Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Cuvant Inainte................................................................................................................................................................. 4
2
Balerinele - Edgar Degas | Studiaza-ti subiectul pe toate partile ........................................................... 22
Floarea Soarelui - Vincent van Gogh | Joaca-te cu diverse combinatii de culori .............................. 23
3
Cuvant Inainte
Primesc din ce in ce mai des emailuri prin care sunt rugata sa-mi spun parerea despre una
sau chiar mai multe picturi. Inteleg ca fiecare isi doreste o critica constructiva de la cineva "din
domeniu". Dar, in ultimul timp a devenit fizic imposibil sa raspund la toti. Ar insemna ca toata ziua sa
nu fac nimic altceva decat sa raspund la astfel de cereri. Si atunci, nu as mai avea timp sa creez noi
tutoriale. Nu vrei ca asta sa se intample, nu-i asa?
Vreau sa-ti spun ca exista intr-adevar oameni "din domeniu" care se ocupa in principal cu
analiza si evaluarea operelor de arta. Ei se numesc critici de arta. Sau, mai modern spus, curatori.
Pentru a obtine o astfel de calificare, ei urmeaza facultatea de arte plastice, si se specializeaza pe
istoria artei. Pentru a primi o evaluare din partea lor costa. In functie de prestigiul si experienta
acestui expert, pretul poate fi destul de mare.
Dar, mai vreau sa-ti spun si ca te poti auto-evalua si singur, daca urmezi ghidul de analiza pe
care ti-l voi prezenta in aceasta carte!
Pe baza acestui ghid vei putea analiza toate picturile tale din trecut, si vei stii la ce aspecte sa
fii atent in viitor.
In plus, vei gasi in aceasta o colectie de analize sumare facute de-a lungul a peste un an de
zile decand predau cursurile de pictura online.
Vei afla apoi secretele marilor maestrii ai picturii: cum au realizat ei picturi nemuritoare, care
continua sa inspire generatii peste generatii.
Iar la final, pentru un plus de inspiratie, vei vedea cum au realizat cursantii mei, pas cu pas,
tablouri exceptionale.
Asadar, am conceput aceasta carte pentru a putea ajuta cumva pe toti care isi doresc o parere
despre picturile lor, dar carora nu le-am putut raspunde din lipsa de timp.
Cu prietenie,
Laura Mateescu
Laura Mateescu
Autor, Dincolo de Forma si Culoare
4
Ghid de analiza al lucrarilor plastice
Am denumit acest capitol "ghid de analiza al lucrarilor plastice" deoarece indicatiile pe care urmeaza
sa le dau se aplica atat picturilor - indiferent de mediul de lucru (acril, ulei, acuarele) - cat si lucrarilor
grafice (desen in creion, carbune, pastel), si se pot adapta de asemenea, si fotografiilor.
Compozitie si Perspectiva:
Compozitia si constructia tabloului este punctul de pornire al oricarei lucrari de arta. Daca pictezi o
reproducere, tot ceea ce trebuie sa faci este sa respecti proportiile pentru a nu da gres. Daca insa,
pictezi dupa o fotografie, cauta sa te gandesti bine daca acea imagine contine elemente bine
asezate. Nu orice fotografie are o compozitie placuta. Exista cateva reguli de compozitie de care
trebuie sa tii cont. Acestea sunt prezentate in lectia 4 a cursului Picturia.
Dupa prezentarea cuprinsului acestei carti ti-am aratat cateva picturi clasice puse "sub lupa" liniilor
compozitionale. Iata inca cateva:
Inafara de aplicarea regulii treimilor, a triunghiurilor, diagonalelor sau a spiralelor proportiilor de aur…
Ar mai fi de retinut urmatoarele:
Unele compozitii nevoie de un punct de interes, care de multe ori coincide cu punctul de
fuga, iar restul elementelor se vor construi in jurul acestui punct de interes. Daca avem un
subiect floral, de exemplu, atunci punctul de interes este chiar in centul panzei, iar schema
compozitionala se va rezuma la forma de cerc, si pe baza de linii.
Dar, pentru un peisaj, este indicat ca acesta sa fie compus folosind schemele compozitionale
clasice. Daca esti incepator, cel mai usor iti va fi sa lucrezi dupa regula treimii. Sa luam
ca exemplu un peisaj cu o casuta. Avem casuta undeva in stanga sau in dreapta, iar drumul
care duce spre ea conduce si ochii privitorului, fiind o linie de fuga amplasata la 1/3 sau 2/3 din
compozitie, nu la mijloc. Si aici intervine perspectiva…
5
Elemente si principii artistice:
In plus pe langa regulile de compozitie, mai exista cateva elemente, pe care daca ajungi sa le
stapanesti, poti construi o imagine originala, fara un model fotografic. Este vorba despre principiile
artistice prezentate in lectia 3 a cursului Picturia. Acestea sunt: linia, forma, culoarea, valoarea,
aspectul, textura, echilibrul, spatiul, accentul, miscarea si ritmul, varietatea. In final, toate se
reduc la compunea ECHILIBRATA a picturii, astfel incat sa ne dea in final o stare de bine. Daca ceva
pare nelalocul lui, insemna ca undeva este o greseala.
Nu voi relua aici detaliile despre aceste principii, dar, in capitolul urmator vei vedea practic cum m-am
folosit de ele pentru a analiza doua lucrari.
Contrast:
Contrastul este unul dintre principiile mentionate mai sus, dar, fiind un lucru foarte important - crucial
chiar - pentru reusita unei picturi, il abordez ca un criteriu separat de analiza. Exista multe tipuri de
contrast, si intr-o pictura te poti intalni cu mai mult de unul singur. Toate contribuie la obtinerea unui
centru de interes.
Contrastul clar-obscur
Contrastul cald-rece
Contrastul complementar
Daca dai gres in ceea ce priveste contrastrul clar-obscur, degeaba ai o compozitie superba si bine
executata. Acest contrast se refera la diferenta dintre zonele umbrite si zonele luminoase. Cu cat
contrastul este mai mare intr-o zona a picturii, cu atat acea zona va atrage mai mult atentia. Asadar,
acolo unde ai stabilit prin compozitie ca ai un punct de fuga, in general, acolo vei avea si cel mai
puternic contrast. Nu este indicat sa faci toata pictura contrastanta, ci doar zona de interes.
NOTE:
Cum faci o zona mai luminoasa? Adaugi alb in culoare. Cum faci o zona mai umbrita? Adaugi
negru in culoare.
Contrastul cald-rece se refera la adaugarea unor culori din gama rosu-portocaliu-galben in
imediata vecinatate a unor culori din gama verde-albastru-violet.
Contrastul complementar se refera la alaturarea unor culori complementare pentru a atrage
atentia.
Chiar si "studentii" care inteleg importanta contrastului clar-obscur se mai impotmolesc in evaluarea
corecta a luminozitatii/intunecimii diverselor zone din pictura lor. Daca ai dubii (si chiar daca nu ai), iti
recomand urmatorul lucru:
1. Fotografiaza pictura in stadiul in care te aflii (trei sfert gata sau mai putin), si descarca
imaginea pe calculator.
2. Foloseste un program de editare pentru transformatea fotografiei in alb-negru.
3. Transforma in alb-negru si fotografia de referinta (presupunand ca ai lucrat dupa o fotografie).
4. Compara cele doua imagini. Ar trebui sa-ti sara in ochi diferentele de luminozitate. Este zona
umbrita din compozitie suficient de intunecata in pictura ta? Sau este de un gri mai deschis
decat in imaginea de referinta?
6
Identifici in acest fel toate problemele legate de valoarea corecta a culorilor, si vei stii ce corecturi
trebuiesc facute inainte de a finaliza tabloul. Cand te apropii de final, poti repeta procesul de
transformare digitala in alb-negru.
Exemplu: Stela Simon, interpretare pentru una din temele cursului Pictura in Ulei.
Perspectiva poate fi redata nu doar prin contrastul clar-obscur, ci si prin folosirea contrastului cald-
rece. Astfel, intr-un plan indepartat avem culori mai reci, iar intr-un plan apropiat avem culori mai
calde. Acest lucru este important de avut in vedere atunci cand iti pregatesti amestecurile de verde
intr-un peisaj.
Unii pictori insa nu se folosesc deloc de o perspectiva realista. Ei prefera un stil plan, dar care totusi
este placut ochiului. Cum fac ei asta? Prin contrastul cromatic complementar. Urmarind culorile aflate
la polul opus pe roata culorilor (cercul cromatic), gasim urmatoarele principale "perechi" de culori
complementare:
Rosu-Verde ||| Galben- Albastru ||| Violet-Portocaliu
Alaturarea acestor culori va atrage atentia. Asadar, in zonele in care doresti ca privitorul sa
zaboveasca, gandeste-te la aplicarea acestor culori, indiferent de culorile realitatii pe care ti-ai ales-o
de model. In acest fel lucrarea ta va deveni mai buna.
Cromatica:
Culorile pe care le alegi pentru pictura ta sunt esentiale pentru mesajul pe care vrei sa il transmiti. In
plus, se spune ca din coloritul unei picturi putem stii starea de spirit a celui care a pictat.
In general, lucrarile bune sunt cele care folosesc o gama larga de nuante si tonuri de culori tertiare.
Lucrarile care se bazeaza strict pe culori primare si secundare sunt, sincera sa fiu, mai slabute.
Pictura nu trebuie sa abrunde de culori. Nu te ajuta la nimic sa faci un intreg curcubeu. Este mai bine
sa stabilesti de la inceput care va fi culoarea dominanta, si sa jonglezi apoi cu nuante apropiate. In
acest fel se creaza o pictura "cu atmosfera", iar atmosfera este cea care ajuta la transmiterea
mesajului.
Ceea ce urmaresc sa vad la o pictura nu este insa utilizarea corecta a culorii in forma ei pura. Adica,
daca vrei sa faci iarba rosie si nu verde, nu-i nici o problema. Ceea ce urmaresc de fiecare data este
aplicarea VALORII corecte a acelei culori, si modul in care aceasta se ARMONIZEAZA cu restul
culorilor de pe panza.
7
Ce este valoarea? Pe scurt, este gradul de intunecime sau luminozitate a culorii. Si aici ne intoarcem
practic la contrastul clar-obscur. Ma intereseaza ca in zona de interes sa exista un contrast valoric
puternic, iar in zonele limitrofe, o trecere treptata de la o valoare la alta.
Daca este vorba despre o natura statica, poti sa faci o portocala verde daca vrei, dar, vreau sa vad
ca este tridimensionala, prin jocul de culori aplicat pe panza.
In ceea ce priveste armonia, urmaresc aplicarea corecta a contrastelor cald-rece si complementar.
Astfel, iata cateva indicatii:
Culorile calde par ca se apropie iar cele reci se indeparteaza.
Culorile calde sugereaza partea luminata iar cele reci partea umbrita. Daca adaugi, de
exemplu, putin galben in alb cand pictezi o zapada luminoasa, aceasta va contrasta cu zapada
umbrita care contine albastru.
Contrastele cald-rece si complementar sunt foarte utile pentru stabilirea fundalului.
Daca adaugi culori mai calde poti insufleti o pictura rece.
"Temperatura" unei culori este relativa. In teorie te poti referi la o culoare ca este mai calda
sau mai rece decat alta in functie de pozitia ei pe scara temperaturii culorii, dar, in practica,
temperatura perceputa vizual este temperatura relativa la celelalte culori folosite, si nu la intreg
spectrul teoretic. Lasa teoria, si pune accent pe practica, atent fiind la perceptie.
O paranteza importanta…
Foarte multa lume ma intreaba cum sa obtina o anumita nuanta sau culoare tertiara. Bazele
teoriei culorilor le-am explicat in lectia 2 a cursului Picturia, dar, vreau sa spun ca cea mai
buna metoda de a-ti cunoaste culorile, este sa iti creezi o roata a culorilor, si un tabel cu
amestecuri. Te vei putea intoarce apoi oricand la acestea, si vei stii ce culoare si ce proportii
sa folosesti pentru amestecul care il prepari. Degeaba iti arat pe calculator, sau chiar tiparit,
un astfel de tabel. El nu este relevant pentru tine. Trebuie sa folosesti culorile TALE pentru a
obtine amestecuri la care sa poti face referire in viitor. Spun acest lucru pentru ca, de
exemplu, albastul ultramarin sau alta nuanta de la alta culoare, chiar sub aceeasi denumire,
poate sa difere putin de la un producator la altul. De asemenea, confectionand tu insuti un
tabel de referinta, te vei obisnui mai repede cu proportiile amestecurilor. Proportiile sunt
esentiale pentru recunoasterea si reproducerea unei anumite intensitati ale unei anumite
culori.
Mareste contrastul si saturatia fotografiei de referinta - in acest mod vei putea judeca mai usor
culorile pe care trebuie sa le aplici in asa fel incat pictura ta sa nu fie prea anosta; vei putea gasi mai
repede si mai usor valorile corecte ale culorilor.
8
Executie:
O lucrare este cu atat mai buna, cu cat formele si culorile trec dintr-una in alta lejer, fara fortare.
Mana unui incepator se straduieste intotdeauana sa creeze contururi clare sau sa umple formele intr-
o culoare uniforma. Desigur, lejeritatea si increderea ca pensula va trasa bine ceea ce ne dorim, sunt
lucruri care se vor obtine in timp. Este ceva ce tine de experienta, iar experienta vine pictand.
Asadar, nu vreau sa te streseze acest lucru. Cu timpul executia se va imbunati de la sine, si vei
ajunge sa descoperi ce mod de lucru ti se potriveste cel mai bine, care iti este mai comfortabil.
Cu cat vei picta mai des, dar fara graba, cu atat iti va fi mai usor sa previzionezi ce efect va avea
aplicarea pe panza a unei anumite consistente de vopsea. Vei stii ce fel de pensula iti trebuie pentru
a obtine un anumit efect, si cum trebuie sa fie miscarea mainii.
9
Daca vrei sa te bucuri pe deplin de pictura, trebuie sa acorzi importanta lucrurilor si etapelor care
conduc catre final. Iti plac drumetiile? Este precum urcatul unui munte. Pana ajungi sus in varf,
urcusul este greu, dar, odata acolo, sentimentul este unul glorios; o implinire greu de exprimat in
cuvinte.
Reflexii strambe
Fie ca avem un soare sau o luna care apun peste mare, sau avem felinare care se reflecta in baltile
de pe trotuar, reflexia este intotdeauna perpendiculara, si nu inclinata. Mai mult decat atat, ea se
aliniaza pe verticala cu sursa de lumina (soare, luna, felinar). Nu este mai la stanga sau mai la
dreapta.
10
Fundal uniform si necontrastant
Intalnesc deseori incepatori care coloreaza pur si simplu fundalul cu o singura culoare, pe care o
intind cat mai uniform posibil. Recomandarea mea este acorzi o atentie mai mare acestui aspect.
Chiar daca fundalul este ceva neimportant, ceva din spatele subiectului, sa stii ca subietul poate fi
pus mai bine in valoare de un fundal bun.
In general, subiectul are culori deschise, este luminos, si de aceea, este mai greu sa dai gres daca
alegi nuante inchise pentru fundal. Culorile inchise vor contrasta cu subiectul si vor indrepta atentia
privitorului catre acesta. Apoi, incearca sa nu te limitezi la o singura culoare. Daca obiectele/vaza cu
flori se afla pe o masa, picteaza-o si pe aceasta. Nu le lasa "suspendate in aer". Pe masura ce
avansezi in lumea picturii, adauga si un material cutat, o fereastra, etc.
Cat pe ce sa uit: nu folosi negru pur la fundal. Mai bine un ultramarin inchis (rece), sau un maro inchis
(cald).
11
Folosirea unor materiale de calitate slaba si mediocra
Una dintre greselile de care m-am debarasat cu greu a fost folosirea materialelor ieftine. Materialele
de calitate nu iti vor garanta o pictura mai buna, dar, te ajuta mult daca ai trecut cu bine de etapa
constructiei. Din pacate, este adevarat ca in pictura conteaza foarte mult calitatea materialelor, si de
asemenea, este valabila si zicala: "cat dai atata face". Materialele de calitate sunt mai scumpe, dar,
culorile bune vor fi mai vibrante, si mai usor de manevrat. Si panza de calitate mai buna este foarte
importanta in aderenta si intinderea culorilor. Ceea ce conteaza mai putin este instrumentul de lucru.
Cel mai ieftin este: degetul! Si daca stii sa-l folosesti, este foarte bun. :)
12
Analize Aprofundate
John Mallord William Turner (1775-1851)
- analiza pe baza principiilor artistice -
Linia: Avem in primul rand linia orizontului, care delimiteaza apa de cer. Apoi, tot cu
ajutorul liniilor, au fost pictate catargele, de exemplu. Linii mai scurte pentru reflexia din
apa si linii diagonale scurte pentru norii "batuti de vant".
Forma: Cu ajutorul formei, putem identifica soarele (rotund) si vapoarele.
Culoarea: Predomina culorile calde, dar in departare avem si o bucate de cer albastru.
Acest lucru ajuta atat la delimitarea planurilor, cat si la senzatia de profunzime. Faptul
ca momentul zilei ales este apusul devine clar nu doar prin pozitia soarelui aproape de
orizont, ci si prin culorile folosite.
Valoarea: Observam ca partea superioara, in special in jurul soarelui, are o valoare
deschisa, partea centrala o valoare medie, iar partile de jos, pe stanga si pe dreapta, o
valoare mai inchisa. In acest fel se obtine un contrast care obliga prvitorul sa isi plimbe
privirea intre cele doua parti intunecate. Apoi, in cazul vapoarelor, avem o trecere
brusca de la o valoare mai mica la una mai mare, lucru care conteaza foarte mult pentru
stabilirea formei si a punctului de interes.
13
Aspectul: Prin uniformizarea culorii pe suprafata apei, artistul transmite imaginea unei
ape calme, fara valuri majore. In schimb, varietatea culorilor si a formelor de pe cer
indica un zbucim meteorologic specific apusului.
Textura: Prin trasarea cu pensula in mod orizontal, artistul a redat textura apei.
Spatiul: Profunzimea este redata, asa cum am mai spus, prin folosirea unor culori mai
reci in departare, dar si prin pictarea unor vapoare mai indepartate si a unui tarm
nedetaliat in dreapta. Pe masura ce ne departam de batalia vapoarelor, detaliile si
contrastele sunt mai estompate. Acest lucru se observa chiar si in cazul norilor!
Echilibrul: Exista un echilibru intre partea stanga si partea dreapta a lucrarii. Pe stanga
avem lupta vapoarelor, cu flacari, iar pe drepata apusul inflacarat in aceleasi culori
rosiatice chiar deasupra soarelui. Apoi, predominanta culorilor calde din dreapta este
echilibrata de predominanta culorilor reci din stanga. Acest echilibru este redat nu doar
prin colorit, ci si prin contrastul valoric asemanator celor doua zone.
Contrastul: Principalul contrast in aceasta pictura este intre cele doua vapoare care se
lupta - unul este pictat in tonuri deschise, iar celalalt in tonuri foarte inchise. Unul este
mai mic, celalalt mai mare. Apoi, avem si alte contraste secundare, menite sa
evidentieze forma acestor vapoare si dramatismul specific unui apus de soare.
Accentul: Atentia este indreptata catre doua zone de interes. Avem odata vapoarele
care se lupta intr-o zona ce atrage prin contrastul dintre ele. Apoi, atentia se indreapta
si catre soarele care apune, ceea ce confera echilibru compozitiei.
Miscarea si Ritmul: Felul in care norii sunt pictati in mare pare in aceeasi directie
indica miscarea loc in functie de vant.
Varietatea: Faptul ca in cele doua zone de interes avem obiecte diferite (pe de o parte
vapoarele, pe de alta apusul) face parte din varietate. Tabloul nu ar fi fost la fel de
interesant daca aveam doar vapoare peste tot, iar soarele lipsea. Apoi, avem vapoare de
diferite forme si culori. Acesta este probabil cel mai evident element al varietatii, dar si
un element de unitate - sunt mai multe vapoare!
14
Laura Mateescu - O zi torida in Delta, pastel cretat pe A4
- exercitiu de analiza facut in grupul de studenti Picturia -
Premiza:
Scrieti un cuvant sau o expresie care va vine in minte atunci cand priviti tabloul acesta.
Ce v-a determintat sa alegeti acel cuvant/expresie/fraza?
Incercati sa nu repetati ce s-a spus inainte. Daca s-a spus deja, gasiti altceva. Poate fi o
observatie, un sentiment, o neregula. Orice.
Scopul exercitiului: Atunci cand pictam pornim de la un subiect, o dorinta, si construim
pe marginea acesteia. Acum facem acest lucru in sens invers, si incercam sa vedem ce a
gandit cel care a pictat. Putem afla de ce si cum a facut pentru a obtine ceea ce si-a
dorit, si astfel, vom stii ce sa facem si noi cand vrem sa obtinem acelasi efect.
Raspunsurile:
o Liniște intr-o zi de sfârșit de vară vara
o Cald
o Impacare
o Zbor spre cuib
o Armonie
o Toamna fierbinte… imi da senzatia ca sunt asezata pe malul apei si soarele ma
arde prin haine
15
o Toamna linistita
o Trece vara, vine toamna. O vad cum se apropie cu bogatia ei de culori, simt
linistea indusa de armonia imaginii.
o Pace
o Arsita
o Caldura si visare, intr-o zi de toamna rubinie
o Idilic
o Meditatie, liniste, relaxare… o zi superba de pescuit
o Relaxare: parca aud adierea cum face frunzele de trestie sa fosneasca, si apa
sa clipoceasca
o Fluiditate, nemarginire
o zi torida: rosul ma duce cu gandul la o zi de august
Analiza:
La cele deja descoperite, mai adaug un cuvant: ECHILIBRU. Este tocmai unul dintre
principiile artistice despre care vorbeam in ghidul de analiza al picturilor. In mod
specific, iata cum se compune aceasta imagine, din punct de vedere al echilibrului:
1. Exista o SIMETRIE intre elementele tabloului. Un numar par de elemente: doi
copaci apropiati in staga, doi in dreapta. Doua pasari. Doua grupe de
papura+stufaris.
2. Exista apoi si o SIMETRIE cromatica - Doua zone albastre: cerul si apa. Doua zone
galbene: iarba, stuful din cele doua parti. Doua zone rosii: copacul rosu si reflexia
sa.
Acest ECHILIBRU PRIN SIMETRIE este motivul pentru care mai multi dintre cei intrebati
s-au gandit la ARMONIE.
Sper ca prin aceasta explicatie legata de constructia tabloului (compozitie si culori), am
reusit sa fac legatura intre starea transmisa de tablou si metodele prin care cel care
picteaza poate sa obtina acea stare.
16
Secretele Maestrilor Clasici
Acest capitol nu tine neaparat de "analiza" unor opere de arta, ci este mai mult decat atat, o analiza
asupra unor stiluri aparte. Vreau sa-ti spun cateva lucruri importante despre tehnica unor mari artisti,
tocmai pentru ca deseori se intampla ca cineva sa doreasca sa faca o reproducere, si se
impotmoleste. Adevarul este ca, avem nevoie de multe cunostinte despre arta autorului original
pentru a putea reda decent lucrarea sa. Am speranta ca aceste informatii te vor ajuta la reproduceri,
si, in mod cert, am convingerea ca citindu-le, vei percepe putin altfel lumea artei plastice.
De multe ori, dincolo de informatiile teoretice din cursuri, pot spune cu convingere ca "meseria se
fura" privind la operele marilor maestii din vremurile apuse, si la miscarea mainii maerstilor in viata.
In nici un caz nu vreau sa te plictisesc cu date istorice. Acest capitol nu are ca scop educarea ta in
ceea ce insemna istoria artei cu perioadele si curentele artistice, marcate de pictori reprezentativi. In
schimb, vreau sa-ti dezvalui esenta de dincolo de forma si culoarea din picturile pe care sunt sigura
ca le-ai mai vazut prin diverse tratate de istoria artei.
Mai mult decat atat, consider ca selectia de "maestrii" pe care am facut-o este minimala, si exista
multe alte nume care ar merita studiate, dar, al caror stil si tehnica sunt poate prea dificile pentru un
nivel incepator sau pentru cineva care doreste sa guste si sa practice pictura doar ca hobby.
Sunt sigura ca deja stii cine este Monet, parintele impresionismului. Ceea ce mai putini stiu insa, este
faptul ca el a pictat multe "serii" de picturi. Acelasi subiect, din din acelasi unghi, sau unghiuri diferite,
in lumina diferita. Si mai putini stiu ca spre finalul vietii el s-a confruntat cu probleme de vedere, ceea
ce a influentat perceptia asupra culorilor si intr-o oarecare masura si a formelor. Tocmai aceasta
vedere incetosata (de cataracta) i-a permis sa atinga un inalt grad de "impresionism".
Referitor la seria Nuferilor, ultima din viata sa, criticul si colectionarul Roger-Max a exprimat un
comentariu prin care sintetiza foarte frumos importanta si esenta stilului lui Monet: "Aici, artistul s-a
sustras cu buna stiinta canoanelor traditionale occidentale; nu cauta liniile care converg in piramide
sau care conduc concentrarea privirii spre un punct unic; caracterul a ceea ce este fix, imuabil, ii pare
a fi in contradictie cu insusi principiul fluiditatii; el vrea ca atentia sa se raspandeasca si sa circule
17
peste tot; se considera liber de a face sa evolueze, conform punctului sau de vedere, micile gradini
din arhipeleagul lui, sa le plaseze in dreapta, in stanga, in susul ori in josul panzei."
Majoritatea panzelor pictate pe aceasta tema au o forma patrata - forma in care subiectul este dificil
de incadrat. Dar, tocmai pentru ca aceste compozitii nu au un punct central, patratul s-a potrivit
perfect.
Cei care l-au cunoscut au lasat marturie faptul ca Monet nu folosea o gama larga de forme si numere
de pensule. In schimb, folosea cate o pensula pentru diferite culori, si le schimba intre ele. In ceea ce
priveste viziunea si perceptia lui, se spune ca privea gradina din fata sa cu un singur ochi. Celalat
ochi, cel inchis, facea ca puritatea subiectiva sa se reverse pe panza.
Tehnica picturii lui Monet se dezvolta in functie de gradul diferit de saturatie a culorilor, respectiv
contrastul dintre o pensulatie luminoasa si transparenta, si una mata si pastoasa. Straturile cromatice
subtiri par a fi deschise prin albul apartinand stratului panzei, in asa masura incat textura ramane
vizibila, in timp ce straturile mai groase au ca scop absorbtia partiala a acelei luminozitati. A rezultat
astfel un contrast viu si aprins al luminozitatii pensulatiilor in filigran, care au creat o iluzie spatiala,
mai mult sau mai putin ca efectul "sfumato" al lui Leonardo da Vinci ori perspectiva cromatica a lui
Rubens.
Cu seria nuferilor din gradina de la Giverny, Monet atinge maturitatea unui indelung proces formal si
spiritual de studiu al pensulatiei si al vopselelor, astfel incat, pictura sa sa capete senzatia infinita si
absoluta a culorii.
In mod particular, apa este pictata cu trasari scurte, verticale, in timp ce nuferii sunt fie circulari, fie
spirale sau pete de culoare. Privitorul trebuie sa-si aduca aminte ca se uita la forma unor nuferi si
doar pete de culoare. Efectul pensulatiei si a combinatiilor de culori este pur si simplu hipnotic.
18
Cina cea de taina - Leonardo da Vinci | Schiteaza, Compune,
Pregateste
Sa faci o reproducere dupa "Cina cea de taina" este ceva demn de un student la arte plastice.
Aceasta carte nu se adreseaza insa doar celor care aspira la rangul de artisti, ci si celor care vor sa
practice pictura ca pe un hobby. Mesajul pe care vreau sa ti-l transmit este urmatorul: chiar daca
pictura este pentru tine doar un hobby, daca vrei sa faci picturi din ce in ce mai bune, si sa simti ca
evoluezi, este nevoie si de putin studiu si indelungi pregatiri inainte de a arunca culorile pe panza.
Leonardo a inceput "Cina cea de taina" in 1494 si a finalizat-o in 1497. Lucrari cu un caracter puternic
realist dureaza mult pana cand sunt terminate. Daca vrei sa faci asa ceva, inarmeaza-te cu rabdare,
si cun caiet de schite.
La pregatirea compozitiei, Leonardo a facut nenumarate schite si variante pana cand s-a hotarat
asupra pozitiei fiecarui personaj, si asupra gesturilor si expresiei fiecaruia.
19
Autoportretele - Rembrandt | Refa aceeasi pictura dupa un timp de
evolutie
Lunga serie de autoportrete ale lui Rembrandt (vreo 75 la numar), alaturi de cea a portretelor rudelor
sale, sta marturie pentru etapele vietii sale tulburatoare si pentru amplificarea in profunzime a
sensibilitatii artistului alimentata de credinta. Autoportretele din tinerete sunt mai degraba explorari
artistice si fizionomice, pe masura trecerii timpului, Rembrand se picteaza insa ca un artist elegant,
plin de succes, constient de valoarea sa. "O opera este terminata atunci cand maestrul a facut ceea
ce si-a propus" - spune el.
Cele doua autoportrete pictate cu doar cativa ani inainte de moartea artistului ne dezvaluie o fata
dezbracata de orice prefacatorie, o privire sincera care nu e indreptata spre privitor ci catre el insusi,
judecandu-se cu candoare si ingaduinta. Aceste autoportrete sunt niste confesiuni miscatoare, arta
de cel mai inalt rang nascuta din esec personal.
20
In fata ferestrei - Jan Vermeer | Creaza-ti o constanta
Pentru mine, Vermeer a fost mult timp "un maerstu al luminii", si asta pentru ca imi place enorm
contrastul clar-obscur pe care il obtine. Sa vedem insa care este secretul care asigura reusita luminii
perfecte.
Importanta lui Vermeer in istoria artei este invers proportionala cu ansamblul creatiei sale, din care s-
au pastrat numai 32 de tablouri avand aceeasi atmosfera si acelasi subiect. Artistul a fost dedicat
realizarii de tablouri de dimensiuni mici, in care picteaza interioare domestice intime, dupa o schema
asemanatoare: o raza de lumina patrunde gradat in camera, prin fereastra din stanga, dezvaluind
scene linistite, in care apar unul sau doua personale care mediteaza, citesc, canta la instrumente
muzicale sau sunt implicate in simple actiuni cotidiene. Atat mediul, cat si personajele, sunt studiate
pana in cel mai mic detaliu: mobilierul, costumele, obiectele sunt evidentiate cu ajutorul luminii printr-
o paleta rece si clara de galben, albastru, gri-verzui. Artistul abordeaza o tehnica prin care trece de la
tuse largi la o stralucire aproape emailata.
Inafara de directia si intensitatea luminii, cele trei picturi de mai sus au inca doua lucruri in comun.
Primul este pozitia si unghiul de inclinare a capului. Un lucru pe care il putem invata de la Vermeer
este faptul ca o constanta (sau mai multe) in compozitie poate fi un atuu. Mana devine mai sigura pe
ea stiind unde si cum urmeaza sa traseze o tusa.
Cea de-a treia similitudine intre picturile lui Vermeer este utilizarea contrastului cromatic galben
(auriu)-albastru.
Asadar, lucrand constat acelasi tip de compozitie, folosind aceleasi culori, Vermeer s-a putut
concentra pe obtinerea luminii perfecte. Fiecare miscare, de la amestecul culorilor si pana la
aplicarea lor pe panza a devenit in timp obisnuita, iar focusul a constat in perfectionarea contrastrului
clar-obscur pana intr-atat incat operele sale ne fac acum sa le avem drept referinta.
21
Balerinele - Edgar Degas | Studiaza-ti subiectul pe toate partile
Subiectul predilect al lui Edgar Degas este lumea teatrului si a balerinelor. El fixeaza pe panza figura
balerinelor in cele mai diverse atitudini: in mijlocul repetitiilor, dansand cu ocazia premierei ori in
momentele de odihna, scene pe care pictorul reuseste sa le surprinda magistral datorita stapanirii
desenului si compozitiei perspectivale indraznete. Spontaneitatea proasptata a tablourilor sale
ascunde in realitate un studiu atent al formei si structurii compozitiilor, dupa cum insusi Degas
marturiseste: "[…] ceea ce fac este rezultatul reflectiei si al studiului marilor maestrii. Despre
inspiratie, spontaneitate, temperament… nu stiu nimic".
Iata, in concluzie, ce avem de invatat: Alege-ti subiectul, si studiaza-l din toate unghiurile pentru a-I
gasi pozitia in compozitie. Studiaza apoi cromatica, iar tehnica lasa-o la urma.
22
Floarea Soarelui - Vincent van Gogh | Joaca-te cu diverse combinatii
de culori
Exista un grup de tablouri care are ca titlu "Floarea Soarelui" si pe care l-am putea numi "variante pe
tema galben". Pentru Van Gogh, albastrul cerului si galbenul reprezinta Sudul: un contrast clasic de
culori complementare, care il emotioneaza profund pe pictor: "Cupola cerului este de un albastru
extraordinar, razele soarelui sunt de culoarea sulfului pal, dulci si incantatoare, asemenea
combinatiei dintre albastrul ceresc si galbenul din tablourile lui Vermeer din Delft. Nu reusesc sa le
redau atat de frumos." - sunt insasi vorbele sale, dintr-o scrisoare. Mai apoi, in alta scrisoare,
vorbeste despre gasirea unui altfel de galben. Acel galben pe care il vedem in ultimele variante ale
vazei cu floarea soarelui.
23
Mic dejun in iarba - Pablo Picasso | Reinterpreteaza picturi clasice
Avand ca puncte de referinta cultura aftricana si sensul singural al culorii la Cezanne, inca de la
inceput Picasso identifica suprafetele cu planurile de culoare, neacordand mare atentie efectelor
luminii, asa cum se observa in opere precum "Driada" sau "Trei femei", si se concentreaza pe o
constructie profund intelectuala a imaginii. Iata ceva ce poate nu stiai: Picasso avea straniul obicei de
a picta noaptea, la lumina artificiala. In aceste conditii nici nu este de mirare ca ar fi dificila redarea
unor nuante si lumini naturale.
Cu naturile moarte, dimensiunea plastica este inlocuita de forme realizate prin intersectarea
planurilor. Atentia asupra structurii conceptuale coerente a compozitiei pune acum pe planul al doilea
influenta "africana" si il determina pe Picasso sa caute rezultate similare celor artistice in sculptura.
Concentrarea asupra dimensiunii conceptuale a operei il determina pe artist sa reduca gama de
culori la cateva nuante fundamentale, toate aplicate pe un ton ocru, nisipos, cautand sa dobandeasca
o noua concentrare artistica, marcata prin intermediul alternantei dintre suprafetele pline si cele
goale.
In exemplul dat mai jos, insa, cromatica este alta: albastru si verde. Nuantele insa, sunt putine.
Ai fi poate tentat sa crezi ca este usor sa traspui realitatea in ceva "cubic", sau chiar bi-dimensional,
nespatial. Dar, nu este chiar asa. Vei constanta ca pana si asa ceva necesita o planificare riguroasa,
in asa fel incat, privitorul sa poata recunoaste despre ce este vorba dincolo de forme si culori.
Picasso a avut tentatia de a reinterpreta, in stilul lui, foarte multe opere de arta clasice, realiste.
Stanga: Originalul lui Eduard Manet | Dreapta: Interpretarea lui Pablo Picasso
24
Viata la tara - Nicolae Grigorescu | Picteaza cu emotii proprii
Unii pictori se nasc cu un talent mai pretios decat altii, si tind sa cred Nicolae Grigorescu este unul
dintre acele suflete sensibile de artist cu talent de mare pret. Operele lui sunt caracterizate de o
aparenta lejeritate. Iata ce spune Alexandru Vlahuta despre "mestesugul" lui Grigorescu: "Se uita unii
de aproape sa-i vada mestesugul. Un muzicant care ar vrea sa controleze pe ce note canta
privighetoarea! Dar Grigorescu nu are niciun mestesug. Natura insasi creeaza prin el. Natura a vrut
sa vada cum sunt lucrurile ei pictura: avea nevoie de un suflet curat si sincer, care sa i le arate in
adevarata lor lumina, si-a insarcinat cu aceasta pe Grigorescu. L-a ales pe el, pe copilul acesta bun,
care spunea unui critic de arta ce-l intreba de tehnica, de proceduri, de secrete - niciun secret, draga
domnule. Privesc lucrul cu ochii mei si caut sa-l fac asa cum il vad."
Pare simplu ceea ce a enuntat Grigorescu la finalul citatului. In realitate insa, vreau sa-ti spun ca
dupa formarea sa in tara, el s-a specializat in cadrul scolilor de arta europene, intalnindu-se in
evolutia sa cu mari maestrii europeni (printre care, poate si Monet). Talentul fara studiu este precum
un diamant neslefuit.
In concluzie, ceea ce avem de invatat de la Grigorescu, in cateva cuvinte mai simple, este urmatorul
lucru: Nu te baza doar pe talent, si nu te mandri cu el.
"Imi spun unii ca poetizez. Nu stiu bine ce e asta. Dar banuiesc ce trebuie sa fie in gandul lor - ca m-
as incerca sa fac mai frumos decat natura. Hm! Or fi si neghiobi care cred ca pot retusa opera lui
Dumnezeu, dar aceia numai artisti nu sunt! Eu aleg, nu corectez. Fac ce-mi place mie, ce
corespunde sufletului meu. Ca nici n-as putea sa fac altceva… O, sunt atatea lucruri frumoase in
natura! Unde nu putem noi ridica, nu pana la ele, ca aceasta nu e dat omului, dar… pana mai de
aproape macar? Oricat ne-am stradui, ramanem departe, sub adevar. Foarte departe. Dar cel putin
unde nu mai stim ce sa spunem si cum sa spunem, sa tacem - sa nu mintim!" - recomanda
Grigorescu.
25
Cafenea Mangalia - Nicolae Tonitza | Foloseste-te de geometrie in
compozitie
Lucrarile lui Nicolae Tonita sunt un fel de vederi artistice, prin care se poate reconstitui chipul de
altadata al unei regiuni cuprinzand, la acea vreme, si Balcicul. Geamia, casele albe si curtile lor,
bragageria, cafenelele, locuitorii, marea, cimitirile in care pietrele funerare par niste dolmene, sunt
pictate in lumina soarelui dobrogean, cu nota exotica specifica acestor locuri, atat de diferita de
celelalte zone ale tarii.
Unul dintre multele peisaje surprinse acolo, Cafeneaua Mangalia, este descris asffel de Valentin
Ciuca: "Marcheaza trasee supuse unor linii de forta multidirectionale, cu planuri ascendente si
descendente orientate spre un fundal identic cu linia orizontului.
Un mobilier rudimentar creeaza o geometrie variabila compozitiei deschise pe o singura latura a
volumului. Liniile alcatuiesc o tesatura simpla pe dominanta vertical-orizontala spre a spori efectul
creat de bresa din fundal. Mica iesire din corsetul planurilor laterale este marea."
La Tonita, marea nu este un element de frumusete concreta, pictural, dar nici un element decorativ.
Este un element ideal, abstract, marea de la linia orizontului, perfectul si eliberarea, telul indepartat
din fundal catre care tinzi, spre care te indrepti.
Mesele decis conturate se succed in adancime si prerspectiva cromatica asigura traseul privirii. Este
un mod de a reda perspectiva specific lui Tonitza.
Desi pleda pentru ca omul din peisaje sa fie mai mult decat un simplu element decorativ, pentru ca el
sa fie o parte vie care sa dea greutate lucrarii, in tablourile sale omul lipseste sau este reprezentat ca
o pata impresionista si informa, mai ales in peisajele de la Balcic. Ca sa fiu sincera, asta mi se
intampla si mie de multe ori, iar explicatia, in cazul meu, este teama de a reda oamenii.
26
Analiza Picturilor de la cursanti
La momentul scrierii acestei carti, au trecut aproximativ doi ani in care am comentat picturi ale
cursantilor. Unele dintre comentarii, cele mai reprezentative si mai consistente, le-am cules aici
pentru a ramane ca exemple de analiza. Acesti cursanti, ale caror picturi sunt comentate mai jos, au
evoluat foarte mult in cei doi ani, si au ajuns acum sa vanda tablouri din ce in ce mai frumoase si mai
reusite.
Ai prins ideea lucrului in straturi de la inchis spre deschis. Dar, la mainile impreunate ar mai merge un
strat. Problema la Volegov este ca nu prea explica nimic (fata de alti pictori care ofera video-uri pas
cu pas). Insa, nu ne suparam: este doar o bariera lingvistica, caci am inteles ca e mai greu cu
Engleza pentru el. :)
In al doilea rand, din cunostintele mele, acolo unde bate lumina pe piele, in alb se poate adauga mov
sau albastru, dupa caz (mai mult decat ocru-galbui). Si in zonele foarte umbrite, tot la mov (proportie
mai mare de magenta) as apela. Se creaza practic un contrast cald-rece.
Inafara de acest truc, la tine lipseste luminozitatea nu neaparat din cauza nuantelor, ci mai degraba
pentru ca intreaga piele este prea deschisa la culoare. Este o greseala foarte frecventa: frica de a
intuneca umbrele pe piele. Intr-o pictura este bine sa coloram pielea mai inchis decat cum o vedem in
realitate. In succesiunea straturilor pe care le-ai pictat ai pornit de la o nuanta prea deschisa. Acolo
27
este greseala care te induce in eroare pana la capat. Incepe intotdeauna cu cele mai inchise culori,
chiar mai inchise decat ti se par ele a fi, si le deschizi pe parcurs. La inceput, pana prinzi putina
experienta, este destul de greu sa-ti dai seama cat de intunecata trebuie sa fie nuanta de inceput.
In al treilea rand, o metoda buna de a-ti da sema cat de intunecata sau luminoasa ar trebui sa fie o
zona, este sa iei culoarea din original, si sa o compari cu culoarea ta. Este ceva mai dificil de realizat,
dar am incercat sa fac acest lucru pentru pictura ta. Per ansamblu, rezulta ca este nevoie de mai mult
contrast.
La trucul asta te sfatuiesc sa apelezi inca din primul stadiu: iei cea mai inchisa nuanta din original, o
izolezi, si cand combini culorile pe paleta, faci referire la ea (compari cu ea).
28
este foarte uniforma. Desi se vede ca sunt
floricele albe si rosii prin iarba, n-ar strica o
alternanta de culori in tuse mai mari, care sa
fie mai usor percepute de la distanta.
29
Copacii sunt destul de reusiti. Uite cateva
sfaturi: un cer mai intunecat ar pune in
evidenta mai frumos scena si mai ales
crengile copacilor. Cum se poate face? Se
"mascheaza" cu lichid de mascare crengile,
apoi se umezeste hartia (eu folosesc un
pulverizator, precum cel de spalat geamuri,
astfel incat cantitatea de apa sa poata fi
controlata usor).
30
Stiintific vorbind, fiecare material are un grad
de reflectivitate. Unele materiale reflecta mai
multa lumina, altele mai putina. Asa cum este
acum, am senzatia ca geamul este "din
metal". Adica, reflecta lumina puternica a
lumanarii, dar nu si silueta luminata a
felinatului. Ar merge o reflexie mai ampla, mai
detaliata, pentru a da senzatia de "sticla"
geamului.
31
Copacul si cararea sunt cele mai reusite
elemente. Se vede ca te-ai concentrat mai
mult pe copac, si ti-a iesit.
32
Foarte bine realizata din punct de vedere
cromatic. Acest lucru inseamna: culori
armonioase si contraste valorice bune - se
simte tridimensionalitatea elementelor, se
simte lumina lumanarii si cutele draperiei.
Poza de model bine aleasa - compozitia este
una echilibrata cu cele doua vase negre la
stanga si la dreapta lumanarii.
Nicolae Marius David - Flori si spice de grau (dupa o Si totusi... in tablourile Joanei exista o mica
pictura a lui Joanna Domagalska) umbra, putin perceptibila, ca o simpla linie
trasata sub vaza. In majoritatea tablourilor ei,
lumina nu bate fix din dreapta, ci mai mult din
fata. Ea creaza mereu un contrast intre vaza
33
Originalul: si fundal, ceea ce este de dorit. Nu trebuie sa
confundam fundalul intunecat din dreapta cu
umbra vazei.
34
Hmmm.... formele sunt bine definite, de
aceea nu m-am gandit la ea ca la ceva
abstrat. Abstractul este mai mult o impresie a
unui obiect decat definirea lui clara. Floarea
aceea din partea stanga-sus este reusita din
puncte de vedere non-abstracte. Poate ca nu
ai intentionat, dar prin dungile formate de
trasarea cu pensula si tonurile de culoare, ti-a
iesit numa buna de pus intr-o pictura usor
impresionista.
35
Imi place cum ai realizat copacii si podul.
Compozitia este frumos echilibrata cu copacii
si casele de o parte si de alta, iar in partea de
jos, intretaierea apei cu podul intr-un X
centrat.
36
Mariana Baitelu - Vaza cu liliac exemplu.
37
Inainte si dupa
Imi place lucrarea ta, cred ca ar trebui sa mai Se vede ca sunt aduse imbunatatiri fata de
estompezi umbrele de pe fata, sunt mult prea tari. prima varianta, dar inca mai este de lucru la
Foloseste culorile pe care le-ai folosit pe frunte, siumbre. Intre cele doua maini ai deschis prea
acolo unde umbrele sunt mai accentuate pune mult - acolo este o zona cu ceva mai multa
putin albastru(in loc de acel maro care inaspreste umbra. Nu asa puternica ca la prima varianta,
trasaturile fetei. Obrazul drept ar trebui sa fie mai dar nici asa deschisa. Ceva intre. Asa cum ai
luminos decat cel stang. umbrit acum bine gatul, asa ar trebui sa fie si
Fondul din partea stanga, sus mai trebuie lucrat, mana mai din spate, sub incheietura mainii mai
asa cum ai facut in creapta, dar mai din fata, la contactul dintre cele doua.
inchis("sterge" usor cu pensula acel colt in directie Fundalul deschis la culoare fura din frumusetea
verticala). Umbra de pe obrazul drept, iepurelui alb. Ma refer in special la partea opusa-
prelungeste-o pana spre barbie,la fel trebuie si in partea stanga. Daca intuneci putin fundalul, ochii
partea stanga. Ca sa-ti dai seama mai bine, cum vor fugi mai repede catre iepure, iar tenul va
ar tebui sa pice umbrele la barbie, uita-te tu in parea si el mai contrastant.
oglinda si reda umbrele si lumina asa cum le vezi Din corectii se poate acum deduce directia
tu la tine, inclusiv sensul pensulatiei(orizontal sau luminii: bate din dreapta jos spre stanga sus.
vertical). Insa, exista urmatoarea diferenta intre antebrate
38
Trebuie stabilita sursa/ sursele de lumina si in si brate: Bratele au un gradient placut,
functie de aceasta, umbrele. Nu imi dau seama de tridimensional, diferit ca luminozitate stangul fata
unde vine lumina...mana ei stanga (antebratul) de dreptul, dar bine realizat. Antebratele insa au
este luminata... deci lumina vine si de undeva de un gradient prea subtil, ceea ce le face usor
jos? Atunci obrazul de langa iepuras ar fi in umbra plane. Prin umbrirea partii interioare dintre ele s-
lui...si poate ar tb si putina lumina pe bratul ar crea tridimensionalitatea care sa fie in
aceleiasi maini, pe lateral, de unde vine lumina... armonie cu cea a bratelor.
Contrastul marit prin intunecarea fundalului si remodelarea mai rotunda a fetei au schimbat atmosfera
si atrag mai mult atentia aspura picturii.
39
3. Daca as vrea ca peretele sa fie in plan mai îndepărtat de corp dau cu gri?
4.Ce diluție sa fac, câta parte ulei câta vopsea ?
5. Vopseaua,se da nuanță cu nuanță peste fiecare porțiune de fata sau se da cu nuanța cu valoarea
cea mai deschisa peste toată fata ( după ce primul strat s-a uscat)?
Intr-adevar, astfel de picturi, in care avem treceri line de la lumina la umbra (nu doar pe fata ci si pe
faldurile hainei), se fac mai usor prin utilizarea mai multor straturi de vopsea (ceea ce rezolva si
problema panzei care se intrevede).
Pentru rezultate optime, in straturile finale ale picturii, ai nevoie de vopsea mai fluida si mai
transparenta, adica diluata cu ulei. Deci, practic, straturile care urmeaza sa le pictezi peste ce ai
acum. Intinde vopseaua cu o pensula cu peri mai moi (care sa nu lase urme adanci pe panza), sau
chiar cu degetul. Degetul are aceasta proprietate de a netezi frumos vopseaua si a creea gradiente
moi. Apoi, astepta uscarea 3-4 zile, si fa noi retusuri acolo unde este nevoie: luminezi anumite zone
si intuneci altele.
In ceea ce priveste fundalul, da, il poti intuneca. Iti recomand insa sa adaugi si putin verde in acel gri
inchis pe care vrei sa il dai peste. Altfel, va fi prea anost.
Mai jos sunt doua grafice in care am suprapus fotografia de referinta peste pictura, si am tras
concluzii legate de valoarea culorilor si forme/proportii/constructia fetei.
40
Daca ai gresit - ai pus o nunata prea inchisa sau prea deschisa, nu te speria. Se poate remedia
oricand (singurul caz in care nu se poate remedia este daca ai aplicat vernisul - si probabil nu e
cazul, caci vernisul se pune dupa minim 6 luni de la uscare).
Infasori o carpa in jurul degetului, si ridici de pe panza vopseaua care "nu-ti convine" - cat timp este
inca uda.
Chiar daca lucrezi cu vopsele de ulei pe baza de apa, atunci cand pictezi ultimele straturi, nu apela la
41
apa. Apa este un diluant care scade aderenta uleiului, si, in timp, vopseaua va crapa. Apa este buna
doar pentru primele straturi, in loc de terebentina.
Nu, nu da cu nuanta cea mai deschisa pe toata fata. Pot exista diferente de culoare si intensitate intre
portiuni, deci uniformizarea intregii fete nu este cea mai buna solutie. Daca este nevoie de o
iluminare a mijlocului fruntii, de exemplu, atunci folosesti o nuanta mai deschisa, si o intinzi spre
margini, dar fara a ajunge pana la "marginea marginii" (o exprimare cam ciudata). Daca este nevoie
de accentuarea unor umbre, aplici o culoare mai inchisa, si o intinzi spre inferiorul fetei, fara a ajunge
insa in zonele puternic luminate. Astfel se formeaza gradiente mai moi dar contrastante. Pe de alta
parte, tu ai prea mult contrast in cadrul umbrei de deasupra buzelor, deci, acolo as merge pe
adaugarea unei nuante de mijloc (nici prea deschisa, nici prea inchisa), cu care sa uniformizezi zona.
Fiind un strat transparent de uniformizare, ar trebui sa lase sa se intrevada umbra, deci nu o vei
pierde, ci doar o vei estompa - ceea ce este ideal. Si ar mai fi si alte asemenea zone. Deci, poti aplica
toate cele trei variante, in functie de situatia zonei: iluminare, intunecare, estompare.
Este greu sa-ti spun exact proportia... depinde foarte mult de situatie. Cu cat proportia de ulei este
mai mare, cu atat este mai transparent (dar si mai lichid) stratul pe care il pictezi. In general, cand nu
sunt sigura cat de mult vreau sa estompez o regiune a tabloului, folosesc mai intai o dilutie mai
puternica, si daca apoi constat ca "ar mai merge putina culoare", mai adaug. Pana la urma, pictura se
bazeaza mai mult pe simt decat pe matematica.
"Am nevoie de ajutor. Vreau să pictez o fetiță care este îmbrăcată cu o jachetă tricotata.Nu știu cum
pot prin pictură să redau această piesă vestimentara. Te rog oferă - mi informațiile necesare."
42
astepti uscarea ei, apoi, sa pictezi un nou strat de culoare deschisa. Acest al doilea strat trebuie pus
nediluat, astfel incat vopseaua sa nu intre prea adanc in textura panzei. Nediluata si aplicata cu o
pensula aspra si uscata. In acest fel, sub stratul de culoarea deschisa se intrezareste cel de culoare
inchisa - ideal pentru textura materialului jachetei.
Dar... problema devine dificila la ochiurile mai mari ale tesaturii gulerului si caciulii. Acolo ar trebui sa
adaugi, peste ce ai facut anterior, cateva puncte de culoare inchisa, simetrice, la distante egale, astfel
incat sa dea impresia de model. Nu cred ca ai cum sa scapi de putina migala pentru detaliile aflate in
centrul atentiei. Pentru restul tesaturii, merge ce am spus mai sus: glazurare cu strat nediluat.
Copacul din dreapta are trunchiul foarte intunecat fata de restul tabloului. Ar fi poate mai bine ca doar
pisica sa fie neagra. Apoi, forma acelor crengi este oarecum fortata. Este nevoie de experienta si
practica pentru a putea lasa mana sa traseze crengi mai lejere, intretaiate, curbate nu doar in sus, ci
si in jos. In acest scop, eu recomand "infiintarea" unui caiet de studiu, in care schiteti mai multi copaci
pe care ii vezi in natura, si astfel, te obisnuiesti cu modul de crestere al crengilor. In pictura, o
dificultate in realizarea crengilor este si trasarea liniilor subtiri. Recomand o pensula de tip liner, care
are perii mai lungi, si iti permite astfel linii mai lungi. Iar pentru subtirimea crengilor: cu cat vopseaua
este mai diluata, cu atat crengile vor fi mai subtiri. Ridicand treptat pensula de pe suport, creanga va
deveni mai subtire.
Si inca ceva: in prim-plan as aduce mai mult contrast: cateva pete de un maro mai inchis, si iarba de
un verde mai inchis. Astfel, se va evidentia mai bine spatialitatea fata de planul de dincolo de gard.
43
Se vede ca ai o tendinta de a obtine efecte cat mai realiste, si ca acorzi rabdarea necesara acestui
stil. Pentru un efect placut de profunzime, la o astfel de compozitie, adauga mai multe nuante inchise
la penajul pasarilor, si accentueaza putin contrastul cu cateva accente alb-negru.
Dupa modificarile facute, desi sunt subtile, pasarile ies mai bine in evidenta. In plus, albastrul adaugat
cerului aduce un plus de vitalitate, subliniind mai mult ideea de primavara insorita.
Compozitional, pictura aceasta este un caz fericit de incalcare a regulilor. Aparenta neregula este
data de faptul ca pasarea principala este centrata, iar numarul pasarilor este unul par (sunt doua).
Paritatea pasarilor este echilibrata insa e paritatea crengilor pe care stau ele, iar pozitia centrala este
echilibrata de catre triunghiul imaginar format de cele doua pasari si crengile pe care stau.
44
Pas cu pas, in imagini
Selectiile sunt facute, iti spun drept, de la cei mai talentati cursanti. Daca ti se pare un nivel prea inalt,
nu te speria. Este bine sa vezi cat mai multe exemple de la cei mai buni, pentru a avea o stacheta
ridicata. De ce? Pentru ca o stacheta ridicata inseamna ca vei tinde mai usor spre ceva mai bun, si
nu te vei complace la un nivel mediu. Daca iti doresti, nimic nu este imposibil!
Nicolae Marius David | Lacul Dezghetat - Ulei, 100x50
45
Nicolae Marius David | Fata Afgana - Ulei, 33x28
46
Adriana Manea | Ulei, dupa Vladimir Volegov
47
Marinela Grigoras | Vestitor de primavara
48
Cuvant de incheiere
Am speranta ca aceasta carte iti ieste utila pentru o auto-evaluare a picturilor tale - mai vechi
si mai recente.
Exista cazuri in care, pe baza informatiilor primite, se pot face ajustari ale unor picturi mai
vechi nevernisate, fie ca sunt lucrate in acril, fie in ulei (nu si in cazul acuarelelor). Dar, aceste ajustari
nu cuprind problemele legate de perspectiva. Formele si perspectiva sunt lucruri pe care trebuie sa le
stabilesti prin schita, caci foarte greu pot fi corectate ulterior. Ceea ce poti face insa, este sa cresti
contrastul in punctul de interes.
Pe de alta parte, te sfatuiesc sa nu modifici primele tale picturi. Pe aceastea pastreaza-le ca
referinta. Peste cativa ani de la terminarea lor, poti compara cu cele mai recente picturi, si vei
constata evolutia. Sentimentul unei evolutii este foarte placut, foarte satisfacator.
Vreau sa-ti mai spun si urmatorul lucru: teoria e buna, dar, fara practica, sunt vorbe goale.
Ti-o spun din cauza propriei experienta. Am citit si invatat din multe carti, stiam ce trebuie sa
fac, dar, cand venea vorba de pus in practica, de multe ori persistam in greseala. Sunt sigura ca nu
sunt singura care dupa acumularea unui bagaj de cunostine, s-a luptat inca cu picturi mediocre. Ca in
orice domeniu, experienta isi spune cuvantul. Dar, sa nu confundam experienta cu varsta. Cunosc
artisti tineri care, prin puterea practicii si a auto-criticii, au crescut repede. De asemenea, cunosc
artisti trecuti demult de anii studentiei dar care s-au plafonat.
Pentru a nu cadea in capcana plafonarii, nu te mandrii niciodata cu picturile tale. Considera
intotdeauana ca se poate mai bine.
49
Despre autor
Laura Mateescu este pasionata de arta vizuala (si de natura), atat sub forma
tablourilor pictate cat si a fotografiilor. Iubeste sa picteze in ulei, acril, acuarela, dar,
mai ales pastel.
In ceea ce priveste peisajele in pastel, Laura este printre putinii romani care si-au
indreptat atentia spre acest mediu mai putin cunoscut.
A urmat Scoala Populara de Arte din Cluj-Napoca in timpul liceului, dar, nefiind multumita doar cu
informatia primita acolo, ea a devenit autodidacta, urmarind tehnicile de pictura ale artistilor
internationali. Este absolventa a Facultatii de Stiinte ale Naturii din Cluj, unde a expus pentru prima
data fotografii.
Dupa ce a trecut de 30 de ani, Laura Mateescu a inceput sa scrie despre tehnicile de pictura,
punand informatia insusita sub forma de carti si cursuri electonice, usor accesibile oricarui pasionat
de arte plastice.
Daca nu faci deja parte din grupul meu de cursanti, si termenii folositi in aceasta carte nu iti sunt
familiari, iti prezint care este oferta actuala de cursuri:
50