ArtSpace.

ro - Dicionar de arta
Transparenta, calitate specifica pigmentului de acuarela de a nu avea putere de acoperire, precum
si a unei vopsele sintetice numite (in engl.) acryl, solubila in apa, dar ireversibila la orice lichid
dupa uscare, rezistenta la lumina si cu aderenta la orice fel de suport, insa, spre deosebire de
acuarela, cu un registru de solutii tehnologice mai larg, mergand pina la impastari specifice
picturii in ulei
acuarela
Vopsea in stare solida (pastile) sau vascoasa(pasta in tuburi) care se inmoaie in apa, nu are putere
de acoperire, e transparenta; pictura in aceste culori de apa; tehnica picturala in doua variante,
prin suprapunere peste pete zvantate si pe umed, petele suprapuse fuzionand intre ele; in cea de-a
doua varianta,transparenta este insotita si de un efect catifelat, vaporos
aglutinant
A!, a) substanta acromatica de diferite proveniente (de argint, de zinc, de titan); b)neculoare;
au"iliara substantelor pigmentare pentru a le degrada in inaltime(deschide) sau, in amestec cu
negrul, sa formeze griuri valorice(cenusiuri) diferite; v.si neculori
alla prima
(in it.-la inceput), a) modalitate de a realiza dintr-o data o compozitie, adica intr-un singur strat,
subtire, inainte de a se usca si intr-un timp relativ scurt (dar neaparat intr-o singura sedinta de
lucru);
b) procedeu de a lucra sumar, in zemuri, ca prima etapa a unei picturi in ulei; e posibila si in
culori de apa; v. si absorbtie,ebosa
arta aplicata
#enumire legata initial de renasterea tapiseriei si ,mai ales, de raspandirea asa-ziselor $stilelor
decorative$ pentru a desemna lucrarile de arta cu caracter pregnant utilitar, e"presia
neinsemnand, asa cum s-a e"agerat de catre o anumita critica, si o treapta (inferioara) de calitate;
se confunda adesea cu o alta sintagma, arta aplicata, care se refera la domeniile paraestetice
arte plastice
(gr. plasso- a modela)
a) denumire generica pentru pictura(arta culorii), grafica (arta liniei), sculptura, arhitectura,
ceramica(artele masei, volumului, formei in spatiu) etc.;
b)obiect de studiu in curs de edificare in intreg invatamintul de cultura generala; arta ca educatie
artistica pentru toti devine astfel pentru prima data% adecvata varstelor- prin accesibilizarea
elementelor de limba& si a procedeelor tehnice; specifica- prin programe de studiu al caror
continut este gramatica si tehnologia artei; cu adevarat democratica si umanitara- pentru ca
e"erseaza practic instinctul ludic al creativitatii si functia plastica a creierului- cea ma intinsa
cortical si, ontologic, prima- la intreaga populatie scolara; personalizata- pentru ca ofera fiecaruia
posibilitatea de asimilare si inaintare in ritmul sau propriu; de importanta vitala pentru mentinera
echilibrului intrapsihic global si prin e"tensie fireasca, a echilibrului social.
arte vizuale
#enumirea generica, sin. artelor plastice, care se intemeiaza in toate etapele procesului biunivoc
si continuu de creare-receptare (comunicare) pe vaz, caruia, in ambele aceste ipostaze principale,
i se confera si atributul de creator
bibelou
bibelou, v.statuie
clarobscur
(fr.clair-obscure-deschis inchis), procedeu foarte vechi de sugerare, in pictura, a volumului
(reliefului) modeland fiecare forma, adica acoperind-o cu tonurile culorii locale (deschise, in
lumina si inchise, in umbra), de unde si denumirea de ton local% se aplica inadecvat unor lucrari
in care s-a urmarit obtinerea aceluiasi efect prin valori.
colaj
(fr. collage-lipit, $lipitura$), tehnica de pictura in care vopselele sunt inlocuite partial sau total cu
fragmente de materiale colorate si de facturi diferite, alaturate sau suprapuse partial% varianta
care foloseste fragmente de hartii colorate uniform sau partial imprimate cu litere cifre etc. se
numeste papier-colle.
compozitional
'ompozitional (portret-), v. (ortret
contrast cald-rece
opozitie de tente care fac parte din grupe termo-dinamice diferite, fara insa a fi neaparat si
complementarea, se rezolva de regula prin grizare.
contrast calitativ
opozitie de tente de diferite proveniente calitative % contrast de factura% sta la baza modularii $ton
in ton$% se regleaza in functie de efectul scontat.
contrast complementar
&u"tapunere de complementare , care urmeaza sa fie ameliorata prin modificarea
stralucirii(inclusiv a puritatii si luminozitatii) uneia sau amandurora.
contrast simultan
opozitie receptata ca efect psihofiziologic produs de alaturarea a doua pete diferite (si de regula
pure) care, fiecare, simultan, $proiecteaza$ complementara propriei alaturari, deci peste cealalta
pata, modificand-o in stralucire si , implicit, in ton% este cel mai important contrast ca este greu
de controlat.
contrastul culorii in sine
contrastul culorii in sine, v.contraste
craclura
(engl.croc)le, fr.cra*uelure-plesnitura), crapatura aparuta spontan in suprafata sau si in
profunzimea stratului de pictura in ulei, asternuta de regula pe suport te"til% cauzele cele mai
importante %prepararea prea grasa a suportului, sau, din contra, impastarile absorbante.
creta litografica
'reta litografica,v.litografie
culoare locala
culoare proprie fiecarui obiect% nu face obiectul artei decat numai in masura in care e destinata sa
aiba un rol e"presiv sau simbolic, si nu unul banal, mai ales dupa inventarea fotografiei-de
informare, sau ca simpla impresie.
culori binare
culori rezultate din amestecul a cate doua primare in cantitati egale sau diferite% oran&ul, verde si
violetul sunt considerate principalele.
culori calde si reci
tente al caror efect psiho-fiziologic de $cald$ sau $rece$ se bazeaza pe un fenomen real%
influentarea, in primul rand prin intermediul retinei, a pulsului - cele calde crescandu-l usor, iar
cele reci coborandu-l % &u"tapuse , produc si un efect spatial, de apropiere-marire(culori calde) si
de departare-micsorare(culori reci)%fiind vorba de un dublu efect simultan de $cald$ sau de $rece$
si de $apropiere$ sau, respectiv, $departare$, culorile au fost impartite in doua grupe termo-
dinamice.
culori complementare
'ulori complementare, v. contrast complementar
culori primare
culorile care, practic, nu pot fi obtinute din nici un amestec pigmentar (cu pensula, pe paleta sau
pe alt suport), dar din care (alaturi de alb si negru), cate doua sau mai multe, variindu-le
cantitativ si controlindu-le bine proportiile, s-ar putea obtine apro"imativ +,, de nuante;
sin.%culori de baza, culori fundamentale
culori rupte
culori rupte, v. tenta rupta
culori pure
(sau crude), serie d eculori care, fara a se limita la tentele cu stralucire ma"ima obtinuta
industrial, le cuprinde pe toate cele folosite asa cum au fost fabricate, adica nemodificate prin
amestec fizic; v. si tenta pura
desen pictural
scriitura vibrata, modulata tonal sica grosime, care permite ca din loc in loc si neuniform forma
sa se $scurga$ in fond si fondul in forma; trasatura care sugereaza lumina si umbra; sin.% vibratie,
forma, deschisa; v. si forma-culoare, desen sculptural
desen sculptural
trasatura care delimiteaza, inchide planuri sau reliefuri de regula neintrerupta si de acelasi ton pe
parcursul aceleiasi forme, nemodulata ca grosime; sin.% desen in planuri, plastic; v. si desen
pictural, forma inchisa
desen valorat
desen valorat, v.valoratie
detalii
(din fr.detail-amanunt, parte) elemente discrete ale unei imagini figurative sau abstracte,
semnificative, care particularizeaza sau fac mai vie o anumita forma, aparute spontan in timpul
elaborarii, sau indelung cautate fie pentru savoarea lor pur vizuala, fie pentru caracterul lor
tematic relevant; v. si abstragere, anecdotic, esential
elemente de limbaj
mi&loace de e"presie vizuala din care se constitue gramatica si stilistica fiecarei arte% e".%pentru
pictura - sinta"a culorii, valoarea, lumina si suprafata etc. (entru grafica- morfo-sinta"a liniei si a
punctului etc. (entru sculptura - masa, gol-plinul etc.
emulsie
(fr.emulsion- insolobil), a) amestec lichid care, prin agitare sau cu a&utorul unor dispersanti,
mentine in suspensie moleculele unor substante altfel insolubile intre ele, ca, de pilda, apa in ulei
sau uleiul in apa. b) una din cele doua modalitati de a dispersa o substanta (pigment sub forma de
praf, de regula) intr-un lichid%, v.solutie.
galben
a) substanta pigmentara de diferite proveniente si calitati (e". galben citron- o nuamnta usor rece,
galben crom- nuanta care tinde spre oran& etc.)% b) dupa varianta pigmentara aleasa ca dominanta
sau ca nuanta a tonalitatii generale, poate semnifica%lumina, stralucire, harnicie, pretiozitate,
dragoste, dar si imbolnavire, caldura greu suportabila.
gri colorat
gri colorat, v. grizare
gri valoric
gri valoric, v. brun
ilustratie
(lat.ilustrare- a clarifica), arabesc sau imagine care , vizual, este o replica plastica a ideii literare%
de arta nu se substitue te"tului si nici nu-l completeaza, este o varianta, cu alte mi&loace, a
acestuia, opera de arta autentica nefiind $ilustrativa$ .
industrial - design
industrial-design, v. design
laviu
(in fr.lavis), a) specie a graficii de sevalet% b) tehnica de diluare a tusului negru sau a unei culori
de apa vopsea roscat cafenie inchisa, similara lichidului provenit din maruntaile sepiei, slabirea
tonurilor acestora fiind determinata de cantitatea de apa cu care e imbibata pensula, efectul este
transparenta% se foloseste de obicei in combinatie cu o alta tehnica liniara, laviul modeland
$taietura$ opozitia dintre albul $fondului$ si negrul urmei de penita prin unul sau mai multe
tonuri intermediare.
liant
(in fr.), fluid in stare naturala sau prelucrat care$leaga$(sub forma de pelicula intarita ulterior)
granulele unui aglomerat organic sau mineral si $dezleaga$ atunci cand, impreuna cu un lichid de
fluidizare, devine solvent, adica mediul de $dezlegare$ a celorlalte substante care alcatuesc
aglomeratul% dupa natura si a lichidului volatil, destingem% vopsele de apa, vopsele de ulei,
cerneluri etc.
linogravura
a) tehnica a gravurii $in relief $% b) gravura obtinuta pe hartie dupa placa de linoleum gravata si
unsa cu un rulou cerneluit, matrita de linoleum graveaza cu aceleasi daltite ca si lemnul, dar mai
usor, cu efort mai mic, urmele fiind insa mai putin fine decat in alte materiale.
litografie
(gr. lithos- piatra), a) singurul procedeu al imprimarii la suprafata fara gravarea propriu-zisa a
placii% b) plansa imprimata cu a&utorul unei pietre de calcar, slefuita fin, si spalata cu apa sau cu o
salutie acida, pe care s-a desenat , inainte de spalare, cu tus litografic, creion sau creta litografica.
modelaj
(fr.modelage- lucrare in lut sau alt material modelabil), a) prelucrarea artistica a unor materiale
maleabile, in primul rand a lutului% b) tip de activitate de atelier pentru e"ersarea inteligentii
artistice a mainilor.
modeleu
a) rezultatul obtinut din prelucrearea mai aspra sau mai vibrata, mata sau lucioasa etc. asuprafetei
modelate, cioplite, slefuite etc. b)efectul de volum, de relief, dat de modelarea culorii, in pictura.
modulare in spatiu
desfasurare in adancime sau in inaltime a unui modul tridimensional prin &u"tapunerea sau
suprapunerea partiala, intr-o ordine simpla crescatoare sau descrescatoare, sau in una
algoritmica.
modulare liniara
modulare liniara, v.#ivizare
modulare "ton in ton"
procedeu de animare picturala a unei suprafete prin repetarea tentelor pure si rupte ale aceleias
calitati cu conditia ca, analoage fiind, sa fie si bine diferentiate in intensitatea lor cromatica
pentru a se acorda intre ele.
papier-colle
papier-colle, v. cola&
pastel
(fr.pastel- creion moale), a) efect de culoare $pudrata$, cu treceri fine, transparente de la o pata la
alta% b) tehnica de pictura ce utilizeaza pigmentul aproape pur si care, ca si acuarela, foloseste
drept suport hartia mai groasa sau mai subtire, dar aspra% se distinge de aceasta prin specificul
culorii care i-au dat numele si care se prezinta sub forma de batoane sau creioane moi in care
intra% pigmentul, un aglutinant si apa% acestea se astern ca atare sau se amestica prin suprapunere,
fara a fi inmuiate% se folosesc si alte suporturi% panza lipita pe un suport rigid cu clei de caseina si
se pune obligatoriu sub geam.
penel
penel, v. pensula
pensula
(germ. pinsel), instrument de diferite marimi, folosit la frecarea culorilor intre ele, intre ele si
lianti, intre acestea si alte amestecuri sau solutii, si la asternerea lor cu varful, cu latul, prin
rasucire etc. pe suport de panza , carton, hartie% de diferite marimi mici si intrebuintata doar in
pictura de sevalet, este consacrata cu numele de penel% in locul se utilizeaza cutitul de pictura(cu
lama subtire si elastica).
pictura de sevalet
pictura de sevalet, v.sevalet
pictura in ulei
de la -enastere incoace, cea mai raspandita (desi nu este cea mai durabila tehnica), poate pentru
posibilitatile tehnologice si de e"presie pe care le ofera% opacitate sau transparenta, o e"ecutie
mai fina sau mai aspra, folosirea pensulei sau a cutitului, retusarea pe umed sau ulterioara%
dizolvantul care-i da si numele este si de provinienta diferita% ulei de mac, de nuca, de in fiert si
decantat etc.% intrucat uleiul distruge cu timpul fibra te"tila, suportul picturii in ulei se acopera cu
o pelicula speciala.
pictura pe lemn
a) tehnica de pictura a carei particularitate consta nu numai in folosirea lemnului grunduit ca
suport al culorilor de ulei sau de tempera, ci si de un anume specific de a fi asternute, in esenta
lui decorativ% b) varianta a picturii traditionale taranesti.
pictura pe sticla
a) tehnica de pictura in culori de apa asternute, de regula, in viziune plata, topologica, pe spatele
geamului ca suport, liniile compozitiei fiind copiate in prealabil- pe aceias parte a geamului-
dupa un desen care, in traditia icoanelor bizantine, se numea izvod% b) varianta specific
romaneasca a picturii vechi $taranesti$.
prepararea suportului
prepararea suportului, v. suprafata-suport
relief
(fr.relief-proeminenta), domeniul sculptural de trecere de la figurarea in suprafata la cea spatiala%
dupa adancimea si procedeul modelarii marginilor acesteia, se disting doua grupari de - prin
eliminare- a) plat% de tip meplat, adica adanc usor si in unghi drept numai spatiul din &ur. b)
adanc(basorelief)% cu modelarea rotun&ita a trecerilor de la fond la conturul volumului usor
evidentiat, si prin adaugare aparenta sau reala- inalta(altorelief).
ruperea tentei (tonului)
ruperea tentei (tonului), v. tenta rupta
semn (plastic)
(lat.signum- element perceptibil senzitiv), a) in general- insemn artificial perceptibil al carui sens
serveste comunicarii% b) forma perceputa vizual ca prezentare a unui $lucru$ a unei anumite idei.
simbol
simbol, v. forma simbolica
soclu
(fr.socle- suport), postamentul unei sculpturi% v.si bust, monument, sculptura, statue.
spatiu plastic
structura armonioasa si echilibrata, inchisa sau deschisa, statica sau cinetica, plana sau in relief,
topologica sau tensionala, a imaginarului% datele fizice ale operei sunt dar premise materiale.
stilizare
(fr. stylizer- a prelucra), a) procedeu de simplificare prin pastrarea elementelor sau detaliilor
caracteristice unui obiect studiat, dar specifice mai multora, si folosirea lor in crearea unei
imagini, fie cu un spor de e"presivitate, fie cu efect decorativ, ornamental% b) termen impropriu,
limitativ si arbitrar, sub care sunt reunite si alte procedee de interpretare personala prin
e"agerare, multiplicare.
stralucire
marime a senzatiei de intensitate pigmentara pe care o determina o culoare raportata la alb-negru
sau in functie de influenta culorii alaturate.
sevalet
(in fr. chevalet), suport de lemn pe care se spri&ina sau se fi"eaza cartonul sau sasiul cu panza
pentru pictat tablouri in culori durabile, de aici, pictura de sevalet, dupa marimea si locul lor de
intrebuintare se desting% de camp(un fel de trepied) si de atelier(mai greoi si mai mare).
tablou
(fr. tableau- priveliste), pictura, gravura sau desen, puse in rama sau in parspatu, e"puse dupa
anumite criterii- pe panouri, pereti.
tenta plata
tenta plata, v. si pata plata
textile
(in fr.) denumire cutuniara, comuna mai multor arte (tapiserie, imprimeu, broderie etc.), tehnici
(tesere, innodare, imprimare, coasere etc.), viziuni (geometrica, figurativa etc.), destinatie
(morala, pavimentara etc.) care, toate, se realizeaza in acelasi material, vibra te"tila, respectindu-
i-se si chiar sporindu-i-se proprietatile.
tonalitate
(fr. tonalite-specificitate), starea de luminozitate a dominantei sau a compozitiei in intregimea ei.
ton local
ton local, v. clarobscur
translucide
(lat. translucidus-mat), culori si, in general, corpuri care permit doar trecerea luminilor colorate,
fara conturul precis al formelor sau detaliilor lor spatiale.
trompe-loeil
(in fr. inselarea ochiului), a) iluzia tridimensionalitatii duse la e"trema ei posibila reprezentare
picturala; b) viziune si modalitate tehnica practicata inca din Antichitate; utilizat doar ca proba de
virtuozitate tehnica, devine suport al unui anumit )itsch (de salon).
valoare
(lat. valor-pret), a) grad de luminozitate al neculorilor si, prin e"tensie, al culorilor, receptat
intotdeauna ca un raport, corespunzator tonului de culoare; b) nivelul de realizare acceptat pe
baza criteriilor artei se mai numeste si artistica.
valoratie
( fr. valorisation-reliefare), rezultatul procedeului de imitare a clarobscurului prin diferite valori
de alb-negru sau de redare a iluziei reliefului, volumului prin treceri acromatice treptate de la
deschis la inchis; lucrare realizata in hasuri de desimi si sensuri care sa sugereze diferite valori si
suprafete este un desen valorat; termen similar in pictura si cultura% modeleu; v. si hasura
violet
a) pigment natural; b) culoare-lumina situate intre albastru si rosu in ordine cromatica naturala;
c) alt element al limba&ului picturii, semnificatiile lui compozitionale, in raport cu celelalte
putand fi % deprimare, mister, tragism, oprimare etc.
vitraliu
(fr. vitrail-perete de sticle colorate imbinate), a) tehnica de arta monumentala ; b) panou compus
din bucati de sticle colorate in masa sau acoperite cu smalturi, montate intr-o armatura de plumb
turnata.
vizual
(lat.visius-vedere), care se adreseaza simtului vazului, care apartine vederii.
vocabularul artei
(lat. vocabulum-cuvant), totaliatea termenilor cu circulatie in practica si teoria artelor plastice,
inclusiv in critica de arta.
volum
(lat. volumen-spatiu incorporat), in sens plastic- spatiu compus, evident, nu numai din plinuri, ci
si din goluri.
xilogravura
(gr. "ylon-lemn), a) arta de a grava lemnul si rezultatul ei (gravura in lemn); b) varianta a
gravurii in relief; c) tehnica de imprimare multiplicata cu placi (matrite) de lemn moale si dens
(par, merisor) sapate (scobite, gravate), cerneala acoperind zonele ramase in relief; dupa cum a
rezultat placa prin taiere- longitudinala sau transversala- a lemnului, "ilogravura este % in fibra
sau in lemn vertical (straif).
giclee
(rint .icl/e este un nume inventat (neologism), special pentru a desemna un procedeu relativ
nou, prin care pe suporturi diferite (0n special p1nz2), sunt printate opere de art2 (din domeniul
picturii).
accesibila
(fr. accesible - usor, la indemana), a) opera care poate fi $lecturata$, decodificata de toata lumea%
b) insusire care decurge din democratizarea tot mai accentuata a artei% c) pretentie unilaterala si,
in ultima instanta, absurda cat timp se eludeaza cunoasterea sistematica a elementelor de tehnica
si de e"presie ale limba&ului artelor plastice% v. si alfabetizare vizualo-tactila.
accidentala
(fr.accident-intamplare, ceva neasteptat) pata sau forma sugestiva produsa in mod cu totul
intamplator in timpul elaborarii; pata poate fi - intr-un anumit conte"t - folosit ca atare,
modificata partial sau ca punct de plecare pentru un detaliu, o imagine sau o solutie
compozitionala.
alegorie
(gr.allos - altul si agoreuein - a vorbi), a) procedeu de creatie care, in artele plastice, foloseste
substituirea unui concept, a unei idei generalizatoare sau abstracte cu o imagine concret-
senzoriala ce semnifica sau evoca realitati similare din alte domenii decat cele afisate; b) pictura
sau sculptura creata prin acest procedeu.
alfabetizare vizualo-tactila
actiune sistematica, teoretica si practica, de a face accesibile fiecarui individ principalele
elemente de limba& si de tehnica specifice picturii, graficii, artei decorative etc..
ambivalenta
(it.ambe - imandoi si fr.volance - valoare, semnificatie), dubla functie $morfologica$ si
$sintactica$, a fiecarui element al limba&ului plastic% a) de a construi un anumit semn sau o tema;
b) de a fi, in acelasi timp, un anumit mi&loc de e"presie, ignorarea uneia sau alteia din cele doua
functii plastice a devenit de multa vreme anocronica.
altorelief
v.relief
analiza artistica
cercetare de descifrare si de apreciere artistica - cu $instrumente$ si dupa criterii specifice - a
unei picturi, sculpturi etc.; b) e"ercitu didactic - eventual si cu elevii din clasele primare, sub
forma &ocului $de-a criticii in e"pozitie$ - de indentificare a reusitelor in activitatea artistica sau
de comentare.
analog
(fr.analogue - similar), a) asemanator, care are o insusire comuna, face parte din aceias categorie%
patrat, dreptunghi, romb etc. sant figuri analoge intrucat sunt patrulatere; rosu de pilda% rosu
vermillon, rosu permanent, rosu englez etc.; b) analogia contrariilor este procedeul de a face
analoge culorile, liniile, volume diferite, imprumutand ceva din caracterul celeilalte; analogia
contrariilor este o modalitate de acord.
analogia contrariilor
v. analog
a plat
v.aplatizare
aplatizare
a) in pictura% procedeu stilistic - structural, de esenta topologica - in tratarea formei (semnului
plastic) si a fundalului ($locul figurii$ si spatiului intermediar) in asa fel incat nu se percepe nici
o adancime, nici relieful; b)in modela&% procedeu tehnic de pregatire a placilor de lut pentru
realizarea reliefului plat, si aceasta de aceiasi esenta si structura topologica.
aptitudine plastica
(fr. aptitude - inclinatie), dotatie pentru culoare, linie sau forma spatiala, prezenta intr-o formula
proprie, unica, la fiecare individ, pe baza careia se dezvolta, prin educatie specifica si
sistematica, functie plastica a corte"-subcorte"ului; descoperita la o varsta cat mai mica si
e"ersata cat mai firesc.
arta copiilor
(arta infantila), a) e"presie a uneia din cele doua dotatii vizuale fundamentale cultivate firesc; b)
creatie predominant instinctiva, spontana, libera de orice indrumare restrictiva si inadecvata.
arta populara
a) creatie de contributie colectiva si doar aparent anonima, proprie habitatului rural, nu
inferioara, ci paralela, complimentara artei denumite impropriu $culta$, implicata in obiectele
utile, neindustriale pentru a le face $frumoase$ fara a fi arta aplicata; b) e"presie specifica
limba&ului topologic care, ca si limba&ul tensional, are dreptul sa fie studiat corect, de la varstele
mici, cu intreaga populatie scolara, dar mai ales in zonele de traditie autentica.
artificial
(fr.artificiel), din sensul originar de $facut cu arta$ a degenerat in fabricat, care, adica, imita
natura si, prin aceasta, fiind nenatural; incercare si, uneori, reusita de $trompe-l3oeil$, dar situata
in afara artei.
artist plastic
creator de arta plastica, afirmat si validat ca atare in una sau mai multe din artele plastice.
atelier(de arta)
(fr.atelier - spatiu de lucru), a) incapere in care are loc elaborarea operei de arta; b) cadru specific
de e"ersare, de asimilare a mi&loacelor tehnice si de e"presie artistica si care, in asemenea
conditii, poate deveni spatiul propriu, de desfasurare optima a activitatii artistice din scoala.
balansat
v.ritm
basculant
v.ritm
basorelief
(it.basso-rilievo - relief adanc), a) gen de sculptura cu doua dimensiuni (sub forma de placa) in
care a treia dimensiune spatiala este sugerata prin modelarea trecerilor rotun&ite de la contur la
fundal, dar nu desprins; b) tehnica de modelare a unei placi de lut sau de sculptare in materiale
definitive.
basse-lisse
v.tapiserie
bateala
v. tapisarie
calicromie
v. imprimeu
ceramica smaltuita
v. ceramica
cerneala tipografica
v. linogravura
c!ampleve
v. relief
c!ilim
v. tapiserie
cioplire
tehnica de a taia direct cu instrumente adecvate o forma in spatiu(relief sau sculptura rotunda), in
lemn sau in piatra.
cizelare
v. ciocanire
cloisonne
(fr. cloisonner - a face despartituri), procedeu de decorare cu foarte mare finete in ceramica -
varianta portelanului - emailurile fiind separate, pentru a ramane necombinate, stralucitoare, prin
bare metalice foarte subtiri, incizate perpendicular pe peretii vasului.
complementara
(din lat.complementum - adaos de intregire), in pictura - relatia dintre acele doua culori care,
amestecate in anumite cantitati cu pensula pe paleta sau pe orice alt suport, dau gri neutru
(mediu); principalele, sant trei perechi% rosu si verde, oran& si albastru, galben si violet; sant
considerate si neculorile (alb si negru), linia dreapta si linia curba, golul si plinul etc.
coroplastica
v. modelare
culoarea impresiei
culoarea locala receptata modificat in functie de distanta, luminozitate atmosferica si de acuitatea
vizuala a privitorului.
culori semnificante
culori carora, in traditia fiecarui popor, li s-au conferit sensuri afectiv-reprezentative, cu o
anumita stabilitate si raspandire sociala; totalitatea acestor sensuri, semantica tentelor pure, este o
latura a limba&ului plastic si se poate studia, e"ersa practic, spontan sau, la un nivel superior, in
atelierul de arta
cultura vizuala
nivelul cunostintelor estetice ale epocii - asimilate sistematic - indeosebi, a acelora de descifrare,
de intelegere si cultivare a unei ambiante vizuale cu valoare plastica, in care lectiile artei ,
limba&ului formelor si culorilor si implicit al bunului gust sant prezente peste tot, acasa, pe
strada, la locul demunca, in raporturile omului cu natura.
dalta
una din uneltele sculptarii prin eliminare de material (degrosare, cioplire etc) in lemn, piatra,
marmura; urmele de prelucrare finala, de e"presie, sant in functie de infatisarea taisului acesteia%
dalta cu tais mare, dalta lata, dalta cu varf ascutit.
dotatie vizuala (dubla)
inerenta matriceala, detectabila - inca din prima copilarie, in primile desene sau modela&e in
plastilina ori lut etc. - la nivelul mai ascuns al schemei structurii tensiunilor, al ordonarii lor mai
mult sau mai putin deliberate.
ec!ilibru
(din lat. ae*uis - egal, libra - balanta), a) raport proportional intre calitati si cantitati, intre plinuri
si goluri, intre drepte si curbe in functie de locul, pozitia, importanta lor intr-o compozitie
desfasurata pe suport plan sau tridimensional; b) in sens mai larg , impresia oferita de asamblarea
bine corelata a elementelor de e"presie folosite.
efect psi!o-fizologic
consecinta emotional-actionala indusa de inerenta culorii, liniilor si formelor in sine si de
agenera diferite impresii spatiale - e"plicabile prin reale modificari ale pulsului, de a induce
unele stari sufletesti de confort-disconfort estetic.
efect spatial
iluzia adancimii, a reliefului, a volumului, a departarii, intinderii sau amentinerii in acelas plan,
iluzie creata prin &u"tapuneri de pete calde-reci, pure-rupte etc., prin puncte aglomerate-
dispersate, mari-mici, sau prin linii in functie de pozitia lor fata de vertical-orizontalele tabloului.
elaborare
(lat.elaborare - a lucra), proces care, pentru artistul autentic, inseamna o chinuitoare cautare a
formei care sa se intrupeze cel mai bine si in materialul cel mai adecvat ideea plastica.
email
v. glazura
emblematic
(lat. emblema - insemn), care are caracter de semnificatie conventional imuabila, specifica
sensibilitatii orientale.
esential
(lat. essentialis - principal), stabil, repetabil cu o anumita constanta liniara sau cromatica, dincolo
de aparenta banala, accidentala, trecatoare, face obiectul adevaratului studiu al naturii - nu dupa
natura, ci in sensul ei, cum precizeaza leonardo da Vinci.
forma-culoare
forma rezultata din &u"tapuneri, suprapuneri, fuziuni etc. de pete colorate, sau pur si simplu dintr-
o singura pata de culoare, fara delimitari prestabilite sau conturari prealabile.
forma elaborata
forma in delung si deliberat cautata, care, in arta moderna nu e"clude spontaneitatea, abstrasa din
numeroase sugestii naturale, confruntata cu alte forme in conte"tul unui anumit spatiu plastic fata
de care a fost imaginata, gandita, construita, reconstruita.
forma totala
forma rezultata din parti organic, armonios si echilibrat articulate care au cedat mai multe ori mai
putin din automia lor de semne potentiale pentru a se putea asocia si a se accepta reciproc sau,
din contra, pentru a se respinge e"presiv.
glet
(in germ. glatt), suport umed sau umezit, intins pe o tencuiala speciala, alcatuit din doua straturi
subtiri% arriciato, pe care se transpune liniar toata compozitia si intonacio, stratul mereu umed pus
de mai multe ori, de fiecare data atat cat se poate lucra zilnic.
gliptica
v. modelare
gluten elemi
v. pictura in ceara
goblen
v.tapiserie
gol-plin
a) mi&loc de e"presie principal in arta reliefului, sculpturii, arhitecturii, ceramicii etc.; b) raport
armonic intre masa modelata sau cioplita-sudata etc. si spatiul de aer integrat, inglobat formei
tridiminsionale.
!aute-lisse
v. tapiserie
idee plastica
(gr. idea - model, forma, structura), in sens plastic - sinteza intre cunoasterea senzoriala si cea
teoretica, vizibila prin semnele devenite e"presive si semnificative, datorita imaginatiei, intuitiei,
culturii, sensibilitatii artistului.
intaglio
v. gravura
lift-ground
v. acvatinta
limbajul artei
sintactic - sistemul de mi&loace de e"presie si de procedee tehnice care fac obiectul educatiei
artistice plastice pentru toti, sau, in plan general, al alfabetizarii vizualo-tactile; b) semiotic si
semantic - repertoriu de forme4semne niciodata limitate, fi"e sau imuabile, ale caror semnificatii
devin infinite prin preluarea sau prelucrarea, si variabile in functie de% dotatia vizuala
fundamentala, sensibilitatea cultivata si priceperea artizanata a artistului.
linie
(lat. linea - orientare, directie), a) mi&loc de e"presie specific graficii, dar prezent si in celelalte
arte; b) element de limba& artistic cu triplu rol% constructiv, figurativ, e"presiv; c) element de
documentare stiintifica, obiectiva, ne-artistica; d) element de prezentare standartizata,
impersonala, de sorginte inginereasca, utilizata si in desenul designerului.
linie de forta
sau linii tensionale, incordate, a) directii sau sensuri care, ascunse sub cromoformele compuse,
creeaza tensiuni vizuale atenuate, descarcate in cuprinsul plan al spatiului compus, sublinuindu-i
suprafata-suport prin concesii formice reciproce de genul aplatizarilor si deformarilor e"presive;
b) directii sau sensuri vizuale care, din contra, accentuand - pana la e"acerbare - tensiunile prin
erarhizari de adancime cu discontinuitati sau suprapuneri partiale, dau iluzia spargerii cadrului.
lut
v. modela&
lustruire
in sculptura - procedeu de indepartare a asperitatilor sau neregularitatilor pentru a obtine un luciu
cu rol de &u"tapunere tonala fata de factura ambiantei de contrast cu planurile din &ur altfel
prelucrate, in ambele situatii cu dublu rol% de sporire a e"presivitatii si, totodata, de captare, de
inglobare prin onglindire, a spatiului real din &ur.
maculare
(fr. maculer - a pata), actiunea de a man&i, de a lasa urme intamplatoare - un fel de punct de
pornire, intrun material pregatit sa fie modelat sau sculptat, sau pe suprafata-suport pe care
urmeaza sa se deseneze, picteze etc.
maruflare
(fr. maroufler - a lipi cu clei), actiunea de prote&are a unui suport suplu prin dublarea lui pe spate
cu unul mai gros, rigid.
metafora plastica
(gr. metaphora - deplasare, transferare), modalitate de e"presie artistica, bazata, ca si in literatura,
pe substituirea unui concept posibil de concretizat intr-o figura descarcata de propria ei
semnificatie sau printr-un schimb reciproc.
metoda de lucru
(fr. methode - cale), orientare practica, de atelier, cu un oarecare grad de generalitate in folosirea
unor tehnici si procedee de arta, in utilizarea individuala filtrata, adaptata, a unor mi&loace de
configurare sau de prelucrare a materialelor de arta pe care le-a confirmat e"perienta unei epoci.
meplat
v. relief
mijloace de expresie
ansamblu de elemente semiotice, semantice si sintactice ale fiecarui limba& plastic, inclusiv de
modalitati de e"presie proprii fiecarei arte.
mobiluri
v. sculptura
model
(it. modello - model, e"emplu), a) prototip sau macheta, ca versiune identica sau mai mica a unei
lucrari care, aprobata de beneficiar, urmeaza ar fi transpusa intr-un material definitiv; b) obiect
real care, sub prete"tul documentarii, serveste reproducerii cat mai e"acte a aparentei, in
formularea didactica; c) motiv plastic preluat din conte"tul in care s-a integrat organic, si
introdus, fara modificari, intr-un conte"t nou.
modelare
(fr. modeler - a lucra cu materiale plastice), a) tehnica de redare sau tratare e"presiva a
tridimensionalitatii prin forme in spatiu, adica prin volum, relief; opusa sculpturii propriu zise; b)
sugerarea tridimensionalitatii pe o suprafata este posibila prin contraste sau treceri valorice
progresive ale aceleiasi culori, prin linii dozatecantitativ sau ca grosime, pentru a sugera diferite
valori de inchis-deschis.
modul
(lat. modulus - marime, masura repetabila), element combinatoriu si modificabil doar ca marime.
modulare
(fr. moduler - a modifica ritmul, frecventa, tonalitatea), tehnica de compunere a apropierii si
indepartarii, a adancimii, a reliefului prin repetare variata cantitativ si calitativ al raportului cald-
rece, mic-mare, gol-plin, fara a anula efectul de suprafata, de plan sau, in sculptura, de volum
multiplicat, dar reductibil la o unitate.
monumental
(lat. monumentalis - grandios), a) care se refera la monument sau apartine lui; b) efect de marime
care poate fi obtinut numai print-un &udicios raport intre parte si forma totala intr-un anumit loc
cu doua sau trei dimensiuni.
murala(pictura-)
(lat.murus - zid), aflata pe perete, destinata zidului cu rol de a-l innobila, fara a-l anula senzitiv;
din acest punct de vedere e"ista% tapiserie murala, mozaic mural, pictura murala.
niela
(lat. nigellus - negru), a) modalitate, apartinand orfevrerierei europene stravechi, de a grava o
placa metalica cu ornament liniar si in a umple cu niellor (in lt.) - un amestec de plumb, argint,
arama si sulf - santurile rezultate pe o placa metalica; b) e"emplarul de incercare sau proba unei
gravuri adanci in metal.
original
(lat. originalis - neobisnuit, fara $inaintas$), dincolo de banal si cunoscut, produs al capacitatii de
a descoperi sau de a imagina ceva fara vreun precedent, nou in stilul comunicarii vizualo-tactile
al unui artist, dotat vizual intr-un anume mod fundamental, inraurit de climatul, de ambianta
social-istorica careia ii apartine acesta in calitate de constiinta artistica; v. arta, artist plastic,
creatie.
ornamental
v. ornament
paleta
(fr. palette - placuta de lemn), a) suport opac, alb sau neutru la culoare si neabsorbant, pe care
pictorii isi aseaza intr-o anumita ordine, la inceputul fiecarei $sedinte$ de lucru, vopselele cu care
va lucra si pe care isi incearca sau isi definitiveaza amestecurile; b) in sens figurativ - cromatica
specifica unui pictor (dupa frecventa tentelor, nuantelor, griurilor preferate); v. artist plastic.
pata picturala
v. pictural
pata plata
(sau tenta plata), intindere de o singura culoare si de un singur ton asternuta fara urme de
pensula, uniform; pata plata poate fi animata, vibranta, fara a deveni picturala, prin fragmentarea
ei cu alte pete plate mai mici (eventual cu lini sau puncte de culori in acord); sin.% pata decorativa
pictural
a) fel, modalitate de a prelua suprafata in sculptura, ceramica, grafica, incat evoca factura petei
picturale, fie printr-un modeleu cu aspect spontan, vibrat, cu urme ale instrumentelor folosite, fie
prin lustruire pentru a $ingloba$, oglindind-o in viata suprafetei, vibratia mediului ambiant; b)
modalitate specifica de a picta, de a asterne pete vibrate tonal, cu margini difuze, in tuse vizibile,
transparent, $imaterial$; v. pictura.
plana
(lat. planus - plat), a) suprafata pe care o dreapta poate fi aplicata in orice sens; b) viziune de
tratare in pete decorative, in forma fara modeleu, fara profunzimea data de asa-zisa perspectiva
liniara si si atmosferica; v. decorativ, pata plata, topologic (spatiu-).
plasticitate
(gr. plasso - a modela), a) proprietate a unor materiale de a putea fi usor prelucrate, dar e"presiv,
prin procedee tehnice pe potriva; b) impresia ca obiectele pictate sunt reale si se misca liber in
spatiul tabloului; v. factura, modela&, modeleu.
plenerist
v. peisa&
pleonasm
(lat. pleonasmus - idee repetata), in sens plastic - suprapunerea unor elemente de limba& diferite
pe aceeasi suprafata; de pilda, prezentarea simultana, in acelasi loc, a modelului valoric cu
modularea liniara (hasurata) sau cu modularea coloristica.
racleta
v. gravura
reguli
(lat. regula - ordine, precept), a) precepte tehnice sau de viziune care, in Antichitate si 5vul
6ediu, au avut caracter normativ, canonic, obligatoriu; b) instructiuni de lucru formulate succint
si adecvat, uneori sub forma de probleme, pentru organizarea &ocului $de-a creatia$ in timpul
activitatii de atelier; c) norme de practicare ergonomica (intr-o anumita ordine, manuind intr-un
anume fel instrumentele de prelucrare, modelare, transfigurare a materialelor, a unui procedeu
sau a unei tehnici de arta, cu eforturi fizice minime).
sc!ema tensionala
v. linii de forta
sculpto-ar!itecturi
v. sculptura
sculptura
(lat. sculptura - cioplire4, a) arta de a crea forme cu trei dimensiuni si al carei principal element
de limba& este masa (de marmura, lemn, bronz, teracota etc.), raportul care se stabileste intre gol
(ca parte a spatiului real, fizic, integrat operei si prin aceasta devenit e"presie; b) cea mai veche
modalitate de de insertie a spatiului fizic, ambiental in masa plinului si invers; e"ista doua feluri
opuse, dar complementare de a concepe forma sculpturala% gliptic - prin saparea, indepartarea
materialului inutil pina ce forma este $eliberata$ din materia in care $salasluia$ si plastic - forma
construindu-se, modelandu-se dintr-un material cu plasticitate; e"ista tendinta de a aprecia mai
mult sculptura directa, in material definitiv, fara folosirea (modelarea) prealabila in lut; de regula
statica, in sculptura secolului 77 au aparut si forme sculpturale dinamice de tipul mobilurilor
sau sculpto-arhitecturilor actionate electric si, respectiv, eolian; v. volum.
sculptura mica
v. statuie
semantica tentelor pure
v. culori semnificante
semnificatii (coloristice" liniare)
(fr. signification - sens), sensuri sau intelesuri in sine - prezente, de regula, in conte"te
compozitionale care le influenteaza - ale principalelor calitati cromatice si liniare; sin.% semantica
(coloristica, liniara, a formei spatiale); v. culori semnificante.
sgrafitofolie
v. sgrafitare
simplitate
(fr. simplicite - naturalete), aspect cit mai natural, epurat de amanunte (detalii) inutile, obtinut cu
foarte putine mi&loace materiale, prin reductii si prin eliminari succesive sau, mai eficace, dintr-o
data.
solutie
(lat. solutio - imbinare), a) amestec lichid care, cu a&utorul unor dizolvanti (solventi) devine
omogen si limpede; b) una din cele doua modalitati de a dispersa o substanta in masa altei
substante; v. emulsie.
stil
(fr. style - caracteristic), ansamblul elementelor $morfologice$ si $sintactice$ constante din opera
unui artist, a unei scoli sau epoci; la nivelul unei natiuni, stilul devine specific national; v. artist
plastic, maniera.
stilet
v. stylus
subjectil
v. grund
st#lus
a) instrument de metal (argint, cositor, plumb) cunoscut inca din Antichitate, cu care se desena pe
suporturi aspre (acoperite, de regula, cu un strat subtire dintr-o solutie de faina de oase si clei),
precum% tablite de lemn, foi de pergament sau de hartie astfel grunduite; sin.% condei metalic
folosit in in general mai in toate epocile pentru a satisface gustul pentru un anumit stil liniar; b)
daltita de metal dur ascutita rotund la varf - numita stilet (din fr. stylet) - cu care se incizeaza sau
se zgaraie placi de gravura sau pentru ornamentarea unor metale moi; stylus de gravat se mai
numeste burin.
tactil
(lat. tactilis - pipait), a) care se poate percepe, cerceta, cunoaste prin simtul pipaitului; tangibil; b)
care sugereaza relieful, volumul pe o suprafata; de aici, iluzia tangibilitatii sau ceea ce !ernhard
!erenson a numit $valorile tactile$ ale unei picturi; c) care s eadreseaza simtului tactilitatii; v.
relief.
tensional (spatiu-)
obiectivarea uneia din cele doua viziuni spatiale fundamentale in care se incearca prinderea
viului, a miscarii, a tuturor tensiunilor, inclusiv aceea dintre imagine si suportul ei, prin
discontinuitati si intreruperi, prin tot felul de artificii iluzioniste; specifica ariei de cultura si
civilizatie urbana, dar prezenta si in habitatul rural; v. viziune, topologic (spatiu-)
terminologie de atelier
v. vocabularul artei
titlu
(lat. titulus - drept), formularea prescurtata a subiectului sau a motivului; nu este, precum se
pretinde, $cheia$ de descifrare a operei respective, ci o forma de incatalogare, un fel de $opus$
(in muzica).
topologic (spatiu-)
(gr. topos - loc, logos - vorbire), locul geometric al semnelor compuse (configurate) bicontinuu,
concesive intre ele si cu suprafata-suport, fara iluzia reliefului, fara sus-&os, aproape-departe si
fara conventii perspectivale; din acest punct de vedere, arta populara este principal topologica
precum $arta decorativa$ din aria orasului , ca si o parte a spatiului copilariei; v. construire,
spatiul plastic, tensional (spatiu-).
urzeala
v. tapiserie
util
v. design
velatura
v. suprapunere
verni moale
v. gravura
vinilice
vopsele pe baza de emulsii polimetrice rezistente la intemperii si la imbatranire, care trec din
starea lichida la cea solida, nu prin o"idare (proprie uleiului, de pilda), ci prin simpla evaporare a
apeisi care, spre deosebire de acrilice, ofera efecte precum opacitatea mata, luminozitatea si
prospetimea tuturor; v. transparenta.
viziune (spatiala-)
(lat. visio - inchipuire), a) imagine interioara, inerent voita, posibil de elaborat, obiectivata deci,
pe baza unei sugestii percepute anterior sau aparuta in chiar timpul elaborarii, unica pentru ca
este strict individuala si irepetabila mpentru ca, reluata, nu este identica niciodata cu sine; b)
modalitate e"clusiv individuala de a imagina, de a selecta, de a compune etc. inerent topologic
sau inerent tensional; sim.% imaginar; v. arta, artist plastic, imagine, tensional (spatiu-), topologic
(spatiu-).
calitate
(lat. *ualitas - conditie de privilegiu), a) in pictura% gradul de puritate ma"ima denumita generic
albastru, rosu etc. sau cu indicarea nuantei (albastru de (rusia, albastru mangan, albastru
ceruleum, albastru cobalt, albastru ulramarin etc.); dupa calitate, culorile pot fi tente pure sau -
prin &ucstapunere sau amestec - stralucitoare, mate, pastelate, grizate etc.; b) in sculptura%
insusire generala a materialului de a fi lemn, piatra, fildes, marmura etc.; v. caracter, contrast
calitativ, factura.
ex-libris
(in lat. - din carti), gen de miniatura realizata intr-o tehnica grafica (desen sau gravura), cu rol de
coperta ilustrata, imaginea fabulativa sau simbolica fiind insotita obligatoriu de te"tul% e"-libris
si numele persoanei sau institutiei care poseda cartea pentru care a fost creat e"-libris respectiv
galet
(fr. galet - $disc$ de mare), placuta de roca sau alt material cu marginile rotun&ite sub actiunea
valurilor, de diferite forme sugestive pentru a fi $desavarsite$ de mana artistului si transformate,
eventual, in obiecte de podoaba; v. forma spontana, punct de pornire.
glasiu
(fr. glacer - a ingheta), a) strat subtire, transparent, de culori grase sau lacuri colorate, aplicat
peste un alt strat (zvintat); b) efect de transparenta lucioasa obtinut prin suprapunere de culori
translucide sau straturi intercalate cu un lac incolor.
glazura
(germ. glasur - lustru), strat vitrificat, transparent, de acoperire a suprafetelor de ceramica sau de
metal pentru a le prote&a sau a le spori eleganta structurala prin pretiozitate tectonica; glazura
colorata, adica pelicula obtinuta tot prin ardere din lacuri pe baza de rasini pigmentare si aplicata
pe metale, are un nume propriu, email; sin.% smalt; v. ceramica.
absidiola
Absida mica, flancand-o pe cea principala, sau incheind navele laterale spre rasarit.
acolada
6otiv ornamental rezultat din racordarea fata de un a" de simetrie a mai multor arcuri de cerc
formand un unghi.
8olosita frcvent atat in arhitectura gotica tarzie cat si in cea orientala, la incheierea partii
superioare a deschiderilor - incadramente de ferestre, usi, portale,, etc.
Aparein unele monumente gotice din Transilvania din sec.9: (portalele !isericii ;egre din
!rasov), la monumente din Tara -omaneasca incepand cu sec. 9< pana in sec.9= (influenta
orientala si gotic-moldoveneasca) si in 6oldova in intervalul sec.9< - sec.9>.
altar
?n cultul catolic, imaginea de cult care incununeaza masa altarului.
5ste alcatuit din predela (un suport care poate fi pictat), compozitia centrala (uneori adapostita de
un scrin) si un coronament.
'ompozitia centrala poate fi realizata si numai din sculpturi.
?n unele cazuri scrinul este inchis cu un fel de obloane numite voleuri, decorate cu sculpturi sau
picturi.
?n cazul in care iconografia este compusa din mai multe scene autonome, denumirea este de altar
poliptic.
5"% Transilvania - gotic tarziu% realizate de Toma din 'lu& sau @ohann Atoss din Aighisoara -
-enastere% realizat de Vincencius din Aibiu - stil baroc% biserica manastirii din Aighisoara (&ohann
Vest si @eremia Atavronius - sculptor), biserica Af. 6ihail din 'lu& (@. ;achtigall).
analog!ion
(upitru fi" pe care sunt tinute cartile de cult in timpul citirii lor la slu&be.
Aunt realizate din lemn si au aspectul unei mese inalte, uneori cu blat inclinat pentru a usura
lectura (partea superioara poate fi si piramidala, pentru a primi mai multe carti, caz in care ea
poate fi si mobila, avand in vedere ca in timpul slu&bei sunt utilizate alternativ carti diferite).
Alt tip este analoghionul pliant, in 7, in partea superioara fiind intinsa o piele sau o panza (acesta
mai este numit si tetrapod).
#ecorul cu entrelacs, palmete (in sec. 9B) sau cu motive vegetale de inspiratie orientala (din sec.
9<) poate fi sculptat sau chiar realizat din intarsii de os, sidef, etc.
5"% analoghionul de la (robota C cel mai vechi, sec. 9B C de la Aucevita (sec. 9<), de la 'oltea
(brancovenesc), de la Tismana (sec. 9>).
anfilada
#ispunerea pe un singur rand sau de-a lungul unui a" comun a unor elemente arhitectonice de
acelasi gen (coloane, incaperi) C de e"emplu, chiliile intr-o manastire.
apocalipsa
Tema inspirata de scrierea atribuita Af. Apostol loan, care ofera profetii referitoare la sfarsitul
lumii.
Apare in Transilvania in sec. 9D si in Tara -omaneasca in sec. 9>, in iconografia pridvorului.
;u trebuie confundata cu @udecata de apoi.
arborele lui ieseu
Tema larg raspandita, ilustrand genealogia lui lisus Eristos dupa 5vanghelia lui 6atei, incepand
cu leseu, stramosul regilor ?udeii.
Acesta apare adormit, iar din coapsa lui se desprinde un vre& de acant (mai rar de vita de vie),
care descrie apoi medalioane de diverse marimi in care sunt reprezentati regii biblici, proroci si
scene evanghelice.
Tema este intalnita prima oara in -omania in cadrul picturilor murale gotice din biserica de la
6edias.
?n pictura e"terioara din 6oldova A.?. este reprezentat pe toata inaltimea unei fatade laterale si
pe o latime corespunzatoare (amploare unica pentru aceasta tema).
?n decorul sculptat tema apare in cadrul altarului poliptic din Aebes (sec. 9B) si mai ales pe
iconostasele brancovenesti si mai tarzii.
arc in plan cintru (semicircular)
#e traditie bizantina, predomina la monumentele din Tara -omaneasca si 6oldova din sec. 9D
pana in 9>, fiind definitoriu si pentru arhitectura romanica din Transilvania. v. arc.
arc in acolada
8ormat din alternarea unor segmente de cerc concave cu unele conve"e,
simetric fata de a"ul vertical. v. arc.
arc trilobat
8ormat din intretaierea a trei arce de cerc.
Apare cel mai timpuriu in Transilvania, la unele portale gotice timpurii, devenind insa foarte
frecvent abia in sec. 9> in Tara -omaneasca.
Fneori partea sa centrala poate fi o acolada. v. arc.
arc polilobat
8ormat prin intersectia mai ultor arce de cerc.
Apare in Transilvania la unele portale gotice tarzii, iar in Tara -omaneasca tot in sec. 9>. v. arc.
arc plat
Are aspectul unui lintel alcatuit din boltari, care se racordeaza curb la montanti.
5ste frecvent in arhitectura civila din Tara -omaneasca si 6oldova in sec. 9<-9>. v. arc
arc dublou
Arc dispus transversal sub intradosul unei bolti, in vederea sporirii rezistentei.
6archeaza limitele unei travei, inclusiv in cazul boltilor in cruce pe ogive.
'aracteristic romanicului si goticului apare in Transilvania intre sec. 9G-9D, dar si in 6oldova, la
bisericile tip sala boltite semicilindric din sec. 9D-9:. v. arc
arc ogival
Apare intotdeauna in perechi de arce intersectate in cheia de bolta, ca spri&in al muchiilor unei
boltiri in cruce.
Apare inca din arhitectura romanica tarzie, dar devine definitoriu pentru cea gotica.
Aistemul crucii de ogive permite descarcarea greutatii boltii doar in cele patru puncte de spri&in
din colturile travei, deci devine posibila practicarea de ample deschideri in peretii care sunt
scutiti de functie portanta.
Hgivele au si o functie si decorativa, din ce in ce mai accentuata, profilele lor mergand de la
dreptunghi in faza initiala pana la forme complicate in perioada finala, cand sistemul constructiv
in sine este inlocuit de cel al retelelor de nervuri. v. arc
arc diagonal (piezis)
?ntalnit in arhitectura moldoveneasca in sec. 9:-9<, ca parte a sistemului de boltire aparte al
acesteia.
#easupra arcelor si pandantivilor nu urmeaza tamburul sau calota, ci sunt interpuse inca patru
mici arce, spri&inite pe cheile de bolta ale celor mari.
5le sunt paralele cu diagonalele patratului pe care il acopera boltirea, de unde si denumirea lor
(v. bolta moldoveneasca). v. arc
arc triumfal
Arcada care separa altarul de restul biserici. v. arc
ar!ivolta $
'onturul tralseului unui arc pe fata lui verticala.
5ste de obicei decorata cu profiluri sau reliefuri plate.
?n Tara -omaneasca este specified usoara retragere a a. fata de planul arcului sau arcaturii.
ar!ivolta %
#etaliu arhitectonic prin care este conturat la e"terior traseul unui arc pe fata lui verticala.
5ste de obicei decorat cu reliefuri plate sau cu profile, si denumirea se utilizeaza uneori pentru
decoratia insasi.
, tratare caracteristica apare ?n Tara -omaneasca, prin usoara ei retragere fata de planul general
al arcului sau al arcaturii (a. intranda).
baldac!in
'opertina de stofa pretioasa asezata ca umbra deasupra unui trop si, prin e"tensie, constructie
fi"a de forma unui acoperis pe colonete, deasupra unui altar, amvon, etc., sau copertina de piatra
fi"ata deasupra unei statui din decorul e"terior al unui monument gotic.
banda lombarda
5lement decorativ constituit din mai multe benzi verticale (lesene) scoase in relief plat fata de
suprafata zidului si reunite in partea superioara, sub cornisa, de arcaturi mici.
5ste specific romanicului.
bazilica
?n evul mediu, biserica de plan dreptunghiular alungit, formata din una sau mai multe (intre trei
si cinci) nave dispuse in sens longitudinal, separate de arcade pe coloane sau stalpi, si avand la
rasarit o absida, eventual si absidiole.
!. cu o singura nava se mai numeste si biserica.
?n Transilvania in sec. 9G intalnim frecvent acest tip de plan, cu o sala tavanita si o absida boltita
cu conca, uneori aparand si un cor scurt (doar o travee).
5"% 'alnic, Eomorod.
Aub influenta arhitecturii cisterciene, absida pate fi patrata, boltita in cruce pe ogive.
5"% Atrei.
a vest poate aparea un turn-clopotnita.
5"% Aantamaria-Hrlea.
?n sec. 9D-9: absida devine poligonala, corul este un element obligatoriu iar boltirea se face pe
retea de nervuri.
5"% bisericile reforrnate din #e& si 'lu&.
!. a influentat si arhitectura cnezatelor romanesti.
5"% esnic, -ibita, upsa.
!. cu mai multe nave este definitorie pentru planul bazilical.
5a se compune dintr-o nava centrala inaltI si doua sau patru colaterale, mai scunde.
;ava centrala se incheie cu absida altarului, navele laterale, uneori , cu absidiole.
?ntre absida altarului si nava se poate interpune corul si un transept.
#easupra navelor laterale pot e"ista tribune care comunica prin triforiu cu nava centrala.
a vest pot e"ista unul sau doua turnuri si o tribuna.
5"% Alba-?ulia (sec. 99 C cercetari arheologice), 'isnadioara, Acas, Eerina, 'arta (sec. 9G), Af.
6aria din Aibiu (sec. 9D).
!iserica hala este varianta preferata in goticul tarziu; caracteristice stint inaltimea egala a
navelor, absida poligonala, corul foarte lung (+-: travee) si boltirea in retea.
5"% Aebes, !iserica ;eagra din !rasov, Af. 6ihail din 'lu& (sec. 9D), biserica evanghelica din
!iertan (sec.9:).
bolnita
#enumire a spitalelor si azilelor care functionau pe langa manastiri si, prin e"tensie, paracliselor
acestor institutii.
5"% b. manastirii !istrita-Valcea, a manastirii 'ozia.
bolta
Aistem de acoperire cu profil curb, realizat din caramida sau blocuri de piatra de sectiune
speciala (boltari).
.reutatea proprie este transmisa unor puncte de spri&in izolate (coloane, stalpi) sau unui zid
continuu; e"ercita presiuni atat verticale (preluate de punctele de spri&in) cat si laterale, ceea ce
face necesara consolidarea suplimentara (contraforti, arce dublou).
!. pot fi simple (cu suprafata interioara C intradosul C continua) sau compuse (rezulta din
racordarea mai multor sectiuni de b. simple). v. bolti simple, bolti compuse.
bolti simple
v. !olta semisferica, bolta in sfert de de sfera, bolta semicilindrica, bolta in sfert de cilindru,
bolta in maner de cos (turtita).
bolta semisferica
v. calota
bolta in sfert de sfera
v. conca.
bolta semicilindrica
Are aspectul unei &umatati de cilindru, este spri&inita pe zid continuu.
8recventa in arhitectura bizantina, intalnita la noi din sec.9G pina in sec.9>.
bolta in sfert de cilindru
Ae caracterizeaza prin faptul ca e"tremitatea superioara se spri&ina lateral pe un zid iar cea
inferioara este continuata direct de zidul de spri&in.
-ara in arhitectura romaneasca medievala.
bolta in maner de cos (turtita)
Are profilul unei &umatati de elipsa sectionata de-a lungul a"ei lungi.
8recventa in arhitectura baroca, pentru spatiile mici.
bolti compuse
v. !olta in cruce, bolta in cruce pe ogive, bolta pe nervuri, bolta manastireasca, bolta cu
penetratii, bolta moldoveneasca.
bolta in cruce
-ezulta din intersectia perpendiculara a doi semicilindri, muchiile intoarse spre interior formand
pe intrados o cruce.
Apecifica este descarcarea greutatii de-a lungul muchiilor, ceea ce permite perforarea zidurilor de
spri&in.
8recventa in arhitectura romanica transilvaneana.
bolta in cruce pe ogive
(erfectionare a b. in cr., prin consolidarea de-a lungul muchiilor cu o cruce de ogive.
Apare in arhitectura romanica si este perfectionata in sec. 9+-9G, devenind specifica arhitecturii
gotice.
8olosita la noi prima oara in Transilvania, la monumentele realizate de santierele cisterciene, se
intalneste in sec. 9D la monumentele stilului gotic matur, fiind abandonata din sec. 9: in favoarea
b. pe nervuri.
?n Tara -omanesca si 6oldova apare sporadic, la monumentele catolice sau in arhitectura civila.
bolta pe nervuri
Varianta a b. in cr., are ca specific intarirea sau doar decorarea intradosului cu nervuri de piatra
sau ceramica, dispuse in forma de stea (b. stelata), de raze (b. raionanta) sau in retea (b. in retea);
apare in Transilvania din sec. 9: pana in prima &umatate a sec. 9B.
bolta manastireasca
-ezulta, ca si b. in cr., din intersectia a doi semicilindri, dar muchiile sunt intoarse spre e"trados,
iar greutatea se descarca pe toata lungimea zidurilor.
Apare tot in romanic, la noi este rar intalnita ($in sec. 9<-9> apare in boltirea camerelor de locuit
sau constituie elementul de baza pentru construirea b. cu penetratii).
bolta cu penetratii
#erivata a b. simple, prezentand particularitatea intersectarii (penetrarii) zonelor periferice cu
forme semicilindrice sau conice, care descriu pe peretii de spri&in contururi de lunete.
(enetratiile pot avea rol functional (golul unei usi sau ferestre) sau doar decorativ (cu precadere
in sec. 9<-9>).
bolta moldoveneasca
Aistem folosit in arhitectura religioasa din 6oldova in sec. 9:-9<. v. cupola
boltar
!loc de piatra special prelucrat pentru a construi un arc sau o bolta, forma fiind dictata de pozitia
sa in traseul arcuit (intrados curb, fete laterale taiate inclinat).
#aca una din fetele b. este vizibila, ea poate fi decorata in relief.
!. pot fi realizati si din pietre variat colorate, cu muchiile taiate ondulat sau in alte trasee
decorative (procedeu al arhitecturii islamice, intalnit in mod e"ceptional si in Tara -omaneasca
in sec.9B).
ca!la
(laca de lut ars, eventual smaltuita, utilizata in constructia sobelor.
Adeseori decorate cu reprezentari heraldice, motive vegetale, animale si antropomorfe, au fost
utilizate si ca piese ornamentale de interior.
'ele mai multe se pastreaza in 6oldova si sunt de factura gotica.
calota
H bolta in forma de semisfera, constituie de obicei partea superioara a unei cupole sau turle, dar
apare si separat (in sistemul de boltire al narthe"ului, e"onarthe"ului, mai rar al naosului si cu
totul e"ceptional in cel al altarului C spri&inita pe arce piezise dispuse pe peretele semicircular al
absidei).
carja episcopala
!aston lung, decorat cu aplicatii din metal pretios, in semn al ierarhilor; la ortodocsi partea
superioara este un brat transversal ale carui capete au forma de serpi (aluzie la toiagul lui Aaron,
din Vechiul Testament), in timp ce la catolici car&a se inchele recurbat, ca la toiegele cu carlig ale
pastorilor, uneori cu o voluta decorativa.
cadelnita
-ecipient de metal (focar), prevazut cu capac, in care se ard esente parfumate (smirna, tamaie) in
timpul slu&belor !isericii.
(entru manevrare, este suspendata cu lanturi de un inel.
Are in general forma de potir cu capac, dar poate fi tratata si ca o macheta de biserica.
Aunt lucrate din argint eventual aurit, ciocanit si cizelat, decorate cu elemente inspirate din
arhitectura epocii.
cel vec!i de zile
8ormula folosita in pictura ortodo"a pentru a- reprezenta pe #umnezeu Tatal (un portret similar
cu al lui Eristos, dar cu parul, barba si mustatile carunte).
ceramica monumentala
#enumire generala a elementelor de ceramica C discuri, butoni, placi, caramida smaltuita C care
intra in compunerea decorului fatadelor sau pavimentului.
#iscurile apar pentru prima data in sec. 9D la arhivoltele arcaturilor fatadelor (procedeu
balcanic).
Flterior utilizarea lor in Tara -omaneasca scade.
?n 6oldova se a&unge la o formula originala in sec. 9:% o friza de trei randuri de discuri (cu
diverse motive heraldice, zoomorfe C adesea fantastice C si antropomorfe) sub cornisa, alte
discuri punctand spatifle dintre arcaturile firidelor; pe fatade sunt dispuse brauri si benzi verticale
de caramida smaltuita.
'aramida smaltuita apare in 6oldova in sec. 9D, ca influenta baltica, fiind utilizata in sec, 9:
pentru ritmarea fatadelor.
?n Tara -omaneasca ea apare in decorul fatadelor foarte rar (e"ceptie% biserica manastirii 'obia
(9:<+), ale carei fatade sunt in intregime placate cu caramizi smaltuite).
?n cadrul pardoselilior si, mai rar, a placarii zidurilor interioare, caramida smaltuita a fost
utilizata pe tot teritoriul -omaniei.
(lacile de ceramica smaltuita, uneori decorate cu motive identice cu cele ale cahlelor, au fost
utilizate cu precadere pentru placarea zidurilor interioare, mai rar pentru decorul e"terior.
a sfarsitul sec. 9B gustul pentru decorul e"terior cu ceramica smaltuita reapare in 6oldova si
influenteaza apoi si Tara -omaneasca.
c!eie de bolta
#enumire data boltarului din centrul unui arc, de la intersectia mai multor arce sau in centrul
unei bolti, asigurand stabilitatea celortalti boltari.
(oate fi decorat in partea corespunzatoare arhivoltei (mai ales in -enastere si !aroc C motive
heraldice, mascheroane) sau intradosului (specific goticului).
?n arhitectura gotica cisterciana motivul cel mai comun a fost floarea de maces, dar apar si
reprezentari aparte (heraldice sau antropomorfe).
?n Tara -omaneasca si 6oldova cheile de arc sau de bolta decorate sunt e"trem de rar intalnite.
c!ilie
5ra de mici dimensiuni destinata locuirii individuale a calugarilor.
Aunt de obicei grupate in corpuri speciale, dispuse pe una din laturile manastirii.
clisiarnita
'ladire a ansamblurilor manastiresti in care se pastreaza vestmintele si inventarul bisericesc de
ceremonie; folosita uneori si pentru cazarea unor oaspeti.
Are de obicei o singura incapere, dar e"ista si cazuri in care rolul de resedinta temporara este
foarte clar, c. fiind formand o constructie ampla.
clopotnita
'onstructie de zid sau lemn, izolata sau inclusa in constructia bisericii, adapostind clopotele.
coloana
5lement de constructie, de forma in general cilindrica, dispus vertical pentru a sustine un arc sau
o grinda.
5ste alcatuita din baza (soclu), fus si capitel (deasupra caruia poate e"ista o imposta).
?n evul mediu, spre deosebire de perioada clasica, proportiile si ornamentica sunt foarte variate
(nu se mai poate vorbi de norme codificate in cadrul ordinelor).
?n romanic si gotic fusul este de obicei neted, -enasterea reia fusul canelat antic, barocul
foloseste fusul in torsada si decorat.
'oloana nu apare niciodata in arhitectura romanica si gotica din Transilvania ca punct de spri&in
principal; este adosata peretilor sau unor stalpi de zidarie, compune stalpi fasciculati (in
monumentele gotice), intra in decoratia portalurilor (monumentele romanice).
?n arhitectura -enasterii in Transilvania c. este folosita mai ales in cadrul logiilor, avand de
preferinta fusul scurt si puternic galbat (bombat).
?n Tara -omaneasca si 6oldova c. nu a fost folosita decat in epoci mai tarzii.
?n sec. 9B apare la 'urtea de Arges (forme orientale, capitele cu stalactite), iar la sfarsitul sec. 9B,
in forme simplificate (baza, fus, o abaca la capatul superior) este intalnita la pridvoare si la
trecerea dintre naos si narthe" (pronaos).
?n ultimele decenii ale sec. 9< apar c. octogonale decorate cu stalactite.
6onumentele brancovenesti prefera c. de tip baroc, cu fus in torsada decorat cu vre&uri si capitel
compozit.
'. adosata, c. asezata tangent unui zid sau intrand in compozitia portalelor romanice si gotice.
'. anga&ata, c. care face corp comun cu zidul, detasandu-se doar pe &umatate apare ca decor al
fatadelor (mai ales in baroc) sau ca element de spri&in al unei arcade invecinata cu un zid.
coloneta
#enimire data coloanelor cu fus subtire si alungit, utilizate in arhitectura romanica la portaluri iar
in cea gotica pentru stalpii fasciculati.
consolta
5lement de spri&in de piatra sau lemn care iese din planul zidului si pe care se spri&ina un arc, un
balcon, etc.
8recvente in arhitectura gotica pentru a sustine nervurile, pot fi decorate in relief (figuri umane,
compozitii iconografice).
?n 6oldova arcele piezise ale sistemului de boltire moldovenesc se spri&ina uneori pe console.
cortile
?n arhitectura occidentala, curtea interioara descoperita, tratata decorativ si adapostind fantani
sau grupuri statuare, mai ales in cadrul castelelor.
cupola
!olta semisferica ridicata deasupra unui spatiu circular, patrat sau poligonal, in aceste din urma
cazuri trecerea la cerc facandu-se prin intermediul pandantivilor sau (mai rar in arhitectura
romaneasca) al trompelor de colt.
5ste alcatuita dintr-o calota pe un tambur.
(atrunde in tarile romane ca influenta a !izantului (in Tara -omaneasca si 6oldova) sau a
barocului (in Transilvania, unde apare rar si doar din sec. 9<).
Turla este uneori numita tot cupola.
Fn caz aparte il constituie sistemul de boltire moldovenesc, constituit in sec. 9: si utilizat pana in
sec. 9<, care presupune ridicarea deasupra marilor arcuri si a pandantivilor corespunzatori a unui
tambur in interiorul caruia sunt dispuse patru arce diagonale, spri&inite pe mici console sau chiar
direct pe cheile arcelor mari, urmand ca deasupra acestui inel intermediar, prin intermediul altor
pandantivi (pandantivii mici), sa se ridice o simpla calota sau chiar o turla.
'onsecintele acestei dispuneri sunt micsorarea diametrului calotei, respectiv al tamburului
aferent, deci usurarea greutatii intregii boltiri, si efectul estetic al &ocului arcelor.
dalmatica
Tunica ampla, lunga pana la mi&locul gambei, cu maneci largi si scurte, confectionata, in
antichitate, din lana de #almatia (de unde denumirea ei).
#evine, in cultul catolic, vesmant liturgic.
deambulatoriu
(lat. deambulatio J circulatie, plimbare), ?n arhitectura occidentala, spatiu care asigura circulatia
in &urul corului si absidei, in prelungirea navelor laterale, amplificat uneori de capele laterale.
Apare la bisericile romanice de pelerina&, mentinandu-se si in gotic.
Tot d. este numit si porticul acoperit care incon&oara curtea interioara a unei manastiri catolice.
denticuli
6ici volume paralelipipedice scoase in relief usor, asemenea unor dinti.
Apare inca din antichitate la cornise, fiind reluat in romanic, -enastere, baroc si neoclasicism,
aparand uneori si la decorul ancadramentelor de piatra.
;u apar in arhitectura de traditie bizantina.
edicul
'onstuctie mica si usoara, imitand structura unui templu sau un chiosc, utilizata pentru a prote&a
o lucrare de arta sau in decorul gradinilor; apare ca motiv decorativ in pictura murala si
miniatura, in traditia bizantina.
epitra!il
Vesmant de cult specific preotilor si episcopilor in cultul ortodo", o esarfa brodata purtata peste
stihar, in &urul gatului, fiind lasata sa atarne lateral in parti egale, prinse pana la poale cu bumbi.
?conografia e foarte variata, nucleul, in zona mediana C purtata in dreptul cefei C fiind de obicei
reprezentarea temei #eisis, flancata spre e"tremitati de reprezentari de sfinti, cu precadere
Apostoli, sau praznice ale !isericii.
a e"tremitati pot fi reprezentati donatorii.
?n cultul catolic are drept corespondent etola.
felon
Vesmant liturgic purtat de preoti desupra tuturor celorlalte.
Are forma unei pelerine fara maneci, cu un singur orificiu, pentru cap.
'orespunde casulei din cultul catolic.
ferula
Apatiu introductiv al bazilicilor occidentale, avand aceeasi semnificatie, in principiu, cu
pronaosul (narthe"ul).
?n -omania, unicul e"emplu estef de la Aibiu, din sec. 9:, trinavata, cu trei travei care servea si
ca spatiu funerar (asemeni narthe"ului in bisericile ortodo"e); aici aveau loc de asemenea
intruniri ale particiatului sibian (patriciatul J elita politica si economica a sasilor).
filigran
Telinica a orfevrariei, prin care se realizeaza un decor dantelat din fir de aur sau argint, in reteaua
caruia pot fi inserate pietre pretioase sau boabe de email.
flesa
'onstructie din lemn sau piatra, care incununeaza volumul unui turn.
'aracteristica arhitecturii gotice, adoptata si de arhitectura romaneasca a bisericilor de lemn din
Transilvania.
fleuron
Hrnament terminal in forma de floare de crin stilizata, specific goticului.
#e obicei incheie pinaclii si portalele.
garlici
Acces dinspre curte spre pivnita, in panta; situat de obicei sub foisor.
gravura in lemn (xilogravura)
Tehnica in care pe o placa de lemn este incizat modelul care va fi reprodus prin tiparire.
5ste singura tehnica de gravura utilizata in perioada noastra medievala, in atelierele de
tipografie, pentru realizarea viginetelor, initialelor si frontispiciilor.
?n sec.9<, in centrele tipografice se utilizeaza placi cu reprezentari iconografice inspirate de
erminii.
!eraldica
Atiinta care se ocupa cu regulile de alcatuire, descriere si interpretare a stemelor, blazoanelor si
emblemelor.
!etimasia (tronul !etimasei)
;umita si Tronul pregatirii (gr. etimasia J pregatire), reprezentare iconografica ce apare in cadrul
@udecatii de Apoi sau de sine statatoare, ca simbol al Afintei Treimi (un tron gol, pe care se afla
5vanghelia, Afantul #uh sub chip de porumbel, iar in spate, 'rucea rastignirii).
iisus in glorie
-eprezentarea lui Eristos in mandorla de lumina, tornand pe curcubeu, uneori incadrat de
simbolurile evanghelistilor (caz in care poarta denumirea de Tetramorf).
Apare frecvent in sculptura timpanelor si in pictura absidelor romanice, dar este de sursa
bizantina, intalnindu-se si in pictura de traditie rasariteana.
imnul acatist
(gr. a)atistos J neasezat, deci imnul care se recita in picioare, in semn de adanca evlavie), imn
adresat 8ecioarei, compus de Afantul -oman melodul (melod J autor de imnuri liturgice,
imnograf), format din +D de strofe, din care 9+ sunt o relatare a !unei Vestiri, iar cealalta
&umatate, e reflectie teologica in forma poetica, cu un continut mistic profund.
H strofa introductiva a fost adaugata de patriarhului Aerghios al 'onstantinopolului in B+B, cand
capitala ?mperiului a scapat prin miracol de asediul persilor aliati cu avarii; acest prolog o
numeste pe 8ecioara Kgeneral nebiruit$ (traducerea traditionala romaneasca este KAparatoare
#oamna$), care a salvat crestinii de dezastrul cuceririi pagane, Acatistul !unei Vestiri devenind
astfel si un cantec de victorie.
Apare frecvent in pictura murala romanesca, un caz special fiind frescele e"terioare
moldovenesti, unde, in reprezentarea strofei-prolog, in locul persilor si avarilor apar turcii
otomani, prile& pentru controverse inca neincheiate privind semnificatia acestei particularitati.
invelitoare de mormant
(iesa te"tila de forma dreptunghiulara folosita in 6oldova, probabil pentru acoperirea lespezilor
funerare voievodale din interiorul bisericilor.
Aunt confectionate din brocart si cuprind, in campul central, portretul monumental al defunctului,
si un chenar cu inscriptia funerara (uneori portretul lipseste).
lacrimar
'opertina de piatra in panta accentuata, acoperind retragerile unui zid pentru a asigura scurgerea
apelor de ploaie; intalnita mai ales contrafortii gotici.
lesena
5lement de decor arhitectonic sub forma de pilastru plat fara capitel sau baza, slu&ind la ritmarea
fatadelor $in romanic$.
loggia
.alerie la eta&ul unui edificiu, deschisa pe arcade spri&inite pe coloane sau stalpi; caracteristica
-enasterii, patrunde ?n Transilvania inca din sec. 9:, fiind preluata la sfarsitul sec. 9< la palatale
brancovenesti.
lucarna
#eschidere semicirculara sau triunghiulara a unui pod, in vederea aerisirii si iluminarii; frecvente
inca din gotic, a&ung sa aiba rol decorativ mai ales in baroc.
luneta
Traseu semicircular sau in arc frant descris pe peretii de spri&in de o boltire; la deschiderile
dreptunghiulare incadrate in arcade (usi, ferestre), l. denumeste spatiul dintre marginea
superioara a deschiderii si traseul semicircular al arcadei.
maica domnului "induratoarea"
#enumire data reprezentarii 6ariei cu (runcul in cadrul unei compozitii de tandra imbratisare,
cu obrazurile alipite; e"ista doua variante principale ale acestei teme iconografice, de veche
traditie bizantina%
9. 5leusa, in care figurile au o e"presie grava, chiar trista;
+. .li)ophilousa, in care figurile au o e"presie vioaie, surazatoare; in pictura murala romaneasca,
6. #. $?$. apare prima oara in Transilvania, la Atrei (sec. 7?V) si -emetea C !ihor (sec. 7V),
pentru a se bucura de o particulara popularitate in pictura moldoveneasca din sec. 7V C 7V?
(!alinesti, ;eamt, !aia, A5 .heorghe C Auceava, 6oldovita, Eumor); in pictura de icoane apare
mai rar, notabila fiind 5leusa de la manastirea !istrita C ;eamt (sec. 7V??).
masa altarului
6asa de piatra asezata in absida altarului intr-o biserica ortodo"a; intr-o biserica catolica, masa
pe care se aseaza un altar; sub m. a. (sau in corpul ei) se afla depus un relicviar; uneori este
decorata cu reliefuri si are inscriptii; in biserica catolica se numeste si mensa; la ortodocsi se
numeste pristol.
menolog
6iruire a vietilor sfintilor conform calendarului bisericii ortodo"e, care incepe la 9 septembrie;
tema iconografica deosebit de importanta, localizata in pronaos, in reprezentarea m., fiecarei zile
ii corespunde o imagine infatisand sfantul (sfintii) patron(i), fie in picioare, fie in momentul
martiriului; inceputul fiecarei luni este insemnat cu semnul zodiacal corespunzator; la noi, cel
mai vechi m. se afla in biserica mare a 'oziei (9G=9), tema devenind frecventa $?n Tara
-omaneasca si 6oldova in sec. 7V? (Tismana, !ucovat, Eumor, 6oldovita, Aucevita etc.); cel
mai complet m. se afla in pridvorul de la Voronet (9:D<) L sunt reprezentate toate zilele anului.
Ainonime% calendar eclesiastic; sina"ar.
modilion
'onsola din piatra, de mici dimensiuni, care sustine cornisa, mult folosite in arhitectura
romanica, m. sunt adesea decorate in relief cu figuri grotesti de oameni sau animale (bisericile
din 'arta, Aic, Aieu, Hdorhei - sec.7???).
oculus
6ica fereastra circulara situata in timpanul unei biserici romanice sau de epoca gotica timpurie
sau lucarne.
palimpsest
(ergament de pe care a fost sters vechiul te"t pentru a fi scris altul nou; mult folosit in secolele
V?? C 7??, acest procedeu a dus la distrugerea multor manuscrise de valoare.
palmeta
6otiv ornamental rezultat din combinarea a doua frunze de palmier intr-o compozitie de forma
unei inimi; de origine orientala; a &ucat un rol deosebit in arta decorativa bizantina, de unde s-a
raspandit in restul 5uropei.
panza de bolta
(artea de bolta cuprinsa intre doua elemente de rezistenta (arce dublouri, nervuri etc.), construita
de obicei din materiale mai usoare.
paraclis
!iserica mica care face parte din ansamblul unei curti domnesti (boieresti) sau dintr-un comple"
monastic.
patrulob
6otiv decorativ asemanator trifoiului cu patru foi, caracteristic ornamenticii gotice, atat ca forma
de camp compozitional, cat si ca motiv in sine.
pilastru
Atalp anga&at unui perete, cu o decoratie care interpreteaza in plat elementele de compozitie si de
profilatura specifice unei coloane; poate avea functie de rezistenta sau de ornament.
pilon
Atalp masiv de zidarie, destinat sa suporte o sarcina foarte mare.
pinaclu
5lement arhitectonic de forma piramidala sau conica foarte alungita, uneori decorat cu fleuroane
sau cu crosete, care incununeaza un contrafort sau care serveste la echilibrarea si stabilizarea
unor piese scoase in consola.
plan
(roiectia grafica a distributiei orizontale a unui edificiu considerata la diferitele nivele ale
acestuia (fundatii, parter, eta&); analiza diferitelor tipuri de plan este deosebit de importanta
pentru istoria artelor, stiind ca fiecare epoca si fiecare zona geografica a manifestat anumite
preferinte cu privire la organizarea spatiului arhitectonic; pentru arta medievala, dominata de
ideologia teologala, cele mai semnificative tipuri de plan privesc edificiile religioase% bazilica,
biserica C hala, biserica C sala, biserica in cruce greaca inscrisa, biserica de plan treflat, biserica
de plan triconc etc.
plangerea lui iisus
Tema iconografica de origine bizantina, reprezentand punerea in mormant a lui lisus si &elirea lui;
frecventa in pictura si broderia medievala din tarile romane; prezenta mai ales in decoratia
epitafelor.
poala de icoana
(iesa de broderie specifica bisericii ortodo"e; de forma patrulatera, ea este suspendata sub o
icoana si este decorata cu o imagine iconografica legata de aceasta sau poate avea numai un
caracter ornamental.
poliptic
Altar alcatuit din mai multe panouri pictate cu imagini autonome; panourile pot fi mobile si
prinse intre ele astfel incat se pot suprapune unele peste altele; poate avea dimensiuni
monumentale sau poate fi portabil; mai multe icoane asamblate cu balamale constituie, de
asemenea un p.; cand este alcatuit numai din G panouri se numeste triptic.
portal
?ntrare monumentala intr-un edificiu, cu un ancadrament bogat profilat sau decorat cu reliefuri,
constituind un element de podoaba pentru fatada; in general, un p. este alcatuit din doi montanti,
un lintel, un timpan si un arc de descarcare.
racla
'utie de lemn sau din metal in care sunt pastrate moastele unui sfant; initial din lemn si pastrand
forma unui sicriu, a dobandit ulterior forma unui cufar paralelipipedic e"ecutat din metale
pretioase si bogat decorat, frecvent cu imagini din viata sfantului respectiv.
relicvariu (relicviar)
'aseta portativa sau cutie de mari dimensiuni folosita pentru pastrarea unor relicve sfinte (de
obicei fragmente de oseminte); e"ecutat din metale pretioase si bogat decorat, poate fi o
importanta lucrare de argintarie, imitand uneori forma relicvei continute.
rezalit
5lement de zidarie care se detaseaza din fata unui edificiu, fie in scopul intaririi rezistentei (e".
contrafortul), fie pentru a masca un volum interior.
rotulus
(ergament in forma de fasie lunga care poate fi infasurata ca un sul; este forma obisnuita a
vechilor manuscrise in orientul mediteranean.
sala capitulara
Aala de adunare in manastirile catolice; initial destinata adunarilor consiliului de conducere, a
fost ulterior folosita si pentru festivitati fara caracter religios propriu-zis.
scara lui iacob
Tema iconografica ce ilustreaza doua episoade din Vechiul Testament (KVisul lui lacob$ si Kupta
lui ?acob cu ingerul$), avand semnificatia puritatii si tariei credintei; reprezentata de obicei in
altar.
scara lui ioan climax (ioan sinaitul" ioan scararul)
Tema iconografica cu continut moralizator teologal, elaborata in mediul monastic al muntelui
Ainai; ilustreaza treptele virtutii pe drumul spre mantuire.
semicalota
!olta cu aspect de sfert de sfera folosita, in mod curent in arhitectura bizantina si cea romanica
pentru acoperirea absidelor.
Ainonim% calota.
simbolurile evang!elistilor
?n mod curent in iconografia medievala cei patru evanghelisti sunt insotiti de simbolurile lor sau
substituiti de acestea% 6atei cu ingerul, 6arcu cu leul, uca cu taurul, ?oan cu vulturul.
sindrila
ame din lemn dreptunghiulare sau avand o e"tremitate taiata in unghi, in coada de randunica,
sau rotun&ita, utilizate ca material de acoperire a constructiilor sau de invelire a peretilor la
e"terior; in functie de zona, dimensiuni, forma, se mai numeste sita, dranita, prastila etc.
tabernacol
;isa practicata in peretele nordic al sanctuarului unei biserici catolice sau constructie aparte din
piatra sau din lemn, destinata pastrarii cuminecaturii (Af. Aacrament); este legat mai ales de
goticul tarziu; pot fi valoroase prin decoratie.
tablou votiv
?magine pictata, sculptata, gravata, brodata etc., care reprezinta figurile donatorilor (ctitorilor)
unei opere de arhitectura sau de arta aplicata in scopul evidentierii actului de devotiune al
acestora; in arta medievala de la noi apare frecvent in pictura murala prile&uind realizarea unor
veritabile documente de epoca (figuri, costume); fiind o imagine eliberata de e"igentele
canoanelor religioase, a fost o cale de afirmare a tendintelor realiste in arta medievala
romaneasca.
trompa de colt
5lement constructiv care, facand parte dintr-un sistem de patru, permite trecerea de la un plan
patrat la un plan octogonal deasupra caruia se poate construi cu usurinta o cupola; in principiu o
t. de c. consta dintr-un mic arc diagonal dispus la colt si dintr-o forma de racordare care poate fi
foarte variata (mica bolta cu aspect de cochilie, sectiune de con, plan inclinat, retragere in trepte
etc.); utilizata frecvent in arhitectura bizantina si islamica.
turla
5lement arhitectonic alcatuit dintr-o baza, un tambur circular sau poligonal si o cupola; inalta
spatiul interior al unei biserici, devenind in acelasi timp si un element de coronament al
edificiului vazut de la e"terior.
vla!ernitissa
#enumire data uneori reprezentarii K6aica #omnului a intruparii$; o reprezinta pe 6aria ca
oranta, avand pe piept inscris intr-un medalion chipul lui lisus prunc, binecuvantand; apare prima
data pictata la o biserica din cartierul constantinopolitan Vlahernes, de unde si numele; apare
frecvent in pictura murala medievala la noi, mai ales in bolta pronaosului.
absidiole
6ica absida laterala in unele bazilici romane; mica absida langa altar in bisericile crestine.
tamburul
(ortiune prismatica sau cilindrica intre o cupola si arcuri, sau zidurile care limiteaza un spatiu
boltit; corpul cilindric al unei turle, cuprins intre baza si cupola.