Economic și Cibernetică Economică, vol.40, no.4(2006), 143-152 (în colaborare).
Estimating the parameter of a homographic distribution. Economic Computation and Economic
Cybernetics Studies and Research, vol.40, no.1-2(2006), 177-186 (în colaborare).
Note on the zeros' distribution for a family of functions. Analele Universitatii din Bucuresti -
Matematica, Anul LIV, 2(2005), 277-288.
On Huang-Kotz bivariate distribution. UPB - Scientific Bulletin, Series A: Applied
Raportul dintre independența și incompatibilitatea evenimentelor aleatoare. Studii și Cercetări de
Calcul Economic și Cibernetică Economică, XXXVIII, 1(2004), 113-124.
On the maximum-likelihood estimation of the two parameters for Weibullmodel. Analele
Universitatii din Bucuresti - matematica, anul LII, 1(2003), 75-86.
On a bivariate Weibull distribution. Economic Computation and Economic Cybernetics Studies
and Research, vol.XXXVII, no.1-4 (2003), 147-154.
Asupra unei metode empirice de localizare a mediei unei variabile aleatoare în raport cu modul
densității de repartiție. Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică,
vol.XXXV, no.4 (2001), 19-29 (în colaborare).
O metoda de stabilire a volumului optim pentru un eșantion. Calitatea Vieții – Academia Româna,
anul 10, nr. 1-2 (1999), 151-168.
Generation of bidimensional Farlie-Morgenstern random vectors. Radovi Matematicki, vol. 7,
2(1991), p. 329-339 (in colaborare).
Aspecte privind soluționarea unor modele de dependență din economie și științele sociale. Buletin
de sinteze, nr. 2-3, Academia de Studii Economice, București, 1986, p. 181-186 (în colaborare).
Asupra unor modele de analiză a fiabilității produselor software. Lucrările celui de al V-lea
Colocviu Național de Informatică, INFO-IASI'85, (18-19 octombrie 1985), vol. 1, p. 152-162
(în colaborare).
A method for generating the autocorrelated uniformly distributed random numbers. Economic
Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, vol. 20, no. 3 (1985), p. 43-47.
Un mod de generare a șirurilor de valori aleatoare autocorelate, repartizate uniform. Studii și
Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică, anul XX, nr. 4 (1985), p. 39-43.
Limbajul de simulare SIMPATIC. Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică
Economică, anul XX, nr. 3 (1985), p. 81-84 (în colaborare).
A new manner of treating the Bessel formula.Seminar of stellar structure and stellar evolution,
"Babes-Bolyai" University, Faculty of Mathematics, Cluj-Napoca, preprint 2, 1985, p. 158-165
(in colaborare).
Parametrii de fiabilitate ai mobilierului de lucru. Industria Lemnului, nr. 3, august 1985, p. 124-127
(în colaborare).
Tineretul urban în procesele de mobilitate socială. Viitorul Social, anul LXXVIII (mai-iunie 1985),
p. 243-251(în colaborare).
Simulation models for the study of the active population evolution and of the health state of entire
population. Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, anul
XIX, nr. 4 (1984), p. 37-46 (in colaborare).
Modele de simulare pentru studiul evoluției populației active și a stării de sănătate a întregii
populații. Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică, nr. 1 (1985),
p. 47-55 (in colaborare).
Limbajul de simulare SIMPATIC.Aplicații ale ciberneticii, informaticii și statisticii în organizarea,
conducerea și gestiunea economică a întreprinderii – Buletin de sinteze, nr. 2-3, București
(1985), p. 570-575 (in colaborare).
Obținerea unor clase de algoritmi rapizi pentru generarea șirurilor de vectori aleatori. Buletinul
Român de Informatică, nr. 1, 1985, p. 7-13 (în colaborare).
Un mod de generare a șirurilor de valori aleatoare autocorelate, repartizate uniform. Aplicații ale
ciberneticii, informaticii și statisticii în organizarea, conducerea și gestiunea economică a
întreprinderii - Buletin de sinteze, nr. 2-3, București, 1985, p. 351-356.
Algoritmi pentru generarea de puncte uniform repartizate într-un simplex din spatiul Rn. Studii și
Cercetări Matematice, tom 37, nr. 1 (ianuarie-februarie 1985), p. 83-93.
Finite element analyses of a highway embankment on alluvial compressible soil deposits. Lucrarile
"The 7-th Budapest Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering", 1984, 17
pag.(in colaborare).
Un nou mod de generare de șiruri de valori autocorelate. Lucrările celui de al V-lea Simpozion
„Modelarea cibernetică a proceselor de producție”, București, 14-16 iunie 1984, vol. 2, p. 37-39.
Nouveaux problemes dans l'analyse de stabilite des remblais construits sur argiles molles.
Lucrarile "7-th National Conference on Soil Mechanics", Poznan, Poland, 1984, 8 pag.(in
colaborare).
Asupra unui algoritm de generare de valori aleatoare cu repartiția Beta sau Gamma. Lucrările celui
de al V-lea Simpozion „Modelarea cibernetică a proceselor de producție”, București, 14-16
iunie 1984, vol. 2, p. 40-43.
Pachet de programe de croire bidimensională fără stocuri utilizat în fabricile de PAL, în
monografia „Metode matematice în optimizarea croirii” de Lucian Doru Duta, Csaba Fabian,
Editura Tehnică, București, 1983, p. 115-117.
Metode pentru estimarea și corectarea parametrilor necunoscuți ce caracterizează o funcție de
dependență. Lucrările celui de al IV-lea Colocviu de Informatică, Iași, 27-29 octombrie 1983,
INFO-IASI'83, vol. 2, p. 339-348.
Generarea eficientă a valorilor unei variabile multidimensionale continue cu densitatea de
repartiție liniară. Lucrările celui de al IV-lea Simpozion „Modelarea cibernetică a proceselor de
producție”, București, 26-28 mai 1983, vol. 1, p. 389-397.
Probleme de măsurare în modele cauzale. Lucrările celui de al IV-lea Simpozion „Modelarea
cibernetică a proceselor de producție”, vol. 1, București, 26-28 mai 1983, p. 257-266 (în
colaborare).
Un nou mod de tratare a formulei Bessel. Direcții moderne în astronomie și astrofizică - Lucrările
sesiunii știintifice, București, 9-11 noiembrie 1983, p. 13 (în colaborare).
O metoda de generare, în spațiu a valorilor unui proces Gaussian stationar cu funcția de
autocovarianță dată de modelul sferic. Lucrările Colocviului Național de Teoria Probabilităților
și Cercetări Operaționale, Craiova, 5-6 noiembrie 1982, p. 179-188 (în colaborare).
Generarea proceselor staționare discrete cu o funcție de autocorelație dată. Lucrările celui de al
treilea Simpozion „Modelarea cibernetică a proceselor de producție”, București, 22-23 aprilie
1982, p. 449-455.
Asupra unui model de organizarea producției prin simulare pe calculator. Lucrările celui de al
treilea Colocviu de Informatică, 8-10 octombrie 1981, INFO-IASI'81, p. 329-334.
Utilizarea simulării la luarea deciziilor în procesul organizării producției. Industria Lemnului, an
32, nr. 2 (1981), p. 94-97 (în colaborare).
Aplicarea metodelor cercetării operaționale pentru optimizarea transportului la unele exploatări
miniere din România. Mine Petrol Gaze, vol. 28, nr. 7, București, iulie 1977, p. 293-303 (în
colaborare).
Folosirea calculatorului la programarea producției la presă și obținerea diagramelor de croire a
PAL-ului. Industria Lemnului, an 25, nr. 3 (1974), p. 80-86 (în colaborare).
Contracte de cercetare:
1. Contracte cu Institutul de Cercetări și Proiectări din Industria Lemnului din București cu temele
(responsabil de contracte pe întreaga perioada 1974-1979): „Folosirea calculatorului la
programarea producției la presă” (1974); „Obținerea diagramelor optime de croire pentru
plăcile de PAL” (1973-1974); „Pachet de programe pentru eșalonarea comenzilor în vederea
unei executări optime a lor, cu aplicații la Combinatul de Prelucrarea Lemnului din Reghin”
(1974); „Determinări privind pierderile pe operații în cadrul fluxurilor tehnologice și măsuri în
vederea creșterii randamentului de utilizare a materialelor lemnoase” (1975); „Elaborarea unei
metodologii generale și o variantă prescurtată privind determinarea normelor de consum de
materiale lemnoase și auxiliare” (1975); „Utilizarea simulării în vederea organizării producției

într-o secție de mobilă (Reghin)” (1979).
2. Contract cu Ministerul Geologiei și Combinatul minier din Baia Mare, cu temele: „Optimizarea
transportului la unele exploatări miniere din R.S. România utilizând metode ale cercetării
operaționale” (1975); „Folosirea metodei simulării pentru optimizarea transportului în
subteran; experimentări la mina Varvara” (1975, responsabil de temă); „Optimizarea
transportului minier la minele Voevozi și Ferdinand” (1975-1976, responsabil de tema);
„Pachet de programe pentru simularea transportului la mina Cavnic, nivelele -150, -200
(1976-1977) și la mina Borșa (1977, responsabil de temă)”.
3. Contracte cu Ministerul Apărării Naționale cu temele: „Dimensionarea unor memorii tampon”
(1976, responsabil de proiect); „Determinarea unor montaje optime care să aibă anumite
proprietăți de discriminare a semnalelor” (1976, 1977, responsabil de proiect); „Simularea pe
calculator a activităților dintr-un aeroport” (1976, 1977, responsabil de proiect); „Efectuarea
unor studii de eficiență prin simularea unor atacuri aeriene” (1977, responsabil de proiect).
4. Contract încheiat în vederea scolarizării, în domeniul limbajelor de programare, a unor ingineri
și profesori din orașul Gheorghieni (1977).
5. Contracte cu Institutul de Medicină Internă din București și cu spitalul Colentina: „Prelucrarea
automată a datelor acțiunii pilot” (1978, 1979); „Determinarea factorilor de risc pentru diferite
categorii” (1979); „Corectarea factorilor de risc” (1979, 1980).
6. Contracte cu Comisia Republicană de Rezerve Geologice cu temele: „Determinarea
conținuturilor medii pentru elemente rare și disperse cu ajutorul corelației multiple” (1978,
responsabil de tema); „Studiul și estimarea rezervelor geologice în cazul nestaționar” (1980,
responsabil de proiect); „Elaborarea unui pachet de programe pentru simularea condiționată a
zăcămintelor bidimensionale” (1981, responsabil de proiect); „Studiul influenței complicațiilor
privind forma zăcămintului asupra gradului de precizie a rezervelor și asupra desimii lucrărilor
geologice” (1981, responsabil de tema); „Simularea condiționată a zăcămintelor tridimensionale”
(1982, responsabil de tema).
7. Contract cu Ministerul Geologiei: „Trasarea hărților de izolinii pentru conturarea mineralizației
izometrice utilizând simularea condiționată” (1983, responsabil de proiect).
8. Contracte încheiate între Ministerul Educației și Învățământului și Academia de Științe Sociale
și Politice privind „Proiectarea și realizarea experimentală a unor strategii de integrare a
învățământului cu producția și cercetarea, în spiritul legii educației și învățământului” (1983,
1984, 1985).
9. Contracte încheiate cu Institutul Central pentru Conducere și Informatică (ICI): „Proiectarea
unui limbaj de simulare a sistemelor discrete și continue pentru minicalculatoare”; Faza de
definirea limbajului (1983); Faza de realizare (1983); Faza de implementare pe minicalculator
(1984).
10. Contract încheiat cu Ministerul Geologiei: „Generarea condiționată a caracteristicilor unui
zăcământ (grosime, conținut) într-o rețea dată de puncte, respectând proprietăți statistice ale
zăcământului real (media, dispersia, corelația spațială)” (1984, director de contract).
11. Contract încheiat cu Ministerul Geologiei: „Determinarea distribuției teoretice a elementelor
utile din zăcământe în scopul stabilirii mediilor corespunzătoare” (1985, responsabil de proiect).
12. Contract încheiat cu Institutul de Proiectări Geologice și Geofizice: „Transferarea și adaptarea
de programe de pe calculatorul FELIX pe calculatorul SEL (Determinarea conținutului mediu
de substanță utilă dintr-un zăcământ)” (1986, responsabil de proiect).
13. Contract încheiat cu INCREST București: „Generarea cu calculatorul a valorilor unor procese
Gaussiene staționare cu densitatea spectrală rațională, cu scopul simulării turbulenței
atmosferice” (1986-1987, director de contract).
14. Contract încheiat cu Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Industria Lemnului: „Tehnici și
sisteme de organizare care să asigure un grad sporit de specializare și cooperare optimă corelat
cu sarcinile de creștere a productivității muncii la principalele produse de prelucrare a

lemnului” (1987, director de contract).
15.Contract încheiat cu Institutul de Construcții din București: „Calculul capacității portante a
coloanelor ținând seama de variabilitatea parametrilor de influență” (1988, director de
contract).
16. Contract încheiat cu Institutul Central de Tehnică de Calcul și Informatică (I.C.S.I.T.- T.C.I.)
București cu tema: „Proiectarea programelor pentru rezolvarea unor probleme din domeniul
geometriei computaționale în spațiul tridimensional” (1989-1990, director de contract), cu
subtemele: „Obținerea acoperirii convexe a unei mulțimi de puncte din 3D”; „Determinarea
unor caracteristici probabiliste a acoperirii convexe”; „Calculul volumelor corpurilor
poliedrale”; „Studiu privind operații logice cu corpuri poliedrale”.
17. Contract încheiat cu Institutul de Cercetare pentru Informatică (I.C.I.) București cu tema:
„Elaborarea de specifiații și programe pentru modelarea unor piese din domeniul mecanic”
(1990-1991, director de contract), cu subtemele: „Programe pentru modelarea corpurilor
poliedrale prin geometrie constructiva (operații booleene, determinare coliziune, apartenența la
un corp complex, eliminarea liniilor ascunse”; „Modelarea geometrică bidimensională a
pieselor și ansamblelor parametrizate cu aplicații în proiectare”.
Granturi de cercetare:
„Managementul cercetării științifice universitare” (contract 5009, tema 39, cod CNCSU 1432, cod
program 1906, anul 1996; director de proiect).
„Optimizare și tehnici Monte Carlo” (Contract 5009, tema 25, anul 1996; membru in colectiv).
„Clase de probleme de optimizare și tehnici de reducerea variantei – Aplicații” (nr. 7009, tema
77/1537; anul 1997; membru în colectiv).
„Dezvoltarea unor metode de prelucrarea datelor în sociologie” (cod CNCSU nr. 101, contract
Universitatea din București nr. 17, anul 1998, director de proiect).
„Metode statistice și tehnici de optimizare în analiza modelelor de decizie” (anii 1998-1999,
contract Banca Mondială, CNCSU 4C-234; membru în colectiv).
„Aplicații ale cercetărilor operaționale la studiul echilibrului unor modele economice” (cod
CNCSU nr. 225, anul 1998; membru în colectiv).
„Convexitate generalizată cu aplicații în teoria echilibrului” (cod CNCSIS nr.245/1999, tema 93,
contract 33088/1999; membru în colectiv).
„Modele în teoria echilibrului. Aplicații.” (cod CNCSIS nr. 1322/2000, tema 22/2000, contract
37116/2000; membru în colectiv).
„Modelare și simulare stohastică în prognoza socială” (cod CNCSIS nr.1335/2000, tema 32/2000,
contract 37116/2000; director de proiect).
„Optimalitate și echilibru” (contract ANSTI, nr. 6154/2000, tema B, membru în colectiv).
„Modelare stochastica cu aplicații în economie„ (cod CNCSIS 1258/2001, tema 90/2001, contract
„Simularea stochastică a proceselor sociale – Modele de analiza a inegalității sociale” (cod
CNCSIS 1259/2001, tema 88/2001, contract 35262/2001, director de proiect).
„Improving human potential programme – Transnational access to research infrastructures action
of the European Union”, University of Cologne – Zentral Archive. Participare la ZA Spring
Seminar, March 2001.
„Optimalitate multicriteriala și modele statistice” (cod CNCSIS 711/2002, tema 22a/2002, contract
„Proceduri moderne de optimizare și analiză statistică, cu aplicații” (cod CNCSIS 866/2005;
membru în colectiv; perioada 2005-2007), responsabil subtema „Tehnici Monte Carlo de
optimizare”.
6.28 Marin Popa, un informatician expert în rețele Petri și

rețele de calculatoare, formator al generațiilor de
informaticieni
Prelucrare după
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/popa_marin
Marin Popa s-a născut la 2 august 1945, în comuna

Cocu, jud. Argeș. A absolvit Facultatea de Matematică a
Universității din București (1971), grupa de Cercetări
operaționale (5 ani). În anul 1988 a susținut Teza de doctorat:
„Aplicații ale teoriei grafurilor și rețelelor în informatică –
Rețele Petri” (Facultatea de Matematică, Universitatea din
București), conducător științific prof. dr. Ion Văduva.
Poziții academice: la Facultatea de Matematică, Universitatea

din București: repartiție gunernamentală (1971), asistent stagiar
(1971-1975), asistent titular (1975-1991), lector (1991-2004),
conferențiar (2004-2007), la Catedra de informatică; la Departamentul CREDIS/
Departamentului de Tehnologii – Universitatea din București, profesor (2007-2012).
Domenii de interes științific: Bazele informaticii, sisteme informatice, sisteme expert,

calcul paralel și distribuit, rețele de calculatoare, rețele Petri, teoria grafurilor, algoritmi și
limbaje de programare (FORTRAN, COBOL, Pascal, C, C++, Visual C++, JAVA),
sisteme de operare, grafică pe calculator, probabilități și statistică economică, modelare și
simulare.
Burse de specializare: Universitatea din Hamburg, Germania (1992), Universitatea din

Bochum, Germania (1995), Universitatea din Patras, Grecia (2001).
Cursuri predate: La Facultatea de Matematică, Universitatea din București – Rețele de

calculatoare, Rețele Petri, Procese paralele și concurente – rețele Petri, Sisteme de operare,
Elemente de conducerea sistemelor economice și sisteme informatice, Algoritmică și programare,
Informatică și management, Informatică, Tehnici de calcul, Capitole speciale de statistică
matematică, Birotică, Matematică – Algebră și noțiuni de Geometrie, Matematică – Aritmetică și
teoria numerelor, Informatică și instruire asistată de calculador. La CREDIS/ Departamenul de
Tehnologii, Universitatea din București – Proiectarea bazelor de date, Bazele logice ale proiectării
calculatoarelo, Calcul numeric, Programare orientata obiect, Tehnici de programare, Algoritmi și
structuri de date, Programarea calculatoarelor, Algebră și geometrie analitică în spațiu, Analiză
matematică, Matematici speciale. La Universitatea „Spiru Haret” din București – Teoria
grafurilor și a rețelelor – Rețele Petri, Limbaje de programare și grafică pe calculator, Sisteme
informatice, Bazele teoretice ale rețelelor de calculatoare, Teoria codurilor, Combinatorică și
grafuri. La Universitatea din Pitești – Introducere în informatica economică, Matematici
economico-financiare, Sisteme informatice, Informatică.
1. Bazele modelării rețelelor de calculatoare, Editura Universității din București, 2004 (533
pag.) ISBN-973-575-853-9.
2. Grafuri și rețele, Editura Fundației „România de mâine”, (în colaborare), 2003 (164 pag.)
ISBN-973-582-862-6.
3. Metode moderne pentru optimizarea proiectării și elaborării programelor, Editura CREDIS,
Universitatea București, 2005, (205 pag), ISBN973-7701-93-3.
4. Elemente de algoritmi și limbaje de programare, Editura Universității din București, 2005,
(531 pag), ISBN 973-575-979-9.
5. Algoritmi și limbaje de programare, CREDIS, 2004, (carte cu CD), ISBN-973-7701-42-9.
6. Algoritmi în teoria grafurilor, Ed. CREDIS, 2003, 168 pag, ISBN-973-7701-21-6.
7. Metode și tehnici de programare, Ed. CREDIS, suport de curs.
8. Sinteze anul II, Grafuri și rețele, Limbaje și grafică, Editura Fundației „România de mâine”,
2003, pag. 240-370, (în colaborare) ISBN-973-582-789-1.
9. Organizarea producției – COBOL, Editura Universității din București, 1973.
10. Limbajul COBOL și aplicații, Editura Universității din Bucurști, 1978, (479 pag.).
11. Exerciții de programarea calculatoarelor (în colab.), Editura Universității din Bucurști, 1974.
12. Culegere de probleme de Structuri de date și Sisteme de operare (în colab.), Editura
13. Culegere de probleme de Sisteme Informatice (în colab), Editura Universității UB,1988.
Articole științifice:
Invariants and S-invariants in a marked PT-Petri Nets, Analele USH, Seria Matematica-Informatica,
nr. 1, 2005.
Computing some measures for WEB search, Analele USH, Seria Matematica-Informatica, nr. 1,
2005.
Concurrently firing in Petri Nets. Aplication in solving Dijkstra's Problem, Studii si cercetari
matematice, Nr 3-4, Tomul 47, pag. 337-347, 1995. (ZMATH: Zbl 0848, 68067)
(MATHSCINET: MR1682870)
On non-linear programming problems involving semilocally convex and related functions, Analele
Universității București, 45, 31-37, 1996. (ZMATH: Zbl 088590104) (MATHSCINET:
MR1484232)
On generalized Univexity-type nonlinear programming problems, Analele Universității din
București, Matematica, 51 (2002), nr. 1, pag. 77-86. (în colaborare) (MATHSCINET:
MR2024459)
Rețele Petri și limbaje, Lucrările celui de-al doilea Colocviu național de limbaje, logică și
lingvistică matematică, pag. 183-191, 1988. (ZMATH: Zbl 0667, 68072) (MATHSCINET:
MR1008780)
O metodă de calcul pentru sume de tip special, Studii și cercetări matematice, nr. 6, Tomul 45,
pag. 471-493, 1993, (ZMATH: Zbl 0804, 40005) (MATHSCINET: MR1683131)
On sufficiency and duality for a class of nondifferenciable mathematical programming problems,
Mathematical Reports vol. 6 (56), nr. 3, 2004. (în colaborare)
Mangasarian Type Higher-Order Duality For A Class Of Nondifferentiable Mathematical
Programming, Revue Roumaine de Math. Pures et Appliquees tom 49, nr. 2, 2004. (în
colaborare)
Sufficiency optimality conditions for multiobjective programming under generalized univexity
type I with semidifferentiable functions, Analele Universității din București, Matematica, LII
2(2003), pag. 231-239.
Necessary Optimality and General Mond-Wier Higher-Order Duality for Nondifferentiable
Mathematical Programming Class, trimis la Journal of Mathematical Analysis and Applications.
(în colaborare)
Clase speciale de rețele Petri, Lucrările Sesiunii știintifice a CCUB, Tipografia UB, 1987.
Invarianti și S-invarianti ai rețelelor Petri. Utilizarea lor în demonstrarea anumitor proprietăți ale
sistemelor modelate prin rețele Petri, Lucrările celui de al VII-lea Colocviu de informatică
IAȘI, 19-21 octombrie 1989.
Metode de analiză factorială, Resursele materiale și umane ale modernizării și dezvoltării intensive
a domeniilor socio-umane, Academia R.S.R., 1988.
Utilizarea microcalculatoarelor în cercetarea sociologică, Informatică aplicată în domeniile socio-
umane, Academia RSR, filiala Cluj, 1989.
Noi coordonate ale pregătirii viitoarelor generații de profesori și cercetători în matematică și
informatică, vol. Tineretul și tehnologiile de vârf: învățare-creativitate-educație, CCPT-filiala
Brașov, 1989.
PROSOC – pachet de programe statistice utile în cercetările sociale, implementat pe
microcalculatoare, vol. Resursele materiale și umane ale modernizării și dezvoltării intensive a
domeniilor socio-umane, Academia RSR, 1989.
Lucrări diverse, contracte de cercetare:

Technical Assistance to the HIGHER EDUCATION REFORM PROGRAMME (CE/Phare
Programme RO 9601), 1998.
Contract PHARE de supervizare a unor licee și școli profesionale din București și din țară, 1997.
Tendințe moderne în prelucrarea și organizarea informațiilor (în colaborare), beneficiar Ministerul
Învățământului, Direcția cercetare și doctorat, 1992-1995.
Analiza și modelarea exploatării unei bănci de date cu informații privind proprietățile fizico-
mecanice ale unor zăcăminte și informații cu caracter tehnico-economic, beneficiar Institutul
de Cercetări pentru Inginerie tehnologică și Proiectare minieră și lignit, 1986-1987.
Asimilarea pachetului de programe PERT pe calculatorul ICL-190, beneficiar Institutul de
proiectări electrotehnice, 1974.
Optimizarea traseelor de transport în comun în municipiul București, (în colaborare), beneficiar
Intreprinderea de Transporturi București, 1975 și 1976.
Crearea unei baze de date (în colaborare), beneficiar UCECOM, 1975.
Optimizarea planurilor de croire a tablei pentru producerea utilajelor casnice (vase emailate),
beneficiar Intreprinderea Emailul Roșu din Mediaș, 1981.
Evidența personalului din învățământul de toate gradele, (în colaborare), beneficiar Ministerul
Educației și Învățământului, 1982.
Haldarea în Munții Călimani, pentru optimizarea transportului minereurilor extrase din Munții
Călimani, în colaborare), beneficiar ICIPLCIM, 1982-1983.
Modelarea matematică a Sistemelor Informatice în Construcții (în colaborare), beneficiar Institutul
de Cercetări în Construcții, 1983.
Activităti de conducere și recenzent:

 Membru și recenzent la ACM ("Association for Computing Machinery") și IEE -
Computer Society.
 Membru în The Working Group on Generalized Convexity,
http://www.gencov.org/M_memb_mz.shtml).
 Recenzent la Zentralblatt si la American Mathematical Society (AMS).
 Membru pentru editarea volumul Hubners Who is Who (Enciclopedia Personalităților din
România) din 2011.
 Membru în Senatul Universității din București, Directorul Departamentului de Tehnologii,
Decanul Facultății de Tehnologia Informației (CREDIS), Membru al Colegiului Academic
din Universitate, Membru al Consiliului de Administrație din Universitate, Membru în
comisiile ARACIS.
6.29 Rodica Ceterchi, un matematician al limbajelor

formale, teoriei categoriilor și al algebrelor universale
Prelucrare după
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/ceterchi_rodica/
Rodica Ceterchi s-a născut la 2 decembrie 1953,

în Cluj-Napoca, jud. Cluj. A absolvit Facultatea de
Matematică a Universității din București (1972-1977), cu
anul V de specializare. În anul 1991 a susținut Teza de
doctorat: „Topology, Categories, Learning” (Facultatea
de Matematică, Universitatea din București), conducător
Poziții academice: la IPGGH, analist (1977-1981) prin

repartiție gunernamentală (1977); la Colectivul de Studiul
Sistemelor al Universității București, Facultatea de
Matematică (1981-1987); la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB),
programator (1987-1992); la Catedra de informatică, Facultatea de Matematică, asistent
titular (1992-1994), lector (1994-2002), conferențiar (2002-2017), profesor (2017-).
Domenii de interes științific: Informatică teoretică (modele algebrice pentru semantică, mecanisme
generative de punct fix, limbaje contextuale). Structuri de date și algoritmi. Topologie. Teoria
categoriilor și algebră universală. Aplicații ale acestora în informatică, în teoria învățării,
semiotică. Algebra logicii cu mai multe valori de adevar (MV-algebre, algebre Wajsberg etc.).
Cursuri predate: Structuri de date și algoritmi, Programarea aplicațiilor Windows, Programare de

interfețe grafice sub Windows 95 și NT, Informatică, Teoria categoriilor cu aplicații în
informatică, MV-algebre, Programarea algoritmilor eficienți.
Membru: SSMR, IASS (International Association for Semiotic Studies) și GLAU (Grupul de
Logică și Algebră Universală, Facultatea de Matematică și Informatică).
Premii: Premiul „Grigore Moisil” al Academiei Române pe anul 2003 (înmânat în anul 2006).
Sabbatical grant SAB-2000-0145, Spanish Ministry for Education, Culture and Sport, 2002-2003.
Cărți:
1. Data Structures and Algorithms: Mathematical Aspects and Applications. Part I. Elementary
Data Structures (in Romanian) Editura Universității din București, 2001 (177 pages) (ISBN
973-575-594-7)
2. Marcus Contextual Grammars, chapter 17 of "Formal Languages and Applications" (Carlos
Martin-Vide, V. Mitrana, Gh. Paun Eds.), (ISSN 1434-9922, ISBN 3-540-20907-7, 620 p.)
Vol.148 Studies in Fuzziness and Soft Computing Series, Editor in Chief Janusz Kacprzyk,
Springer Verlag, Berlin, Heilderberg, New York, 2004, p. 335-366
3. Membrane Computing and Computer Science, Chapter 22 of "The Oxford Handbook of
Membrane Computing", Edited by Gh. Paun, Gr. Rozenberg, A. Salomaa, Oxford University
Press, 2010, p. 554--583. (with D. Sburlan)
A topological approach to learning processes, Foundations of Control Engineering, vol. 2, no. 3
(1977), (with M. Malița).
Minimum Entropy Deconvolution (in Romanian) Buletin Tehnico-Stiintific IPGGH, vol. 1
Ianuarie-Martie 1980, p. 49-64 (under the name Rodica Rosian).
The Samuel Stratification of the Discriminant is Whitney Regular, Geometriae Dedicata 17,
p. 181-184 (1984), (with A. Dimca) (under the name Rodica Rosian).
Change, Entropy, Information and Communication, Rev. Roum. De Linguistique, vol. XXXII
(1987), CLTA vol. 24 (1987), no. 1, p. 17-36.
Temporality, Development and Human Communication, Rev. Roum. De Linguistique, vol. XXIII
(1988), CLTA vol. 25 (1988), no. 2, p. 117-136.
Cauchy Structures and the Kerekjarto-Stoilow Compactification, Demonstratio Matematica, Vol.
XXI, No. 3 (1988), p. 685-695.
A Semiotic Approach to Knowledge Processing Systems, Proc. of the Seventh International
Congress of Cybernetics and Systems, London, September 1987, ed. J. Rose, Thales Publications,
Lytham, St. Annes, England, vol. 2, p. 941-944 (with M. Malița).
A Localization Theorem for Topological Categories, Stud. Cerc. Mat., vol. 42 (1990) 1, p. 3-8.
Initial and Final Congruences, Acta Cybernetica, vol. 10, nr. 1 (1992), p. 199-215 (with V. E.
Căzănescu).
On Canonical Fixed Points, Annals of the Bucharest University, Mathematics-Informatics Series,
vol. 41, no. 2, 1992, p. 55-60.
The Naturality of the Semantics of Recursion, in "Mathematical Linguistics and Related Topics"
(Gh. Păun ed.), Ed. Acad. Rom. 1995, p. 44-52.
Marcus Contextual Languages and their Cut-and-Paste Properties, in "Rough Sets and Current
Trends in Computing" (L.Polkowski, A.Skowron eds.) RSCTC ’98 Proceedings, Springer
Lecture Notes in Computer Science 1424, 1998, p. 99-106.
Modeling DNA Recombinant Behavior with Fixed-Point Equations, in "Computing with Bio-
Molecules: Theory and Experiments" (Gh.Paun ed.), Springer-Verlag, Singapore 1998, p. 340-352
Pseudo-Wajsberg Algebras, Multi. Val. Logic, Numbers 1-2, 2001, vol. 6, p. 67-88.
The Lattice Structure of Pseudo-Wajsberg Algebras, J.UCS vol. 6, nr. 1, January 28, 2000, p. 22-38
Weak Pseudo-Wajsberg and Weak Pseudo-MV Algebras, Soft Computing, Vol. 5 (2001) Issue 5,
p. 334-346.
Array-Rewriting P Systems, in Technical Report URV No. 26/03: Matteo Cavaliere, Carlos
Martn-Vide, Gheorghe Păun (Editors): Brainstorming Week on Membrane Computing,
Tarragona, Feb. 5-11, 2003, p. 118-134 (with M. Mutyam, G. Păun, K.G. Subramanian).
Generating Picture Languages with P Systems, in Technical Report URV No. 26/03: Matteo
Cavaliere, Carlos Martn-Vide, Gheorghe Păun (Editors): Brainstorming Week on Membrane
Computing, Tarragona, Feb. 5-11, 2003, p. 85-100 (with R. Gramatovici, N. Jonoska, K.G.
Subramanian).
Tissue-like P Systems with Active Membranes for Picture Generation, Fundamenta Informaticae
56 (2003), 311-328 (with R. Gramatovici, N.Jonoska, K.G.Subramanian).
P Systems for Tiling Rectangular Pictures, in Technical Report URV No. 28/03: Artiom Alhazov,
Carlos Martn-Vide, Gheorghe Păun (Eds.): Workshop on Membrane Computing, WMC 2003;
Tarragona, July 17-22, 2003, p. 133-144 (with R. Gramatovici, N. Jonoska).
Simulating Boolean Circuits with P Systems, in Technical Report URV No.28/03: Artiom
Alhazov, Carlos Martn-Vide, Gheorghe Păun (Eds.): Workshop on Membrane Computing,
WMC 2003; Tarragona, July 17-22, 2003, p. 145-160 (with D. Sburlan).
On Some Classes of Splicing Languages, in "Aspects of Molecular Computing: Essays in Honor
of the 70th Birthday of Tom Head" (N. Jonoska, Gh. Păun, Gr. Rozenberg Eds.), LNCS 2950,
Springer Verlag, Berlin, 2004, p. 84-105 (with Carlos Martn-Vide, K.G.Subramanian).
Simulating Boolean Circuits with P Systems, in "Membrane Computing: International Workshop

WMC 2003", Tarragona, Spain (Carlos Martn-Vide, Gh. Păun, Gr. Rozenberg, A. Salomaa
Eds.), LNCS 2933, Springer Verlag, Berlin, 2004, p. 104-122 (with D.Sburlan).
Simulating Shuffle-Exchange Networks with P Systems, in Proceedings of the Second
Brainstorming Week on Membrane Computing, Report RGNC 01/04, 2004 (G. Paun,
A. Riscos, F. Sancho and A. Romero Eds.), p. 117-129 (with Mario J. Paerez Jimaenez).
On Two-Dimensional Mesh networks and Their Simulation with P Systems, in Membrane
Computing, 5th InternationalWorkshop, WMC 2004, Milan, Italy, June 14-16, 2004, Revised
Selected and Invited Papers, (G. Mauri, G. Păun, M. J. Perez Jimenez, G. Rozenberg,
A. Salomaa Eds.) LNCS 3365, Springer 2005, ISBN 3-540-25080, 259-277 (with Mario J.
Perez Jimenez).
On Total Contextual Grammars with Restricted Choice, Fundamenta Informaticae, 64, 1-4 (2005),
79-91 (with Radu Gramatovici).
An Algebraic Characterization of Semi-Simple Splicing, Fundamenta Informaticae 73 (1-2)
(2006), p. 19-25.
Rewriting in P Systems: an Algebraic Approach in "Fourth Brainstorming Week on Membrane
Computing", Sevilla, Jan. 30 - Febr. 3, 2006, Vol. I (M.A. Gutierrez-Naranjo et al, eds),
RNGC Report 02/2006, Fenix Editora, Sevilla, 2006, pag. 165-168.
On Simulating a Class of Parallel Architectures International Journal of Foundations of Computer
Science, Volume 17, Number 1, February 2006, p. 91-110 (with M. J. Perez-Jimenez).
Sorting Omega Networks Simulated With P Systems: Optimal Data Layouts, In D. Dí-Pernil, C.
Graciani, M.A. Gutiéez-Naranjo, Gh. Paun, I. Péz-Hurtado, A. Riscos-Nú(eds.), Sixth
Brainstorming Week on Membrane Computing, RGNC Report 01/2008, Féx Editora, 2008,
pp.79-92 (ISBN: 978-84-612-4429-4) (with M.J. Péz-Jiméz and A.I. Tomescu)
A Biological Perspective On Sorting With P Systems, In D. Dí-Pernil, C. Graciani, M.A. Gutiéez-
Naranjo, Gh. Paun, I. Péz-Hurtado, A Riscos-Nú(eds.) Sixth Brainstorming Week on
Membrane Computing, RGNC Report 01/2008, Féx Editora, 2008, pp. 1-9 (ISBN: 978-84-
612-4429-4) (with I.I. Ardelean and A.I. Tomescu).
Sorting with P Systems: A Biological Perspective, Romanian Journal of Information Science and
Technology 11(3), 243--252, 2008. (with I.I. Ardelean and A.I. Tomescu).
Simulating the Bitonic Sort Using P Systems, G. Eleftherakis et al. (Eds.): Proceedings of the 8th
Workshop on Membrane Computing, LNCS 4860, Springer, 172-192, 2007 (with M.J.
Péz-Jiméz and A.I. Tomescu).
An Extension of External Contextual Array Grammars, Analele Universitatii Bucuresti, Seria
Informatica, Volume LVIII, 2009, 65-75 (with R. Gramatovici, Rosihan M. Ali, K. G.
Subramanian).
Computing the Maximum Bisimulation with Spiking Neural P Systems, in "Computation,
Cooperation and Life", (Josef Kelemen, Alica Kelemenova Eds.), LNCS 6610, Springer 2011,
p. 151-157 (with A.I. Tomescu).
6.30 Marin Vlada, un informatician expert în Grafica pe

calculator, Inteligența artificială și tehnologii e-Learning
Prelucrare după https://unibuc.ro/user/Marin.Vlada/
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/marin_vlada/
Marin Vlada s-a născut la 12 iunie 1953, în Movila

Verde, jud. Constanța. A absolvit Liceul Industrial Energetic
din Constanța (1968-1973), cu durată de 5 ani. După
admiterea la Facultatea de Matematică a Universității din
București a efectuat stagiul militar termen redus (8 luni) – în
acel an, în România a început efectuarea stagiului militar,
înainte de facultate și nu după absolvirea facultății.
A absolvit Facultatea de Matematică a Universității
din București (1974-1978), promoția de informatică cu un
număr mare de sudenți în anul I (115). A absolvit anul V de
specializare la Grupa „Limbaje specializate” (1978-1979). În
anul 1998 a susținut Teza de doctorat „Modele pentru
explorarea bazelor de cunoştinţe şi aplicaţii în inteligenţa
artificială”, la Facultatea de Matematică, Universitatea din București, conducător
științific prof. dr. Ion Văduva.
Poziții academice: la Centrul de Informatică și Organizare (CINOR), programator (1979-1984),
prin repartiție guvernamentală (1979); la Centrul de Calcul al Universității București (CCUB –
Facultatea de Matematică, programator/programator pr. III (1984-1992); la Catedra de Matematici
aplicate și Informatică, Facultatea de Chimie, lector titular (1993-2001), conferențiar (2001-2018),
profesor asoc. la Facultatea de Matematică și Informatică, din 1992; cercetător științific II la
Centrul de Cercetări în Informatică, Facultatea de Matematică și Informatică, din 2006. Din anul
2016 este membru titular CRIFST (Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii),
Academia Română.
Domenii de interes științific: Computer Graphics & Virtual Reality (software algorithms, object
modeling, fractals) Artificial Intelligence (logic programming, knowledge based systems,
deductive databases, information and knowledge processing) Web Programming and Web
Technologies (HTML, JavaScript, XML, SVG) Educational Technology and Virtual Learning
(New technologies for e-Learning, e-Training, e-Skills.
Cursuri predate: Grafică pe calculator, Geometrie computaţională, Sisteme de prelucrări grafice,

Inteligenţa artificială, Programare logică, Programare declarativă, Sisteme de operare, Arhitectura
calculatoarelor, Tehnici de programare, Programare procedurală, Programarea calculatoarelor,
Programare Web, Birotică şi tehnici multimedia, Metodica predării informaticii, Tehnici
e-comunicare, Informatică, Analiza şi prelucrarea datelor experimentale, Tehnologii e-Learning,
Medii virtuale, Statistică matematică și Informatică.
Fondator și coordonator: La Universitatea din București, în anul 2003 a fondat proiectul de

e-Learning CNIV (Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual) – „Noi tehnologii în educaţie
cercetare”, iar în anul 2006, proiectul internațional de e-Learning ICVL (The International
Conference on Virtual Learning) – „New Technologies in Education and Research”. Aceste
proiecte de educație și cercetare, cu tradiție la Universitatea din București, care se desfășoară și în
prezent, au fost premiate la nivel național. În anul 2018, cu ocazia Centenarului Marii Uniri a
României, lansează proiectul național ROINFO 2018-2020 „Romanian Informatics”, „60 de ani de
informatică românească” privind „Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact.
Oameni, instituții, concepte, teorii și tehnologii” (http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info,
http://www.c3.cniv.ro/?q=2019/roinfo-2019).
Comunitatea internațională: biografia inclusă în „2000 Outstanding intellectuals of the 21st

century, first ed.” (2001-2006), Cambridge și în „Enciclopedia Personalităţilor din România (2008)”.
Reviewer and Editor: International Program Committee of ICAART (International Conference on

Agents and Artificial Intelligence), from 2014, http://www.icaart.org/; Committee Member: IADIS
Multi Conference on Computer Science and Information Systems – http://www.mccsis.org/,
IADIS Collaborative Technologies; Editor for Proceedings of the International Conference on
Virtual Learning (with Gr. Albeanu, D.M. Popovici), ISSN 1844-8933, from 2006; Editor for
Proceedings of the National Conference on Virtual Learning (with Gr. Albeanu, D. M. Popovici),
ISSN 1842-4708, from 2003; Member of the Scientific Committees of the International Scientific
Conference eLSE „eLearning and Software for Education”, „Carol I” National Defense University,
http://adlunap.ro (from 2005); reviewer of Korean Journal of Computation and Applied
Mathematics, ARTIFICIAL INTELLIGENCE REVIEW, Kluwer Academic Publishers.
Cărți:
1. M. Vlada, Statistică și Informatică pentru chimie medicală și farmaceutică. Concepte, metode,
tehnologii, software și aplicații, Editura Universităţii din Bucureşti, ISBN 978-606-16-0940-6,
2017 (print, 395 pag.).
2. Informatică aplicată. Modele de aproximare, software şi aplicaţii, Editura Universităţii din
Bucureşti, print, ISBN 778-606-16-0190-5, 257 pag., 2012.
3. New Technologies in Education and Research. Models and Methodologies, Technologies and
Software Solutions, LAMBERT Academic Publishing, ISBN 978-3-8433-6391-4, 260 pag., 2010.
4. Birotică. Tehnologii multimedia, Editura Universităţii din Bucureşti, 480 pag., 2004 (ISBN 973-
575-847-4).
5. Birotică şi tehnici multimedia, CD-resursă electronică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003.
6. Rezolvarea problemelor cu Eureka, Software educaţional, Web site-ul Universităţii din
Bucureşti, www.unibuc.ro (eBOOKS Informatica), Curs Online, martie 2003.
7. Birotică şi tehnici multimedia, Software educaţional, Web site-ul Universităţii din Bucureşti,
www.unibuc.ro (eBOOKS Informatică), Curs Online, noiembrie 2002.
8. Sisteme de operare, Software educaţional, Web site-ul Universităţii din Bucureşti,
www.unibuc.ro (eBOOKS Informatică), Curs Online, noiembrie 2002.
9. Informatică, Windows, Word, Excel, Internet, Editura Universităţii din Bucureşti, 2001, 317
pag. (ISBN 973-575-507-6).
10. Informatică. Sisteme de calcul, Sisteme de operare, Medii de rezolvare, Mediul Internet,
Editura ARS DOCENDI, 349 pag., 1999 (ISBN 973-994007-7-9).
11. Grafica pe calculator în limbajele PASCAL și C. Implementare și aplicatii, Editura Tehnică (1992),
vol. I, Implementare, 209 pag. (în colaborare cu A. Posea, C. Constantinescu, I. Nistor), (ISBN
973-31-0406-X, 973-31-0406-X).
12. Grafică pe calculator în limbajele PASCAL și C. Implementare și aplicații, Editura Tehnică
(1992), vol II, Aplicații, 249 pag. (în colaborare cu A. Posea, C. Constantinescu, I. Nistor).
(ISBN 973-31-0408-6).
13. Grafică pe minicalculatoare și microcalculatoare compatibile IBM – PC. Aplicații în limbajele
PASCAL și C, Tipografia Universității din București (1991), 334 pag. (în colaborare cu
A. Posea, C. Constantinescu, I. Nistor).
14. Grafică automată în limbajul FORTRAN 77 și aplicații, Tipografia Universității din București,
editia a II-a revizuită (1990), 250 pag. (în colaborare cu A. Posea).
15. Grafică automată în limbajul FORTRAN 77 și aplicații, Tipografia Universității din București,
ediția I (1988), 245 pag. (în colaborare cu A. Posea).
Articole ștințifice (selecție):

 History of Informatics. From recursivity to the Turing universal machine and Horn clauses, In
Proceedings of the 12th International Conference on Virtual Learning (ICVL), MODELS &
METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS, Sibiu, October 28 2017,
Bucharest University Press (ISSN 1844-8933), pp. 27-43, 2017.
 Ştefan Odobleja: A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and Artificial Intelligence, In
Proceedings of the 12th International Conference on Virtual Learning (ICVL), MODELS &
METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS, Sibiu, October 28 2017,
Bucharest University Press (ISSN 1844-8933), pp. 44-53, 2017.
 Acad. Gheorghe Mihoc (1906-1981) – matematician, fondator de școală românescă. În Lucrările
celei de-a XV-a Conferință Națională de Învățământ Virtual, VIRTUAL LEARNING –
VIRTUAL REALITY, MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE
SOLUTIONS, 28 octombrie 2017, Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, pag. 21-27.
 Matematica aplicată în studiul fenomenelor. Mișcarea corpurilor în 2D/3D. În Lucrările celei de-
a XV-a Conferință Națională de Învățământ Virtual, VIRTUAL LEARNING – VIRTUAL
REALITY, MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS,
28 octombrie 2017, Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, pag. 36-47, 2017.
 Concepte moderne și aplicații în Statistica matematică. Cercetare, eșantioane și colectarea
datelor. În Lucrările celei de-a XV-a Conferință Națională de Învățământ Virtual, VIRTUAL
LEARNING – VIRTUAL REALITY, MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES,
SOFTWARE SOLUTIONS, 28 octombrie 2017, Editura Universității din București, ISSN 1842-
4708, pag. 48-58, 2017.
 ROMANIAN EXPERIENCE AND DEVELOPMENT OF COURSES. SOCIETY
DEVELOPMENT: VISION ON LEARNING – GRIGORE C. MOISIL, 110 YEARS AFTER
BIRTH, In the 12th International Scientific Conference on eLearning and Software for Education
(eLSE) Location: Bucharest, ROMANIA Date: APR 21-22, 2016, ELEARNING VISION 2020!,
VOL III Book Series: eLearning and Software for Education Pages: 578-585, Bucharest,
Advanced Distributed Learning Department, „Carol I” National Defense University, (ISSN:
2066 – 026X print 2066 – 8821 online), 360-367, 2014 (cu A. Adăscăliței).
 Nonlinear models in Pharmacokinetics, In Proceedings of the 11th International Conference on
Virtual Learning (ICVL), MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE
SOLUTIONS, Craiova, October 29 2016, Bucharest University Press (ISSN 1844-8933), pp. 32-42,
2016.
 Noi abordări în rezolvarea problemelor – exemple. În Lucrările celei de-a XIV-a Conferință de
Învățământ Virtual, VIRTUAL LEARNING – VIRTUAL REALITY, MODELS &
METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS, 29 octombrie 2016,
Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, pag. 49-57, 2016.
 THE NEW CULTURE OF LEARNING – THINKING IS EVOLUTION OF LEARNING
OVER TIME, In The 11th International Scientific Conference eLearning and software for
Education, Bucharest, Advanced Distributed Learning Department, „Carol I” National Defense
University, eLSE 2014, Bucharest, April 23-24, 2015, volume 1, Editura Universității Naționale
de Apărare „Carol I” (ISSN: 2066 – 026X print 2066 – 8821 online), pp. 360-367, 2014.
 Romanian Informatics Pioneers, Leon Livovschi and Octavian Bâscă at the University of
Bucharest, In Proceedings of the 10th International Conference on Virtual Learning (ICVL),
MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS, Timișoara,

October 31 2015, Bucharest University Press (ISSN 1844-8933), pp. 37-43, 2015.
 Computers: as digital facilities for scientific research and as tools for enhanced learning in higher
education, In The 10th International Scientific Conference eLearning and software for
Education, Bucharest, Advanced Distributed Learning Department, „Carol I” National Defense
University, eLSE 2014, Bucharest, April 24-25, 2014, volume 2, Editura Universității Naționale
de Apărare „Carol I” (ISSN: 2066 – 026X print 2066 – 8821 online), pp. 537-544, 2014 (cu A.
Adăscăliței).
 Informatica la Universitatea din Bucureşti, În Lucrările celei de-a XII-a Conferință de Națională
Învățământ Virtual, VIRTUAL LEARNING – VIRTUAL REALITY, MODELS &
METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS, 24-25 octombrie 2014,
Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, pag. 27-36, 2014.
 Manuale digitale, o premieră în România – despre confuzii şi clarificări, În Lucrările celei de-a
XII-a Conferință Națională de Învățământ Virtual, VIRTUAL LEARNING – VIRTUAL
REALITY, MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS,
24-25 octombrie 2014, Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, pag. 37-44, 2014.
 Marin Vlada, Constantin Cucoş, Adrian Adăscăliţei, Ioan Rusu, Ionuţ Nica, Utilizarea Mediilor
Virtuale de Instruire în Universităţi, În Lucrările celei de-a XII-a Conferință Națională de
Învătământ Virtual, VIRTUAL LEARNING – VIRTUAL REALITY, MODELS &
METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS, 24-25 octombrie 2014,
Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, pag. 79-87, 2014, http://www.c3.cniv.ro.
 Maple and MapleNet - integrated solutions for Web based learning in matematics, Science and
Engineering, CNIV-2004, Noi tehnologii de E-Learning, Conferința Națională de Învățământ
Virtual, Software Educational, Ediția a II-a, 29-31 octombrie 2004, Editura Universității din
Bucuresti, 2004 (Editori: I. Chițescu, H. Georgescu, V. Preda, I. Văduva, I. Tomescu, M. Vlada,
G. Pripoae) (ISBN 973-575-947-0) (http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2004/ ), pag. 121-130.
 Realitatea Virtuală (Virtual Reality), tehnologie modernă a informaticii aplicate, CNIV-2004,
Noi tehnologii de E-Learning, Conferința Națională de Învățământ Virtual, Software
Educational, Ediția a II-a, 29-31 octombrie 2004, Editura Universității din București, 2004
(Editori: I. Chițescu, H. Georgescu, V. Preda, I. Văduva, I. Tomescu, M. Vlada, G. Pripoae)
(ISBN 973-575-947-0) (http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2004/) , pag. 11-28 (în colaborare cu M. D.
Popovici).
 Abordarea moderna a conceptului de algoritm, CNIV-2004, Noi tehnologii de E-Learning,
Conferința Națională de Învățămant Virtual, Software Educational, Ediția a II-a, 29-31
octombrie 2004, Editura Universității din București, 2004 (Editori: I. Chițescu, H. Georgescu, V.
Preda, I. Văduva, I. Tomescu, M. Vlada, G. Pripoae) (ISBN 973-575-947-0)
(http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2004/), pag. 231-240.
 Software educational – Rezolvarea problemelor cu Eureka, TEPE 2003, Simpozionul
„Tehnologii educaționale pe platforme electronice în învățământul ingineresc”, Conspress,
București, 2003 (ISBN 973-6165-44-X), pag. 510-522.
 E-Learning și Software educațional, CNIV-2003, Noi tehnologii de E-Learning, Conferința
Națională de Învățământ Virtual, Software Educațional, Ediția I, 24-26 octombrie 2003, Editura
Universității din București, 2003 (Editori: V. Preda, V. Magearu, I. Văduva, M. Vlada, H.
Georgescu, G. Pripoae), (ISBN 973-575-822-9), pag. 7-9 (http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2003/ )
 Gândirea algoritmică – o filosofie modernă a matematicii și informaticii, CNIV-2003, Noi
tehnologii de E-Learning, Conferința Națională de Învățământ Virtual, Software Educational,
Editia I, 24-26 octombrie 2003, Editura Universității din București, 2003 (Editori: V. Preda, V.
Magearu, I. Văduva, M. Vlada, H. Georgescu, G. Pripoae), (ISBN 973-575-822-9), pag. 27-34
(http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2003/).
 EUREKA – rezolvator de probleme, Gazeta de Informatică, vol. 12, nr. 7, 2002, pag. 38-39.
 Algorithms for Testing Satisfiability Formulas, ARTIFICIAL INTELLIGENCE REVIEW,

Kluwer Academic Publishers – ISSN 0269-2821(cotata ISI), vol.15 , No 3, 2001, pag.153-163
(http://dblp.uni-trier.de/db/indices/a-tree/v/Vlada@Marin.html).
 OLP Models, Conferința de Informatică Teoretică și Tehnologii Informatice, Constanța 2000,
Editura LEDA&Muntenia, 2000, pag. 123-127.
 Investigation the Experimetal Response of a Biamperometric Detector Operating in Flow
Conditions, REV. ROUM. CHIM. (cotată ISI), 1999, 44(10), pag.951-958 (în colaborare cu V.
David).
 An efficient algorithm for testing propositional formulas, COMPUTERS AND ARTIFICIAL
INTELLIGENCE - ISSN 1335-9150 (cotata ISI), Vol. 17, No. 4, 1998, pag. 383-391 [recenzat
2000a:03062 Sh. T. Ishmukhametov].
 Rețele de calculatoare și mediul Internet, Gazeta de Informatică, vol. 10, nr. 3, 2000, pag. 29-36.
 Mediul Internet. Concepție, arhitectură și funcționare, Gazeta de Informatică, vol. 10, nr. 4,
2000, pag. 45-48.
 MIRA – Limbaj de programare pentru grafică, Gazeta de Informatică, vol. 9, nr. 3, 1999,
pag. 25-29.
 Modele pentru explorarea bazelor de cunoștințe și aplicații în Inteligența artificială, Teză de
doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Matematică, 1997, www.bibnat.ro/
r0000055/5054861.htm.
 Complexity of the Unification Algorithms, ANALELE UNIVERSITATII BUCURESTI, Special
Issue, PROCEEDINGS of the Anual Meeting of the Faculty of Matematics, 28-30 nov. 1996,
matematică-informatică, vol. 46, anul XLVI/1997, pag. 137-145 [recenzat 68T15:03B35
d8Q25].
 Algorithms for Computer Graphics using OOP Techniques, ANALELE UNIVERSITĂȚII DIN
BUCUREȘTI, matematică-informatică, vol. 44,anul XLIV/1995, pag. 12-28 (în colaborare cu A.
Posea).
 Poligoane stelate. Problema lui Hopf și Pannwitz, Gazeta Matematică, nr. 8/1995, pag. 339-348
 O problemă a lui K. F. Gauss rezolvată cu calculatorul, Gazeta Matematică, nr. 5/1995, pag. 206-209.
 Asupra validității unor rezultate, Gazeta Matematică, nr. 2/1995, pag. 57-60.
 Șirul anilor cu o proprietate comună, Gazeta Matematică, nr. 8/1994, pag. 350-352.
(www.gazetamatematica.ro/ro/htm/arhive/autori/v.htm)
 Programarea orientată spre obiecte. Aplicații (I), Gazeta de Informatică, nr. 5/1994, pag. 15-24
(în colaborare cu A. Posea). (www.ginfo.ro)
 Programarea orientată spre obiecte. Aplicații (II), Gazeta de Informatică, nr. 6/1994, pag. 26-33
(în colaborare cu A. Posea).
 Programarea orientată spre obiecte. Aplicații (III), Gazeta de Informatică, nr. 9-10/1994, pag. 18-
26 (în colaborare cu A. Posea).
 Programarea orientată spre obiecte. Aplicații (IV), Gazeta de Informatică, nr. 11-12/1994, pag.
27-38 (în colaborare cu A. Posea).
 Grafuri neorientate ți aplicații (I), Gazeta de Informatică, nr. 6/ 1993, pag. 11-15 (citare: H.
Georgescu, Drumuri în grafuri, Gazeta de Informatică, nr. 1/1996, pag. 20-25).
 Grafuri neorientate și aplicații (II), Gazeta de Informatică, nr. 7-8/ 1993, pag. 20-27.
 Grafuri neorientate și aplicații (III), Gazeta de Informatică, nr. 9/ 1993, pag. 8-15.
 Grafuri neorientate și aplicații (IV), Gazeta de Informatică, nr. 11/ 1993, pag. 17-25 (citare: H.
Georgescu, Drumuri în grafuri, Gazeta de Informatică, nr. 1/1996, pag. 20-25).
 Problema S32. Acoperirea convexă, în „Probleme rezolvate în limbajul Pascal” de R. Niculescu,
Gr. Albeanu, V. Domocos, Editura Tempus, București, 1992 (în colaborare cu D. M. Popovici),
pag. 259-264).
 FARMACO, sistem de cercetare-proiectare asistată de calculator în domeniul farmacocineticii,
Lucrările celui de-al VII-lea COLOCVIU DE INFORMATICĂ, IAȘI (1989), pag. 400-408.
 FARMACO, cercetare-proiectare în domeniul farmacocineticii, Lucrările Sesiunii științifice

„SISTEME DINAMICE – aplicații în știință și tehnică”, ACADEMIA ROMÂNA, Odorheiul
Secuiesc (1989) (în colaborare cu D. Enăchescu).
 Pachet de programe pentru calculul rezervelor zăcămintelor fără limite naturale distincte,
Lucrările Sesiunii științifice a CENTRULUI DE CALCUL al UNIVERSITĂȚII DIN
BUCUREȘTI, 20-21 februarie 1987, TIPOGRAFIA UNIVERSITĂȚII, pag. 496-501.
 PROLOG - limbaj de programare logică, Lucrările Sesiunii științifice a CENTRULUI DE
CALCUL al UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI, 20-21 februarie 1987, TIPOGRAFIA
UNIVERSITĂȚII, pag. 429-434.
 Program pentru modelarea matematică a calculului în topogeodezie, Lucrările celui de-al V-lea
COLOCVIU DE INFORMATICĂ, IAȘI (1985), vol. III, pag. 780-786.
 Contribuții la teoria matematică a programelor recursive, STUDII ȘI CERCETĂRI
MATEMATICE (1983), nr. 2, tomul 35, București, pag. 150-155 [recenzat 84m : 68025].
 Fixed points of some operators in the space of languages, REVUE ROUMAINE DE
MATHEMATIQUE PURES ET APPLIQUEES (1979), nr. 4, tome XXIV, București, pag. 659-661
[recenzat 81C : 68064 Jurgen Dassow, Magdeburg].
 Puncte fixe ale unor operatori în spațiul limbajelor, Buletinul Cercurilor știintifice studentești,
Tipografia Universității din București (1978), pag. 102-104.
 Algoritmi pentru aducerea unuui digigraf ireductibil la forma reductibila, Buletinul Cercurilor
științifice studentești, Tipografia Universității din București (1978), pag. 37-44.
Contracte de cercetare naţionale, Contracte CEEX, Contracte internaţionale:

• 2009-20013, Proiectul „Formarea continuă a profesorilor de matematică în societatea cunoașterii” (ID
63671) cofinanţat din Fondul Social European (FSE) prin POSDRU 2007-20013 și implementat de ISJ
Iași – parteneri CCD „Spiru Haret ” Iași, Siveco România și Asociația „Formare Studia” Iași: formarea
şi dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice din aria curriculara „Matematică şi Ştiinţe”.
• 2009-2012, Proiectul Multi – Touch „Proces educaţional optimizat în viziunea competenţelor societăţii
cunoaşterii” (Curriculumului integrat, inter şi transdisciplinar „Învăţare în societatea cunoaşterii”),
cofinanţat din Fondul Social European (FSE) și implementat de Unitatea de management al proiectelor
cu finanţare externă, din cadrul MECTS, în parteneriat cu SIVECO România şi Universitatea Naţională
de Apărare „CAROL I” (Departamentul ADL) (IPMA International Project Excellence Award 2013:
http://ipma.ch/award-news/ipma-announces-the-pe-award-finalists-2013/).
• 2004-2008, „INTUITION” A Network Of Excellence focused on virtual reality and virtual
environments applications for future workspaces”, funded by the Research Grant no. FP6-IST-NMP-1-
507248-2 of the European Comission, in the Information Society Technologies Programme, under the
Sixth Framework Programme – FP6, (coordinator: Institute of Communication and Computer Systems/
ICCS, Greece), partner Faculty of Mathematics and Computer Science Ovidius University of Constanta,
http://www.intuition-eunetwork.net, http://www.univ-ovidius.ro/math/
• 2007-2008, DEMODEF - Research of Excellence-CEEX , National Authority for Scientific Research
“Detectia şi monitorizarea deficienţelor somatice şi psiho-comportamentale la copil şi adolescent
(vârsta între 10 – 18 ani)”, 106/2006 ANCS (coordinator: University of Medicine and Pharmacy “Carol
Davila” Bucharest), http://demodef.googlepages.com/
• 2006-2007 (code PR-D11-PT00-48/2005), Research of Excellence-CEEX, National Authority for
Scientific Research, (Module: The promotion of participation to research European and international
programs: type: Increasing institutional and research programs visibility), The promotion of scientific
research concerning: OPERATOR MODELS AND APPLICATIONS, (coordinator: West University of
Timişoara, http://modop.uvt.ro/).
6.31 Ileana Streinu, un matematician-informatician cu

cercetări în Inteligența artificială și în geometria
computațională
Prelucrare după http://cs.smith.edu/~istreinu/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_Streinu
Ileana Streinu s-a născut la 22 octombrie, în

București și a absolvit Facultatea de Matematică a
Universității din București (1972-1977), cu anul V
de specializare. În anul 1994 a susținut două teze de
doctorat: una în matematică și informatică
„Grammatical Inference” (1981-1984), la Universitatea
București, conducător științific prof. dr. Solomon
Marcus, și o alta în informatică, „Some Positive and
Negative Results in Computational Geometry”, la
Universitatea Rutgers (1989-1994), sub îndrumarea
lui William L. Steiger.
Poziții academice: Până în anul 1994 a activat în România, în diverse domenii de cercetare:
limbaje formale, inteligență artificială (seminarii de LISP la Facultatea de Matematică),
programator/cercetător la Institutul de Conducere și Informatică (ICI), București, România:
1977-1988; teaching/research assistant, instructor, Rutgers University 1989-1994; assistant
professor (1994-2000), associate professor (2000-2003), full professor (2003-present), Charles N.
Clark endowed chair professor (2009-present), Smith College, Massachusetts, USA; adjunct
professor (2003-present), University of Massachusetts Amherst, USA.
– visiting research positions: Univ. Politecnica de Catalunia,
Barcelona, Spain (Fall 1998), Stanford University USA
(Fall 2002), École Normale Supérieure Paris, France
(Spring 2003), INRIA/LORIA Nancy, France (June 2003),
Univ. Hamburg, Germany (June 2005), Kyoto University of
Engineering and Architecture, Japan (July 2005), Technische
Universität Berlin, Germany (May-Oct 2006), Euler
Institute, St. Petersburg, Russia (June-July 2008), Technische
Universität Munchen, Germany (Fall 2013), ICERM Brown
University (Fall 2016), Harvard Radcliffe Institute for
Advanced Study (2018-2019).
Ileana Streinu: „Cu mult timp în urmă (înainte de 1989, în

România) eram interesată de Limbaje de programare și
compilatoare (în special LISP, pentru care am scris o carte,
anul 1986), Limbaje formale, Teoria funcțiilor recursive și
logică, și am fost în mod deosebit cucerită de Teorema
incompletitudinii și de nedecidabilitatea lui Gödel”,
Sursa: http://cs.smith.edu/~istreinu/Research/interests.html
Research areas: Combinatorial and Computational Geometry, Computational Geometry

algorithms for geometric problems such as: Rigidity, flexibility and motion for geometrically
constrained structures, such as linkages (or frameworks) appearing in mechanics, robotics, CAD
and molecular modeling. Visibility, Motion planning for robot arms; Applications in: Robotics,
Computational Biology: Computational methods for flexibility analysis and motion generation in
molecules (in particular, proteins).
Ileana Streinu – I have used tools from Combinatorics, Graph Theory, Rigidity Theory, Oriented
Matroids, Linear Programming and Computational Algebraic Geometry, and worked on problems
with applications in Computer Graphics, Graph Drawing, Robotics, Statistics, Data Visualization
and, more recently, Computational Structural Biology (Protein flexibility, structure, folding,
alignment – i.e. the problems that exhibit geometrical structure).
Main results: The algorithmic solution to the Carpenter’s Rule Problem. A combinatorial theory
for expansive motions based on pseudo-triangulations. The formulation of periodic rigidity (with
C. Borcea), along with a combinatorial characterization and an extension of J.C. Maxwell’s
polyhedral lifting theorem for stressed frameworks from the finite to the periodic setting. The
theory of auxetic periodic frameworks, developed with C. Borcea. A characterization of extremal
configurations of robot arms with revolute joints (with C. Borcea). KINARI software for analyzing
the rigidity and flexibility of biomolecules (proteins) using novel algorithms and methods from
combinatorial rigidity (developed with a group of students).
Administrative positions: department chair, Smith College (2000–2002), founding director of the
Four Colleges Biomathematics Consortium (4CBC) and Biomathematics concentration 2011,
director 4CBC 2014–15.
Editorial boards: Discrete and Computational Geometry (Springer, since 2006); Contributions to
Discrete Mathematics (since 2005); SIAM Journal on Algebra, Geometry and Applications (2017).
Membership to professional organizations: ACM, AMS.
Ileana Steinu, a doua de la stânga la dreapta (în ambele imagini)
Honors, prizes, scientific distinctions (http://www.ams.org/meetings/national/jmm10-prizes):

Fellow of the American Mathematical Society, inaugural class, 2012. The 2010 David P. Robbins
Prize from the American Mathematical Society. The 2004 „Grigore C. Moisil” Award of the
Romanian Academy.
PhD students: Audrey Lee (2008), Louis Theran (2010), Naomi Fox (2012), Filip Jagodzinski
(2012), Md. Ashraful Alam (2014), John C. Bowers (2015).
Books: LISP – limbajul de programare al inteligenţei artificiale, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1986.
 Periodic Auxetics: Structure and Design, The Quarterly Journal of Mechanics and Applied
Mathematics, 71(1), 125-138, 2018 (with Ciprian S. Borcea).
 Deforming diamond, IMA Journal of Applied Mathematics, 82(2), 371–383, 2017 (with
Ciprian S. Borcea).
 Geodesic Universal Molecules, Mathematics of Computer Science. Special Issue on
Geometric Computing., 1-27, 2016 (with John C. Bowers).
 Large scale rigidity-based flexibility analysis of biomolecules, Structural Dynamics,
3(012005), 2016.
 Pseudo-Triangulations, Rigidity and Motion Planning, Discrete and Computational
Geometry, 34, 4 (2005), 587-635.
 On the Number of Embeddings of Minimally Rigid Graphs, Discrete and Computational
Geometry, 31 (2004), 287-303 (with C. Borcea).
 Periodic Frameworks and Flexibility, Proceedings of the Royal Society A 8, 466 (2121),
26332649, 2010 (with C. Borcea).
 KINARI–Web: A Server for Protein Rigidity Analysis, Nucleic Acids Research, 39 (web-
server issue), 2011 (with N. Fox, F. Jagodzinski, Y. Li).
 Liftings and Stresses for Planar Periodic Frameworks, Discrete and Computational
Geometry, 53, 4 (2015), 747-782 (with C. Borcea).
 Geometric auxetics, Proceedings of the Royal Society A, 471 (20150033), 2015 (with C.
Borcea).
 Arrangements of geometric objects, in Handbook of Discrete and Combinatorial
Mathematics, 805-823, CRC Press, 1999 (with William Steiger).
 The vertex-edge visibility graph of a polygon, Comput. Geom. Theory Appl., 10, 105-120,
1998 (with Joseph O'Rourke).
 Illumination by Floodlights, Computational Geometry: Theory and Applications, 10, 57-70,
1998.
 Vertex-Edge Pseudo-Visibility Graphs: Characterization and Recognition, in Proc. 13th
Annu. ACM Sympos. Comput. Geom., 119-128, 1997 (with Joseph O'Rourke)
 A pseudo-algorithmic separation of lines and pseudo-lines, in Proc. 6th Canadian Conference
on Computational Geometry, 7-11, 1994 (with William Steiger).
 Positive and Negative Results on the Floodlight Problem, in Proc. 6th Canadian Conference
on Computational Geometry, 87-96, 1994 (with William Steiger).
 Grammar Directed Godel Numberings, International Journal of Computer Mathematics,
19(3-4), 223-237, 1983.
 Learning by Grammatical Inference, Revue Roumaine de Linguistique, XXVI(5), 435-454,
1981.
 Darboux Property for the Hierarchy of LL(k) languages (in Romanian), Studii si Cercetari
Matematice, 30(5), 579-593, 1978.
 LL(k) Languages are closed under union with finite ones, in Proceedings of 4th International
Conference on Automata, Languages and Programming (ICALP), 504-508, Turku, Finland,
1977.
6.32 Mihaela Malița, un informatician al inteligenței

artificiale și al tehnologiilor
Prelucrare după
https://www.anselm.edu/faculty-directory/mihaela-malita
https://ypologist.com/mmalita17/HOMEPAGE/cvmm.html
Mihaela Malița s-a născut la 19 noiembrie 1953, în

București și a absolvit Facultatea de Matematică a Universității din
București (1972-1977), cu anul V de specializare. În anul 1990 a
susținut teza de doctorat în matematică „Learning Processes in
Artificial Intelligence”, la Facultatea de Matematică a Universității
din București, conducător științific prof. dr. Solomon Marcus.
Poziții academice și experiența profesională:

 1977-1986: Programmer & Analyst, Central Institute for Informatics
(ICI), Bucharest, Romania. I worked in Assembly, RTL/2, COBOL,
LISP on computers ranging from PDP-11 to Romanian-made FELIX, I-100 and VMS-
compatible CORAL.
 1982-1984: Felix Computer Factory, Bucharest, Romania.
 1984-86: Research Associate, Polytechnical Institute of Bucharest. (LISP-Machine Project),
Bucharest, Romania.
 1986-89: System Analyst, Institute for Prototype Building, Bucharest.
 1993-1995: Visiting Assistant Professor Transilvania University of Brasov, teaching "Intro to
Programming".
 1991-1997: Organized Summer Schools & Int. Workshops at the Black Sea University
Foundation, Romania.
 1991-1994: Owned a private company AGNI-publishing House - Director. Printed mostly
computer science books.
 1990-2001: Researcher & Assistant Professor, Faculty of Mathematics, University of
Bucharest.
 2001 Fall: Visiting Assistant Professor, Smith College.
 2001-2003: Visiting Assistant Professor in Computer Science, St. Mary's College of MD.
 2003 Fall: Visiting Assistant Professor, Smith College, MA.
 2004-2007 Assistant Professor, Computer Science St. Anselm College.
 2008-to date Associate Professor, Computer Science St. Anselm College.
Teaching in ROMÂNIA: University of Bucharest Artificial Intelligence and Applications, using

LISP/PROLOG and Computational Lingusitics, Faculty of Foreign Languages, Bucharest,
Computational linguistics, Transylvania University of Brasov Introduction in Programming,
TEMPUS Project 2000. How to teach Computer Science? (a course for future school teachers).
Teaching in US: Digital Literacy, Computing I (in Python), Computing I (in Processing),
Computing I (in C++), Computing II (in C++), Data structures (in C++), Fundamentals and Issues
of Using the Internet, Advanced Algorithms (in C++), Theory of Computation, Operating systems
Programming Paradigms, Introduction to Computer Graphics (in Python), Computer Graphics (in
Processing) now, Artificial Intelligence (Lisp/Prolog), Introduction to Bioinformatics (in Perl),
Intro to Data Visualization, Computer Programmingm, Artificial Intelligence, Programming

languages, Natural Language Processing, BioInformatics, Survey of Mathematics, Discrete
Mathematics.
Research interests: Parallel programming: participated in the Connex project and the start-up
BrightScale (former Connex Technology) 2001-2004, Artificial Intelligence Programming
Languages: LISP/Scheme, PROLOG. Natural Language Processing. Mathematical Methods in
Political Science. Artificial life: molecular computing. Cognitive Science. Computational biology.
Computer Science Education with Internet Technologies.
Scholarships and grants: 2000 July-August, Nova Universidad of Lisbon, Portugal: European
Union TEMPUS Project "Information Society Starts from School", 1996-1997: FULBRIGHT
Research Scholarship at School of International Relations, University of Southern California,
Project: PARIS-in-LA co-ordinated by Hayward J. Alker, 1995-97: Grant from MCT (Romanian
Ministry of Research and Technology) on Conflict prevention. Methodology. Case Studies.
Books:
 Mihaela Malița, Adrian Popa, Stelian Matase, e-School, Ed. Tehnică, 2001 (in Romanian:
„e-Școala”).
 Mihaela Malița, Exercising in Prolog, Editura Universității din București, 2000, 200 pages, (in
Romanian: „Antrenamente Prolog”).
 Mihaela Malița, Exercising in LISP, Editura Universității din București, 1998, 212 pages, (in
Romanian: „Antrenamente LISP”).
 Mircea Malița, Mihaela Malița, Foundations of Artificial Intelligence: Propositional Logics,
Ed. Tehnică, Bucharest, 1987, 262 pages (in Romanian).
Representative articles (https://ypologist.com/mmalita17/HOMEPAGE/publications.html):

1. Mihaela Malița, Gheorghe M. Ștefan, "Architectural Principles for One-Chip Parallel
Computer", in Recent Advances in Information Science. Proceedings of the 3rd European
Conference of Computer Science, Paris, France, Dec 2-4, 2012, pp. 143-148.
2. Gh. M. Ștefan, Mihaela Malița, Parallel RISC Architecture. A Functional Approach Based on
Backus's FP language, in Proceedings of the 2011 International Conference on Parallel and
Distributed Processing Techniques and Applications. PDPTA'11, July 18-21, 2011, Las
Vegas, pp. 492-498. Part of WORLDCOMP ’11 (The 2011 World Congress in Computer
Science, Computer Engineering and Applied Computing).
3. István Lorentz, Răzvan Andonie, Mihaela Malița, Evolutionary Computation on the Connex
Architecture, MAICS 2011: The 22nd Midwest Artificial Intelligence and Cognitive Science
Conference, Cincinnati, OH, April 16-17, 2011. (published on-line)
4. Istvan Lorentz, Răzvan Andonie, Mihaela Malița, Fitting FFT onto an Energy Efficient
Massively Parallel Architecture IFMT'10 ,Second International Forum on Next-Generation
Multicore/Manycore Technologies (affiliated with ISCA'37) June 19th, 2010, Saint-Malo,
France. Published in ACM Digital Library DOI: 10.1145/1882453.1882464
5. Mihaela Malița, Gh. Ștefan Many Processors & Kleene’s Model in Universitatea Politehnica
Bucuresti, Buletin Stiintific, series C, No.3, 2010. Online journal.
6. Mihaela Malița, Gh. M. Ștefan, The Berkeley Motifs and an Integral Parallel Architecture in
"Romanian Journal of Information Science and Technology", Vol 12, No. 1, 2009, pp. 35-49.
7. Mihaela Malița, Gheorghe M. Ștefan, Integral Parallel Architecture & Berkeley's Motifs in
ASAP09 – 20th IEEE International Conference on Application-Specific Systems,
Architectures and Processors, 7-9 July, 2009, Boston, MA, pp. 191-194. DOI: 10.1109/
ASAP.2009.40
8. Mihaela Malița, Gheorghe M. Ștefan, On the Many-Processor Paradigm, 2008 International
Conference on Parallel and Distributed Processing Techniques and Applications, PDPTA'08
at the WORLDCOMP'08, Las Vegas, July 14-18, 2008.
9. Mihaela Malița, Gheorghe M. Ștefan, Membrane Computing in Connex Environment, in
Membrane Computing. 8th Workshop on Membrane Computing, Eds: G. Eleftherakis, P.
Kefalas, Gh. Păun, G. Rozenberg A. Salomaa, June 2007, Springer, ISSN 0302-9743 pp. 77-96.
10. Mihaela Malița, The Brightest Chip in the World, in "Grigore C. Moisil and His Followers",
Editura Academiei Romane, 2007, pp. 412-414.
11. Mihaela Malița, Gheorghe M. Ștefan, Domininique Thiebaut, Not multi-, but many-core:
designing integral parallel architectures for embedded computation, in The ACM Digital
Library: ACM SIGARCH Computer Architecture News, Vol 35, Issue 5, Dec 2007, Special
issue: ALPS '07 Advanced Low Power Systems, pp. 32-38.
12. Răzvan Andonie, Mihaela Malița, The Connex Array as a Neural Network Accelerator, 3rd
IASTED International Conference on Computational Intelligence, Bannf, Alberta, Canada,
July 2-4, 2007.
13. Dominique Thiebaut, Gheorghe Ștefan, Mihaela Malita, Multi-, but Many-Core: Designing
Integral Parallel Architectures for Embedded Computation, 2nd International Workshop on
Advanced Low Power Systems, held in conjunction with 21st Int Conf on Supercomputing,
June, 2007, Seattle, WA.
14. Dominique Thiebaut, Mihaela Malița, Pipelining the Connex Array, BARC 07 (Fifth Annual
Boston Area Architecture Workshop), Boston University, MA, Jan 26, 2007,in Proceedings
pp. 13-17.
15. Dominique Thiebaut, Mihaela Malița, Real-time Packet Filtering with the Connex Array
ISCA 2006/ANCHOR, The 33rd Annual International Symposium on Computer Architecture,
Boston, USA, June 17-21, 2006.
16. Dominique Thiebaut, Mihaela Malita, DNA search and the Connex technology International
Multi-Conference on Computing in the Global Information Technology - Challenges for the
Next Generation of IT&C - Aug 1-3, 2006, Bucharest, Romania ICCGI’06 (Awarded best
paper of ICCGI06).
17. Gheorghe M. Ștefan, Marius Stoian, Mihaela Malița, Complex vs. Intensive in Parallel
Computation International Multi-Conference on Computing in the Global Information
Technology - Challenges for the Next Generation of IT&C - August 1-3, 2006, Bucharest,
Romania. ICCGI’06.
18. Gheorghe M. Ștefan, Mihaela Malița, Granularity and Complexity in Parallel Systems,
IASTED 2004, Marina Del Rey, CA, pp. 442-447.
19. Mihaela Malița, Algorithms for parallel computing, Internal Reports for the Sillicon Valley -
Start Up Company I helped in founding CONNEX TECHNOLOGY (2002-2003). Project
History.
20. Adrian Atanasiu, Mihaela Malița, A New (Old) Letter "â" in the Romanian Alphabet - A
Computational Point of View Analele Univ. București, LII (2003) Informatica, pp. 55-66.
21. Mihaela Malița, Logical Puzzles in Prolog, MAA section MD/DC/VA Spring 2002 Meeting,
St. Mary's College
22. G.W. Ellis, C. Knoll, V. Lee, Mihaela Malița, Ph. Reid, B. Schuman, A. Temkin, P. Zendzian,
Designing New Approaches in Engineering Curricula NCSSSMST, Nov 2001, Vol. 7. No. 1
23. Mihaela Malița, Membrane computing in Prolog, Pre-Proceedings of the Multiset Workshop
on Multiset Processing , Curtea de Arges, Romania, Aug 21-25, 2000, CDMTCS, University
of Auckland, 2000, pp. 159-176 Eds: Cristian Calude, M.J.Dinneen, Gh.Păun, Referenced in:
"A Guide to Membrane Computing" by Gheorghe Paun, Grzegorz Rozenberg, Vol. 287,
Issue 1, Sept. 2002, Elsevier Science Publ, pp. 73-100, ISSN:0304-3975.
24. Mihaela Malița, Measuring Conflicts with Data Mining Methods, Bar-Ilan Workshop on
Knowledge Discovery in Databases, May 20-21, 1998, Israel.
25. J.I.Adibi, Hayward Alker, Mihaela Malita, Tom Vest PARIS in LA: A Prototype Action
Recommender’s Information Support System for Conflict Prevention, Romanian Journal of
International Affairs, No. 1, 1998.
26. Mihaela Malița, Gheorghe Ștefan, The Splicing Mechanism and the Connex Memory, Proc.
of the 1997 IEEE Int.Conf. on Evolutionary Computing, Indianapolis, USA, April 1997,
pp. 225-229.
27. Gheorghe Ștefan, Mihaela Malița, Chaitin’s Toy LISP on a Connex Machine, in Journal of
Universal Computer Science, Vol. 2, No. 5, May 28, 1996, pp. 410-426. On line Journal.
28. Book Chapter, Gheorghe M. Ștefan, Mihaela Malița, The ECO Chip, in volume: Artificial
Life: Grammatical Models, Ed: Gh. Paun, Black Sea University Press, 1995, pp. 260-275.
29. Book Chapter, Mihaela Malița, Andrei Roman, "Metaphor and/or Analogy: Models for
Knowledge and Discovery in AI", in "Signs of Humanity - L'homme et ces signes", Mouton
de Gruyter, 1992, ISBN 3-11-011-675-8, pp. 319-322.
30. Mircea Malița, Mihaela Malița, "Unity of Science and Artificial Intelligence", NOESIS XIV,
Romanian Academy, pp. 85-90.
31. Book Chapter, Cristian Calude, Mihaela Malița, On the Category of Cech Topological
Spaces, A.Csaszar (Ed.): Topology, Vol.1, North Holland, 1980, pp. 225-232.
32. Mihaela Malița Topology, Binary Relations and Internal Operations, Revue Roumaine de
Mathematiques Pures et Appliquees, XXII, No. 4, 1977, pp. 515-519.
33. Rodica Ceterchi, Mihaela Malița, A Topological Approach to Learning Processes,
Foundations of Control Engineering, Poznan, Vol. 2, Nr. 3, pp. 135-140, 1977.
6.33 Monica Tătărâm, un formator al generațiilor de

informaticieni
Prelucrare după
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/tataram_monic
Sanda Monica Tătâm s-a născut la 3 octombrie

1952, în București și a absolvit Facultatea de Matematică a
Universității din București (1975). În anul 1984 a susținut
teza de doctorat în matematică „Logical, analytical and
generative models in the study of languages”, la Facultatea
de Matematică a Universității din București, conducător
Poziții academice și experiența profesională:

1975-1981: analist programator; Centrul de Calcul al Sistemului
Financiar-Bancar; 1981-1987: cercetător, Colectivul de
cercectare „Studiul Sistemelor”, Universitatea din București,
Facultatea de Matematică; 1987-1991: analist, 1991-1992: analist pr. III, Centrul de Calcul al
Universității din București; 1992-2001: lector titular, din 2001: conferențiar la Catedra
„Fundamentele Informaticii”, Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea din București.
Domenii de competență: Teoria limbajelor formale, Complexitatea calculului, Semantic Web,

Semiotica aplicată în Informatică, Proiectarea aplicațiilor Windows, Metodica predării Informaticii.
Cursuri, seminarii și laboratoare: Calculabilitate și complexitate, Complexitate structurală, Pagini

web semantice, Teoria complexității Chaitin, Teoria algoritmilor, Matematici discrete, Algoritmică
și programare, Tehnici de proiectare, Analiza și proiectarea sistemelor, Crearea aplicațiilor cu
VBA și VB, Birotică și tehnici multimedia, Metodica predării Informaticii.
Introducere în crearea aplicațiilor cu MS Office 97; Partea I: MS Access, 211 p., Tipografia
Limbajul Visual Basic în proiectarea interfețelor grafice, 223 p.,
Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2004.
Crearea interfețelor grafice: principii și aplicații, 207 p., Editura
Fundației „România de Mâine”, București, 2004.
Informatică, manual pt. clasa a IX-a, profil real, Editura Corint,
Bucuresti, 2004 (cu Mioara Gheorghe și Mariana Kisch).
Tehnologia informației și comunicațiilor, manual pt. clasa a IX-a,
profil real, Editura Corint, București, 2004 (cu Mioara Gheorghe,
Ciprian Constantinescu și Manuela Florea).
Informatică, manual pt. clasa a X-a, profil real, Editura Corint,
București, 2005 (cu Mioara Gheorghe și Constanta Năstase).
Tehnologia informației și comunicațiilor, manual pt. clasa a X-a,
profil real, Editura Corint, București, 2005 (cu Mioara Gheorghe
și Manuela Florea).
Informatică, manual pt. clasa a XI-a, profil real, Editura Corint, București, 2006 (cu Mioara
Gheorghe, Corina Achinca și Constanta Năstase).
Tehnologia informației și comunicațiilor; Sisteme de gestiune a bazelor de date, manual pt. clasa a
XI-a, profil real, Editura Corint, București, 2006 (cu Mioara Gheorghe, Corina Achinca și
Constanta Năstase).
Informatică, manual pt. clasa a XII-a, profil real, Editura Corint, București, 2007 (cu Mioara
Gheorghe, Corina Achinca și Ioana Pestritu).
Cariera științifică:
 profesor invitat la University of Missouri, Columbia, USA;
 burse castigate prin competiție internațională: bursă NATO la Universitatea „Rovira i Virgili”,
Tarragona, Spania;
 conferințe la Universitatea din Aarhus, Danemarca; Universitatea Bogazici din Istambul,
Turcia; Universitatea din Hamburg, Germania;
 stagii interuniversitare: Universitatea din Aarhus, Danemarca; Universitatea din Sheffield,
Marea Britanie; Universitatea din Hamburg, Germania;
 cursuri și seminarii: cursul „Sistemul de gestiune a bazelor de date SOCRATES”, organizat la
București de ICCI; „Seminarul Internațional de Cercetare în Semiotică și Lingvistică”,
organizat de Facultatea de Matematică și Fizică a Universității Carol din Praga și de Institutul
de Lingvistică Formală și Aplicată; cursul „Instruirea specialistilor din țările Europei Centrale
și de Est în tehnologia informației în conformitate cu cerințele pieții muncii”, organizat la
Varșovia de Agenția Japoneză pentru Cooperare Internațională (JICA), Ministerul Educației
Naționale din Republica Polonă și Institutul Polono-Japonez de Tehnologia Informației, în
cadrul „Programului de Instruire pentru Țările Partenere” al JICA; 12th European ELSNET
Summer School on Language and Speech Communication: „Information Fusion in Natural
Language Systems”, organizata de Universitatea din Hamburg
 congrese internaționale: First Balkan Conference in Informatics, Thessaloniki, Greece
(referent); First Workshop of MATHIND, Thessaloniki, Greece; First Workshop of MACSI,
Amsterdam, The Netherlands; 9th International Congress of the German Society of Semiotic
Studies, Dresden, Germany; 7th International Congress of the International Association of
Semiotic Studies Dresden, Germany; The Balkan Conferences on Mathematics and Computer
Science for Industry, Thessaloniki, Greece.
Alte activități: Director al Colegiului de Informatică (în perioada 2004-2008); Membru în grupul
de experți ai Comisiei Europene; Membru în grupul de experți CNCSIS; Membru în Consiliul
Profesoral al facultății. Responsabil din partea Facultății de Matematică și Informatică pentru
Parteneriatul Bilateral cu Universitatea din Hamburg, Departamentul de Informatică.
Generative Devices of the Driver Maneuvers, Found. Control Eng. ("Foundations of Computing
and Decision Sciences"), vol.2 (1977), no. 2, p. 107-115.
On a Cohesiveness Indicator of Social Groups, HSDRGPID-47 / UNUP-161, United Nations
University Press, Tokyo, 1980, p. 49-68.
Universal Sequences of Primitive Recursive Functions, Rev. Roum. Math. Pures et Appl., vol. 28
(1983), no. 5, p. 381-390 (cu C. Calude).
Ackermann-Peter's Function Has Primitive Recursive Graph and Range, Found. Control Eng.
("Foundations of Computing and Decision Sciences"), vol. 9 (1984), no. 4, p. 177-180.
Classes of Mappings Having Context - Sensitive Graphs, Rev. Roum. Math. Pures et Appl., vol.
30 (1985), no. 4, p. 273-288 (cu Gh. Păun)
Logical, Analytical and Generative Models in the Study of Languages, Bull. EATCS, vol. 25
(1985), p. 192-196.
Man-Car Communication within the Context of Traffic Signs, Rev. Roum. Linguistique, Cahiers
de Linguistique Theorique et Aplliquee (CLTA), vol. 22 (1985), no. 2, p. 187-193.
From Many to Few, Rev. Roum. Linguistique, CLTA, vol. 23 (1986), no. 2, p. 107-140 (cu S. Marcus).
Darboux property for One-argument Primitive Recursive String Functions, Rev. Roum. Math.
Pures et Appl., vol. 32 (1987), no. 1, p. 79-94.
Semiotics of Individual and Global Crises; Their Indicators and Interactions, Rev. Roum.
Linguistique, CLTA, vol. 24 (1987), no. 1, p. 57-76 (cu S. Marcus).
Human Communication - A Graph-theoretic Approach, Rev. Roum. Linguistique, CLTA, vol. 24
(1987), no. 2, p. 129-137 (with S. Marcus).
Social Indicators in a Semiotic and Communicational Perspective, Rev. Roum. Linguistique,
CLTA, vol.25 (1988), no. 2, p. 145-165 (cu S. Marcus).
A Glimpse into Natural Computing, in Multi. Val. Logic, 2000, Vol.00, pp. 1-28 (with C.Calude
and Gh. Păun).
Visual Computer Programming: Some Semiotic and Cognitive Aspects, The American Journal of
Semiotics, vol. 17 (2002), no. 3, p. 157-173.
An Extension of the Double Recursion Theorem of R.M. Robinson, Rev. Roum. Math. Pures
Appl., vol. 48 (2003), no. 1, p. 105-111.
Two Pairs of Measures for Finite and Infinite Strings, FBI-HH-Mitteilung 323/03, Universitat
Hamburg, Fachbereich Informatik, Marz 2003.
Pictural Networks of Evolutionary Processors, Romanian Journal of Information Science and
Technology, vol. 6 (2003), no. 1-2, p. 189-198 (cu V. Mitrana si K.G. Subramanian).
Connectivity and Reachability in Signed Networks, Journal of Universal Computer Science, vol. 13,
no. 11 (2007): Combinatorics and Related Areas, A Collection of Papers in Honour of the 65th
Birthday of Ioan Tomescu, C.S. Calude, G. Ștefănescu, and M. Zimand (eds.), p. 1779-1790:
Proiecte de cercetare științifică interne și internaționale:

Ministerul Educației și Învățământului: „Abordarea matematică a problemelor dezvoltării” 1982-1985,
„Metode matematice în teoria sistemelor cu aplicații în problemele dezvoltării” 1986-1990,
„GlobalComp – Modele, semantici, logici și tehnologii pentru calcul global”, 2007-2010;
Universitatea Națiunilor Unite: „Goals, Processes, and Indicators of Development (GPID)” 1979-1982,
„People Development Problematique (PDP)” 1984, „Economic Aspects of Human Development
(EAHD)” 1985-1987; Comunitatea Europeană: „MathInd: A Balkan and Eastern European
Network of Excellence for the Diffusion of Mathematics for Industry Expertise” 2001-2003
(coordonatorul echipei române).
6.34 Matei Bogdan, un inginer-informatician, formator al

generațiilor de informaticieni
Matei Bogdan s-a născut la 22 ianuarie 1943, în Iași. A

absolvit Liceul Matei Basarab din București, iar apoi secția de
Automatică de la Facultatea de Energetică a Institutului
Politehnic (IPB) din București (1960-1965).
Seria de automatiști din anul 1965 este considerată
prima serie de ingineri automatiști din România. În facultate a
urmat cursuri legate de specialitatea Informatică ținute de Acad.
Grigore C. Moisil (Teoria algebrică a sistemelor automate),
Edmond Nicolau (Mașini de calcul), Marius Guran, Adrian
Davidoviciu, Petre Dimo, Ion Filotti.
A absolvit facultatea cu proiectul „Simulare cu
calculatorul a unui reactor nuclear”, sub conducerea lui Petre Dimo, obținând nota 10 la
examenul de diplomă.
Profesional, în cadrul CCUB de la Facultatea de Matematică, Universitatea din București, a

urmat linia de pionierat în Informatică imprimată de Acad. Grigore C. Moisil – cercetătorii au
continuat să aprofundeze și să răspândească cunoștințele despre sistemele de calcul, pregătind
din timp utilizarea intensivă a calculatoarelor digitale și numerice în România, în domeniile cele
mai variate.
Experiența profesională: prin repartiție guvernamentală a activat ca inginer la Întreprinderea

Automatica din București, ocupându-se de Mașini unelte cu comanda program-numerică (1966-
1968). Din 1968 a fost angajat la Centrul de Calcul al Universității din București (1968), la început
împreună cu ing. Nicolae Crețu, la calculatorul analogic MEDA, apoi, după absolvirea cursului
IBM organizat la CCUB, la sistemul IBM 360/30. În cadrul CCUB – Facultatea de Matematică,
Universitatea din București a fost analist (apoi analist principal III și II), iar din 1975 a fost Șef de
birou pregătire date. După desființarea CCUB, în 1993, a fost la nivelul universității, responsabil
al rețelelor Novell și al echipamentelor de calcul. Între 1995-2005 a ocupat, prin concurs, postul de
Lector la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, în specialitatea Informatică,
ținând cursuri de aplicații în birotică (în Word, Excel, Power Point). După pensionare, în anul
2005, a ocupat la aceeași facultate, postul de asistent în Informatică (cumul între 2005-2009, apoi
plata cu ora).
Domenii principale de activitate: Limbaje de programare, Analiză și programare, Baze de date,

Modelare și simulare, Pachete de simulare, Activitate didactică (pentru nivel universitar și
postuniversitar) și Activitate de cercetare pe bază de contracte.
Activitate didactică: A ținut cursuri de Introducere în Programare și limbajul FORTRAN

(Academia Română – Institutul de Mecanică a Fluidelor, 1969), (Institutul de Construcții
București, 1969), (ISPE, 1969), precum și cursuri de inițiere în licee. La nivelul universitar a ținut
anual, începând din 1970, seminarii și cursuri la Facultatea de Matematică-Mecanică a
Universității din București, Colegiul de Informatică, Facultatea de Științe Politice a U.B., facultăți
ale Institutului Politehnic Bucureși și la Academia Tehnică Militară. Tematica acestor activități
didactice a fost din domeniile Scheme logice, limbajele FORTRAN, COBOL, Pascal, C, limbaje
de asamblare, Baze de Date, Sisteme de Operare (pentru IBM, Felix C-256, Coral, PC compatible
IBM), limbajul SIMUB, birotică.
La nivel postuniversitar a participat:

 sub egida Societății de Științe Matematice din România, condusă Acad. Nicolae Teodorescu -
ținerea de cursuri care să permită profesorilor de matematică din învățământul școlar să
predea lecții de Informatică (Între 1974-1980 - Drobeta-Turnu Severin, Baia Mare, Covasna,
Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc).
 la cursurile anuale organizate în colaborare cu UNESCO, în limba engleză, pentru licențiați
din țări în curs de dezvoltare (1974-1981).
Formarea și perfecționarea profesională:

 În 1968 a urmat cursurile I.B.M. organizate de Centrul de Calcul al Universității din
București (CCUB) și de Comisia guvernamentală pentru tehnică de calcul, cu instructori
americani, englezi, germani, francezi, italieni.
 În 1970 a urmat cursurile pentru sistemul de calcul IRIS 50-CII / Felix-C256 organizate de
ICI cu instructori francezi.
 În 1971 a urmat Cursul de simulare GPSS, ținut de IBM.
 1974-1975 a beneficiat, după un concurs, de o bursă UNESCO de 6 luni la Universitatea din
Geneva, unde s-a ocupat de „terminale inteligente”.
 1984-1985 a urmat cursul ținut la ICI (3 luni) – Inginer de sistem – pentru calculatoarele
Independent / Coral.
 1991 – a urmat cursul pentru rețele Novell (două săptămâni), organizat de MEI.
Activitatea de Cercetare:
 A fost desfășurată în cadrul laboratorului CCUB – Simularea și modelarea stocastică
computerizată, șef de laborator – ing. Maria Lovin, coordonator Conf. dr. Ion Văduva.
 Pe bază de contract cu ICI, a participat în colectiv, în colaborare strânsă cu inginerii Maria
Lovin și Dorin Panaite și cu cadre didactice și studenți ai Facultății de Matematică-Mecanică la
implementarea pe sistemul FELIX-C-256 a limbajului de simulare SIMUB (Limbaj de
Simulare al Universității București), sub care se puteau rula programe scrise în limbajul GPSS
pentru calculatoarele IBM. A scris compilatorul limbajului în ASSIRIS, limbajul de asamblare
al mașinii.
 Programele scrise de colectiv au fost originale, iar generatorii de variabile aleatoare și
facilitățile statistice din GPSS au fost îmbogâțite sau îmbunătățite de colectivul condus de
Conf. Ion Văduva.
 Limbajul GASP – SIMPATIC, realizat tot pe bază de contract cu ICI, a însemnat implementarea
pe calculatoarele românești Independent / Coral a unui limbaj (inspirat de limbajul GASP IV
din SUA), alcătuit din rutine FORTRAN din care utilizatorul putea să-și construiască
programul personalizat de simulare. Utilizând aceste limbaje, colectivul a realizat pe bază de
contracte o serie de simulări pentru institute de proiectare, cercetare sau cu întreprinderi
productive.
Programe de simulare realizate prin colaborare în colectivul de simulare:

 ARBORI2 - Model discret al unei secții de arbori cotiți (în SIMUB), pentru Uzinele 23
August.
 REPARTMA - Simularea alocării și planificării pe lucrări a tractoarelor și altor utilaje
agricole (în SIMUB), pentru Institutul Băneasa-Giurgiu.
 IRIGSTRES - Simularea unui sistem de irigare (SIMUB), pentru Institutul Băneasa-
Giurgiu.
 P9(8)L7 - Simularea discretă a strategiilor de transfer de date într-o ierarhie de memorii

(în SIMUB), pentru Institutul de Tehnică de Calcul).
 STRATEG - Simularea strategiilor de excavare pe toată durata de viată a unei cariere la zi
în Munții. Căliman, în FORTRAN (pentru ICEMIN).
 AUTOCRAT - Simularea unei linii de producție chimică pe loturi pentru policlorură de
vinil (în SIMPATIC + GASP), pentru Combinatul Chimic Govora.
 CUPTAD - Simularea unei secții de cuptoare adânci și laminor (în SIMPATIC), pentru
Institutul de Cercetări Metalurgice.
 INOV - Simularea combinată a efectelor invențiilor și inovațiilor în cercetarea tehnologică
într-o ramură industrială supusă restricțiilor de aprovizionare pe termen lung (în
SIMPATIC), pentru Institutul de Cercetări Metalurgice.
 LIN1 - Model și program pentru o linie de prelucrare de blocuri motor, cu imagine
animată pe ecran a deplasărilor tuturor pieselor prin stațiile de prelucrare, punctele de
control şi pe macarale, destinat să mărească productivitatea liniei (în SIMPATIC).
Lucrări publicate: un manual de simulare (SIMUB în colaborare) și cca 35 de articole sau

comunicări la sesiuni științifice, realizate în colaborare, pe baza activității de cercetare.
Alte activități:
 Modulele Note şi Corespondenţe Legitimaţii-Teze ale Programului de admitere pentru
calculatorul CORAL, 1987.
 Studiul caracteristicilor somatometrice şi somatoscopice ale populaţiei din zona „Porţile
de Fier” (FORTRAN), 1970, contract cu Academia Română.
 Ratingul emisiunilor TV, contract realizat pentruTVR, 1971.
 Curs pentru rețelele Novell, ținut la Computerland, 1994.
6.35 Maria Lovin, inginer-informatician,

pionier al informaticii românești
Sursa: Lista lucrărilor științifice ale cadrelor didactice și cercetătorilor din Facultatea de
Matematică, Litografia Universității din București, 1988
6.36 Victorina Panaite, matematician-informatician,

Sursa: Grigore Albeanu (editor), Lista lucrărilor știintifice ale cadrelor didactice din Facultatea de
6.37 Dorin Panaite, inginer-informatician,

Sursa: Lista lucrărilor științifice ale cadrelor didactice și cercetătorilor din Facultatea de Matematică,
Litografia Universității din București, 1988
6.38 Elena-Liliana Popescu, un formator al generațiilor de

informaticieni
Prelucrare după
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/popescu_elena/
http://www.elena-liliana-popescu.ro/
Elena-Liliana Popescu s-a născut la 20 iulie 1948, în

Turnu Măgurele, jud. Teleorman și a absolvit Facultatea de
Matematică a Universității din București (1970). În anul 1981
a susținut Teza de doctorat în matematică „Studiul unor clase
de inele și module. Contribuții la studiul algebrei grupale
peste un inel absolut plat comutativ”, la Facultatea de
Matematică a Universității din București.
Cursuri predate: Mașini de calcul, Bazele informaticii, Logica

matematică, Geoinformatica, L'informatique, Elemente de calcul
numeric și de programare, Algoritmi fundamentali, Programare procedurală.
Domenii de interes științific: Reprezentări de grupuri peste anumite clase de inele; Teoria valuării;
Logică matematică; Teoria algoritmilor.
 Culegere de exerciții de programare, Tipografia Universității din București, 1971 (în
colaborare cu un colectiv al catedrei).
 Theory of Categories, Editura Academiei R.S.R., în colaborare cu Sijthoff et Noordhoff,
Olanda, 1979 (în colaborare cu N. Popescu).
 Exerciții de programare în limbajul FORTRAN IV, Tipografia Universității din
București, 1981 (în colaborare cu G. Ferent).
 Bazele Informaticii, Editura Universității din București, 2002.
 Programare procedurală. Aplicații, Editura Universității din București
 Informatică, Editura Universității din București.
Lucrări științifice (selecție):

O demonstrație a unei teoreme a lui Steinitz, Studii și Cercetări Matematice, tom 24, Nr. 1, (1972),
p. 123-126.
A class of primary rings, Rev. Roum. Math. Pures et Appl., tome XVII, Nr. 8 (1973), p. 1245-1247.
A characterization of Π-reducible rings, Rev. Roum. Math. Pures et Appl., tome XXII, Nr. 4
(1977), p. 537-540.
Representation of a finite group over Commutative regular Rings, Rev. Roum. Math. pures et
Appl., tome XXVI, Nr. (1981), p. 1023-1030 (în colaborare cu M. Vraciu).
Teorema Bourbaki-Jacobson pentru inele regulate, Studii și Cercetări Matematice, tom 36, Nr. 4
(1984), p. 334.
R-Frobenius Algebras, Rev. Roum.Math. Pures et Appl., tome XXX (1985) p. 547-557.
On Galois Theory of permitted Extensions of Commutative and von Neumann regular Rings, Bull.
Math. Soc. Mat., Vol. 301 (1986), p. 345-352.
On a class of intermediate Subfields, Studii si Cercetari Matematice, tom 39, Nr. 2 (1987), p. 156-162.
Sur la dèfinition des prolongements rèsiduels transcendants d'une valuation sur un corps K a K(X),
Bull. Math. de la Soc. Sci. Math. de la R.S.R., tome 33 (81), Nr. 3 (1989), p. 257-264 (în
colaborare cu N. Popescu).
On the residual transcendental extensions of a valuation, Key Polinomials and Augumented
Valuation, Tsukuba Math. Journal (Japonia), tome 15, Nr. 1 (1991), p. 57-78. (în colaborare cu
N. Popescu)
A characterization of Generalized-Dedekind Domains, Bull. Math. de la Soc. Sci. Math de la
Roumanie, tome 35 (83), Nr. 1-2 (1991), p. 139-141 (în colaborare cu N. Popescu).
A generalization of Hensel's Lemma, Rev. Roum. Math. Pures et Apll., tome 38, Nr. 9 (1993),
p. 802-805.
On a paper of Peter Schenzel, Rev. Roum. Math. Pures et Apll., tome 40, Nr. 5-6 (1995), p. 521-525.
On a Theorem of Samuel and Zariski, Rev. Roum. Math. Pures et Apll., tome 40, Nr. 5-6 (1995),
p. 527-529.
On the indecomposable Injective Modules over a Valuation Domain, Rev. Roum. Math. Pures et
Apll., tome Nr. 5-6 (1996), p. 397-400.
v-basis and fundamental basis of local fields, Rev. Roum. Math. Pures et Apll., tome XLV, Nr. 4
(2000), p. 671-680.
Completion of the spectral extensions of p-adic valuation, Rev. Roum. Math. Pures et Apll,
Vol.46, Nr. 6 (2001) (în colaborare cu N. Popescu și C. Vraciu).
Spectral extensions, Analele Univ. Buc., vol. LI, Nr. 2 (2002), p. 159-168.
A new characterization of Generalized Dedekind domains, Rev. Roum. Math. Pures Appl., Vol.48,
Nr. 5-6 (2003), p. 535-536.
On the continuity of the trace, Proceeding of the Romanian Academy, Series A, vol.5, Nr. 2
(2004), p. 117-122 (in colaborare cu V. Alexandru și N.Popescu).
A new characterization of spectral extension of p-adic valuation, Proc. Conference in Math.
Lahore, 18-20 mars 2004 (în colaborare cu N. Popescu).
A basis of C(X,Cp) over C(X,Op), Rev. Roum. Math. Pures Appl. Tome LI, 51 (2006), p. 87-88.
(în colaborare cu N. Popescu).
6.39 Mihail Cherciu, un formator al generațiilor de

informaticieni
Prelucrare după
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/cherciu_mihail/
Mihail Cherciu s-a născut la 11 ianuarie 1948, în Ploiești,

jud. Prahova. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității
din București (1970). În anul 1998 a susținut Teza de doctorat în
matematică „Contribuții la studiul structurilor de ordine”, la
Facultatea de Matematică a Universității din București, conducător
Poziții academice: Asistent stagiar la Facultatea de Matematică a

Universității din București (1970-1971); Programator (1971-1979) și
Analist pr. III (1979-1992) la Centrul de Calcul al Universității din
București; Asistent suplinitor (1992-1993), Asistent (1993-2000), Lector
(2000-) la Facultatea de Matematică a Universității din București, Catedra de Informatică (1992-
1993) și Catedra de Fundamentele Informaticii (1993-prezent).
Cursuri predate: Fundamentele Algebrice ale Informaticii, Modele algebrice în sintaxă, semantică
și paralelism, Structuri algebrice în programare, Tehnologii Web, Programarea interfețelor grafice
la Facultatea de Matematică, Sectia Informatică. Informatica, Magistrale de Comunicații la
Facultatea de Litere, Departamentul de Comunicare și Relații Publice.
Domenii de interes științific: Modele Matematice și Programe pentru Diagnosicul Medical Asistat
de Calculator; Teoria Relațiilor; Teoria Laticilor; Structuri de Ordine cu aplicații în Semantica
Programării; Teoria Recursiei.
Culegere de exerciții de programare în FORTRAN, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1974 (cu N. Popoviciu, Constantina Ioan, Victorina Panaite, P. Radovici, Șt. Ștefănescu).
Exerciții și probleme de programarea calculatoarelor, Tipografia Universității din București, 1976,
pp. 212-218 (cu I. Vaduva et al.: 28 autori).

Cercetări privind variațiile ECG ortogonale în raport cu vârsta la normali și prin analiza
multidimensională în hipertensiunea arterială (cu Gh. Arsenescu, M. Sabău, I. Văduva, Doina
Petroniu), Studii și cercetări de Biotehnologie, vol.4, 1978, pp. 96-103.
Valoarea unor criterii cantative ECG și VCG (Frank) în diagnosticul hipertrofiei ventriculare
stângi la hipertensivi peste 40 ani fără insuficiență cardiacă (cu Gh. Arsenescu, C. Dudea,
Ileana Arsenescu, M. Sabău, Veronica Avrigeanu, Angela Gliga, L. Bordy), Revista Medicală,
1982, XXVIII, 2, pp. 109-113.
Quantitative ECG and VCG criteria for left ventricular hypertrophy in hypertensive men over 40
years without congestive cardiac failure (Gh. Arsenescu, C. Dudea, M. Sabău, Ileana
Arsenescu, Veronica Avrigeanu, Angela Gliga, L. Bordy, R. Ghinescu), Japanese Heart
Journal Vol.23, Supplement, 1982.
New mathematical statistical methods for effecting correct electrocardiographic (ECG) and
vectorcardiographic (VCG) diagnosis criteria by computerisation (cu Gh. Arsenescu, I.
Văduva, V. Danciu, R. Ghinescu, M. Sabău, Veronica Avrigeanu, Ileana Arsenescu, Ioana
Mitrea, G. Badiu), Revue Roum. de Morphologie, D'Embriologie et de Physiologie, 1983,
Tome 20, No. 3, pp. 205-211.
A generalization of fixpoint semantics of recursive definitions Analele Universității București,
seria Matematică-Informatică, vol. 41, nr. 2/1992, pp. 11-19 (1994).
Well founded partially ordered sets and a fixpoint theorem Analele Universității din București
seria Matematică-Informatică, anul 46 - 1997 (supliment), pp. 17-28.
Cofinality and well-founded ordered sets Analele Universității din București, seria Matematică-
Informatică, anul 47 - 1998 (supliment) pp. 51-54.
Filtres de Stone dans les treillis distributifs in volumul: Gr. C. Moisil (ed.), "Logique,
Automatique, Informatique", Ed. Acad. RSR, București 1971, pp. 91-98.
Multivariate analysis of orthogonal ECG in left ventricular hypertrophy in hypertension (cu Gh.
Arsenescu, M. Sabău, V. Stoica, Gh. Butnaru, Silvia Marcus, Ileana Arsenescu, N. Voloc, B.
Domjanschitz, G. Meclea, I. Tintoiu, R. Furtuna), în volumul "Modern Electrocardiology",
Akademiai Kiado, Budapest; Excrepta Medica, Amsterdam, 1978, pp. 253-256.
Multivariate analysis of Frank orthogonal ECG in hypertensive men with X-ray left ventricular
hypertrophy and without cardiac failure (cu Gh. Arsenescu, M. Sabău, Gh. Badiu, M. Horváth,
I. Văduva, D. Petroniu, G. Badiu), în volumul "Progress in Electrocardiology, Pitman Medical,
London 1979, pp. 427-430.
Asupra unor modele matematice ale definițiilor recursive, în volumul G. Orman (ed.), "Lucrările
primului Colocviu Național de limbaje, logică, lingvistică matematică, Brașov, 5-7 iunie 1986,
Universitatea Brașov, pp. 67-76.
Relations with structural induction, în vol. "Information Technology. The proceedings of the
fourth international symposium on economic informatics", București, mai 1999, pp. 917-922.
6.40 Paul Radovici-Mărculescu, matematician–

informatician
Prelucrare după
http://fmi.upit.ro/cercetare.htm?i=1911
Corneliu Paul Radovici-Mărculescu s-a născut la

20 iulie 1945. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității
din București. În anul 1978 a susținut Teza de doctorat în
matematică „Aplicaţiile calculatoarelor în teoria numerelor și în
aproximarea numerelor iraţionale prin raționale”, la Facultatea
de Matematică a Universității din București.
Poziții academice: Analist la Centrul de Calcul de cibernetică în

construcţii (COCC); Programator la Centrul de Calcul al Universității
din București (CCUB), Facultatea de Matematică a Universității din
București. Conferenţiar la Universitatea din Piteşti, Facultatea de
Matematică-Informatică (decan, şef de catedră); Secretar general al
SSMR (2001-2004); Vicepreşedinte SSMR (2004-2008); Preşedinte al
filialei Argeş al SSMR (1998-2013); Secretar general adjunct al SSMR (1986-1995).
Specializări și calificări: 6 luni, modulul de analiști programatori la CEPECA (1970, 4 săptămăni,

modulul analiști programatori la ICI (1984).
Premii și diplome: Diploma și medalie cu brevet „Centenarul Gazetei Matematice”, 1995.

Diploma și medalie cu ocazia a 35 de ani de învățământ superior în Pitești, 1997. Diploma și
medalie cu brevet cu ocazia Olimpiadei Internaționale de matematica, 1999. Diploma și medalie
cu ocazia a 40 de ani de învățământ superior în Pitești, 2002. Distincția „Meritul pentru
învățământ”, în grad de ofițer, 2004. Diploma „110 ani de apariție neîntreruptă a Gazetei
Matematice 1895-2005”, 2005. Diploma jubiliară și medalia cu prilejul aniversarii a 45 de ani de
învățământ superior în Pitești, 2007.
1. Culegere de probleme de programarea calculatoarelor electronice, Editura Universității din
București, 1973 (coautor).
2. Probleme din Gazeta matematică, ediție selectivă și metodologică, Editura Tehnică,
București, 1984 (coautor).
3. Elemente de informatică și calcul numeric, vol. I, Editura Universității din București, 1984
(cu E. Perjeriu, B.B. Iomescu).
4. Elemente de informatică și calcul numeric, vol. II, Editura Universității din București, 1986
(cu E. Perjeriu, B.B. Iomescu).
5. Teme și probleme pentru pregătirea olimpiadelor de matematică, Piatra Neamț, 1986 (coautor).
6. Probleme de teoria numerelor, Editura Tehnică, București, 1986.
7. Algebra. Volumul I, II, Editura Universității din Pitești, 1994, 1995.
8. Culegere de probleme de algebră, Ed. Universității din Pitești, 1994 (cu L. Deaconu).
9. Analiză Numerică, vol. 1, Editura Universității din Pitești, 1998 (cu L. Deaconu).
10. Algebra. Volumul 1 și 2, Editura Universității din Pitești, 2002, 2006 (cu L. Deaconu).
11. Matematică pentru economiști, Ed. Universității din Pitești, 2012 (cu R. Georgescu).

1. Radovici-Mărculescu, P., Radovici, A., Gavrilescu, S., Algoritme concernant la construction
d’une piste de bobsleigh, Bull.Math. de la SOC SCI Mat de la RSR T16 (64), Nr. 3, 1974.
2. Radovici-Mărculescu, P., La solution de quelque equations de Riccati par fractions continues et
la generation d’une nombre transcendent, Bull de la SOC. SCI Math de la RSR, T20(68),
Nr. 3-4, 1976. Recenzat Zbl 0383.34005.
3. Radovici-Mărculescu, P., Sur la densite naturelle des nominatures des reduites des fractions
continues reguliers, Bull. Math de la SOC SCI. Math de la RSR, T24(72), Nr. 2, 1980.
4. Radovici-Mărculescu, P., Perjeriu, E., Algoritmi pentru integrarea numerică a unei funcții de
două variabile tabelate în nodurile unei rețele patrulatere plane, Gazeta matematică de Perf.
Met. și Metod. în matematica și informatică, An II, Nr. 1, 1981.
5. Radovici-Mărculescu, P., Gheorghe, M., Nicolescu, R., O ierarhie continuă și monotonă pentru
valori uzuale, Gazeta matematică de Perf. Met. si Metod. în matematică și informatică, An III,
Nr. 3-4, 1982.
6. Radovici-Mărculescu, P., Perjeriu, E., Determinarea analitică a soluției unui sistem de
inegalități, Gazeta matematică de Perf. Met. și Metod. în matematică și informatică, An VI, Nr.
1-2, 1985.
7. Radovici-Mărculescu, P., Activitatea academicianului Nicolae Teodorescu la Societatea de
Matematică și la Gazeta Matematică între 1975 -1978, Gazeta Matematică de Perf. Met. și
Metod. în matematică și informatică, An IX, Nr. 3, 1988.
8. Radovici-Mărculescu, P., Gabriel Sudan (I), Gazeta Matematică de Perf. Met. și Metod. în
matematică și informatică, An X, Nr. 2, 1989.
9. Radovici-Mărculescu, P., Opera științifică a lui Gabriel Sudan (II), Gazeta Matematică de Perf.
Met. și Metod. în matematică și informatică, An XI, Nr. 3, 1990.
10. Radovici-Mărculescu, P., Asupra tuturor soluțiior obținute prin fracții continue ale unei ecuații
diofantice, Bul. St. Univ. Pitești, Seria Matematică și Informatică, Nr.1, 1997.
Revista Curtea de la Argeș, anul VII, 3 (64), martie 2016, pag. 19,
http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/VII_3_64/VII_3_64.pdf
11. Holcombe, M., Bălănescu, T., Gheorghe, M., Radovici Mărculescu, P., On testing generalized
stream X-machines, 75 de ani – Solomon Marcus, Ed. Academiei, 2000, p. 130-141.
12. Andronescu, C., Radovici-Mărculescu, P., Exponential and logarthmic series in Qp, Buletin
Stiintific -Universitatea din Pitești, seria Matematică și Informatică 5, 2000, (15-18).
13. Deaconu, L., Radovici-Mărculescu, P., On computer generation of small order groups, Buletin
Științific - Universitatea din Pitești, seria Matematică și Informatică, nr. 5 (2000), p. 63-74.
14. Radovici-Mărculescu, P., Grigore C. Moisil (1906-1973), Buletin Științific -Universitatea din
Pitești, Nr. 12, 2006.
15. Radovici-Mărculescu, P., Gabriel Sudan – originalitatea lucrărilor de teoria numerelor,
ACADEMICA, anul IX, 9-10, iulie-august, 1999, (45-46).
16. Radovici-Mărculescu, P., Gabriel Sudan și Ion Steriopol, Studii și Comunicări seria Istorie,
Muzeul Judetean Argeș, IX, anul 2000, (481-488).
17. Radovici-Mărculescu, P., Octavian Bâscă 1947-2003, G. M., CVIII, 11, 2003, (417-419).
18. Radovici-Marculescu, P., Emil Perjeriu 1931-2003, G. M. A., vol. XXII(CI), Nr. 2, 2004.
19. Constantin D., Balcau C., Radovici-Mărculescu P., The version of FastlCA algorithm for noisy
data by using Kurtoris and negentrofy - Buletinul Științific Universitatea din Pitești Nr.13,
2007.
Participare la programe de cercetare naționale/internaționale:

 „Studiul transferului termic în regim nestaționar în schimbatoarele de caldură utilizate în
instalațiile criogenice”, contract cu I.C.S.I.-Rm. Vâlcea, 3416/25.09.1998 (9735/28.09.1998),
1998.
 „Metode formale pentru specificarea și verificarea proiectelor software și pentru tehnicile de
învățare”, grant de cercetare, cod CNCSU 78/10.12.1998, 1998.
 „An Information Technology Retraining Frame in Administration and Business”, TEMPUS-
PHARE, Joint European Project, LaFor_IT, IB_JEP-14186/1999, 1999.
 „Studiu asupra realizării, implementării și evaluării impactului unei rețele informatice
interbiblioteci în activitățile educaționale și de informare-documentare – BIBLIONET”,
contract de finanțare nr.30/07.11.2001, Program INFOSOC, 07.11.2001 – 31.03.2003, 2001-2003.
 „Dezvoltarea unei metode de determinare a factorilor de separare izotopică în sisteme
paladiu-hidrogen în vederea evaluării de separare a tritului”, Contract CERES nr. 3-69 din
2003, contractant principal ICSI Râmnicu Vâlcea, subcontractant Universitatea din Pitești,
2003.
6.41 Mircea Adam, un formator al generațiilor de

informaticieni
Prelucrare după
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/adam_mircea/
Mircea Adam s-a născut la 10 iulie 1948, în București. A absolvit Facultatea de

Matematică a Universității din București (1971), unde și-a susținut doctoratul în matematică.
Poziții academice: cercetător științific la Insitutul de Conducere și Informatica București (ICI)

(1971-1978), programator/programator pt. III la Centrul de Calcul al Universității din București
(CCUB), Facultatea de Matematică (1978-1994), dupa anul 1995, asistent și lector la Catedra de
Informatică, Facultatea de Matematică.
Cursuri și seminarii: Bazele informaticii, Structuri de date; Sisteme de operare; Baze de date;
Metode numerice; Geostatistică.
M. Adam, I. Nistor, Socrate – Sistem de gestiunea bazelor de date, Tipografia Universității din
București, 1980.

 M. Adam, The Semi-variogram Modelling in Cases of Anisotropy, Studii și Cercetări
Matematice, tom 46, iul.-aug. 1994;
 M. Adam, An Algorithm for Computing the Optimal Estimator of a Regionalized Variable in
the Presence of a Drift, Studii și Cercetări Matematice, tom 47, ian.-feb. 1995;
 Satran, A. Satran, I. Draghici și M. Adam, Metode numerice cu programe în Fortran IV
(traducere din limba engleză a lucrării „Numerical Methods with Fortran IV Case Studies” –
William S. Dorn, Daniel D. McCracken), Editura Tehnică, 1976;
 M. Adam, A. Diaconescu, Aplicațiile calculatoarelor în geologie și minerit, Revista Minelor,
1974;
 M. Adam, Considerații privind modelarea semivariogramei experimentale în cazuri de
anizotropie, Lucrările Sesiunii Științifice a C.C.U.B., 1987;
 M. Adam, C. Nicolescu, Model matematic și program de calcul pentru dimensionarea rețelei
de desecare cu funcție mixtă: evacuare – subirigare, Hidrotehnica, vol. 43, nr. 12, 1998;
 M. Adam, C. Nicolescu, R.Condruz, Software for the Study of the Optimum Position of
Ground Water Table Level Subirrigation, ECO - Conference of Safe Food, Novisad, sept.
2000, vol. I, pag. 191-196, ISBN: 86-87177-07-06;
 Cursuri postuniversitare cu specialiști geologi din județul Maramureș: Metode matematice în
geologie, București, 1984; „Curs de geostatistică aplicată”, Baia Mare, 1987.
Teme de cercetare știintifică elaborate pe bază de contract (selecție):

 „Folosirea analizei trend tridimensionale în studiul distribuției spațiale a mineralizației” (1972);
 „Calculul conținuturilor medii prin metoda miniblocurilor” (1972);
 „Studiu privind aplicarea metodelor și modelelor matematicii moderne în geologie” (1973);
 „Estimarea rezervelor geologice prin metoda geostatistică în cazul zăcămintelor tabulare”,
lucrare începută în anul 1975 și finalizată cu un pachet de programe introdus în Biblioteca
Națională de Programe (ICI), care a fost exploatat cu bune rezultate până în anul 1990 pe
zăcăminte din bazinul Maramureș, realizare în premieră la noi în țară;
 „Studiu privind estimarea rezervelor geologice prin metoda geostatistică în cazul nestaționar”
(1981);
 „Determinarea rețelei raționale a lucrărilor geologice utilizând geostatistica” (1983);
 „Studiul structural și estimarea rezervelor prin metoda geostatistică la diferite tipuri de
zăcăminte” (Turt, Bălan, Sântimbru-Băi);
 „Studiu privind planificarea experimentelor în blocuri” (1986);
 „Model matematic și program de calcul în vederea stabilirii poziției optime a nivelului freatic
în scopul folosirii bivalente a rețelei de drenaj” (1993);
 „Model matematic și program de calcul pentru determinarea parametrilor de modificare a
nivelului freatic datorită fluctuațiilor nivelului Dunării în zona Băneasa – Giurgiu” (1994);
 „Completarea și dezvoltarea SGBD DRAGON-256”, realizat în limbajul FORTRAN și utilizat
la gestiunea fondului național de rezerve geologice (1985);
 Studii de model conceptual și logic în vederea proiectării unor baze de date cu funcționalități
diverse.
6.42 Rodica-Florentina Niculescu,

matematician-informatician
Sursa: Grigore Albeanu (editor), Lista lucrărilor știintifice ale cadrelor didactice din Facultatea de
ANEXA
Un exemplu de formular de programare FORTRAN pentru IBM și un exemplu de program FORTRAN.

Sursa: Petre Dimo, Programarea în FORTRAN, Editura Didactică și Pedagogică, 1971
6.43 Gheorghe Petrescu, matematician-informatician

6.44 Petre Preoteasa, matematician-informatician
În documentarea noastră nu am reușit să găsim informații

complete despre Petre Preoteasa. S-a născut la 21 mai 1944. A
absolvit Facultatea de Matematică-Mecanică de la Universitatea din
București și a fost angajat la Centrul de Calcul al Universității din
București, unde a participat la elaborarea mai multor contracte de
cercetare și la elaborarea diverselor cărți și manuale de informatică.
Apoi, a fost transferat la Institutul Central pentru Conducere și
Informatică (ICI).
„Personalități83 din Institutul Central pentru Conducere și Informatică
(ICI) care au contribuit la consolidarea institutului in perioada de
început (anii 1970-1973) au fost constituite din: ...matematicienii
Stelian Niculescu, Ion Drăghici, Margareta Drăghici, Alexandru
Teodorescu, Cezara Fotescu, Petre Preoteasa, de la Centrul de Calcul al Universității din
București (CCUB)”.
În anul 1970 a fost înființat ICI, după care s-a lansat ideea elaborării unei strategii privind
realizarea „Sistemului național de informatică și conducere”. Astfel, a fost elaborat „Programul de
perfecționare a sistemului informatic național economico-social, de introducere a sistemelor de
conducere cu mijloace de prelucrare automată a datelor și dotare a economiei naționale cu
tehnică de calcul pentru perioada 1971-1980” (aprobat de CC al PCR în anul 1971).
De asemenea, mai înainte, în anul 1968, se înfiinţase Institutul de Cercetari pentru
utilaj electronic de calcul, numit ulterior Institul pentru tehnică de calcul (ITC), care a
concentrat pe toţi cei care au lucrat în domeniu la IFA (Institutul de Fizică Atomică) în
Bucureşti, la Universitatea Timişoara sau la Universitatea din Cluj.
În anul 1985, ICI a fost restructurat rămânând ca Direcție de informatică în cadrul noului
ICSIT-TCI (Institutul de Cercetare Științifică și Inginerie
Tehnologică pentru Tehnica de Calcul și Informatică). În
această nouă structură s-au păstrat de la fostul ICI structura
de cercetare-proiectare și secția de exploatare cu atelierul
de proiectare al Centrului de Calcul, acestea conduse de
Liana Dogaru, Liliana Leu, respectiv Petre Preoteasa. La
sfârșitul anului 1989, această direcție avea 662 de angajați,
din care 491 cadre cu studii superioare.
Pe Internet au fost găsite următoarele lucrări ale
lui Petre Preoteasa:
 Petre Preoteasa, Curs de Bazele informaticii:
introducere în sistemul de operare SIRIS, Tipografia
Universității din București, 1976 (cu Horia Georgescu).
 Petre Preoteasa, Curs de bazele informaticii: introducere
în sistemul de operare SIRIS, ed. a II-a, Tipografia
Universității din București, 1976 (cu Horia Georgescu).
 Petre Preoteasa, Introducere în sistemul de operare
SIRIS, ed. a II-a, Editura Albatros, 1978 (cu Horia
Georgescu).
83
Marius Guran, ICI – Institutul Nțional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, 40 de ani în folosul
informaticii românești, Editura AGIR, 2012.
 M. Lovin, P. Preoteasa, C. Popovici - INFORMATICA, manual pentru anul II liceu, clase

speciale de informatică (experimental), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973, 303
pagini.
 M. Lovin, P. Preoteasa, C. Popovici, Informatica - pentru anul IV liceu, clase speciale de
informatică, 1974.
 Petre Preoteasa, Tehnică de calcul, Manual pentru licee de matematica-fizica cu profil de
matematica-informatica, clasa a IX-a, 1980 (cu Constantin Petrescu, Lucia Coculescu, Dan
Grigoriu, Corneliu Ionascu).
 Petre Preoteasa, Matematica aplicată în tehnica de calcul. Clasa a XI-a, 1986.
6.45 Constantina Ioan, matematician-informatician

Sursa: Lista lucrărilor științifice ale cadrelor didactice și cercetătorilor din Facultatea de
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. Serge Abiteboul, Richard Hull, Victor Vianu, Foundations of Databases. Addison-Wesley 1995, ISBN
0-201-53771-0, The full PDF version of the book: http://webdam.inria.fr/Alice/, http://webdam.
inria.fr/Alice/pdfs/all.pdf.
2. D. Acostachioaie, Administrarea și configurarea sistemelor Linux, Editura Polirom, 2003.
3. George Șt. Andonie, Istoria matematicii în România, vol. II, Editura Științifică București, 1966,
https://www.scribd.com/document/387489845/Gr-C-Moisil-1966.
4. O. Bâsca, V. Boicescu, E. Căzănescu, M. Cherciu, G. Georgescu, Gr. C. Moisil, Gh. S. Nadiu, I. Petrescu,
S. Rudeanu, C. Sicoe, L. State, Al. Teodorescu, I. Tomescu, Logique Automatique Informatique,
Editions del’Académie, Bucharest, 1971.
5. Tim Berners-Lee, CERN, Information Management: A Proposal, http://www.w3.org/History/1989/
proposal.html.
6. B. H. Boar, The Art of Strategic Planning for Information Technologies, 2nd edition, John Wiley &
Sons, Inc., New York, 2001.
7. Roger E. Bohn, Measuring and Managing Technological Knowledge, p.295-314 in Dale Neef a.o., Eds,
The Economic Impact of knowledge, Butterworth-Heinemann, Boston, 1998.
8. W. K. Bruijin, Situația și perspectivele evoluției calculatoarelor, AMC (Automatica-Metrologie-
Calculatoare), nr. 13-14, Editura Tehnică, pag. 101-128,1970.
9. S. Buraga, G. Ciobanu, Atelier de programare în rețele de calculatoare, Editura Polirom, 2001.
10. Vannevar Bush, As We May Think, 1945, http://www.theatlantic.com/magazine/archive/1945/07/as-
we-may-think/303881/.
11. C. Cazacu, Jucan T., Programarea în limbajul Fortran. Calculatorul Felix C-256, Ed. Junimea, 1978.
12. CCUB, Sesiunea Științifică a CCUB, Aniversare 25 de ani, 1987, Litografia Universității din București,
https://www.scribd.com/document/385124731/Sesiunea-%C8%98tiin%C8%9Bific% C4%83-a-CCUB-
Aniversare-25-de-ani-1987.
13. Sorin Adrian Ciureanu, Sisteme de Operare, Editura Printech, 2004.
14. Svetlana Cojocaru, Acad. Gheorghe Păun, Dragoş Vaida (ed.), One Hundred Romanian inTheoretical
Computer Scientists, Editura Academiei Române, 2018, http://www.c3.icvl.eu/2018/rom-csc.
15. V. Cristea, P. Dumitru, C. Giumale, V. Iorga, F. Moldoveanu, T. Popescu, Dicționar de Informatică,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1981.
16. T. Connolly, Begg, C., Strachan, A. – Database Systems – A Practical Approach to Design,
Implementation and Management, Addison Wesley Longman Limited 1995, 1998.
17. Tom Davis, Practical calculation of Polygonal Areas, Pick’s Theorem, 2006 http://www.geometer.org/
mathcircles/polyarea.pdf, http://www.geometer.org/mathcircles/pick.pdf.
18. H. Deitel, Operating Systems 3/e, Ed. Prentice Hall, 2004.
19. Oana Lucia N. Dimitriu, Academicianul Grigore C. Moisil, întemeietorul şcolii de matematicieni
informaticieni din România, Biblioteca Academiei Române, Studii și comunicări, Comitetul Român
pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii, Volumul VII / 2014, http://studii.crifst.ro/doc/
2014/2014_4_06.pdf (pdf).
20. Mihai Drăgănescu, Realizarea de calculatoare și rețele de calculatoare în România (1953-1985),
http://www.atic.org.ro/ktml2/files/uploads/Draganescu.pdf, 2001.
21. Mihai Drăgănescu, De la societatea informaţională la societatea cunoaşterii, Editura Tehnică, Bucureşti,
2003, ISBN 973-31-2199-1, www.racai.ro.
22. Nick Doiron, First digital computer, by country, 2016 - https://medium.com/@mapmeld/first-computer-
by-country-81fa47963234.
23. Gh. Dodescu, A. Vasilescu, B. Oancea- Sisteme de operare, Editura Economică, 2003.
24. Pham Gia Duc (Vietnam), Istoria înființării și a dezvoltarii științei calculatoarelor în R.S.R., Rezumatul
tezei de doctorat, Facultatea de Matematică-Mecanică, 1972,
https://www.scribd.com/document/395554915/Istoria-infiin%C8%9B%C4%83rii-
%C8%99tiin%C8%9Bei-calculatoarelor-in-Romania
25. Daniel Ford, Josh Batson, Languages of the World (Wide Web), News on Google Research, 2011,
https://research.googleblog.com/2011/07/languages-of-world-wide-web.html
26. George Georgescu, Afrodita Iorgulescu, Sergiu Rudeanu, Grigore C. Moisil (1906-1973) and his
School in Algebraic Logic, In International Journal of Computers Communications & Control, vol. 1 no
1 (2016), http://univagora.ro/jour/index.php/ijccc/article/view/2276
27. J. E. Goodman, O'Rourke, J., eds. , Handbook of Discrete and Computational Geometry (2nd Ed.).
CRC Press, 2004.
28. Rick Graziani, IPv6 Fundamentals, Editura Cisco Press, 2012.
29. Marius Guran, Monografia informaticii din România, Repere istorice, Editura AGIR București, 2012,
705 pag.
30. A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coord./eds.), Grigore C. Moisil şi continuatorii săi în
domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of Theoretical
Computer Science, Ed. Academiei, 2007.
31. M. J. Hernandez, Database design for mere mortals: a hands-on guide to relational database design, 2nd
ed., Addison Wesley, 2003.
32. Juraj Hromkovic, Ce este matematica și cum trebuie ea predată, Revista Curtea de la Argeş, Anul V,
Nr. 8 (45), August 2014, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/V_8_45/V_8_45.pdf.
33. David Lane, Scalable Vector Graphics, Published February 2007; article ID 1381,
http://mathdl.maa.org/mathDL/4/?pa=content&sa=viewDocument&nodeId=1381, 2007.
34. Leon Livovschi, Popovici C., Georgescu H., Țăndăreanu N., Bazele informaticii, Editura Didactică și
Pedagogică, 1982.
35. Eufrosina Otlăcan, Despre naționalism și cibernetica lui Ștefan Odobleja, Curtea de la Argeș , Anul IX,
Nr. 5(90), Mai 2018, pag. 16-17, 2018, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/IX_5_90/IX_5_90.pdf.
36. Solomon Marcus, Grigore C. Moisil și începuturile informaticii romanesti, Lucrările Sesiunii Știinţifice
a Centrului de Calcul al Universităţii din București (1987), 20-21 februarie 1987, pp. 23-26.
37. Solomon Marcus, Grigore C. Moisil: A Life Becoming a Myth, In International Journal of Computers
Communications & Control, vol. 1 no 1 (2016), http://univagora.ro/jour/index.php/ijccc/
article/view/2275.
38. Solomon Marcus, Gramatici şi automate finite, Editura Academiei RSR, 1964 (distinsă cu Premiul
„Timotei Cipariu“ al Academiei Române).
39. Robin Mansell and Uta Wehn (Editors) “Knowledge societies. Informationb technology for sustainable
development”, published for and on behalf of the United Nations, Commission on Science and
Technology for Development, Oxford University Press, New York, 1998.
40. Grigore C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București, AMC (Automatica-
Metrologie-Calculatoare), nr. 13-14, Editura Tehnică, pag. 9-22, 1970, https://www.scribd.com/
document/405794652/Articole-Gr-C-Moisil-AMC-Nr-13-14-1970.
41. Grigore C. Moisil, Instruirea în știința calculatoarelor – Raport al ACM Curriculum Committee on
Computer Science, partea I, AMC (Automatica-Metrologie-Calculatoare), nr. 13-14, Editura Tehnică,
pag. 23-40,1970.
42. Grigore C. Moisil, Instruirea în știința calculatoarelor - Raport al ACM Curriculum Committee on
Computer Science, partea II, AMC (Automatica-Metrologie-Calculatoare), nr. 13-14, Editura Tehnică,
pag. 41-80, 1970.
43. Grigore C. Moisil, Contribuția românească în teoria algebrică a automatelor, AMC (Automatica-
Metrologie-Calculatoare), nr. 13-14, Editura Tehnică, pag. 81-100,1970.
44. Grigore C. Moisil, „Învățământul informaticii în Facultatea de Matematică” Raport Gr. C. Moisil,
27.01. 1973, https://www.scribd.com/doc/296395184/Raport-Informatica-Grigore-Moisil-1973.
45. Grigore C. Moisil, Referatul privind Rolul Academiei RSR în dezvoltarea informaticii, 17-19.02.1971,
https://www.scribd.com/document/398422173/Gr-C-Moisil-Referat-pentru-Academie-1971.
46. Grigore C. Moisil, Teoria algebrică a mecanismelor automate [Algebraic theory of automatic
machines], Academia Republicii Populare Romane, Editura Tehnică, Bucharest, 1959. MR0120120.
47. Grigore C. Moisil, Circuite cu tranzistori [Transistor Circuits], Editura Academiei Republicii Populare
Romane, Bucharest, 1961–62. OCLC 15371418.
48. Grigore C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București, în volumul Grigore C.
Moisil și continuatorii săi, Ed. Academiei Române, 2007, pp. 133-155.
49. Viorica Moisil, Once upon a time... Grigore Moisil (A fost odată... Grigore Moisil), Bucharest: Curtea
Veche, 2002. ISBN 973-8356-09-1.
50. Viorica Moisil, Gr. C. Moisil, profesor NU ca oricare altul, Editura Tehnică, 1998. Prefață de Solomon
Marcus, https://www.scribd.com/document/398422052/Gr-C-Moisil-profesor-NU-ca-oricare-altul-1998.
51. Ioana Moisil, The wonderful adventures of the mathematician in logic-land: From Lukasiewicz-Moisil
logic to computers, Computers Communications and Control (ICCCC) (2016), 2016 6th International
Conference on, 1-9, DOI: 10.1109/ICCCC.2016.7496730,https://doi.org/10.1109/ICCCC.2016.7496730
52. Grigor Moldovan, Scheme logice și programe FORTRAN, Universitatea din Cluj-Napoca, 1973.
53. John Louis von Neumann, http://ei.cs.vt.edu/%7Ehistory/VonNeumann.html.
54. John von Neumann, 1981, First draft of a report on the EDVAC. In Stern, N. From ENIAC to Univac:
An Appraisal of the Eckert-Mauchly Computers. Digital Press, Bedford, Massachusetts,
http://www.csupomona.edu/~hnriley/www/VonN.html.
55. John von Neumann’s EDVAC Report 1945 John von Neumann’s 1945 on June 30 by Hungarian
mathematician John von Neumann (1903-1957), http://www.velocityguide.com/computer-history/john-
von-neumann.html, http://www.wps.com/projects/EDVAC/.
56. John von Neumann, The Virtual Von Neumann Architecture and the global computer, http://meta-
artificial.blogspot.com/2005/07/virtual-von-neumann-architecture.html.
57. Stelian Niculescu, Noțiuni de informatică, Manual pentru școli profesionale, școli de maiștri, licee
industriale, Editura Didactică și Pedagogică, 1971 (primul manual de informatică destinat
învățământului preuniversitar).
58. J. O'Rourke, Computational Geometry in C (2nd Ed.). Cambridge University Press., 1998.
59. Șt. Odobleja, Psychologie consonantiste, Paris: Publishing House Librairie Maloine, 1938.
60. R. Peter, Über die mehrfache Rekursion, Math. Ann. vol. 113 (1936) pp. 489-5.
61. R. Péter, Konstruktion nichtrekursiver Funktionen,Math. Ann. vol. Ill (1935) pp. 42-60.
62. Gheorghe Păun, Moisil -110, In revista Curtea de la Arges, anul VII, Nr. 3 (64), martie 2016,
http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/VII_3_64/VII_3_64.pdf.
63. L. Peterson, B. Davie, Rețele de calculatoare: o abordare sistemică, ALL/Teora, Ed. Morgan
Kaufmann, 2001/2004.
64. C. Popovici, Curs de Teoria algoritmilor. Funcții recursive și mașini Turing, Facultatea de Matematică ,
Editura Universității din București.
65. Tiberiu Popoviciu, Contribuţii ale Institutului de Calcul din Cluj la aplicarea matematicii în economie,
Ses. St. Acad. RSR 1969-1970, 1971, pp. 305-320, https://ictp.acad.ro/popoviciu/.
66. Dorin Mircea Popovici, L.D. Şerbănaţi, S. Morvan, Virtual Aquarium, CNIV-2004, Noi tehnologii de
E-Learning, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, Software Educaţional, Ediţia a II-a, 29-31
octombrie 2004, Editura Universităţii din Bucureşti, (Editori: I. Chiţescu, H. Georgescu, V. Preda, I.
Văduva, I. Tomescu, M. Vlada, G. Pripoae) (ISBN 973-575-947-0) (http://fmi.unibuc.ro/
ro/cniv_2004/), pp. 167-174, 2004.
67. Dorin Mircea Popovici, Popovici, M. I., C++. Tehnologia orientată spre obiecte. Aplicaţii, Editura
Teora, Bucureşti, 2000.
68. Sergiu Rudeanu, Afrodita Iorgulescu, George Georgescu and Cătălin Ioniţă, G. C. Moisil memorial
issue, Multiple-Valued Logic 6 (2001), no. 1-2. Gordon and Breach, Yverdon, 2001. MR1817431.
69. S. Scheuerl, J.G., Modelling Recovery in Database Systems, School of Mathematical and
Computational Sciences University of St Andrews, 1997.
70. A. Silberschatz, Operating Systems Concepts.Seventh Edition, Wesley Publishing Company, 2006.
71. Maureen Sprankle, Jim Hubbard, Ploblem Solving and Programming Concepts, Pearson - Prentice Hall,
2009, 8th ed.
72. Gabriel Sudan, Sudan Function, https://en.wikipedia.org/wiki/Sudan_function.

73. Andrew S. Tannenbaum, Computer Networks, Editura Pearson Education, 2002.
74. A. Tanenbaum, Goodman, J. R., Organizarea structurată a calculatoarelor, Ed. Byblos, 2004.
75. Robert W. Taylor, In Memoriam: J. C. R. Licklider (1915-1990), Systems Research Center, Palo Alto,
California , Digital Equipment Corporation, 1990.
76. A. M. Turing, „On Computable Numbers, with an Application to the Entscheidungsproblem”,
Proceedings of the London Mathematical Society, 1937, 2 42: 230–65.
77. Dragoș Vaida, Informatica în România - primii ani, Revista de politica ştiinţei şi scientometrie – serie
nouă, Vol.4, Nr. 1/2015, pag. 29-33, http://rpss.inoe.ro/articles/informatica-in-romania-primii-ani.
78. Dragoș Vaida, Gr. C. Moisil, un mod de a privi matematica și cultura, În revista Curtea de la Argeș,
anul VIII, nr. 10(83), oct. 2017, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/VIII_10_83/VIII_10_83.pdf.
79. Dragoș Vaida, Ani de studiu (1952- 1957): începuturi ale structurilor algebrice (I. Alexandru Froda,
Mihail Benado, Dan Barbilian - Amintiri, reflecții), Congresul al VII-lea al Matematicienilor Români,
Brașov, http://fmi.unibuc.ro/revistadelogica/articole/No1Art90.pdf.
80. Dragoș Vaida, Limbaje formale și tehnici de compilare. Aplicații ale algebrelor multisortate în
informatică, Centrul de multiplicare Universitatea din București, 1982.
81. Ion Văduva, M. Lovin, M. Bogdan, D. Panaite, Limbajul SIMUB, manual de referință, Centrul de
multiplicare Universitatea din București, 1982.
82. Ion Văduva, Douăzeci și cinci de ani de activitate a Centrului de Calcul al Universității din București,
Lucrările Sesiunii Știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din Bucurșţti (1987), 20-21 februarie
1987, pp. 6-14.
83. Ion Văduva, Centrul de Calcul al Universității din București, creație a lui Grigore C. Moisil, în volumul
postum "Grigore C. Moisil și continuatorii săi, Ed. Academiei Române” (2007), pp. 515-519.
84. Ion Văduva, Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), pionierat în Informatica din
România, CNIV România, 29 SEPTEMBRIE 2014 - http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/vaduva-ccub.
85. Ion Văduva, Computing Center of the University of Bucharest, an Important Step in the History of
Computer Science in Romania(2014), In Proceedings of International Conference on Virtual Learning,
ICVL 2014, https://www.scribd.com/doc/243333879/Proceedings-of-ICVL-2014-ISSN-1844-...
86. Ion Văduva, History of Computer Science in Romania by Prof. Ion Văduva, In Proceedings of
International Conference on Virtual Learning, ICVL 2014, http://www.c3.icvl.eu/2014/vaduva-ccub.
87. M. Vlada, Acad. Grigore C. Moisil și acad. Mircea Malița, matematicieni parteneri în „campania
Moisil” de informatizare a României anilor ’60-‘70, 2018 - http://c3.cniv.ro/?q=2018/malita.
88. M. Vlada, Ciclul „Istoria Informaticii românești”: Prof. I. Văduva și prof. E. Căzănescu despre acad.
Gr. C. Moisil, 2018 - http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/info-rom.
89. M. Vlada, Adrian Adăscăliței, Ştefan Odobleja: A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and
Artificial Intelligence, Proceedings of the 12th International Conference On Virtual Learning (ICVL
2017), Ed. Universității din București, 2017.
90. M. Vlada, Adrian Adăscăliței, History of Informatics. From recursivity to the Turing universal machine
and Horn clauses, Proceedings of the 12th International Conference On Virtual Learning (ICVL 2017),
Editura Universității din București, 2017, http://c3.icvl.eu/papers2017/icvl/documente/
pdf/section1/section1_paper1.
91. M. Vlada, 2012 The Alan Turing Year – de la maşina Enigma şi testul Turing la Inteligenţa Artificială,
Lucrările Conferinței Naționale de Învățământ Virtual (CNIV 2012), Editura Universității din
București, 2012.
92. M. Vlada, E. Otlăcan, , Românul Ștefan Odobleja (13 oct. 1902 - 4 sept. 1978), precursor al Ciberneticii
și al Inteligenței artificiale - http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/odobleja.
93. M. Vlada, Grigore C. Moisil, Computer Pioneer Award and the father of Romanian Computer Science,
http://c3.icvl.eu/2018/gr-c-moisil, 2018.
94. M. Vlada, Adrian Adăscăliţei, Romanian experience and development of courses. society development:
vision on learning – Grigore C. Moisil, 110 YEARS AFTER BIRTH, In the 12th International
Scientific Conference on eLearning and Software for Education (eLSE), 2016, ELEARNING VISION
2020!, VOL III Book Series: eLearning and Software for Education, Advanced Distributed Learning
Department, „Carol I” National Defense University, (ISSN: 2066 - 026X print 2066 - 8821 online), pp.
360-367, 2016, www.elseconference.eu.
95. M. Vlada, Grigore C. Moisil – restituiri (2016), http://mvlada.blogspot.ro/2016/01/grigore-c-moisil-
restituiri.html.
96. M. Vlada, 110 ani de la nașterea acad. Grigore C. Moisil, întemeietorul Informaticii din România –
Restituiri (2016), http://c3.cniv.ro/?q=2016/moisil-110ani.
97. M. Vlada, Discipolii acad. Grigore C. Moisil și pionieri ai informaticii românești, În Lucrările celei de-a
XIV-a Conferință de Învățământ Virtual, 29 octombrie 2016, Editura Universității din București, ISSN
1842-4708, p. 19-33, http://c3.icvl.eu/papers2016/cniv/documente/pdf/sectiuneaA/sectiuneaA_lu...
98. M. Vlada, 60 de ani de la apariția Informaticii la Universitatea din Bucureşti (2015),
http://mvlada.blogspot.ro/2015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii....
99. M. Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti: 1960-1974-2004-2014 , (2014),
http://c3.cniv.ro/?q=2014/info-ub,http://mvlada.blogspot.ro/2014/04/info...
100. M. Vlada, Conferinţe la Academia Română „Începuturile Informaticii”: Gh. Păun, D. Vaida, I. Văduva,
D. Farcaș, http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/cifa-mecipt, 2018.
101. M. Vlada, „Fenomenul” informaticii românești – secvențe cu explicații, http://c3.cniv.ro/
?q=2018/restituiri.
102. M. Vlada, Romanian Informatics Pioneers, Leon Livovschi and Octavian Bâscă at the University of
Bucharest, In Proceedings of the 10th International Conference on Virtual Learning (ICVL), Timisoara,
October 31 2015, Bucharest University Press (ISSN 1844-8933), pp. 37-43, http://c3.icvl.eu, accessed
2017.
103. M. Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti, În Lucrările celei de-a XII-a Conferință de
Învățământ Virtual, 24-25 octombrie 2014, Editura Universității din București, ISSN 1842-4708,
pag. 27-36, 2014, http://www.c3.cniv.ro, accessed 2017.
104. M. Vlada, The Alan Turing Year, In Proceedings of the 7th International Conference on Virtual
Learning (ICVL), Special edition dedicated to „2012 Alan Turing Year”, Bucharest University Press,
ISSN 1844-8933), pp. 55-61.
105. M. Vlada, Supremaţia limbajelor în domeniul procesării informaţiilor şi cunoştinţelor, Sesiunea de
comunicări ştiinţifice cu participare internaţională, „Provocări la adresa securităţii şi strategiei la
începutul secolului XXI”, Secţiunea E-Learning şi Software Educaţional, UNAP, 14 -15 aprilie 2005,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, pp. 165-178, 2005.
106. M. Vlada, Realitatea Virtuală (Virtual Reality), tehnologie modernă a informaticii aplicate, CNIV-2004,
Noi tehnologii de E-Learning, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, Software Educaţional,
Ediţia a II-a, 29-31 octombrie 2004, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004 (Editori: I. Chiţescu, H.
Georgescu, V. Preda, I. Văduva, I. Tomescu, M. Vlada, G. Pripoae) (ISBN 973-575-947-0)
(http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2004/ ), pp. 11-28 (în colaborare cu M. D. Popovici), 2004.
107. M. Vlada, Maple and MapleNet-integrated solutions for Web based learning in matematics, Science and
Engineering, CNIV-2004, Noi tehnologii de E-Learning, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual,
Software Educaţional, Ediţia a II-a, 29-31 octombrie 2004, Editura Universităţii din Bucureşti, (Editori:
I. Chiţescu, H. Georgescu, V. Preda, I. Văduva, I. Tomescu, M. Vlada, G. Pripoae) (ISBN 973-575-
947-0) (http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2004/), pp. 121-130, 2004.
108. M. Vlada, Abordarea modernă a conceptului de algoritm, CNIV-2004, Noi tehnologii de E-Learning,
Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, Software Educaţional, Ediţia a II-a, 29-31 octombrie 2004,
Editura Universităţii din Bucureşti, (Editori: I. Chiţescu, H. Georgescu, V. Preda, I. Văduva, I.
Tomescu, M. Vlada, G. Pripoae) (ISBN 973-575-947-0) (http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2004/), pp. 231-240,
2004.
109. M. Vlada, Gândirea algoritmică – o filosofie modernă a matematicii şi informaticii, CNIV-2003, Noi
tehnologii de E-Learning, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, Software Educaţional, Ediţia I,
24-26 octombrie 2003, Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea din Bucureşti
(http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2003/).
110. M. Vlada, Limbaje şi Cunoaștere versus Modelare şi Procesare, CNIV-2005, Virtual Learning-Virtual
Reality, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, Software Educaţional, Ediţia a III-a, 28-30
octombrie 2005, Editura Universității din Bucureşti, 2005 (Editori: I. Chițescu, H. Georgescu, V. Preda,
I. Văduva, I. Tomescu, M. Vlada, G. Pripoae) (ISBN 973-737-097-X) (http://fmi.unibuc.ro/ro/
cniv_2005/) , pag. 205-212.
111. M. Vlada, Tehnologiile societăţii informaţionale, CNIV-2005, Virtual Learning-Virtual Reality,
Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, Software Educaţional, Software şi Management
Educaţional, Ediţia a III-a, 28-30 octombrie 2005, Editura Universității din Bucureşti, 2005 (Editori: I.
Chițescu, H. Georgescu, V. Preda, I. Văduva, I. Tomescu, M. Vlada, G. Pripoae) (ISBN 973-737-097-X)
(http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2005/), pag. 19-32.
112. M. Vlada, De la teorema lui Green la geometria computaţională, CNIV-2006, Conferinţa Naţională de
Învăţământ Virtual, Software Educaţional, Ediţia a IV-a, 27-29 octombrie 2006, Editura Universităţii
din Bucureşti, http://fmi.unibuc.ro/cniv/2006/, 2006.
113. M. Vlada, Adrian Posea, Ioan Nistor, Călin Constantinescu, Grafică pe calculator în limbajele Pascal şi
C, vol. I, II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1992.
114. M. Vlada, Matematica pentru elevi, abstractă sau utilă?, În Lucrările celei de-a XI-a Conferință de
Învățământ Virtual, Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, 2013, pag. 107-114.
115. M. Vlada, O. Istrate, Concursul „Didactica Nova” - curriculum academic inovativ, În Lucrările celei
de-a XI-a Conferință de Învățământ Virtual, Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, 2013,
pag. 19-24.
116. M. Vlada, Structuri şi obiecte matematice cu aplicaţii în chimie şi fizică, În Lucrările celei de-a XI-a
Conferință de Învățământ Virtual, Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, 2013, pag. 102-106.
117. M. Vlada, Modele neliniare. Teorie şi aplicaţii, În Lucrările celei de-a X-a Conferință de Învățământ
Virtual, Editura Universității din București, CNIV 2012, ISSN 1842-4708, 2012, pag. 57-65.
118. M. Vlada, Informatică aplicată. Modele de aproximare, software şi aplicaţii, Editura Universităţii din
Bucureşti, print, ISBN 778-606-16-0190-5, 257 pag., 2012.
119. M. Vlada, Statistică și Informatică pentru chimie medicală și farmaceutică. Concepte, metode,
tehnologii, software și aplicații, Editura Universităţii din Bucureşti, ISBN 978-606-16-0940-6, 2017
(print, 395 pag.)
120. M. Vlada, New Technologies in Education and Research. Models and Methodologies, Technologies
and Software Solutions, LAMBERT Academic Publishing, ISBN 978-3-8433-6391-4.
121. Neal Ziring, Dictionary of Programming Languages (Dictionary and script maintained by Neal Ziring):
http://cgibin.erols.com/ziring/cgi-bin/cep/cep.pl.
122. John C. Whelan, Kelly Carey, SVG For Teaching 2D Graphics Standards, http://www.svgopen.org/
2005/papers/TeachingGraphicsStandards/index.html, 2005.
123. ARPANET, http://en.wikipedia.org/wiki/ARPANET.
124. CGAL, Computational Geometry Algorithms Library, http://www.cgal.org/.
125. History of computing hardware, https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_computing_hardware.
126. Timeline of computing, https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_computing_hardware_before_1950.
127. Timeline of computing, https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_computing_1950%E2%80%9379.
128. Timeline of computing, 1980–1989: https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_computing_1980%
E2%80%9389.
129. Timeline of computing, 1990–1999:
https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_computing_1990%E2%80%9399.
130. Timeline of computing, 2000-2009:
131. Timeline of computing, 2010-prezent:
132. Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_computing_2010%E2%80%9319.
133. Computer Museum USA, https://www.computerhistory.org/chmhistory/.
134. Computer Museum United Kingdom, (http://www.tnmoc.org/.
135. Computer Museum Japan, http://museum.ipsj.or.jp/en/about/index.html.
136. Computer Museum Germany, https://www.deutsches-museum.de/en/exhibitions/communication/ computers.
137. Computer Museum Russia, http://www.computer-museum.ru/english.
138. Internet Pioneers, http://www.ibiblio.org/pioneers/index.html.

139. Genome Project, https://www.genome.gov/12011238/an-overview-of-the-human-genome-project/.
140. Operating Systems, https://www.operating-system.org/betriebssystem/_english/os-liste.htm.
141. Quantum Computer, http://www.nextbigfuture.com/201457/03/in-few-years-new-quantum-computers-
from.html.
142. P-Systems, http://psystems.disco.unimib.it/download/MembIntro2004.pdf.
143. GNU Operating Systems: http://www.gnu.org/.
144. Operating Systems Articles: http://www.articlesbase.com/.
I N D E X AUTORI
1. Toma Albu, 18. Liviu Negrescu,

2. Vasile Baltac, 19. Basarab Nicolescu,
3. Viorel Barbu, 20. Stelian Niculescu,
4. Tudor Bălănescu, 21. Gabriel V. Orman,
5. Alexandra Bellow, 22. Gheorghe Păun,
6. Mircea Bocu, 23. Sergiu Rudeanu,
7. Cristian S. Calude, 24. Victor Toma,
8. Mihai Dragănescu, 25. Nicolae Țăpuș,
9. Dan Dezideriu Farcaș, 26. Victor Ţigoiu,
10. Marius Guran, 27. Constantin Săvulescu,
11. Ștefan Iancu, 28. Werner Schuster,
12. Marius Iosifescu, 29. Lucian Vințan,
13. Sorin Istrail, 30. Dragoş Vaida,
14. Mircea Maliţa, 31. Ion Văduva,
15. Solomon Marcus, 32. Ionel-Valentin Vlad,
16. Alexandru Myller, 33. Marin Vlada,
17. Mihai Nadin, 34. Eugen Zaharescu,

M. Vlada Istoria Informaticii Românești, Vol. III

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

M. Vlada Istoria Informaticii Românești, Vol. III

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI

APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT

OAMENI, INSTITUȚII, CONCEPTE, TEORII ȘI TEHNOLOGII

Reproducerea integrală sau parţială, cu scop comercial, precum și alte

Lucrare dedicată Centenarului Marii Uniri din anul 1918

În memoria acad. GRIGORE C. MOISIL, fondatorul informaticii românești

ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI

Editura Matrix Rom, București

Editura MATRIX ROM este acreditată de

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I. Vlada, Marin (ed.)

„Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicii

3 Dezvoltarea industriei de calculatoare în România ................................ 29

4 Grigore C. Moisil – Computer Pionieer, fondatorul informaticii în

5 Solomon Marcus, o viață dedicată matematicii și informaticii ............. 257

5.7 Gândurile unui ucenic al profesorului Marcus ........................................... 296

6 Pionierii informaticii românești – Universitatea din București ............ 303

6.24 Ioan Roșca, un matematician expert în metode numerice și metoda

Bibliografie generală .................................................................................. 537

CAPITOLUL 3 – Dezvoltarea industriei de calculatoare în România

3.1 Ideile privind construirea calculatoarelor românești (Marin Vlada,

CAPITOLUL 4 – Grigore C. Moisil – Computer Pionieer, fondatorul

4.1 Grigore C. Moisil – Din gândirea matematică românească (Solomon

CAPITOLUL 5 – Solomon Marcus, o viață dedicată matematicii și

5.1 Academicianul Solomon Marcus – Aniversarea a 90 de ani, Academia

CAPITOLUL 6 – Pionierii informaticii românești – Universitatea din

6.24 Ioan Roșca, un matematician expert în metode numerice și metoda

„Calculatorul este o unealtă, ca stiloul, ca maşina de scris, ca telefonul, ca

În discursul său de deschidere a Congresului Național al Istoricilor Români, organizat la

 VOLUMUL II: Computing - Contextul național

 VOLUMUL III: Computing - Apariție & Dezvoltare

 VOLUMUL IV: Computing - Dezvoltare & Impact

Primele rezultate în cadrul proiectului ROINFO 2018-2020

Concluzii importante desprinse după înțelegerea fenomenului informaticii românești, și

Etape. Dezvoltarea Computing/IT/Informaticii în România:

1. CERCETĂRI PRIVIND FUNCȚIILE RECURSIVE, LOGICA ȘI TEORIA

2. CIBERNETICA S-A NĂSCUT ÎN ROMÂNIA (1938-1939) - Astăzi se știe că, cu 10

3. FUNDAMENTAREA MODELELOR PENTRU COMPUTING ȘI DEZVOLTAREA

4. REALIZAREA DE CALCULATOARE ROMÂNEȘTI - În perioada 1955-1957,

5. DEZVOLTAREA DE CALCULATOARE ÎN LUME - ROMÂNIA a fost a 8-a țară

Exemple de ințiative privind dezvoltarea informaticii în România - Cursuri de utilizare a

15. 17 Decembrie 2019, Drobeta-Turnu Severin – Participarea la Zilele Colegiului Național

Concluzii privind dezvoltarea informaticii românești:

 „Dezvoltarea informaticii în România este marcată de inițiative și personalități care, în

14 August 2019, Constanța, Marin Vlada,

3.1 Ideile privind construirea calculatoarelor românești (Marin Vlada, Marius

30 de ani de pregătire pentru apariția industriei de calculatoare în România

În perioada 1950-1970, prin eforturile conjugate ale unor oameni de știință,

5. Lansarea de către dr. ing. Victor Toma (1918–2008) a proiectului primului

Dr. ing. Victor Toma:

Programe și strategii pentru informatizare în România

activității pentru un CTCE: Cercetare, elaborare de programe și implementare de

Fabricația calculatorului Felix C-256 a declanșat realizarea unor investiții deosebite:

Pregătirea punerii în valoare a calculatorului asimilat în fabricație, prin realizarea

 Crearea unor Centre teritoriale (CTE) pentru servicii de prelucrare automată a

17. 1974, Decembrie – Premieră românească: Calculatorul FELIX C 512. Acesta a

18. Sistemele de microcalculatoare Felix M. (perioada 1975-1981)

Începuturile și dezvoltarea informaticii în România

Etapele Erei Informaţiei și perspectivele societăţii cunoaşterii în România

Acad. Mihai Drăgănescu7,

Nota ed. Despre M. Drăgănescu (1929-2010). Prof. dr. ing. Mihai

Era informaţiei cuprinde, în general, trei mari perioade [1]: societatea

Vectorii tehnologici şi funcţionali ai societăţii cunoaşterii