Cinele, cocoul i vulpea

Un caine si un cocos, fiind prieteni la catarama, s-au inteles sa calatoreasca impreuna. Odata cu
venirea noptii, si-au gasit adapost intr-o padure deasa. Cocosul s-a catarat pe una din ramurile unui
copac, iar cainele si-a facut culcus intr-un trunchi gol pe dinauntru.
La venirea diminetii, cocosul a cantat de cateva ori, asa cum obisnuia sa faca in fiecare zi. O
vulpe l-a auzit si, gandind sa se infrupte din el la micul dejun, s-a asezat sub crengile copacului in care
se suise pasarea, si a inceput a-i spune cat de mult isi dorea sa faca cunostiinta cu posesorul unei atat
de frumoase voci.
Cocosul, banuind ce se ascundea in spatele acestei laude, i-a zis: Draga doamna, vreti sa-mi
faceti favoarea de a merge pana la trunchiul gol de sub mine si sa imi treziti portarul, astfel incat sa va
deschida si sa va lase inauntru. Atunci cand vulpea s-a apropiat de copac, cainele a tasnit afara si a
sfasiat vulpea, facand-o bucati.
Morala 1: Inselatoria se intoarce adeseori impotriva ei insasi.
Morala 2: Cei ce incearca sa ii traga pe altii pe sfoara trebuie sa se astepte sa li se plateasca cu aceeasi
moneda.
Preluat de pe blogul http://copiipovesti.blogspot.ro/