Tudor ARGHEZI De-abia plecasesi

De-abia plecasesi nu este o idila, adica o poezie care sa aiba tema eroii, mesajul
structurate pe sentimentul de iubire. Acesta ne apare inlocuit, ca si sentimentul de
iubire fata de Dumnezeu, de indoiala.
Este o analogie fundamentala, fiindca iubirea cea lumeasca sublimata poate genera
iubirea cea eterna fata de Dumnezeu, asa cum o defineste Sfantul apostol Pavel in
Epistola I catre corinteni: Dragostea indelung rabda, dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuicstc, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu
necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprjnde de manie, nu gandeste raul, nu se
bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Dragostea nu cade niciodata."
Calcand cele trei juraminte, al castitatii, al saraciei si al ascultarii, ierodiaconul
losif nu se multumeste sa ramana Ion Theodorescu, ci asa cum inlocuieste curatia
cu femeile, saracia cu averea, ascultarea cu razvratirea, tot asa impietreste launtric
Tudor Arghezi, ca femeie a lui Lot din Biblie.
Sufletul lui Ion Theodorescu rateaza drumul catre cer al monahului losif si de
aceea traieste sub numele de Tudor Arghezi intr-un univers de bube, mucegaiuri,
noroi, fiindca ierodiaconul losif, care trebuia sa fie un inger, a devenit un heruvim
bolnav" si apoi un apostat.
De aceea ii este imposibil sa traiasca iubirea si viata de om. Ion Theodorescu cazut
din ierodiaconul losif o indeamna, pe cea care-l ispitise si-l indepartase, de
Dumnezeu, sa plece: Te-am rugat sa pleci". Totusi ispita ramane in sufletul sau: Te
urmaream de-a lungul molatecei poteci". Ion Teodorescu ar fi putut avea reactia, de
a-i face semn sa se intoarca: ,.Ti-as fi facut un semn dupa plecare." indoiala si
nehotararea din viata religioasa.se transfera si-ri viata laica: Voiam sa pleci, voiam
si sa ramai". Tudor Arghezi ar fi dorit ca idila sa nu se sfarseasca, asa cum a trail-o
Ion Theodorescu dar ierodiaconul losif ii cere despartirea: Ai ascultat de gandul cel
dintai". Cel de-al doilea gand nemarturisit, fara glas, care i-ar fi-spus sa ramana,
este de, fapt cel adevarat: Nu te oprise gandul fara glas". Acest glas interior pune
intrebarea: De ce-ai plecat?" iar raspunsul este dat de glasul exterior: De ce-ai mai
fi ramas?".
Iubirea nu admite indoieli, sovairi, alunecari, umbre, ceata, neguri, tradari,
impietriri. Ea este o magma incandescenta in stare sa topeasca totul, fiindca e
lumina, caldura, daruire, sacrificiu.
Tudor Arghezi a uitat definitia dragostei, pe care ar fi trebuit s-o stie ierodiaconul
losif si s-o aplice. Dragostea este binevoitoare si nu cauta ale sale, ea rabda, nu se
trufeste. Tudor Arghezi ar fi putut sa castige dragostea iubitei si sufletul ei pentru
Dumnezeu. El insa nu are de daruit nimic, Fiindca sufletul sau este devastat de
indoiala, de egoism, de ipocrizie, iubita pleaca fara sa intoarca capul, fiindca nu
regreta despartirea. Un ipocrit nu poate fi iubit.