aceasta stare dispare tn urma waui repaus prelungit, care invioreazit functiile reduse. Printre Varietitile insensibilitatii vom mentiona aceea la durere, la bucurie si la diversele pliceri, la rusine si la laudi, etc. Orice senzatie pre- Jungit& slibeste, se estompeazi, dispare, devenind inconstient’, ceca ce echivaleaz ct non-existenfa ei. Repausal intensifici sensibilitatea pe care exercitiul a slibit-o, Obscuritatea mireste vizibilitatca de ia 1 1a 8 000. Aceasti jadaptare la intuneric” este folositi de radiologi. Ea insofeste intensificarea idieajlet si im acest sens ea este folositd de poeti si creatori. ‘Ada plarea — consecinta a legii echihbrului — se manifesta pe termen ang si_pe fermen scurt: din punct de vedere evolutiv, legea adaptirii actioneazi asupra dez~ voltérii simpurilor, asupra diferentierii si ajustarii lor la conditiile de viata ; 2) din punct’de vedere functional, acomodarea senzorialé are loc: “la lumina sau la obscuritate, la proximitate sau la distanfa, le sunet sau la Eniste, Ia dreapta sau la stinga, etc. Lega compensafiei. Intensitatea unei senzatii este invers proporfionali cu extensiunea si cu durata ei. Cu cit o senzatie dureaz’ mai mult, cu atit ea slabeste si se atenueaz4, pind la disparitie, desi excitantul rimine constant si neschimbat. Senzatiile simultane se modilicd reciproc (interdependenta senzatiilor). Stralucirea (luminozitatea specificd a unei culori, echivalentul fnir-un fel al intensit&tii culorii respective) este invers proportional’ c ronalitatea sau frecventa ei: galbenul are mai multi strilucire, albastrul mai_pugin Legea concentrarii, Fiecirui moment considerat ii corespunde un singur simt care predomini si care esituat in focarul central al atentiei. Fiectrui simf ii cores- punde o singurd senzatie care predomin’ la momentul considerat. Fiecirei percepiii i corespunde un singur obiect care e situat in focarul optim al percep- tici, celelalte rimin la periferie, perceperea lor este incert& si putin precisi. Orice senzatie ceva mai puternict atrage slibirea celorlalte simfurt, i inver: slibirea tuturor simfurilor, cu exceptia unuia singur, determin’ o mare intensi tate a senzatiilor acestui. sim unic. Sciderea sau suprimarea altor functii organice (digestie, migciri, respiratie, etc.) ascute perceptia_senzorial: Invers, in timpul observatiei sau al oricdrei alte concentrari senzoriale, respira- tia se opreste sau incetineste, iar imobilitatea survine automat. Legea reacfici. Fiecirei senzatii percepute tinde sii urmeze o senzatic antagonist’. Cind o senzatie inceteazi, ea este urmata de antiteza ei (de X negativul, complementarul ei). Inchizind pleoapele, dupa ce am privit mai multi vreme 0 suprafatd galbend, avem o senzatie negativa de albastru. Dupa ce am privit o suprafaté verde, urmeaz o senzatie de rosu. Dupi ce am privit albul, vedem negrul, si invers. Privim 30 de secunde oflacira rosie, dupa care privim un perete alb: von vedea flacira colorata in verde si peretele in negru, Albul este mai aparent dup ce am privit negrul, si invers. Galbenul este mai aparent dup’ ce am privit albastrul, si invers. Rogul este mai viv dupa ce am privit verdele. Aceste fenomene de ,,contrast succesiv” se explicd prin reactie, Simfim toate lucrurile in raport unele cu altele (Wundt); senzajiile succesive se modifici reciproc (relativitatea senzatiilor). Culorile reactioneazi asupra culorilor, sunetele asupra sunetelor, formele asupra formelor. Ele reactioneazi asupra acelora care le succed, ca si asupra acelora care le iasotesc. Fenomenu} contrastului e un fenomen de reactie, Fiecare culoare induce, prin reactie, culoarea sa complementara in jurul marginilor ei. De aceea mar- ginile unei suprafet colorate prezint’ mai mult claritate si luminozitate, mai 362multi saturatie in raport cu interiorul ci. O mic& bucata de hirtie gri ase: pe 0 suprafata 1osie apare colorata in verde; asezati pe o suprafata alhastr’, ea apare colorata in galben; plasat& pe o suprafata albi, ea apare mai intunecat’ decit ¢ in rcaiitate; plasati pe o suprafata neagri, ca pare mai deschisi si mai alba decit e reactic, aparitia fenomenului de contrast si- t in realitate. Ca ori multan este imodiari, dar el va diminua destul de repede, Un obiect putin vi- zibil, privit pe un fond negra, cistiga mult in vizibilitate (vizibilitatea st-lelor emai bund in cursul noptii: visibilitatea microbilor ¢ mai bund pe fondul nce al vltremicroscopului: vizibilitatea prafului e ma! bunk intro camer n lumineta sie un fascicol subtire de himin’). Liupi co am degustat o nifneare, un vin, etc., la sfirsit apare un gust opus. Dupi cv ne-am invirtit multd vreme ints-an singur sens (la dreapte, de exem= plu). le oprire avem impresia dea ne invirti in sonsul opus celui dintii Mla sting). inem citva_timp bratul drept intr-un vas cu apa calda, iar bratul sting intr-un vas cu apa rece. Dupa aceasta introducem ambcle brate intr-an ves en Ja 37°: vom resimti cfldura in. bratul sting si frig in bratul drep:. Astfel, percepem mai ine frigul dupa si cdldura dupé frig, linistex dupa zgo mot si zgomotul dupi liniste, piécere dupa ce durerea a incetat, incetarea unei pliceri. Persistenta unei excitatii dabeste dispozitia pentru senzai sunet, gust, ete.) senzatia opust. Privind verdele dupa ce am privit rosul, il vedem viu si stralucitor. Dimpo- daca privim rostl dup’ verde, avem o senzatie plicutl, dari si vie Deasemenea, galbenul si albastrul merg bine impreuna, fiecare din ele cal- mind pirtile aparatului vizual excitate de celdlalt, Se cunoaste deasemenea gratia si distinctia asocierii albului sia negrului. Un obiect slab iluminat (sau de o vizibilitate defectuoasi) asezat pe un fond negru tsi va preciza mai bine conturul sin, Prin urmare, culorile complementare sau antagoniste isi sporese reciproc saturatia devenind mai vii. Din contra, daca dupa ce am privit o suprafata rosie ne wit aceeasi culloare, aceasta din urm& pare mai stearsi sau decolorata: ochiul a obosit cu rosul, el este deci mai putin impresionat de aceast& culoare. Privind pe rind rosul si portocaliul, sau albastrul si violetul, sau verdele si albastrul, Vom observa c& aceste culori apropiate se intuneca reciproc, ele se bese una pe cealalti. Purtind cchelari galbeni toate lucrurile se vid colorate in galben, dar dupa un anumit timp retina va obosi si lucrurile vor fi percepute in alb: prin reactie retina a anihilat, cu ajutorul albastrului complementar, efectul unilateral al galbemului. Dac&, dupa ce un timp am folosit ochelari galbcni, ne uitim cx ochii liberi, vedem suprafetele incolore colorate in albastru (Lindworsky). Lumina colorat’ a unei limpi apare albi dupa un anumit timp. Un obiect incolor pe un fond colorat in rogu apare colorat in verde; dupa citva timp insti el capati culoarea rosie a fondului (dubli reactie, cscilafie functional. prin reactie). Orice actiune luminoasi slibeste deci perceptibilitatea pentru culoarea res- Pectiva, mirind in schimb pe aceca a culorii opuse sau complementare. Legea maximului. Exist un prag maxim de excitatie (de intensitate, de tonalitate, de durata) peste care excitafia nu se mai transforma in senzaie. Vibratiile sonore care depasesc 40 CC0 pe secunda, sint imperceptibile pentru urechi (vibratii ultrasonore). Pe ste viciet, vibratiile ultraviolete ramin imper- ceptibile pentru viz. lumina dupa intune ic $i invers. Res intem dureros impr i cum, a (de culoare, are depinde de accastii escitatic si intareste dispovitia penta Ja alta de 363Intensitifile exagerate ale sunetelor asurzesc urechea ; privitul la soare ne orbeste temporar; durerile puternice ale accidentatilor provoaci la acestia o anestezie temporari. Perceptia culorilor reprezinta pentru viz maximul de sensibilitate si de finefe: ea nu este ins posibili decit cu o doz moderati de lumina. Poste 0 anumiti intensitate a excitantului senzatiile luminoase nu mai au culoare, ele nu mai furnizeaz’ decit luminozitatea. Proiectia unei lumini pe o suprafati colorata face si vireze spre alb culoarea suprafetei ilu- minate respective. Prelungirea unei excitatii determina o diminuare a senzatiei care poate merge pink la disparitie. De acvea devin imperceptibile sunetele ceasului. De aceea zgomotul plofi sau al morii, ca orice alta senzatie monotona si persis- tenta, ne face si adormim. Legea apararit este un aspect al legii reactiei. Noi evitim senzatiile dure- roase sau neplicute. La nenorociri sau dureri inevitabile clutim o anestezie. La un pericol iminent si inevitabil inchidem ochii si, de cele mai multe ori, pierdem cunostinta. Evitim si privim dusmanul nostru, a cirui simpli vedere ne face rau, Legea limitavit excitabilitafii (legea lui Weber — Fechner) este 0 derivatie a logit reactiei. Reactionim la surplusul de excitant: senzatia refuzd si ur- meze cresterea intensitatii Legea variatiei. Antitezele se atrag una pe cealalta (lege fundamentala a esteticii). Reaction impotriva folosirii unilaterale a unui singur si acelasi imf, impotriva persistentei aceleiasi senzatii. Aceasta e ceea ce genereazd alternanfa functionirii organelor senzoriale si succesiunea senzatiilor. Pliicerea produsi de octavii se datoreaz4 faptului cd (date fiind raporturile vibratiilor intre do, si dog, care sint in raport de 1: 2) partea organului auditiv care vibreaz, formind ventru, la primal sunet, se linisteste, formind nod la ultimul sunet, Acordul muzical cel mai perfect este acel al octavei (1: 2). Acordul celorlalte sunete descreste paralel cu fractiunile reprezentate de rapor- tul vibrafiilor lor: joctava. . . . 1:2 (acord perfect) ‘Acorduri complete {evinta | | | 2:3 (acord aproape perfect) evarta 1 Lt Dezacorduri: secundele, septimele Maximum de armonie este realizat in arpegiu: Notele arpegiului ...Do Mi Sol Do Raporturi ale vibratiilor x 6 8 Terfa Raport de interval, . mare Cvinti Octava, Dezacordul intre dow suaste exist’ aturci ciad raportul vibrafiilor lor este foarte mic, deoarece fibrele care vibreizi tn urechea intern’ sint foarte apropiate intre ele, ceea ce face ca centrarea sau focalizarea lor si fie grea daca nu imposibild do rikzit 9s aologc, Fuzic, ele nu pot fuziona, unui nefiind tonul secundar al celuilalt. Sunetal compas rezaltat din asocierea lor este aspru, spart, rigusit, dezunit, neclar si foarte neplicut pentru ureche. Legea evolufiei si involufici, Fiecare senzatie are o fazi ascendent& si o ia 24 descendent, o faz de clan si o faz de epuizare, o fazi de progresie si o faz 364de regresiv, o fazi de prospefime si o fazi de oboseali. Schema din fig. 236 este integral aplicabil& senzatiei. Legea reversibilitifii. Uzajul senzorial ascute simturile: simturile ascufite jul. Functionarea simturilor dezvolt’ organele de simt respective; dez- area organului unui simf incit& la exercitiul simfului respectiv. Senza- fille evocd imagini, imaginile provoaci ciutarea senzafiilor. Senzatia produce imacinea (inregistrat& si latent’ in memorie), imaginea reproduce senzatia. Senzatia determin’ reactii: reactiile provoaci noi senzafil. E ceea ce sa aplicat in cercetarea stiinfificd sub numele de experimentare. Excitantul produce senzatia; e probabil ca reprezentarea si product, la ci, excitantul specific al simtului respectiv (imaginea vizualé ar pro- duce, astfel, lumina, imaginea auditivi — sunctul, ete.). Lumina idio-retinian’d este © lumink produsi de retina insisi printr-un mecanism de reversibilitate; retina este un transformator optic in dublu sens. Iat& de ce nu avem niciodat’ serzatii luminoase zero: senzafia de negru este si ea 0 senzatie optic’, o culoare Pe care orbii absoluti nu o percep deloc. Legea antrenamentului. Pe termen lung, uzajul simfurilor determin’ dez- a si afinarea lor. Pe termen scurt, exercitiul intensifici treptat sensibi- a sau acuitatea senzoriala. cer wza volt ini volta litat Legea transformarii specifice (legea specificitatii senzoriale). Ca raspuns la diferite’ excitafii exterioare, fiecare sim} reacfioneazi intr-o manier’ unici, stervotipa si specifica. ,,Receptum recipitur ad modum recipientis”. Excitat de excitantul siu eterogen si impropriu (electricitate, presiune, soc, caldur’, etc.) simtul excitat furnizeaz aceeagi categorie de senzatii. Ochiul lovit sau excitat de curent electric di intotdeauna senzatii vizuale (scintei, stele verzi etc.). Aceasta inseamni ci senzatia este in functie de organul senzorial mai mult deci: de excitatia ce i se aplici: Organ senzorial unic -+ excitanti diferiti = Senzatie unicd Organe senzoriale diferite + excitant unic = Senzatii diferite Excitatia mu este cauza unici a senzatiei, nici cea mai important’. Ea este un simplu declic. Cauza esentiald a senzatiei este forfa fiziologica specifica in mmomentul declansirii. Senzatia nu_este un excitant transformat, echiva- Jentz! interior al excitantului exten, Senzatia este o reactie, o explozie prile- ita de excitatie, Legea inerfiei. Orice senzatie are tendin{a de a persista un anumit timp dup’ ce excitatia a incetat (perseverarea). Dupi ce am privit o lumin’, conti- num si o mai vedem chiar dup’ ce am indreptat privirea pe o suprafata % sau colorata, si chiar dup ce am inchis ochii (imagini consecutive 2). Aceasta e cea ce permite fuziunea ecourilor acustice cu intirirea consecutiv’ a sunetului, fuziunea imaginilor disparate ale filmului cinemato- ;, precum $i ideatia, suprapunerea si comparatia senzatiilor si imaginilor, sinteza si analiza lor, fuziunea sau discernerea lor. Prin acest mecanism senza~ fille succesive devin simultane, asociate, legate ca verigile unui lant. Perse- verarea senzafiilor sporeste in timpul oboselii intelectuaie: de aceea oboseala si surmenajul vor favoriza creafia intelectual si imaginatia, Legea minimului, Sub un anumit prag de excitatie, senzafia nu se mai produce. Exist praguri individuale si proprii fiectrai simt si fiecirui individ. Sub o anumita intensitate a iluminatului (de exemplu, in semiintuneric) senzatiile luminoase sint incolore: in acest caz nu se mai percep decit diversele nuante de gri. Dac intunericul este mai accentuat, nu mai percepem nimic, desi plicile fotografiate mai pot fi impresionate. Sciderea intensititii lumi- noase (slbirea iluminatului) duce la rispindirea rosului si a verdelui in spectru 365(Lindworsky ). Se pot discerne praguri inferioare de tonalitate: infrarosiile sint invizibile: vibratiile sub 16 pe secund nu sint audibile. Pragul inferior este foarte ridicat in daltonism (nt se mai percepe rogul). Se mai poate vorbi de praguri inferioare pentru durata excitatici: excita. fille extrem: de rapide tree aeobservate: Legew cousonanfoi. Acordal sau armonia intre dowd senzctii simultane produce plicere, pe cind dezacordul sau interferenta lor produce durere. Exist’ acord fizic intre dona sunete, atunei cind ele nu produc interferenti, cind pot coesista impreuné si chiar sf se intareasci unul pe celilalt, cind fiecare din el poate servi ca armonic (ton sccundar asociat) fata de celdlait. Armonia mi: Cali este o consecint’ a legii consonantei, ca si a legii reactici. Tnicasitatea unei senzafit este direct proportional: cu intensitatea excitatici cere o produce (lumina, sunet, etc.}: cu cantitatea de cnergie pshict existind la acel moment (a stirii de pros- petime si, ca urmarc, de repaus care a precedat-o); ubventia ‘cliberareay de energie care fi este acordati (cu atentia si interesul pe care ca o suscitd; cu contrastul sau disonanta cu senzatia precedent’; cu consonanta cu afectivitates concomitenta: cu interesul, cu imaginile concomitente: cuaperceptia, cu senzatiile concomitente: acord cu an- trenamental permanent, durabil si antrenamentul provizoriu, de moment clan). Intensitatea unei sencafii este invers proporfionala: cu functionarca altor viscere sau organe senzoriale; cu cantitatea (numarul, extensiunea, intensitatea, viteza, tonalitatea) sen- zatiilor, reactiilor, imaginilor, gindurilor si afectivitatilor coexistente la momentul respectiv); cu celelalte calititi intrinsece ale ei (extensiune, etc., a se vedea p. 314). Culoarea unei supraiete Variazi odata cu: energia psihicd (stare de pros- petime sau de oboseali, de antrenament sau de desuetudine, de adaptare sau dezadaptare), coeficientul individual, portiunea topografict excitata pe retin’, durata de perceptie, gradul de iluminare, culoarea suprafejelor inconjura- toare, culorile privite mai inainte. Logile senzafiilor gustative. Gusturiie variaz’: ew substanfa degustat@ (fiecare substantia are un gust aparte pe care spe- cialistii gustului stiu si-l recunoascd, desi majoritatea oamenilor le confunda); cx porfiustea iopograficd si stracturald a limbii; cn infinderea supratetel linguale excitate (exist un fel de spatiu, de exten siune sau cantitate gustativd); cu solubilitatea substantei degustate: £ solubilitatea specific a substantei: lou paterea dizolvanta a secrefiilor mucoasei linguale; ct cu constitufia 5i coeficientul individual (cu rasa, sexul, virsta, regiunea, regimul de viati; cu starea de antrenament); cu adaplarea sau cocficientul momentan sau fiziologics cu precedentele sau gusturile anterioare (datorita legii reactiei sau contrastului, acrul este mai accentuat dup’ dulce si invers; dupé solutii slabe de potas caustic’, apa distilata este dulce la gust); cu concomitentele sau gusturile asociate: in simultaneitate, acrul este atenuat de dulce $i invers. Despre legile lui Weber si Fechner. Intensitatea. senzatiei cregte in acelasi timp si in acelasi sens cu intensitatea excitatiei. Enuntul acestui paralelism 366cere inst anumite precizri si corec ‘i (bazati pe experiente susceptibile de critick) au ajuns Ia concluzia c& exist’ totdeauna o intirziere progresivi a senzatiel fafi de excitatia sa: senzatia creste mult mai incet decit excitatia Pentru a crea impresia unei cresteri a intensitatii unci senzatii (sau pentru a putea diferentia o crestere a intensitatii excitantului) trebuie si mérim exci- tatia initiali cu o anumit& cantitate, fie 3, de excitatic aditionald; dar dact acum vrem sa simtim (si percepem) o noua crestere a intensitatii, excitatia aditionalt 3 nu mai ajunge: trebuie si adiugim la aceasti now’ excitatie inifial’, 12 (adici 9+ 3), 0 excitatic diferentialé de 4 unitati de intensitate. Dou’ Limpi de intensitate egal nu lumineaza de dou’ ori mai mult decit una singura. Lumina unei lampi adiugata la lumina a o suti de limpi rimine neobservata. Weber a enunfat cA ,,raportul intre excitatia initial’ si excitatia adifio- nali este sensibil constant pentru o senzatie dati”. Fechner a concretizat ‘aceasta lege printr-o analogie matomatica: ,,senzatia creste ca logaritmul excitatiei” Prag Punct Prag minim optim maxim Excitayie ° ‘uid exottot_medie _staba_nud Peteeptibiitate Fig. 259 Dupé legea lui Weber, Fig, 260 Ovalul central reprozintd senzatia, en cele senzajia ar fi partea tAioasi a fret faze ale ei: de evolutie, de stare gi de involutie, ‘unor foarfeci ale céror brafe Unghiul aseufit care incadreazA ovalal senzorial re- care taie sint mult mai scurte presintl, cresterea progresiva a excitatiei, de a zero la decit ale minerului: ele se vor infinit, Intre zero gi pragul inferior al excitatiei exist’ Aeschide mult mai incet decit imperceptibilitatea sonzoriald, De asemenea, excitatiile acesta din urma, ‘de deasupra pragului maxim riraia imperceptibile. In realitate exist’ o zona de perceptie optima (cu un punct optim) si praguri de excitabilitate inferior si superior. Intre pragul inferior si punctul optim exist o exaltare (o mirire) a excitabilitatil. Intre punctul optim si pragul superior existi o diminuare (scidere, limitare) a excitabilitafii. Astfel, raportul: excitatic ode spre pragul inferior al perceptibilitatii pentru a creste spre senzatie " pragui superior al acesteia: el rimine constant in zona medie a optimului. Legea lui Weber si Fechner nu e decit un fragment de lege, o lege restrinsi la gama senzafiilor care depasesc optimul pentru a se indrepta spre maxim. ‘Alituri de aceast lege mai exist alte dou’ 1. —O lege inversi aceleia a lui Fechner: excitatia este ca logaritmul senzatici; senzatia creste mult mai repede decit excitafia; o mici excitatie aditionali adfugat’ la excitafia inifiali produce si sentimentul deosebirii; excitatia aditionalé necesard discerndmintului este cu atit mai mare cu cit senzatia se apropie de pragul sau inferior; 3672, — O lege intermediara aplicabild in zona intensititii optime: senz: creste si descreste in acelasi ritm si in aceeasi proportie ca si excitat dow sint paralete. Fenomenele psiho-fizice sint, deci, mult mai complexe decit schemele si ecuatiile primilor psiho-fizicieni, Paralelismul intre legile psihice si legile tizick este insi mai perfect decit presupuneau ei, fiinded existenta pragurilor minim si maxim, ca si existenta punctului optim, este o proprietate general’ a orici- rai fenomen al naturii. Legea optimului, Exista un punct optim de excitafie (variabil dup’ in- divid si starea fiziologica) in care senzatia reprezinta transformarea cea mai completa a excitatiei, maximul de randament si de eficien{a, gradul cel mai inalt de echivalenta, Pind la acest punct senzatia creste paralel cu excitatia, Peste punctul optim senzatia e in intirziere si in pierdere faté de excitatie (senzatia creste in progresie aritmmeticd, pe cind excitatia creste in progresie geometric — legea Ini Weber si Fechner ). tia ia; amin- LEGILE AFECTIVITATILOR Legea echilibrului. Atectivitatile sint denivelari. Plicerea este un dev. echilibru in favoarea individului (un echilibru relativ), durerea este un deze- chilibru in defavoarea sa. Tradicrea plicerii si a durerii este 0 manifestare a fenomenului de propa- gare a energiilor, dar sia consonantei. Marile pliceri provoaci o senzatie gene- rald de voluptate. Durerile intense provoaca o stare general de suferin{a: ele se generalizeazi. Plicerile se vor satisface prin exercitiu momentan, dup’ cum, cu timpul, se vor toci prin repetarea lor prea frecvent&. Dupa o primi faz de cregtere — datorati antrenamentului — placerile descrese progresiv: fiecare plicere ac- tual este astiel mai mic decit aceea care a precedat-o. Aceasti diminuare progresiva merge pind la disparitia totald a placerii. Durerile si ele obosesc si slabesc prin persistenta lor prelungit’ si prin repetarea lor. Ne obignuim cu durerea dupi cum ne obisnuim cu placerea. Obisnuinta este, asadar, o lege foarte generali. Extractia primului dinte este mai dureroasi decit cele ur- matoare. Legea compensafiei. Afectivitatea si cunoasterea se afl intr-un raport invers una fat’ de cealalt4; in orice senzatie elementul reprezentativ si elemen- tul afectiv se afli in raport invers intre ele (legea lui Hamilton ). Cu cit sintem mai emotionafi, cu atit sintem mai putin instruiti. Legea concentrivii. La fiecare moment luat in considerare afectivitatea numai a unui singur organ e aceea care predomina si catre care se indreapta cea mai mare parte a energici psihice. Senzatia afectiv’ cea mai puternici indbuse celelalte senzafii afective (pliceri sau dureri) mai slabe. Nu se poate iubi ¢ uri in acclasi timp: nu putem simti, in acelasi timp, bucuria gi tristetea, plicerea si durerea, dulcele si amarul. | Orice senzatie afectiva ceva mai puternicd atrage dupa sine estomparea celorlalte senzatii afective sau cognitive, precum si (in functie de intensitatea ei) diminuarea sau suprimarea reactiilor si a ideatiei. In momentele de volup- tate sau de extaz sintem insensibili la orice alt lucru, nu ne mai gindim la nimic, riminem imobili si pasivi. Asa se intimpli cind contemplim un peisaj incinti- tor. Durerile puternice produc o stare analog de concentrare dureroasi local’ cu stupoare, imobilitate si insensibilitate general. Si invers, reducerea (voi primard si artificial’) sau suprimarea tuturor celorlalte functiuni psihice $i 368organice are ca urmare intensilicarea aivetivitatii locale ¢ dispozitia sa, rezervele rezultate. Placerea muzicii e mai mare in obscuritate, « frumusetilor naturii in clipe de solitudi: Uragostei in izolarea cimpeneascai, a apetitului in sufragerie. Din contra, orice crestere a extensiznii funcfionale, psihice sau organice, are drept consecingé 0 notabili scadere a intensitifit senzatiel afective prezente si considerate. A minca gindind si mergind, inseamni a nu le simi deloc pli- cerea si gustul. Provocdin adesea, artificial, deliberat si calculat, creslerea ex tensiunit funcfionale in scopuri practice. Pentru a combate durerea provocim oalt& durere, intr-un alt punct. Pentru a scdpa de o pasiune sau de o senzuali- tate oarecare, incepem sd inlocuim placerea respectiva prin alte pliceri, Legea reacfiei. Orice pierdere sau incetare a unei pliceri produce, prin reacfie, un sentiment de neplacere. Sintem mai mult sau mai putin dureros impresionati de incetarea unei pléceri. Foamea se mireste dupa aperitiv. Orice suferinja care tocmai a incetat este urmata de un sentiment agreabil: resimtim placere cind 0 durere inceteazi. Legea contrastidui. Toate celelalte elemente fiind egale, plicerea e mai vie cind urmeaza durerii, iar suferinta ¢ mai mare dupa placere. Nenorocirea e mai intensd dupa fericire. Satisfacerea orgoliului este mai mare dupa umilinfi. Uritenia unui lucru izbeste cu atit mai neplacut cu cit urmeazd unei mai mari satisfactii estetice. Poita ¢ mai mare dupa post, bucuria — dupi tristefe, plicerea somnului — dup’ 0 mare oboseali, plicerea de a invaja — dupa vacant, plicerea distrac- fiel — dupa munca, plicerea exercitiului — dupa desuetudine. Abstinenfa (postul) este unul din cele mai bune mijloace pentru a ascufi si intensifica © placere, cu conditia ca ea sa nu fie exagerata si atrofianté: exist un optim al abstinentei. In micile certuri intre indrigostiti fiecare im- pacare corespunde unei exacerbari a afectiunii lor. Legea abuzulut. Orice afectivitate (sentiment, senzafie afectiva) de care se abuzeaza produce, prin reactie, dupa un anumit timp, o afectivitate de sens contrar (opusé, antagonist). Dupd bucurie urmeaza tristefea, dupa tristefe — bucuria. Dupa ris urmeazé lacrimile si invers. Legea dorinjei. Orice afectivitate reprezentata produce o afectivitate pre- zenta (simfita acum) de inductie, al carei sens este opus primei, Acesta este mecanismul dorinfei: placerea imaginata produce durerea lipsei sale actuale; durerea imaginata produce plicerea si satistactia de a nu o resimti actualmente si realmente. Acesta este un aspect al legii reactiei Legea reversibilitatii, Senzatiile afective evocd imagini ale obiectelor, iar imaginile obiectelor evocd reprezentarile atective si reproduc senzatille afective. Senzafiile afective produc jocul mimicii, iar jocul mimicii produce, la rin- dul lui, sentimentele exprimate: impresia si expresia sint reversibile gi se de- termina una pe cealalta. Iubirea psthica atrage iubirea fizic& si invers. Legea antrenamentuiui. Folosirea anterioard a unei pliceri creeaz& apti- tudinea de a resimti mai intens aceasta placere. Exercifiul normal si progresiv al senzafiilor afective acfioneazé sporind cu timpul sensibilitatea lor. Simtim astizi mai viu ceea ce am simtit deja altidat’. Omul lacom este sensibil la Plicerile digestive, sportivul — la placerile musculare, lascivul — la plicerile erotice, artistul — la plicerile estetice, apostolul la placerile morale, geniul — la plicerile creatici, lenesul — la placerea de a dormi si vegeta, certireful — la ,plicerea” de a se certa, jovialul — la placerile risului si veseliei (ajungind s&ia in glumé si in mod usuratic insusi tragicul). Acelasi Jucru ¢ valabil 'si pentru durere: un melancolic resimte puternic tristefea, el e totdeauna gata de disperare, chiar pentru cele mai neinsemnate re are, astfel, la 369adversitiji. Acela care a plins foarte mult in viata lui e oricind gata si verse lacrimi. Un irascibil este oricind gata si-si iasi din fire. Cind cineVa eindispus, cele mai mérunte adversitati il vor supiira sau milmi cu ugurinti: durerile fizice int atunci resimfite mai acu a invrfici, Orice senzatie afectivé are tendinta si persiste inci un timp dupa Jncetarea excitatiei plicute sau neplicute care a provocat-o (perse- Verena). Gustul plicut al pepenelui ne urmireste mult timp dupa ce a fost consumat. Dupa baie se pastreazt timp de minute si de ore senzatia de buni- stare resimiti la imbaiere, Durerea unei infepituri se resimte citeva secunde, E ceea ce permite fuziunea si asocierea senzatiilor succesive. Aceasta face ca scena constiinfei si au fie niciodata liber’: fiecare senzatie afectiva va gisi un fond atvctiv constituit de reziduul senzatilior afective anterioare. Acest fond afectiv intluenteazi asupra perceptiei noilor senzatii: el face posibili sinteza sau fuziunea alectivitailor. Legen consonanfel. Cei ce se aseamini se vor atrage si evoca reciproc legea acractici, a alegerii, a constelatiel, a selectici pozitive, a aperceptiei), Contrariile se resping unul pe celflalt (legea repulsiei, a abstractiei). Ridem ote si Kira motiv cind sintem veseli, pe cind aceleasi situafii nu ne pro- nici niicar zimbetul cind sintem tristi, Placerea de a minca si gustul nt pronunjate atita timp cit ne e foame, ele dispar in'stare de safietare. Placerea evoca plicerea, durerea evocd suferinta. De aceea plicerile cutanate sint erogene (sirutul, excitarea urechii, atingerea mamelelor, etc.). Exist? un paralelism intre diferitele senzualititi regionale: 0 senzualitate cheamé pe alta. Legea condensrii (legea sintezei, a fuziunii, a combinatiei afective). Afec tivititile similare tind si se confunde si s4 fuzioneze. Transferul afectiv este si elo fuziune. Logi false. Legea relalivitajii afectivitatilor: ceea ce face plicerea unuia ¢ plicerea altuia; cea ce face placere in acest moment, plictiseste putin mai tirziu; gusturile nu se discut’. Aceasta e mai curind o negatic a legii si a reguli, si nt o lege. Intensitatea plicerii este direct proporfional cu giadul de apropiere de optimul biologic sau fiziologic al senzatiei pro- vocatoare percepute sau reprezentate (optimul de intensitate, de extensi une, de timbru, de durat8, de vitez4, de tonalitate); cu binele fiziologic local sau general; cu cantitatea (inteasitatea, extensiunea, etc.) de energie psibict, constitufi- onaii saw de moment (antrenament, etc.); cu energia fiziologic’ a organului pe care il deserveste plicerea (dezvoltare anaiomicd si antrenament functional); cu dispozifiile sau aptitudinile con- stitufionale ale subiectului; cu consonanta cu alte stiri psihice actuale si simultane (senzatii sau repre- zentizi, cognitive sau afective); cu acordul reprezentirilor relative la ace- lasi object; cu insumarea plicerii considerate cu alte pliceri concordante, acordul cu tonusul afectiv sau dispozitia (aperceptia afectiva) a momen- tului respectiv, cu acordul cu necesitafile sau nevoile de moment ale orga- nismului ; cu disonanta cu afectivitatea precedenti; cu antagonismul plicerii anteri- oare si a gradului su: cu contrastul cu sentimentele anterioare; cu deze- chilibrul pe care tocmai La echilibrat; cu gradul de reactie reprezentat; ca reactia sa prin contrariul sau prin negativul lui. 370Intensitatea plicerit este invers proportional: ‘cu funcfionarea celorlalte viscere sau organe senzoriale (numirul, extensivnea, intensitatea, viteza, cantitatea activivatii lor): cu calitatile sale intrinsece ‘im extensiunea ej, cu durat cu ¢ invers proportiona : tonalitatea ef) LEGILE IUBIRIT Tubirea este direct proport personajul) iubit; ea este si direct proportic acestui object satt personaj (aceasta ¢ geneza inbirii platonice, bazat& pe repre- zentiri, imaginatie si agteptare! este in raport direct cu intensitatea pla- cerilor resimfite sau reprezentate (scontat2), cu durata si frecvemta acestor placeri, cu eXtensiunea plicerilor {cu numdrel, multiplicitatea i varietatea Jor). Tubim deja putin frumoasa fazi necumoscuta pe care am Vazut-o astazi; fo iubim infinit mai mult atunci cind, cunoscind-o sau cisdtorindu-ne cu ea, in afara frumusctii, descoperim c& ea este si hun’, veseli, inteligent’, cuminte, casti, voluptoasi, fideki, activa, asculttoare, delicata, ete. Tubirea este invers proportional cu durerile resimtite saw reprezentate, Ficcare sufcrinti, deceptie, disput’ scade iubirea pind o face si dispar complet, Legea compensatiei, Tncensitatea inbirli este in raport invers cu extensiu- nea ei, Ficcare pasinme cere si implica exelusivitatea: monogatnia nu este 0 creafie artificiala, ci o necesitate psihologica. Dragostea galanta si dragostea poligama sint risipite, estompate, palide Mobilurile se compenseazi: barbatii slati iubesc femeile grase si invers. Intelectualii iubese sportivele si reciproc. Barbayii uriti iubesc femeile frumoa- se, iar femeile frumoase se indragostesc foarte frecvent de barbati destul de urifi: in orice caz, ele nu pun niciodata un pret prea mare pe frumusete. Barbatii nehottirifi iubese femei hovarite, pe cind cei voluntari prefer femei maleabile, Femeile slabe iubese birbati puternici, pe cind acestia din urma sint atrasi de gratie si delicatete (care sint echivalentecn slabicitmea). Barbatilorinalti Je plac femeile mici, iar barbatii mici sint atrasi de femei detalie sensibil mai mare. Blonzilor le plac brunetele; brunilor le plac blondele. Barbatii reci iubesc femei vioaie iaz acestea adora singele rece. Calitatile de potenta sint invers proportionale cu calitatile de atractie; dorinta este invers proportional mentali, geniile afective nu au fost nici frumosi, 2 dimpotriva, ei au fost uneori respinsi sau pérasiti; ei au trebuit intotdeauna si cucereasci obiectul dorintei lor cu sforturi croice si supraomenesti Din punct de vedere practic si utilitar, cei atragatori gi iubifi sint bene- procurate de obiectul (sau 4 ca placerile sconiete din partea cu posibilitatile de satisfacere. Mari senti- ci bogati, nici prea iubifi: ficiarii, uneoti exploatatorii dragostei, pe cind cei indragostifi sint adeseori victimele ei. Din punct de vedere hedonic se intimpla invers: cei atrasi, capt vati, indragostiti sint acci care se bucur’ de placerile estetice pe care le ofer sentimentul iubirii, pe cind cei inbiti m: resimt decit o satisfactie mediocra si banala a orgoliului, oferité de plicerea succesului amoros. Exist’ in inbire: ndrdgostigi, atragi, sedugi, capsivagis iubigi, atraghtori, seduedtos. Ca gi in legea gravitatiei universale, cei mai puternici sint acei care vor atrage pe cele mai slabe. Cei urifi sint atrasi de femeile frumoase; barbatul, in general urit, este atras de femeia, in general frumoas’; cel slab este atras de cel puternic; omul incult este atras de cel cultivat; grosolanul este atras de finefe; timizii sint atrasi de cei indrazneti. 371Mobilurile iubirii se compenseazi: fiecare posed’ motive pentru a fi iubit intr-un fel oarecare, pentru un motiv sau altul. [ubim pentru voluptatea sexu- ali, pentru deliciile digestive si gastronomice (ne plac alimentele, vinul si o jubim pe aceea care ni le prepari: in persoana sotiei iubim bucit&reasa). Ne place un pat confortabil, o camera sindtoasa si placut’, si o iubim pe aceea care ni le pregiteste — sofia. Tubim o persoand pentru bunitatea ei, care ne ofera pliceri morale; iubim o fat& frumoas’ care ne procura pliceri estetice. Tubim pentru sinatate fizica, soliditate si vigoare; iubim sportivii sau sportivele care iradiaz’ sini- tatea si forta. Iubim pentru sinitatea psihica: iubim seninatatea si echilibral, Ducuria si buna dispozitie, calmul si singele rece. Comportarea noastra este o rezultantd a combinarii tuturor forfelor noas- tre afective, a tuturor sentimentelor noastre, — rezultatul alternanfei lor, al aditiunilor si scdderilor lor. Mobilurile actiunii sint multiple si complexe: a le reduce la unul singur inseamné limitare: Ura dirijeazi toate actele noastre «2 ee ee ee ee + + (egoism) Tubirea dirijeaz’ toate comportamentele noastre . » » - + (altruism) Plicerea si clutarea ei conduce toate actele noastre . . . . . (hedonism) Orgoliul (sentimentul superiorit&tii) conduce toate actele noastre (Adler) Sexualitatea dirijeaz’ comportarea noastra ... ~~... . (freudism) Stomacul dirijeazi actele noastre ..... + +--+ - « (epicureism) Curiozitatea dirijeazi viaja . 2... ++ + + + + + (speculativism) Toate acestea sint sisteme unilaterale care simplifick in mod exagerat mobilurile care pun in miscare masina noastra psthicé. Tubirea este un puternic derivativ psihic: absorbind atentia, ea relaxeazt tensitunile si deprima excitafiile altor organe in stare de supraactivitate. Legea ‘reacfiei. Iubirea sporeste in intensitate dupi absente, pauze, abstinent’, dup’ micile certuri. Ea sporeste in intensitate dup’ micile scene de gelozie: femeile o stiu si exploateaza gelozia sotilor lor pentru a sii atasa mai puternic. Excesele amoroase provoaca crize urmate de raciri. Legea reversibilitatii, Tubim totdeauna — fie si putin — pe acei care ne iubesc, pe care ii simfim c& ne simpatizeazi, Iubirea cere si determin’ recipro- citatea: ea este contagioas4. Iubim mult sotia perfect’ (sindtoasi, frumoasi, fidel4, corecta, activa, etc.) chiar daca e rece si impasibila; o iubim de o mie de ori mai mult atunci cind ne simtim iubifi de aceast4 femeie presupusa perfect’. Tubim inteligenta, finetea, frumusetea, calitatile domestice, etc. dar preferim o femeie care iradiaz’ afabilitate si tandrete, o femeie care contamineazd cu dragostea. ‘Legea consonanfei. Aseminarea este un motiv al iubirii: un motiv care determin’ predilectiile si preferinfele ficciruia. Petreciretilor le plac mai ales veselia si oamenii veseli; minc&ii isi iubesc bucitireasa; hiper-sexualii iubesc nimfomanele; lenesii iubesc confortul si pe aceea care li-l procura; estefii iubesc_frumusefea. Tubim cind prin asemfnare (sau consonant’), cind prin deosebire (sau compensatie), E 0 chestiune de posologie (de doz sau de proportie) care decide care din cele dow’ legi antagoniste trebuie aplicat& in fiecare caz particular. LEGILE REACTILOR Legea echilibrului. Orice proces si orice activitate cerebral au drept ca un dezechilibru, Diferenta de potential e cea care face s& circule influxurile nervoase; durerea ne face sa gindim gi s4 activim. Placerea este un echilibru 372relativ, ea duce la repaus. Dact placerile sint, totusi, stenice si dinamogene, ele sint aga mai ales prin latura lor negativ4, prin durerea complementar’, prin suferinfa cauzati de absenta lor, — intr-un mod indirect. Oboseala reprezin- td o anumit& stare de echilibru, o epuizare ce ¢ isc incit la repaus. Activitatea este o echilibrare, un proces de nivelare. Dupa amozsure si punere in miscare, dupa o evolutie ascendenti, orice reactie e supusi involutiei (evolutie descendent’) slabind treptat pind la disparitie. Orice acumuiator, odati incircat, tinde spre descircare. Reconstituind rezervele de energie, repausul duce la reconstituirea diferentei de potential. DupA un repaus suficient — si mai ales dup’ un repaus excesiv — apare ten- dinta spre miscari spontane: aceasta este originea jocului spontan al copiilor sia activitatii estetice a adultilor. Reactia este o nivelare intre centru $i peri- erie. Propagarea reactiilor — ca si iradierea lor — nu e decit urmarea unei diferente de nivel energetic. Ele urmeazi sensul general de scurgere a tuturor energiilor, de la potentialul cel mai ridicat (In spefi, centri cerebrali) spre potentialul cel mai mic (care e, aici, la periferie). Legea iradierii. Odati cu cresterea intensitatii, fiecare reactie tinde si debordeze si si se imprastie: ea devine din ce in ce mai putin local, din ce in ce regional si in cele din urma se generalizeaz la intregul corp. Fiecare reflex local poate, astfel, si-si mareasci domeniul de manifestare sau chiar si se gene- ralizeze, dac& excitatia care fl provoaci creste in intensitate. Legea adapidvii. Intensitatea contractiei musculare este reglat& in raport direct cu rezistenfa intilniti de migcarea muschiului. ,,Impulsul motor poate fi reglat de un arc secundar a cirui activitate este stimulat’ de receptori chine- stezici” (H. Warren). Legea compensafiei. Intensitatea unei reactii este invers proportional’ cu propria ei extensiune si cu aceea a altor funcfii psihice sau organice. Dimi- nuarea sau suprimarea celorlalte functii organice sau psihice contribuie indi- rect la cresterea puterii reactiei respective. Invers, o reactie intensi produce incetinirea sau opreste majoritatea functiilor organice si psihice si, inclusiv, celelalte reactii. Energia reactiei este invers proportional’ cu energia afectivi- titi eterogene simultane. Miscarile voluntare sint mai putin intense, mai putin durabile si mai obo- sitoare decit miscirile involuntare, dat fiind c4 o parte din energia lor este con- sumata in procesele de sensibilitate, de elaborare si de fixafie; deasemenea, datorita acestui fapt cdile misc&rilor voluntare sint mult mai lungi si, deci, mai pujin economice. Voluntarizarea mersului face ca el sa piardd mult in agerime. Mersul soldatilor in cadenta muzicii, prin caracterul lui automat si involuntar dobindit (prin involuntarizarea lui), este mai putin obositor decit merstl obisnuit. Legea calitifilor. Calitatile unei reactii, a cirei cantitate rimine constant’, pot varia. In acest caz, ele se vor compensa una pe cealalt: fiecare variazi. in raport invers cu toate celelalte sau cu una din ele. Intensitatea unei reactii este invers proportionala cu extensiunea, durata si complexitatea ei. Exten- siunea unei reactii este invers proportional cu intensitatea, durata si comple- xitatea ei. Durata unei reacfii este invers proportional cu intensitatea, ex- tensiunea si timbrul ei. Legea' substituirii sau a sublimarii. Dac& un reflex este tmpiedicat si se produci, fl va inlocui un alt reflex, In locul unei tendinte nesatisfacute, se Va intensifica o alti tendinta. Cind vrem si marim randamentul unei functii, trebuie si reducem la minimum celelalte functii. Legea reactici. Orice actiune sau reactie, muscular’ sau glandulari, are tendinfa de a fi urmati de antagonistul ei. Flexiunii tinde sii urmeze exten- 373siunea; peristaltismului tind si i <> opunt antiperistaltismele; adnefiei tinde Sui urmeze abductia: pronatici — supinatia; rotafiei intr-un sens — rotatia in sens opus. Stirii de hipersceretie 2 unei glande il urmeazai o stare de hipo- secretie. Puterea oricirei actiuni ce y antagonistul «i este, din aceasta cauz: Legea oscilafie:. Ficcare migcare v1 altezma eu um interval de rep: necesitind © anumitd pauzi penta a se putea produce din now. Forts nei jniscari este proportionala cu patza care a Prece"lst-o, Toate reactiile automate ale vietii vegetative sint ritmice. Legea reversibilitdfii. Reactiile s afective; la rindul ei executarea provoca si provoaci starea afectiva coresp Nu putem reproduce intentione: stezice sint inregistrate in memorie. To: si perceptibile. Invers, toate migcdriie Ceptibile, Agader, vointa preseptne ccastiinta: singuri imagine sau idee, in timpul unei meditafii profunde, incetineste saz opresce un numér considerabil de iunctii organice. In timpul gindirii interioare sintem foarte distrati: toate simurile sint atunci relaxate, Cufundat in gindurile sale, Arhimede nu a observat c& a i complet gol in strada. 377e izolare si de tlicere. ees spre ‘zi si hhalucinagit @ mai mare in ‘timp, } intunericulni nopfii. Lumina fn camera bolnavilor si !uminarca in mfinile muribunzilor este un tl cu puting fae fecwane LEGILE IMAGINILOR $I AL NCEPTELOR Legea compensafiei. Comprehensiunes. conceptelor este invers propertio. nal cu estensiunea lor (conginninl cregie sat scade, invers proportional ca sfera conceptului: daca unul creste, 1 descreste, — ¢ Aicontenul raper- iudui invers}. Cu alte cuvinte: extensiunca cunoasterii este invers propor tional’ cu selectivitatea — cantite invers proporfionali cz calitatea, generalitatea cu profunzimea, numarei notelor comune cu freeventa de pre~ zentare (si, deci, invers proportional cx numfrul de Iucruri san de obiec' cérora li se aplicd conceptul) Intensitatea unei imagi reciproc, Prec si reciproc. Legea reacfici. Cind o imagine 2 (opusa ei, complementara ei, negativ: imagini antagoniste: aceast tendint. Aaltédat legea asocterti prin deosebire, Tendinja spre reartiv si evocare disonanth este direct propor fionald cu persistenfa si cu aburel imcgin' considerate, Toots imaginile gi conceptele noastre (sati aproape toa grupate si sint erupate fn cupluri complementare, opuse si antitetice deus cite dows: bun — rau, cimpii — pa- duri, deal — vale, munte —- ses, ora — sat, atac — aplrare, materie — ener- gic, static — dinamic. Antitezele se cheami una pe cealalti: cle tind s& alter- neze. Forta oricirei imagini, care a f insusi acest fapt, mariti si ampliii Reprezentarea fiecirei imag fa unei imagini este proportion este intretiati de intervale do r: este ritmici. Legea reversibilitétii. Imagini! descompun si se dezagrega in im: Imaginile evoca stiri afective care cindva le-au insofit. Imaginilc duce noi imagi ca este urmati de antiteza ei . Ficcare imagine tinde si evoce a edati de antagonista ei este, prin pati de un mic i Pauza care a pro eva efectua cu ini ll de Sepa Gin direa — ea ‘azi in concepte; conceptele se 12 cu ele, iar acestea evocd imagini gindire; gindirea combina si pro- LEGILE FIXATIEI (ALE MEMORi. RY) Legea echivalentei. Fixati: rati (ea insisi fiind in raport diyect proportional cu semzati ect cu inter atic, ou proxi excitantului, cu pozitia sa fati de nivelul organului senzorial, etc.) Fixa este direct proportional cu intensitatea tiei, de o parte, cu durata di, de alta parte, Perseverarea actioneszi prelungind durata senzafiei: de aceea ea actioneazi intirind si intensitatea fixatich. De aceea fixatia este direct 378proportional cu durata pauzel sau a repaustlui care Hi urmeazit senzaticl; astlel, lectura seara, inainte de culcare, favorizearA memorizarea, in cinda oboselii de fa stirgitul unei zile de man Repetarca unei senzatii saa a unei lecturi actioneazi, intr-un fel, ca o prelungire a duratei: ea Va lavorizs tiXatia. Retinem mai multe idei la a doua lectura in comparatie cu prima. Fixatia oste invers proporiional®, cu viteza excitatiel (lege negativa, ce se poate deduce din aceea a duratei), Cine invati repede, uit repede. Lectura pripita si rapida este superticiala si nu last decit amprente memoriale sterse. Legea compensafiei. Fixatia este invers proportional cu numérul senza- tiilor concurente simultane, precedente sau consecutive: ea este invers propor- fionala cu multitudines inregistrarilor. Cu cit se invati mai mult, cu atit mai putin se invata bine: cantitatea mareriilor de memorizat este in detrimentul calititii memorizarii, Inckrcare: ului cu cunostinte constituie o crestere a extensiumii, determinind dispersia energ ice si fardmitarea ej in distri- butii multiple, Ea scade, dexsemenca, durata perceptiilor si perseverenta lor senzoriali. Fixatia anei senzatii proportional disponibilitates atontiei. Cu c imagini, afectivitati, etc.) este direct spra senzafiel sau ideii respective, cu imal acaparata cate atentia in alte directii, cu ‘Din acest punct de vedere scoala in aer liber ncentrari de o oarecaze important&: se in- vata ma in condifiile de liniste si de izolare: se fnvatd mai Line noaptea, in absenta oricdrci deturniri a atentiei. Legea reactici. Cu cit 0 te mai contrastanti cu precedentul sau cu simultanul, cu atit mai bine este ca fixati. ia. Contururile sint mai bine fixate decit central. Inceputul si sii le impresii (ca, de pilda, primele si ultimele liteze ale unui cavint) sint mai Line fixate decit elementele interme- diare (putem uita numele cuiva, dar ne amintim de prima liter a numelui stu). himbirile bruste, obiectul cun obiecte necunascute, inso- lical, straniul, sint conditii care Din dova asociatii de fort’ 4 diferitd, o noua repetare are mai veche un ci mare (Jos! ). Ca intotdeauna, pauza gi abstinenta sporese coelicientul de fixatie el tnei idel. Dealtfel, trebuie si admitem —Aplicatie eoretea: experimental speculative doveaita + de dovedlt chine St dlthorare inet deduce percept presupasal anevtret tpotere iret nairectal | sine analiea erat probanalul elastieare divizane i rezone Fiitoral sbstrnctie coneretigare 1 Aplicatia practicé este 9 conchuzie reactivi a premiselor receptive. Eo deductie activi. teoriei in serviciul viefii: ultima limit a oricin teorii. Efectul reactiv (reactie) al unei idei sau al unci teorii. Aplicatia practica fnscamni considerarea unui lucru, nu in sine si pentru sine, ci in afara sinelui si ca mijloc pentru un scop oarecare (v. tabelul de la p. 402). Artele positive si artele acgative arte pozitive (+): Artete negative (~): {Arte positive (+) Ante negative (—) fa determina @ suprima, a obi a dezobisnui ja excita, 7 a calma » de a interesa . » de a plictisi | fins 22 eee cece a 2 amorsa eae + dea apropia . 4, de a indeparta, la pretongi =... a prescurta [iD de a confirma fede a infirma | este o reversibilitate, o conversiune: 0 transformare a legilor in reguli, a efectelor in scopuri, a cauzelor in mijloace, a teoriei in practic’. © consonanji reversibila intre cunostinfe si scopuri: subordonarea stiintei unor scopuri, sau subordonarea scopurilor unor cunostinte. Trans- formarea cunoasterii in putere. Arta de a actiona: stiinta tehnicii. Stiinta lui wtrebuie” sau a regulii 403Diagnosticul si pronosticul caracterului, al afeetivitiqilor, al aptitudinilor, al adevarului, al psihopatiilor Diagnostic: Pronostic: | piagnostic Pronostic: =f ja veden . . . . . . a proveden ) tase wos eg i fe eunoaste || LL 1 a profetiea | a deduce’in spatia | | a deduce in timp | Mledesubtul |)... wiitorul | semiologie .. . . + + evolutie | [prezentul Viltorut Preuncagtere | 2 Givin fo interprets a shied | Aplicatiile practice confer psihologiei importanta si utilitatea sa. Din acest punet de vedere psihologia nu e cu nimic mai prejos decit fizica: aceasta, Gin urm& nu deserveste decit periferia, pe cind prima se aflé in chiar centrul vietii. Psihologia e aceea care va imprima directia vietii; ea va deten comportamentele noastre — de aici, Valoarea cu totul speciaki a ay tiilor_ ei Aplicatiile practice ale psihologiei constituie artele psihologice care sint stiint& aplicati la viata. Artele psihologice sint numeroasc. Ele sint, deas-me- hhea, foarte utile. Necesitatea lor devine din ce in ce mai accentuat, pe misura dezvoltirii vietii sociale, Chiar individul izolat insusi aplick adeseor! cunos- tintele sale psihologice la nevoile sale practice si vitale. Or, nu ¢ deloc indiferent Gach aceste cunostinte psihologice sint juste sau gresite: cele juste duc la succes, la progres, la siinitatea individului si a societitii care le aplici. pe ind cele gresite duc la esec, 1a boali, la deceptii, Ja rain’ Nu este indiferent daci expliciin bizareria unui vis prin hiperconsonantd sau prin diavol. Nu e indiferent daca credem sau nu credem in realitatea sat semhificatia unui vis, Nu e indiferent daci credem sat nu credem in eiucubra- fille freudiste asupra inconstientului, flindei nu e indiferent daci cineva este moral sau destrabilat. Nu e indiferent daca alegem profesia dup’ aptitudinile sau dup capriciile noastre. Fiecare idee este o virtualitate de actiune: fiecare idee conduce 1a © reactie bine determinati, si nu la o alta. A avea o anumiti idee si a crede in adevarul ei inseamna a actiona intr-un anumit mod, intr-un viitor mai mult Sati mai putin apropiat. A cunoaste ideile cuiva inseamna a cunoaste compor- tamentele sale probabile, Ideile sint forte latente, energii virtuale care asteaptit imprejuriri favorabile care le vor face actuale. Vom enumera mai jos citeva aplicatii practice, printre cele mai impor- tante si cele mai cunoseute: Tabelul artolor psilologice Arta de a invija (arta de a memoriza) ce es Miesnotehiie ‘Arta de a instrui po alti =... eee Didactica ‘Arta de a se face inteles 202 tse Lt 11 Leetia Arta de a verifica (arta probe)’ | 2. 2 ee 11 Logied ‘Arta de a recunoaste adevarml 221) D2 ee 2 2 Logica adevdtrudui ‘Arta de a demonstra adevarul y 2. 11D Demoust Arta de a recunoaste gregeala | se LLL Logica ‘Arta de a demonstra gregeala ress eee cial ‘Arta de a induce in eroare (de a provoca eroatea) |. +... + Sofistica Arta de a ingela, de a deruta Sere ae Strategia. sivetticuli ‘Arta de a apara’ adevirul (sia combate eroarea)) 1 Le ss Pledoarie Arta de aconvinge spe eee eee ee Retovicd Arta de a sugestiona eee Hipnotism ‘Arta de a-si procura pliceri (de a se distra) +. LDL gstetica ormativa 406Acta de a procura plicort (altora) A -.# (produetia de opere de arti: muzics, dans, poezic, Tiieraturd, arta Gramatica, arta povestiri, pictura, seulpturd, arhitectura, exntichy arta jetica productivd momiend, arte Dunelor manicre, arta eulinaed Art Abonla, dea menaja ys oe Diplomarie Wea deturna atomtia ss Fi Divestiswent, ‘prestidigitatie, ete Is a atrage atentia (de & excita curiozitatea) | 1). see Rectan us 8 surprinde (le a produce sucprizy a Strategie He al speria 4a ingrozl, a mili, a inspaimints 2s Cult retigios, vatzbut eo a supune.t stapini, a intisnida : oF Ane de a comands doa dinisti 4 _ <5 Perapewtica — moratulat de a se educa _ oe Auto-educatie de meduea . fee Educatic, pedagouie fe a conmmiea ide.” ce LL nimibag, filalogien gramatiea ’ a sentimente < Mimied, intone, - gesturi © a1 se observa (a se inlrospeeta, a se examina) te ~. Psihanaliza Fes Letotehniea 64 “eduta” adevairuty + Euristied se transporta (a se substitui aliuia, a simpatiza, a Se acora eu altii), de a prevedea re: cee e Moral normatioa Arla de ‘a reeunvaste anomaliile psihice <6 s Semiologie psiiatriea Arta de a deduce starea psihied dupa daiete anatomice + Diagnostic neuro-psihie Arta de a recunoaste starea anatomicd si histologic’ dupa manifes- tarile psihice. . . . pe =. + psiho-neurolagic Diagnostic Arta dea recunoasle stare psihoiogied Si functional upd manites- (lezionali Larite psitice _ fi -.. « Diagnostic psite-fiziologic Arta de a recunoaste stared psilici dupa datele si coretatiik fiziotogice 2... fe ee a ee Diagnostic fizio-psiboloyic Arta de a recunoaste (diaunostica) caracterd LT") peihottiagnoatie Arta de a diagnostiea sia misura aplitudinite Psihometrie Arla dea alee o profesic. PLT) Orientare profestonati Arta de a alege funetionari dupa aptiti + Selectie profesional -irta de a jnfluenta ereditatea psintes SD Oo genie. psintea Arta de a recunoaste ereditatea psihied : f+ Diagnostic “ai erediagitpsthice airta de a prevedea ereditatea psihie’ Se es Pronostic al ereditafii. psihice Arta de a se cenitibra (a se normalizay 2 2) Autoepsitoterapie rta de a vindeca (a trata, normaliza) er Psihoterapie Arta de a reconstitut antecedentele psihice (irta de’a’explica, de a deduce cauzele trecute ale efectelor prezente) +. + Revonstituire psihied Arta de a diagnostic fenomenele eae + Psilodiagnostic la de a prevedea fenomencle psihice Psilwopronostic Aceasld enumerare nu epuizeazi lista: flecare criteria (si ele sint atitea!) furnizes: oud aplicatie (mai exact, fiecare criteria furniz Labelul de lap, 403), ari douit aplicajii_antagoniste — a se vedea In paginile ce urmeazd vom trece in revist’ principalele deductii teoretice si practice ale psihologici consonantiste. Spatiul limitat pe care lam i lucririi nu ne permite de a insista asupra lor cu acel lux de detalii care e necesar unei infelegeri ugoare. Sperim, totusi, si reusim si demonstrim indeajuns superioritatea consonantismului, utilitatea, cficacitatea, necesitatea si succesul Tui, PSIHO-NEUROLOGIA Neurologia este uneori infeleasi ca o supraordonald a psihologiei: ea ar fi studiul anatomici, fiziologiei, patologiei, etc. al sistemului nervos (inclusiv al creierului si al psihologiei). Ea poate fi, deasemenca, inteleasi ca 0 subordonatd a psihologiei: in acest caz neurologia ar fi, studiul transmisiunilor, stiinta legiturilor intre suflet si corp, intre centru si periferie, intre psihic $f fizic. 407Jeurologia poate fi considerati, deasemenea, ca 0 coordonatd a psihologici: ca ar fi o anatomic a psihicului, in opovitic cu psihologia care ar fio fiziologie a sistemului nervos; priviti spatial, neurologia ar fi slitnfa sistemulii nervos iperiferic, in opositie cu psihologia, care ar fi stinta centrului; din punetul Ge vedere al metodei neurologia ar fi cuoscutul priv exterior (prin simturile exterioare), in opozitie cx psihologia care ar fi, astfel, cunoscutul prin interior. Sub denumirea de psiho-ncurologie vom intelege aici raporturile sau corelatiile intre diverscle funetii (si sub-functii) psihice si substratul lor material. organic — sistemul _nervos. Dupi cum fizica a fost aplicati la astronomie, iar fiziologia la anatomie, psihologia trebuic, si ca, si se aplice 1a neurologic. Cele douii stiinfe actioneazit una asupra alteia intrajutorindu-se reciproc. Pind in prezent, s-a dedus si s-a generalizat mai ales de la ncurologie la psihologic. Si intrucit cunoscutul neurologic este destul de modest, s-a abuzat de ipotezcle care generalizeazi de la necunoscutul neurologic la necunoscutul psihic. Aceste ipoteze foarte discutabile abundi in psihologiile etichetate drept obiective, neurologice, fiziologice, comportamentale, etc. Or, existi evidente psihologice care sint deasupra tuturor evidentelor histologice si pe care anatomia si histologia sint obligate si le explice iar nusi Ie ignoreze. Psihologia histologica se afl abia la inceputurile ei: progresul ci depinde nu numai de progresul histologiei, dar si In egal miisura de progresul psihologiei. Daci ¢ bine gi ¢ adi is sii visiim la o psihologie hazati pe datele micro- scopice, este si mai admisibil si visvim la 0 histologic pe baza datelor psiholo- gice, Aceasta neurologic dedusi si ipotetica ne oferi directii si sugestit pentru cercetiti viitoare. In primul rind, ea pune probleme; Ia ficcare problemi ca expune cele dow solutii posibile — cele dows ipoteze antagoniste; ea face 0 primi verificare teoretici a fiecireia din aceste ipoteze, stabilind ordinca lor Ge probabilitate; ea sugercazt experientele ce ar trebui executate pentru elucidarea_problemelor. ‘A trece in revisti diverscle probleme neuro-psihologice, care incumbi fiziologiei si neurologiei spre a fi rezolvate, inseamni a face un pas spre descope- rirea adevirului care, astfel, nu vrea niciodata si iasi, spontan din obscurita- tea sa. A interoga si a analiza bine diversele probleme inseamna deja a face un lucru pozitiv. A condensa, clasifica, compara si a discuta aceste probleme gi ipotezele pe care cle le comporti — dupa ce au fost doar enumerate — este 0 alti Iucrare ce trebuie facut’. ‘Abia dupi ce aceste probleme teoretice au fost aduse Ja un nivel ridicat de elaborare trebuie pornit la experimentare, Astfel ar insemna si orbeciim in cel mai complicat labirint al stiintei. Acestui defect de metoda trebuie atri- Duite slabele rezultate ale experimentirilor neuro-psihice. Trebuie gindit mult pind a se gisi toate ipotezcle necesare pentru ca experientele noastr; fie bine conduse. Ipot maximun, tot aga cum e necesar metoda de cercetare experimentali, trebuie deci organizat, amplificati, intensificatd la organizim laboratorul de experienta si ENERGIA PSIHIC Care este natura ci? (cu alte cuvinte: cu ce seaman’ Este ca oare ceva aparte, de o natur’i superioara si far nici o aseminare cu lucrurile cunoscute? Existi vreo aseminare intre aceasta energie si acelea pe care le 408cunoastem? O putem oare cunoaste actualmente? Sau accasti ambitie trebuic aminata pentru mai tirziu? Energia psihici este cognoscibili: ea are prea multi asemanare cu celelalte energii cunoscute: ca provine din energii lizico-chimice; ea posed intensitate, extensiune, tonalitate, cantitate, v si durati. Este ea fizict sau chimici? Sau mixti? Complesitatea, promptitudinea, finctea ei denoti ci ea este o cnergie fizick, Care e Sursa ci? Ea este interioa si chimica si, in acclasi timp, exterioara si fizied. Sub influenta unor excitanti externi se produc modificiri de claborare chimici ce clibereazii aceasta ener Fira excitatia adecvati alimentele cele mai favorabile gindirii nu vor putea determina niciodati metabolismul care si conduci la o idee genial. Excitantul este amorsa care determina elibcrarea energici psihice, transformind in gindire un matcrial care, altfel, ar fi trebuit sii devin’ bili sau uring Care ¢ locul ci de claborare: central sau periferic, localizat sau difuz? Existi un organ special al cnergiei psihice? Existi glande de energie psihici Care este rolul secreiilor endocrine? Care e rolul celulclor nervoase in cla borarca, acumularea si distribuirea acestei cnergii Care ¢ momentul claboririi ei? Se va produce oare elaborarca ei chiar in momentul utilizarii ei, in mod disruptiv, sub presiunea unei necesititi sau elaborarea ci are loc in ficcare moment, in mod continuu, pentru a se acumula sub forma de rezervi? Care e mecanismul ei de acumulare? Este care functia de acumulare descentralizati si rezervata fiecirei celule nervoase (ficcare acumulind pentru contul siu propriu) sau cxisti un organ special, un rezervor diferentiat, un depozit central de encrgic? Care ¢ modul ei de distributic? Distribugia ei se face oare exclusiv pe cale vascular’ sau si pe cale _nervoasi? Este oare accastii energie transportabila sau nu? O- celuld nervoas poate ceda unei alteia din energia sa de rezervi? Celulele nervoase isi fac reciproc imprumuturi de energie? Energia psihici este distribuit’ exclusiv la cercrea unei necesititi, sau se va oferi si sub presiunea unui surplus si a unui excedent? Cel mai adesea e: este atrasii, dar e si impinsi, cum ¢ cazul inactivititi estetice, Energia psihic se transmite totdeauna prin fire sau si prin radiatii? Este ea oare in mod necesar legata de un conductor? Actioneazi ea oare exclusiv prin contigui- tate sau si la distanti? Este ea un fluid a cirui manifestare este totdeauna conditionati de existenta unei fibre nervoase? Noi sintem pentru actiunea la distanfi a energici psihice. Aceasta permite o explicare stiintificd a telepatiei Care ar fi raportul intre energia psihict si energia vital? Cele dowd energii au puncte de comunicatie? Sint ele omogene sau eterogene? Noi opinam pentru unitatea celor doua energii si intertransformarea lor recipros ceea ce ar explica intr-un mod satisficitor compensirile si decompensirile reciproce ale activititilor psihice si ale activititilor fiziologice. Fluidul psihic nu e decit o forma a fluidului vital. Putem oare asimila centrele nervoase cu 0 pil reversibiki care se incarci in timpul somnului pentru a se descirca in timpul stiri de veghe? Creierul este un rezervor de energie? Aceasti con- ceptie este mai mult decit probabila. Cheltuirea de energie este oare totdeauna paraleli cu producerea ci? Exist o astenie de distributie alituri de o astenie de productic? In orice caz, excitatia si exuberanta (agitatia motrice, hipermnezia, exaltarea afectiva si a gindirii, etc.) nu sint totdeauna in raport cu un excedent deenergic: ele consti- tuie, uncori, 0 risipi.a acesteia. Deasemenea, depresiumea nu inscamni cu orice Pret insuficienta energetic’: destul de frecvent, numai amorsa ¢ aceea cart 409lasi de dorit, Inhibitia este o cauzit freevent a depresiunii, Actioneazi care ea prin barajul sau prin oprirea mecanic& a curentului (prin obstrucfia unui canal sau prin inchiderea unci ccluze)? Este mai probabil ca mecanismul ci si fie constituit de interferenfa a dout curente opus xisti reversibilitate intre energia excitant: extern’) si energia inregistrata (psihica, interna) ?intre achizitie si reproductie? intre excitatic zatic? Putem retransforma energia psihici? Putem spera si reusim vreod fotografiem reprezentirile? Un om nascent orb, al cirui nerv optic este excitat direct de curent clectric, nu are impresii luminoase. Acelasi orb, supus accleiasi oxperiente dup’ o operatic care Fa redat viizul, resimte impresium! luminoase. ‘Trebuie asadar sit admitem ci energia specific’ nu exist in centrele nervoase inainte de a fi importata din exterior. Imaginile (amprentele) memoriale reprezinti energia fizict i si © reproduct. xterioara condensati intr-un volum 1 i capabil Conductia nervoasi (distributia, transportul, propagarea curentului nervos) este materiali sau energetic’? chimici sau fizic&? mecanicd sau vibratorie? Incetineala cu care se transmite curentul nervos (30—40 m pe secundi) pledeazi in favoarea naturii sale cu totul speciale. Conductia nervoasi se produce oare in sens unic sau in dublu sens? ¢ ire- versibild sau reversibila? Legea polarizirii dinamice afirm’ fisitatea, constan- ta, stabilitatea, specializarea directiei curentului in fiecare fibra nervoasi. in neurologic aceasta lege este considerat% ca un adevar absolut, Psihologia a pus-o recent la indoiali, finde’, in acest caz, cum ar fi posibilt reproductia? Trebuic oare si admitem, in ceea ce priveste reproductia, cli centrifuge speciale, alituri de cAile centripete senzoriale? Dealtfel, excitatia artificial cu clectricitate se transmite in ambcle sensuri (conductibilitate indiferenti). Conductia interna este de acelasi tip ca si conducfia extern’? Nimic nu se opune admiterii unor deosebiri intre mecanismele si modul de funcfionare al celor dou’ conditii (neurologick si psihici, extra- si intracerebrald): in. timp ce una este monopolar’, cealalta poate fi bipolar Care este semnificatia celor dou categorii_ de transmisie: rapid’ (pen- tru senzatiile termice, olfactive, gustative si vizuale) si lenti (pentru senza- fille tactile, auditive si cenestezice, interne)? conductia este specific sau aspecifica? Legea energie’ specifice proclama specificitatea conductiei senzo- riale, Care este insti gradul acestei specificititi? Este ca absolut sau relativa? Unde se opreste specificitatea nervilor sensitivi? Trebuie oare si admitem nervi specilici, diferifi si distincti, pentru pipait si pentru gravitatic? Exis oare o specializare functionali dobindita, alituri’ de 0 specializare ereditara? Conductia implica oare totdeauna un fir conducator? Exist’ conductii fir fir? Noi sintem de aceasti ultima pirere. Ipoteza pare hazardata, dar aceasti impresie anticipata nu scuteste de verificare. In secolul telegrafiei fir ar fi condamnabil si trecem pelingi aceasta presupunere fiir a 0 Tua in con sideratie sia oexamina, Nu trebuie, deci, si o respingem cu prea multi ugurinti. Ea concordi cu teoria consonantei care, precum s-a vazut, explici atitea aspecte neintelese ale psihicului. Exist oare o specializare a filetelor nervoase pe care le cuprinde un nerv sensitiv? Se pare ca trebuie sii admitem in _ pri- vinta lor, in afara specificitiii spatiale, o specificitate tensionali (periferia retinei este mai sensibili la excitatii slabe). anoUnda nervoasi poate interfora? Care sint legile acestei interferente? Intre dowd fibre vecine si adiacente, dintre care unul (sau amindoua) este stribitut de curentul psihic, nu se produc fenomene de inductie electries cu pertechafii functionale consecutive? Actiunea unui segment nervos asupra gment nervos adiacent poate fi sau o excitatic, sau o optire ai de derivatie pentru influxul nervos, ca si derivatia circu Tatoric? Conservarea surprinzitoare a funetiilor centrale in anumite cazuri de sectionare aproape totaki a maduvei spinarii ar fi in favoarea acestel opinii ‘le psihice sint publice si universale sau individuale si exclusive? Exist mvane? Calea de transmisie a sensibiliti{ii cutanate, formati din peste 500 G00 fibre nervoase in partea sa periferici, este puternic redusi pe traiec- tul cl: numirul fibrelor care 0 constituie este excesiv redus cind ea ajunge la straral optic (Tai Gehuchten ). Este permis deci si admitem ci pe. acelasi fir pot comunica intre ele citva fcluri de curengi. Penterig Se > eens Fig. 263 Cale de comtueie unis, comand pote sl mil stimali (condensarea excitatillor periferice, cu descondensate: sau detenta centrala si invers). Specifieitate centralé eare cores punde spocificitagii periferice, fia specificitate intcrmed ara Carentii_periferici aflueazi in acceasi cale central, fir totusi si se fcnde: fiecare curent isi conserva caracterele sale de tonalitate si intens sistii deci argumente impotriva mecanismului unei canalizari grosiere si in favoarea concepfiei unei specificitati fiwcfionale a curentilor nervosi. Or, aceasti specificitate functional este reductibili la 0 specificitate fizie energetica, vibratorie. Exist oare o cale separati pentru fiecare imagine? Putem oare imagina cai separate pentru fiecare comunicare intre o imagine si alta? In acest caz ar trebu: admisa crearea spontana si instantanee a unor cai psibice, fiinded in fiecars moment se vor stabili raporturi (asociatii) noi, SENZATULE Functiile organelor senzoriale sint multiple: ele sint colectori, sclectori, transformatori, amplificatori si reductori, rezonatori-receptori, rezonatori- emifitori, Ele capteazi undele excitatiilor externe; pe de alta parte, ele vor emite spre creier imaginile acestor excitanti externi. Organele senzoriale sint transformatori de energie. Fiecare energie este transformabili intr-o alta energic: psihologia a descoperit acest adevir inaintea fizicii. Acelasi excitant fizic, aplicat la diferite organe, provoact senzatii diferite; excitanti diferiti, aplicati la acelasi organ senzorial, produc aceeasi senzatie (principiul energi- ilor specifice ale organelor simturilor. — J. Miller). Fara indoiali, undele sonore nu pot determina in ochi impresii de lumini, iar vibratiile optice nu determina urechea si aud’ sunete. Aceste exceptii sint, insi, din punct de vedere fizic, explicabile. Procesul intim al vederii este chimic sau fizic? Hering a sustinut teoria chimici: culorile ar rezulta din asimilarea si dezasimilarea a 3 varictiti de Substange vizuale, Young si Horowilz au sustinut teoria fizicd: in retina aitexista trei specii de fibre — pentru rosu, pentru verde si pentru violet. Prin combinarea in diverse proporfii a accstor trei varieti{i de senzatii reaulta cele 30000 de nuante cromatice percepute si diferentiate de ochii nostri. care punct al meleului este apt si reactioneze Ja fiecare sunet (Bon nierj? Sau tiecare fibra transversala a membranci bazilare este wn rezonator specific (Helniholt: )?. Fibrele membranci bazale (circa 20 000) intra in rez0~ nanti pentru a vibra Ja unison cu sunctul care vine din exterior. Aceste fibre sint esalonate in marimi crescinde: membrana este de aproape dowisprezece ori mai largi Ia virful canalului decit Ja baza lui, Ea se compune din fibrece pot fi comparate cu corzi intinse, Teoria lui Ewald este o variant’ a rezonantei tot atit de probabil; dupa acest autor membrana bazilari ar forma figuri acustice, noduri si ventre, ca si orice membrana vibrant’. In acest caz, corespon- denta nu mai este local (intre ton si fibri) ci regional (intre ton si figura format Sensibilitatea auditivs pentra tonuri este destul de find: doui vibrati consecutive sint suficiente pentru a produce o senzatie auditiva; 15 vibratii consecutive sint suficiente pentru a percupe cu destuli claritate tonalitatea sunetului (Lindworsky). Nuantele mirosurilor sint datorate unor sitbstante detectoare specifice? Exist 0 substanti propric fiecirei nuante? Sint ele datorate unor fascicule diferite? Sensibilitatea gustativi posed’ o specializare anatomici si histo logicd: Topografie tinguala: Steucturi: | Senzatii: portiune posterioara papillae cireumyallatae | parfile lateral pillae foliatae | aera si sarata viefut papiliae fongiforme | dutee Pielea este un organ senzorial care produce multiple senzatii. Pentru fiecare (sau aproape fiecare) senzatic exist organe specializate, vizibile la microscop: pentru pipait exist’ corpusculii lui Meissner, situafii in papilele epidermice; pentru rece exist corpusculii Iui Krause, foarte freeventi in conjunctiva si in mucoasa glandului: pentru durere exist terminatiile libere ale filetelor nervoase. Pe cm? s-a calculat (dupa Gley) 623 puncte de rece. « Rinie Organe sexuale Stomac Fig. 265, Fig, 266 5, 206, Exist actiuni interorganice ce se realizeaz pein intermediul centrilor ‘ogi, — creier, etc. (fig. 265). Exist’ insd si actiuni interorganice directe (fig. 266). ate organ ar¢ relatii cu toate celelalte organe, inclusiv cu creierul. Creierul este, {ard indoiald, un organ privilegiat, dar el nu define monopolal comunicaiilor interorganice.